Sunteți pe pagina 1din 17

1

SUBIECTUL 1
Geografia uman (antropogeografia) studiaz grupurile umane cu activitile i structurile lor (economice, sociale,
politice i culturale) i felul cum interacioneaz cu mediul natural.
Geografia uman ncearc s rspund la ntrebarea de ce? i cum? s-au format acele activiti i structuri
umane.
De asemenea, ncearc s rspund la ntrebarea de ce anumite fenomene se ntmpl ntr-un anumit loc i nu n
altul.
- Termenul de antropogeografie s-a folosit nc de la jumtatea sec. XIX n literatura tiinific german, dar nu se
putea discuta despre o tiin.
- ntemenietorul antropogeografiei moderne a fost Friederich Ratzel {se citete Fridrih Ral}.
- Friedrich Ratzel, n sec. XIX, definea antropogeografia ca fiind studiul relaiei om-mediu geografic.
- ali geografi, n diferite perioade au folosit i termenii de morfologia peisajului cultural, geografie cultural sau
geografie social.
- n Romnia, termenul de antropogeografie s-a utilizat nc de la apariia primei catedre de geografie la Univ. din
Bucureti. Acest termen a fost introdus de printele geografiei romneti, Simion Mehedini, care a fost elev al lui
Friedrich Ratzel.
Simion Mehedini menioneaz n cursul su c antropogeografia caracterizeaz legtura omului cu mediul geografic.
El insist ca relaiile dintre om i mediul geografic s fie analizate att sincronic (n prezent), ct i diacronic.
- Dup primul rzboi mondial, n Europa, termenul de antropogeografie este nlocuit cu termenul de geografie
uman, care a fost introdus de Paul Vidal de la Blanche (n 1903).
Termenul devine oficial mai nti n literatura tiinific francez (La Geographie Humaine) i apoi n cea anglo-
saxon (Human Geography).
- n Romnia, termenul de geografie uman a fost introdus de un cerecttor francez, Emannuel de Martonne, care
i-a realizat teza de doctorat pe probleme de Geografie fizic i uman a Romniei, numit La Valachie. Termenul
este preluat apoi de G. Vlsan.
- n perioada comunist, termenul de geografie uman este interzis i nlocuit cu cel de geografie economic. n
perioada comunist, studiul s-a concentrat pe resurse, industrie i transformarea teritoriului Romniei. Geografia
social i politic erau interzise. Totui, prof. V. Mihilescu a cutat s pstreze importana geografiei umane; el
spunea c geografia ecomonic aparine geografiei umane.
- Dup 1990, termenul de geografie economic este nlocuit cu cel de geografie uman i economic, dar revine i
termenul de antropogeografie.
Ali termeni folosii astzi sunt: geografie social, geografie cultural, geografie politic (sau geopolitic).
SUBIECTUL 2
Autorul Odyseei, Homer, este considerat parintele geografiei, calificativ ce i-a fost acordat de catre geografii antici,
intre si Strabon.
Cel mai vechi observator al relatiei om-mediu, mai precis al influentei exercitate de mediu asupra omului, a
fost Hipocrate parintele medicilor cu lucrarea Despre aer, apa si locuri. Cand afirma ca locuitorii din regiunile
muntoase sunt de statura inalta, in timp ce acei din campiile calde sunt marunci si au parul negru si pielea in general
2

mai bruna, atunci suntem in plina antropogeografie El observa ca naturii locului ii corespund forma corpurilor
(omenesti).
Aparitia geografiei in coloniile grecesti de pe tarmul Asiei Mici nu este deloc intamplatoare, ele fiind situate
in apropierea marilor civilizatii din Mesopotamia, Persia, Fenicia, Egiptul.
Alaturi de Hipocrate, alti filozofi, ganditori au atras atentia asupra actiunii exercitate de mediu asupra oamenilor;
intre cei mai cunoscuti ii amintim pe Platon si Aristotel.
In spatiul cultural European, geografii din Milet au fost cei care au introdus notiunea de continent, precum si
denumirile de Europa si Asia. Mai tarziu s-a adaugat si numele pentru a treia masa continentala a Lumii Vechi
Africa, pe care grecii au numit-o Libya.
Herodot a fost un adevarat explorator al Lumii Vechi, care a facut cunoscuta grecilor intreaga lume accesibila
cunoasterii lor, si aceasta atat prin calatorii in cele mai indepartate regiuni, cat si prin inregistrarea celor auzite de el
in calatoriile respective despre alte locuri, necalcate de el.
Herodot a semnalat prezenta populatiei de pigmei in zona de izvoare a Nilului, fapt confirmat abia la mijlocul sec al
19lea, si a adus informatii despre oamenii din N Europei, care dorm sase luni pe an.
Herodot este cel mai de seama reprezentant al directiei geografiei regionale antice elene, oferind informatii
despre clima, fauna, relief, cai de comunicatii, popare si orase. El consemneaza de asemenea, particularitatile
culturale si de viata ale populatiilor cu care a venit in contact sau despre care a aflat informatii
(ex. cu educatia tinerilor persani care tinea de la 5 la 20 ani, timp in care erau invatati trei lucruri: sa calareasca, sat
raga cu arcul si sa spuna adevarul).
Cele noua volume ale Historiilor sale (gr.istoria = ancheta) sunt extrem de interesante in privinta informatiilor
concrete cat si prin explicatiile pe care le aduce autorul diferitelor fenomene naturale si situatii antropogeografice.
Dupa Herodot, Aristotel a jucat un rol foarte important in progresul teoriei si al ideilor geografiei. El a
formulat si a argumentat teoria sfericitatii pamantului si a introdus si conceptia despre atmosfera ca invelis al Terrei
si a dezvoltat ideea zonalitatii climatice, in raport cu care a dezvoltat si unele idei antropogeografice. El spunea ca
libienii (africanii) au pielea neagra din cauza ca sunt arsi de soare.
Un alt enunt aristotelian cu acoperire in realitate, este acela ca trebuie sa fie un continent si la sud de ecuator, asa
cum este unul la nord de acesta.
Cea mai imiportanta contributie a lui Aristotel priveste insa metoda de lucru, stiintifica. Este vorba de
metoda inductiva, metoda folosita si in zilele noastre in explicarea fenomenelor lumii reale. Pe cale inductiva, noi
pornim de la cazuri particulare si ajungem la generalizari.
Separarea geografiei de stiintele naturii si dobandirea autonomiei acesteia s-a produs odata cu
Erathostene, primul care a folosit notiunea/ cuvantul GEOGRAFIE spre a desemna studiul/ descrierea Pamantului;
tot el este cel care a calculat pe baze geometrice cu o eraoare de doar 0,5% dimensiunea Pamantului.
Toate rezultatele mai insemnate pentru stiinta noastra sunt consemnate in cea mai importanta lucrare a sa
Geographica, o lucrare in trei volume care a ajuns la noi indirect, prin scrierile altora.
Nascut la Cyrene (Libia de azi) in anul 275/276 .Hr, Erathostene face studii si isi petrece prima parte a vietii
sale la Atena, supranumita cetatea filosofilor. In anul 235 este chemat de Ptolemeu
al III-lea, ocnducatorul Egiptului, ca director al faimoasei biblioteci din Alexandria.
3

Personalitate de prima marime a culturii si stiintei antice, Erathostene este in primul rand un geograf. El duce mai
departe un proiect de realizare a unei harti a lumii cunoscute, proiect inceput de Dicaiarhos. Aceasta harta a
oikumenei, folosea un sistem de coordonate trasate la distante diferite una de alta. Erathostene a emis si mai
multe idei valoroase intre care cea a oceanului unic, de unde si poibilitatea de a ajunge in India, pornind din Spania.
Hiparh este primul care a incercat sa foloseasca proiectiile in cartografie, tot el elaborand si notiunile de
latitudine si longitudine geografica.
Strabon este un alt mare geograf al atichitatii, care a facut numeroase calatorii pe baza carora a redactat o
impunatoare lucrare in 17 volume, intitulata Geographica. Datorita lui a ajuns la noi si fragmente din Geographia lui
Erathostene.
Cu cele consemnate personal in lungile calatorii si cu cele compilate din alti autori, Strabon a realizat acea
monumentala opera care il evidentiaza drept cel mai de seama reprezentant al geografiei regionale antice.
Pentru antropogeografie, lucrarea lui Strabon este deosebit de importanta prin faptul ca evidentiaza si
adaptarea activa a omului la mediu. El a observat ca egiptenii, babilonienii sau atenienii au ajuns la civilizatii
stralucite nu datorita mediului care le-a fost putin favorabil, ci muncii lor. Este pentru prima data cand se pune
problema reactiunii omului impotriva mediului.
Profesorul Simion Mehedinti arata ca preocuparea lui Strabon, ca de altfel a tuturor anticilor, era omul, inaintea
elementelor fizico-geografice.

