Educatia intelectuala constituie un pivot

important in jurul caruia se vor profila si

celelalte laturi ale cunoasterii si practicii
umane. Educatia intelectuala are ca
specificitate formarea personalitatii si
maximizarea capacitatilor cognitive,
dobandirea instrumentelor intelectuale,
achizitionarea tehnicilor culturale celor mai
importante, asimilarea unor cunostinte
descriptive si procedurale care sa-i asigure
o cat mai accentuata autonomie cognitiva
candidatului la formare.

Conform acestei conceptii, toate
cunostintele noastre isi au originea in
experienta; spiritul uman este un fel de
vas gol umplut progresiv cu experienta,
iar spiritul copilului este o foaie alba
(tabula rasa) pe care se poate imprima
orice.

Etapa I constituirea bazei de orientare a
actiunii, cand subiectul isi formeaza o imagine
provizorie despre sarcina de invatare.
Etapa II de desfasurare propriu-zisa a actiunii,
in plan material si apoi intern; are 4 subetape:
a. Actiunea obiectuala, externa, cu obiectele
b. Transferarea actiunii obiectivate in
reprezentare
c. Comunicarea pentru sine, in limbaj extern
d. Vorbirea interioara sau comunicarea in
limbaj intern.

Propune o dezvoltare stadiala a inteligentei
umane. Capacitatea cognitiva se
dobandeste si se dezvolta pe baza
insusirilor genetice si prin valorificarea
experientei subiectului.
H. Aebli afirma ca este important sa se
precizeze natura proceselor de achizitie
prin care copilul asimileaza faptele si
notiunile sa se studieze conditiile cele mai
favorabile proceselor formative. (Aebli,
1973, pp. 11-12).

Se bazeaza pe dobandirea de cunostinte
care pot fi de 3 feluri: - declarative, -
procedurale si cele conditionale sau
strategice.
Conduite intelectuale pentru dobandirea
acestor cunostinte:
- selectarea valorilor cunoasterii si
integrarea acestora in structuri
comprehensibile;
-procesarea cat mai pronuntata a
informatiilor si interpretarea lor.

Are mai multe componente:
Dezvoltarea si antrenarea capacitatilor
senzoriale specifice (a sti sa observi, sa sesizezi)
Consolidarea capacitatilor si proceselor
psihice antrenate in cunoastere (atentia,
memoria)
Cresterea capacitatii de integrare, organizare
si reorganizare a cumulului de cunostinte
Formarea unei viziuni integrative asupra
existentei
Intelectualizarea persoanei prin stapanirea
instinctelor.

Cu toate ca acestui fenomen i-au fost
consacrate numeroase studii, inca nu s-a
ajuns la un consens in definirea
conceptului de creativitate.
Fiecare autor insista asupra unor aspecte
ale fenomenului prin prisma carora ii
desemneaza apoi semnificatia.


Pe fondul acestei diversitati de opinii se pot
delimita trei directii in abordarea si analiza
fenomenului creatiei : din perspectiva
produsului creat, a procesului de creatie si
personalitatii creatoare.

O alta directie de abordare a creativitatii
este cea din perspectiva procesuala, in
care putem parcurge mai multe etape.
Putem mentiona in acest sens conceptia lui
G. Wallas, devenita clasica, care distinge
patru etape : prepararea, incubatia,
iluminarea si verificarea.

Creativitatea este o dimensiune psihologica care
angajeaza intreaga personalitate. Ea este proprie,
in limitele normalului, tuturor copiilor, manifestandu-
se insa cu o intensitate diferita de la unul la altul.

Prin aceasta prisma Abraham A. Moles defineste
creativitatea ca fiind " o capacitate generala a
psihicului uman ce consta intr-o rearanjare a
elementelor campului de constiinta pentru a
descoperi solutii originale solicitarilor externe" .

Ca formatiune psihologica creativitatea
este proprie tuturor copiilor , in limitele
dezvoltarii normale.
Fiecare copil dispune deci de un potential
creativ , respectiv de anumite trasaturi sau
insusiri favorizante actului creator.
Deosebirile, se exprima prin intensitatea cu
care se manifesta acest potential si prin
domeniul in care se aplica.

