Sunteți pe pagina 1din 8

Otto von Bismarck

Otto von Bismarck, cu numele su adevarat Otto Eduard Leopold von Bismarck,
Artizanul unificarii Germaniei in secolul al XIX-lea, una dintre cele mai puternice
personalitati ale epocii moderne, s-a nascut langa Berlin, la Schonhausen, in Prusia,( unul
dintre cele 39 de state germane rezultate in urma epocii napoleoniene)
Tatl su pe nume Karl Wilhelm Ferdinand era cpitan de cavalerie n retragere iar mama
sa Wilhelmine Luise fcea parte dintr-o familie de burghezi nstrii, Otto era cel de-al
doilea fiu al lor, avand un frate mai mare pe nume Bernhard i o sor mai mic pe nume
Malwine.
Nasterea sa coincide cu finalul epocii napoleoniene si cu inceputurile celei illustrate
pentru aproximativ trei decenii ale lui Metternich. Caderea acestuia din urma sa produs
concomitant cu inceputurile ascensiunii lui otto von Bismarck.
Primii ani ai copilariei nu ii pertrece in localitatea natala ci incepand cu primavera anului
1816 familia sa se muta in Pomerania la o noua mosie. Aici isi petrece prima parte a
copilariei,antrenat de copii taranilor saraci, in spatii largi paduri care ii vor ramane intiparite
in minte.
Intre 1822 si 1827 de la vrsta de 6 ani pana la 12 urmeaza cursurile Institutului Plamann
din Berlin, la idea mamei sale(provenea din fam de burghezi intelectuali) Copilul Otto fiind
obligat astfel sa faca fata ironiei si dusmaniei colegilor sai datorate originii sale nobile si
numelui sau cu particula von
ntre anii 1822-1827 Otto von Bismarck urmeaz cursurile Institutului Plamann din
Berlin.n toamna anului 1827,Otto intr la gimnaziul Friedrich-Wilhelm iar n anul 1830 se
va transfera la Graues Kloster Gymnasium.
Se nscrie la 10 mai 1832 la Universitatea din Gttingen,pentru a urma studii juridice i
politice ,aceast insituie academic fiind una dintre cele mai bune cotate din Germania,unde
a fost coleg de universitate cu Windhorst,viitorul sau rival politic,Iar in 1833 parsete
Gttingen-ul i se indreapt spre Berlin unde reia cursurile Universitii din Berlin 1833-
1835,
Cariera politica si-a inceput-o in 1846, ca deputat in Landtag. Inca de pe acum putea fi
caracterizat ca un ovin de un egoism transcendent. Totul pentru Prusia. Cand e vorba
despre interesele patriei sale n-are prejudecati. Absolutist, conservator in interior, el aproba
liberalismul in afara daca acesta poate contribui la dezvoltarea puterii prusace. In aceasta
permanenta cautare de avantaje pentru patria sa el desfasura o activitate neobosita. Nu se
misca nici un pion pe intinsa tabla de sah a Europei ca el sa nu stie.Informatiile ii veneau pe
toate caile,din toate izvoarele chiar si cele mai infime. Exploateaza slabiciunile si defectele
adversarilor...le surprinde parerile din jocul fetelor, din atitudine din gesturi. .Totdeauna
calm, totdeauna impasibil
Bismarck vorbea current 4 limbi, era un orator original, de multe ori violent in limbaj, de
o violent voita, cautata ca sa-l infrunte, sa-l amuteasca si sa-l doboare pe adversar.
A stiut cum sa-si atraga partidele politice mimand simpatie si aderenta fata de ele de cate
ori avea nevoie..conservator cu conservatorii, iar cu liberalii-liberal.
A dispus de un arsenal inepuizabil de abilitati si de viclenii diplomatice.A dat solutii
practice celor mai incurcate combinatii politice sii chiar militare.
In atingerea scopurilor Bismarck s-a folosit de doua mijloace :Razboiul si diplomatia. Si-
a slujit cu abilitate tara si prin ea clasa din care facea parte, dinastia si intreaga reactiune a
epocii. A fost unul dintre cei mai inversunati dusmani ai libertatii si ai democratiei, unul
dintre cei mai solizi stalpi ai reactiunii europene din a doua jumatate a sec 19.