SUBIECTUL 3 - Geografia umana/ antropogeografia in Evul Mediu
n general, Evul Mediu este considerat o perioad neagr n istoria omenirii, deci i n geografie.
Totui, au fost destui oameni ai bisericii care au reuit s transmit valorile antice.

Isidor din Sevilla a fost un mare nvat al Evului Mediu.
Lucrarea sa Etimologiea transmite cunotinele autorilor antici greci i romani.
Lucrarea cuprinde 20 de cri printre care: Omul, Lumea i prile sale (vorbete despre nori, vnturi, ape, mri i
oceane), Geografia, Agricultura, Edificiile publice i ci de comunicaii. Are i o hart simbolic a lumii
cunoscute.
Isidor din Sevilla a fost fcut sfnt de ctre biserica roman-catolic i din 2001 este considerat patronul sfnt al
internetului.

Virgiliu de Salzburg, irlandez de origine, a avut preocupri n domeniul geografiei, astronomiei i antropologiei i a
intrat n conflic cu Biserica catolic. El a afimat c exist oameni care triesc dincolo de ocean
ncepnd cu sec. VIII, lumea arab a jucat un rol important n tiin i n particular n geografie. Existau numeroase
universiti n Orientul Mijlociu i Africa de Nord, unde s-au format mari personaliti geografice. Dintre geografii
arabi, cei mai cunoscui sunt: Al Idrisi i Ibn Khaldun.

Al Idrisi, este considerat cel mai mare cartograf al timpului su i al lumii arabe.
A cltorit n Europa i a fondat coala de la Palermo.
A fcut prima descriere complet a Europei.
A creat 70 de hri regionale care s-au pstrat n lucrarea sa Recreaii geografice. n aceast lucrare el descrie i
spaiul romnesc: viaa social-economic de la Dunrea de Jos i realitile geografice din munii Banat.

Ibn Khaldun e considerat ultimul mare geograf arab medieval i printele geografiei istorice. El a analizat
ascensiunea i decderea imperiilor.
4

Conceptiile avansate ale antichitatii privind forma sferica a Pamantului au fost abadnonate un timp.
Pamantul a redevenit un disc plat, avand in centrul sau orasul sfant Ierusalim, asa cum ne este redat el pe hartile
realizate in perioada cruciadelor. Apar totusi in aceasta lume a cunoasterii dominata de figuri ale bisericii, unele idei
deosebit de indraznete precum cele ale episcopului Virgiliu de Salzburg , dupa care exista oameni care traiesc
dincolo de ocean.
In nordul continentului, vikingii, oameni ai marilor, au influentat istoria Europei in ansamblul ei si au
contribuit la largirea orizontului geografic. Ei au descoperit si colonizat Islanda si mai apoi Groenlanda si chiar au pus
primii piciorul pe continentul nord-american, in Canada de astazi. Dar aceste noi pamanturi au fost considerate
simple prelungiri ale uscatului European, asa cum apar ele in unele scrieri si harti daneze de la inceputul sec 15.
Rasunetul lor in restul Europei a fost practic nul, meritul descoperirii Americii revenindu-i lui Cristofor Columb.
Lumea araba a avut un rol foarte important in perpetuarea geografiei ca stiinta. Geografii arabi au preluat
mostenirea lui Ptolemeu (au tradus lucrarea acestuia Geographia sub numele de Almagesta). Mai mult, ei au
realizat o seama de harti si de lucrari care au aprofundat cercetarea geografica. Cei mai importanti dintre acestia
sunt: Al Massudi, Al Idrisi, Ibn Batutah (cel mai mare geograf si calator arab, strabatand 120.000 km in 25 ani).
Arabii au adus informatii precise asupra Chinei, Sudanului, Arabiei si Iranului, regiuni putin cunoscute de
greci si romani. Sub raportul intinderii spatiului cartografiat, arabii au depasit cu mult pe antici; practic, intreaga
Lume Veche a fost cunoscuta de catre arabi.
Spatiul imens unificat politic mai intai de catre arabi si apoi de catre mongoli, a creat si europenilor conditii
pentru expansiunea cunoasterii geografice, in ultima parte a Evului Mediu. Initial, cei care au calatorit si descris
spatiile extraeuropene, au fost misionarii, calugarii si negustorii, cei din urma originari in special din Italia. Dintre
misionari, un calugar belgian se face remarcat prin calatoriile sale si aportul de informatii privitoare la Marea Caspica
si China, cu care a starnit interesul negustorilor venetieni si genovezi, dintre care se va ridica Marco Polo, a carui
experienta asiatica a fost consemnata in cartea numita Il Milione. Desi el afirma ca nu a descris nici jumatate din
cele pe care le-a vazut, lucrurile pareau si erau atat de extraordinare, de neobisnuite pentru contemporanii sai, incat
nu a fost crezut de acestia.
Se poate afirma ca insemnarile lui Marco Polo cel mai renumit calator al tuturor timpurilor s-au constituit intr-un
resort puternic ce a generat epopeea Marilor Descoperiri Geografice.
Putem spune ca antropogeografia ramane in continuare dominanta geografiei practicata de catre geografii
medievali, europeni sau arabi.
SUBIECTUL 4
Marile descoperiri geografice aparin potughezilor i spaniolilor.

Factorii care au condus la marile descoperiri geografice au fost:
- ocuparea Bosforul de ctre turci i blocarea drumului mirodeniilor, aurului i diamantelor din India spre
Europa.
- drumul mirodeniilor prin Oceanul Indian i Marea Mediteran, era greoi i plin de primejdii,
Marile desoperiri geografice au ajutat la:
- cunoaterea unor populaii noi, cu limbi i obiceiuri noi,
- explorarea unor teritorii necunoscute,
- descoperirea i rspndirea unor plante noi (cartof, porumb, tutun)
- diversificarea comerului
- colonizarea teritoriilor noi
5

- a aprut comerul cu sclavi
- rspndirea cretinismului.

Descoperitori:
Bartolomeu Diaz, portughez de origine, a fost primul explorator care a ajuns pn la cel mai sudic punct al
Africii i a descoperit Capul Bunei Sperane.

Cristofor Columb traverseaz Oc. Atlantic i cucerete America (Lumea Nou), la 12 octombrie 1492.
Expediia lui a plecat spre V., cu gndul s ajung n India prin oc. Atlantic. De altfel, el nu a realizat c niciodat c
pmntul pe care ajunsese nu era India ci unul nou.
n aceeai cltorie, el a descoperit i insula Cuba, unde gsete tutunul, porumbul i cartoful.
Columb a mai fcut apoi nc 3 cltorii n Lumea Nou.
Fratele lui, ntemeiaz oraul Santo Domingo, ca prima aezare european n America.
Abia mai trziu, un alt navigator, Amerigo Vespuci, care merge pe urmele lui C. Columb va da numele de America
noului continent descoperit.
America va fi mprit ntre marile imperii coloniale ale vremii, Spania i Portugalia.
Mai trziu, America este colonizat i de olandezi, englezi i francezi.

