Noaptea...

De Mihai Eminescu
Noaptea potolit i vnt ade focul n cmin;
Dintr-un col pe-o sof ro eu n faa lui privesc,
Pn' ce mintea mi adoarme, pn' ce genele-mi clipesc ;
Lumnarea-i stins-n cas somnu-i cald, molatic, lin
!tunci tu prin ntuneric te apropii sur"nd,
!l# ca "pada iernei, dulce ca o "i de var ;
Pe genunc$i mi e"i, iu#ito, #raele-i mi ncon%oar
&tul iar tu cu iu#ire priveti faa mea plind
'u-ale tale #rae al#e, moi, rotunde, parfumate,
(u gruma"ul mi-l nlnui, pe-al meu piept capul i-l culci ;
)-apoi ca din vis tre"it, cu mnue al#e, dulci,
De pe fruntea mea cea trist tu dai viele-ntr-o parte
Nete"eti ncet i lene fruntea mea cea linitit
)i gndind c dorm, ireato, apei gura ta de foc
Pe-ai mei oc$i nc$ii ca somnul i pe frunte-mi n mi%loc
)i sur"i, cum rde visul ntr-o inim-ndrgit
*+ desmiard, pn' ce fruntea-mi este neted i lin,
*+ desmiard, pn-eti %un ca lumina cea din soare,
Pin-eti clar ca o rou, pn eti dulce ca o floare,
Pn' nu-i faa mea "#rcit, pn' nu-i inima #trn