Poemul Floare Albastra , a fost publicat in revista Convorbiri literare in 1873 ,

este o capodopera a lirismului eminescian din etapa de tinerete.

Viziunea romantica e data de tema , de motivele literare , de atitudinea poetica , de
asocierea speciilor : poem filozofic ( meditatie) , egloga ( idila cu dialog) si elegie.
La romantici tema iubirii apare in corelatie cu tema naturii pentru ca natura
vibreaza la starile sufletesti ale eului.

In creatia eminesciana , albastrul este culoarea infinitului , a marilor departari , a
idealului , iar floarea simbolizeaza viata .
Poezia se structureaza in jurul unei serii de opozitii:eternitate/moarte ,
temporalitate/viata,masculin/feminin, detasare apolimica/traire
dionisiaca,abstract/concret,vis/realitate,aproape/departe,atunci/acum.
Compozitia romantica se realizeaza prin alternarea a doua planuri de fapt
confruntareaa doua moduri de existenta : lumea abstractiei si a cunoasterii absolute
, infinte - lumea iubirii concrete si a cunoasterii terestre .

Prima secventa poetica (strofele I-III) nfieaz lumea rece a ideilor , lumea
lui.Monologul fetei ncepe cu reproul plasat la inceputul poeziei. Tonul adresarii
este familiar.
Avertismentul final "NU cata in departare/ Fericirea ta iubite!" desi este rostit pe
un ton sgalnic , cuprinde un adevar : implinirea umana se realizeazadoar prin iubire
, in lumea terestra.
Izolarea , singuratatea,aspriatia spre cunoasterea absoluta si imposibilitatea fericirii
terestre sunt atribute ale geniului.
A doua secventa poetica (strofa a patra) constituie meditatia barbatului asupra
sensului profund al unei iubiri rememorate. Notarea unei stri de spirit " Eu am
ras , n-am zis nimica " se realizeaz prin folosirea mrcilor gramaticale ale eului ,
verbe si pronume la persoana I singular "eu","am ras","n-am zis".
A treia secventa poetica ( strofele V-XII) : Monologul fetei continua cu
o chemare la iubire in lumea ei , planul terestru "Hai in codrul cu verdea.." .
Cadrul natural se realizeaza prin motive romantice frecvente in opera eminesciana :
codrul, izvoarele, valea, balta , luna, etc. Natura de inceput de lumea are atributele
salbaticiei in viziune romantica.
Femeia este o aparitie de basm cu gesturi gingase.
Chemarea la iubire urmeaza un scenariu: descrierea naturii umanizate , invitatia in
peisajul rustic si intim, conversatia ludic-erotica, "incercarea" iubirii pe un fir de
romanita , portretul fetei ca o zeitate terestrea, gesturile de tandrete, sarutul ,
imbratisarea , intoarcerea in sat , despartirea.
Spre deosebire de alte idile eminesciene , aici femeia este aceea care adreseaza
chemarea la iubire; ea incearca atragerea barbatului in paradisul naturii , ca
aspiratie spre refacerea cuplului adamic.
Ultima secventa poetica (strofele XIII-XV) este a doua interventie a vocii lirice
din strofa a patra , continuare a meditatiei barbatului asupra acestei iubiri trecute pe
care o proiecteaza acum in ideal si amintire .Cadrul obiectiv al idieli se incheie cu
despartirea.
Contrastul dintre vis si realitate , ca si incompatibilitatea dintre cele doua lumi care
o clipa s-au ntlnit in iubire pentru ca apoi sa se reaeze in limitele lor sunt
sugerate de versul final , de o dulce tristee:"Totui este trist in lume!"
Limbajul poetic din prima etapa de creaie sta sub semnul "podoabelor retorice"
.Imaginarul poetic se realizeaz cu ajutorul unei diversiti de figuri de stil .
Concluzie: Dezvoltare a unui motiv romantic de circulaie europeana , intr-o
viziune lirica proprie , poemul Floare albastra reprezinta o capodopera a creaiei
eminesciene din etapa de tineree purtnd in germene marile teme si idei poetice
dezvoltate mai trziu inLuceafrul.