Sunteți pe pagina 1din 59

UNIVERSITATEA DIN BUCURETI

Departamentul de nvmnt la Distan i nvmnt cu


Frecven Redus








Material auxiliar pentru disciplina: STRATEGII I TEHNICI DE
CONSILIERE






Gheorghe TOMA








Specializarea : CONSILIERE COLAR


Studii Masterale
UNIVERSITATEA DIN BUCURETI

Departamentul de nvmnt la Distan i nvmnt cu
Frecven Redus















Material auxiliar pentru disciplina: STRATEGII I TEHNICI DE
CONSILIERE










Gheorghe TOMA
coMrETENTELE
gr
ABrlrrAprn rMpl,rcarn iN
PROCESUL DE CONSILIERE
Prof. dr. Gheorqhe J'omsa
1. Competenfele pi atribufile consilierului qcolar
Cele mai multe cercetdri cu privire la eficienta qi ineficienfa
consilierilor provin din domeniul educafiei gi al orient[rii elevilor.
Capacitatea de a stabili relatii interpersonale gi de a comunica cu
orice tip de client, indiferent de nivelul de preg[tire qi de
manifestirile psihocomportamentale ale acestuia, pare si fie cea
mai dezirabtld, abilitate pentru toate categoriile de consilieri.
inainte de toate, consilierul trebuie sd dispuni de unele
caracteristici personale considerate indispensabile. in literatura de
specialitate, cele mai semnificative sunt considerate urmdtoarele:
calmul qi rbbdarea, viziunea pozitivd asupra oamenilor, capacitatea
de a asculta, deschiderea in rela{iile cu semenii, capacitatea de
comunicare interpersonald, deschiderea la schimbare, capacitatea
de a tolera ambiguitatea, sim{ul umorului, onestitatea gi
sinceritatea, capacitatea de a-$i recunoaqte propriile greqeli,
realismul, capacilatea empaticd, capacrtaLea de a accepta oamenii
a$a cum sunt ei in realitate cu calit[lile gi defectele lor (2, p.I2-15).
Majoritatea autorilor considerd, cd, practicienii din domeniul
consilierii trebuie s[ aibd, in primul rAnd, capacitatea de a construi
qi me{ine rela{ii umane pozitive cu cei din
jur.
Aceastd capacitate
presupune, la indivizii care o ?u, o serie de calit[tri pe care le
enumerS.m in cele ce urmeazd,: (4,p.106-108).
- Ei ii percep pe ceilalJi aa fiind capabili s[-qi rezolve
problemele gi s[-gi coordoneze vta\a;
- Se identificd cu persoanele, nu cu lucrurile;
- Sunt confidenliali gi sinceri, dorind sd fie ei ingigi, nu sd
joace
teatru;
- Au un stil de viaJb care oglindegte principiile gi crediniele
lor, adicd aplic[ in practicd ceea ce susJin teoretic;
- Sunt conqtien{i de propriile lor inclina{ii, prejudecd{i qi
insuqiri temperamentale, de interese gi valori, de tendinla oricdrui
om de a transfera propriile sale nevoi, probleme qi sentimente
asupra celorla(i;
- Sunt consecven{i cu ei inqigi, trecAnd cu bine probele la
gcoala vie{ii, dar fdrd, s[ incalce drepturile qi libertalile celorlal(i;
- Se feresc sd trag[ concluzir bazale pe zvonuri gi sd dea
r[spunsuri superfioiale problemelor complexe. De asemenea, ei se
simt satisfbcufi numai de rezultatele gi progresele de care au putut
avea cuno$tin{6 in mod direct qi pe care numai ei ingigi le-au
influen(at;
- Sunt flexibili gi adaptabili la experienle noi. Scopul lor este
de a cl6di o societate care s6-i serveasci pe cetileni gi nu una care
sd perpetueze practici distructive;
- Ei iqi asumd responsabilitatea intr-o relalie qi inJeleg
responsabilitatea mutual[ ca o experien{i impartdqitd in rezolvarca
problemelor.;
- Ei nu rdspund decdt rareori cu o intrebare. De obicei, ceea
ce spun, clarificl qi reflectd intr-o conversa{ie sau intr-un interviu,
ceea ce ai vrut sd afli;
- De regul[, ei pun intreblri structurate de tipul: "Ce p[rere
ai despre...?", "Ce ai simlit atunci...?"
$i
nu intrebdri de genul:
"De ce crezi..?", "De ce simfi sau ai sim{it. ..?";
- Ei formuleazd concluzii
li
iau decizri bazate pe
cunoqtinlele actuale gi nu dupd convingerile lor din trecut,
- Empattzeazd qi nu simpatizeazl, vorbesc cu tine qi nu-{i
vorbesc
{ie;
au aptitudinea de a-{i comunica verbal ceea ce simt in
legiturd cu ei sau cu al{ii, iar cdnd vorbesc cu tine te privesc
prietenos, cu o expresie pldcutd gi ldra sd fie u$or distragi de ceva,
- Ei gtiu sd asculte nu numai cu urechile, ci cu toate
sim{urile. Sinele lor vd apa(ine in acele momente;
- Ei nu incearcd s[ se ascund[ sub falada inaltului
profesionalism sau a autoritd{ii gi nu doresc sd dovedeascd valoarea
poziliei lor in virtutea unor succese deosebite pe care le-au avut.
Considerd cd oricine poate fi inleles, oricAt de complex[ i-ar fi
structura personalitetrii sale
;
- Ei considerd ca majoritatea problemelor
lin
de subiectul in
cauzd,, de limitele sale de organrzare gi nu sunt manifestlri ale unor
conduite individuale patologice;
- Ei sunt receptivi la criticd gi pot critica in mod constructiv
pe ceilalli frrd s[-i
jigneascd.
$tiu
cum sd spunl
"nu" pe motive
intemeiate qi cum sd spund
"da" din bun sim!. De asemenea,
gtiu
cAnd sd incheie o discuJie, cum sd se despartd de o persoand qi cum
sd fixeze o intAlnire viitoare;
- Ei respectI autonomia, independenJa qi nevoia celorlalli de
a-qi pdstra individualitatea.
$tiu
sd le respecte drepturile indiferent
de ceea ce gAndeqte societatea despre ei, privindu-i ca pe niqte
fiin{e umane integre, demne de respect;
- Acord[ oricdrei persoane cu care intrd in legdturd dreptul
de a-gi pdstra propriile convingeri menlinAnd in acelaqi timp acest
drept qi pentru ei inqigi;
- Considerd valoroas[ reciprocitalea intr-o relalie, nu numai
in sensul de a da sau a primi, ci ca pe o interac{iune mutuald in care
indivizii se satisfac reciproc;
- Ei acceptd cd uneori poJi si pierzi, c[ alteori trebuie sd faci
tu primul pas, depunAnd eforturi gi investind emolional in avans,
chiar gi atunci cdnd celilalt nu-!i rdspunde la fel;
- Ei recunosc fuptul cd uneori este necesard o confruntare cu
scopul de a reda durabilitate relaliei de consiliere qi nu sunt
suspiciogi, distanJi sau autoritari. in general, ei sunt democra{i qi nu
autocra{i, fiind inclina{i sd puncteze "bi\e albe" qi nu "bile negre"
pentru ceilal1i.
Pornind de Ia prezentarca calit[1ilor personale ale
consilierului, competentele sale pot fi grupate pe mai multe
niveluri care incep cu adunarea datelor despre elev, mediul s[u
familial gi lumea muncii gi se extind pan[ la implicarea
consilierului in comunitatea sociald. Practic, competenlele
conslierului gcolar se structureazd intr-un sistem ierarhic qi
complex, care presupune abilitdli gi cunogtin{e intr-o suitd de
activit[li, cum ar fr: culegerea datelor despre personalitatea elevilor
gi lumea prolbsiunilor,
consilierea educa{ionald qi orientarea
elevilor, consilierea individuald qi de grup, consilierea personalului
didactic
Ai
a familiei, in rezolvarea problemelor cu care se
confruntd qi implicarea in comunitatea social6.
in funclie de modul de stdpAnire al acestor competenfe,
precum qi de abilitl{ile gi pregdtirea interdisciplinard de care
dispune, consilierul gcolar iqi va putea indeplini atribuliile
$i
respousabilititrile
profesionale
ce derivd din statutul gi rolul pe care
le de{ine in qcoa16.
Aceste atribufii qi responsabilitnli,
a$a cum au
fost ele stabilite de Asoc ra\ia consilierilor
$colari
din America
(ASCA), le prezent[m
succint in cele ce urmeazd.(cf.1
,p.r35-136).
.
consilierul, in colaborare cu aItrii, ajuta Ia definirea
obiectivelor qi la identifi carea nevoilor elevilor. El acord[ asisten{a
in formularea planurilor
de acliune, asistd la continuarea
programului qi ra dezvoltarea curriculumului gi, in plus, ajutd la
evaluarea programului
instructiv-educativ.
o
Responsabilitatea
fundamentali
a consilierului
este
consilierea individuald gi de grup. El ajuta elevii sd-gi dezvolte
congtiinla
de sine, abilitatea
de exprimare, i<leile, sentimentele,
trebuinjele gi valorile. De asemenea,
el furnizeazd, informa{ii
pertinente gi incearcd
sd promove ze abrritatea elevilor de a lua
decizii.
.
consilierul
este liderul gi consultantul programului
de
evaluare al gcolii.
E,l organizeazd, gi coordoneaz6
culegerea datelor
despre elevi gi pirinJi, face inregistrdri qi inventare, iar in final
interpreteazYa aceste date pentru elevi, pdrinJi gi profesori.
o
consilierul
asistd elevii gi pdrinlii in inlelegerea
oportunitdlilor
educaJionale qi profesionale.
El raporteazd,
interesele,
aptitudinile gi abilitd{ile elevilor la o gam6 foarte Iargd,
de proiecte qi alegeri. De asemenea, el se consulti cu conducerea
$colii
in problema olbrtelor curriculare care vin in intAmpinarea
nevoilor, aptitudinilor qi trebuin{elor elevilor.
o
RecunoscAndu-gi propriile limite, consilierul iqi asumd
responsabilitatea pentru a face trimiteri, atunci cAnd este cazul, la
alli specialipti din cadrul comunitetii.
.
Consilierul iqi asumd responsabilitatea serviciilor de
plasare. Acest lucru include sprijinul acordat elevilor gi parin{ilor
in alegerea obiectelor de studiu gi a cursurilor viitoare, in
transferarea elevului de la o
Ecoald
la alta gi, in final, de la qcoald la
locul de muncb. Asemenea activit[{i necesitd consilierea elevului,
contactarea gcolii spre care se transferd elevul, precum qi
comunic area cu p[rin]ii. in ceea ce privegte comunic area cu
parinfii, consilierul ii va ajuta pe acegtia s5-gi formeze o imagine
realist[ asupra copiilor pi a planurilor de viitor cu privire la ei gi le
va furniza, totodat[, informa{ii despre oportunitalile educalionale qi
profesionale.