Modul lui de a actiona pot fi decelate din urmatoarele trasaturi: manevrele erau pregatite
cu mult timp inainte, schimbarile de directie a brutalitatii nu l deranjau daca circumstantele
erau favorabile. Aceasta nu avea loc fara un amestec de perfidie capabila de lovituri
insidioase, cu dubla semnificatie, totul acompaniat de un instinct distructiv fara scrupule , pe
scurt toate umbrele unuei nature combative.
O trasatura marcanta si permanenta a inteligentei sale politice o reprezinta faptul ca avea
tot timpul prezenta in minte o a doua linie de conduita , o solutie de rezerva,pentru cazul in
care cea adoptata s-ar lovi de obstacole.
Isi pune candidatura pentru Adunarea constituanta din 1848 si Landtagul Prusiei din 1850
nu pentru a sustine parlamentarismul si liberalismul,ci ca sa le combata cu
vehementa.Socotea ca in Prusia Landtagul e zero iar monarhul e totul.S-a facut cunoscut prin
cuvantarile rostite intr-un limbaj dur ,nestapanit,sarcastic la adresa liberalismului a regimului
parlamentar si a rusinoasei democratii
In primavara anului 1850,frederic al IV-lea a convocat parlamentul unional de la
Erfurt,un parlament al printilor care a hotarat uniunea restransa in jurul Prusiei:Germania
Mica.Insa Austria s-a impotrivit categoric urmand mobilizari ordonate de la Berlin si de la
Viena.Dupa un ultimatum austriac,a venit intrevederea de la Olmutz intre cancelarul vienez
si ministrul Prusiei.Se parea atunci ca prusia renuntase la misiunea sa istorica si a abandonat
ideea unitatii centrale a Germaniei.Bismark a apreciat opera parlamentului de la Erfurt drept
o gluma proastasi o jena diplomatica.
In1851 Bismarck a intrat in diplomatie: regale Frederic Wilhelm al IV-lea l-a trimis secretar
pe langa von Rochow, ministrul plenipotentiar al Prusiei in dieta din Frankfurt. In scurt timp
a avansat ca ministru pana in 1859.. La prima intrevedere, reprezentantul Austriei vrand
sa-l umileasca, l-a primit foarte putin protocolar: dezbracat in camasa si fumand. Insa replica
lui Bismarck o fost prompta: si-a scos redingota(Hain brbteasc de ceremonie) si si-a
aprins tigara, pentru a-I demonstra austriacului ca nu-I este nici subaltern, nici nu reprezenta
o tara inferioara Austriei.
A aparat cu fermitate pozitia si prestigiul Prusiei si astfel s-a impus repede in randul
diplomatilor de la Frankfurt. El nota intr-o scrisoare catre Schleinitz 1859:in gandirea mea,
uniunea Prusiei cu Confederatia germane este o infirmitate pe care va trebui sa o vindecam,
mai devreme, ori mai tarziu par le fer et le feu
La Frankfurt,Bismark a cautat sa contracareze influenta si autoritateaAustriei in cadrul
Confederatiei Germane.A initiat o serie de articole batjocoritoare la adresa guvernului de la
Viena.si in acelasi timp a aparat cu femeritate pozitia si prestigiul Prusiei.Astfel el s-a impus
repede in randul diplomatilor de la Frankfurt. De la Frankfurt Bismark a putut urmari politica
ezterna si diplomatia multor guverne dar mai ales al Rusiei.

-LA VIENA-
In iunie 1852,cu o scrisoare de recomandare catre Frank Joseph,regele Prusiei l-a trimis pe
Bismark la Viena,la scoala de inalte studii diplomatice.La aceasta scoala de inalte studii el
nu avea de invatat decat ura impotriva Austriei,chiar daca aceasta nu mai avea nevoie s-o
invete.A inteles ca Austria esta mult mai slaba decat pare ,iar in mintea lui s-a clarificat
necesitatea lui de a o elimina din Confederatie si de a-I ocupa locul.De aceea el urmarea sa o
antreneze in conflictul din Balcani.El vedea in tarul Nicolae un sprijin solid si recomanda o
apropiere de Rusia.In aceste imprejurari,Bismark se gandea numai la o solutie de a scoate
Prusia dintr-o situatie inferioara,prin propuneri indraznete.Dar regele,Frederic a ezitat avand
argumentul ca sunt prea riscante.Aceasta insemna o neutralitate activa iar Bismark demonstra
ca Prusia nu are nici un motiv de a declara razboi.Dar,in ciuda avantajelor din
Balcani,Austria nu renunta la rolul ei in Germania.
