1

Fundamentele sociologice ale dreptului

1. Limbajul este contextual, iar cunoasterea
discursiva este procesuala. Distinctiile majore
trebuie aprofundate:

cunoastere comuna si cunoastere sistematica;
limbaj comun si limbaj epistemic;
procesualitatea si polaritatea cunoasterii
caracterul infinit (generat de obiectul de
cunoscut) al cunoasterii.
2
Exista termeni care, in evolutia istorica (contextuala)
au conotatii diferite.
Ex: conservator (sensul introdus de E.Burke in
Reflectii asupra revolutiei din Franta 1790
si sensul utilizat azi);
intuneric (in perioada medievala, la romani,
copil din flori pentru intuneric se utiliza
negura);
curte (suita din jurul domnitorului, existenta
la Palat);
democratie (la atenieni, demos popor;
kratos putere).
3
Azi, unii termeni, utilizati in contexte diferite,
genereaza confuzii majore:
iata o infractiune in careu
desi involuntar, se vede clar intentia lui X de a
faulta in careu
X l-a omorat pe Y pe zebra
Expresii ale Am fost fortuit sa intarzii
agentilor Chiar daca a fost un caz fortuit, se
constatatori retine culpa comuna
Imediat dupa nastere, aflata intr-o
stare de tulburare pricinuita de
nastere, mama si-a omorat copilul
4
Care sunt consecintele pentru opinia publica, in
situatia in care, aceste expresii sunt utilizate
de persoane autorizate, oficiale?

a) Creste sau scade increderea in celeritatea
actului de justitie?
b) Limbajul indus este epistemic sau suporta
atributul de fals?
c) Creste sau se reduce capacitatea de preventie
a actului de justitie?
d) Opereaza distinctii sau oficializeaza confuzii?
5

Studiul dreptului nu poate promova o schisma
absoluta intre episteme si doxa. O separatie
definita si universala intre punctul de vedere al
stiintei ca punct de vedere al observatorului
care, in virtutea categoriilor pe care le utilizeaza,
isi construieste sistematic obiectivele si
revendica un nivel superior de cunostinte
(episteme) si punctul de vedere al teoriei, cel
al participantului (doxa), care, pornind de la
problemele Cetatii, face propuneri de lege
ferenda, nu este posibil.
6

Succint: studiind dreptul, in baza triadei
ideal realizabil real, evaluand
nazuintele si raportandu-le la un
set de mijloace potentiale,
cercetatorul nu poate renunta la
judecati normative.
7
Care este situatia propusa de principiul
weberian al neutralitatii axiologice?

Acest principiu completeaza si nu respinge
teza de mai sus; el presupune interpretarea
justa a sistemului de norme existent si
aplicarea lor si nu eliminarea judecatilor
normative privind de exemplu dreptul
pozitiv si idealul de drept al unei comunitati.
Abordat in mod absolut, acest principiu ar
conduce la ideea imuabilitatii dreptului
pozitiv.
8
Disciplina Fundamentele filosofice ale dreptului
este
Pozitiva prezinta si explica realitati factuale
si reglementarile lor juridice;
Normativ prescriptiva: insista nu doar pe
ontisul juridic functional intr-un prezent (ceea
ce este), cat si pe descrierea unui ontis virtual-
dezirabil (ceea ce trebuie sa fie), pe
detectarea unor norme pentru actiunea
juridica, pe construirea unui ideal juridic si
promovarea unei atitudini reformiste in
domeniu. Pe scurt: implicarea in ameliorarea
dreptului pozitiv.
9
2. Functii
Asertiune generala: T.G.D., prin
conceptele si categoriile sale,realizeaza
analiza unui ontis prezent al dreptului;
fundamentele filosofice ale dreptului
vizeaza un ontis in devenire, un ontis
prezent, raportat la idealurile de dreptate,
libertate, echitate juridica.
10
Din aceasta perspectiva F.F.D., ca disciplina de
studiu, prezinta urmatoarele functii:

a) teoretic-explicativa exprima determinarile
cauzale ale regularitatilor si legilor ce se
manifesta la nivelul evenimentelor,
proceselor si fenomenelor juridice, motivatia
ideilor si comportamentului indivizilor si
grupului in cadrul socio-juridic, fundamentele
institutiilor juridice;
11
b) Prospectiva vizeaza capacitatea de
predictie in legatura cu evolutia pe termen
scurt a proceselor, evenimentelor,
fenomenelor juridice, precum si evolutia pe
termen lung a acestora, evitandu-se, pe cat
posibil, erorile generate de factorii statistici;
c) Axiologica raportarea evenimentelor,
fenomenelor si institutiilor de natura juridica, a
atitudinilor si comportamentelor la valori si
idealuri; prin aceasta functie sunt detectate
sensurile favorabile si nefavorabile omului si
conditiei sale, comparandu-se stari existente
cu stari dezirabile si ideale.
12

d) Normativa vizeaza cristalizarea unor
norme ale actiunii juridice, avand o finalitate
practica, concretizata in contributia F.F.D. la
identificarea mijloacelor adecvate deciziei;
sunt fundamentate astfel, politicile juridice de
preventie.
13
Dreptul ca stiinta
Stiinta carui drept? Avand noi in fata un Babel
numit drept, despre ce fel de stiinta a lui ar fi
vorba? Un Babel: dreptul asirocaldeean,
dreptul specific epocii Chineze Ming, dreptul
happi, dreptul (oare?) maias, dreptul bizantin,
dreptul izraelian, dreptul canonic catolic etc,
toate acestea convin, fiecare, unei stiinte a
dreptului stiinta dreptului roman, stiinta
dreptului bizantin, stiinta dreptului catolic,
stiinta dreptului romanesc medieval etc?

14
Ce deosebire e intre stiinta dreptului, stiintele
juridice si doctrina dreptului? Oare doctrina
juridica este un ansamblu de opinii structurat
in stiinte juridice care, la randul lor, sunt
constituite din teorii stiintifice despre stiinta
dreptului? Daca da, atunci ne-am afla in fata
unui caz cu totul ciudat: teoriile stiintifice
juridice, spre deosebire de orice alte teorii
stiintifice, ar fi formate din optiuni cognitive
subiective, al caror obiect ar fi stiinta
dreptului
(C.Mihai Inevitabilul drept)
15
1. Ce este stiinta?

In fapt: exista multe deosebiri intre stiintele
desemnate drept exacte si
stiintele socio-umane. Dar
ceea ce le este imanent comun
este aspectul ca si unele si
celelalte contin ipoteze si
teorii.
16


Definitie generala: stiinta poate fi definita ca
sistem de cunostinte despre existenta
(realitatea fizico-naturala, socio-umana si
spirituala), dobindite prin metode adecvate si
exprimate in concepte, categorii, principii,
legi.
17
John Bernal atrage atentia asupra unui dublu
inteles al stiintei:

ca institutie, cu sensul de organizatie de
oameni ce indeplinesc diverse roluri in
societate;
ca metoda, cu sensul de procedee, mijloace
prin care se dezvaluie aspecte si legitati noi
ale lumii, dar in care se regasesc si
reminiscente cu valoare traditionala.