.
Consilierul ac{ioneazd, ca un consultant pentru conducerea
unit[1ii qcolare in care lucreazd,, eI distribuie date despre elevi,
ajuta profesorii in identificarea problemelor gi colaboreazd cu ei
pentru preintdmpinarea acestora gi participa direct la reahzarca
pro gramului eduoaf ional.
2. Abilitifile de bazl ale consilierului.
Abilitetile necesare in procesul de consiliere psihopedagogica
sunt, in esenfd, deprinderi de ascultare, de comunicare eficientb qi
de influen{are a atitudinilor, sentimentelor gi comportamentului
persoanei consiliate. Ele pot fi grupate in doud mari categorii: a)
deprinderi fundamentale de ascultare sau asistare: b
fundamentale de influentare. AbilitdJile incluse in cele dou6
categorii pot fi formate in cadrul unui proces de
"microtraining"
sau microconsiliere. Microconsilierea imparte interviul complex
sau gedin{a
de lucru in p6(i1e sale componente gi presupune
formarea lor succesivd. Avantajul acestui mod de lucru constd in
faptul cd el permite insuqirea qi stdpdnirea unor tehnici qi strategii
specifice.
2.1. Deprinderile fundamcntale
de asistare sau ascultarc
Deprinderile fundamentale de asistare au fost analizate qi
descrise sistematic de cdtre A.E.lvey, N.Gluckstern gi M.B.Ivey
(r974). in anii urmdtori, autorii au revizuit qi dezvoltat
problematica formdrii acestor deprinderi de bazd specifice
procesului
de consiliere psihologicd gi psihopedagogicd (5)
Deprinderile fundamentale de asistare au Ia bazd cAteva principii
cu caracter axiomatic: a) necesitatea imperioasd de a asculta
inainte de a ac{iona qi a da sfaturi; b) clientul va vorbi despre
subiecte pe care noi suntem capabili qi doritori sd le ascultdm; c)
consilierul trebuie s[ se focalizeze pe aspectele pozitive, adicd s6
caute aspectele pozitive
ale clientului qi ale situafiei prezentate de
el; d) consilierul poate fi eficient dacd este sincer cu el insugi gi
dacd incearcd sd-gi defineascd stilul propriu de consiliere; e)
consilierul trebuie sd cigtige increderea clientului pentru a putea sd
asculte eficient (5, p.6-13).
2.l.L comportamentul de asistare sau deprinderea de a-l
asculta pe client
Autorii citali mai sus folosesc termenul de "comportament
de
asistare" pentru a sublinia faptul cb ascultarea este structurata din
dimensiuni specifice
$i
observabile. Comportamentul de asistare
este o deprindere relativ simpl6, dar cu numeroase qi profunde
implica{ii. Acest comportament include patru dimensiuni
principale:
o
contactul vizual. Dacd vorbim cu cineva trebuie sd ne
uitdm la el. Nu este cazur sa-l privim fix, dar trebuie sb frm
congtienli cd vorbim cu o alta persoan[. Atunci cAnd privim in alta
parte, spunem uneori interlocutorului respectiv cd nu particip[m de
faptla discuJie.
.
Limbajul corporal aten(ional. De regul6, se crede c[
procesul consilierii este o rela{ie verbald. De fapt, se estimeazd, cd,
85% din comunic area noastrd este nonverbald. intr-o asemenea
perspectivi, consilierul trebuie si-qi g[seascd postura sa naturald
prin care s[ arate cd ascultd cu aten{ie ceea ce i se spune. [Jna din
poziliile eficiente este cea cu corpul pu{in aplecat in fa![, dar intr-o
posturd relaxatd. in general, consilierul trebuie sa-gi gdseasci
propriul stil qi sd fie sincer cu sine insuqi. Daci nu este sincer cu el
insugi, atunci n-o s[ pard. c[ acordd atenlia cuvenitd clientului sdu.
Chiar simpla abordare a unei pozilli relaxate a consilierului va
comunica clientului faptul cd el este implicat.
.
Stilul de vorbire (vocea).
Schimbdrile din fluxul vorbirii,
volumul gi tonul vocii indicd deseori interes sau dezinteres. De
multe ori, in momentele critice ale gedinlei de consiliere apar
ezitdn in vorbire gi b6lbAieli. EmoJiile qi sentimentele sunt, de
regul6, trddate de voce.
r
Comportamentul verbal. O intrebare frecventd care apare
la consilierul incepdtor este
"Ce
sd spun?". in asemenea situalii
A.E.Ivey qi colaboratorii sdi
rs:pomandd
consilierului sd revind la
cele communicate de client mai inainte gi sd rdspundd acestui lucru
intr-un mod natural. De resu16. consilierul nu trebuie sb introducd
r0
in discuJie un subiect nou. Sarcina lui de bazd este sd se refere la
ceea ce a fost deja spus in qedin{a
de consiliere (5,p.20).
Consilierul trebuie s[ reJina faptul cd stilul comportamentului
.4q_
aS_istqe diferd atltt in p-lan qultulal,
cAt qi indi.viduaf. Spre
exemplu, distan{a fizicd, dintre doi vorbitori variazd" de la o culturd
Ia alta (islamicii
stau mai aproape unii de al1ii, fald de americani qi
europeni). De asemenea, contactul vizual la locuitorii din sud-estul
SUA poate reprezenta, un act ostil
,
iar tonul vocii standard al
englezilor poate fi plictisitor pentru cei de origine latind.
in concluzie, comportamentul <le asistare ne apare ca un
fenomen cultural universal, dar deprinderile de asistare se
manifestd diferit in cazul persoanelor apa(inand unor culturi
diferite. Existd, totodat[, gi diferente individuale in ceea ce privegte
derularea comportamentului de asistare. Spre exemplu, un client
depresiv va avea dificultd{i in men{inerea contactului vizual cu
consilierul, iar un client care vorbeqte despre anumite probleme
care il pun in incurcdturd poate evita contactul vizual qi sd incerce
sd schimbe subiectul. Din asemenea motive, se recomandd
consilierului cv,, pe lAngd demonstrarea comporlamentului de
asistare, sd observe stilurile acestuia la alte persoane.
ProcedAnd astfel, consilierul poate constata cd ceea ce poate
fi un comportament nepolitios sau distant al clientului
line
de
cultura cdreia ii aparfine, in timp ce stilul sdu propriu poate fi
ll
interpretat de c[tre client ca fiind nepoliticos. Pe mdsurd ce igi va
perfecliona deprinderile de observare qi ascultare, consilierul va
constata mari diferenJe individuale in cadrul aceleiaqi culturi.
I{ezumAnd cele prezentate in cadrul acestei abilitali
fundamentale precizdm c[ scopul consilierului pe parcursul unei
gedin{e de consiliere este de a fi un bun ascultltor. Realizarea
acestur scop presupune :
.
S[ utilizeze un contact vizual variat pentru a comunica cu
clientul, fiind congtient de faptul ci grupuri diftrite cultural pot
avea stiluri qi atitudini diftrite in ceea ce priveqte contactul vizual.
o
Sd menJind o posturd atenlionald folosind gesturile gi
poziTta relaxatd, utilizAnd corpul pentru a comunica impli carea.
.
Sd foloseascd un ton vocal natural, qtiind faptul cd vocea
lui comu nrcl, emo{iile.
.
Sd pdstreze subiectul abordat gi sa nu intrerup[ clientul. Sd
fie atent la ceea ce a spus clientul gi sb extragd de acolo
rdspunsurile pe care trebuie sd le dea. Dacd la un moment dat nu
gdsegte rdspuns, atunci consilierul trebuie s[ se gAndeascd la ceva
ce a spus clientul mai inainte gi sd facd comentarii sau sd punb o
intrebare legatd de problema respectiva.
Cornportamentul de asistare poate fi utlhza|" atAt in
consilierea individual6, cAt gi in cea de grup. in consilierea de grup
t2
sau in cea de familie trebuie avute in vedere cdteva elemente
esentiale pe care le subliniem in cele ce urmeazd.
.
Echilibrarea asistdrii acordate. Consilierul trebuie sd ia in
considerare pe toli membrii grupului sau fumiliei. Multri consilieri
care trec de la activitatea individauli la consilicrea de grup au
tendin{a de a acorda o atenlie specialb doar cAtorva persoane din
grup. Astfel, unii consilieri acordd mai multd atenJie femeilor, iar
alJii bdrba{ilor, in timp ce unii ignord total copiii in consilierea de
fumilie.
in cadrul
consilierii de grup sau familic, consilierul va constata cd unii
membri ai grupului sunt considerali lideri pentru anumite teme
puse in discu{ie; persoanele care se infeleg bine intre ele tind s[ se
aheze qi in grupul de consiliere; persoanele care sunt in conflict,
vor exprima acest lucru prin evitarea contactului vizual gi prin
manifestareaunor
semne de tensiune corporald.
o
Existenta
problemelor
multiculturale. Problemele care
{in
de multiculturalitate sunt deosebit de importante gi in consilierea
de grup. Consilierul trebuie s[ cunoascd problemele culturale
specifice membrilor grupului de consiliere. Este posibil ca limbajul
corporal sau contactul vizual sd difere de cel al consilierului sau
intre memebrii. grupului. De asemenea, in unele culturi tatral
rtamentului d
t3
vorbe$te in numele familiei, in timp ce in altele fiecare vorbeqte
din punctul s[u de vedere.
o
Asistarea
grupului
sau familiei ca intres. Esenlial pentru
consilier este ca sd-qi focalizeze atenla asupra intregului grup sau
asupra intregii familii. El trebuie sd foloseascd in mod deliberat
propozifii care sd conlind cuvintele "g.up" sau "familie". Spre
exemplu, "Acest grup sau acestd familie pare destul de tensionatd
atunci cdnd se afld impreund, etc."
O reguld generald pentru consilierea de grup sau consilierea
de familie este ca o treime din timp si fie dedicatd activitdlii cu
intreg grupul (cu focalizarea pe cuvintele "grup" sau "familie"); o
treime din timp sd fie dedicati persoanelor individuale cu
comportamentele, gAndurile gi sentimentele lor; o treime din timp
sd fie acordatd problemelor speciale ale grupului.
2.1.2 Deprinderea de a utiliza intreblrile sau invita(ia
deschisi de a vorbi.
In general, clientul vine la consilier pentru c[ are o anumitd
problemd sau o anumitd preocupare. Sarcina debaz'/a a consilierului
este s[ stea deoparte gi sd asculte ceea ce spune clientul, sd
constate modul in care clientul vede situalia, precum qi modul in
care el defineqte problemele. in aceasrd, fazd. este foarte utild o
t4
invitatie deschisd la discutie. I nvitalia deschisd la discu{ie este
reahzatd, de consilier prin intermediul intrebdrilor. De asemenea,
consilierul va apela la intrebdri gi pe parcursul procesului de
consiliere. El poate utlhza doud tipuri de intrebari: a) inchise
$i
b)
deschise.
intrebdrile inchise pun accentul pe fapte concrete, cum ar fr
spre exemplu: "Ce vArstd au fetele?"; "Prietenii lor se bat unul cu
celilalt?" etc. la astfel de intrebdri se rlspunde prin cuvinte puline
sau cu Da Atru. Utrhzarea lor frecventd poate demonstra o lips[ de
interes din partea consilierului fafa de ceea ce clientul are de spus.
