Sunteți pe pagina 1din 11

1

1.Generalitati
In desfasurarea vietii social-umane se ivesc uneori situatii de fapt , provocate fie de
oameni , fie de cauze fortuite , care pun in pericol valori sociale ocrotite de lege , iar salvarea
acestora de la pericol nu este posibila decat prin savarsirea unei fapte care in mod obisnuit este
socotita ca ilicita . In astfel de situatii fapta savarsita pentru salvarea valorilor sociale aflate in
pericol se considera comisa in stare de necesitate . Cand fapta necesara salvarii este prevazuta de
legea penala , starea de necesitate constituie in anumite conditii o cauza de inlaturare a
caracterului penal al faptei care exclude existenta infractiunii si a raspunderii penale. Legiuitorul
a prevazut si astfel de situatii si prin art . 45 Cod penal reglementeaza starea de necesitate . Astfel,
conform art . 45 " Nu constiuie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de
necesitate. Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol
iminent si care nu putea fi inlaturat altfel , viata , integritatea corporala sau sanatatea sa , a altuia
sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc. Nu este in stare de necesitate
persoana care in momentul in care a savarsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai
grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat . "
Intre starea de necesitate si legitima aparare exista unele asemanari . La starea de
necesitate , ca si la legitima aparare , fapta prevazuta de legea penala este savarsita pentru a se
inlatura un pericol ; si intr-un caz si in celalalt actiunea de inlaturare a pericolului poate fi
efectuata fie de catre persoana expusa pericolului fie de catre o alta persoana ; in ambele cazuri
depasirea limitelor face ca fapta savarsita sa-si pastreze caracterul penal . Deosebirea intre starea
de necesitate si legitima aparare consta, in primul rand , in natura cauzei care da loc pericolului .
La starea de necesitate pericolul este creat de diferite "intamplari " , de simple " accidentalitati " ,
pe cand la starea de legitima aparare pericolul izvoraste dintr-un " atac " . In al doilea rand ,
legitima aparare se deosebeste de starea de necesitate in privinta subiectului pasiv al faptei prin
care se inlatura pericolul. La legitima aparare subiect pasiv este agresorul , autorul atacului , iar
la starea de necesitate este , de cele mai multe ori , o persoana care nu are nici o vina in
producerea pericolului . Inlaturarea caracterului penal al faptei in cazul starii de necesitate isi
gaseste explicatia si justificarea , ca si in cazul legitimei aparari , in existenta constrangerii pe
care pericolul amenintator o exercita asupra vointei persoanei care efectueaza actiunea de salvare.

2

Cel care actioneaza sub presiunea incoercibila a necesitatii de a inlatura pericolul este , in mod
firesc , lipsit in acel moment de posibilitatea de a-si determina si dirija liber vointa si lucreaza
,deci , fara vinovatie .
Fapta savarsita in stare de necesitate nu este infractiune deoarece aceasta fapta nu este
savarsita cu vinovatie, faptuitorul fiind constrans de necesitatea apararii impotriva unui pericol
iminent si care nu putea fi inlaturat in alt mod.
Pericolul care ameninta valorile sociale ocrotite in cazul starii de necesitate poate fi
generat de : inundatii, cutremure, incendii si nu de atacul unei persoane, situatie specifica
legitimei aparari.
2.Conditiile starii de necesitate
Starea de necesitate este prevazuta ca o cauza care exclude infractiunea in dispozitia art .
45 , alin. 1 Cod pen . Pentru existenta starii de necesitate , cu efecte de cauza care exclude
infractiunea, trebuie sa fie indeplinite , potrivit art . 45 Cod pen . , urmatoarele conditii : sa se fi
ivit un pericol iminent / pericolul sa ameninte vreuna din urmatoarele valori sociale ( viata ,
integritatea corporala ori sanatatea unei persoane sau un bun important al unei persoane/ ori a
unui bun obstesc) / pericolul sa nu poata fi inlaturat intr-un alt fel si fapta savarsita pentru
salvarea de la pericol sa fie prevazuta de legea penala .
3.Ivirea pericolului
Asa cum am precizat si in cazul legitimei aparari , pericolul este generat de un eveniment
accidental . Pericolul poate proveni din orice imprejurare si din orice fapte , poate fi chiar
urmarea unei fapte savarsite de insasi persoana aflata in pericol . In legatura cu crearea situatiei
de pericol de catre insasi persoana amenintata , in practica si literatura juridica s-a discutat daca
printre conditiile starii de necesitate trebuie sa se numere si absenta culpei faputitorului la ivirea
pericolului .Sunt numeroase cazurile in care faptuitorul are un rol important , uneori determinant ,
in nasterea situatiei de pericol . Neglijenta , imprudenta , usurinta si de multe ori chiar intentia
persoanei pot fi identificate la baza crearii situatiei periculoase in care aceasta se gaseste la un

