Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Figura D.4.
Figura D.6.
Se obţine o fereastră (Figura D.7) diferită de cele de mai sus prin aceea că prezintă şi
structura arborescentă de dispunere logică a datelor pe disc.
Figura D.7.
Figura D.8.
o fişierele selectate se pot şterge fizic de pe disc, fără a se mai stoca temporar
în Recycle Bin cu următoarea combinaţie de taste: Shift+Delete. Această
variantă trebuie folosită cu atenţie, pentru că datele astfel şterse nu se mai pot
restaura.
o fişierele şi scurtăturile de pe desktop sau din zona de lansare rapidă de pe
taskbar se pot şterge cu ajutorul comenzilor meniului care apare prin
apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului.
• crearea unei scurtături şi plasarea ei pe desktop şi pe taskbar (zona de lansare rapidă)
o se selectează o entitate (fişier, director)
o File->Create Shortcut sau buton dreapta mouse şi Create Shortcut. Se
observă că meniul de comenzi care se deschide la apăsarea butonului din
dreapta al mouse-ului este identic cu cel de sub File.
o rezultă un fişier cu numele Shortcut to... în aceeaşi locaţie.
o acest fişier va putea fi mutat cu ajutorul tehnicii drag & drop pe desktop sau
taskbar. Cum se procedează: se „agaţă” entitatea prin apăsarea butonului din
stânga al mouse-ului, şi cu butonul apăsat se mută cursorul în zona dorită
(desktop, zona de lansare rapida de pe taskbar), după care se eliberează
butonul. Comanda echivalentă din meniu este: File (sau buton dreapta
mouse) ->Send To->Desktop. (Dacă se doreşte ca fişierul să se copieze, nu
să se mute, simultan cu deplasarea cursorului se ţine apăsată tasta Ctrl.)
Desktop-ul va ajunge astfel să se umple de scurtături, fişiere şi directoare.
Acestea se pot aranja într-un mod intuitiv pentru utilizator tot cu ajutorul
tehnicii „drag & drop”. Apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului într-o
zonă pe desktop unde nu există nici o entitate oferă un meniu de comenzi
care permite alinierea icoanelor, respectiv aranjarea lor după anumite criterii
(nume, mărime, tip, data ultimei modificări etc.) De asemenea, în acest meniu
există opţiunea Undo Move (Ctrl+Z), cu ajutorul căreia se anulează ultima
acţiune.
• redenumirea unui fişier sau director
o se selectează fişierul/directorul
o File (sau buton dreapta mouse)->Rename. Numele se evidenţiază (highlight)
şi la sfârşitul textului apare cursorul, semn că se permite editarea. Utilizatorul
poate să modifice numele fişierului. Validarea se face prin apăsarea tastei
Enter/Return.
o editarea numelui fişierului sau directorului de poate face şi prin două selecţii
cu butonul din stânga al mouse-ului, nu atât de rapide ca în cazul dublu click.
o o altă variantă de editare este selectarea fişierului şi apăsarea tastei
funcţionale F2.
• aflarea de informaţii despre entitatea selectată
o se selectează fişierul/directorul
o File (sau buton dreapta mouse)->Properties
o se afişează o tabletă cu informaţii diverse despre fişierul/directorul selectat.
Dacă se doreşte aflarea de informaţii despre un drive, se procedează în
acelaşi mod. Properties aplicat drive-ului C: va aduce tableta din Figura D.9.
• căutarea unui fişier
o File ->Search
o apare tableta din Figura D.10. S-a introdus numele fişierului căutat, locul în
care se caută, iar sistemul a returnat toate entităţile care au în denumire şirul
de caractere specificat. Căutarea se poate face cu ajutorul agentului Search
Companion (în engleză, însoţitor în căutare), care este reprezentat sub forma
unei figurine animate care poate fi selectată din mai multe variante. Agentul
oferă posibilitatea definirii criteriilor de căutare complexe.
o un alt mod de a lansa căutarea este apăsarea tastei funcţionale F3 cu o
fereastră de explorare deschisă şi activă pe ecran. Fereastra activă este cea
în care s-a dat click cu mouse-ul ultima dată. Pe ecran pot fi deschise mai
multe ferestre în acelaşi timp, dar numai una este activă.
Figura D.9.
Figura D.10.
1.2.2 Meniul Edit
Meniul Edit conţine următoarele comenzi (grupate pe tipuri de acţiune): Undo (Ctrl+Z)
(anulează ultima comandă), Cut (Ctrl+X) (şterge entităţile selectate din locaţia originală şi le
reţine în clipboard), Copy (Ctrl+C) (copiază entităţile selectate din locaţia originală în
clipboard), Paste (Ctrl+V) (copiază entităţile aflate în clipboard în locaţia curentă), Paste
Shortcut (creează în locaţia curentă o scurtătură pentru datele aflate în clipboard), Copy To
Folder (copiază entităţile selectate într-o locaţie specificată), Move To Folder (mută entităţile
selectate într-o locaţie specificată), Select All (selectează toate entităţile din directorul curent)
şi Invert Sellection (inversează selecţia entităţilor în directorul curent).
Dacă se doreşte o selecţie multiplă, care să nu conţină toate fişierele dintr-un director, se
procedează în felul următor:
• dacă fişierele care trebuie selectate sunt consecutive, se selectează primul şi apoi cu
tasta Shift apăsată se selectează ultimul. Windows va evidenţia toate fişierele aflate între
cele selectate.
• dacă fişierele care trebuie selectate nu sunt consecutive, se selectează primul, se apasă
tasta Ctrl şi se ţine apăsată până când se selectează toate celelalte. Windows evidenţiază pe
rând fişierele selectate.
Grupul de fişiere selectate se poate muta sau copia folosind combinaţii de taste sau tehnica
drag & drop sau se poate şterge. În toate situaţiile, operaţia care se face este mai productivă
decât selectarea şi operarea fiecărui fişier în parte.
Observaţii:
• clipboard-ul este un fişier special, respectiv o porţiune a memoriei (buffer, în memoria
RAM) în care se stochează temporar date care urmează să fie copiate în altă locaţie.
În sistemele de operare de tip Windows şi Apple Macintosh, este posibilă copierea de
date între aplicaţii.
• combinaţiile rapide de taste Ctrl+X, Ctrl+C şi Ctrl+V sunt specifice şi altor aplicaţii şi
sisteme de operare şi au peste tot aceeaşi utilizare.
1.2.3 Meniul View
Meniul View se referă la modul de vizualizare a datelor în ferestrele My Computer, My
Documents, Windows Explorer şi cuprinde următoarele comenzi şi submeniuri, grupate după
tipul acţiunii:
• Toolbars, cu opţiuni de configurare a barei de comenzi rapide (instrumente), populată cu
butoane reprezentând scurtături spre comenzile uzuale şi informaţii despre calea curentă în
ferestrele de explorare. Sistemul afişează în fereastră un set de instrumente implicite. Prin
încercări succesive de setări diferite, utilizatorul îşi va alege configuraţia cea mai potrivită.
• Status Bar, în partea de jos a ferestrei (Figura D.7), cu informaţii generale de stare.
• Explorer Bar, determină apariţia sau lipsa unor date în fereastră. De exemplu, opţiunea
Folders dezactivată face să dispară structura arborescentă din Windows Explorer, fereastra
acestuia devenind astfel asemănătoare cu My Computer. La fel, prin încercări succesive,
utilizatorul se va familiariza cu posibilităţile oferite de sistem şi le va folosi pe cele care sunt
cele mai potrivite aplicaţiilor sale.
• Setul Thumbnails, Tiles, Icons, List, Details reprezintă cele cinci moduri posibile de a
vizualiza componentele directorului curent, de la cel mai „ne-economic” ca spaţiu şi lipsit de
informaţii (Thumbnails), dar care poate înlocui icoana, în cazul unor fişiere grafice, cu
vederea micşorată a conţinutului fişierului, uşurând astfel identificarea, până la cel mai
detaliat (Details), în care sistemul oferă informaţii complete despre fişiere (mărime, tip, data
şi ora ultimei modificări).
• Arrange Icons By... (aranjarea icoanelor componentelor directorului curent după...) nume,
mărime, tip şi data ultimei modificări, grupare, aliniere etc.
• Choose Details..., în care se aleg datele despre fişiere care se vor prezenta la comanda
Details.
• Customize This Folder..., deschide o fereastră de dialog care permite personalizarea
fişierului selectat (schimbarea icoanei), partajarea acestuia etc. Pentru schimbarea icoanei
se pot utiliza imagini preferate sau definite de utilizator, dar şi icoane predefinite în sistem,
aflate în fişierul „C:\WINDOWS\system32\SHELL32.dll”.
• Go To..., deschide o tabletă de comenzi de schimbare rapidă a locaţiei.
• Refresh, reactualizează conţinutul directorului curent.
1.2.4 Meniul Favorites
Acest meniu oferă posibilitatea ca utilizatorul să alcătuiască şi să gestioneze o listă de locaţii
favorite sau mai des folosite pentru a avea astfel un acces mai rapid la ele.
1.2.5 Meniul Tools
Acest meniu cuprinde unelte de mapare a resurselor disponibile în reţea (de exemplu CD-
ROM-ul altui calculator conectat la aceeaşi reţea, care va apărea ca un drive propriu, cu un
nume la alegere) (Map Network Drive... şi Disconnect Network Drive...) şi de personalizare a
prezentării casetelor şi zonelor în fereastra My Computer, My Documents sau Windows
Explorer (Folder Options..., tabletă cu mai multe file în care se pot face setări multiple,
inclusiv modul în care se face partajarea directoarelor şi fişierelor, care va fi tratat mai pe larg
în capitolul aferent).