In timp ce portughezii au avansat rapid in lungul atlantic al Africii, Cristofor Columb debarca la 12 octombrie 1492 pe
insula San Salvador din arh Bahamas, primul uscat din Lumea Noua, incredintat fiind ca a ajuns in apropierea
continentului asiatic. Navigand in continuare printre insule, debarca in 28 octombrie pe o insula mai mare, insula
Cuba, pe care o considera a fi Japonia din cartea lui Marco Polo. In Cuba, spaniolii fac cunostinta cu tutunul,
porumbul, cartoful, plante de cultura raspandite azi in intreaga lume. Cristofor Columb a murit in 1506, convins ca a
juns in Asia rasariteana. Se poate spune ca dupa Columb, lumea a aratat si a evoluat pe alte coordonate. In acest
timp, portughezii au ajuns in India (1498, Vasco da Gama).


Fernando Magellan face prima cltorie n jurul lumii mergnd spre vest i mplinete visul lui Columb de a
ajunge n Asia cltorind prin vest. Marele lui merit este c a descoperit ruta maritim transpacific, care a
completat ruta transatlantic i a fcut unificarea comerical a Planetei.
Marile Descoperiri Geografice au indus un flux enorm de informatii, foarte greu de prelucrat si interpretat; primul
care a facut-o a fost Varenius, unul din cei mai mari geografi din toate timpurile. Sunt evidentiate modificarile
intervenite in Lumea Noua in urma colonizarii europene si a amplificarii comertului cu sclavi importati din Africa.
Viziunea lui Ritter: Aceasta viziune implica privirea regiunilor individuale sau a continentelor, drept unitati care
formeaza obiectul de studiu al geografului. Viziunea lui Ritter asupra stiintei izvora din credinta ferma in Dumnezeu,
ca planificator, conducator al Universului. El privea Pamantul drept casa de educatie a omului, in care natura a fost
creata de Dumenzeu cu un anumit scop, spre a-ia arata omului calea dezvoltarii sale, a devenirii sale. El nu privea
forma continentelor (de exemplu) ca pe una accidentala, ci ca pe una determinata de Dumenzeu, special pentru a fi
capabila sa joace un rol desemnat de Dumenzeu pentru dezvoltarea omului.
Viziunea ritteriana asupra relatiei om-mediu era in concordanta cu spiritul timpului sau, cu filosofia lui Hegel,
profesor si coleg cu Ritter la univeristatea din Berlin, fapt care a intarit influenta lor asupra contemporanilor. Carl
Ritter a creat o adevarata scoala, din care s-a dezvoltat mai tarziu antropogeografia/ geografia umana.
Interesanta este viziunea lui Ritter asupra cercetarii geografice. El spunea urmatoarele: sistemul meu este bazat pe
fapte si nu pe argumente filosofice. Adunarea datelor nu este un scop in sine; sistematizarea si compararea datelor,
regiune cu regiune ar trebui sa conduca la recunoasterea unitatii in aparenta ei diversitate. Regula fundamentala
propusa de el pentru geografie, este realizarea de observatii pas cu pas, adica de la un lucru concret la un alt lucru
concret, si nu pornirea de la vreo ipoteza.
6

Cercettori:
Noile teritorii descoperite trebuiau s fie cercetate i s apar pe hrile lumii.
Abraham Ortelius public primul atlas al lumii i primul dicionar geografic Synonimia Geographica.
Sebastian Mnster public Cosmographia universalis, prima lucrare de geografie descriptiv modern,
care prezint colectivitile umane i activitile lor i mediul natural n care triesc.
Richard Hakluyt a fost preot, dar a predat geografia la Univ. Oxford. El i-a propus reginei Elisabeta I a Angliei
un plan de colonizare a Americii de N.
Nathanael Carpenter a scris prima lucrare geografic n limba englez, n care face descrieri precize ale unor
inuturi.
Philipp Clver, public Introducere n Geografia Universal. El structureaz geografia n 4 subdomenii:
- Geografia (descrierea Pmntului)
- Cosmografia (studiul Universului i a relaiei Pmnt-Univers)
- Chorografia (geografia regional)
- Topografia (analiza unor locuri).
El a scris i o Geografie istoric.
SUBIECTUL 5 - Immanuel Kant, prectician si teoretician al geografiei
In a doua jumatate a sec 18 se remarca figura impunatoare a lui Immanuel Kant, foarte cunoscut ca filozof
dar in acelasi timp un remarcabil geograf. Kant s-a nascut si a trait toata viata in Konigsberg, despre care Kant a scris
intre altele: un oras mare, punctul central al unui regat, in care se afla sediul guvernarii.....un astfel de oras poate fi
luat ca exemplu pertinent pentru cercetarea universului antropic si a celui natural, cercetare ce poate fi realizata si
fara a calatori.
Aceasta opinie a lui Kant in privinta deplasarilor mai lungi (el nu a parasit niciodata Prusia Orientala), are mai multe
cauze: unele sunt legate de activitatea sa didactica, legata de prelucrarea enormului material informativ geografic (si
nu numai), necesar cursurilor predate si argumentarii filosofiei sale. Oricum, apare ca interesanta considerarea
tinutuli natal drept veritail poligon de testare a cunsotintelor despre naturasi societate privite sub raport spatial. In
acest fel, Kant a dat dovada aplicarii conceptiei sale asupra geografiei, considerata drept stiinta care analizeaza
fenomenele si obiectele ce apartin aceluiasi spatiu.
Kant s-a apropiat de domeniul sitintelor naturii, aducand contributii deosebit de importante, precum
teoria/ipoteza privind formarea Universului sau explicarea originii vanturilor de vest precum si a caracteristicilor
acestora. El a predat geografia 40 ani la universitatea din Konigsberg, considerand ca studiul geografiei este cel mai
nimerit pentru a dezvolta judecata sanatoasa a omului.
Dintr-un prim eseu publicat in traducere engleza, afla opiniile lui Kant asupra cutremurelor, opinii dezvoltate
pe marginea cataclismului ce distrusese la 1 nov 1755 capitala lusitana. Aflam aici aplicarea metodei comparative si
cea a distributiei spatiale.
Principala contributie kantiana in domeniul geografiei ramane insa cea a fundamentarii filozofice a stiintei
noastre. Prin aceasta, Kant propune o viziune asupra geografiei prin care o separa de religie, semnand divortul
amiabil dintre cele doua domenii ale cunoasterii umane.
Kant clasifica fenomenele accesibile cunoasterii umane din doua puncte de vedere: primul in raport cu natura lor, iar
al doilea in raport cu pozitia lor in timp si spatiu. Prima abordare o defineste ca fiind logica (pun accentul pe
similaritati), iar a doua ca fiind una fizica (pun accentul pe apropiere).
Omul este studiat atat prin pozitia/ situarea sa in timp (istoria), cat si prin pozitionarea sa in spatiu, intr-un
anumit loc (geografia). De aceea geografia si istoria au un rol fundamental de a plasa fiinta umana in lume. In
viziunea lui Kant, istoria si geografia sunt stiinte esentiale, deoarece fara ele nu se poate ajunge la deplina intelegere
7