Totugi, intrebdrile inchise pot fi folositoare uneori.
intreb[rile deschise ofer[ clientului un spafiu mai larg de
exprimare a propriilor opinii. Ele incep ou "Cum", "Ai putea"
$i
"Ce". intrebdrile deschise sunt extrem de utile in diverse situatii.
dintre care exemplificdm cAteva in conlinuare.
o
Ele il ajuta pe consilier in deschiderea gedinfei de
consiliere (inceperea interviului: Ai putea s[-mi spui despre ce ai
dori sd vorbim azi? Cum au mers lucrurile de cAnd ne-arn vdzul
ultima dat[?)
.
Ele ajutd clientul s[ discute despre o anumitd problema: Afi
putea s6-mi spune{i mai multe despre asta? Cum v-aJi simJit cdnd
s-a intamplat acgst lucru?
l5
r
Ele ajutd la exemplificarea unor
astfel incdt consilierul sd poat[ inlelege
clientul: Ai putea s6-mi dai un exemplu
comportamente specifi ce,
mai bine ceea ce descrie
concret? Ce faci cdnd te
sim{i deprimat?
o
Ele ajutd clientul sa-qi focalizeze aten{ia asupra
sentimentelor sale: Cum te sim{i cAnd imi spui toate acestea? Ce-
a{i simlit atunci?
o
Ele il ajuta pe consilier sd descopere modele de gAndire ale
clientulur, care nu sunt observabile la prima vedere: Ce gAndeaJi
atunci cAnd aJi fdcut asta? La ce v[ gdndeaJi cAnd a{i spus asta
gefului dumneavoastrd?
in ptocesul
de consiliere trebuie sd utilizlm o varietate de
intrebdri inchise qi deschise. Acest lucru il poate ajuta pe client sd-
qi exploreze problemele cu care se confrunt[. in fazele iniliale ale
procesului de consliere este indi caI" ca s[ existe un echilibru intre
intreblrile inchise
$i
deschise. Mar tirziu insd.. intrebdrile deschise
ofer[ cea mai bund perspectivd
asupra situaJiei. Cercetdrile din
domeniul consilierii aratd cd intrebdrile deschise care incep cu
sintagma
"a\i
putea s5..." il fac pe client sd se simtd cel mai
confortabil posibil qi genercazd sentimente de incredere intre
consilier qi clientul s[u. Din punct de vedere tehnic, la aceste
intrebbri se poate rdspunde cu Da sau Nu. dar foarte puJini clienli
se opresc aici.
l6
Prin intreb[rile pe care le pune, consilierul trebuie sd se
concentreze pe probleme
specifice
$i
pe fapte concrete. Dacd
procedeazd, in acest mod gi evitd, totodatd,
judecalile
de valoare,
atunci consilierul are
$anse
sporite de a ajuta clientul. in cele ce
urmeazd, vom exemplifica ideea de mai sus prin cAteva tipuri de
intrebdri care determind focahzarea actului de consiliere pe
probleme qi fupte specifice:
.
intrebdri care permit consilierului s[ construiasc[
secvenlialitatea situa{iei aflatd, in discu{ie: Ce s-a intamplat mai
intAi? ce s-a intamplat dupd aceea? care a fost rezultatur?
.
intrebdri prin care se pune accentul pe ac{iunile observabile
concrete: Ce a
spus cealalti persoand?
Ce a frcut ea? Ce ai spus sau ai frcut tu?
.
intreb[ri prin care se pune accentul pe emo{ii gi sentimente:
Ce ai simlit sau ai gdndit inainte de a se intAmpla? Ce ai sim{it sau
ai gAndit in timpul evenimentului respectiv? Dar dup6? Ce uezi cd
a sim{it cealaltl persoand?
Precizdm faptul cE fiecare dintre aceste intrebdri necesit[
r[spunsuri relativ scufie.
Tipurile de intrebdri descrise mai sus, precum qi principiile
utilizdrii lor in consilierea individual[ sunt aplicabile qi in
consilierea de grup sau de familie. Este important insd ca si nu
lipseasc[ din intrebdrile respective cuvintele de bazd,-"grup"$i
11
"familie".
Spre exemplu:Cum merg treburile in clasa voastrd? Ce
se intimpl[ acum in familie'l". Grupurile qi familiile au fiecare
modul, regulile qi normele lor tipice de interacfiune. Acestea
trebuie examinate in procesul de consiliere.
2. 1.3.Incuraj area minimall.
Prin aceastd deprindere fundamentald, consilierul il ajutd pe
client s[ exploreze in profunzime problemele puse in discuJie. Ea
se focahzeaz|a pe utThzarca cuvintelor cheie ale clientului gi
fgqalquqicA
cele mai importante aspecte ale comunicdrii sale.
Existd mai multe modalit[li de incurajare minimald a clientului ca
sa-gi continue relatareaproblemelor cu care se confruntd.
incurajlrile minimale nonverbale. Ele sunt elabor[ri ale
comportamentului atentional. Spre exemplu, clientul va vorbi mult
mai ugor dacd, vom menline un contacl"vizual adecvat, dacd pozilta
corpului nostru va ardta interes pentru ceea ce spune qi dacd vom
utlhza o gestic[ deschisi. Cu alte cuvinte, consilierul trebuie s6-qi
gdseascd un stil natural de incuraj are a clientului spre
autodezvdluire, iar corpul lui si fie in armonie cu corpul clientului
siu.
incurajflrile. minimale verbale. Ele sunt rostiri scurte,
uneori chiar monosilabice, prin care consilierul il determini pe
t8
client s[ continue disculia sau sd-gi analizeze problema mai
profund. Spre exemplu:"Da?","Deci?", "Apoi?", "$i?", "Spune-mi
mai mult"etc. De asemenea, se mai poate recurge la repetarea unor
cuvinte cheie sau la reformuliri simple ale ultimei propozilii spuse
de client, dar exact cu cuvintele sale.
Tlcerea ca incurajare minimali. lJneori cea mai buni
incurajare minimald poate fi tlcerea. Consilierul trebuie s6-i dea
clientului timp pentru a r[spunde sau pentru a continuarelatarca.
Rcfolosirea cuvintelor chcie. Una dintre cele mai eficiente
modalitali de a obline informaJii suplimentare gi opinii de la client
este de a repeta unul sau doud cuvinte cheie sau o frazE scurtd
spusi de acesta, dar exact cu cuvintele lui. Cercetdrile
demonstreazd cd acest tip de incurajare minimal[ este folosit
frecvent de c[tre consilieri.
2.l.4.Parafrazarea
Parafrazarea faclliteaz1, acuratelea infelegerii qi indicd
clientului c[ este ascultat.Prin aceastl deprindere fundamental[
incerc[m s[ determinim clientul sa-gi relatez,e problemele cu o
minimd influenJd din partea noastr[. Cu alte cuvinte, paraftazarea
constituie un
tip
special de asistare prin care consilierul iqi
demonstreazd, abilitatea de a ardta clientulur c'a a ascultat ceea ce i
t9
s-a spus. O parafrazare eficientd presupune o oglindire a sinelui
persoanei ascultate pentru ca aceasta sd ciqtige claritate in
prezerrtarea qi in{elegerea propriei sale probleme.
in structura parafrazdrtt pot intra urmltoarele elemente:
a) numele clientului gi/ sau pronumele tuidvs; b) cele mai
importante cuvinte cheie, din relatarea clientului; c) o propozi\te
simpll sau o frazd prescurtatd a consilierului care s[ surprinda
esenJa celor comunicate de client. Uneori, consilierul poate verifica
acurate{e a parafrazdrii sale printr-o intrebare inchisb care permite
clientului sd reacJioneze la mesajul sdu. De regu16, se folosesc
intreb[ri de tipul urmdtor:
"A$a
este?";
"Am
infeles eu bine?";
"Sunt pe aproape?" etc.
Parafrazarea nu trebuie confundatd cu interpretatea.
Cele trei modalitdli de sprijin sau asistare-incurajarea minimald,
parafrazarea qi interpretarea- reprezintd in cadrul unei gedinle de
consiliere, puncte ale unui continuum. Primele doud se focalizeazd,
asupra modului in care clientul percepe situafia, in timp ce
interpretarea reprezintd, punctul de vedere al consilierului.Pentru a
inlelege mai uqor acest lucru, vom exemplifica printr-un fragment
dintr-o gedin{a de consiliere:
Clientul: Md simt pierdut. Tatil meu bea toatd zi:ua gi uneori
o bate pe mama. imi este greu sd invl{ acas[ sau s[ fac orice
altceva.
20
Consilierul(incurajare minimala): Te sim{i pierdut sau
!i-e
greu s6 faci orice lucru.
(Parafrazarea):Te simli pierdut pentru cd este foarte greu
acas[ gi tu nu poJi sd faci nimic.(cuvintele subliniate sunt cuvintele
clientului) .
(lnterpretarea):Se pare cd tatdl t[u este alcoolic. Asta este o
problemd grea pentru orice adolescent.
De notat faptul cd interpretarea poate fi intr-adevlr
corect6, dar ea reprezintd punctul de vedere al
consilierului.Teoriile consilierii ne aratd c[ cel mai bine este pentru
client sd ajungd singur la interpretare, frrd ca aceasta sd i se ofere.
Ca urmare, se recomandd ca propria noastrd interpretare s-o
p[strdm pentru final.
in concluzi e,parafrazarea indeplineqte trei scopuri
principale in procesul de consiliere: a) exprimd clientului faptul cd
noi incercdm sd injelegem ceea ce el spune; b) face mai concis
comentariul clientului gi in acest fel direcJioneazd mai bine
interviul; c) olbra posibilitatea de verificare a acurate{ei percepJiei
consilierului. Ca modalitAtri de clarifi care a subiectului in ceea ce
priveqte problemele cu care se confruntd, incuraj atea minimald qi
parafrazarea pot fi folosite, cu eficien{l,qi in consilierea de grup
sau de familie. Folosind intrebdri deschise, consilierul poate
antrena in discufie membrii grupului(familiei) care verbahzeazd,
21
mai pulin. Cele doud deprinderi sunt utilizate aproximativ in
acelagi mod ca qi in consilierea individuald, cu precizarea cd este
mai dificila utilizarea parafrazdrir
cu grupul ca intreg. in astfel de
cazrnr, consilierul trebuie sd foloseascd cuvintele cheie ale
grupului (familiei) qi sa parafrazeze esenla a ceea ce se spune.
2. 1.5.Reflectarea
sentimentelor.