1.2.6 Meniul Help
Accesează centrul de ajutor Windows XP (Help and Support Center). Fereastra poate oferi
ajutor în mai multe moduri, informaţia fiind grupată după mai multe criterii: pe subiecte, pe
sarcini de îndeplinit etc. Există şi un index în care căutarea se face după cuvinte cheie. De
asemenea, se pot salva pagini sau locaţii de ajutor care se estimează că vor fi utilizate mai
des.
Figura D.11.
• în partea de jos, All Programs: de aici se poate lansa orice aplicaţie instalată pe
calculator (Figura D.6). Se observă că programul Windows Explorer se află în subdomeniul
Accesories. Lista este structurată arborescent şi conţine subdomenii formate din aplicaţii
grupate funcţional. Adăugarea de aplicaţii şi subdomenii în aceste liste se face automat, pe
măsura instalării programelor pe calculator. Modificarea acestor dispuneri şi personalizarea
aplicaţiei All Programs se face astfel:
o se selectează Start cu butonul din dreapta al mouse-ului.
o se alege Open, respectiv Open All Users, dacă se doreşte o reorganizare care
să afecteze toţi utilizatorii definiţi pe calculator şi nu numai pe cel curent.
o se deschide o fereastră de explorare în care se găseşte directorul Programs,
care conţine organizarea pe subdomenii a listelor din All Programs şi o serie
de scurtături care apar în fereastra Start.
o utilizatorul poate să rearanjeze componentele directorului Programs şi ale
tuturor subdirectoarelor acestuia.
o entităţile din listele All_Programs se pot edita şi prin selectare cu butonul din
dreapta al mouse-ului, care deschide o tabletă cu aproximativ aceleaşi opţiuni.
• cel mai jos se află opţiunile de log off şi închidere a sistemului de operare, prezentate
într-un capitol anterior (Secţiunea B: Descrierea calculatorului).
Cel mai simplu mod de lansare a unei aplicaţii sau de deschidere a unui fişier sau director
este dublu click cu butonul din stânga al mouse-ului pe icoana respectivă sau pe nume, dacă
selecţia se face dintr-o fereastră de explorare.
De asemenea, prin selectarea entităţii respective cu butonul dreapta al mouse-ului apare o
listă de opţiuni care începe cu Open, care prin selectare produce deschiderea documentului
sau directorului sau lansarea programului. Un set mai extins de opţiuni apare dacă o dată cu
selectarea cu butonul din dreapta al mouse-ului se apasă tasta Shift. Se poate astfel decide,
de exemplu, deschiderea unui document cu un alt editor de texte decât cel implicit, în care a
fost creat (opţiunea Open with...).
Se observă că opţiunile apărute prin selecţia cu butonul din dreapta al mouse-ului, atât lista
normală cât şi cea extinsă, sunt asemănătoare cu opţiunile meniului File din ferestrele de
explorare.
Figura D.12.
Spre deosebire de versiunile anterioare ale sistemului de operare Windows, XP prezintă un
Control Panel în care applet-urile (aplicaţii care nu se lansează independent, ci numai din
interiorul altor aplicaţii) sunt grupate pe categorii de utilizare. Dacă se doreşte un Control
Panel care să semene cu cel din versiunile anterioare de Windows, se poate selecta
opţiunea Switch to Classic View, şi fereastra va arăta ca în Figura D.13.
Figura D.13.
Categoria care se ocupă cu aspectul desktop-ului este Appearance and Themes (Figura
D.14).
Figura D.14.
De aici există două posibilităţi de lucru: selectarea unei sarcini (task) sau selectarea unei
icoane (în modul clasic). Toate cele patru sarcini (schimbarea temei generale, a fundalului
(background), a screen saver-ului (program care se lansează în mod automat pe ecran,
după un anumit timp în care nu s-a lucrat, o aplicaţie grafică, statică sau dinamică, prin care
se economisesc resursele tubului monitorului) şi a rezoluţiei ecranului se regăsesc în tableta
deschisă prin selectarea icoanei Display (Figura D.14).
Figura D.14.
Această tabletă este asemănătoare cu un repertoar, în care sarcinile sunt grupate sub titlul
entităţii asupra căreia acţionează.
Tema generală este pentru Windows XP un set de configurări care particularizează global
mediul de lucru. Toate exemplele de până acum au folosit o temă Windows XP modificată, în
care în fundalul desktop-ului nu este acoperit cu o imagine grafică oarecare, ci este
monocrom, pentru uşurarea observării icoanelor scurtăturilor. După cum se observă, mai
există şi alte variante, unii utilizatori ar putea prefera tema clasică, specifică versiunilor
anterioare de Windows (Figura D.15).
Figura D.15.
Următoarea „pagină” din „repertoarul” Display se ocupă de desktop (Figura D.16). Din listă
se selectează imaginea de fundal pentru desktop. În figură este prezentat fundalul implicit al
sistemului Windows XP.
Figura D.16.
Următoarea filă a tabletei Display se referă la screen saver (Figura D.17). Există şi aici o
serie întreagă de posibilităţi, alegerea făcându-se ca şi în cazul fundalului, după preferinţele
utilizatorului.
Figura D.17.
Aspectul ferestrelor, culoarea lor şi mărimea font-urilor (corpului de literă) pe desktop se
configurează din pagina Appearance a ferestrei Display (Figura D.18). Varianta la Window
XP Style este Windows Classic Style, care va produce aspectul clasic de Windows prezentat
anterior în Figura D.15.
Figura D.18.
Ultima filă a repertoarului (Settings) (Figura D.19) se referă la configurări mai avansate ale
ecranului, rezoluţia şi adâncimea de culoare, definite ca noţiuni în capitolul precedent.
În funcţie de ceea ce se lucrează pe calculator, utilizatorul va decide cantitatea şi calitatea
detaliului de are nevoie pe ecran şi va configura aceşti parametri în consecinţă. Cu ajutorul
butonului Troubleshoot… se poate obţine ajutor dacă variantele alese nu funcţionează.
Butonul Advanced va introduce utilizatorul într-o nouă tabletă, care permite configurarea
monitorului şi a plăcii video.
Figura D.19.
Tableta de configurare a taskbar-ului şi a meniului Start (Figura D.20) apare prin selectarea
opţiunii Taskbar and Start Menu în fereastra Appearance and Themes prezentată în Figura
D.14. Aceeaşi fereastră se deschide şi prin click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe
Start şi selectarea opţiunii Properties.
Figura D.20.
Cu ajutorul butonului Customize se deschide o nouă fereastră cu ajutorul căreia poate fi
personalizată zona de pe taskbar de lângă ceas (în partea din dreapta jos a desktop-ului,
zona în care sistemul informează utilizatorul despre aplicaţiile rezidente). De asemenea,
personalizarea taskbar-ului se poate face şi prin click cu butonul din dreapta al mouse-ului
într-o zonă pe taskbar unde nu sunt butoane de aplicaţii lansate şi selectarea opţiunii
Toolbars din lista care apare. Se observă că se deschide o nouă listă cu acţiuni posibile,
care se bifează sau nu după cum se doreşte sau nu apariţia datelor respective.
În fila a doua a tabletei (Figura D.21) se oferă posibilitatea de configurare a meniului Start.
Figura D.21.
Se observă că sistemul oferă două posibilităţi: meniul cu aspect nou şi cel cu aspect clasic.
Pentru amândouă variantele se pot configura numărul scurtăturilor afişate, modul de afişare,
legături la alte aplicaţii etc., prin selectarea opţiunii Customize.
Ultima opţiune de configurare din fereastra Appearance and Themes (Figura D.14) este
Folder Options (Figura D.22).
Figura D.22.
Figura D.23.
Data calendaristică şi ora se pot modifica prin selectarea opţiunii Change the Date and Time,
care va conduce la apariţia tabletei din Figura D.24, în care utilizatorul va stabili data şi ora
sistemului. Pagina Time Zone va permite selectarea diferenţei de fus orar faţă de GMT cu
ajutorul unui meniu care permite selectarea oraşului în care se află calculatorul.
Sincronizarea cu Internet-ul se face automat de către server-ul de domeniu în cazul în care
calculatorul este membru al unei reţele.
Figura D.24.
Prin selectarea icoanei Regional and Language Options (Figura D.23), utilizatorul poate să
configureze modul de reprezentare a numerelor, virgulei zecimale, valutei, datei
calendaristice etc. (Figura D.25).
Figura D.25.
Selectarea butonului Details de pe pagina următoare, Languages, va deschide o tabletă în
care utilizatorul va putea să specifice particularităţile de limbă pe care le doreşte (Figura
D.26). De exemplu, adăugarea serviciului pentru limba română va permite editarea de texte
cu caractere diacritice, folosind tastatura românească.
Figura D.26.
Parcurgerea secvenţei de selecţie Key Settings (setare taste)->Change Key Sequence
(schimbarea secvenţei de taste) va permite configurarea grupului de taste cu care să se facă
trecerea de la dispunerea tastelor specifică limbii engleze la cea specifică limbii române şi
invers (de exemplu, Ctrl+Shift, Alt+Shift). Această trecere se va putea face oricând este
nevoie, în timpul lucrului, prin apăsarea tastelor respective. În zona din dreapta a taskbar-ului
va apărea un mic indicativ al limbii curente (EN pentru engleză, RO pentru română).
În afară de aspectul general al desktop-ului şi ferestrelor de lucru şi al datelor, applet-ul
Control Panel (Figura D.12) oferă şi alte posibilităţi:
• instalare şi dezinstalare de software: Add or Remove Programs este o fereastră de
gestiune a aplicaţiilor, cu posibilităţi de dezinstalare a aplicaţiilor care au fost instalate
de către utilizator, respectiv de instalări de programe noi de pe CD, floppy sau World
Wide Web. Se pot instala şi dezinstala şi componente ale sistemului de operare,
alese în funcţie de specificul activităţii utilizatorului respectiv.