a lumii. Astfel, prin viziunea lui Kant, geografia gaseste raspunsuri la intrebarile sale fundamentale: unde, cum si de
ce ?.
VALSAN LUCRARE DE GEO UMANA= O faz n popularea rilor romneti, 1912
SUBIECTUL 6
Al.von Humboldt s-a nascut la Berlin (1769 1859) intr-o familie de burghezi. Pregatirea tanarului Humboldt a inclus
cursuri de tehnologie, economie, istorie, filologie, chimie, fizica, arheologie...
Al.von Humboldt ar fi devenit un foarte priceput functionar al curtii regale prusace daca in viata lui nu s-ar fi
intamplat doua evenimente, pe care le putem numi cruciale.
Primul l-a reprezentat calatoria facuta in anul 1790 in Renania, Olanda, Franta si Anglia impreuna cu George
Forster (german care participase la a doua calatorie a lui J.Cook in jurul lumii). Aceasta calatorie i-a stimulat ambitia
de a intelege ceea ce vedea cu ochii sai, deplasarea sa tranformandu-se dintr-o deplasare turistica, intr-o adevarata
calatorie stiintifica. Forster a contribuit foarte mult la dezvoltarea geografica a tanarului Humboldt, fiind primul care
l-a introdus intr-un studiu geografic. Pe langa Forster, si Im.Kant a avut o influenta asupra lui, ideile sale fiind
asimilate in cadrul pregatirii din adolescenta si tinerete.
Al doilea moment crucial a survenit atunci cand porneste impreuna cu un botanist francez intr-o lunga
calatorie in America spaniola tropicala, calatorie ce se va sfarsi in anul 1804. Aceasta calatorie reprezinta prima
expeditie cu adevarat stiintifica realizata in Lumea Noua, Humboldt fiind considerat de contemporani drept al doilea
descoperitor al Americii. El a facut o serie de descoperiri si observatii de rasunet pentru dezvoltarea geografiei ca
stiinta, consemnate intr-o monumentala lucrare (30 volume) pentru care si-a sacrificat toata averea.
In paralel cu acest jurnal de calatorie monumental, Alex.von Humboldt publica si Taboluri din natura in care face
de asemenea dovada extraordinarului sau simt de observatie.
In cadrul unei calatorii facute in Rusia, face numeroase masuratori de temperatura, observand ca
temepratura variaza la aceeasi latitudine in functie de departarea fata de ocean si apoi pe baza datelor colectate
(proprii si de la statiile meteo), a realizat o harta cu izoterme la nivelul intregii planete.
Totusi, Humboldt nu a neglijat aspectele de geografie umana, economica si politica. Se evidentiaza in randul
lucrarilor cu un pronuntat caracter antropogeografic, monografiile regionale asupra Mexicului si Cubei, pe atunci
colonii spaniole. Cea mai imiportanta lucrare a sa ramane Kosmos, subintitulata schita de descifrare fizica a lumii,
lucrare in 5 volume. Prin lucrarea Geografia Plantelor pune bazele biogeografiei dar arata si rolul omului.
In contrast cu alti naturalisti ai vremii, el a fost mai putin interesat de descoperirea a noi specii (desi adusese
din America 6000 de specii de plante, din care peste 3000 necunoscute in Europa), el a fost dominat de ideea
intelegerii conexiunilor, a legaturilor de multe ori doar banuite sau pur si simplu ascunse, neevidente la o analiza mai
superficiala.
Relatiile dintre lumea animala si cea vegetala, de asemenea ce dintre omenire si conditiile geografice erau in centrul
preocuparilor lui.
Humboldt a transferat ideea lui Kant de impartire a domeniului stiintelor naturale in trei sectiuni:
- descrierea naturii
- istoria geologica a Terrei
- physikalische Geographie

El nu a dorit sa se limiteze la unul din cele trei domenii.
8

Din cei peste 60 ani de munca stiintifica, explorarile sale au reprezentat doar cinci ani, ani in care a cules un
extraordinar de vast material informativ, prelucrat si interpretat apoi timp de zeci de ani.
Vederile sale asupra geografiei erau cu totul extraordinare, urcandu-l pe Humboldt pe piedestalul destinat
creatorilor, fondatorilor stiintei noastre
a) El este primul care a privit natura intr-o perspectiva geografica, fara a scapa din vedere societatea
omeneasca cu toate aspectele sale. Pamantul a fost considerat un intreg organic inseparabil, ale carui parti
erau reciproc interdependente.
b) A crezut cu tarie in metodele stiintifice, punand accentul pe metoda inductiva, in buna traditie aristoteliana
c) El a dorit sa arate modul in care numeroasele fenomene ale naturii interactioneaza unele cu altele in diferite
locuri de pe Terra.
d) A pus accentul pe distributia fenomenelor in natura si nu pe clasificarea simpla a formelor intalnite.
e) Al.von Humboldt a pus bazele cercetarii geografice regionale.
f) A fost primul care a atras atentia asupra rolului pe care il joaca omul si influenta sa asupra naturii.
g) Prin studierea legaturii dintre clima si vegetatie, a descoperit legea zonalitatii si etajarii fitogeografice.
h) A acordat o mare atentie metodei cantitative in caracterizarea faptelor prin intermediul a diversi indici.
i) Humboldt mentiona ca nu este suficient sa constati faptele si fenomenele, ci important este sa scoti in
evidenta insusirile cele mai caracteristice ale fenomenelor.
j) A aratat stransa legatura intre geografia regionala/ descriptiva si cea generala/ teoretica, ambele avand
nevoie una de cealalta pentru a progresa.

Desi este revendicat de mai multe discipline, Humboldt ramane in primul rand drept unul din fondatorii
geografiei moderne, primul care a conceput geografia ca o descriere rationala si explicativa a peisajelor terestre
considerate ca intreguri.

SUBIECTUL 7 Carl Ritter
Al doilea parinte al geografiei moderne este considerat Carl Ritter, contemporan cu Al.von Humboldt fata de care
nutrea o adevarata prietenie si pretuire. Nascut in 1779 intr-un targ din Saxonia aflat la poalele muntilor Harz, el a
parcurs anii de scoala sub influenta unor percepte care stimulau cunoasterea lumii prin cunoasterea directa, prin
drumetii si calatorii mai lungi. Dupa cum afirma biografii sai, C.Ritter a avut ca obiect favorit in scoala, geografia.
Ulterior, in anii studentiei, geografiei i s-a alaturat istoria si teologia.
Intre anii 1804 1807, Riter publica o serie de studii de geografie asupra Europei, intre acestea aflandu-se si
un studiu asupra continentului insotit de 6 harti. In lucrarile sale ulterioare, Ritter va folosi astfel de harti fara a
exagera rolul si rostul acestora. El afirma in Erdkunde ca prin folosirea unei culegeri de harti ca principala sursa
pentru demonstrarea stiintei sale, am comite, ca geografi, o mare greseala. Vorbind despre geografia anterioara lui,
Ritter combate ideea potrivit careia a cunoaste harta este identic cu a sti geografie.
Consacrarea deplina in domeniul geografiei o capata in urma puhlicarii unei geografii a lumii pe regiuni,
intitulata Erdkunde. Dupa aceasta performanta stiintifica, Ritter este apreciat drept reformatorul geografiei, cel care
a transformat un domeniu de cercetare, de studiu, intr-o stiinta. Avand o astfel de pozitie in lumea germanica, in
1820 i se creaza o catedra speciala la universitatea din Berlin, C.Ritter fiind titularul primei catedre de geografie
existente in vreo universitate din lume. In paralel, Ritter a fost si profesor la Academia Militara din Berlin, unde l-a
avut ca student ep viitorul rege al Romaniei, Carol I.
Pe plan stiintific, C.Ritter realizeaza a doua editie a lucrarii Erdkunde, mult mai ampla, in 19 volume, lucrare
ce a starnit un viu interes din partea publicului si i-a adus acestuia o medalie de aur. Sunt prezentate in Erdkunde,
aspecte de geografie regionala ale Africii si Asiei, geografia celorlalte parti ale lumii fiind cuprinsa in alte lucrari de
mai mica intindere.
9