Reflectarea sentimentelor
este o abilitate prin care
consilierul poate ajuta clientul in autoacceptarea gi autoinlelegerea
de sine.Prin aceastd deprindere funclamentald
el ii comunicd
clientului faptul ci poate sd inleleagd cu exactitate lumea pe care
acesta o simte qi o trbiegte. Lucrul cel mai important legat de
reflectarea sentimentelor este ca noi s[ rdspundem la sentimentele
exprimate de client gi nu la con{inutul comunicat. in procesul de
relectare a sentimentelor, consilierul trebuie sd parcurg[ urmitorii
paqi esenliali:
o
Identificarea sau denumirea sentimentelor. Acest lucru
poate fi frcut prin "cuvinte
afective"folosite de client, prin
metaforele folosite de acesta sau prin observarea comunicdrii sale
nonverbale.
22
o
pentru a obline o clarificare
adifionald: "Pbreli
cd sunteli...
deoarece ...";
,.se
pare ci te sim{i
... cAnd...".
o
valorificarea
percepliei
noastre cu privire
la emo{ia
respectivd.
Atunci cAnd consilierul
nu este sigur de corectitudinea
reflectdrii
emo{iei
observate,
er poate
apela la intrebdri de
verificare,
cum ar fi: "Este
acesta felul in care te sim{i?,,;
,.Este
corect?"; "Sunt pe aproape?"
etc. Acest lucru il poate ajuta pe
client s[ adauge noi informafii,
sd-gi exploreze mai addnc
ai
mai
corect sentimentele
respective.
Prin unnare, un prim pas pentru a rdspuncle la sentimentele
clientului
este acela de a le recunoagte gi de a le identifica.
Identific
area sentimentelor
poate fi frcutd, cu mai mult[ ugurinJd,
prin recunoaqterea
cuvintelor
afective
ciin relat area clientului. De
regul[, mesajele
afective
ce pot fi desprinse din relatarea clientului
includ
tr[iri gi sentimente
care apa(in unuia din urmdtoarele
trei
domenii:
afecJiunea,
supdrarea gi teama (3
,p.70_74).
Sentimentele
de afectiune
reflectd st6ri qi trdiri pozitive
referitoare
la propria persoand gi ra ceilal{i.. Diversele cuvinte
afective folosite de client se grupeazd,in
cinci categorii: a) bucuria
(frumos,
plScere,
satisfac{ie,
extraordinar,
dragu{ etc.); b)
competenta
(capabil,
a putea,
a indeplini,
minunat, degtept etc.); c)
apropiat, prietenos,
iubire, a dori etc.); d) fericirea
z)
(vesel, mullumit, incdntat, fericit, a rAde etc.); e) speranta (noroc,
optimism, incercare, dorin\d,, ndzuinf[, aspiralie etc.
).
Sentimentele de sup[rare sunt provocate de divergi stimuli
dintre care cei mai frecvenli sunt frustrarea gi ameninlarea. in cazul
elevilor, situaliile de competi{ie, starea de gelozie qi aspira{iile
indbugite pot deveni deseori amenin{lri care gen ereazd, sentimente
de suplrare. Diversele cuvinte afective care exprimd supirarea pot
fi grupate in patru categorii: a) atacul (a se certa, a ataca, a critica,
a lupta, a lovi, a
jigni
etc.); b) respingerea (a displace, a uri,
dezgust, acreal6, obrazntc etc.); c) apdrarea (a se impotrivi, a
proteja, resentiment, a fi in gardb etc.); d)
qca4a (sup[rat, ceartd,,
1upt5, a respinge, a nu fi de acord etc.).
Sentimentele de team6 sau fricd reprez\ntd, reac{ia unei
peroane pentru a evita un pericol. De multe ori, aceastd reaclie
const[ intr-o retragere a subiectului dintr-o situa{ie stresantd sau
dureroas[, o retragere fala de propria persoand sau fald de alte
persoane qi diverse rela{ii. Cuvintele afective care exprim[
sentimentele de team[ sau fricd pot fi grupate in cinci categorii: a)
teama (nelinigtit, preocupat, singuratic, nervos, speriat, tensionat
etc.); b) indoiala (eqec, nehotdrdt, mediocru, schimbdtor, uimit,
nesigur etc.); c) tristelea (singur, deprimat, descuraj aI, dezlluzionaI,
trist, nefbricit etc.); d) durerea (ingrozitor, intens, nepldcut,
24
neconfortabil, durere etc.); e) evitarea (a fugi de ceva, a fugi de
undeva, a scdpa, a uita etc.).
O aten{ie deosebita trebuie acordatd de cdtre consilier
complexit[1ii sentimentelor exprimate de cdtre client. Deseori
clien{ii pot prezenla sentimente confuze sau amestecate. Spre
exemplu, pot fi indragostili, dar nesiguri de rela\ra lor sau pot fi
incredinlaJi de perspectiva unei profesiuni pentru care opteazd, dar
in acelagi timp speriafi de viitorul care-i aqteaptd. in ut.-enea
situalii, departajarea acestor sentimente mixte sau amestecate este
o parte foarte importanta a procesului de consiliere. De asemenea,
consilierul trebuie s[ fie atent gi la faptul c[ unele sentimente pot fi
exprimate prin metafore. Spre exemplu, unii clienti folosesc
metafore de genul: "am ajuns la fundul sacului"; "sunt ca un butoi
cu dinamit[ gata sd explodeze" etc. La fel ca qi sentimentele
amestecate, "metaforele
exprimd doar suprafala trdirilor clientului"
(5,p.71). Sarcina consilierului este sd descopere ceea ce se afl[
ascuns in spatele acestor metafiore. El trebuie sd ceard clientului s6-
qi imagineze ceea ce simte gi sa descrie ce inseamnd asta pentru el.
in sflArqit, consilierul trebuie sd gtie cd observarea limbajulqi
al clientului, adicd a mimicii, gesturilor qi migcdrilor
corpului care pot oferi adesea indicii mult mai multe qi mai bune
referitoare la qeea ce se petrece cu el. Spre exemplu: pozi\ra
incrucig[rii bralelor sau picioarelor poate indica o stare de furie sau
z5
o atitudine de aparare;
$tergerea
nasului poate indica o stare de
disconfort; bdlara din picior poate indica neliniqte, sup[rare sau
plictiseald.
incheiem anahza acestei abilitali fundamentale cu precizarea
cd reflectarea sentimentelor este de fapt o parafrazare de citre
consilier a porfiunii afuctive din relatarea clientului. Ea se poate
aplica in acelagi mod pi in consilierea de gruP, dar cu focalizatea
pe intregul grup sau intreaga familie.
2.1.6. Sumarizarea sau integrarea comportamentelor,
gf, ndurilor gi_sentimentelor
[Jna din sarcinile principale ale consilierului este aceea de a-l
ajuta pe client s[ se otganrzeze, s6-gi clarifice gAndurile gi
sentimentele qi de a-l inv[{a in procesul de consiliere cum s[ se
priveasc[ pe sine intr-un mod mai clar. Pentru a sumariza trebuie
adunate la un loc gAndurile, sentimentele
Ei
comportamentele
clientului. Sumarizarea este o deprindere relativ ugoard, dar
punerea ei in practici este destul de dificil[. Conceptul este similar
cu parafrazarea qi reflectarea sentimetelor, dar presupune o
concentrare mai ampll asupra afimaliilor ldcute de client pe o
perioad[ mai lung[ de timp. El presupune, de asemenea,
sintetizarea unui numdr de afimatii intr-un tot unitar. Pe de altd
26
parte, prin legarea impreund a mai multor teme de discu{ie,
sumarizarea "permite
identificarea unei teme centrale" (10, p.162).
De asemenea, sumarizarea poate f,r folositi gi atunci cdnd gedinla
de consiliere pare blocatS. Spre exemplu, in situaliile in care se
instaleazd o tdcere stAnjenitoare in timpul gedinJei de consiliere,
sumarizarea poate duce la cregterea ritmului de derulare a
comunicariiclient consilier.
Prin urmare, atunci cAnd folosegte sumarizarea consilierul
incearci s[ recapituleze, sd condenseze gi sd organizeze esenfa a
ceea ce a relatat clientul. Scopul principal al sumariz[rii este de a-l
ajuta pe client s1-gi inlegreze comportamentele, gdndurile qi
sentimentele. Un scop secundar pentru consilier este acela de a
verifica dacd a comis unele distorsiuni. Cu alte cuvinte, prin
ultlizarea sumariz[rii consilierul poate verifica peiodic percepliile
sale, iar clientul poate vedea c6t de corect a fost ascultat. Prin
condensarea corectd, a celor relatate de client, consilierul ii oferd
acestuia posibilitatea de a-gi examina propria sa gAndire.
Exemplu de sumarizare in cazul unui p[rinte care are
probleme cu copilul s[u care se drogheazd:
Consilierul: Se
de a controla copilul
unul din rezultatele
consume droguri.
pare cd acum conqtientiza\i fuptul ci dorinla
in cele mai mici amdnunte a fiost exagerat[ qi
acestui control a fost acela cd, a inceput sd
Aceasta vine in contrast cu sentimentele
27
dumneavoastrd
de furie pe care le-ali avut prima dat[ cand ne-am
intalnit qi cdnd a{i considerat gcoala responsabild pentru asta. De
asemenea, considerali cd a\i renun(at prea devreme s[-l ajuta!r, rar
acum dori{i s[ abordali situa{ia intr-un mod mai echilibrat. Am
dreptate? Am omis ceva ? (5
,p.94).
ln exemplul de mai sus, consilierul ii reproduce clientului
esen{a a ceea ce s-a spus in timpul explordrii problemei, a$rt Ia
nivel cognitiv, cat gi emoJional. intrebarea de verificare din final
are menirea pentru consilier de a-gi da seama dac6 a inleles exact
mesajul clientului.
utihzarea sumarizdrii in procesur
<le consiliere presupune
luarea in considerare
a urmdtoarelor
comportamente gi idei
specifice:
o
Irolosirea intrebdrilor, incuraj[rilor
minimale, a parafrazdrri
gi reflectdrii
sentimentelor pentru a ardla clientului c6 ii acorddm
aten{ie.
.
observarea gi identifi careacomportamentelor,
gandurilor gi
sentimentelor importante pe parcursul gedinJei
cle consiliere.
Ciutarea modeleleor care se repetd, precum gi a discrepanfelor
dintre sentimente qi fapte.
o
Atunci cand clientul ia o decizie, consilierul trebuie si
acorde o atenlie
'speciald principalelor
informalii
realizate pe
parcursul procesului
de consiliere. Aceste probleme
trebuie
28
re{inute de citre consilier pentru a putea oferi un feedback mai
tdrziu.
.
ln diferite momente ale qedin{ei de consiliere consilierul
trebuie s[ facd remarci adecvate gi sa sumarizeze pentru client cee
a ce a relatat pAnd atunci.
o
Consilierul trebuie sd foloseascb intrebiri de verificare
pentru a constata acurate{ea modului in care a in{eles problema
clientului.
in general, sumarizarca poate fi utilizat[ de c[tre consilier pe
parcursul procesului
de consiliere in diverse siualii. Cele mai
senmificative gi, in acelagi timp, mai frecvente sunt urm[toarele:
.
inceperea unei gedinle de consiliere ("Spunea-!i ca vre(i sd
m[ vede{i in legiturd cu..."; "in
ultima noastrd gedin{[ am vorbit
despre. . .
