Caru cu Bere, o adevarata legenda vie si totodata una dintre cele mai vechi berarii ale

Bucurestiului, a fost deschis pentru prima data in 1879 in vechiul han Zlatari si, dupa 20 de ani,
s-a mutat in Strada Stavropoleos, unde il putem intalni si astazi. Restaurantul este foarte usor de
gasit in aglomeratul Centru Vechi deoarece este bine semnalizat prin elemente proprii ce
prefateaza inca din exterior, designul interiorului. Dorind sa ajungi la Caru cu bere vei fi
nevoit sa lasi masina in parcarile special amenajate in afara zonei Centrului Vechi, neavand un
loc de parcare special rezervat pentru ca ai intrat sa infuleci la Caru cu bere.
Beraria din Strada Stavropoleos este un loc incarcat de traditie unde fiecare obiect are propria
poveste. Este unul dintre putinele locuri ale Bucurestiului unde parca nu s-a schimbat nimic, iar
arhitectura aminteste celor care-i calca pragul de ce Bucurestiul a fost considerat odata micul
Paris. Cldirea este rezultatul influenei romantismului de coal german, vizibil att prin
arhitectura exterioar, ct i prin arhitectura i ornamentaiile interiorului. Se pare ca arhitectul
localului Caru cu bere (Ziegfried Kofczinsky) s-a inspirat din celebrele berarii muncheneze.
Dar, cel mai inspirat a fost arhitectul cand a instalat in fata localului un cocos si un dragon-
varcolac, semn ca localul va fi deschis de indata ce canta dimineata cocosii si pana noaptea
tarziu, cand din discul lunar incep sa muste varcolacii.
Dupa ce ai intrat vei fi lovit in plin de un design ce pastreaza lumea Bucurestiului de la inceput
de secol XX. O lume cu elemente arhitecturale ce te fac sa zici WOW de indata ce pasesti in
inauntru. Picturile murale, vitraliile si balustradele sculptate sunt elementele distinctive ale
berariei. Subsolul a fost redecorat i transformat n restaurant-muzeu al berii, loc unde clienii pot
gsi exponate care vorbesc despre istoria acestei buturi. Trecut prin numeroase transformri,
Caru` nc amintete de atmosfera Bucuretiului de la nceputul secolului XX, devenind o
legend vie, reper att pentru turitii strini, ct i pentru bucuretenii cuttori ai comorilor de
alt dat ale capitalei. Parfum de epoca de la primii pasi facuti in local.
Mise-en-place-ul meselor este si el de epoca si elegant, mesele de lemn masiv denotand
eleganta secolului recent apus. Celor ce se ocupa de igiena din cadrul restaurantului nu li se
poate reprosa vreun lucru deoarece acestia sunt intr-o continua miscare facand totul sa fie ca
luna imediat ce mesele sunt eliberate dar si daca ceva neasteptat se intampla.
Meniul este adus imediat ce te asezi la una din mesele restaurantului, acesta pastreaza
notiunea de eleganta si are o coperta de piele cu insertii aurii, numele specialitatilor
comercializate fiind scrise cu un font usor lizibil si placut ochilui. Servirea este si ea una de
calitate, aici poti vedea live un spectacol nu prea intalnit in alte restaurante, PARADA
OSPATARILOR care marsaluiau printre mese si la sfarsit printr-un gest de curtoazie iti ureaza o
seara buna alaturi de seful de restaurant din seara respectiva. Calitatea preparatelor este foarte
buna, restaurantul dispunand de multe mancaruri traditonale romanesti gatite ca la mama
acasa, bucatarii intrecandu-se pe sine. Pe langa berea fabricate dupa o reteta originala secreta,
Caru cu Bere este faimos si pentru cele mai gustoase specialitati culinare. Specialitatea casei au
reprezentat-o mult timp crenvurstii cu hrean, din care se consumau zilnic tone ntregi si pentru al
caror hrean, trecut prin razatoare,au lacrimat multe generatii de ospatari. Frankfurterii, salata de
boeuf, ridichea neagra si maslinele oferite gratuit langa bacteria de vin au dat multora o placuta
dependenta. Cladirea care gazduieste restaurantul este declarata Monument de Istorie si
Arhitectura, nu degeaba fiind considersata o emblema a orasului Bucuresti. Restaurantul dispune
si de cateva optiuni de meniu, exemplu: student si pensionar, cu anumite tipuri de preparate la
preturi accesibile.
Atmosfera de petrecere a localului a atras de-a lungul vremii multe personalitati marcante.
Unul dintre cei mai fideli oaspeti ai berariei lui Neculai Mircea, cum ii spuneau fratii ardeleni,
era George Cosbuc sau Badea Gheorghe pentru cei apropiati, care se simtea la beraria lui Neculai
ca la el acasa. De cte ori ne dorim s rentlnim atmosfera autentic romneasc, cu bucate
delicioase i preparate ca la mama acas, cu bere bun i din belug dar si unde gasesti un cadru
ambiental perfect pentru o masa buna. Caru cu bere este locul. Cu privire la preturi am putea
sa fim carcotasi si sa spunem ca sunt un pic mai ridicate, insa vorbim totusi de un restaurant cu
pretentii si cu multe de oferit. Iar portiile sunt foarte generoase, specialitatea casei putand sa
ajunga lejer pentru trei persoane, caz in care cei 65 de lei platiti pe ea nu mai par asa de multi.
Fiti totui pregatiti sa platiti in jur de 80 de lei de persoana pentru o masa completa cu desert si
cu bauturi.
Daca e sa ne decidem asupra unei note finale acordate acestui minunat restaurant aceasta ar fi
10 pentru faptul ca pastreaza traditia, istoria si epoca unei secol apus, ajutandu-ne astfel sa
putem petrece cateva ore placate si linistite de inceput de secol XX, acum in aglomeratia si
viteza secolului XXI. Cine a fost chiar si o singura data la tara si a mancat acolo, mai ales de
sarbatori, la Craciun sau la Paste, stie ca nu va gasi asa ceva in restaurantele bucurestene, si nici
macar nu-si mai bate capul sa caute. De ce nu copiaza cineva pas cu pas ce se intampla la o astfel
de masa taraneasca e greu de inteles. Mai ales ca sunt multi, foarte multi care ar plati dublu sau
triplu numai ca sa regaseasca acele gusturi pe care nu le mai uiti vreodata dupa ce ti s-a intamplat
sa dai de ele.