El atinge si latura geografiei umane, afirmand ca pamantul si locuitorii sai se afla in cele mai stranse relatii
reciproce.... Istoria si geografia trebuie sa ramana pentru totdeauna inseparabile. Pamantul influenteaza pe
locuitorii sai, iar locuitorii, la randul lor, produc modificari in ansamblul mediului natural.
Aceasta viziune implica privirea regiunilor individuale sau a continentelor, drept unitati care formeaza
obiectul de studiu al geografului. Viziunea lui Ritter asupra stiintei izvora din credinta ferma in Dumnezeu, ca
planificator, conducator al Universului. El privea Pamantul drept casa de educatie a omului, in care natura a fost
creata de Dumenzeu cu un anumit scop, spre a-ia arata omului calea dezvoltarii sale, a devenirii sale. El nu privea
forma continentelor (de exemplu) ca pe una accidentala, ci ca pe una determinata de Dumenzeu, special pentru a fi
capabila sa joace un rol desemnat de Dumenzeu pentru dezvoltarea omului.
Viziunea ritteriana asupra relatiei om-mediu era in concordanta cu spiritul timpului sau, cu filosofia lui Hegel,
profesor si coleg cu Ritter la univeristatea din Berlin, fapt care a intarit influenta lor asupra contemporanilor. Carl
Ritter a creat o adevarata scoala, din care s-a dezvoltat mai tarziu antropogeografia/ geografia umana.
Interesanta este viziunea lui Ritter asupra cercetarii geografice. El spunea urmatoarele: sistemul meu este bazat pe
fapte si nu pe argumente filosofice. Adunarea datelor nu este un scop in sine; sistematizarea si compararea datelor,
regiune cu regiune ar trebui sa conduca la recunoasterea unitatii in aparenta ei diversitate. Regula fundamentala
propusa de el pentru geografie, este realizarea de observatii pas cu pas, adica de la un lucru concret la un alt lucru
concret, si nu pornirea de la vreo ipoteza.
In 1827, Alexander von Humboldt se stabileste la Berlin, moment din care relatiile dintre cei doi mari oameni
de cultura germani, geografi, devin tot mai stranse. Humboldt spunea ca opera lui Ritter este o implinire a planlui
lui Varenius.
Adept al observatiei directe si al cercetarii de teren, C.Ritter a fost deci primul mare oponent a ceea ce
s-ar putea numi geograf de teren. Fiind angrenat in sistemul unviversitar, calatoriile si deplasarile sale au fost mai
restranse, fara a lipsi cu totul. Intre acestea, se numara si o calatorie prin Europa sud-estica, cand a petrecut cateva
saptamani si in Tara Romaneasca.
Contributia lui C.Ritter la dezvoltarea geografiei poate fi sintetizata pe patru paliere: cel al unitatii in
diversitate, cel al noii stiinte, cel al studiilor inductive, cel al regionalismului. Acestora li s-a adaugat un al
cincelea, contestat ulterior pana in zilele noastre, cel al teleologiei.
Contributii ritteriene:
1. A dezvoltat ideea unitatii in diversitate, recunoscand asemenea lui Humboldt, marea complexitate a naturii.
2. A militat pentru o noua geografie, prin care el intelegea interconexiunile si interrelatiile existente la
suprafata terestra.
3. El a considerat necesare cercetarile de teren, geografii trebuind sa faca observatie dupa observatie pana
cand legile generale devin evidente pentru cercetator.
4. Abordarea regionala este cea care l-a facut faimos pe C.Ritter, relatiile, interconexiunile dintre multimea
fenomenelor fiind analizate la nivelul unor areale, clar delimitate.
5. Aspectul teleologic al geografiei lui C.Ritter, prin care, este privit ca un continuator al geografului Kant.
a) C.Ritter a considerat drept obiect al geografiei, studiul spatiilor de pe suprafata Terrei, impreuna cu
populatia, economia si mediul natural. Toate acestea trebuie privitesi studiate prin folosirea metodei
istorice.
b) C.Ritter introduce in geografie principiul integrarii care incearca sa explice raporturile dintre fenomenele
geografice pe baza comparatiei.
c) C.Ritter este fondatorul metodei comparative din geografia regionala. El a dat stiintei noastre unitate si
coerenta.
- El nu a fost un veritabil om de teren/ cercetator dupa criteriile actuale; in scrierile sale s-a bazat mai mult pe
observatiile facute de altii.
10

- El a fost in principal un antopogeograf, fapt ce il deosebeste de contemporanul si prietenul sau Humboldt.
Ritter nu a ignorat geografia fizica, asa dupa cum Humboldt nu a ignorat geografia umana. Dar Ritter a folosit
geografia fizica pentru a identifica habitatele umane sau pentru a preciza limitele regiunilor locuite.

Opera:
1. Europa un tablou geografic istoric i statistic pentru prieteni, profesori de geografie i tinerii interesai
este o lucrare n 2 volume, care include i 6 hri. Lucrarea este o prezentare regional (pe regiuni i ri), care
include: o introducere (cultur, istorie i politic), o prezentare economico-geografic, elemente de geografia
populaiei i oraele. El subliniaz relaia om-natura.
2. Erdkunde (Geografia), o prezentare a lumii pe regiuni. Prima ediie a avut 2 volume dedicate Africii i Asiei.
A doua ediie a fost o prezentare mai ampl (19 volume) a acestor dou continente. Lucrarea pune accetul pe
aspecte de geografie uman.
3. Lucrarea Introducere General n Geografie Fizic Comparat a fost tradus n englez i ultima ediie
republicat n 2009.
4. Prelegeri universitare care au fost publicate dup moartea sa.

Principalele sale contribuii la dezvoltarea geografiei moderne:
- a nfiinat prima catedr de geografie din lume la Universitatea din Berlin
- a creat o adevrat coal geografic. Printre elevii si au fost: Elise Reclus (unul dintre fondatorii geografiei
sociale), Karl Marx (unul ditre cei doi fondatori ai socialismului tiintific), Arnold Guyot (titularul primei catedre
universitare de geologie si geografie), Otto von Bismarck (cancelarul de fier), Regele Carol I al Romniei. Mai
trziu, Regele Carol I a nfiinat Societatea Romn de Geografie.
- a transformat geografia din domeniu de cercetare n tiin
- a contribuit la dezvoltarea geografiei regionale i a geografiei umane.
- a ncurajat studiile inductive i cercetrile n teren
- a introdus folosirea hrilor n lucrrile tiinifice, fr a le exagera rolul i importana
- a evideniat importana noiunii de poziie geografic
- a pus accentul pe relaia om-mediu el a privit lumea ca pe locuina omului

SUBIECTUL 8 - Friedrich Ratzel fondatorul antropogeografiei moderne. Determinismul in geografia umana.
Conceptul de spatiu vital a constituit argumentarea stiintifica a declansarii celui de-al doilea razboi mondial de
catre Germania nazista (superioritatea rasei germane, traitoare intr-un spatiu suprapopulat, in timp ce la rasarit
vaste intinderi erau slab populate de o rasa inferioara care nu merita sa traiasca in libertate).
Friderich Ratzel {se citete Fridrih Ral} este fondatorul antropomorfologiei moderne i geografiei umane,
alturi de geograful francez Paul Vidal de la Blanche.
A fcut studii de zoologie, geografie i geolgie i a cltorit n Europa (inclusiv n Bucovina i Ardeal) i America de N
si S.
A fost profesor universitar la Mnchen i Leipzieg {se citete Laipig}. S. Mehedini a fost unul dintre elevii si.
Ratzel a promovat determinismul n geografie.
Determinismul n geografie ara la baz ideea c mediul natural este factorul determinant n dezvoltarea omului, iar
omul nu poate influena mediul. Astfel mediul influeneaz natura uman, apariia i dezvoltarea raselor, a naiunilor
i a societilor.
Cel care a implementat primul noi metode si a imprimat noi directii in domeniul geografiei, a fost
Fr.Ratzel(30.08.1844 9.08.1904). El are meritul incontestabil de a arata ca si fenomenele antropice aidoma celor
naturale, pot fi studiate sistematic de catre geografie. Pana la Fr.Ratzel, geografia umana se intalnea ca elemente
componente ale unor peisaje descrise in studiile de geografie regionala, studii care nu ofereau posibilitatea
desprinderii unor legitati si nici posibilitatea cercetarilor mai detaliate pe anumite directii.
11

