Sunteți pe pagina 1din 7

PROBLEME DE IDENTITATE IN CONDITIILE

GLOBALIZARII












2

Globalizarea este "procesul de surmontare al granitelor aparute de-a lungul istoriei. Ea
devine astfel sinonima cu eroziunea (dar nu si cu disparitia) suveranitatii statelor nationale si se
infatiseaza ca o "detasare" a economiei de piata fata de normele morale si legaturile
institutionalizate dintre societati", propune Elmar Altvater.
Potrivit analistului Anthony Giddens, globalizarea este "intensificarea relatiilor
sociale de pretutindeni, prin care, locuri aflate la mare distanta unele de celelalte ajung sa se
interconecteze astfel incat evenimentele dintr-un loc sunt marcate de procese care au loc intr-un
loc de la multi kilometri departare si viceversa".
Globalizarea este "intensificarea cantitativa si calitativa a tranzactiilor ce depasesc
limitarea impusa de granite, concomitenta cu expansiunea spatiala a acestora", considera Ulrich
Menzel. Cercetattorii Dirk Messner si Franz Nuscheler spun ca acest fenomen reprezinta "cea
mai mare schimbare economica si sociala de la Revolutia Industriala incoace".
Pe de alta parte, Meghnad Desai explica globalizara ca pe "o interdependenta sporita
si integrarea diferitelor economii din lume", iar Johannes Varwick ca pe "un proces al cresterii
numarului legaturilor dintre societati si domenii-problema. A devenit un termen la moda, folosit
de ceva timp in dezbaterile politice, publicistice si stiintifice in mod inflationist, si care este
privit, pe de o parte, ca o "amenintare" si, pe de cealalta, ca o "oportunitate".
In timp ce Schumann explica globalizarea pe o "descatusare a puterilor pietii mondiale
si slabirea puterii economice a statuluic", Klaus Mller crede ca "dinamica globalizarii este
controlata de puterile economice, si totusi consecintele sale cele mai importante apartin
domeniului politic".
Desi toate statele au propriile istorii, asadar propriile economii, specialistii au cazut de acord ca
"prima era a globalizarii" este impartita in etape, incepand cu primul razboi mondial si
continuand cu criza standardului in aur spre sfarsitul anilor '20 si inceputul anilor '30. Aceasta
perioada este cunoscuta sub numele de liberalizarea, in care aurul definea standardul economic.
Prima era a globalizarii era bazata pe Pax Britannica si pe schimbul de bunuri in numerar,
ducand astfel la o industrializare sporita.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, globalizarea a continuat cu semnarea unor
tratate pentru creerea Organizatia Mondiala a Comertului (WTO) cu rolul de a media dispute
comerciale, precum si tratate de reducere a barierelor comerciale si a tarifelor vamale, cum ar fi
Tratatul de la Mastricht si NAFTA.
3

Globarizarea economica este procesul dinamic al cresterii interdependentelor dintre
statele nationale, ca urmare a extinderii si adancirii legaturilor dintre acestea si variate sfere ale
vietii economice, politice, sociale si culturale.
Redus la conceptele economice se poate spune ca globalizarea contrasteaza cu
nationalismul economic si cu protectionismul. Este inrudita cu economia de piata libera si neo-
liberalismul. Imparte o parte din caracteristici cu internationalizarea si este deseori
interschimbabila, chiar daca unii prefera sa foloseasca termenul de globalizare pentru largirea
gaurilor din granitele nationale sau statale. Formarea satului global o mai mare apropiere intre
diferite parti ale lumii odata cu cresterea posibilitatilor de schimburi personale, intelegere
mutuala si prietenie intre cetateni "internationali".
In timp ce din punctul de vedere al FMI globalizarea este "cresterea in
interdependenta economica a tarilor din intreaga lume prin cresterea volumului si a varietatii
tranzactiilor de bunuri si servicii peste granite, fluxul de capital international mult mai liber si
mai rapid, dar si o difuziune mai larga a tehnologiei"
1
. In schimb, globalizarea este mult mai
libera si mai rapida, dar si o difuziune mai larga a tehnologiei. Banca Mondiala defineste
globalizarea ca "libertatea si capacitatea indivizilor si a firmelor de a initia tranzactii economice
voluntare cu rezidenti ai altor tari".
Globalizarea politica reflecta hegemonia ideologiei neoliberale in care a triumfat
economia de piata si dominatia modelului democratic occidental in deciziile interne ale unei tari
si deciziile dintre tari. Victoria democratica a fost facilitata de beneficiile globalizarii
tehnologice, care a realizat mariajul intre informatie si tehnologia de comunicare, aceasta din
urma dand o viteza de diseminare incredibila primei.
Globalizarea economica sau cea culturala se exprima si printr-o globalizare politica, fie
prin aliante strategice internationale, fie prin efectul ce-l au anumite politici locale asupra
intregului sistem politic, fie printr-o mai mare sensibilizare, informare si influentare in ceea ce
priveste procesele de natura politica de pe intregul glob.
Globalizarea reprezinta inlaturarea tuturor barierelor de natura administrativa pe toate
pietele. Este un principiu liberal de pe vremea lui Adam Smith, dar aplicabil acum la nivel de
economie interstatala (la nivel de relatii economice internationale. Fiind o extensie a culturii
liberale, social-democratii si doctrinele de extrema dreapta sau stanga sunt impotriva.