18
Aceste consideratii necesita unele nuantari:

a) Nu orice opinie are valoare de cunostinta.
Pentru ca o propozitie sa aiba valoarea
cunostintei sunt necesare doua conditii
cumulative:
- temeinicia
- veridicitatea
19
O opinie nu este ipoteza. Propozitia
Consider ca autorul fazei a actionat cu
premeditare reprezinta punctul de vedere al
unei persoane (fie neavizata, fie investita
pentru investigarea unui caz), semnificatia ei
cuprinzand si referentul si optiunea
subiectului asupra lui, in timp ce propozitia
Probele materiale, descoperite la fata locului
incrimineaza pe X nu are nici o legatura cu
subiectul care o afirma.
20
Ce valoare au asertiunile?
Ilie Iovanasi sustine ca este necesara
compatibilizarea limbajului din dreptul
administrativ cu cel utilizat in celelalte ramuri
de drept, considerand ca, pornind de la cadrul
conceptual general, in care, prin anulare se
intelege operatiunea de desfiintare a unui act
juridic, legal ar fi corect ca si in dreptul
administrativ, termenul de anulare sa acopere
procedura de desfiintare a actului ca urmare a
ilegalitatii lui, iar termenul de revocare sa fie
utilizat in cazul scoaterii din vigoare pentru
cauze legate de inoportunitate;
21
Aceleasi pareri in privinta dobandirii
cetateniei sunt intalnite si in literatura frenceza
de specialitate;
Practica judiciara in domeniu arata ca apar
confuzii intre frauda de lege si abuzul de
drept;
Expertizele medico-legale repetate la
intervale apreciabile au demonstrat ca

Veti avea in vedere aspectul ca opinia
angajeaza subiectul in descrierea sa, in timp
ce ipoteza exclude total subiectul.
22

De retinut:
opiniile sunt subiectual verosimile, in limbajul
stiintelor juridice fiind intalnite formulari de
opinii cu continut cognitiv si apreciativ;
opiniile sunt acceptate daca predictiile lor nu
sunt infirmate sau au supravietuit tentativelor
de infirmare;
faptele sunt necesare nu spre a dovedi
opiniile, ci spre a nu putea sa le infirme.
23
Spre deosebire de opinii (subiectual
verosimile), ipotezele dispun de grade de
plauzibilitate, functie de conformitatea lor
cu observatia.


24
Exemplificari:
Ipoteza lipsa discernamantului este urmare a
subdezvoltarii mintale este plauzibila
raportata la observatiile efectuate asupra
nivelului de dezvoltare intelectuala si
comportamentul unor persoane (mature din
punct de vedere fizic, retardate din punct de
vedere psihic), eventual prin observatii
provocate (experimente), pe cand formularea
Mi se pare ca X este inapoiat mintal, ci luata
in corelatie cu opinantul, care-si indica
atitudinea lui cognafectiva prin prefixarea
subiectuala Mi se pare.
25

Cand spunem: In opinia lui Ycutare lucru
sau Dupa parerea lui Wcutare lucru
suntem intr-o dubla posibilitate:
- fie cercetam opinia, in intregul ei,
- fie cercetam propozitia despre care Y
sau W opineaza.

26
Consecinte:
Pentru primul caz, opinia nu poate fi calificata
in termeni de adevarata sau falsa, ci in
termeni de admisibilitate totala, partiala sau
de respingere a argumentelor pentru care Y ar
avea opinie.

Pentru cel de-al doilea caz, analiza depinde
de natura propozitiei despre care se opineaza,
care poate fi o propozitie cognitiva sau
necognitiva.
27
b) Orice stiinta prezinta caracteristici esentiale,
precum veridicitatea (redarea in enunturi
adevarate a aspectelor pe care le descopera
in domeniul ei de cercetare), verificabilitatea
(enunturile ei sa se confirme in valoarea lor
generata de adevar prin metode de verificare,
referitoare la domeniul de referinta),
rationalitatea (corectitudinea sub aspect
logic a enunturilor), perfectibilitatea
(disponibilitatea de a integra descoperirile noi
in sistemul sau explicativ);
28
c) Pentru ca un ansamblu de cunostinte sa fie
numit stiinta, sunt necesare urmatoarele
conditii:
Sa aibe un obiect de cunoastere, respectiv
un domeniu propriu de cercetare conceptuala;
Sa posede un limbaj propriu, riguros definit;
Sa se intemeieze pe un sistem propriu de
principii, legi, notiuni, categorii;
Sa utilizeze metode si tehnici de cercetare,
formuland principii de metoda, reguli, criterii
operationale;