").
.
clarificarea a ceea ce se intimpld, indeosebi atunci cind
este vorba de o problem[ complexd("Am putea s[ ne oprim un
moment pentru a vedea unde ne afldm acum?").
o
Pentru trecerea mai ugoard de la o tem[ Ia alta pe parcursul
gedinlei de consiliere("Pin5. acum ali spus cd... . L,a ce v[ gindi]i in
acest moment?").
r
Pentru a aduna la un loc tot ceea ce s-a spus pe parcursul
gedinlei
de consiliere("Azi am vorbit despre ...")
29
o
Pentru a aduna la un loc cele discutate pe parcursul mai
multor qedinte de consiliere("sdptdmina trecut[ spunea{i ci... ... qi
asldzi spunefi...").
itr concluzie, sumarizarea degi se aseamdnd cu reflec tarea
sentimentelor, ea diferi de aceasta prin faptul cra acoperd o
perioad[ mai indelungatd de timp
Ei
implicd un evantai mai larg de
sentimente exprimate de client. De asemenea,sumarizarea diferi qi
de parafrazare pentru c5. aceasta din urmd are in vedere ultimele
fraze spuse de client,in timp ce sumarizarea adund la un loc mai
multe fragmente, o intreagd gedin{l
de consiliere sau chiar
probleme discutate de client pe parcursul mai multor qedinle. De
reguld, nu se face deosebire intre sumarizarea sentimentelor gi
sumarizarea conlinutului,intrucAt
scopul principal este integrarea
gandurilor, sentimentelor qi comportamentelor clientului.
2.1.7. Abilitatea de structurare a qedinfei
de consiliere in
cinci stadii.
$edin{ele
de consiliere pot fi stucturate in diverse feluri, dar
cadrul cel mai eficient este organrzarea aoesteia in cinci stadii sau
etape (5, p.111). Acest cadru de structurare poate fi adaptar la
individualitatea clien{ilor qi la specificul problemelor cu care se
confruntd ei.
30
Primul stadiu constd in stabilirea relatiei de consiliere
d
structurarea
$edintei
:"Bund ziua. Permiteli-mi sd v6 comunic ce
vom face in aceastd qedin{d." Scopurile stadiului se referd la
dezvoltarea rela{iei de lucru cu clientul, la explicarea modului in
care va h stucturatd qedin{a de consiliere gi la preazarea scopului
ei general. Este vorba despre scopurile- proces, care
trin
de
competen{a qi responsabilitatea consilierului, cum ar fi:stabilirea
unei relafii de incredere reciproc[ cu clientul, crearea unui cadru
adecvat procesului de consiliere, comunicarea unei empatii gi a
unei consideralii reale pentru client (10,p.145). itr acest stadiu,
deprinderea cea mai utild este adoptarea unui comportament de
asistare pentru a genera o atmosferd de incredere.
Al doilea stadiu al gedin{ei de consiliere presupune obtinerea
ale clientului: "Cu ce vd pot ajuta?","Enumera{i citeva din punctele
tari sau competenlele dumneavoastrd". Scopurile stadiului vizeazd,
ob{inerea de date clare asupra problemei clientului qi concentrarea
asupra aspectelor pozitive ale acestuia.Pentru descoperirea datelor
relevante, deprindgrea cga mai util6 este integrarea deprinderilor
fundamentale de asistare.
Al treilea stadiu il constituie determinarea rczultatelor dorite
(stabilirea scopurilor clientului):"Ce dori{i d-voastrd sd se
intimple?". Scopurile acestui stadiu se refer[ la (elurile de urmlrit
3l
pentru client. Este vorba aici de scopurile-rezulat. care sunt direct
legate de motivele pentru care clientul are nevoie de consiliere. Ele
diferd de la un client la altul. in literatura de specialitate sunt
descrise mai multe tipuri de scopuri- rezulat. H.osipow gi
W.B.Walsh (1971) au grupat
aceste scopuri in trei categorii
principale: a) scopuri care au in vedere eficienla relaliei
interpersonale a clientului; b) scopuri care vrzeazd, eficienJa
clientului in munc6; c)scopuri care se refer[ la evaluarea subiectivd
a competenlei generale
a clientului (9, p.30.)
pe
m6sur6 ce
consilierul gi clientul explorcazd natura unei anumite probleme,
scopul adecvat problemei respective trebuie si devind tot mai clar.
Aceastd explorare trebuie sd ducd la identificarea condiliilor in
care a apdrut problema gi la identificarea
evenimentelor
situalionale care pot fi modificate pentru a produce consecinle
diferite in cazul clientului. I{emarcdm faptul cd integrarea
deprinderilor
de asistare va fi extrem de utild pentru determinarea
scopurilor clientului (scopurile-rezultat)
gi a sentimentelor sale fald
de aceste scopuri.
Al patrulea stadiu constd in explicarea alternativelor
$i
gdsirea
solutiilor: "Care sunt posibilitetile
de a obline ceea ce
gdnd s[ faceJi in legdturd cu aceast[
qedinfei
de consiliere este cel mai lung.
elaborarea unei liste cu posibititdli
dorim?", "Ce ave(i de
situa{ie?". Acest stadiu al
Scopurile sale vizeazd,
)z
(alternative)
de rczolvare, avAndu-se in vedere
Ei
stabilirea unor
priorit[li ale acJiunilor posibile. in acest stadiu, deprinderea cea
mai util6 o reprezintd incurajarea minimald bzatd, pe tehnica
intreb[rilor. Dac[ vom folosi intrebarile gi incurajarile potrivite,
clientul va genera propriile sale idei. in cazul in care clientului ii
lipsesc posibilitd{ile sau ii scapd anumite posibilitali evidente,
atunci consilierul poate fblosi deprinderile de influenJare.
Ultimul stadiu il constituie senerahzarea si transferul
invdt[rii: "Aveli de gdnd s[ faceli ceva in legdtur[ cu aceastd
problem[?". De reguld, acest stadiu este neglijat de citre unii
consilieri. Scopul principal al stadiului generahziarn este de a ne
asigura c[ s-a produs o schimbare in conduita clientului in urma
procesului de consiliere qi cd el va acJiona pebaza celor invdJate in
cadrul acestui prooes. Pentru a deteremina ac{iunile viitoare ale
celui consiliat deprinderea cea mai utilS este, de asemenea,
integrarea deprinderilor fundamentale de asistare.
2.2.D cprindcrile fundamentale de influen{are
Deprinderil e fundamentale
sistematizate de c[tre A.E.lvey
lungil anilor,
.
cei doi autori
de influen{are au fiost elaborate gi
qi N.Gluckstern in 1974. De-a
au dezvoltat qi perfec{ionat
33
problematica
formdrii
acestor abilitali fundamentale
in procesul
de
consiliere(6).
uLlrizarea
deprinderilor
fundamentale
de influentare
presupune
cunoagterea
qi
fundamentale
de asistare.
Din asemenea
motive, A.E.Ivey qi
N.Gluckstern
le considerd pe toate la un loc drept prima deprindere
de influenlare
sub denumirea
secvenfa
fundamentald
de ascultare.
Sarcina principalb
a ascultdrii
este aceea de a ajuta clientul sd-$i
separq ptele
$i
sentimentele gi sa le organi zeze apoi intr-un model
semnificativ.
ca urmare, pentru
a indeplini
aceastd sarcind, consilierul
va
utrriza: intrebbrile
cleschise gi intrebdrile
inchise,
incuraj6rile
minimale, parafrazarea,
reflectarea
sentimentelor gi sumarizarea.
Cu ajutorul acestor deprinderi
de ascultare,
consilierul
va scoate in
relief cadrul de referint4
al clientului
asupra dificultdlilor
cu care
acesta se confruntd.
pentru
a infelege
viziunea clientului
asupra
situaliei sale, consilierul
trebuie
sd cunoascd:
faptele circumstan{ei,
sentimentele
clientului
qi
organizarea pe care o da clientul
relatdrilor
sale despre situa{ie. Secven{a
fundamentald
de ascultare
se incheie cu
competentelor
clientului.
I)e fapt, cdutarea
aspectelo r pozitive
din
relatdrile
clienlilor
este un mod de a a-i aborda cu respect gi intr-o
manierd pozitivra.
34
Dupd opinia lui C. Rogers, intemeietorul consilierii qi
psihoterapiei centrate pe persoand, respectul pentru client gi
orientarea spre pozitiv sunt elemente esen{iale pentru dezvoltarca
acestuia. intr-o asemenea perspectivd, consilierul trebuie sd
reahzeze impreun5 cu clientul sdu o listd a calitdtilor
d
competentelor acestuia. inainte de a pune in practicd un plan
propriu- zis de interven{ie. [Jn mod concret de a proceda este
urmltorul:
Consilierul: Sa incerclm sd gisim unele experienfe
pozitive gi calitdli pe care fie cd le ai acum, fie cd le-ai avut in
trecut:
- Ai putea s[-mi relatezi despre o situa{ie in care ai avut
succes cAndva? Mi-ar place sd-mi dai detalii concrete.
- Spune-mi daci
fi-a
acordat cineva sprijinul in trecut gi ce a
ldcut in acest sens.
- Cu ce lucruri din trecutul tdu te mAndregti?
- Ce poli face bine sau ce considera alfii c[ poli fuce bine?
O altd modalitate de a eviden{ia aspectele pozitive gi
competenJele clientului constd in lbedback-ul ofbrit de cdtre
consilier in urma relatdrii clientului.
Consilierul: Ascultdnd povestea ta despre problema
alcoolismului din familie, am constatat cd, ai o serie de fo(e proprii
cu care incerci s[-!i suslii sora. Te-am auzit vorbind despre modul
35
in care reuqegti si o sco{i din cas6, s[-i oferi un mediu de
joaca
qi
sd o faci sd se simti bine, si stai de vorbd cu ea qi sa o ascul{i cu
aten{ie. Acestea sunt lucruri pe care tu insuli ai puterea si le faci.
in sfArqit
,
o altd modalitate de cdut are a aspectelor pozitive qi
a competen{elor clientului constd in evidentierea momentelor in
care nu se manifestd problema pentru care a venit la consiliere.
Oblinerea acestei informalii permite consilierului s[ afle ce s-a
frcut corect gi apoi si incurajeze acel lucru sau alte lucruri
asemdndtoare
Consilicrul: Sa ne oprim asupra excepJiilor, adicd atunci
c6nd problema ta nu mai apare sau este mai pu{in dificild. Dd-mi,
te rog, un exemplu de asemenea situalie.
- Spune-mi o situaJie concretd in care problema nu apare.
Poate acest lucru ne va ajuta si gdsim soluJia.