1
FMI, World Economic Outlook, mai 1997.
4

Un rol important n constituirea culturii l deine aspectul etnic al procesului
globalizrii, ce presupune transmutarea diferitelor valori culturale naionale dintr-o parte n alta a
globului. In acest sens, gsim comuniti puternice ale popoarelor europene n celelalte
continente ale globului, i invers, comuniti ale Extremului Orient, de exemplu, n ri europene,
fiecare pstrndu-i propriul specific cultural
Fenomenele care marcheaz evoluia economiei n ultimile decenii stau sub numele
globalizrii, al interdependenei i al interaciunii. Orice s-ar intampla n orice col al lumii, are
efecte mai mult sau mai putin ample, asupra integrrii economiei mondiale.
Procesul de gobalizare s-a manifestat mai ales dup al doilea razboi mondial, stimulat
de ctre instituii economice internaionale i programe de reconstrucie i dezvoltare, comerul
internaional a crescut brusc. ncepnd cu anii 70 efectele acestui tip de comer deveneau mult
mai vizibile att n privina beneficiilor, ct i ca efecte distrugtoare.
Globalizarea n perioada de dup cel de-al doilea rzboi mondial a fost condus prin
runde de negocieri n prima faz sub auspiciile GATT, ce a dus la mai multe nelegeri n
ndeprtarea restriciilor asupra liberului schimb. Runda Uruguay a dus la semnarea unui tratat
prin care se creeaz Organizaia Mondial a Comerului (WTO) cu rolul de a media dispute
comerciale. Alte acorduri comerciale bilaterale inclusiv seciuni ale Tratatului de la Mastricht i
NAFTA au fost de asemenea semnate cu scopul de a reduce tarifele vamale i barierele
comerciale .
Exista multiple definitii ale globalizarii, motivul rezid n faptul c globalizarea
subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamic variabil atingnd domenii diverse
ale unei societai. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.
Globalizarea este termenul ntrebuinat pentru a descrie un proces multicauzal care are
drept rezultat faptul c evenimente care au loc ntr-o parte a globului au repercusiuni din ce n ce
mai ample asupra societilor i problemelor din alte pri ale globului.
Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbrilor n societi i n
economia mondial care rezult din comerul internaional extrem de crescut i din schimburi
culturale. Descrie creterea comerului i a investiiilor datorit cderii barierelor i
interdependenei dintre state. n context economic, este des ntlnit referirea aproape exclusiv
la efectele comerului i n particular la liberalizarea comerului sau la liberul schimb.
Globalizarea poate fi privit sub dou aspecte: pe de o parte ca proces tehnico-
5