3

moment dat . Avand in vedere ca neaplicarea beneficiului starii de necesitate , ori de cate ori
pericolul creat este consecinta unei fapte voluntare , este o restrangere a sferei de aplicare a
acestei institutii , cu consecinte grave in practica s-a aratat ca , pentru a se decide ca un pericol
este voluntar cauzat , criteriul cauzalitatii eficiente imediate este insuficient Cine produce un
incendiu produce in mod voluntar pericolul ; cine il provoaca din neglijenta nu l-a voit si , ca
atare , nu va fi exclus de la beneficiul starii de necesitate , pentru faptele savarsite in aceste
imprejurari . Doctrina moderna socoteste ca absenta culpei nu trebuie sa constiuie o conditie a
starii de necesitate . Din punctul de vedere al dreptului penal , faptul de a fi cauza starii de
necesitate este , in principiu , indiferent . Criticandu-se unele jurisprudente , s-a subliniat ideea de
baza a dreptului penal potrivit careia , pentru a caracteriza o fapta ca infractiune , trebuie sa te
plasezi in momentul cand ea a fost comisa si nu dupa conduita anterioara a faptuitorului ; altfel,
ar insemna o largire nejustificata a raspunderii penale .
Pericolul poate proveni din orice imprejurare si din orice fapte , chiar din fapta celui care
a fost salvat de la pericol ( de exemplu salvarea unei persoane accidentate din propria sa
imprudenta ) . Forma juridica a unei fapte se contureaza pe baza imprejurarilor obiective si
subiective din momentul comiterii lui . Dupa cum nici in legitima aparare atacul injust impotriva
celui ce se apara nu isi pierde acest caracter in cazul provocarii de catre cel atacat , tot asa nici in
starea de necesitate pericolul iminent si inevitabil din momentul savarsirii faptei , imprejurare
obiectiva , nu poate fi ignorat pe motivul ca fara culpa faptuitorului pericolul nu s-ar fi nascut .
Faptuitorul savarseste o fapta necesara , careia legea ii inlatura caracterul penal pe considerentul
existentei unei constrangeri provocate de pericolul amenintator . Sub presiune, in acel moment ,
el actioneaza fara vinovatie . Starea de necesitate este deci , in primul rand , o stare de fapt
obiectiva . Ea nu poate fi ignorata pe considerente izvorate dintr-o culpa cu previziunea survenirii
ei . Ea exista ca atare sau nu exista . Nu se poate refuza beneficiul starii de necesitate persoanei
care , rasturnand din vina ei barca , creaza pericolul de inec , pentru toti ocupantii , daca sub
presiunea constrangerii , loveste pe un altul pentru a se salva .
Iminenta pericolului. Starea de necesitate incepe sa existe din momentul in care pericolul a
devenit iminent , amenintator , in sensul ca producerea consecintelor vatamatoare este imediat
realizabila . Starea de necesitate nu dainuieste decat atata timp cat pericolul este iminent sau