- Ce este diferit in acest exemplu fa\d" de ceea ce se
manifest[ de obicei?
- Ce a determinat acest rezulat pozitiv?
- Ce faci atunci cdnd situalia se imbundtd{eqte?
- Prin ce diferd aceastd situalie de modul obiqnuit in care te
confiun{i cu problema?
Dupd ce consilierul a scos in eviden!6 aspectele pozitive gi
competenlele clientului, acesta se va sim{i mai confortabil qi va
36
dobAndi incredere in sine. in asemenea condilii se poate trece la
uttlizar ea ab i I i ta{il or popri u- zi se de infl uenlare .
2.2.1. Focalizarca relatirii clicntului.
Focalizarea relatbrii clientulut reprezintd, o deprindere
fundamentalS de influen{are prin. care-l ajutdm pe acesta sd vadd
aceeagi situa{ic din perspective diferite. Modul in care consilierul
focaltzeazd ascultarea determin[, de fapt, modul in care clientul iqi
va expune intdmpldrile qi iqi va inlelege povestea. O condilie
importantd pentru focalizare este atenlia selectivd.
in procesul de consiliere putem utlhza mai multe modaliteti
de focalizare:
.
Focalizarea pe client presupune ascultarea relatdrii
clientului din perspectiva sa. in acest caz, cuvintele cheie sunt
numele clientului qi pronumele tu, dumneavoastr[. al tdu. a
@
etc.
Spre exemplu: "Te simli frustrat gi descurajat"; "Ti-. greu s[ inveli
sau sd faci orice altceva in condiliile existente."
.
Focalizarea pe consilier. constd in ac{iunea consilierului de
a imp[rtdgi clientului ceva din propria sa via![. Consilierul igi
autodezvdluie unele reac{ii gi experien{e pe care le-a avut in
momentul ludrii unei decizii. Experienla acumulatl in domeniul
consilierii ne aratd, c6, intr-o m[surd moderatd,,focalizarea pe
)l
consilier poate fi util[ dar consilierul trebuie sd fie preg[tit pentru
a reveni la problema clientului. Spre exemplu:"Am avut o
experien{[ similard cdnd eram elev qi qtiu c6t de dificil este";
Povestea ta seamind cu ceea ce mi s-a intamplat qi mie"; Este
acest lucru apropiat de modul in care tu simJi?".
.
Focalizarea pe alte persoane se referd la punctarea pdrerilor
celorlaltri despre poblema clientului, precum gi la opniile clientului
despre cei din
jurul
sdu. I)e reguld, focahzarea pe alte persoane
este mai des intdlnitd la consilierii incepdtori. Adeseori, ea poate
duce insd la neglijarea problemei clientului. Folositd cu tact qi
numai atunci c6nd este cazul, ea poate duce la adAncirea exploririi
problemei clientului. Exemplu de focalizare: "Spune-mi mai multe
despre colega ta de came(a"; "Cum
ar vorbi pdrinlii (prietenii
sau
profesorii) tai despre situaJia asta?"; Cum ar spune ei aceeagi
poveste pe care mi-o relatezi tu acum?.
.
Focalizarea pe problemd
sau subiect este tipul de focahzarc
cel mai frecvent in qedinlele
de consiliere. Clien{ii ne relatezd
despre problemele cu care se confruntl,,faptpentru care focahzarea
noastrl se va centra pe acest lucru. O combinalie care va imbogdli
discu{ia poate h focalizarea atdt asupra individului cdt gi asupra
problemei, atdt asupra lamiliei cdt qi asupra problemei, atdr asupra
problemei contextului cultural c6t gi a subiectului.
38
Exemplu de focalizare pe problemd: "Am
auzit aici mai
multe probleme
qi preocup[ri.printre
ele amintesc cea a
examenului
in sine, problema
colegei de camer[, profesorul gi
presiunea
familiei qi probbil
mai sunt qi altele.pe care
{i-ar
place sd
ne axim mai intAi?"
.
Focalizarea pe familie. Familia poate fi definitd in multe
feluri:familia
tradiJionald,
o familie extinsl sau o familie alcituitd
din prietenii
cei mai buni. Consilierul trebuie sb- incurajeze pe
client ca sd-gi prezinte propriile
sale idei despre familie. in general,
via{a individului
este profund
afectatd de familie iar focafizarea pe
familie permite
consilierului
si afle istoria vie{ii individului gi
modul in care aceasta i-a afectat prezentul.
Spre exemplu:',Sim{i
cd
egti ameninfatd
de familie.
Spune-mi mai multe despre ce se
petrece acolo."
.
Fo"uliru."u p"
"o.rt"*trl
.rlturul ru, d"
-"diu.
Adeseori,
direc{ionarea
disculiei spre contextul
cultural sau de mediu al
clientului poate deschide o gamd
rargl de posibilitali.
uneori
consilierul caut[ solu{ia in indivicl, dar cauzele problemei
clientului pot sd fie generate
de mediul socio-cultural sau de
situa{ia contextuald. Exemplu de focalizare:"Spui
despre colega ta
de camerd cd este bogatd gi snoabd qi sdmli asupra ta unele presiuni
financiare.Poate.
ai dori s6 vorbeqti pu{in despre ceea ce sim{i in
legdturd cu aceste diftren{e.
39
In concluzie. consilierul
focalizare incd dtn faza de inceput
focahzdrti este importantd pentru
trebuie s[ verifice tipul de
a evaludrii clientului. Analtza
observarea posibilitililor de
direcfionare qi ghidare a gedin{elor
de consiliere, precum qi pentru
a oferi un cadru elementar de evaluare a problemei clientului.
2.2.2. Confruntarea
Confruntarea este o deprindere fundamentald de influenJare
prin care clientul este indemnat in mod respectuos gi politicos s6-gi
indrepte atenJia spre sine, spre discrepanlele gi incongruen{ele
vielii sale. in ca<lrul procesului de consiliere, confruntarea este un
mod pozitiv de a ajuta clienJii sd se perceapd altfel pe ei ingigi gi
problemele lor. Ea trebuie sd fie reahzatd, deschis gi frra
moralizarea sau
judecarea
celui din fafa noastrd.
Consilierul atinge nivelul activ de competen{d al deprinderii
de confruntare, atunci cand clientul sdu devine capabil sd se
angaJeze in contradiclia cu care se confrunll gi sd dezvolte un nou
mod de a trdi cu acea discrepan{d sau contradiclie. Cu alte cuvinte,
clientul poate rezolva discrepanla respectivd,, poate lucra cu o parte
a incongruen{ei sau pur qi simplu poate tr[i cu acea contradiclie
nerezolvatd,.
40
Obiectivul principal al confruntdrii este de a ajuta clientul sd
vadd anumite lucruri din via{a sa, legate de situa{ia cu care se
confiunta dar pe care nu le-a observat inainte. Polite{ea gi respectul
sunt bazele esen{iale ale oricdrei confruntSri. Cu unii clien{i trebuie
si acJiondm mai subtil gi mai indirect, in timp ce cu al{ii trebuie s5
fim mai direc{i qi mai fbrmi in sesizarea discrepanlelor, dar
intotdeauna trebuie sd manifest[m empatie, in{elegere
9i
respect.
Existd doud modalitdli de realizare a confrunt[rii in procesul
de consiliere:
a) implrtdqirea de c[tre consilier a unei experineJe personale
sau relatarea unei povestiri metaforice care poate avea legdturd cu
experienla gi povestea clientului. Rezolvarea discrepantrei sau
incongruen{ei respective poate fi chiar o parte componentd a
relatlrii consilierului. in ceea ce privegte copiii, aceqtia pot fi
confrunta{i qi ajutali si vadb o noud perspectiv[ prin citirea unei
istorisiri relevante. Dupd aceea, consilierul compar6 relatarea
copilului cu povestirea citit6:
"Cum faci fa\d dificult[lilor pe care
le ai cu prietenii t[i?";
"Cum
se confruntd eroul acestei povestiri
cu difrcultajile pe care le are cu prietenii sdi?";
"Po{i inv[fa ceva de
la acest erou?".
b)O alta modalitate este fragmentarea con{inutului relatdrii
clientului. Consilierul va sumariza numai discrepanla sau
41
incongruenla existentd. Clientul va putea apoi s[ lucreze in stilul
siu propriu pentru limurirea acestei discrepan(e.
in practica muncii de consiliere pot ft utthzate trei tipuri de
confluntdri:
r
conliuntdrile focalizate pe client ("tu")
,
care pot include:
"Spui
in mod conqtient cd te vei trezi devreme dimineala sd mergi
la facultate, dar niciodat[ nu o facr"; "observi cd" ar reacJii mixte in
legdturd cu ceea ce spun. O parte este de acord, iar cealalti este in
dezacord"; "Continui si spui c[ i{i iubegti prietenul, dar vd certali
in mod constant"; "Spui cd, te simli confortabil cand vorbeqti
despre dificult[1ile tale gcolare, dar niciodat[ nu te ui{i in ochii mei
cdnd discutdm despre ele".
o
Confruntdrile focalizate pe consilier (,'eu',)
,
care pot
include: "Spun gi eu cd doresc sd m6 las de fumat, dar fumez in
continuare"; "Cred
cd intenJionez sd studiez, dar niciodatd nu o
fac".
o
Confruntdrile
dual focalizate (.,tu" qi
,,.rr")
)
care pot
include: "Pari
sd spui cd rela{ia noastrd a fost bun[, dar ceea e simt
acum este cr nu comunicdm"; "Pe
de-o parte spui c6 te inleleg, dat
pe de alt6, parte md simt incurcat gi nu sunt aga cle sigur c6 o fac.
Hai sd discutdm mai amdnun{it acest lucru,'.
in concluzie, tonfruntarea
ca deprindere cle influenJare constd
in punctarea
discrepantrelor
dintre atitudinile, gAndurile
$i
42
comportamentele clientului. in cadrul confruntdrii, clien{ii sunt
pugi direct in fa{a fuptului cd spun cu totul altceva dec6t gAndesc
sau fac cu totul altceva decAt spun. Aceastd accep{iune a
confruntlrii implica urmdtorii fuctori: a) confiuntarea sublinrazd,
discrepanlele dintre sau din cadrul atitudinilor, gandurilor gi
comportamentelor ("Pe de o parte....dar pe cealalti...") b)
confruntarea conline date obiective, in sensul cd cu cAt este mai
factuali gi mai observabil[ cu affrt" ea este mai folositoare; c)
confruntdrile pot fi focahzate pe client, pe consilier sau pe celelalte
dimensiuni ale focahz'arii; d) orice afirmalie poate fi evaluatd ca gi
conJinAnd sau neconlindnd o confruntare.
2.2.3. Directivarea sau impunerea propriilor idei
In procesul de consiliere comunicdm pentru a influenla
clientul gi pentru a produce o schimbare in planul atitudinilor,
sentimentelor, gAndurilor gi comportamentelor sale. A da indicaJii
gi instruc{iuni este cel mai clar exemplu prin care se manifestd
dorinJa consilierului de a influen{a clientul. O direc(ionare eficientd
a disculiilor poate conduce imediat la o schimbare pozitivd a
clientului, in modul s[u de gAndire, in atitudinile qi sentimentele
sale qi chiar in pJanul comportamentului.