economic, ce anonimizeaz actorii i mecanicizeaz comportamentele, pe de alta parte ca proces
de intercomunicare, ceea ce ne permite sa vorbim tot mai mult despre comunicare mondial,
bazat pe o unitate de valori, o comunicare care iese din zona ficiunii i intr n cea a realitii
politice.
Democraia are nevoie s fie democratizat, spune Anthony Giddens, autor britanic al
mai multor cri despre integrarea global. El menioneaz n How Globalization is Reshaping
Our Lives/ Cum globalizarea schimb modul nostru de via, c n prezent cel mai important
pentru omenire este dezvoltarea puterii i culturii civice, precum i transformarea organismelor
transnaionale, aa precum este Uniunea European, n structuri mai deschise i mai
responsabile.
Globalizarea este un termen generic ce desemneaz procese calitativ diferite, n esen
fiind vorba de suma dinamicilor economice, tehnologice, sociale, politice i psihologice care s-au
accelerat ncepand cu anii 80, dar al caror sens i ale caror valori rmn nca neclare. Sfaritul
razboiului rece a degajat un adevr negativ universal fondat pe ineficacitatea sistemului comunist
i a reglrii autoritariste a economiei i societii.
Globalizarea este procesul de largire, adancire si accelerare a interconectarilor la scara
mondiala in toate aspectele vietii social-economice contemporane. Asadar nu numai in domeniul
economic, cum a fost multa vreme perceputa, ci si in cele social, politic, tehnologic si cultural.
Principalele aspecte ale vietii social-economice care reflecta procesul de globalizare sunt:
Natura globala a stiintei si tehnologiei: chiar daca sursele principale ale progresului tehinic sunt
tarile dezvoltate, cercetarea se bazeaza pe resursele globale din toata lumea;
Marketingul global: strategia firmelor tinde sa promoveze marci universale, cultura publicitatii
devenind o adevarata industrie;
Sistemul financiar mondial: institutiile bancare, agentii ale pietei de capital, organismele
financiare internationale formeaza o adevarata retea;
Gradul atins de infrastructura de comunicatii, mai ales prin mass-media, care a
dobandit acoperire la scara planetara si instituirea unei retele globale de transmitere/receptare a
informatiilor.
Cultura este cea care creeaza identitate; este un termen care se aplica esentei lucrurilor.
Globalizarea constituie un fenomen privitor la circulatia informatiilor si ideilor, adica oarecum
exterior faptelor culturale.
6

In procesul complex al globalizarii, problema pastrarii identitatii culturale prezinta
doua aspecte. Pe de o parte, exista pericolul omogenizarii culturale,ceea ce inseamna ca lumea ar
putea sa capete o singura forma de cultura, iar pe de alta un pericol acut de dezintegrare culturala
si psihologica, atit pentru indivizi, cit si pentru societati. Ambele riscuri sunt corelate. Exista o
forma de comportament, deseori inconstienta, care le apare unora ca forma de agresiune
culturala. Un alt nume pentru aceasta ar fi etnocentrismul gresit calauzit . Acest comportament,
caracteristic in special tarilor dezvoltate(Germania, Anglia, Franta,Olanda, Luxemburg),
constituie o amenintare pentru intelegerea europeana si trebuie corectat. Marile puteri, constiente
sau nu, abandoneaza complet unele traditii culturale valoroase, In locul lor, ele pun modelele
culturale de invatare din afara, straine de modul de viata al unor popoare, constituind astfel o
sursa majora de incoerenta si dezorientare.
Se pare ca omul viitorului, omul globalizat va trai pentru a produce si pentru a consuma. Tehno-
stiinta, transformata in pseudo-stiinta, va elimina cultura umanista. Cultura traditionala,
impreuna cu valorile si identitatea nationale vor fi doar demult apuse.
Globalizarea produce transformari ale identitatii, adica ale felului in care oamenii
gandesc despre ei insisi in relatie cu mediul social inconjurator. Patru aspecte ale identitatii s-au
detasat ca probleme relative la globalizare.Primul, ca p consecinta a globalizarii, este acela ca cei
mai multi oameni din lumea de astazi isi dezvolta o identitate biculturala, in care o parte a
identitatii lor este inradacinata in cultura lor locala, in vreme ce alta parte provine din constiinta
relatiei lor cu cultura globala. Al doilea rezida in aceea ca eventualitatea confuziei de identitate
ar putea sa creasca printre tinerii din culturile nonoccidentale. Intrucat culturile locale se
schimba, ca raspuns la globalizare, unii tineri nu se simt acasa nici in cultura locala, nici in
cultura globala. Al treilea consta in aceea ca in fiecare societate exista oameni care formeaza
culturi alese de ei insisi, impreuna cu persoane care gandesc la fel si care doresc sa aiba o
identitate ce nu este atinsa de cultura globala si de valorile ei. Al patrulea este acela ca
explorarile identitatii in iubire si munca se intind si cresc dincolo de anii adolescentei (in mare de
la10 la 18 ani) intr-o perioada de postadolescenta a maturitatii emergente (in mare de la 18 la 25
de ani).
2



2
Jeferey Jensen Arnett, The Psychology of Globalization, in American Psychologist, nr.10/2002, p.778
7

Bibliografie:
1. Andrei Marga, Religia in era globalizarii, Ed. Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-
Napoca, 2006.
2. Ovidiu Drimba, Istoria culturii si civilizatiei, III.
3. Paul Dobrescu, Viclenia globalizarii, Ed. Institutul European, 2006.
4. George Soros, Despre globalizare, Ed. Polirom.
5. www.ziare.com/social/capitala
6. www.revistanoinu.com/globalizarea
7. www.crestinortodox.ro/editoriale/globalizarea-implicatiile