• gestionarea resurselor hardware, Printers and Other Hardware. Se pot adăuga,
respectiv dezinstala diferite componente hardware, se poate configura modul de lucru
cu tastatura şi mouse-ul etc.
• Sounds, Speech and Audio Devices configurează ce sunete emite calculatorul la
anumite evenimente specifice (de exemplu, avertizarea că s-a primit un mesaj nou în
căsuţa de poştă electronică) şi când, modul în care le emite şi elementele hardware
şi software legate de sunet.
• Accesibility Options permite configurarea interfeţei pentru uşurarea lucrului, de
exemplu contrastul textului şi imaginilor pe ecran.
Celelalte grupe de opţiuni de configurare (cele referitoare la Internet, reţea, utilizatori şi
întreţinerea sistemului de operare) vor fi tratate în capitolele care urmează.
2. Aplicaţii sub Windows XP Professional
Pachetul Windows XP Professional este însoţit de o serie de aplicaţii menite să permită
utilizatorului efectuarea unor operaţii de bază, cum ar fi editarea primară de texte (Notepad,
WordPad) şi imagini (Paint), explorarea Internet-ului (Internet Explorer), poşta electronică
(Outlook Express) şi altele. Internet Explorer şi Outlook Express vor fi prezentate în capitolul
referitor la conexiunea la Internet.
2.1 Notepad
Notepad (Figura D.27) este cel mai simplu editor de texte, cu foarte puţine capabilităţi de
formatare, fără posibilitatea de a insera în text date de alt tip. Se utilizează pentru editarea şi
vizualizarea textelor tip ASCII. Formatul de fişier recunoscut este .txt.
Se lansează prin parcurgerea secvenţei:
Start->All Programs->Accesories->Notepad
Alte moduri de lansare:
• prin crearea unei scurtături în Start sau pe desktop,
• prin lansarea din Start->Run cu comanda notepad,
• prin deschiderea cu dublu click a unui fişier cu extensia .txt.
Figura D.27.
Meniurile de comenzi:
• File cuprinde comenzile de lucru cu fişierele, cu tastele rapide aferente: crearea unui
fişier nou (New, Ctrl+N), deschiderea unui fişier existent (Open, Ctrl+O, deschide fişiere tip
.txt), salvarea cu numele implicit (Save, Ctrl+S, extensia fiind întotdeauna .txt), salvarea cu
un nume specificat (Save As...), formatarea paginii (Page Setup, ca format, de exemplu A4,
ca orientare, vertical sau orizontal, setarea antetului şi subsolului paginii etc.), specificarea
opţiunilor de tipărire la imprimantă a fişierului (Print, Ctrl+P, alegerea imprimantei dintre cele
instalate, numărul de pagini ce urmează a fi tipărite, formatul paginii tipărite etc.) şi
închiderea aplicaţiei (Exit).
• Edit cuprinde comenzi necesare lucrului în interiorul fişierului:
o Undo (Ctrl+Z), anulează efectele comenzii precedente.
o Cut (Ctrl+X), decupează textul selectat cu mouse-ul din locaţia curentă şi îl
copiază în clipboard. Selecţia se face în modul următor: se poziţionează
cursorul la începutul zonei dorite, se apasă butonul din stânga al mouse-ului
şi cu el apăsat se deplasează cursorul astfel încât să fie evidenţiată (highlight)
toată zona care se doreşte a fi selectată.
o Copy (Ctrl+C), copiază textul selectat în clipboard, fără a-l şterge din locaţia
originală.
o Paste (Ctrl+V), copiază textul din clipboard în locaţia curentă, la poziţia
cursorului.
o Find (Ctrl+F) este o unealtă de căutare în fişierul curent. Se deschide o
fereastră în care utilizatorul poate să introducă textul căutat, după care
editorul va evidenţia pe rând toate apariţiile şirului de caractere specificat.
o Fiind Next (F3) funcţionează aproape identic cu Find. Editorul memorează
cheia ultimei căutări, efectuată fie cu Find, fie cu Find Next, iar la apăsarea
tastei funcţionale F3, căutarea se va face din nou, fără ca fereastra de definire
a şirului de căutat să mai apară pe ecran.
o Replace (Ctrl+H), înlocuieşte un şir de caractere specificat cu altul, tot
specificat. Înlocuirea se poate face pas cu pas, cu confirmare din partea
utilizatorului la fiecare apariţie, sau automat.
o Go To (Ctrl+G), deplasează cursorul la linia specificată.
o Select All (Ctrl+A), selectează tot textul din fişierul curent.
o Time/Date (F5), introduce un şir de caractere care reprezintă data şi ora
sistemului în poziţia cursorului.
• Format este un set de comenzi care acţionează asupra aspectului textului din fişier care
cuprinde următoarele opţiuni:
o Word Wrap. Dacă această opţiune este selectată (se mai spune că este
pornită, activă, On, respectiv bifată), editorul formatează textul astfel încât să
încapă pe lăţimea ferestrei curente. Dacă nu, textul ocupă rânduri de lungime
variabilă, determinată de sfârşitul de paragraf marcat la editare prin apăsarea
tastei Enter. Această reorganizare are ca scop mai buna vizibilitate pe ecran,
textul nu se formatează fizic, ci doar cosmetic.
o Font se referă la caracteristicile setului de caractere (corp de literă) utilizat. Se
deschide o tabletă din care utilizatorul poate selecta design-ul setului de
caractere (font), stilul (normal, cursiv, aldin, aldin cursiv) şi mărimea
caracterelor. Tableta mai cuprinde o fereastră de vizualizare a setărilor alese
şi o listă de seturi standard, particularizate pe zone, din care în mod normal,
pentru editări curente, se alege varianta Western sau Central European
(caracterele alfabetului latin, cu sau fără diacritice). De menţionat că font-ul
ales se va aplica întregului text din fişier, nu numai celui selectat. În Notepad
nu se pot defini secţiuni de text cu caracteristici diferite.
• meniul View conţine o singură opţiune, Status Bar, prin selectarea căreia se obţin
numărul liniei curente şi cel al coloanei curente în care se află poziţionat cursorul. Această
opţiune este activă numai în varianta în care Word Wrap este inactiv, pentru că numai în
această variantă au sens noţiunile de linie şi coloană.
• meniul Help, cu următoarele opţiuni:
o Help Topics, care oferă ajutor pentru utilizarea editorului. Informaţia se poate
accesa în trei moduri: prin parcurgerea cuprinsului (Contents) documentaţiei,
structurat pe grupe de activităţi, prin parcurgerea indexului de cuvinte cheie
(Index) şi prin căutarea după o cheie dată de utilizator (Search).
o About Notepad, oferă informaţii despre versiunea de Notepad instalată.
În spaţiul de lucru Notepad, cu sau fără obiecte selectate, se poate utiliza butonul din
dreapta al mouse-ului, care va aduce o listă de comenzi contextuală în care se regăsesc
sumar comenzi din meniul Edit. In plus, există opţiunile Open/Close IME (optează între un
editor personalizat pentru caractere speciale (Input Method Editor, IME) şi altul) şi
Reconversion (inactivă în mod normal, care reconverteşte datele dintr-un IME în altul).
Aceste opţiuni nu sunt utile atâta timp cât există posibilitatea configurării caracteristicilor
zonale şi de limbă în Control Panel.
2.2 WordPad
WordPad (Figura D.28) este un editor de texte mai performant, care oferă capabilităţi de
formatare a textului, de inserare de entităţi în text (imagini, grafice etc.). Recunoaşte la
deschidere formate de tip .txt, .rtf (Rich Text Format), .doc (Document, generat de Microsoft
Word), .wri (generat de Microsoft Write, editor intern în versiunile mai vechi de Windows,
care în Windows XP este similar cu WordPad-ul). Salvează datele în format .txt şi .rtf.
Se lansează prin parcurgerea secvenţei:
Start->All Programs->Accesories->WordPad
Alte moduri de lansare:
• prin crearea unei scurtături în Start sau pe desktop,
• prin lansarea din Start->Run cu comanda write,
• prin lansarea din Start ->Run cu comanda wordpad,
• prin deschiderea cu dublu click a unui fişier creat anterior cu WordPad, dacă în sistem nu
a fost instalat Microsoft Word.
• prin deschiderea cu buton dreapta mouse şi tasta Shift a unui document de unul din
tipurile menţionate, cu selectarea opţiunii Open with... şi, din lista rezultată, a editorului
WordPad, în cazul în care în sistem este instalat Microsoft Word, dar nu se doreşte lucrul cu
el.
Meniurile de comenzi sunt în linii mari aceleaşi şi cu aceleaşi posibilităţi ca în Notepad, la
care se adaugă mai multe facilităţi de formatare a textului, vizualizare şi inserare de date din
alte aplicaţii, care vor fi descrise în continuare. În plus, în spaţiul de lucru, cu sau fără obiecte
selectate, se poate utiliza butonul din dreapta al mouse-ului, care va aduce o listă de
comenzi contextuală în care se regăsesc sumar comenzi din meniurile Edit şi Format. Se
observă apariţia între meniuri şi spaţiul de lucru propriu-zis a unor butoane, care sunt de fapt
scurtături spre comenzile cele mai uzuale din meniuri. Acest spaţiu se numeşte „bară de
instrumente rapide” sau „bară de comenzi rapide”. Este de reţinut faptul că prin menţinerea
cursorului asupra unei icoane din zona comenzilor rapide, fără apăsarea nici unui buton al
mouse-ului, sistemul va deschide o mică fereastră în care va informa utilizatorul despre
funcţiunea pe care o îndeplineşte scurtătura respectivă. Icoanele comenzilor rapide
reprezintă în general acelaşi lucru în toate aplicaţiile de sub Windows, exemplul clasic fiind
imaginea dischetei, care întotdeauna înseamnă salvarea datelor (File/Save).
