Cristale fotonice

1.Istoria cristalelor fotonice

Din 1970 numarul componentelor electronice care pot fi ncapsulate ntr-un
microcip s-a
dublat la fiecare 18 luni, conducand calculatoarele spre vitez dubl sau
njumataire de pre, n
timpul aceleiai perioade de timp. Dei aceast tendin care a fost prezis
de Gordon Moore
de la Intel n anii 1960 poate continua i n urmatorii ani, viteza mare la
care pot lucra
circuitele integrate este abia la nceput. Putem cumpara acum un calculator
personal care
lucreaz la 1GHz, care este foarte ieftin, dar care este probabilitatea ca sa
apara pe pia un
computer de 100 GHz? Odat cu transmiterea semnalului prin unda luminoas i
nu prin
electroni, este posibil s realizm computere care lucreaz la sute de
terahertz. Acest lucru este
realizabil cu componente fotonice construite din aa numitele cristale
fotonice.



Yablonovitch i John (n 1987) au fost primii care au introdus conceptele de
benzi
interzise fotonice (photonic band gap-PBG) omnidirecionale n dou i trei
dimensiuni. Aceast
generalizare, care d numele de ,,cristal fotonic, conduce la dezvoltri
ulterioare n fabricarea
lor, n teorie i n aplicaii, ncepnd cu optica integrat, refractia
negativ i fibre optice care
ghideaz lumina in aer.
Prima structur cristalin fotonic a fost realizat prima dat n 1987 de
ctre Eli
Yablonovitch, apoi la Institutul de cercetri n Comunicatii Bell, din New
Jersey. Civa ani mai
trziu n 1991, Yablonovitch i colaboratorii si au produs primul cristal
fotonic realiznd
manual guri cu un diametru de ordin mm ntr-un bloc de material cu indicele
de refracie de 3.6.
Materialul cunoscut i sub numele de yablonovit, oprete propagarea
microundelor n orice
direcie cu alte cuvinte, formeaz o band fotonic interzis tri-
dimensional. Alte structuri
care au benzi interzise n domeniul microundelor i al frecvenelor radio sunt
utilizate n mod
curent pentru a obine antene care emit direct spre utilizatorii de telefoane
mobile.
Pentru a crea cristale fotonice pentru echipamente optice, avem nevoie s
folosim tehnici
foarte performante de microfabricaie a semiconductorilor cu un cost de
producie ridicat. Din
acest motiv modelarea pe calculator a structurilor fotonice cristaline rmne
un domeniu foarte
important al cercetrii, pentru a prentampina erorile ulterioare de
fabricaie care sunt foarte
scumpe.
2. Descriere cristale fotonice

Cristalele fotonice (cunoscute i ca materiale cu benzi interzise, photonic
band gap
materials) sunt structuri periodice, avnd periodicitatea de ordinul lungimii
de und a undei
electromagnetice (fig.1), care au o band interzis ce blocheaz propagarea
luminii ntr-un
anumit domeniu de frecven. Aceast proprietate ne permite s controlm
lumina i efectele
produse, care altfel ar fi foarte greu de controlat cu optica convenional.
Comportarea
cristalelor fotonice este descris de ecuaiile lui Maxwell. Aceste cristale
expuse a lumina alba
devin colorate, fapt care nu se datoreaza absorbtiei luminii, nici nu este
cauzata de pigmenti, ci
este un fel de culoare fizica.



Cristalele fotonice sunt medii electromagnetice structurate periodic , avnd
n general benzi
interzise, adic domenii de frecven n care lumina nu se propag prin
structur. Aceast
periodicitate, al crei ordin de mrime este proporional cu lungimea de und
a luminii n banda
interzis, este din punct de vedere electromagnetic, similar cu reeaua
atomic cristalin, unde
reeaua acioneaz asupra electronului pentru a produce banda interzis
cunoscut din fizica strii
solide. Introducerea intenionat a defectelor n cristal (analog cu dopanii
electronici) conduce la
creterea strii electromagnetice localizate: ghiduri de und liniare si
caviti. Astfel, cristalul
poate forma un izolator optic perfect, care poate confina lumina far pierderi
pe un traseu cotit,
n medii cu indice de refracie sczut i n caviti proporionale cu
lungimile de und; acestea
reprezint posibiliti noi de a controla fenomenele electromagnetice.



