u totii. Ce nu pot realiza nici in momentul de fata, este ca TATA, nu mai este. Nu pot sa cred. Mintea mea refuza sa accepte ca niciodata nu va mai suna telefon ul si la celalalt capat sa fie Tata, sa ma cheme la masa, sau sa imi aminteasca ceva, in felul lui bland, intelegator. M-as astepta sa ma cheme iarasi, sa ma ma i intrebe, sa imi mai povesteasca despre oameni care ii ajuta, sa mai imi spuna din...durerile lui. Sambata spre duminica, pe la 12 noaptea, ma suna Tavi sa imi spuna ca Tata a les inat. In 3 minute ajung acasa la ei. Intru in dormitorul lor, si tata este intin s pe pat, drept, cu ochii inchisi..Murise. Dar eu nu stiam. Degeaba am luat apa rece si i-am dat pe fata. Degeaba masaj pe piept. Degeaba l-am mangaiat pe fata. Degeaba l-am strigat...Tata! Trezeste-te! ... nu avea sa mai deschida ochii nic iodata. Degeaba au incercat sa il resusciteze timp de o ora. Dupa o ora, cand ce i de la salvare s-au oprit, eu inca incercam sa ii repornesc inima...urland in m ine...Tata ..trezeste-te. De ce il mai chinuiti? m-au intrebat cei de la ambulan ta, lasati-l sa se duca...De ce? ..Este singurul tata pe care il am.. Si a fost un tata bun, devotat sotiei, devotat familiei, devotat lui Dumnezeu. P entru el, mama era Doamna Lui, fata de care a avut o grija si o dragoste exempla ra si careia i-a adus flori pana la 70 de ani. Pe el chiar si nepotii il iubeau. Pentru ca avea o inima ca a lor. Buna, blanda, nu se mania. Timp de 71 de ani D umnezeu l-a slefuit...mai bun...si mai bun...din ce in ce mai bun...si, alaltaie ri..la ora 12 noaptea..a fost Gata. ..Fara durere, fara nici un scrancet, fara n ici un geamat, Tata, pleca spre cel caruia i-a fost devotat. Spre rai. Cu cateva ore inainte eram la masa, impreuna, povesteam, zambeam, totul era norm al. Tata, ca de obicei, isi lua si el un scaun, se aseza, si mai mult asculta de cat vorbea. Ii placea sa ne asculte. Devenise indelung rabdator. Cand cineva i-a dat o palma o data, nu a raspuns cu nimic. Atunci celalalt i-a mai dat o palma. Nici de data asta nu a raspuns. Dupa cativa ani, persoana l-a primit pe Isus in inima. L-am intrebat, de ce ai luat 2 palme, si nu ai raspuns cu nimic, si dupa ani de zile persoana sa se pocaiasca?..De ce nu i-ai dat si tu o palma?...Stiti ce a raspuns?? Nimic....Nu a raspuns nimic. Invinsese. Era aproape de linia de final. Vedea premiul. Inima mai avea sa ii bata decat cateva ore, dupa care, nu mai avea nevoie de ea. Avea aripi.