Descrierea meniurilor:
• File cuprinde comenzile meniului cu acelaşi nume din Notepad, cu diferenţa că se pot
deschide şi salva şi alte formate de date decât .txt, după cum s-a amintit mai sus. În plus,
meniul mai oferă următoarele opţiuni:
o Print Preview, cu ajutorul căruia se poate verifica aspectul unei pagini înaintea
tipăririi.
o lista ultimelor fişiere salvate, utilă dacă utilizatorul are nevoie să le regăsească
rapid, fără a explora structura de directoare.
o Send, oferă posibilitatea ca textul respectiv să fie trimis cu poşta electronică,
prin deschiderea unei ferestre de tip Outlook Express.
Figura D.28.
• Edit cuprinde comenzile meniului cu acelaşi nume din Notepad (mai puţin Time/Date,
care se află în meniul Insert, şi Go To, care nu există în WordPad), la care se adaugă:
o Paste Special..., cu ajutorul căreia se pot aduce în document, în poziţia
cursorului, orice tip de date preluate în clipboard din alte aplicaţii deschise
simultan, cum ar fi: imagini .bmp (bitmap), alte texte în format .rtf, cu sau fără
legătură (link) cu locaţia originală, cu sau fără icoană de identificare a tipului.
o Clear, are acelaşi efect cu apăsarea tastei Delete (ştergere permanentă),
şterge de pe ecran textul selectat fără a-l reţine în clipboard.
o Links..., se obţine o listă a legăturilor.
o Object Properties (Alt+Enter), returnează o casetă cu informaţii despre un
obiect selectat (imagine, link etc.), care poate să fie adus cu Paste Special
sau inserat.
o Bitmap Image Object, care poate fi deschis într-o fereastră Paint separată
(Open) sau înglobată în WordPad (Edit), dacă entitatea selectată este o
imagine. Dacă s-a selectat un link al unui alt fişier, apare opţiunea Package
Object, cu următoarele posibilităţi: Activate Contents (deschidere separată a
fişierului sursă) şi Edit Package (editare a pachetului, din care pot face parte
mai multe link-uri de tipuri diferite). Când în fişier nu există obiecte inserate
(de alt tip decât text) opţiunea apare în meniu cu numele de Object şi este
inactivă.
• View configurează aspectul editorului WordPad prin posibilitatea aducerii pe ecran a unor
bare de comenzi rapide (sau de instrumente rapide) care apar sub formă de butoane imediat
sub meniul de utilităţi. Aceste comenzi rapide pot fi activate sau dezactivate în funcţie de
obişnuinţele de lucru ale utilizatorului. Toolbar cuprinde comenzi curente de lucru, Format
Bar cuprinde scurtături spre opţiunile de formatare a textului, Ruler afişează rigla orizontală
gradată pentru orientare, Status_Bar afişează în partea de jos a ferestrei WordPad bara de
stare. Submeniul Options... formatează modul de afişare a textului în fereastră ca şi la
Notepad.
• Insert, oferă posibilităţi de inserare de date externe în text:
o Date and Time, inserează data şi ora sistemului în poziţia curentă a
cursorului. Spre deosebire de opţiunea similară din Notepad, aici datele pot fi
formatate conform setărilor specifice de zonă şi ţară din Control Panel.
o Insert Object, oferă o listă largă de tipuri de obiecte care pot fi inserate
(diagrame Excel, grafice, imagini tip bitmap, documente în formate diverse,
prezentări tip PowerPoint etc.) create pe loc sau aduse din alte fişiere, cu
posibilitatea de a le prezenta ca link-uri însoţite sau nu de icoane specifice.
• Format este un set de comenzi care acţionează asupra aspectului textului din fişier şi
cuprinde următoarele opţiuni:
o Font, cu aceleaşi opţiuni ca şi la Notepad. În plus se pot defini culori diferite
pentru diferite porţiuni de text. În WordPad se pot defini porţiuni de text cu
caracteristici diferite de aspect, mărime şi culoare.
o Bullet Style, introduce un marcator („• ”) la începutul paragrafului curent.
o Paragraph, defineşte forma paragrafului, distanţele faţă de margini al corpului
textului şi mărimea intrării paragrafului (poziţia de început a primului rând). De
asemenea, se poate defini modul de aliniere (Alignment) a textului, la stânga
(Left), la dreapta (Right) sau centrat (Center).
o Tabs, stabileşte cât este de mare saltul care se efectuează pe orizontală când
se apasă tabulatorul (tasta Tab).
• Meniul Help, cu următoarele opţiuni:
o Help Topics, care oferă ajutor pentru utilizarea editorului. Informaţia se poate
accesa în trei moduri: prin parcurgerea cuprinsului (Contents) documentaţiei,
structurat pe grupe de activităţi, prin parcurgerea indexului de cuvinte cheie
(Index) şi prin căutarea după o cheie dată de utilizator (Search).
o About WordPad, oferă informaţii despre versiunea de WordPad instalată.
2.3 Paint
Paint (Figura D.29) este un program de prelucrare primară de imagini. Recunoaşte la
deschidere, respectiv salvează imagini într-o serie de formate uzuale, printre care .bmp,
.jpg, .tif, .gif, etc. În versiunile anterioare de Windows această aplicaţie purta numele de
PaintBrush.
Se lansează prin parcurgerea secvenţei:
Star ->All Programs->Accesories->Paint
Alte moduri de lansare:
• prin crearea unei scurtături în Start sau pe desktop,
• prin lansarea din Start->Run cu comanda pbrush,
• prin deschiderea cu dublu click a unui fişier creat anterior cu Paint, dacă în sistem nu a
fost instalat Paint Shop Pro, Corel sau un alt program de prelucrare grafică mai performant.
• prin deschiderea cu buton dreapta mouse şi tasta Shift a unui document de unul din
tipurile menţionate, cu selectarea opţiunii Open with... şi, din lista rezultată, a opţiunii Paint,
în cazul în care în sistem sunt instalate alte programe de prelucrare grafică, dar nu se
doreşte lucrul cu ele.
Structura de meniuri este asemănătoare cu a aplicaţiilor de procesare de text prezentate
deja. Aplicaţiile care funcţionează sub Windows au în general această trăsătură comună,
împreună cu structuri de ajutor care funcţionează la fel, ceea ce face posibilă auto-învăţarea
prin similitudine şi diferenţă, pe măsură ce utilizatorul acumulează experienţă. În partea
stângă prezintă două coloane de instrumente de lucru cu ajutorul cărora se poate acţiona
rapid şi intuitiv.
Figura D.29.
Ca în toate aplicaţiile sub Windows, staţionarea cursorului mouse-ului pe aceste butoane un
timp suficient fără a face click produce apariţia unei ferestre de informaţii despre acţiunea lor.
De exemplu, butonul selectat este Pencil, creionul cu care se desenează în spaţiul de lucru.
Meniurile Paint:
• File, pe lângă comenzile deja cunoscute, mai conţine:
o From Scanner or Camera, importă fişiere grafice generate prin scanare sau
produse de camera digitală (webcam).
o Set as Background, oferă posibilitatea de a personaliza fundalul desktop-ului
cu imaginea la care s-a lucrat, în două moduri: Tiled, prin repetarea imaginii
pe orizontală şi pe verticală, ca plăcile de gresie (în engleză, tiles) sau
Centered, prin plasarea unei imagini unice în centrul ecranului.
• Edit, pe lângă comenzile cunoscute, mai conţine Repeat (Ctrl+Y), care relansează ultima
comandă anulată, şi setul Copy To... şi Paste From..., cu ajutorul cărora se poate copia
imaginea la care se lucrează într-un alt fişier, respectiv se poate aduce o imagine din alt
fişier, fără ca acesta să fi fost deschis în prealabil.
• View cuprinde opţiunile:
o Tool Box, Color Box, Status Bar, prin activare afişează în spaţiul de lucru
butoane cu scurtături la comenzile cele mai importante.
o Zoom, care deschide o nouă listă de opţiuni, se ocupă cu mărirea sau
micşorarea imaginii la care se lucrează, în scopul observării unor detalii.
Ctrl+PageUp şi Ctrl+PageDown sunt combinaţiile de taste care produc
mărirea, respectiv micşorarea la o scară predefinită a imaginii. Pentru
parcurgerea întregului spaţiu de lucru se folosesc butoanele de defilare
(scroll) verticală, respectiv orizontală. Scara poate fi aleasă de utilizator cu
ajutorul opţiunii Custom. Show Grid (Ctrl+G) şi Show Thumbnail, active dacă
în prealabil s-a efectuat Zoom->Custom, oferă posibilitatea vizualizării
caroiajului de lucru, respectiv a imaginii micşorate a zonei de lucru dinaintea
măririi, utilă pentru a localiza în ansamblu detaliul mărit.
o View Bitmap (Ctrl+F) vizualizează pe tot ecranul imaginea la care se lucrează.
Se revine prin click cu butonul din stânga al mouse-ului oriunde în imagine.
• Image conţine comenzi care acţionează asupra imaginii în ansamblul ei. Fiecare
dintre aceste comenzi deschide câte o mică fereastră de dialog în care se cer din
partea utilizatorului coordonatele dorite.
o Flip/Rotate... (Ctrl+R), inversarea pe verticală şi orizontală şi rotirea imaginii
cu un unghi dat.
o Stretch/Skew... (Ctrl+W), deformarea imaginii (alungire sau scurtare, înclinare
cu un unghi specificat).
o Invert Colors (Ctrl+I), înlocuirea culorilor originale cu complementarele lor.
o Attributes... (Ctrl+E), definirea atributelor imaginii: rezoluţie, mărime (numărul
de pixeli pe orizontală şi verticală), calitatea (color, alb-negru) etc.
o Clear Image (Ctrl+Shift+N), golirea spaţiului de lucru, cu posibilitate de Undo.
o Draw Opaque, dacă este activă, fundalul imaginii la care se lucrează va
acoperi detaliile imaginii peste care aceasta se va lipi. Dacă este inactivă,
fundalul va fi transparent, iar prin lipire se va adăuga la imaginea destinaţie
numai obiectul din imaginea copiată.
