SOMAJUL

Somajul - este un dezechilibru al pietei muncii la nivelul ei national - un excedent al ofertei

fata de cererea de munca cu niveluri si sensuri de evolutie diferite pe tari si perioade, ce are in
prezent un caracter permanent, dar care nu exclude definitiv existenta starii de ocupare
deplina a fortei de munca.
Somerii - sunt acele persoane din cadrul populatiei active disponibile, care doresc sa lucreze si
cauta un loc de munca retribuit deoarece nu au un astfel de loc in mod curent. In randul
somerilor se cuprind persoanele care si-au pierdut locul de munca pe care l-au avut, precum si
noii ofertanti de forta de munca, ce nu gasesc unde sa se angajeze.
Biroul Inaternational al Muncii (organizatie din cadrul ONU ) defineste somerul ca fiind
persoana care indeplineste urmatoarele conditii :
- are o varsta de peste 15 ani ;
- este apt de munca ;
- nu are loc de munca ;
- este disponibil pentru o munca salariala sau nesalariala ;
In Romania, Legea 1/1991 republicata cu modificari in Legea 86/1992, precizeaza ca sunt
considerati someri, persoanele apte de munca, ce nu pot fi incadrate din lipsa de locuri
disponibile corespunzatoare pregatirii lor.

CAUZELE SOMAJULUI
Aparitia si accentuarea somajului au o multitudine de cauze obiective, dar si subiective. In
conditiile unei productivitati a muncii ridicate, ritmul de crestere economica, nu mai este
capabil sa creeze noi locuri de munca, astfel incat sa asigure o ocupare deplina, pe piata
muncii, decalajul intre cererea de munca si oferta de munca fiind in favoarea ultimei.
Progresul tehnic - pe termen scurt, este generator de somaj, intr-o proportie mai mare sau mai
mica, in functie de capacitatea financiara a tarilor de a asimila noutatile cercetarii stiintifice.Pe
termen lung, genereaza noi nevoi, care sunt acoperite prin produse rezultate din activitati noi,
generatoare de locuri de munca.
Criza economica - caracterizata prin scaderi sau stagnari ale activitatii economice, sporeste
numarul de someri, integrarea lor fiind la un nivel scazut. Absorbirea unui numar cat mai
mare de someri depinde de posibilitatile reale ale fiecarei tari de a stimula agentii economici
in cresterea investitiilor de capital.In Romania, criza economica de lunga durata a generat un
somaj de mari proportii cu perspective reduse de reintegrare a fortei de munca pe termen
scurt.
Modificarile de structura a ramurilor si sectoarelor economice - sub impactul diversificarii
cererii de bunuri, al crizei energetice, conduc inevitabil pentru o perioada indelungata la
reducerea cererii de munca.Imigrarea - emigrarea - influenteaza asupra starii pietei muncii.
Conjunctura economica si politica internationala nefavorabila - datorita oscilatiilor ritmului
cresterii economice, conflictele armate, promovarii unor politici de embargou influenteaza
negativ asupra relatiilor economice vizand importul - exportul, deteriorand activitatile
economice in tarile din zona si contribuind la cresterea somajului.Existenta somajului la un
nivel ca o rata naturala, urmata de o relativa stabilitate a ofertei de munca, ar genera conditii
de echilibru intre rata somajului si rata inflatiei.

INFLATIA

Termen larg folosit pretutindeni, inflatia continua sa ramana insuficient conturata. Procesul
inflationist a aparut cu mult inainte ca stiinta economica. Fiind, inainte de toate un proces
monetar, precizarea naturii inflatiei se poate face in corelatie cu formele istorice pe care le-au
imbracat banii.
Initial s-a manifestat sub forma dezvoltarii mascate a monedelor din metale pretioase,
acest proces fiind cunoscut in prezent sub denumirea de inflatie monetaro-baneasca .
Elementele definitorii ale acestei inflatii sunt : separarea continutului nominal al monedelor
metalice (mai mare) de continutul lor real (mai mic); transformarea existentei monedei
aglomerarea circulatiei cu monede ieftine fara valoare deplina; scaderea puterei de cumparare
a monedelor falsificate.
Cauzele inflatiei
Inflatia contemporana reprezinta un dezichilibru structurat monetaro-real, care
exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei, fapt ce
antreneaza deprecierea banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general, ca si
cresterea durabila si generalizata a preturilor.
In manuale si tratate, cauzele inflatiei sunt analizate pe rand (dupa principiul caeteris
parsibus), fiecare dintre acestea generand o forma specifica de inflatie. In momentul dat al
analizei.
Adesea inflatia este explicata doar prin emisiunea excesiva de semne banesti (inflatia prin
moneda). Economistul american M.Friedman afirma ca inflatia este legata mai ales de oferta
de moneda, suplimentarea acesteea decurgand din deciziile agentilor economici specializati in
sensul sporirii activelor lor de (bani de credit).
Un loc aprte ocupa acele conceptii care considera drept cauza principala (unica) a inflatiei
insuficienta productiei (inflatia prin oferta). Sporirea veniturilor, indeosebi a salariatilor, nu
este compensata printr-o crestere corespunzatoare a productivitatii. Apare, astfel o penurie de
bunuri materiale si de servicii. Specialistii numesc un asemenea dezichilibru inflatie reala.
Cresterea substantiala a creditului duce relativ repede la dezichilibrul inflationist, la
excesul de crestere nominala pentru bunurile de consum (inflatie pe credit). In anumite
conditii, profiturile cresc mai incet decat masa economiilor disponibile ale inreprindelor. Ca
urmare, guvernele cauta sa promoveze programe proprii de investitii, pe seama bugetului.