Directia trasata de Ritter, cea a geografiei comparate, era prea mult indatorata spiritului teleologic si problemelor de
ordin istoric care faceau din geografie o sora mai mica a istoriei, scoasa insa din aceasta pozitie, de marele geograf
german.
Nascut la Karlsruhe, mare iubitor al naturii, studiaza la Heidelberg, Jena si Berlin, luandu-si doctoratul in
zoologie. Calatoreste ca junralist prin Europa (inclusiv in spatiul romanesc), participa la razboiul franco-prusac, dupa
care isi reia meseria de reporter, calatorind in lumea noua (Cuba, Mexic, SUA). Culege in acest timp un bogat
material pentru ceea ce va fi teza sa de docen, necesara pentru abilitarea ca profesor univeristar asociat de
geografie la Munchen. Ramane la Munchen pana in 1886, an in care este chemat la universitatea din Leipzig. In
urmatorii ani, Fr.Ratzel creaza la Leipzig o adevarata scoala geografica, avand intre audienti doi tineri care vor fi la
randul lor creatori de scoala S.Mehedinti.
Conceptia sa in geografie este consemnata in celebra Anthropogeographie (2 volume), completata de
Politische Geographie (Geografia politica) si de Volkerkunde (3 volume), ultima lucrare contribuind la fondarea
etnografiei ca stiinta. In aceste lucrari el a acordat o semnificatie majora a conditiilor naturale ca facotir formatori ai
vietii umane pe Terra, ideea care va contura una din directiile fundamentale de dezvoltare ale geografiei umane, si
anume directia determinista. Acest determinism apare mai evident in Politische Geographie, unde, intre altele, el
afirma ca dezvoltarea statelor este aidoma celei a organismelor vii; statele apar, se dezvolta si dispar.
Pentru Ratzel, Statul este un organism legat de un anumit teritoriu. Acest raport organic permite sa vorbim
de biogeografie. In aceasta perspectiva biogeografica, orice stat este o secventa de umanitate legata de un anumit
teritoriu de unde isi trage existenta. Fara teritoriu nu ne putem gandi la om si deci nici la Stat. In acest context,
Ratzel ofera si definitia poporului grupare umana sudata politic si constituita din grupe si indivizi care nu sunt in
mod necesar inruditi pe plan etnic si lingvistic, dar care traiesc pe un teritoriu comun. Astfel ca Spatiul formeaza
poporul. Caracterele unui Stat provin din conjugarea caracteristicilor poporului care il anima si cele ale teritoriului pe
care se desfasoara. El mai spunea ca circulatia este conditia prealabila a cresterii Statului.
In esenta, gandirea geopolitica a lui Ratzel poate fi exprimata in sase idei majore:
1) Statele sunt organisme vii, care se nasc, traiesc, imbatranesc si mor
2) Cresterea statelor in calitate de organisme este determinata apriori.
3) Peisajul istoric si geografic marcheaza oamenii, cetatenii unui stat
4) Notiunea de spatiu-vital este centrala
5) Opozitia dintre puterile continentale si puterile maritime
6) Geografia politica contine si o dimensiune subiectiva, pe care Ratzel o numeste sensul spatiului si
energie vitala.
Opera:
1. Antropogeografia, este o lucrare major, n 2 volume, cu mai multe capitole printre care:
- migraia popoarelor (nomadismul, sedentarizarea, colonizarea)
- spaiul geografic
- graniele popoarelor
- lumea vieuitoarelor
- clima n legtur cu omul
- aspectul geografic al omenirii
- statistica omenirii
Ratzel evideniaz trei noiuni eseniale: spaiul, poziia geografic i cadrul natural.

2. Geografia Politic este o alt lucrare major a lui Ratzel.
El spune c statele apar, se dezvolt i mor la fel ca organismele vii. Aceasta arat concepia lui determinist
asupra vieii umane, adic viaa pe Terra este dependent de condiiile naturale. Lucrarea studiaz probleme ca:
relaia dintre teritoriu i stat, micrile istorice (rzboaie, colonizarea), relaia cultur-stat, influena poziiei
geografice, frontierele, rmurile, insulele i peninsulele.

12

3. Schie ale vieii urbane i culturale nor americane.
Este o lucrare carepune bazele etnografiei moderne ca tiin.
SUBIECTUL 9
Paul Vidal de la Blache, considerat al doilea intemeietor al geografiei umane, si-a inceput cariera universitara la
Nancy, ca titular al disciplinelor istorie si geografie.Ulterior se stabileste la Paris, unde va preda geografia, apoi la
Sorbona, punand totodata bazele scolii franceze de geografie umana.
P.V.de la Blache se orienteaza spre geografia umana, cam in acelasi timp cu Ratzel influentat de Humboldt si Ritter. A
calatorit mult prin Europa si spatiul mediteranean adiacent, a cules mult material informativ si a cautat sa obtina
confirmarea principiilor sale antropogeografice.
Problemele principale ale geografiei umane le-a dezvoltat intr-o serie de articole publicate in Annales de
Geographie, al carei fondator a fost. Contributiile teoretice au fost publicate postum de ginerele sau, in volumul
Principes de Geographie Humaine.
Se poate spune ca Vidal la Blache prin lucrarile sale si prin discipolii sai, a dat semnalul elaborarii
monografiilor complexe regionale, modelul fiind insusit de geografi din toata lumea. El se remarca si printr-o serie de
lucrari, intre care amintim Franta de Est.
De la inceputul carierei sale s-a dovedit un adversar al determinismului, al manierei de a opune natura-
omului. El spunea ca nu este normal sa trasezi limite intre fenomenele naturale si cele culturale (antropice),
deoarece aceastea trebuie privite ca unite si inseparabile.
Paul Vidal de la Blanche (1845-1918), geograf francez, este considerat ntemeietorul geografiei umane, alturi
de geograful german Friederich Ratzel.
El a fost profesor universitar de geografie i istorie la Nancy i la Paris i a pus bazele colii franceze de geografie
uman.
El a promovat posibilismul n geografia uman, adic a afirmat c opiunea uman e mai important dect
limitele impuse de natur.
Vidal de la Blanche a cltorit mult prin Europa i spaiul mediteranean.
Genre de vie (modul de via) este un concept introdus de Vidal de la Blanche. El reprezint rspunsul colii
geografice franceze la determinismul colii geografice germane: spaiul n care se desfoar relaia om-natur
formeaz o regiune, care trebuie studiat. Astfel geografia regional este considerat nucleul geografiei.
Genre de vie este o analiza spaial i social a fiecrei regiuni.
Opera:
1.Articole de geografie uman publicate n revista Analele geografiei.
2. Tabloul geografiei Franei , unde folosete pentru prima dat termenul de Geografie uman.
3. Frana de est prezint peisajele rurale i industriale din Alsacia i Lorena i modul de organizare regional n
jurul marilor orae.
4. Principii de Geografie uman lucrare publicat de ginerele lui Vidal de la Blanche, dup moartea
geografului. n capitolul Sensul i obiectul geografiei umane, Vidal de la Blanche dezvolt conceptul de
geografie uman.

Vidal de la Blanche spunea c omul i natura sunt unii i inseparabili, omul fiind cel care trebuie s modeleze
suprafaa pmntului. Peisajul natural trebuie studiat mpreun cu cel antropizat.