Pentru a nelege modul de formare a benzilor interzise n cristalele fotonice, ne folosim de
ecuaiile lui Maxwell scrise pentru undele electromagnetice care se propag ntr-un mediu fr cureni
i sarcini libere [9]:
ec
Cmpurile electric i magnetic, E i H , sunt legate de inducia electric D i de inducia
magnetic B prin dou relaii ce exprim rspunsul materialului la excitarea electromagnetic:
H B r i E D r .
n tratarea teoretic a structurilor periodice unidimensionale vom folosi metoda matriceal.
Vom considera cazul n care radiaia electromagnetic este monocromatic, caracterizat de frecvena
unghiular . Astfel, cmpurile electric i magnetic depind de timp prin factorul exp(it):
ec
A trebuit s mai treac un deceniu pentru a fabrica cristale fotonice care
lucreaz n
domeniul infrarou apropiat (780 3000 nm) i n domeniul vizibil (450
750 nm). Principala
provocare a fost gsirea materialelor i a tehnicilor de procesare potrivite
pentru a fabrica
structuri care sunt de aproape 1000 de ori mai mici dect cristalele fotonice
pentru microunde. O
estimare riguroas a spaiului dintre gurile de aer (sau dimensiunea reelei)
este dat de
lungimea de und a luminii imparit la indicele de refracie al materialului
dielectric. Problema
n obinerea structurilor mici este compoziia materialului, pentru c este
mai bine pentru o band
fotonic interzis s se formeze n dielectrici cu indice de refracie mare,
care reduc semnificativ
dimensiunea spaiului dintre punctele reelei. De exemplu, presupunem c dorim
s crem un
cristal fotonic care poate radia n IR apropiat cu lungimea de unda de 1 m
ntr-un material cu
indicele de refracie 3.0. Am avea de creat o structur n care golurile de
aer s fie separate la
distana de 0.3 m ceva extrem de greu de realizat. Dac scara ar fi de
1000 de ori mai mic,
am putea construi o structur de tip atom-la-atom folosind o reacie chimic;
dar dac scara ar fi
de 1000 de ori mai mare putem construi mecanic acea structur, conform
afirmaiilor lui
Yablonovitch i a colaboratorilor si.
John Holtz i Sanford Asher de la Universitatea din Pittsburg, USA au fabricat
cristale
fotonice acordabile dintr-un polimer sintetic care absoarbe apa. n acest
caz lungimea de und
a benzii interzise poate fi ajustat prin micorarea sau extinderea de
hidrogel. Dei structura
coloidal este uor de realizat, problema scalrii revine, nefiind uor s le
ncorporm n
heterostructura activ a unui LED.
3. Tipuri de cristale fotonice
Cristalele fotonice sunt mprite dup periodicitatea straturilor periodice
din care sunt
alctuite n: uni-, bi- i tri-dimensionale, aa cum se observ n Figura 3
Cel mai simplu cristal
fotonic este cristalul unidimensional (1-D) , format din dou materiale care
alterneaz periodic
pe o direcie. n mod similar, ntr-un cristal fotonic bidimensional
constantele dielectrice
alterneaz pe dou direcii, n timp ce cristalul fotonic tri-dimensional
ofer un control complet
al radiaiei electromagnetice, datorit periodicitii pe toate cele trei
direcii.
a) Cristale fotonice unidimensionale
n cazul n care mediul stratificat const din straturi subiri alternante,
avnd valori diferite
ale indicilor de refracie, unde axa x este normal la interfa i L este
perioada, distribuia
cmpului electric, respectv magnetic, pentru o und care se propag n planul
x-z poate fi scris
(Teorema Floquet):


unde:
- este constanta de propagare pe direcia z, care ia valori pozitive dac
unda
electromagnetic se propag de-a lungul direciei z pozitive, i valori
negative dac unda
electromagnetic se propag n sens opus ;
- =(x y) , r este vectorul coordonatelor transversale n raport cu axa z .

Portiune dintr-un mediu periodic stratificat

Relatia de dispersie a unui cristal fotonic uni-dimensional:


X=1 pentru moduri transversal electric
pentru modul transversal magnetic

Ecuatia are soulti k0,k1,k2.kn daca modulul partii drepte a ecuatiei este
mai mic sau egal
cu 1 si nu are solutii(nu se propaga moduri prin structura) in caz contrar.
Intervalul de frecvente
pentru care se numeste interval interzis. Aparitia
intervalelor de frecvente
permise si interzise in structuri periodice sta la baza cristalelor fotonice
si a dispozitivelor bazate
pe aceastea.
Pentru o lungime de unda in banda intrzisa
O unda incidenta in contact cu un material cu banda interzisa se reflecta
partial pe fiecare layer al
structuri. Undele reflectate sunt in faza . Undele reflectate se unesc cu unda
incidenta si produc o
unda care nu trece prin material.