43
P e ans amb lu, maj o ritatea c on s il i eril or pro fe si on i gti :utilizeazd,
directivele ca instrumente in procesul acordbrii de sprijin. De
regull, consilierul atinge nivelul activ de competen![ in utilizarea
deprinderii fundamentale de directivare atunci cand clientul
urmeazd. instruc{iunile primite. Aceastl deprindere de influenlare
prezint1" trei dimensiuni principale: a) comportamentul de
exprimare; b) concretizarea gi c) verificarea.
.
Comportamentul de exprimare este o primd dimensiune a
unei direcliondri eficiente care const[ intr-un comporlament verbal
qi nonverbal care sd su{ind directiva sau indic a\ia datd. Consilierii
qi psihoterapeu{ii profesioniqti sunt capabili s[ dea directive
eficiente prin comportamentele expresive pe care le manifestd cum
ar fi: contactul vizual, tonul vocii qi limbajul corporal. Spre
exemplu: "i1i
sugerez sd incerci...", "Continud
ceea ce faci...",
"Hai s5 ne reintoarcem la situalie gi sa incercdm un
joc
de rol",
"observ
cd una din maini are pumnul strAns, rar cealalt[ e
deschisd. Sd vorbeascd cele doud mAini ale tale" etc.
o
Concretizarea constd in specifi carea verbald a instrucliunii
date clientului. Cu cdt va fi mai clard gi mai directi afirma{ia, cu
atdt probabilitatea ca sd fie auzird,va fi mai mare. in situaJia in care
consilierul trebuie sd le trateze pe r6nd. Spre exemplu: "incearcd
din nou"; "Prima datd, te-ai uitat la mdini. Spune din nou gi uitd-te
de data aceasta la mine"; "Nu face asta"; "[Jna din inlelegerile
44
noastre in acest grup este de a vorbi pe rAnd. Hai sd incepem cu
Ana" etc.
.
Verificarea direcliv[rii prsupune stabilirea faptului dacd
individul sau grupul a inleles instruc{inile primite. De regul[,
consilierul ii cere clientului si reformuleze cu cuvintele lui
directiva sau il intreabd dac[ a in{eles indica{iile primite. Spre
exemplu:
"Ai putea sd repeJi ceea ce tocmai am spus?";
"Sunt
instruc{iunile clare? Ave{i nevoie sd repet?";
"Cum vi se par
sugestiile frcute?".
Constatdm cd primul exemplu reprezintd o intrebare deschisd
prin care urmdrim reformul area, al doilea este o intrebare inchisd
care duce la o mai pu{in[ participare a clientului, in timp ce al
treilea oferd celorlalli posibilitatea maximd de a reac(iona la ceea
ce a comunicat consilierul.
in general, directivarea sau direc{ion area ca deprindere de
influenlare este comun[, cu unele exceplii, majoritllii abord[rilor
generale, ale consilierii gi psihoterapiei. Totuqi, instrucliunile nu
trebuie folosite abuziv, intrucdt ele diminueazd libertatea gi
posibilitatea de alegere a clientului. Folosite insd
judicios,
ele pot
prezenta clientului opliuni noi prin prisma c[rora s[-gi abordeze
problema cu care se confruntd. Spre exemplu, un client deschis
9i
receptiv poate r[spunde foarte bine la direclionirile consilierului
ac{ionAnd imediat pe baza sugestiilor fdcute, in timp ce un client
nonconformist poate rispunde mai eficient la o directivd
paradoxicd
de topul: "Continud
ceea ce faci... " sau "ltepet[ gAndul
(ac{iunea, comportamentul)
de trei ori...".
2.2.4. Fccdbackul
din partca consilierului
Feedbackul in procesul de consiliere desemneazd.deprinderea
prin care se comunicd clientului modul in care el gi ac{iunile sale
sunt vdzute de ceilalli. El constd in oferirea de date corecte cu
privire la modul in care consilierul sau alte persoane vdd clientul.
Ace st lucru factliteazd auto expl orarea gi auto examinarea cl ientului,
ceea ce conduce treptat la schimbarea comportamentului sdu.
Feedbackul ese o deprindere de influenlare importantd gi puternicd.
in cazul in care feedbackul este folosit in exces, el poate
afecta insd negativ conceptul de sine qi sentimentul de valoare al
clientului.
utrlizarea eficientd a feedbackului presupune
respectarea urmdtoarelor principii de bazd,:
o
Consilierul trebuie sd fie concret
si
specific in rdspunsurile
sale: "imi
dau seama cd egti furios, fiindcd ar sprAncenele
incruntate gi corpul tensionat. Vorbegti prea repecle.',
o
consilierul nu trebuie sd
judece
clientul: "Fa\uta
tensionatd
imi spune c[ eqti furios. Este adevilrat?"
46
.
Focalizarea trebuie axatd pe competentre
qi nu pe
slSbiciunile clientului: "Tensiunea qi impresia de lurie pe care o
laqi sd se vadd indicd faptul cd incerci din greu sd faci acest lucru".
.
Consilierul trebuie sd sublinieze faptele qi nu impresiile.
Impresiile pot fi folosite, dar cu l[sarea unui timp de rispuns
pentru client: "Raportul t[u aintdrziat doud zile gi el con{ine multe
gregeli de editare" (Fapte); "Raportul tdu este greqit. Mi-ai putea
spune ce s-a intAmplat gi care este punctul tbu de vedere despre
raport?" (Impresie cu timp de rbspuns pentru client).
.
Consilierul trebuie sd veriltce modul in care a fost
receptionat feedbackul: "Pari tensionat gi furios. A$u te simJi?";
"Dai impresia cd munceqti foarte mult. Este corect?"; "Raportul tdu
a intdrziat, el conline unele erori qi da impresia unui lucru ldcut in
grabd. Ce ai de spus in legdtur[ cu acest lucru?".
2.2.5. Dcstiinuirea.
Destdinuirea este o deprindere fundamental[ de influenlare
care constd in impart[girea datelor gi experienlelor personale de
cdtre consilier clientului s[u. Consilierul emite unele afirmalii
despre sine, care pot favoriza focahzatea congttentrzdrti la clientul
sdu qi continuarea explorlrii problemei. Nu trebuie sd se confunde
insi autodezviluirea consilierului "cu exprimarea confesivd sau cu
47
preslunea pe care propriile
valori, credin{e qi convingeri ar putea s-
o exercite asupra clientului" (7, p.9-5). impdrtdqirea experien{ei
personale poate facilita dezvoltarea personald a clientului gi, in
acelagi timp, propria-i
destlinuire. utili zarea cresc0nda qi grad atd, a
dest[inuirii reciproce este beneficd in mdsura in care dezvdluirile
consilierului nu domind dezv[luirile clientului.
in situaliile in care dest[inuirea nu este bine utl\izatd,, atunci
ea poate determina pauze sau refuzul clientului de a mai relata
problemele
cu care se confruntS. Eficien{a utilizarii acestei
deprinderi de influenlare depincle de respectarea c6torva condilii
esenJiale:
o
Sinceritatea consilierului.
Con1inutul destdinuirii trebuie s6
includd experienJe, gAnduri qi sentimente reale, iar modul in care
este fdcutd trebuie sd fie natural. Consilierul trebuie sd se simtd
confortabil atunci cdnd o realizeazd,.
o
Relevanta
celor destdinuite. Experienlele gi sentimentele
relatate de consilier trebuie s6 fie relevante in raport cu cele
prezentate
de client. Spre exemplu, dacd clientul vorbeqte de
dificultl1ile sale de a se inlelege cu o altd, persoan[, atunci
consilierul trebuie sd imp[rtdqeascd
acestuia o problemd de
relaJionare avutd cu un parlener
al siu.
o
Efectuarea "destdinuirii
la timpul prezent. De reguld, cea
mai puternicd
destdinuire este cea fdcutlIa timpul prezent gi care
48
se refer[ la client. Spre exemplu: "Mi
simt miqcat de experienla
ta...Md intereseazd, ceea ce
{i
s-a int6mplat gi situa{ia in care te afli
acum". De asemenea, atunci cAnd consilierul doreqte un ritm mai
rapid al gedinJei de consiliere gi sd dezvolte o rela{ie mai puternicd
cu clientul, este indicatd o destdinuire la timpul prezent de tipul:
"Chiar
acum siml durerea ta". Desigur, in unele situalii, recurgerea
la timpul trecut este util[, cum ar fi: "Sim{ind sentimentele tale de
gnje...imi amintesc de sentimentele mele legate de...".
.
Utilizarea verificirii. in g.neral, consilierul trebuie s[ afle
r[spunsul clientului fa1[ de destdinuirea sa. Ljtilitatea dest6inuirii
este dat[ numai de reacJiile clientului fafd de ea. intreb[rile de
verificare sunt de genul urmdtor: "Seam6n[
cu situaJia
dumneavoastr[?"; "AveJi vreo reacJie la ceea ce spune am?" .
2.2.6. Intrepretarea
sau reformularea
Interpretarea, ca deprindere fundamentald de influenfare,
constd in restructurarea realitdlii existente dintr-o noud perspectivd.
in pto".sul consilierii este vorba de restructurarea unor sentimente,
atitudini, comportamente gi situaJii. intrucdt este vorba de atitudini,
sentimente qi comporlamente negative, consilierul
ya
trebui sd
reformuleze sau si interpreteze o relatare (poveste) negativ[. in
cazul reformulSrii se folosesc alte cuvinte decAt cele folosite de
49
citre client "pentru
a revS"rsa mai mult[ lumind asupra problemelor
cu care acesta se confrunt[, pentru a elimina confirzijle" (8, p.B8).
I)eprinderea de a reformula sau interpreta o relatare dominatd
de elemte negative prezint[ doud variante de acliune:
r
Reformularea pozitiv[. Consilierul gdseqte ceva pozitiv in
relatarea clientului qi se axeazd, pe acel ceva. Acest lucru deschide
o discuJie intre consilier gi client in
jurul
unui concept nou care ar
putea reflecta semnificafia relatdrii clientului. Spre exemplu:
"Auzind povestea ta, am observat insistenfa gi dorinla ta de a
continua in ciuda tuturor obstacolelor. Hai sd vorbim despre
aceastd stdruinfd a ta. Cum ai numi acea persoand care continud qi
persisti in ac{iune?". Alte modalitdli de dezvolta o reformulare
pozitivd
sunt urmdtoarele: "Care
sunt excepfiile problemei? in care
din intdmpldri ai fost ldudat sau ai avut satisfac{ii? Po{i identifica o
persoand pozitivd care te susfine? Ce ai fbcut corect? Cum po{i
merge mai departe?"
multe perspective. Ariile de focali zare pot fi utlhzate pentru a ajuta
clientul sd vad[ problema qi din
lu6nd in considerare mai multe
sd gdseasc[
unul sau mai multe
-?
perspectivd.