29
Sa cuprinda ipoteze si teorii competitive
pentru explicarea aspectelor diverse ale
domeniului cercetat;
Sa permita predictii si retrodictii.
30

Moment evaluativ:
avand in vedere sincronia si diacronia stiintei
(ca fenomen social si forma specifica de
activitate umana), ilustrati prin exemple
incompletitudinea acestuia.
31
In baza unor criterii precum:
Domeniul de cercetare
Metodele de investigare;
Raporturile cu alte stiinte

Se realizeaza inca din perioada moderna o
clasificare trihotomica, pe domenii largi ale
existentei: stiinte despre natura; stiinte
despre societate; stiinte despre gandire.
32
Functie de referentul descris si explicat, se
identifica doua sisteme:
- subsistemul stiintelor despre existenta
(stiinte ale naturii, socio-umane, despre
gandire) si
- subsistemul stiintele actiunii (stiinte
organizationale, stiinte tehnice, stiinte
instructiv-educationale).
33
A.Botez prezinta urmatorul tablou al stiintelor
sociale:
stiinte de tip nomotetic, avand ca obiect
activitatile umane si ca scop stabilirea legilor
si relatiilor functionale corespunzatoare
(economia, politologia, stasiologia,
sociologia, lingvistica etc.);
stiinte care au ca obiect istoria, iar ca scop
reconstruirea si interpretarea trecutului
(stiinte istorice);

34
stiinte ce delimiteaza lumea dominata de
norme, obligatii si atributii, avand ca obiect
aspectele normative ale actiunilor umane
(stiinte juridice, etica);
stiinte ce au ca obiect activitatea cognitiva,
ca activitate esential umana si ca scop
cercetarea epistemologica a stiintei
(epistemologia, logica);
35
Atat stiintele despre natura, cat si cele socio-
umane (in care sunt incluse si stiintele
juridice) reconstruiesc abstract obiectele
de studiu, obtinand modele teoretice asupra
lor.
In reconstructia abstracta a obiectului de
studiu de catre stiintele juridice exista un
imperativ: cautarea unui model de intelegere
justificativa.
36
Comentati:
Stiintele dreptului, in sensul de stiinte despre drept
nu au cum sa fie definite ca stiinte exacte,
deoarece obiectul lor, dreptul (s.n.) nu poate fi
masurat cu unitati de masura bine definite, ceva
asemanator metrului, gramului, etc [...]. Forta
mecanica, puterea energetica, intercatiunea
speciilor, presiunea lichidelor pot fi masurate, dar
nu si forta juridica, autoritatea dispozitiilor, puterea
statului, interactiunea normelor, presiunea
grupurilor parlamentare.
De aici, validitatea teoriilor juridice nu pare a fi
apreciata cu ajutorul criteriilor obiective ale
stiintelor <naturii>.
37
Veti avea in vedere:

- caracterul dinamic al legitatilor naturale si
caracterul statistic al legilor sociale;
- stiintele (in ansamblu) sunt reflectari
despre, investigheaza ceea ce este
general, esential si relativ constant;
38
In stiintele despre natura sunt predominante
explicatiile cauzale; in cele juridice,
explicatiile teleologice.
Stiintele nu se identifica cu segmentul
realitatii supus cercetarii.
Analizati elaboratul stiintific F= K m1m2 din
r2
perspectiva dreptului obiectiv/adevarat.
(pp 18-23).
39
Dreptate, justitie, drept
Exista cunoastere fara subiect?