Putem distinge aici doua directii principale,
una ce se refera la continutul
invatamantului si alta ce se concretizeaza
in tehnologia desfasurarii sale.
Referitor la continutul procesului de
invatamant se apreciaza ca existenta unui
echilibru intre cultura generala si cea de
specialitate ar constitui un factor stimulativ
pentru elementele potentialului creativ al
elevilor
Prin prisma produselor sale activitatea de
creatie se diferentiaza in creatia stiintifica si
artistica. Dezvoltarea creativitatii stiintifice
doar prin discipline realiste si a celei artistice
prin discipline umaniste nu poate avea sorti
de izbanda.

Un continut multidisciplinar si interdisciplinar,
stiintific si artisitic, teoreticc si aplicativ,
cunostiintele fundamentale si de
specialitate ofera sanse sporite aparitiei
unor conexiuni inedite si contribuie la
fortificarea potentialului creator in
ansamblul sau.

Intregul demers tehnologic intreprins de
profesor trebuie subordonat antrenarii si
exersarii potentialului creativ al elevilor,
astfel incat acestia sa adopte o atitudine
creatoare in activitatea pe care o
desfasoara.
Atitudinea interogativa favorizeaza
gandirea divergenta, factor de baza al
potentialului creator.
Rezolvarea de probleme constituie cadrul
propice dezvoltarii creativitatii.
Familiarizarea elevilor cu tehnici de munca
intelectuala reprezinta, din punct de vedere
pedagogic, a-i invata cum sa invete deci, a le
forma deprinderi, priceperi si tehnici de munca
intelectuala, asociate cu motive intrinseci.
Tehnica muncii intelectuale " reprezinta un
ansamblu de prescriptii privind igiena,
organizarea si metodologia muncii
intelectuale, elaborat in scopul reducerii
efortului si al maririi randamentului acestei
munci" ( S. Lazarescu, 1973,p.37)

Un exerciiu ce stimuleaz imaginaia ar
fi gsirea de soluii la unele ntrebri
neateptate de tipul: la ce s-ar mai
putea folosi o glastr, un manual de
matematic, o vaz etc? Ce s-ar fi
ntmplat dac Lefter Popescu ar fi avut
lozurile cu adevrat ctigtoare? Dac
popa Tanda ar fi ajuns preot ntr-un sat
foarte bogat?
Cultivarea imaginaiei se face i n
cadrul orelor de literatur atrgnd
interesul elevilor ctre acest domeniu
prin rescrierea unui fragment dintr-o
oper literar ntr-o versiune nou: n
alt zi ne trezim c iar vine printele la
coal cu mo Fotea, cojocarul satului
care ne aduce, dar de coal nou,
calculatoare, DVD-uri, sisteme home-
cinema.

Utilizarea ,,Ce poti face cu?
Desfasurare: li se cere copiilor sa enumere
ct mai multe utilizari ,,neobisnuite pentru
diverse obiecte . Exemplu: ,, Ce poti face
cu un cui? (Posibile raspunsuri: sa scriu pe
o piatra, sa desfac un nod, sa-l ncalzesc si
apoi sa-l tin n mini, cnd acestea sun reci,
sa-l pun semn de tinut minte, sa-l pun ntr-un
muzeu, sa cnt cu el la chitara etc)


Intrebari pentru colegi :
- Ce stii sa faci cu o bucata de pnza rosie,
n forma de triunghi?

- Ce stii sa faci cu o carcasa de la un
televizor foarte vechi?

- Ce stii sa faca cu douazeci de boabe de
fasole?

Una din sarcinile educatiei de maine va
fi sa contribuie la intretinerea functiilor pe
care viata zilnica nu le va stimula
suficient. (Mialaret, 1981, p. 30).


Pedagogie,Editia a II-a revazuta si
adaugita de Constantin Cucos , Editura
Collegium Polirom
Bercaru Claudia-Florentina
Constantin Diana Gabriela
Manolache Sorina
Facultatea de Litere,
Grupa Engleza-Franceza
Anul 1