4

actual ; acolo unde pericolul nu mai este iminent sau actual dispare necesitatea de a savarsi fapte
de natura celor lipsite de caracter penal prin institutia analizata .
Conditia actului iminent sau actual pune in evidenta faptul ca un pericol departat , chiar
apropiat , sau trecut ori viitor , nu realizeaza starea de necesitate .Aceasta conditie este consecinta
fireasca a fundamentului acestei institutii - constrangerea psihica . Persoana care savarseste fapte
prevazute de legea penala trebuie sa dovedeasca ca , in conditiile date , nu a avut la dispozitie un
interval de timp suficient care sa-i permita sa recurga la alte masuri de salvare . Numai iminenta
pericolului (amenintarea imediata cu survenirea raului ) si actualitatea lui ( persoana este pusa in
situatia de a suporta raul ) justifica urgenta si modul in care s-a comis actiunea de salvare
.(Exemplu : in caz de incendiu sau inundatie , o persoana care ar buscula ori calca in picioare pe
alta sub amenintarea pierderii vietii este in stare de necesitate . Daca insa amenintarea ar fi
apropiata , dar nu iminenta , intrucat , de exemplu , masurile de salvare luate de pompieri sunt pe
cale sa duca la salvarea persoanei expuse pericolului sau daca acea persoana poate evita pericolul
iesind din casa in flacari sau reusind sa scape de furia apelor , ar comite atunci faptele de violenta
amintite , acea persoana nu mai poate invoca starea de necesitate , intrucat pericolul , in primul
caz , nu era iminent , iar , in al doilea caz , trecuse) .
4.Inevitabilitatea pericolului
Condtia iminentei pericolului trebuie analizata in stransa legatura cu conditia
inevitabilitatii lui, in sensul ca acesta nu ar putea fi inlaturat decat prin savarsirea faptei
prevazute de legea penala . Existenta vreunui alt mijloc prin care persoana s-ar fi putut sustrage
pericolului respectiv reprezinta o cauza care inlatra necesitatea actiunii faptuitorului. Nefolosirea
acestei posibilitati dezvaluie o culpa din partea faptuitorului , care il priveaza de beneficiul lipsei
de raspundere.
In starea de necesitate fapta persoanei care incearca sa evite un pericol iminent prin
producerea alteia , de cele mai multe ori inocente in crearea pericolului , va trebui sa fie rational ,
in posibilitatile de salvare , care se ofera in circumstantele date , pentru ca altfel , in cazul in care
pericolul putea fi inlaturat in alt mod , va disparea si insasi necesitatea care justifica actiunea.

5

Posibilitatea evitarii pericolului prin alt mijloc trebuie analizata ca o conditie absoluta, pe
baza unor criterii abstracte , si tinandu-se seama de toate conditiile obiective in care s-a gasit
faptuitorul , precum si de aptitudinea acestuia in momentul de tulburare de a judeca cu claritate
situatia in care se afla si mijloacele de a se salva . Aceasta deoarece in conditii perfect identice
oamenii pot reactiona diferit potrivit starii lor psihice. Fata de cele analizate rezulta cel care
poate evita pericolul prin fuga si prefera sa savarseas fapta prevazuta de lege este exclus de la
beneficiul starii de necesitate , fuga neimplicand nici o dauna morala pentru el si nici incurajare
pentru cauza pericolului.

5.Conditiile efectuarii actiunii starii de salvare
Necesitatea actiunii de salvare .Existenta pericolului iminent si inevitabil constrange pe
faptuitor sa savarseasca un act necesar evitarii consecintelor ce-l ameninta .. Nefiind vorba de o
alterare a facultatilor mintale care sa-l puna practic in imposibilitate de a evalua atat pericolul ,
cat si calitatea milloacelor de salvare pe care le are la indemana , faputitorul sub impulsul
necesitatii , actioneaza voluntar , dar constrans . Este o constrangere relativa nu absoluta . Actul
necesar in asemenea conditii poate fi de natura defensiva sau agresiva. El poate sa conste dintr-o
actiune dirijata contra cauzei care genereaza pericolul , faptuitorul aparandu-se , de exemplu , de
un atac din partea unei persoane , care nu imbraca caracterul de atac injust pentru a indreptati o
legitima aparare (iresponsabili, minori ) sau impotriva unor animale . El poate lua si forma unei
actiuni agresive indreptate impotriva persoanelor , fie asupra bunurilor cu totul straine de
cauzarea pericolului , prin lezarea carora faptuitorul gaseste singura solutie de a se salva.
Caracterizarea actiunii ca necesara , spre deosebire de actiunea de aparare din legitima aparare
rezulta din inevitabilitatea ei in conditiile date , ca fiind singura posibilitate de evitare a
pericolului . Existenta unei alte posibilitati , tinand seama de toate elementele obiective si
subiective , ridica necesitatea actiunii de salvare . Atunci cand faptuitorul a putut concepe si o alta
posibilitate de evitare a pericolului , cu consecinte mai putin pagubitoare , nu va beneficia de
efectele starii de necesitate . Doctrina necesitatii analizata mai sus isi gaseste campul de aplicare
restrans , prin vointa legiuitorului care fixeaza anumite limite , stabilite in raport cu proportia
dintre urmarile pricinuite fata de cele evitate .