Libertatea, dreptatea, fericirea pot avea
sens in afara omului in conditiile in care
drepturile fundamentale sunt inalienabile
fiintei umane?
40
Dreptatea este analizata atat prin raportare la
natura umana, cat si la conduitele umane.
Trebuie precizat ca un individ este catalogat
om nedrept nu ca o consecinta a naturii
sale, care este aceeasi pentru toti, data de
atribute esentiale ale fiintei umane ci ca
urmare a evaluarii comportamentului sau, a
constatarii inclinatiei spre savarsirea de
fapte nedrepte.
41
Concret:
X nu este nedrept pentru ca este om, ci
pentru ca (prin actiuni/inactiuni) lezeaza
demnitatea altor oameni, prejudiciaza
patrimoniul public sau privat, apeleaza la
mijloace de concurenta neloiala etc;
provoaca suferinte altora.
42
Exista fapte pe care le apreciem ca drepte
sau nedrepte, licite sau ilicite in baza unui
etalon universal in comunitatea in care
convietuim: sistemul de valori acceptat in
urma unui consens (care nu exclude
compromisul institutionalizat), chiar daca intre
consensul cu privire la acest sistem de valori
si consimtamantul tuturor sunt, in multe
situatii, diferente majore.
43
Daca toate faptele ilicite intra sub incidenta
dreptului (inteles ca forma normativa de
ordonare a raporturilor sociale), nu acelasi
lucru se poate spune despre faptele
apreciate ca nedrepte (sinuciderea nu este
ilicita deci nu poate fi sanctionata juridic
dar este nedreapta).
44
Gandirea umana si-a pus succesiv
intrebarea: Este dreptatea compatibila cu
natura umana?

Platon si justificarea constrangerii;
Rousseau si temeiul dreptatii (sentimentul
iubirii de sine);
Kant si imperativul categoric (ratiunea ridicata
la rang de datorie).
45
Acum eu spun: omul, si in genere orice fiinta
rationala exista ca scop in sine, nu numai ca
mijloc de care o vointa sau alta sa se foloseasca
dupa bunul plac, ci in toate actiunile lui, atat in
cele care-l privesc pe el insusi, cat si in cele
care au in vedere alte fiinte rationale, omul
trebuie considerat totdeauna in acelasi timp ca
scop

Relativitatea dreptatii: B.Pascal
46
In uzul general, termenii drept si justitie
sunt folositi cu intelesuri diferite, fiind necesare
precizari asupra utilizarii conotatiilor.

Astfel, termenului justitie i se dau sensurile:
a) De dreptate care intemeiaza orice drept pozitiv
(sens in care se spune ca justitia este
principiala);
b) De ideal al fiecarui drept pozitiv, cum il
contureaza axiologic fiecare legiuitor (in acest
sens se spune ca justitia e comutativa);
47
c) de functie de indreptatire a institutiilor
sistemului judiciar (sens in care se afirma ca
justitia e distributiva);
d) de sentiment individual de dreptate (sens in
care se afirma ca justitia e subiectiva);
e) de prerogativa a unui organ abilitat de a
pronunta dreptul (jurisdictia) intr-o speta
(justitia e tehnica).
48
Termenul drept este utilizat in mai multe
sensuri:
a) De totalitate a normelor juridice destinate sa
reglementeze conduita subiectelor umane, a
caror respectare poate fi asigurata la nevoie
de o proba de constrangere socialmente
recunoscuta; in acest sens se spune ca
dreptul este obiectiv; dreptul obiectiv are o
componenta statica (izvoarele lui) si o
componenta dinamica (totalitatea formelor de
realizare si aplicare a izvoarelor);
49
b) de ansamblu al normelor juridice in vigoare
intr-un stat, a caror respectare poate fi
asigurata, la nevoie, de forta de constrangere
a statului, prin organisme special abilitate;
este sensul pentru dreptul pozitiv (ex.
dreptul pozitiv francez din a Cincea republica;
dreptul pozitiv roman din perioada Regatului
etc);