In cele ce urmeazd..
alte puncte de vedere. in acest fel,
puncte de referin{i, clientul poate
ca fiind mai utile decAt propria sa
exemplificdm prin modalitdlile de
50
focahzare descrise la deprinderea fundamentali de influen{are care
este focaltzarea.
a)Focalizarea pe client. Prin aceast[ modalitate, consilierul
trebuie sd se convingd de faptul cd prop ozi\ille clientului sunt de
tipul "eu": "Ai
vorbit despre problema ta ca gi cum ea s-ar
int6mpla altcuiva. Acum spune-mi problema ta din nou, dar
ltrrmuleazd propoziliile la persoana I, adic[ propozi{ii de tipul
"eu...".
Centreazd-te asupra modului in care tu personal vezi gi
relalezi povestea".
b)Focalizarea pe consilier. Consilierul foloseqte propriul
cadru de referin{[ pentru a intrepreta sau reformula problema.
Acest lucru poate fi frcut fie direct, fie indirect. Aceastd modalitate
poate cdpdta aspectul unei destdinuiri: "Ascultdnd relatarea ta, imi
amintesc una din experienlele mele asem[ndtoare. Am sd
{i-o
spun
pe scurt gi apoi vom discuta ce putem si ce nu putem folosi in cazul
t[u".
c) Focalizarea pe alte persoane. Consilierul i$i incurajeazd
clientul sd relateze intAmpldrile a$a cum crede cd le-ar fi perceput
altcineva: "Cum
ar spune povestea asta mama ta? Ce ar surprinde
ea din toate cele intAmplate? Dupa aceea, ne vom intoarce la
varianta ta qi vom analtz,a in ce mdsuri cele doud variante se
aseamdnd sau sunt diferite".
51
d)F-ocalizarea pe problemd. De regul[, focalizarea pe
problemi poate ajuta clientul sd priveascd situalia sa din exteriorul
ei: "Hai
si ne ax[m exclusiv pe problema
ta. cum ai numi
problema pe care o ai? Hai s[-i ddm un nume specific
ai
sa vorbim
despre ea din acest punct de vedere. Ce influen![ are problema
asupra ta'l Dar asupra altor persoane?
Crezi c[ aduce ea beneficii
cuiva? Ce putem face ca sd o stipdnim?".
e) Focalizarea pe familie. Aceastd modalitate reprezintd un
mod specific de a exterioriza problema. De regul6, clientul este
ajutat de faptul cb el poate vedea cum problema sa a fost sau este
generatd in contextul familiei: "stilul
nostru de viald gi moclul de a
fi este invdJat in familie. Spune-mi despre familia ta gi despre
modul in care crezi cd ei vdd aceasta problemd.
Cum se confruntd
ei cu ea? Cum uezi cd modul in care ii faci fa!6 este relaJionat de
stilul gi de comportamentele
invdlate in familie?".
I
Focalizarea pe contextul cultural
$i
de mediu. ljn alt mod
de exteri orrzare este focahzarea pe stilul cultural, etnic sau religios
pe care il are clientul. De multe ori, clientul se autoblamazd, qi igi
asum6 responsabilitatea pentru probleme mai mult decAt este
necesar: "Hai sd ne gdndim la problemele tale pentru un moment,
altfel decdt ai lbcut-o pdni acum. AvAnd un mediu spiritual, etnic,
cultural qi religios, toate acestea se leagd cu ceea ce te preocupd
acum. Ifai sa anahzdm problema ta din punct de ve<iere cultural.
52
Cum se leagd de problemd faptul
ortodox, baptist etc.)?".
Pe ansamblu. obiectivul
cd egti . . . (evreu, ungur, catolic,
principal al interpretirii, ca
deprindere fundamentald
de influen{are, este de a reformula
povestea clientului dintr-o noud perspectivd.
Scopul urmdrit de
consilier, impreund cu clientul, este de a produce o schimbare in
stilul de gAndire gi acliune al clientului.
Existd doud modalit[1i principale de reformulare gi
interpretare: a) reformularea direc{ionatd spre client; b)
re formularea faci litatd, de consi lier.
o
Reformularea directionati spre client. Sarcina consilierului
este de a determina clientul si gAndeascd altfel gi, indeosebi, mai
creativ situalia respectivd. Reformularea problemei trebuie sd vind
de Ia client. Procesul de reformulare presupune trei pagi: a)
uttlizarea de c[tre consilier a secvenJei fundamenatale de ascultare
gi sumarrzare a ceea ce a in(eles pentru a confirma clientului cd
este ascultat; b) inilierea unei conversalii cu clientul prin care si-i
sugereze faptul cd ar fi de mare utilitate s[ priveascd problema
dintr-o perspectivd noud; c) punerea de intrebdri gi indrumarea
disculiei prin utilizarea modalitatilor decrise in continuare.
Numirea. Consilierul continud qedin{a de consiliere folosind
deprinderile fundamentale de ascultare, dupd care intreabd: "Cum
ai numi sau ai vorbi despre aceste lucruri intr-o noud modalitate?".
53
Practica muncii de consiliere demonstrazd. cd ideea numirii unei
probleme
cu un singur concept sau printr-o frazd, scurtd este
adeseori cheia unei noi viziuni asupra situafiei.
I{eformularea pozitivi.
Atunci c6nd pune intrebdri despre
competen{ele clientului, consilierul il ajutd pe acesta sd descopere
excepfiile de la problema cu care se confruntd sau lucrurile
concrete pe care el le poate face bine: "Care sunt lucrurile pozitive
din aceastd situaJie gi ce anume scoate la iveald o parte din
competen{ele tale?".
Reformularea
focalizatd. Aceasti modalitate este mai
directivd, in sensul cd ea ofer6 o structurd mai clar6, intrucat
clientul este rugat sd priveascd problema
din perspectiva
sa, <1in
perspectiva
consilierului,
a altor persoane,
a problemei, familiei gi
contextului sau mediului cultural: "Spune-mi
cum at vorbi
membrii familiei tale despre aceasta situa{ie?",
.,Cum
crezi cd ag
descrie eu ceea ce povesteqti
tu acum?",
*cdt
de diferir ar ardta
aceastd situa{ie dacd am privi-o
din perspectiva
culturald sau
spiritualS?".
r
Refrirmularea facilitatd de consilier. Sarcina consilierului
este aceeagi qi in cazul acestei modalitdli
de interpretarc, <lar acum
consilierul este mai activ in impdrt[girea propriilor
sale idei qi
percep{ii
asupra situaliei. Primii doi paqi parcurqi in procesul
de
reformulare sunt identici cu cei descrigi la reformularea
centrat[ pe
54
client. Ultimul pas (al treilea) presupune ltilizarea cAtorva metode
de citre consilier pentru a impdrtagi noua perspectivd asupra
problemei clientului.
Numirea. Stabilirea unui nume nou pentru problemd,
exprimat printr-un cuvAnt sau o frazd scurtd poate constitui una din
reformuldrile cele mai solide. Spre exemplu, putem ajuta multe
cliente sd priveascd intr-un mod diferit problema pe care o au,
numind depresia drept "rlspuns logic la discriminarea sexuali din
societate".
Reformularea pozitivi. in multe cazuri, clienlii au dificultali
in a g[si calitlfi pe care ei le defin. Consilierul este nevoit, in multe
situalii, s[ eviden\ieze aceste competen(e ale clienfilor. lJneori,
clientul poate fi in aga mlsur[ coplegit de problema sa, incAt pur gi
simplu va accepta relativ u$or punctul de vedere mult mai pozitiv
al consilierului.
Re formularea fo calizatd,. Focalizarea ajutd clientul sd relateze
problema pe care nu este capabil sd o prezinte in qedin{a de
consiliere. Spre exemplu, numirea depresiei ca sexism, prezentarea
unei disfunc{ii ca fiind rezultatul unei familii alcoolice,
hipertensiunea ca rczultat logic al cerin{elor lamiliei de succes
reprezintd cAteva modalitali de focalizare asupra dificultalilor
clientului.
55
I{eformularea teoreticd. Aceastd modalitate constd in
sprijinirea clientului sa-qi reformulze ideile din perspectiva mai
multor orientS.ri teoretice. Red[m mai
jor
cAteva exemple de
reformuliri teoretice :
a)"Problema dumneavoastrd pare si se rela(ioneze cu istoria
dumneavoastr[ de familie. .. (Teoria integrafionistd asupra
familiei),
b)"GAndurile negative despre tine sunt nigte idei iralionale.
Permite-mi sa-!i explic" (abordare cognitiv-comportamentald),
c)
"Visul
tdu pare sd te trimitd inapoi in copil[rie" (abordare
psihanaliticd).
in cazul utilizdrii interpretdrii sau reformuldrii, un rol esen{ial
il are verificarea. Consilierul trebuie sd verihce modul in care a
receplionat clientul fiecare reformulare sau interpretare. Acest
lucru pdstreazd, conversa{ia deschi sd. Verifi carea se realiz eazd, prtn
intrebdri de genul urmltor: "Ce p[rere ai despre asta?"; "Cum
fi
se
pare ?"; "Consideri c[ aceast[ interpretare este aproape de ceea ce
crezt?"; "i1i place acest mod nou de a ved.ea lucrurile?" etc. Dacd
rdspunsurile clientului sunt pozitive, atunci consilierul are un
indiciu cd se afl[ pe drumul cel bun cu clientul sdu. in cazul in care
rlspunsul clientului este negativ, atunci consilierul afll c[ trebuie
incercatd o alt[ abordare.
56
Bibliografic
1. Bernard. H.W.: Fulmer. D.W.(1977).
principles
of
Guidance, New York: Thomas Y Crowel Company, Inc.
2. Corgy, G. (1991),
Theory and Practice of Counseling and
Psychoterapy, Books/ cole Publishing company
pacific
Grove,
California.
3. Hackney. H.: N)ue. Sh. (1973),
Counseling Strategies
and objectives, New Jersey: Prentice-I-Iall, Inc., Englewood Cliffs.
4. Flatcher. H.A. (1978), Correctional Casework and
counseling, New York: Prentice-Ifall, Inc., Englewood cliffs.
5. Ivey. A.E.; Gluckstren. N.; Ivey. M.R. (1997),
Basic
Attending Skills, North Amherst, Massachusetts: Microtraining.
6. Ivey. A.E.: Gluckstren. N. (1997), Basic Influencing
Skills, North Amherst, Massachusetts : Microtraining.
7. Mitrofan. I.(coord.) (2000),
orientarea experienJiala in
psihoterapie,
Bucuregti, Editura SPEI{.
8. Mitrofun. I. (1997), Psihoterapia experienJial[, Bucuregti,
Editura lnfomedica.
9. Osipgw, H.; Walsh, W,B. (1911), Strategies for
Counseling Behavior Change, New York: Appleton-Century-
Crofts.
10. Tom$a, Gh. (1999),
consilierea gi orientarea in gcoald,
Bucureqti, Casa de Editurl gi Presd Via{a Romdneascd.
57