• Colors, cuprinde numai opţiunea Edit Colors..., în care dacă se apasă butonul Define
Custom Colors >> se obţine o tabletă de editare a culorilor specifică pentru Windows (Figura
D.30).
Figura D.30.
• Help, cu următoarele opţiuni:
o Help Topics care oferă ajutor pentru utilizarea editorului. Informaţia se poate
accesa în trei moduri: prin parcurgerea cuprinsului (Contents) documentaţiei,
structurat pe grupe de activităţi, prin parcurgerea indexului de cuvinte cheie
(Index) şi prin căutarea după o cheie dată de utilizator (Search).
o About Paint oferă informaţii despre versiunea de Paint instalată.
Figura D.31.
Figura D.32.
Se deschide prin parcurgerea secvenţei:
Start->All_Programs->Accesories->Command_Prompt
Alte moduri de lansare:
• prin crearea unei scurtături în Start sau pe desktop,
• prin lansarea din Start->Run cu comanda cmd.
Capturarea imaginii curente a ecranului se face apăsând tasta Print Screen (în engleză,
„tipăreşte ecranul”), pentru imaginea întreagă (cu toate ferestrele deschise şi tot ce se vede
pe desktop). Pentru a captura numai fereastra activă în momentul respectiv se foloseşte
Alt+Print Screen. În ambele cazuri, imaginea se salvează în clipboard, şi apoi se introduce
într-o aplicaţie de prelucrare grafică (de exemplu Paint) cu ajutorul combinaţiei de taste
Ctrl+V (comanda Edit->Paste), după care se editează şi se salvează în formatul grafic dorit.
3. Gestionarea utilizatorilor
La deschiderea sistemului de operare Windows XP Professional, în funcţie de configurările
făcute ca urmare a destinaţiei pe care o are calculatorul, apare un ecran cu identificatorii mai
multor utilizatori. Aceasta înseamnă că pe calculatorul respectiv, sistemul de operare permite
existenţa mai multor conturi (sisteme de setări particularizate) de utilizatori locali
neconcurenţi care pot să funcţioneze cu configurări diferite ale mediului de lucru. Aceşti
utilizatori vor avea posibilitatea de a-şi personaliza complet mediul de lucru, fără a afecta
mediile de lucru ale celorlalţi şi vor putea deţine fişiere de uz privat în sistem, stocate în
directorul personal My Documents, care nu vor fi accesibile altor utilizatori decât prin
partajare.
Figura D.33.
Fereastra dispune de meniuri utilitare specifice şi de liste de comenzi ale butonului din
dreapta al mouse-ului.
Selectarea cu butonul dreapta la mouse-ului a directorului Users şi apoi a opţiunii New
User... aduce pe ecran fereastra de dialog a funcţiei de creare a unui utilizator nou (Figura
D.34). Aici se introduc indicativul şi numele utilizatorului, informaţii care să îl identifice
(descriere) şi parola pe care o va utiliza pentru intrarea în contul său. Se observă că s-a bifat
o căsuţă, şi anume User must change password at next logon, ceea ce înseamnă că parola
dată iniţial de către administratorul de sistem utilizatorului pentru care s-a creat contul va
trebui schimbată. Utilizatorul va introduce parola pe care o doreşte la prima sa logare cu prin
intermediul contului respectiv.
Figura D.34.
Prin apăsarea butonului Create, acest utilizator se adaugă celor deja existenţi în
subdirectorul Users. Selectarea fişierului corespunzător acestui indicativ cu butonul dreapta
al mouse-ului şi apoi a opţiunii Properties din lista apărută va deschide o fereastra în care se
pot modifica date (numele, descrierea) şi setări referitoare la parolă. Ceea ce este mai
important este că aici se poate specifica apartenenţa utilizatorului la un grup, altul decât cel
în care a fost încadrat la început, selectând pe rând Member Of şi Add (adaugă grupuri în
listă) sau Remove (şterge grupuri din listă).
Criteriul de apartenenţă la un grup este dat de permisiunile pe care utilizatorul respectiv le
are în sistem. Este mai uşor de lucrat cu utilizatori grupaţi şi cu permisiunile setate pe grupuri
decât cu particularizarea fiecărui utilizator în parte, atât din punct de vedere al gestiunii cât şi
din motive de securitate în sistem. Nu orice utilizator poate să intervină şi să creeze conturi şi
grupuri în sistem. Acest drept este specific numai administratorilor de sistem, care stabilesc
structura de utilizare a sistemului în funcţie de politicile de securitate şi regulile de acces
adoptate în instituţie.
Selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a directorului Groups şi apoi a opţiunii New
Group... permite crearea unui grup nou. Aici se introduc numele grupului, informaţii care să îl
identifice (descriere) şi utilizatorii care îi aparţin. Grupul astfel creat este local. În Windows
XP există următoarele grupuri predefinite:
• Administrators din care fac parte utilizatorii cu drepturi de administrator pe calculatorul
respectiv.
• Backup Operators, utilizatori obişnuiţi care pot trece de nişte restricţii de securitate pentru
a efectua cópii de siguranţă ale datelor din sistem.
• Guests, utilizatori cu drepturi restrânse.
• Users, utilizatori normali, cu drepturi specifice activităţilor curente, care nu implică
schimbări în sistem.
• Network Configuration Operators, utilizatori cu drepturi referitoare la configurări legate de
lucrul în reţea.
• Power Users, utilizatori cu drepturi administrative restrânse.
• Remote Desktop Users, utilizatori care au dreptul de a se loga la distanţă.
• Replicator, realizează replicarea fişierelor într-un anumit domeniu.
• HelpServicesGroup, grupul pentru servicii de ajutor.
3.2 Partajarea directoarelor
Partajarea unui director, care este în principiu o resursă a calculatorului pe care se lucrează
şi aparţine unui anumit utilizator, înseamnă acces la acel director acordat altor utilizatori de
pe calculatorul respectiv sau din reţea. Oricine deţine permisiuni corecte (utilizatori sau
grupuri) vor putea accesa fişierele respectivului director.
Modul de partajare: prin selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a unui director apare o
listă de opţiuni, de pe care se va alege Sharing and Security.... Se va deschide o tabletă de
proprietăţi pentru directorul respectiv, la fila Sharing (Figura D.35):
Figura D.35.
Se observă că în această tabletă se poate alege dacă directorul respectiv va fi sau nu
partajat în reţea (prin selectarea sau nu a căsuţei Share this folder on the network), fără alte
detalii privind drepturile care se acordă diverşilor utilizatori sau grupurilor. Acest mod de
partajare cu posibilităţi reduse este specific partajării simple (simple sharing).
Pentru un mai bun control asupra partajării se poate schimba modul de partajare simplu
(care este implicit în Windows XP). În oricare dintre ferestrele de explorare a sistemului de
operare (My Computer, My Documents sau Windows Explorer), se selectează din meniu
Tools-> Folder Options..., şi se deschide tableta Folder Options la fila View (Figura D.36).
Modul de partajare se schimbă prin deselectarea opţiunii Use simple file sharing
(Recommended), care este ultima de pe lista de setări avansate (Advanced Settings).
În consecinţă, repetând operaţia descrisă mai sus, se va deschide o tabletă asemănătoare
celei din Figura D.35, dar mai complexă (Figura D.37).
Se specifică numele directorului, o descriere, numărul de utilizatori care au acces, şi cu
ajutorul butonului Permissions, tipul de acces:
• Full Control acordă aceleaşi drepturi ca şi ale proprietarului fişierului.
• Change acordă dreptul de citire şi efectuare de modificări.
• Read acordă numai drepturi de citire.
Figura D.36.
Figura D.37.
Fila Security (Figura D.38) permite setarea grupurilor care au acces la respectivul director şi
a tipului de acces, prin bifarea căsuţelor corespunzătoare drepturilor acordate (Allow),
respectiv interzise (Deny) pentru fiecare tip de acţiune din listă.
Prin apăsarea butonului Advanced se va obţine o nouă fereastră de dialog, în care se vor
detalia drepturile de acces, se pot introduce grupuri, se poate schimba proprietarul
directorului respectiv, se pot verifica drepturile deja acordate anumitor grupuri etc.
Figura D.38.
Directoarele partajate au pe icoană ca semn distinctiv o mână care le oferă (Figura D.39).
Figura D.39.
4. „Întreţinerea” sistemului
Figura D.43.
Windows scrie fizic datele pe disc în blocuri succesive de o anumită mărime, utilizând pentru
aceasta o listă a blocurilor libere. Deşi se caută în general spaţiile libere mai mari, un fişier
poate să ajungă să fie plasat în mai multe blocuri libere, nu neapărat alăturate, mai ales
atunci când pe disc se scriu şi se şterg cantităţi relativ mari de date sau se fac multe instalări
şi dezinstalări de programe.
Prin divizarea fişierelor în acest fel scade viteza de acces la date, deoarece pentru a returna
datele cerute, capul de citire al hard disk-ului trebuie să se deplaseze fizic în mai multe
locuri, la adresa de început a fiecărui grup de blocuri ocupat de fişierul la care s-a făcut
referire.
Figura D.44.
După terminarea setărilor, ultimul ecran wizard va conţine rezumatul opţiunilor făcute de
utilizator, cu scop de verificare, si posibilitatea de a defini tipuri avansate de backup (prin
apăsarea butonului Advanced). Lansarea în execuţie a copiei de siguranţă se face prin
apăsarea butonului Finish. Operaţia de backup se completează şi sistemul returnează o
fereastră de informaţii (ora la care a fost creată copia, durata realizării ei, mărimea etc.).
Restaurarea se poate lansa prin comenzile de mai sus sau prin dublu click asupra fişierului
tip backup (.bkf), care produc apariţia aceluiaşi wizard. Se selectează locaţia în care se află
copia de siguranţă şi se extrag datele în structura în care au fost salvate. Sistemul
returnează o fereastră de informaţii (drive-ul pe care a fost lansată operaţia de restaurare,
dimensiunea totală a datelor transferate, durata operaţiei etc.).
Secvenţa Start->All Programs->Accessories->System Tools-> System Restore lansează în
execuţie aplicaţia System Restore. Cu ajutorul acestei aplicaţii se pot crea puncte de
restaurare (restore points sau restore checkpoints). Aceste puncte reflectă imaginea datelor
de pe calculator la un moment dat. Sistemul le creează automat, dar utilizatorul îşi poate
defini propriile sale puncte. În caz de pierderi majore de date, sistemul se va putea restaura
la unul din punctele automate sau create de utilizator fără a se pierde documentele care au
fost modificate şi salvate între timp. Ceea ce se pierde sunt doar datele care nu au fost
salvate până în momentul respectiv.
Operaţiile de creare de cópii de siguranţă, respectiv de puncte de restaurare, trebuie făcute
întotdeauna înainte de schimbări majore în sistem, cum ar fi update-urile (actualizările) cu
programe de tip patch sau fix („petice” pentru „repararea” unor defecţiuni cunoscute în
sistem, numite în jargon bug-uri), Service Pack (pachete de patch-uri pentru defecţiuni
cunoscute), respectiv upgrade-urile (trecerea la versiuni superioare de sistem de operare),
instalările şi dezinstalările de software care interacţionează cu sistemul de operare etc.
5. Lucrul în reţea
O reţea locală (Local Area Network, LAN) este un grup de calculatoare şi alte echipamente,
aflate de obicei în apropiere unele de altele. Conectarea fizică se realizează prin cabluri de
reţea astfel încât fiecare echipament poate interacţiona cu oricare altul. Descrierea realizării
fizice şi a funcţionării unei reţele fac obiectul Secţiunii C: Reţele de calculatoare din curs.
Calculatoarele se conectează între ele în reţele pentru a putea folosi în comun resurse din
cele mai diferite (fişiere, instalări de software, periferice etc.). Server-ul este calculatorul
central ale cărui resurse sunt folosite în comun de utilizatorii reţelei. Clientul este calculatorul
care se conectează la server şi foloseşte resursele acestuia. Pentru cazul concret al reţelelor
realizate în cadrul acestui proiect, calculatoarele cu sistem de operare Windows XP sunt
clienţi.
Pentru conectarea la o reţea locală, sistemul are nevoie de următoarele componente de
reţea instalate pe calculator:
• software-ul client, care conectează calculatorul la server. De exemplu, pentru conectarea
la o reţea Microsoft este nevoie de Client for Microsoft Network.
• software pentru servicii care oferă acces la funcţiuni speciale (tipărirea, de exemplu).
• protocolul de reţea, care este de fapt limbajul cu care calculatorul comunică pe mediul
fizic în reţea. Pentru a intra în contact cu celelalte echipamente din reţea, este necesar ca
toate acestea să folosească acelaşi protocol. Cel mai utilizat protocol este TCP/IP, acelaşi
care este folosit şi pentru transmiterea de date pe Internet.
Dacă în momentul în care se instalează sistemul de operare calculatorul este fizic conectat
la o reţea, Windows XP va instala toate pachetele software necesare funcţionării în reţea şi
va cere utilizatorului să introducă datele necesare conectării (identificatorul server-ului,
grupul, numele domeniului, calea de lucru cu Internet-ul etc.).
În Windows XP, prin „domeniu” se înţelege un grup de calculatoare care folosesc în comun
aceleaşi informaţii. Administratorul de reţea creează câte un cont pentru fiecare utilizator din
domeniu. Cu acest cont, utilizatorii se pot conecta la resursele domeniului la care au dreptul
conform drepturilor acordate de administrator. De asemenea, va fi creat şi câte un cont
pentru fiecare calculator din domeniu. Astfel, în Windows XP, utilizatorii aparţinând unui
domeniu din reţea se pot loga la conturile lor de pe orice calculator.
Pentru conectarea la un domeniu definit pe reţea se parcurge următoarea secvenţă de
comenzi:
• selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a icoanei My Computer de pe desktop,
• selectarea filei Computer Name din fereastra care apare,
• apăsarea butonului Network ID pentru deschiderea wizard-ului de conectare la domeniu.
Apare Network Identification Wizard, în care se completează datele cerute de calculator în
conformitate cu structura reţelei. Pentru derularea succesivă a ferestrelor se apasă pe Next>.
Pentru revenirea la o fereastră anterioară se apasă pe Back>. La terminarea configurărilor se
apasă Finish pentru ca acestea să fie procesate. Pentru ca datele introduse să fie corecte,
utilizatorul va face aceste configurări numai după ce s-a consultat în prealabil cu
administratorul de reţea.
• apăsarea butonului Change pentru conectarea la un domeniu fără wizard. Se specifică
numele unui domeniu sau grup de lucru care există în reţea.
Alte tipuri de conectare se pot realiza prin deschiderea ferestrei „New Connections Wizard”:
• Start->Control Panel,
• selectarea categoriei Network and Internet Connections
• selectarea acţiunii Set up or change your Internet connection sau a icoanei Internet
Options. O cale mai simplă de acces este selectarea icoanei Internet Explorer de pe desktop
(dacă se află acolo) cu butonul din dreapta al mouse-ului şi apoi alegerea opţiunii Properties
din lista rezultată. Se observă că tableta este de tip repertoar (Figura D.45), proprietăţile sunt
grupate pe categorii şi se referă la configurarea atât a conexiunilor cât şi a aspectului şi
funcţionării locale a Internet Explorer-ului.
Figura D.45.
• în fila Connections (Figura D.46) se apasă pe butonul Add....
Figura D.46.
• se deschide tableta New Connections Wizard (Figura D.47), în care se poate opta pentru
alte tipuri de conectare, inclusiv la Internet. Utilizatorul va trebui să indice căile de acces
cerute de sistem pentru varianta dorită.
Figura D.47.
Pentru ca două calculatoare să poată comunica între ele trebuie să „vorbească aceeaşi
limbă”. În limbajul domeniului, aceasta înseamnă că trebuie să folosească acelaşi protocol
de comunicare. Pentru cele mai multe calculatoare, acest protocol se numeşte TCP/IP.
Modul de comunicare între calculatoare şi protocolul TCP/IP sunt descrise mai în detaliu în
capitolul consacrat reţelelor, Secţiunea C: Reţele de calculatoare.
Figura D.51.
Se observă că imprimanta selectată este singura din listă care este resursă partajată pentru
calculatorul pe care se lucrează şi este instalată pe acesta. Această imprimantă este un
membru al reţelei definit prin IP, ceea ce înseamnă că poate fi accesată în mod direct de pe
orice calculator din reţea. Imprimanta LASERJET on COMUN este şi ea existentă în reţea,
nu este partajată pentru calculatorul pe care se lucrează şi este instalată local pe un
calculator din reţea, cu numele de COMUN. Aceasta înseamnă că nu va putea fi folosită
decât dacă respectivul calculator este pornit.
În partea stângă a ferestrei se observă obişnuita listă de activităţi posibile. Cu ajutorul
comenzii Add a Printer se deschide wizard-ul de adăugare de imprimante, unde se pot defini
condiţiile de instalare a unei imprimante noi pe calculator. Se vor specifica pe rând
următoarele:
• dacă imprimanta va fi ataşată calculatorului respectiv, este o resursă a reţelei sau este
deja conectată la un alt calculator din reţea,
• pentru o imprimantă care va fi ataşată direct la calculatorul respectiv, aceasta trebuie
conectată fizic şi sistemul o va detecta şi va recunoaşte tipul.
• dacă imprimanta există în reţea sau aparţine unui alt calculator, se introduc IP-ul sau
calea până la ea, respectiv URL-ul, dacă se face o conectare pe Internet la o imprimantă
aflată în altă locaţie, de exemplu legată la calculatorul de acasă.
URL, abrevierea de la Uniform Resource Locator este adresa globală a documentelor şi
resurselor pe World Wide Web. Este compusă din:
• un indicativ al protocolului care va fi utilizat,
• adresa IP, respectiv domeniul în care există resursa respectivă.
De exemplu, o adresă de tipul http://www.webopedia.com va deschide prin protocol HTTP
(Hyper Text Transfer Protocol) un domeniu din World Wide Web care se numeşte webopedia
şi este de tip com. Dacă se introduce această adresă într-o fereastră Internet Explorer, se
accesează un dicţionar explicativ de termeni informatici. Adresa poate fi accesată şi direct
din acest document, prin Ctrl+click.
Figura D.52.
Lansarea Internet Explorer-ului se poate face în următoarele moduri:
• dublu click pe icoana de pe desktop,
• click pe icoana din zona de lansare rapidă de pe taskbar,
• click pe scurtătura aflată în stânga sus în fereastra Start,
• selectare din lista rezultată în urma secvenţei Start->All Programs,
• introducerea comenzii iexplore în fereastra Start->Run,
• în cazul în care există locaţii favorite (adrese URL) în ferestrele de explorare ale
sistemului de operare (My Computer, My Documents, Windows Explorer), sub Favorites,
selectarea uneia va conduce automat la deschiderea Internet Explorer-ului cu informaţia din
locaţia respectivă.
În funcţie de setările care se fac în fila Properties (tableta din Figura D.45), Internet Explorer
se deschide direct într-un site specificat (de exemplu www.google.com) sau cu fereastră
blank (vidă). Meniurile de comenzi sunt structurate asemănător celorlaltor aplicaţii de
explorare din Windows. Vizitarea unui site (locaţie, sit) pe World Wide Web se face prin
scrierea URL-ului corespunzător în căsuţa Address. De exemplu, la căutarea site-ului
Microsoft, www.microsoft.com, Internet Explorer-ul afişează fereastra din Figura D.53.
Ceea ce se deschide în fereastră este o pagină de tip HTML care conţine date sub formă de
text, imagini, animaţie, hyperlink-uri. Se parcurge prin defilare şi prin click simplu pe
hyperlink-uri. Acestea apar în general fie ca sublinieri în text, butoane, icoane, zone colorate
ca să atragă atenţia, fie ca zone fără evidenţieri deosebite, deasupra cărora cursorul mouse-
ului îşi schimbă forma (nu mai seamănă cu o săgeată, ci cu o mână). Un astfel de document
este o structură arborescentă cu referiri în sine însuşi sau în alte documente.
Conţinutul unei pagini de web poate fi salvat în format HTML oriunde pe disc, şi recitit apoi
prin deschidere cu dublu click, fără sa se mai realizeze conexiunea la Internet. Dacă se
doreşte accesul mai rapid la site-ul respectiv se va salva ca locaţie favorită prin selectarea
Favorites şi apoi Add to Favorites.... De asemenea, în funcţie de setările din Properties,
Explorer-ul poate să memoreze un număr oarecare de locaţii mai recent accesate. De
exemplu, o astfel de locaţie memorată este www.google.com din Figura D.52.
Figura D.53.
5.6 Outlook Express
Outlook Express (Figura D.54) este o aplicaţie care se instalează o dată cu Windows XP şi
este utilizată pentru a trimite şi primi mesaje electronice (email-uri) prin Internet.
Moduri de lansare:
• dublu click pe icoana de pe desktop,
• click pe icoana din zona de lansare rapidă de pe taskbar,
• click pe scurtătura aflată în stânga sus în fereastra Start,
• selectare din lista rezultată în urma secvenţei Start->All Programs,
• introducerea comenzii msimn în fereastra Start->Run.
Figura D.54.
Meniurile sunt asemănătoare cu cele ale altor aplicaţii Windows, comenzile conţinute fiind
specifice lucrului cu mesajele email. Fereastra este împărţită în zone, astfel încât să se
realizeze uşor accesul la contacte şi mesaje:
• în stânga sus, este prezentată o structură arborescentă standard care ajută la
gestionarea şi urmărirea mesajelor. La această structură se pot adăuga directoare
personalizate parcurgând secvenţa „File/Folder-New...”. Directoarele standard sunt:
o Inbox, directorul de mesaje primite,
o Outbox, directorul de mesaje care urmează să fie trimise,
o Sent Items, directorul de mesaje trimise,
o Deleted Items, directorul de mesaje şterse,
o Drafts, directorul de mesaje în curs de redactare.
• în stânga jos, lista de contacte sau agenda (Address Book), care cuprinde informaţii
despre persoanele cu care utilizatorul face schimb de mesaje electronice (nume, adresa de
email şi alte date, cum ar fi firma la care lucrează, telefon etc.). Un contact din această listă
va apărea în mesaje cu numele, nu cu adresa de email.
• în dreapta sus, conţinutul directorului deschis. Structura etichetei unui mesaj primit se
observă în Figura D.54 şi conţine următoarele informaţii:
o From, cine este expeditorul mesajului (numele sau adresa de email),
o Subject, titlul mesajului, în general trebuie să fie intuitiv,
o Received, data şi ora la care server-ul de mail (poştă) a recepţionat mesajul.
o flag-uri (elemente de marcare): semnul exclamării (mesaj important), agrafa
de birou (mesajul conţine fişiere ataşate), steguleţul (mesaj de reţinut).
• în dreapta jos, o fereastră în care se vizualizează conţinutul mesajului. Prin dublu click pe
eticheta mesajului din fereastra de mai sus, sistemul deschide o fereastră nouă în care
informaţia se va vedea mai bine.
Crearea de mesaje se face cu ajutorul butonului-scurtătură Create, care deschide o fereastră
de editare de mesaje (Figura D.55), în care utilizatorul trebuie să introducă minimul de date
necesare pentru trimitere: adresa destinatarului (To:) (adresa de email propriu-zisă sau
selectarea numelui din Address Book), eventuale alte persoane care vor primi cópii ale
acestui mesaj (Cc:, de la Carbon Copy, care înseamnă copie la indigo), titlul (Subject:),
corpul mesajului.
Figura D.55.
Ataşarea de fişiere se face cu Insert/File Attachment. Se pot ataşa imagini, documente etc.
Pentru trimiterea mesajului se apasă Send (trimite), mesajul fiind apoi plasat în Outbox, unde
va aştepta următoarea conectare la server sau comandă a utilizatorului pentru a fi trimis.
Se observă că To: şi Cc: sunt de fapt nişte butoane, care prin apăsare cu mouse-ul deschid
agenda, din care utilizatorul va putea sa-şi aleagă destinatarii pe care îi doreşte. Selecţia
poate fi multiplă, un mesaj se poate trimite mai multor destinatari.
Dacă se doreşte a se răspunde la un mesaj primit, se selectează mesajul şi se apasă pe
butonul Reply (răspuns). Se va deschide o fereastră asemănătoare cu cea anterioară, în
care va fi deja completată adresa destinatarului, iar ca titlu va apărea Re: titlul mesajului
primit. Reply All trimite răspunsul tuturor celor care au primit mesajul la care se răspunde.
Forward… trimite mesajul respectiv la o adresă specificată, cu păstrarea conţinutului şi a
antetului, ca titlu apărând Fwd: titlul mesajului primit. Cu Delete se şterge mesajul selectat.
Ştergerea se poate face şi cu ajutorul combinaţiei de taste Shift+Delete.
Majoritatea lucrului în Outlook Express (pregătirea şi citirea mesajelor, gestionarea
directoarelor) se desfăşoară off-line (când calculatorul nu este conectat la Internet), spre
deosebire de Internet Explorer, unde navigarea nu are sens dacă nu se lucrează on-line
(conectat). În momentul în care utilizatorul doreşte să trimită mesaje, respectiv să verifice
dacă a primit mesaje pe server-ul de mail din reţea, apasă butonul Send/Recv (Send and
Receive All, în traducere „trimite şi primeşte tot”). În acel moment se realizează conexiunea
la server şi mesajele care sunt pregătite în Outbox vor fi trimise, iar în Inbox vor fi primite
mesajele noi.
Mesajele din Inbox pot fi salvate în format specific (.eml), text (.txt) sau fişier .htm cu ajutorul
comenzii File/Save As.... Save Attachments... salvează separat fişierele ataşate la mesaj.
Save as Stationery... salvează o copie a mesajului în format .htm care va putea fi folosită ca
şablon pentru crearea altor mesaje, cu Message/New Message Using/ Select Stationery....
Aceasta opţiune se aplică în cazul în care se doreşte, de exemplu, un fundal grafic pentru
mesaj, sau se trimit mesaje conţinând date în mare parte identice mai multor persoane.
6. Anexe
6.1 Date tehnice de instalare
Windows XP Profesional se recomandă a fi instalat pe calculatoare cu un procesor minim
Pentium II la 300MHz, cu o memorie RAM minimă de 128MB şi cu minim 1,5GB spaţiu liber
pe hard disk.
Instalarea „curată” (pe calculator nu se afla nimic instalat, se porneşte de la zero) a
sistemului de operare durează între 60 şi 90 de minute, în funcţie de hardware.
Upgrade-ul (instalarea XP peste o versiune existentă) se poate face de la Windows 98,
Windows NT 4.0, Windows 2000 Professional şi Windows XP Home Edition. Dacă pe
calculator există sisteme Windows anterioare acestora (95, 3.x, NT 3.x), upgrade-ul nu este
posibil, iar instalarea se va face „curat”.
Instalarea se face de pe suport CD, direct pe maşina respectivă, dacă are unitate CD-ROM,
respectiv în reţea, folosind ca resursă partajată CD-ROM-ul altei maşini sau un director de
pe hard disk-ul ei, unde s-au copiat anterior fişierele necesare pentru instalare. Instalarea în
reţea este mai lentă.
În timp este necesară actualizarea periodică a sistemului de operare (update) cu programe
de tip patch sau fix („petice” pentru „repararea” unor defecţiuni cunoscute în sistem) şi
biblioteci de tip Service Pack (pachete de patch-uri pentru defecţiuni cunoscute, capabilităţi
noi, formatări noi etc.).
Pentru aceasta există în fereastra Help and Support (Figura A.8) opţiunea Keep your
computer up-to-date with Windows Update (”ţineţi calculatorul pe care lucraţi la curent cu
actualizările din Windows”). Prin selectarea acestei opţiuni, calculatorul se conectează
automat la un site pe Internet de unde se face evaluarea instalării de Windows XP existente
şi se detectează dacă faţă de aceasta au apărut noutăţi. Dacă au apărut, utilizatorul este
înştiinţat şi este lăsat să decidă dacă doreşte sau nu să se facă update-ul (Figura D.56).
Centrul de ajutor are şi posibilitatea de a face căutarea (Search) după o cheie dată de
utilizator. Dacă utilizatorul doreşte să afle informaţii despre un anumit lucru, îl specifică în
fereastra de căutare şi sistemul îi va returna informaţia. Actualizarea se declanşează prin
apăsarea butonului Update Now.
Ajutor şi sprijin pentru această operaţie se obţine fie prin Help and Support Center, fie
accesând site-ul http://support.microsoft.com.
Figura D.56.
Tot în acest site, prin selectarea hyperlink-ului Download-uri se obţine fereastra din Figura
D.57, în care se observă că pachetele de programe de actualizare sunt structurate în grupe.
Utilizatorul poate să parcurgă structura de hyperlink-uri şi să-şi personalizeze (în engleză,
customize) opţiunile.
