Sunteți pe pagina 1din 2

Evidentierea particularitatilor de constructie a unui

personaj din opera Mara de Ioan Slavici




Ioan Slavici este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane, afirmandu-se ca
deschizator de drumuri prin crearea romanului realist obiectiv Mara si prin integrarea
elementelor de analiza psihologica in scrierile sale. Acestea sunt dominate de conflicte puternice,
cum ar fi patima banului, discrepantele sociale, implicatiile socialului asupra individului, si prezinta
satul sau orasul transilvanean din perspectiva tranzitiei de la oranduirea traditionalista catre o noua
forma de organizare, anume capitalismul.
Opera sa se incadreaza curentului literar realism, orientare ce se manifesta incepand cu
secolul al XIX-lea si continua, in forme specifice, de-a lungul timpului, pana in zilele noastre.
Principalele sale trasaturi, evidente si in opera literara a lui Slavici, sunt:
-prezentarea veridica a realitatii,
-obiectivitatea,
-impartialitatea scriitorilor realisti,
-observatia tipurilor umane caracteristice,
-reliefarea individului ca produs al societatii in care traieste,
-prezentarea amanuntelor semnificative
-alcatuirea descrierilor minutioase
-stilul impersonal, sobru si concis.
Romanul este o specia e genului epic, in proza, de mare intindere, cu personaje numeroase
si actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri narative si dezvoltand conflicte puternice.
Mara este un roman traditional, realist si obiectiv. Perspectiva narativa este
obiectiva, naratorul este omniscient si omniprezent,iar relatarea se face la persoana a III-a
Romanul Mara este o scriere valoroasa, mai ales pentru meritul sau de a deschide drumul
literar al acestei specii literare complexe, anticipand creatiile ulterioare ale lui Liviu Rebreanu.
Scrierea lui Slavici a fost publicata, pentru prima oara, in 1894, in revista Vatra, ulterior
aparand in volum in 1906. Tema sa se fundamenteaza pe prezentarea societatii ardelenesti de la
sfarsitul secolului al XIX-lea, prin intermediul reprezentatilor sai tipici.Teme subordonate: iubirea,
relatiile interetnice, familia, banul. (Dealtfel, romanul Mara este primul roman in care banul este
vazut ca valoare pozitiva)
Titlul romanului este dat de numele personajului principal, reprezentanta unei categorii
sociale, aceasta este o femeie vaduva, cu un destin tumultos, care munceste pentru a le asigura
copiilor ei, Persida si Trica, o viata decenta, fara greutatile saraciei, pe care ea fusese nevoita sa le
indure. Romanul are insa doua planuri principale, care alterneaza, scrierea prezentand, pe de-o
parte, existenta mamei, iar pe de alta parte concentrandu-se asupra vietii Persidei, considerata o
Mara in devenire. Pentru ca prezinta evolutia celor doi copii ai precupetei, de la copilarie catre
maturitate, creatia are caracter de bildungsroman.
Romanul este compus din 21 de capitole, fiecare dintre ele purtand un titlu-sinteza
semnificativ. Naratiunea este modul predominant de expunere, aceasta impletindu-se cu
descrierea, reliefand mediul inconjurator si trasaturile personajelor, si cu dialogul, prin care se
sustin portretele personajelor, conferind o ota de veridicitate scrierii.
Mara este personajul principal al romanului, personaj complex, viabil, realist, produs al
mediului social in care traieste. Insa personaj principal este si fiica ei, Persida Magdalena Popescu
evidentiaza diferenta majora dintre zugravirea epica a celor doua eroine: Mara este un caracter,
Persida un destin; prima inseamna stabilitate si forta, cealalta, devenire semnificativa si exemplara
Inca de la inceputul romanului Mara este caracterizata direct de narator, facand referire la
portretul fizic al acesteia: Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de
vant, ceea ce contureaza daruirea cu care se dedica indeletnicirii sale negustoresti, care are o
finalitate nobila, anme aceea de a le asigura viitorul copiilor, pe care ii iubeste nespus si de care se
arata foarte mandra, afirmand orgolios: Tot n-are nimeni copii ca ai mei!
Supranumita de Nicolae Manolescu prima femeie capitalist din literatura noastra, Mara
este o buna precupeata, un exceptional om de afaceri stiind bine unde sa vanda si cum sa
fixeze mereu un pret pentru a fi in avantaj. George Calinescu afirma deasemenea despre aceasta ca
este o vaduva intreprinzatoare si apriga. Perseverenta de a pune in fiecare zi un ban deoparte
releva si inteligenta de factura anticipativa, dar, in primul rand, arata dragostea imensa pe care le-
o poarta copiilor.
Fara a-si pierde umanitatea, ea poate fi incadrata tipologiei avarului, deoarece chibzuinta
ei este de multe ori exagerata (Econoama pana la zgarcenie, ea nu se dezumanizeaza Hagi
Tudose). Desi are multi bani stransi, aceasta amana momentul in care sa-i incredinteze celor pentru
care a muncit toata viata; pe Trica nu-l rascumpara pentru a scapa de inrolare, iar Persidei prefera
sa-i pastreze ea banii in siguranta, chiar daca fata trece prin greutati financiare. Totusi, dragostea
materna o caracterizeaza din plin, fiind alaturi sufleteste de copiii sai, pastrandu-si astfel latura
pozitiva a personalitatii.
Ambitioasa si energica, Mara este o persoana sensibila, care viseaza o viata frumoasa
pentru cei doi copii, de care se preocupa se le gaseasca un rost in viata. Pentru Persida are ca model
o preoteasa minunata si dulce la fire, si bogata, si frumoasa, iar Trica trebuie sa ajunga neaparat
maestru cojocar.
Personaj feminin cu o mare forta de sugestie, din familia spirituala a Vitoriei Lipan, Mara
este o personalitate remarcabila, unica in literatura romana prin trasaturi particulare definitorii.
Caracterizarea sa se axeaza pe maniera INDIRECTA, mare parte a trasaturilor acesteia
reiesind din faptele, vorbele sau atitudinea sa.
In relatie cu cei doi copii ai sai, Trica si Persida, aceasta este capabila sa le ofere o educatie
buna, chiar daca traiesc in conditii precare de igiena cat sunt mici si sunt nevoiti sa o urmeze pe
mama lor prin targuri; ceea ce e cu adevarat important este ca ei sunt sanatosi si rumeni, voinici si
plini de viata, destepti si frumosi, iar Mara nu poate fi decat mandra de acestia. Desi este o femeie
simpla, stiind foarte bine cum este sa lupti cu saractia, ea este capabila sa le insufle dragostea si
respectul fata de parintele lor, dar si iubirea frateasca si dorinta permanenta de a se ajuta unul pe
celalalt.
In relatie cu Persida, Mara a reusit involuntar sa-i imprima acesteia trasaturi definitorii ale
propriei sale personalitati, cum ar fi
-harnicia
-puterea de a merge mai departe in viata in orice conditii
-forta de a iubi
-sensibilitatea
-devotamentul, completate de trasaturi ereditare cum ar fi:
*simtul practic dezvoltat
*personalitatea puternica
*vointa de a realiza tot ce-si propune
Cu mult inaintea lui Rebreanu, Slavici zugravise puternic sufletul taranesc de peste munti si
cu atata dramatism incat romanul este aproape o capodopera (G. Calinescu)

S-ar putea să vă placă și