-LA PETERSBURG-
In 1859,Bismark e mutat ambasador la Petersburg,unde, facand o impresie buna inca de
la inceput,a afost primit la curtea tarului si in inalta societate ruseasca.Aici l-a cunoscut
indeaproape pe Gorceakov ca protector si adversar.
-IN FRANTA-
In aprilie 1862,rechemat de la Petersburg,este trimis in Franta ca ambasador.Atunci nu a
inteles nimic din ideea imparatului de a transforma Republica Mexicana intr-un Imperiu latin
vasal.Cele cinci luni petrecute in Paris l-au ajutat sa se initieze in atmosfera politica si
sistemul diplomatiei franceze.A propus proiectul unei aliante franco-prusiace,insa a fost un
proiect ramas fara urmari.
Activitatea depusa pana in 1862,a facut ca Bismark sa fie apreciat ca om politic de
talent gata sa se angajeze pe orice cale si prin orice mijloc ca sa sporeasca puterea Prusiei si
sa realizeze unificarea in jurul ei.
In septembrie 1862 a primit functia de presedinte al ministerului.Era incredintat ca intarirea
armatei constituia o chestiune vitala pentru Prusia, pentru marea problemaunificarea
Germaniei.
Politica, metodele si diplomatia lui Bismarck triumfau in ianuarie 1871, in Galeria
oglinzilor din Versailles.Incoronarea lui Wilhelm I imparat al Germaniei unificate, era la
drept vorbind, incoronarea politicii bismarckiene de unificare a Germaniei in jurul si in
folosul Prusiei (1862-1870). Apoi vreme de 20 de ani (1870-1890), Bismarck a dominat
Germania si prin ea, Europa.
A fost numit cancelarul de fier Pe buna dreptate a fost numit astfel deoarece el a fost
singurul care a pastrat dorinta vie de unificare a Germaniei.A angajat Prusia in multe
razboaie de pe urma carora a reusit sa profite cat de mult.Cu Danemarca,cu Franta,relatii de
tensiune si cu Rusia si in primul rand cu Austria,inscris in multe aliante,stia cand sa inceapa
si cand sa se opreascaa demonstrat puterea si increderea in dorinta si in reusita.
1871
Rzboiul Franco-Prusac. Germania unit, devine o dominant putere european. Franta
umilit pierde Alsacia si Lorena. Cancelarul german, printul Otto von Bismarck, si d seama
ca e nevoie ca ntr-o Europ de cinci puteri: Germania, Britania, Austro-Ungaria si Rusia
Germania trebuie s stea ntr-o alianta de trei puteri, iar izolarea diplomatic a Frantei va fi o
necesitate pentru a-si asigura pacea. Deci diplomatia extern a lui Bismarck se orienta spre
aceste directii. Referitor la Anglia, observ intentia acesteia de a sta libera fata de aliantele
europene. Bismarck observa posibilitatea unei aliante cu Austro-Ungaria si Rusia. Asa o
alianta o ferea de atac dinspre est, o punea intr-un grup de trei puteri, si lasa Franta intr-o
izolare diplomatica.
1873
Prima miscare in atemptul de asi implini politica de aliante, Bismarck invita si negociaza
idea unei Ligi, numita Liga celor trei imparati, si la care in 1873, se si grupara Germania,
Austro-Ungaria si Rusia. (William I, Franz Ioseph, si tarul Alexandru al II-lea). Agrementul
lor era de a se consulta impreuna in orice problema internationala importanta, si de a sta in
neutralitate in cazul ca una va fi atacata de a patra natiune.(Franta) Dar problema majora
pentru Bismarck in aceste aranggeamente era sa nu cada Germania intre rivalitatea ce exista
intre Rusia si Austro-Ungaria, asupra influientei acestora in Balcani. De asta s-a sesizat
expertul prusac cu ocazia razboiului din 1877, dintre Rusia si Turcia. Mai exact, dupa ce
Serbia se revolta impotriva stapanirii turcesti, Rusia le sare in ajutor, iar Turcia fiind invinsa,
da Rusilor acces in Balcani. Austro-Ungaria protesteaza vehement, impreuna cu Britania.