Ce anume se actualizează în Windows XP:
• sistemul de operare, cu programele de rezolvare a unor defecţiuni cunoscute,
• driver-ele hardware, pentru componente hardware noi pe calculator.
Figura D.57.
Driver-ul este un program care comandă funcţionarea unei componente. Fiecare
componentă, fie că este imprimantă, drive de disc, tastatură etc., pentru a fi recunoscută de
sistem trebuie să aibă un driver. Majoritatea driver-elor se instalează o dată cu sistemul de
operare. Pentru celelalte este nevoie de actualizări sau de încărcarea lor de pe site-urile
celor care le oferă. În sistemele de operare tip Windows, fişierele de driver-e se recunosc
după extensia .drv sau .DRV. Driver-ul funcţionează ca un traducător între componentă şi
programele care o utilizează. Fiecare componentă recunoaşte un set de comenzi
specializate şi un set de comenzi generale.
Actualizările de sistem de operare pot fi:
• critice, referitoare la securitatea sistemului şi a funcţionării lui în reţea,
• recomandate, ultimele versiuni de Service Pack, Internet Explorer etc.,
• unelte pentru creşterea performanţelor şi uşurarea administrării sistemului,
• multimedia, pentru facilitarea folosirii aplicaţiilor multimedia (Windows MediaPlayer, alte
pachete software de aplicaţii audio şi video),
• pachete adiţionale, pentru setări de deskop etc.,
• capabilităţi de a funcţiona în altă limbă decât engleza (meniuri, ajutor, editoare),
• ghiduri de dezvoltare software etc.
Actualizările hardware cuprind pachete de recunoaştere de componente noi, teste de
funcţionare specifică a componentelor aflate în alcătuirea calculatorului, driver-e noi testate
de Microsoft etc.
Figura D.58.
Dacă blocajul nu permite deschiderea ferestrei Task Manager aşa cum a fost descrisă mai
sus, apariţia ei se poate forţa prin apăsarea simultană a tastelor Ctrl+Alt+Delete. Acest lucru
nu este recomandat, deoarece această combinaţie de taste este aşa numitul „reset cald” al
calculatorului şi poate provoca închiderea instantanee şi cu posibile urmări negative a
sistemului de operare şi a tuturor aplicaţiilor care rulează curent, fără nici o salvare de date.
Din acest punct de vedere, Windows XP este mai stabil decât versiunile anterioare, şi este
mai puţin probabil să „moară” în acest fel.
Reset-ul (închiderea forţată a sistemului de operare) este o operaţie de „avarie” care trebuie
evitată pe cât posibil. Alte variante de reset: „reset-ul rece” (prin apăsarea butonului „Reset”
de pe panoul frontal al carcasei calculatorului), decuplarea de la reţeaua electrică, respectiv
întreruperea alimentării (prin apăsarea butonului Power, aflat tot pe panoul frontal al
carcasei).
În fila a doua a ferestrei Task Manager (Figura D.59) se găseşte lista proceselor care se
desfăşoară în momentul respectiv pe calculator.
Figura D.59.
Figura D.60.
În această fereastră se vede o reprezentare grafică a utilizării procesorului. Dacă utilizarea
tinde să fie mereu prea intensă, sistemul este prea încărcat. Depinde de utilizator să închidă
sau să păstreze aplicaţiile pe care le doreşte.
6.3 Diferenţe faţă de versiunile anterioare
Gradul de noutate a sistemului de operare Windows XP variază în funcţie de experienţa
anterioară a utilizatorului. Caracteristicile care constituie diferenţe faţă de versiunile
anterioare sunt:
• aspectul nou, reproiectarea din punct de vedere a design-ului, capacitatea meniului Start
de a păstra aplicaţiile recent folosite, personalizarea rapidă a meniului Start prin Properties
(butonul dreapta al mouse-ului), plasarea elementelor prin drag & drop în meniul Start,
• conturi de utilizatori multiple, gruparea lor după permisiuni, securitatea accesului la
fişiere, partajarea de fişiere pe acelaşi calculator, configurarea conturilor de utilizatori,
• gestiunea mai simplă a fişierelor, ferestrele de explorare My Computer şi My Documents
au în partea stângă liste de comenzi şi accese rapide, posibilitatea de a vedea imaginile ca
Thumbnails, facilităţile Search Companion,
• facilităţi multimedia (aplicaţia complexă MediaPlayer, Movie Maker, Web Publishing, DVD
şi video etc.),
• uşurinţa obţinerii de ajutor (Help and Support Center), ajutorul de la distanţă (My
Computer/Properties/Remote/Allow Remote Assistance), posibilitatea transferului la distanţă
a setărilor şi configurărilor (.../Allow_Remote_Desktop),
• aplicaţie încorporată de inscripţionare CD-uri, atunci când în sistem se află montată o
unitate de CD care permite inscripţionarea (varianta Send To->Writable CD , respectiv drag
& drop icoana fişierului de copiat pe cea a unităţii CD),
• recunoaşterea fişierelor comprimate (.zip) şi arhivarea lor într-un director special (Zip
Folder). Dezarhivarea acestor fişiere se face cu aplicaţii din afara sistemului de operare
Windows XP (WinZIP, WinRAR etc.),
• recunoaşterea vorbirii şi a scrisului de mână, dacă în sistem se instalează componente
capabile să preia semnale de această natură,
• Internet Connection Firewall (ICF), aplicaţie de protecţie încorporată, care detectează
încercările neautorizate de a se intra în sistem (hacking) şi le jurnalizează (logging, înscriere
în fişiere tip jurnal, log files), se activează prin selectare cu butonul din dreapta al mouse-ului
a icoanei legăturii la reţea (Figura D.48), alegerea Properties/Advanced şi selectarea căsuţei
de protecţie. Prin apăsarea butonului Settings se pot alege modurile de transfer de date cu
Internet-ul care să fie supuse protecţiei, caracteristicile fişierelor jurnal, date cărora li se
restricţionează accesul etc. Nu se utilizează ICF dacă în reţea sau pe calculator există un alt
sistem de protecţie.
• conexiuni de reţea speciale (Virtual Private Network, VPN etc.) uşor de definit,
• restaurarea sistemului în puncte de restaurare definite periodic de sistem sau de
utilizator,
• compatibilitate mai bună cu aplicaţii externe (pentru aplicaţiile specifice altor versiuni de
Windows există posibilitatea de a face XP să se comporte ca versiunile mai vechi: se
selectează aplicaţia cu butonul din dreapta al mouse-ului, Properties/Compatibility, se
optează pentru variantele în care aplicaţia respectivă se ştie că funcţionează).
Figura D.62.
Figura D.64.
În listele de servicii apelate prin Start sistemul oferă mai multe informaţii despre serviciile
existente şi cele care rulează în momentul respectiv pe maşină. Utilizatorul are posibilitatea
să vadă ce acţiune guvernează fiecare serviciu şi să hotărască dacă are sau nu nevoie în
momentul respectiv de ea.
Starea serviciului se poate modifica prin click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe
identificatorul respectiv. Rezultă lista de opţiuni din Figura D.65, în care utilizatorul poate
alege între stările posibile în momentul respectiv.
Figura D.65.
Prin selectarea opţiunii Properties se poate schimba felul în care este lansat serviciul
respectiv la pornirea calculatorului (Figura D.66). Serviciul poate porni automat (la pornirea
sistemului), manual (prin activare de către utilizator) sau poate fi dezactivat atunci când
porneşte sistemul.
Figura D.66.
Printr-o gestiune corectă a serviciilor de pe calculator se poate evita într-o oarecare măsură
supraîncărcarea resurselor. Oprirea serviciilor trebuie făcută cu atenţie pentru a nu afecta
fatal funcţionarea sistemului de operare. Câştigul în performanţă este însă destul de redus.
Dacă sistemul este supraîncărcat în majoritatea timpului, se recomandă adăugarea de
resurse (procesor mai rapid, memorie mai mare).
7. Bibliografie recomandată
Există pe piaţă o serie de manuale de Windows XP de diferite nivele, traduceri ale unor
lucrări alcătuite de parteneri Microsoft pentru marele public sau pentru certificarea ca expert
în sisteme de operare Windows. De asemenea, periodicele cu profil informatic au abordat
măcar o dată subiectul „Windows XP” pe larg, şi s-au făcut de mai multe ori referiri la
funcţionare, configurări specifice, lucrul sub acest sistem de operare etc.
Pentru informaţii, asistenţă „on line” şi download-uri (descărcare de pachete de programe de
pe Internet, gratuite sau nu) se poate folosi site-ul producătorului, www.microsoft.com. O
modalitate foarte bună de găsire de informaţii foarte specifice este căutarea după cuvinte
cheie cu www.google.com, care returnează toate apariţiile cheii respective la care are acces
pe Internet. Printre acestea pot fi: site-uri de producători, distribuitori, centre de training şi
certificări, şi, cel mai important, grupuri de discuţii pe tema respectivă, în care utilizatori din
întreaga lume se sprijină reciproc şi schimbă opinii şi soluţii.
Manualele traduse sunt utile pentru cei care nu cunosc suficient limba engleză şi foarte utile
pentru cei care nu au mai lucrat niciodată sub un sistem de operare din familia Windows sau
nu sunt familiarizaţi cu lucrul pe calculator. Pentru aceştia, informaţia „nestructurată”, aşa
cum apare ea în reviste, în ferestrele de Help şi pe Internet de regulă nu este suficientă.
Acumularea de experienţă în cele din urmă se face lucrând, şi este bine să se facă o
documentare serioasă înaintea oricărei acţiuni, pentru că în cele din urmă, calculatorul este
doar un instrument care nu face decât ceea ce i se cere.
Reviste româneşti de informatică:
• PC Magazine, www.pcmagazine.ro
• Net Report, www.netreport.ro
• PC World, www.kappa.ro/idgro/pcworld/
• Chip, www.chip.ro