50
c) De ansamblu al prerogativelor unui subiect
de drept de a avea o conduita sau de a
pretinde o conduita, reglementata de dreptul
obiectiva, in scopul valorificarii sau apararii
unui anumit interes legal protejat, in cadrul
unui raport juridic concret; (dreptul e
subiectiv; ex: dreptul meu de proprietate
asupra acestui imobil, conform Codului Civil
roman in vigoare in anul 2007);
51
d) de totalitate a normelor juridice dintr-un drept
pozitiv care reglementeaza conduite umane
intr-un domeniu omogen de relatii sociale;
sens de drept material (ex: totalitatea
normelor de drept civil formeaza dreptul
material civil, deosebit de dreptul material
penal, administrativ etc);
52
e) Ansamblu de norme juridice prin care este
reglementata procedura de aplicare a
dreptului material dintr-un drept pozitiv;
sensul de drept procedural (ex: normele de
procedura prin care un creditor isi valorifica in
instanta de judecata drepturile pe care le are
un debitor fata de el);
f) Ansamblu al teoriilor orientative despre
fenomenul social al dreptului; sens de stiinta
teoretica asupra dreptului;

53
g) activitate constienta de reglementare
juridica; conotatie de stiinta aplicata a
dreptului;
h) de ansamblu al regulilor de pastrare a
echilibrului in mediul social concret de
convietuire; sensul de arta dreptului.


54
Asa cum in natura exista o diversitate de
fenomene (fizice, chimice, biologice,
geologice) si in societate exista o multitudine
de fenomene precum: morala, politicul,
economicul, arta, religia, stiinta, fenomenul
juridic.
55
Fenomenul - dreptul (obiectiv si subiectiv)
juridic - faptele juridice
(sfera) - constiinta juridica
- formele institutionalizate cu
caracter juridic
Dreptul nu se identifica cu fenomenul juridic.
Existenta constiintei juridice (teoretica
cristalizata in stiintele juridice i practica
prezenta in activitatea de elaborare si
realizare a legii), dovedeste ca stiintele
juridice, desi sunt componenta a fenomenului
juridic, nu se includ in dreptul pozitiv.
56
T.G.D. si filososfia dreptului
Moment Analizati sfera notiunilor: fenomen juridic
evaluativ drept
Este just, drept pentru toti, tot ceea ce este
legal?

Fenomenul juridic, ca fenomen social, poate fi
analizat din mai multe unghiuri: sociologic,
filosofic, juridic, logic, istoric. La fel si dreptul
componenta a fenomenului juridic.
57
1998 traducere in limba romana a lucrarii lui Ronald
Dworkin Drepturile la modul serios (an aparitie 1977)

liberalismul principial
Aspecte incidente:
1. Filosofia dreptului reflecteaza asupra conceptului de
Drept, nu asupra categoriei de drept pozitiv; ea cauta
ratiunea universala de a fi a oricarui drept pozitiv;
T.G.D. studiaza dreptul pozitiv din unghiul de vedere
juridic. Mai exact, teoria dreptului cerceteaza formele,
continuturile, structurile, functiile si mecanismele
dreptului pozitiv, strans legate de aplicarea lui, pentru a
le explica in mod rational.
58
Consecinta:
Modul pozitiv de existenta a dreptului
fiind diferit se vorbeste despre
dreptul pozitiv romn, francez, belgian
etc. este cert ca si obiectul stiintei
numite Teoria dreptului va fi diferit,
modelele ei teoretice neprimind
validitate universala (chiar daca exista
unele constante universale precum:
norma juridica, raspunderea juridica,
realizarea dreptului etc., constante care
nu au o semnificatie juridica diferita, ci
dimpotriva, una universala).
59
Astfel, obiectul stiintei Teoria dreptului, in Romania, este
dreptul pozitiv romn, iar modelele ei teoretice nu
primesc validitate in drept pozitiv japonez, iranian,
francez, rusesc etc.