Austro-Ungaria se anunta gata de razboi, pentru a limita influienta rusa in regiune, influienta
pe care o pretindea in schimb Viena si Londra, ca fiind si de o mare importanta
strategicaFiind tot Bismarck strategul care in razboaiele din 1864 cu Danemarca pentru
tinuturile Schleswig si Holstein, si respectiv 1866 cu Austria, pe care o elimina din
Confederatia Germana, el ramanea prusacul devotat Prusiei sale, si avea in minte nu numai
revolutiile de la 1848, ori razboiul Crimeii din 1854/56, cand Anglia si Franta pornira razboi
impotriva Rusiei, atunci intra si Italia alaturi de cele doua, castigand ocazia unificarii Italiei,
sub Cavour, dar in 1866, Bismarck capata capacitatea strategului deplin. Observa cum
imperiul Austrian(habsburg) se clatina cu cele aproape 11 nationalitati subjugate, si care il
rodeau intruna, inca de la succesele diplomatiei anilor 1848. Ungaria simti momentul si
slabiciunea Vienei, astfel prin ausgleich-ul din 1867, deveni parte duala monarhiei
austriene, stand pe picior de egalitate cu fostul stapan, sub denumirea de imperiul Austro-
Ungar. Ungaria nu a adaogat imperiului decat teritoriul sau, minoritatile subjugate fiind deja
acolo, astfel ca dupa incheerea Marelui Razboi 1914/1918, si desfiintarea dualei monarhii,
fiecare si-a recapatat prin Tratatul de la Versailles, teritoriul avut. Nu si cel al confratilor
inrobiti la acea vreme. Oricum, Bismarck si Kaiserul sau, se vazura acum, dupa razboiul din
1877, prinsi intre ambitiile de influenta in Balcani a celor doi aliati, Austro-Ungaria si Rusia.
1878
Bismarck gasi de bine, probabil si dintr-un preventiv orgoliu, a media disputa dintre ei,
stabilind acea Conferinta din 1878, cunoscuta sub denumirea de Congresul de la Berlin.
Aici, diplomatia lui Bismarck se dovedi din nou eficienta, dar cu urmari negative. Adica,
Rusia a fost presata sa predea multe din teritoriile castigate de la Turci. La acest Congres se
mai stabilesc doua aspecte teritoriale, de o significanta importanta, ce se vor lega de lantul
evenimentelor ce vor preceda cauzele Primului Razboi Mondial. Serbia a fost constituita ca
stat independent, iar Bosnia si Hertegovina, au fost date in administrarea Austro-Ungariei.
Imediatul impact al acestor rezolutii a fost, ca, Rusia deveni suspicioasa fata de diplomatia
germana, si parasi conferinta indignata, hostila chiar. Fenomenul se va manifesta cu fiece
ocazie.
1879
Fata de aceasta situatie, Bismarck strange legaturilr cu Austro-Ungaria prin un tratat secret,
care de fapt stabilea acea cunoscuta alianta sub denumirea de Dubla alianta. Partile se
angajau sa se ajute una pe alta, daca vor fi atacate de Rusia, si sa ramana in neutralitate daca
vor fi atacate de alta putere(Franta). Aceasta alianta de aparare dintre Germania si Austro-
Ungaria, va merge ca o piatra unghiulara in diplomatia germana, pana la declansarea Marelui
Razboi.