Pentru o lungime de unda in afara benzi interzise.

Undele reflectate nu sunt in faza si se anuleaza una pe cealalta lumina se
propaga prin material
doar usor atenuata.


b) Cristale fotonice bi-dimensionale
Cristalele fotonice bidimensionale sunt structuri periodice pe dou direcii
i omogene pe acea
de a treia direcie . Tratarea teoretic se bazeaz, ca i ncazul uni-
dimensional, pe ecuaiile lui
Maxwell. Mai mult, ecuaiile valorilor proprii pot fi mult simplificate dac
se consider c
vectorul de und kr este paralel fa de planul bidimensional. nacest caz,
structura dielectric
este uniform pe direcia z.
Pentru a putea confina lumina care se propag ntr-un cristal fotonic bi-
dimensional n trei
dimensiuni, se fabric un cristal fotonic bidimensional cu nlime finit,
numit bloc cristalin
fotonic (photonic crystal slab). O astfel de structur poate confina lumina
vertical n interiorul
blocului prin intermediul mecanismului reflexiei totale interne, cunoscut sub
numele de index
guiding . n acest caz, apar doi parametrii care influeneaz existena
benzii fotonice interzise:
1) structura trebuie s prezinte simetrie de tip oglind astfel nct
modurile TE i TM s poat
fi considerate separat; 2) nlimea blocului nu trebuie s fie prea mic
(modurile vor fi slab
confinate), nlimea ideal fiind la jumtate din lungimea de und [10]. Un
rol important n
multe aplicaii recente l joac defectele realizate n cristalele fotonice.
De exemplu, defectele
punctuale, cunoscute n literatur sub numele de caviti (micro/nano caviti
optice) sunt
capabile de a captura fotoni n volume mici, apropiate de limita de difracie.
Acestea sunt n
principal caracterizate de doi parametrii importani: factorul de calitate Q
i volumul modal
(mode volum) V. Cel din urm reprezint ntinderea spaial a confinrii
electromagnetice i este
folosit n special n caracterizarea ghidurilor de und realizate cu ajutorul
unor defecte liniare.
Factorul de calitate este proproional cu timpul de via al fotonului n
cavitate, caracteriznd
densitatea de energie spectral. Acesta caracterizeaz forma rspunsului
rezonatorului optic.
Pentru o banda interzisa bi-dimensionala fiecare untitate a structurii produce
unde reflectate
si aceste unde reflectate trebuie sa se uneasca sa anuleze alte unde
indiferent de directia de
propagare.


b) Cristale fotonice tri-dimensionale
Cristal fotonic tridimensional este obinut printr-o singur procedur de
decapare
electrochimic.
Cristalul fotonic tridimensional de tip opal, cu cteva sute de micrometri
grosime, este creat
cu metoda depunerii vertical(nclzire cu o vitez de cretere a temperaturii
de 2C / minut) a
sferelor de polistiren cu diametrul de 220 nm.
A fost realizat n laboratorul de Cercetri de Fizic Aplicat din Budapesta
n cadrul unui
program de parteneriat cu aceast Instituie. Prin examinarea detaliat ale
mostrelor, cu
microscop optic3, n lumin reflectat i n lumin refractat am observat
prezena polurii4 i o
ordonare n structura cristalului. Modul producerii nanostructurilor este
construcia de tip
autoorganizator, adic fr intervenia omului. Acest proces deosebit st la
baza unor cercetri
teoretice i la modelarea digital a acestora.
Structurii ale cristalelor fotonice tri-dimensionale:
- sfere intr-o retea de diamante: sferele dielectrice aranjate in retea de
diamante au dus a
formarea primul cristal fotonic cu o banda interzisa completa. Acesta a fost
descoperit cand sau
introdus sfere in plus (rosu) in centru cubului retelei.