2. Reflectii filosofice asupra dreptului au existat inca din
antichitate, insa Filosofia dreptului s-a constituit tarziu,
autonomizandu-si drumul abia in ultima parte a sec. al
XVIII-lea si inceputul sec. al XIX-lea (dupa aparitia
lucrarii hegeliene Principiile de filosofia dreptului.
Tot tarziu (si tot desprinsa din filozofie) s-a constituit
Teoria dreptului (sub impactul pozitivismului sec. al
XIX-lea, juristii scientisti, renuntand la dezbaterile
asupra justului, se preocupa de problemele referitoare
la realitatea pozitiva a fenomenelor juridice.
60
Revine intrebarea: Este just, drept pentru
toti, tot ceea ce este legal?
Apoi, daca legalul este rezultatul unei
atitudini politice conventionale, poate el
elimina nesiguranta individului?
Raspunsul succint: nesiguranta in legatura
cu o atitudine politica conventionala se va
reflecta si intr-o nesiguranta in legatura cu
legea.

Acest raspuns necesita o ampla dezvoltare.
De aceea, este inevitabila raportarea la
Ronald Dworkin.
61
Acesta este interesat de apararea unei
teorii liberale a dreptului in fata unei alte
teorii teoria dominanta a dreptului.
Teoria dominanta a dreptului are doua
parti, considerate independente:
a) o parte ce abordeaza raspuns la intrebarea
ce este Legea? si
b) o parte despre cum ar trebui sa fie legea si
cum ar trebui sa se comporte institutiile cu
specific juridic.
62
a) vizeaza o teorie despre conditiile necesare si
suficiente pentru adevarul unei sintagme
juridice. Ea reprezinta o teorie de
pozitivism juridic, o teorie care sustine ca
adevarul sintagmelor juridice consta in fapte
legate de regulile care au fost adoptate de
institutii sociale specifice.

b) este o teorie utilitarista care sustine ca
legea si institutiile sale trebuie sa serveasca
binele public si nimic altceva.
63
Dworkin demonstreaza ca ambele parti ale
teoriei dominante despre drept deriva din
filosofia lui Jeremy Betham si supune criticii
pe fiecare dintre acestea, dar si pretentia ca
ele ar fi independente una fata de cealalta. El
accentueaza o idee ce nu se gaseste nici in
pozitivismul juridic, nici in utilitarism: ideea
drepturilor umane individuale.

In opinia lui Dworkin, o teorie generala a
dreptului trebuie sa fie deopotriva normativa
si conceptuala.

64
Partea ei normativa trebuie sa trateze o varietate
de subiecte concentrate in:
o teorie a legislatiei;
o teorie a adjudecarii;
o teorie a confirmarii.
Aceste trei teorii ale partii normative vizeaza
probleme referitoare la norma juridica din punctul
de vedere al:
legiuitorului;
judecatorului;
simplului cetatean, dupa modelul:

65
a) Teoria legislatiei, care trebuie sa contina:

1) o teorie a legitimitatii ce descrie
circumstantele in care o persoana particulara
sau un grup de persoane sunt indrituite sa
faca legea, si
2) o teorie a justitiei legislative care descrie
legea pe care acestea sunt indreptatite sau
obligate sa o realizeze;
66
b) Teoria adjudecarii ce trebuie sa implice:

1) o teorie a controversei ce fixeaza
standardele pe care le folosesc judecatorii
pentru a solutiona cazuri dificile si

2) o teorie a jurisdictiei, ce explica de ce si
cand judecatorii, si nu alte grupuri sau
institutii, trebuie sa ia decizii cerute de
teoria controversei.
67
c) Teoria confirmarii care trebuie sa abordeze
cele 2 roluri si sa faca deosebirea intre ele si
care trebuie sa contina:
1) o teorie a diferentei, care discuta natura si
limitele datoriei cetateanului de a se supune
legii in diversele sale forme si in diferite
circumstante, si
2) o teorie a constrangerii care identifica
scopurile constrangerii si pedepsirii si descrie
cum trebuie sa reactioneze oficialitatile la
diferitele categorii de delicte si vinovatii.
Partea conceptuala a teoriei generale a dreptului
se inspira din filosofia limbajului. Pe cale de
consecinta, din logica si metafizica.