Sunteți pe pagina 1din 6

SONET

Pies liric alctuit din paisprezece versuri cu aceeai msur, dispuse n dou catrene cu rim mbriat
(abab/abab) i dou terine (cde/cde). (1.)
Poezie liric cu form fix, alctuit din 14 versuri repartizate n dou catrene (cu rim mbriat, de tipul
abba/abba ) i dou terine cu rim liber, ultimul vers coninnd, de obicei, o concluzie sau o subliniere a
sentimentului sau a ideii dominante.(6.)
Sonete:

(M. Eminescu, Afar-i toamn)

Afar-i toamn, frunz-mprtiat,
Iar vntul zvrle-n geamuri grele picuri
Ci tu citeti scrisori din roase plicuri
i ntr-un ceas gndeti la viaa toat.
Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n ua ta s bat;
Dar i mai bine-i, cnd afar-i zloat
i stai visnd la foc, de somn s picuri.
i eu astfel m uit din je pe gnduri,
Visez la basmul vechi al znei Dochii,
n juru-mi ceaa crete rnduri, rnduri;
Deodataud fonirea unei rochii,
Un moale pas abia atins pe scnduri,
Iar mni subiri i reci mi-acopr ochii.

(erban Codrin, Sonetul 39, din ciclul Cele mai discrete sonete tatuate cu dermatograful pe
snii domnioarei Sapho)

Cu suprare mare v invoc,
Zugravi de fresce i fragiliti!
Predicatori cu sufletul de foc!
Ilustr seminie de poei!
Maetri i-ucenici, fii fericii!
Acum i-aici, din inim v cer
Dovada artei s-o mrturisii
n pledoaria unei acuzri:
Sfrijitei mturi, laului fra,
De cte ori m mir, de ce, n zori,
Le-aud hodorogitul ptima,
Cu barbarie tot de-attea ori
Se npustesc i-alung fr gre
Flori pribegind pe vnt, flori de cire

(SHAKESPEARE, Sonetul 60, trad. Teodor Boca)

Ca undele spre rm, fr-ncetare,
Fug ale noastre clipe spre sfrit;
Cu cea din fa schimb fiecare,
i lupt-naintnd neobosit.
Te nati ca o smn de lumin,
i sui tr, prin vrst, spre zenit;
Eclipse vin i slava ta o-nchin,
i Timpul stric ce i-a druit.
El straiul dalb i tnr i-l strbate,
i sap dungi pe fruntea ta frumoas,
nghite-ale naturii nestemate,
i nimeni nu-i s-i scape de sub coas.
Dar versul meu, cntndu-i osanale,
Va-nvinge vremi, n ciuda coasei sale.

(V. Voiculescu, Sonetul CLXIX)

Coboar iarna Ursa tot mai adnc se pleac.
i inimile noastre se-nvluie n nori.
Ca pe-o tocit spada bagi sufletul n teac,
Cu umbrele durerii viaa s-i msori:
Ct au crescut de-nalte, aproape pn la frunte!
ncetineala vremii viclene te-a minit.
Tu ai crezut c timpul n faa ta e-o punte
i el era chiar valul ce-n urm te-a-nghiit...
Mai e vreun rm la care ai fi ieit not ,
Greeala s-i rscumperi cu-o ct de grea dobnd?
Or s-a sfrit aicea? i doar ce-a fost e tot?
Cci, iat, vine-ngheul, grbit ca o osnd!
O, de-ai putea nu polul cu umrul s-mpingi,
Ci-n gnduri, ca-ntr-o lamp, s sufli s le stingi!

RONDEL Poem cu form fix. Sinonim: rondou.
Alctuit din trei catrene i un vers izolat. Versurile 1 i 2 sunt identice cu versurile 7 i 8, iar versul 13 cu primul vers.
Exist i rondeluri compuse din un catren, un teret i un cvintet; apoi rondelul medieval din 8 versuri sau cel francez din
14. (1.)
Rondeluri
(B. Fundoianu, Rondel de toamn)

i plnge toamna n priviri
i-i moare lene la fereastr.
n odia ta albastr
priveti bolnavii trandiri.
Tu stai pe gnduri i te miri,
Frumoas pasre sihastr.
i plnge toamna n priviri
i-i moare lene la fereastr.
n cripta sfintelor iubiri
Te poart lin iubirea noastr,
i te-ofileti precum n glastr
Se sting bolnavii trandiri.
i plnge toamna n priviri

Rondelul cercetailor de Alexandru Macedonski

Mai mari, mai mici, trec cercetaii,
Un prin din suflet i-a desprins,
Pe toi n ochi cu foc nestins,
La tot spre-a fi cu el prtaii.

Ca mine ei vor fi ostaii
Sub steagul rii nenvins,
Cu mici, cu mari, trec cercetaii --
Un prin din suflet i-a desprins.

Orict le suntem naintaii,
De focul sfnt ce l-am aprins,
Ne este sufletul cuprins,
-ai noii ri vedem fruntaii

Cnd mari, sau mici, trec cercetaii.

Rondelul motanului de Macedonski

Motanul meu e un trengar,
Mncare-i dau pe sturate:
La mic dejun un corn cu lapte,
La prnz, friptur la grtar.

Are confortul lui aparte
Cu un ptu n buduar,
Motanul meu e un trengar,
Mncare-i dau pe sturate.

i reproez doar c-i hoinar
i-n mahalale-ndeprtate
Seduce-ntr-una, zi i noapte
Fetiele ce-i cad la dar;

Motanul meu e un trengar.


Gazel
Gazel 1
Autor / Poet: George Cobuc

Oamenii m-nvinuiesc,
C sunt tnr i iubesc!

Tu mi-ai zis s viu la moar
Pe-nsrat, s te-ntlnesc,

Dar la moar dau de prieteni,
i de prieteni m feresc.

Te-am vzut i ieri pe-o cale.
M-am temut s te opresc,

C de mama mi-e ruine
i de tine m sfiesc.

Mi-e necaz pe toat lumea
i mi-e ciud c triesc:

Te-a lsa i mi-e cu jale,
Te-a iubi i nu-ndrznesc!

Glossa
GLOSSA de Mihai Eminescu

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu rami la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Cnd cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici ncline a ei limba
Recea cumpana-a gndirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtnd masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu n lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plnge, de se cearta,
Tu n colt petreci n tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat nceputul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te ntreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun cte exista,
Si de mii de ani ncoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit att de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera cnd vezi miseii
La izbnda facnd punte,
Te-or ntrece nataraii,
De ai fi cu stea n frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dnsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cntec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste n vrteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama