Revolutia Romana

-recenzie-
Subiectul acestei carti il constituie dupa cum spune autorul, transformarea statului si
societatii de la Roma in perioada 60I.Hr. -14 d. Hr. Elementul central il reprezinta
ascensiunea la putere a lui Augustus si instaurarea regimului sau, adica anii 44-23 I.
Hr.(capitolele VII-XXIII). In aceasta perioada a avut loc un transfer violent de putere si
proprietate, iar Principatul lui Augustus trebuie considerat consolidarea procesului
revolutionar. Accentul se pune insa, nu pe personalitatea si actiunile lui Augustus, ci pe
adeptii si partizanii sai. Alcatuirea oligarhiei guvernamentale devine astfel tema dominanta a
istoriei politice, pentru ca ea reprezinta liantul dintre Republica si Imperiu: este ceva real, care
a schimbat societate romana si a facut din marile puteri din Evul Mediu o lupta pentru
mostenirea cultului imperial roman. Tocmai de aceea, spatiul rezervat biografiilor lui Pompei,
Caesar si Augustus, razboiul, problemelor provinciilor si istoriei constitutionale a fost redus
drastic. In schimb, au fost tratate pe larg aspectele legate de casele nobile de la Roma si de
principalii aliati ai deferitilor lideri politici. Metoda de lucru a fost una selectiva: nu au putut
fi oferite detalii complete despre fiecare familie sau individ. Cu toate acestea, complexitatea
seubiectului a impiedicat autorul sa ofere lamuriri.
Publicul careia ii este adresata aceasta carte este si nu este de specialitate. Dupa cum
remarca autorul, nu este o lectura usor de citit: Cititorul care este coplesit de succesiunea
numelor proprii trebuie sa treaca rapid peste anumite sectiuni, de pilda cele doua capitole(V si
VI) care analizaeza intr-o ampla digresiune compozitia partidei lui Caesar. Nu doar subiectul,
ci si tonul si modalitatea in care a fost tratat necesita anumite explicatii.
In ceea ce priveste fundamentele teoretice si metodologice acestea sunt destul de
vechi, deoarece cartea a fost publicata pentru prima oara in 1939. Stilul este direct si uneori
chiar abrupt, evitand metaforele si notiunile abstracte.
Sursele provin in majoritate de la scrierile autorilor antici, dar autorul apeleaza si la
ajutorul celor moderni. Ronald Syme explica motivele pentru care autorii au scris o lucrare
dar si modul in care au fost influentati de convingerile lor personale.
Contributia volumului la istoriografia roman este evidenta. Lucrarea trateaza critic
politica celor mai importanti lideri ai Romei din perioada 60 I.Hr-14 D.Hr. Exista certe si
evidente imperfectiuni in aceasta lucrare.
In opinia mea, aceasta carte exprima o parere noua si obiectiva asupra personajelor
care au transformat Roma din republica in imperiu. In carte, sunt clar exprimate ideile si
parerile autorului la ceea ce s-a scris pana la publicarea carti in istoriografia romana. Totusi
cand sunt explicate evenimentele istorice, acestea sunt redate cu o maxima obiectivitate. De
aceea cred ca acest volum merita citit.