- Yablonovite


- Woodpile


4. Aplicatii ale cristalelor fotonice
Cristalele fotonice pot fi utilizate pentru a proiecta o oglind care reflect
sub orice unghi o
lungime de und selectat a luminii. n plus, ele pot fi integrate ntr-un
strat fotoemitor pentru a
crea un LED care emite lumina la o lungime de und i ntr-o direcie date.
Utilizarea cristalelor fotonice in luarea amprentelor, spun cercetatorii,
determina o acuratete
mai ridicata a datelor obtinute, deoarece permite identificarea nu doar a
amprentei propriu-zise ci
si a formei degetelor. Cand cristalul fotonic este supus presiunii, spatiile
din structura lui se
reduc, modificand lungimea luminii reflectate. Astfel culoarea se schimba
gradual pe masura ce
se apasa, de la rosu, portocaliu, galben,verde,albastru. Utilizand cerneala
traditionala pentru
luarea amprentelor, pot fi vazute doar striatiile degetelor. Amprentele
colorate insa determina
posibilitatea obtinerii unor informatii mult mai complete. Spre exemplu poate
fi determinata
adancimea striatiilor degetelor, forma degetelor sau proprietatile mecanice
ale pielii.
Compania germana BASF incearca sa revolutioneze telecomunicatiile prin
realizarea de
cristale care sa controleze transmisiile optice de date.
NewTon este numele unui proiect initiat de compania germana BASF impreuna cu
alte
grupuri de cercetare, care urmareste sa realizeze un cristal fotonic
tridimensional functional. Una
dintre barierele existente in telecomunicatii la ora actuala este reprezentata
de nodurile de
procesare care conecteaza retelele de fibra optica, noduri necesare pentru
routarea informatiilor. La ora actuala nu exista o metoda ieftina si eficienta
ca acest proces sa fie unul in totalitate optic,
trasnmisia optica trebuind sa fie convertita in semnale electrice pentru a fi
procesata de
echipamentele de routare, dupa care la loc in semnale optice pentru transmisia
mai departe. Acest
lucru reprezinta o gatuire a fluxului de date, deoarece fibra optica poate
transmite mult mai multa
informatie (si mai rapid) decat firele de cupru. Aceasta pentru ca in fibra
optica, transmisia este
realizata pe lungimi de unda diferite, un fel de separare pe culori.
De aceea, ideea proiectului NewTon este aceea de a realiza niste cristale
fotonice (cu un
exemplu de structura ilustrata in imagine) care sa separe aceste culori
diferite de lumina alba si
sa le routeze intr-un mod eficient, totul la un cost de productie care sa nu
fie prohibitiv.
Aceste cristale sunt realizate printr-un procedeu numit dispersii apoase
(aqueous
dispersions) prin care laticea, structura organizata repetitiva a
cristalului, este mai intai realizata
din polimeri. In aceasta latice se insereaza apoi asa-numitele defecte,
care traseaza practic
viitorul canal de comunicatie optica. Lumina la diferite lungimi de unda
circula de-a lungul
acestor defecte, putand chiar sa-si modifice traseul la unghiuri de 90 de
grade, fiind efectiv
condusa/routata prin cristal.
Spatiul liber din structura astfel creata este umpluta cu siliciu, dupa care
polimerii sunt arsi,
creandu-se efectiv o imagine in oglinda a cristalului original. Cristalele
fotonice tridimensionale
astfel obtinute pot fi folosite ca un semiconductor optic compact, sau chiar
ca procesor de routare
in intregime optic. Astfel nu va mai fi nevoie de conversia semnalelor optice
in semnale
electrice, eliminand componentele electrice din procesul de routare de trafic.
Companiile de telecomunicatii vor putea astfel sa-si foloseasca latimea de
banda disponibila
intr-un mod mai eficient, in timp ce pentru consumatori acest lucru ar putea
sa insemne un
internet mai rapid si mai eficient.
In 1991, studiile n domeniul cristalelor fotonice a dus la dezvoltarea fibrei
optice cu cristal
fotonic care ghideaz lumina prin difracie ntr-o structur periodic, i nu
prin reflexie intern
total. Prima fibr din cristal fotonic a devenit disponibil pe pia n
2000. Fibra din cristal
fotonic poate fi proiectat s transfere putere mai mult dect fibra
convenional, iar proprietile dependente de lungimea de und pot fi
manipulate pentru a mbunti
performanele fibrei n anumite aplicaii. Alte aplicatii ale cristalelor
fotonice:


5. Bibliografie
1. www.wikipedia.org
2. [Hiett 2002] Hiett, B. P., Photonic Crystal Modelling using Finite Element
Analysis, PhD Thesis, University of Southampton, Faculty of Engineering and
Applied Science, 2002
3. Nanotehnoogia in scoala 2012
4. Optica si Fotonica Prof. Dr. Tiberiu Tudor Universitatea Bucuresti
Facultatea de Fizica
5. Photonic crystal: semiconductors of light by Eli Yablonovitch