1881
A doua semnare a Ligii celor trei Imparati Rusia nu sta prea mult distantata de Germania,
fiindca aliatul ei posibil nu mai ramasese decat Franta. Pentru o Rusie tarista autocratica,
alianta cu Franta republicana, era inafara oricarei asteptari la acea vreme. Astfel Rusia era
ingrijorata de faptul ca intarirea legaturii Germano-Austro-Ungare, poate fi impotriva
intereselor ei in Balcani. Asadar, in 1881, Rusia cere reinoirea aliantei, Liga celor trei
Imparati, la care Bismarck si Austro- Ungaria raspund si accepta. Aceasta insemna de fapt
restabilirea aliantei. Fiecare dintre parteneri se angajau la neutralitate, daca una din ele vor
pleca la razboi cu a patra putere europeana. Vedem deci, cum Bismarck prin diplomatia sa
externa, tinea un ochiu direct asupra Frantei.
1882
Tripla Alianta. In 1882 Dubla Alianta dintre Germania si Austro- Ungaria se extinde in
Tripla Alianta, prin includerea Italiei. Aceasta miscare o face Italia, fiindca intrase in
conflict cu Franta pe motive coloniale asupra Tunisiei din Africa de Nord. De mentionat ca la
acea vreme, Italia nu era considerata ca o putere europeana. Dar, prin punctele de tratat al
aliantei, Germania si Austro-Ungaria se angajau sa intervina in ajutorul Italiei, daca aceasta
va fi atacata de Franta. La fel Italia, accepta sa intre in razboi daca Franta va ataca Germania,
si sa lupte cu Germania si Austro-Ungaria, daca vor fi atacate de doua ori mai multe puteri.
1883
Romania se alatura Triplei Aliante, contand pe promisiunile de asigurare teritoriala. Astfel
Otto von Bismarck, isi vede diplomatia sa implinita, stand intr-o majoritate europeana, iar
izolarea diplomatica a Frantei e deplina.
1887
Tripla Alianta dintre Germania, Austro-Ungaria si Italia este reinoita. Se observa insa o
tensiune intre Rusia si Austro-Ungaria, pentru intaietatea de influenta asupra Bulgariei, fapt
ce se si concretizeaza in refuzul Rusiei de a mai reinoi Liga celor trei Imparati Raspunsul
lui Bismarck fu precaut, interesul lui era sa tina Rusia aliata Germaniei, astfel negociaza un
asa zis: Tratat de Reasigurare, semnat intre Germania si Rusia , in iunie 1887. Acest tratat
asigura partile semnatare, neutralitate in cazul ca una dintre ele ar fi sa fie atacata de o alta
putere europeana. Acest complicat sistem de aliante secrete, altele suprapuse, avea sa fie
sortit esecului, curand. In tot acest timp insa, Britania ramase inafara acestor aliante
europene.
1890
In acest an, Otto von Bismarck, se retrage din diplomatia germana, ca urmare a
neintelegerilor dintre acesta si William al II-lea (Kaiserul Wilhem al II-lea), care urcase
acum pe tronul Germaniei. Acesta fiind tanar, voind sa-si porneasca diplomatia sa proprie, il
aduse in cancelaria germana pe, General Count Leo von Caprivi. Neavandul la carma
diplomatiei germane pe Bismarck, aceasta incepe sa se destrame. Prima schimbare consta in
faptul ca acum Germania fu aceea care refuza Rusiei reinoirea Tratatului de Reasigurare,
realizat de Bismarck. Aceasta idee a kaiserului a pornit din faptul ca Rusia si Britania fiind
ostile, se intrevedea ca o indepartare a Rusiei, ar putea apropia Anglia de Germania.
A murit la 31 iulie 1898,dupa ce a tinut atarnata deasupra conducerii statului german o
viata cu atata devotament.
Otto este intrutotul omul vremii sale , exponentul cel mai de marca al clasei sale sociale si,
la urma urmei,exponentul unui popor despre care nimeni nu ar putea afirma vreodata ca
este lipsit de orgoliu, de mandrie, si de vointa de putere. Artizanul Germaniei modern-
Lucian Giura, Maura Giura.
Diplomati ilustrii, Artizanul Germaniei modern-Lucian Giura, Maura Giura.
Ioan Miclu:DIPLOMATIA EUROPEAN SI ORIGINILEPRIMULUI RAZBOI MONDIAL 1870-
1907,

S-ar putea să vă placă și