Principiile sale arat c:
- omul trebuie privit n contextul regional
- omul este un agent natural care are posibilitatea de a modifica peisajul n sens pozitiv sau negativ
- fora omului de a transforma peisajul este foarte mare
13


Vidal de la Blanche a avut numeroi discipoli (elevi) care i-au continuat ideile i opera, printre care Jean Brunhes,
Albert Demangeon i Max Sorre.

SUBIECTUL 9 Revolutia cantitativa Evolutia geografiei in viziune filozofica (paradigmatica)
Perioada de dezvoltare a geografiei in anii 50-60 ai secolului trecut este numita etapa revolutiei cantitative,
termen impresionant, inselator in anumite privinte. S-a vazut ca nu toate schimbarile intervenite in acea perioada au
fost clar legate de implementarea metodelor matematice si a modelelor. Totusi, acest nume
- revolutia cantitativa - s-a incetatenit si este folosit de multa lume atunci cand este vorba de geografia celor doua
decenii amintite.
Pentru a intelege momentele prin care a trecut geografia in acele vremuri, este nevoie sa apelam la ideea
dezvoltarii stiintei geografice prin algoritmul paradigmelor/ paradigmatic.
O paradigma reprezinta o multime de abordari general acceptate, un mod de a privi si de analiza problemele, o
multime de reguli despre ce fel de fenomene trebuie cercetate si care sunt cele mai bune metode de al e cerceta.
Paradigma reprezinta printr-o formula mai concisa un intreg set de credinte, valori si tehnici impartasite de
membrii unei comunitati stiintifice.

Ce a fost revolutia cantitativa ? Doua sunt caracteristicile principale ale acestui nou demers care a schimbat din
temelii abordarea de catre geografi a realitatilor antropogeografice, si anume sustinerea si intelegerea pozitivismului
logic si punerea in centrul noii metodologii a localizarii
Pozitivismul logic este acel demers filozofic ce identifica cunoasterea cu stiinta si care are in vedere studiul
realitatii concrete si verificabilitatea ei. Metodologia rezultata, larg imprumutata din alte discipline, necesita folosirea
modelelor si a analizei statistice.
Localizarea se refera la pozitia fenomenelor in spatiu si la interactiunea dintre ele, de unde si numele de
analiza locationala dat acestei noi orientari.
Putem spune astfel, in esenta, ca aceasta paradigma (cantitativa) are la baza si propune geografilor
modelarea spatiala, bazata pe o serioasa pregatire statistico-matematica si insotita, in acelasi timp, de o deplasare la
nivel teoretic catre pozitivismul logic.

SUBIECTUL 10 - Modelele clasice ale geografiei umane : J.H.von Thunen, E.Burgess, W.Christaller i
Th.Hagerstrand.

Modelele clasice au stat la baza noii geografii umane, aprute n Europe i SUA n anii 50-60, n timpul
revoluiei cantitative.

1. Modelul lui J.H. von Thunen: Corelarea utilizrii terenurilor cu distana fa de ora
El a studiat producia agricol n ferma lui i a artat c valoarea terenului rural scade direct proporional
cu distana fa de ora.
De asemenea, structurarea produciei agricol depinde de distrana fa de ora i de specificul culturii.
n general, exist urmtoarele 3 zone concentrice:
14

- zona de legume i apoi zona de zarzavaturi i creterea animalelor pentru lapte (n vecintatea
oraului),
- zona forestier (pentru procurarea lemnului)
- zona agriculturii extensive i a creterii animalelor pentru carne (cea mai ndeprtat de ora).
Modificnd unele condiii (introducerea unui ru navigabil, al doilea ora, fertilizarea solului) se modific
i dispunerea zonelor agricole.

2. Ernest Brugess: Modelul dezvoltrii urbane
El a propus un model de ora cu 5 zone concentrice:
- Central Business District cu instituii administrative, comerciale, hoteluri, teatre, cinema etc.
- Zona de tranziie spaii rezideniale, cu activiti industriale i comerciale, locuit de o populaie srac,
cu magazine ieftine
- Zona rezidenial a populaiei muncitoreti, cu salarii modeste
- Zona rezidenial a clasei de mijloc i a celor bogai (vile, apartamente de lux)
- Zona suburban locuit de navetiti, unde exist i locuri de distracii i coli bune

Ca o alternativ la acest model a aprut modelul sectoarelor.

3. Walter Christaller: Modelul locului central
Acest model cuprinde 3 zone:
a) locurile centrale: oraele care deservesc o comunitatea regional cu bunuri (tractoare etc.) i servicii
(spitale, coli). Acestea pot fi de rang superior sau de rang inferior.
b) regiunile complementare: zonele care sunt servite de locurile centrale
c) centralitatea unui centru urban = raportul dintre serviciile oferite pentru ntreaga regiune i serviciile
oferite numai locuitorilor oraului.

Ulterior, ali cercettori au mai adugat i alte concepte ca: mrimea pragului de pia, anvergura.
n final se obine o reea hexagonal de regiuni complmentare n jurul locului central, ajungndu-se la o
stuctur de tip fagure de miere.

4. T. Hgerstrand {se citete Hegrtrand}: Teoria difuziei n timp i spaiu
Un articol sau o idee, cum ar fi o boal sau un produs, se difuzeaz ntr-o regiune, ntr-o anumit
perioad de timp.
Modelul a fost folosit pentru analiza traseelor autobuzelor, a rspndirii televiziunii etc.
Difuzia are 4 stadii:
- stadiu primar, iniial (exist zone care au adoptat noul i zone nvechite)
- stadiul difuziei (zonele nnoite de extind centrifug)
- stadiul condensrii (al generalizrii) (se mrete nr. de zone nnoite)
- stadiul saturrii (apare un declin al procesului de nnoire, care apoi se oprete)

SUBIECTUL 11 - Geografia umana in ultimele trei decenii
Abordarile actuale de geografie umana tind sa fie grupate in termenii a trei directii filozofice: pozitivism,
umanism, structuralism.
Pozitivismul se afla in spatele revolutiei cantitative (analiza locationala, modelarea statistica si alte forme de
analiza spatiala).
15

Umanismul s-a ridicat impotriva dezumanizarii geografiei stiintifice, punand pe primul plan rolul
subiectivitatii personale, al creativitatii individuale si scopul activitatii umane. Umanistii au explorat de secole natura
umanitatii, pasiunile, puterile acesteia, in timp ce geografii au studiat Pamantul unde oamenii, intre alte forme de
viata, faureau casa terestra.
Filosofic, geografia umanista este cel mai apropiata de fenomenologie si existentialism. Geografii umanisti
resping obiectivitatea pozitivismului si doresc sa o inlocuiasca cu subiectivitatea. Mia mult, ei resping si incercarile de
identificare a principiilor generale sau a legilor. Geografia umanista considera persoanele ca indivizi interactionand
permanent cumediul, cu efecte atat asupra mediului cat si asupra lor.
Geografia umanista doreste sa arate ca important este sa intelegm oamenii, sa vedem modul in care ei sun
conectati la peisajul inconjurator, modul cum ei se comporta in anumite locuri. De asemenea, ea urmareste sa afle
modul in care oamenii interpreteaza lumea si cum se integreaza in ea.
Important in geografia umanista este faptul ca intelegerea oamenlor in raportu cu mediul/ lumea in care
traiesc este mai importanta decat explicarea respectivei situatii spatiale (ex: Ferentari). Geografii umanisti cred ca
acel spatiu influenteaza/ afecteaza modul in care oamenii se comporta in diferite situatii reale.
Mai mult decat atat, geograful insusi poate fi influentat in demersul sau, de ceea ce se numeste sensul/
semnificatia locului. Examinarea procesului de sens al locului a reprezentat o buna perioada de timp, una din
activitatile principale, centrale ale goegrafiei umaniste.
Cel mai cunoscut dintre geografii promotori ai acestei directii umaniste este Yi Fu-Tuan, care are si un studiu
intitulat chiar Geografia Umanista
Structuralismul s-a nascut odata cu miscarile de protest de acum aproape patru decenii, care a generat in
geografie un curent radical tipic geografiei sociale britanice (cel mai stralucit exponent, D.Harvey). Este un
structuralism de origine marxista, folosit de catre geografii aflati in cautarea unor explicatii mai adanci, profunde, ale
schimbarilor istorice si geografice din timpurile moderne si contemporane.
Harvey cauta sa imbunatateasca gandirea marxista, fiind promotorul materialismului geografic.
Revoluia cantitativ din anii 50-60, a dus la ruperea geografiei umane de geografia fizic i dezvoltarea unor
subramuri de tip socio-geografice, cum sunt:
- feminismul
- etnografia
- criticismul postcolonial
- geografia radical (critic)
Au aprut termeni i concepte noi precum, pregtire profesional, calificare, domeniu public i privat, cas i
serviciu, conceptul de munc.
Studiile au artat c femeile duc greul muncii i de obicei nu sunt pltite pe msur. Aceast discriminare sexual
este o preocupare a geografiei umane actuale.
Geografia actual studiaz dualismele: pmntul i viaa, oamenii i locurile, societatea i spaiul, localul i
globalul.
Relaia omului cu mediul nconjurtor antropizat rmne o preocupare important a geografilor din zilele noastre.
Un reprezentant al geografiei umane actuale, postmoderniste este David Harvey.

Subiectul 12 - Clasicii geografiei romanesti:

1. G.Vlsan opera de geografie uman.
George Vlsan (1885-1935) a fost studentul i colaboratorul lui S. Mehedini.
El a fost geograf fizician (geomorfolog), dar are i contribuii n antropogeografie.
Opera sa de geografie uman cuprinde lucrri despre:
- popularea rii Romneti, mai precis a Brganului
16

- romnii din Serbia (de pe Valea Timocului)
- vechimea populaiei romneti la gurile Dunrii
A contribuit la nfiinarea etnografiei moderne romneti.
A nfiinat Muzeul Etnografic al Transilvaniei (Cluj-Napoca) primul muzeu etnografic din Rom.
A scris despre reforma nvmntului geografic i relaia geografiei cu sociologia
A lsat opere n manuscris despre studiul creaiei populare.
A fost membru al Academiei Romne.

2. C.Brtescu opera de geografie uman.
Constantin Brtescu (1882-1945) a fost student i colaborator al lui S. Mehedini.
A fost preocupat de geografia uman, inclusiv toponimie i geografie istoric.
Constantin Bratescu, de asemenea student si colaborator al lui Simion Mehedinti, se evidentiaza prin studiile sale
de geografie umana asupra spatiului ponto-danubian; el este supranumit geograful Dobrogei, contribuind ca
nimeni altul la cunoasterea stiintifica geografica a acestui spatiu romanesc. Profesor la Universitatea din Cernauti si
urmasul prof.S.Mehedinti la Universitatea din Bucuresti, C.Bratescu a fost de asemenea si membru al Academiei
Romane. (TOPONIMIE)

3. V.Mihilescu opera de geografie uman.
Vintil Mihilescu (1890-1978) a fost studentul i colaboratorul al lui S. Mehedini.
El s-a dedicat antropogeografiei.
V. Mihilescu considera c geografia uman trebuie s studieze pmntul ca teatru al reaciilor omeneti fa de
mediul nconjurtor.

Opere:
- Bucuretii din punct de vedere antropogeografic i etnografic (tez de licen)
- Vlsia i Mostitea (tez de doctorat)
- Geografie teoretic.

A pus bazele geografiei urbane romneti.
A studiat i aezrile rurale: el a fcut prima clasificare morfo-structural a aezrilor rurale, folosit i astzi.
A studiat i geopolitica a contribuit la scrierea lucrrii Unitatea i funciile rii i poporului romn.
A fost membru corespondent al Academiei Romne.

SUB 13 - Dezvoltarea geografiei economice i umane n perioada comunist n Romnia.

n perioada comunist, termenul de geografia uman a fost interzis. n locul lui s-a folosit termenul de geografie
economic.
Cercetrile geografice au fost orientate spre studii regionale, legate de construirea noii societi de tip socialist.
Monografia geografic a Rep. Populare Romne (1960) prezint schimbrile aprute n urma industrializrii
i cooperativizrii n agricultur.
Peste 60 de teze de doctorat au prezentat domeniul geografiei economice regionale i al geografiei urbane i
rurale, folosind metode moderne de analiz i interpretare statistico-matematice.
Geografia social i geografia politic erau practic absente, nefiind permise de comuniti.

S-au dezvoltat urmtoarele subramuri ale geografiei umane:
Geografia urban:
- clasificarea oraelor (V. Mihilescu) ,
- prima sintez modern a oraelor (Vasile Cucu),
- problematica urbanizrii (gradul de urbanizare a oraelor, rolul socio-economic al oraelor mici, sistemantizarea
oraelor)


17

Geografia rural:
- apare conceptul de complex rural
- prima clasificare funcional a aezrilor rurale
- gruparea sau dispersia aezrilor rurale
- dezvoltarea industrial a satelor
- urbanizarea satelor

Geografia populaiei:
- repartiia teriotrial i structura pop.
- migraia intern
- mobilitatea populaiei i a forei de munc

Geografia economic:
- geografia industriei
- geografia agriculturii i a utilizrii terenului
- geografia transporturilor i a cilor de comunicaii (ci feroviare de cltori i marf, maritime, fluviale)
- geografia turismului (regionarea turismului, turismul internaional)

A fost publicat Atlasul Naional care cuprindea numeroase hri tematice pentru ramurile geografiei economice.
Partidul Comunist Romn, a mpiedicat totui modernizarea geografiei prin constrngeri i cenzur.

Informatii geografice despre spatiul european conturat ca vatra a poprului roman, intalnim mai intai la scriitorii
antici, greci si latini, interesati sa descrie aceasta secventa spatio-temporala, inclusa partial inca din
sec 7 I.Hr in lumea civilizata a vremii, prin acele orase-colonii elene de pe tarmul Pontului Euxin.
Incepand cu secolul 14, informatiilor scrise li se adauga si cele cartografice, mai intai sub forma portulanelor
in care aflam mentionate porturile de la Dunare si Marea Neagra, porturi care se aflau in legaturi stranse, comergiale
cu orasele italiene. Dintre informatiile scrise se evidentiaza cele arabe (Al Idrisi, Ibn Battuta) apoi cele ale
diplomatilor vest-europeni.
Mai aproape de spiritul geografic modern, sun lucrarile realizate la sfarsitul secolului al 17-lea si inceputul
celui urmator, de catre Nicolae Milescu spatarul si Dimitrie Cantemir. Nicolae Milescu este autorul primei lucrari (pe
plan mondial) cu caracter geografic si etnografic asupra Siberiei (Jurnal de calatorie in China), iar Dimitrie Cantemir
elaboreaza celebra lucrare Descriptio Moldaviae. Aceasta lucrare este insotita de o harta, fapt care ii aduce un plus
de valoare geografica. In Tara Romaneasca iese in evidenta tot in aceasta perioada, stolnicul Constantin Cantacuzino,
care tipareste la Padova Harta Tarii Romanesti, harta care s-a raspandit repede in Europ, fiind folosita de numerosi
invatati in lucrarile lor.
Cel mai important moment al ultimei parti a sec 19, a fost reprezentat pentru geografie, de infiintarea
Societatii Romane de Geografie (1875), act la care a contribuit si principele de atunci, rege mai tarziu, Carol I, fost
student al marelui geograf german Carl Ritter.