6

Natura activitatii de salvare . Nu orice actiune de salvare intereseaza institutia starii de
necesitate din dreptul penal . Pentru a se pune problema inlaturarii caracterului penal al unei fapte
comise in conditiile starii de necesitate , trebuie ca in mod necesar acea fapta sa fie prevazuta de
legea penala . Daca actiunea de aparare nu este prevazuta de legea penala , nemaifiind in discutie
problema inlaturarii caracterului penal al acesteia , ramane fara interes , din punctul de vedere al
legii penale , sa se mai analizeze celelalte conditii ale starii de necesitate . Ceea ce intereseaza
deci , in primul rand , este ca actiunea de aparare sa constea dintr-o fapta prevazuta de legea
penala . Este , de asemenea , fara importanta , calificarea ei juridica , in conditiile starii de
necesitate putand fi savarsite fapte de o mare varietate , inceptnd cu omorul si terminand cu cea
mai putin grava fapta de insusire , de distrugere sau de degradare a bunului altuia , ori de inlcare a
unor reguli de circulatie . In concluzie , pentru a se putea discuta despre existenta starii de
necesitate , actiunea de salvare trebuie sa constea dintr-o fapta care , daca nu s-ar incadra in
conditiile analizate ar antrena raspunderea penala a faptuitorului.
I nterventia in salvarea celui expus pericolului. Ptrivit art . 45 C.pen . este in stare
de necesitate si cel ce savarseste fapta prevazuta de legea penala pentru salvarea vietii ,
integritatii corporale , sanatatii , bunurilor altor persoane . Sfera persoanelor care pot interveni
pentru a salva o alta persoana a fost largita , orice persoana putand interveni , fara exceptie .
Justificarea acestei prevederi este ideea de solidaritate umana, care determina individul sa nu stea
pasiv cand are posibilitatea de a interveni pentru salvarea unei valori amenintate . Actiunea
textului este practic tot o rezultanta a constrangerii , dar care nu izvoraste din instinctul sau de
conservare, ci dintr-o suma de elemente moral- afective , de solidaritete intre oameni, care-l
impiedica sa ramana indiferent in fata nenorocirii altuia. Ceea ce caracterizeaza fapta de
interventie este imprejurarea ca ea este comisa fara vinovatie , mobilul faptei excluzand
atiutdinea psihica comdamnabila a unui infractor . In actiunea de interventie se pot ivi doua
situatii : cazul unei singure persoane in pericol si cazul mai multor persoane in pericol .

In cazul unei singure persoane in pericol intervenientul pote actiona in favoarea celui in
pericol la solicitarea acestuia sau din initiativa proprie daca persoana amenintata ignora pericolul
. Este posibil ca intervenientul sa efectueze actiuni de salvare chiar impotriva refuzului persoanei

7

amenintate . Este cazul ajutorului dat pentru salvare unei persoane care a incercat sa se sinucida .
In cazul mai multor persoane in pericol se pot ivi situatii cand mai multe persoane sunt
amenintate de acelasi pericol . Intervenientul , animat de dorinta de a da ajutor , nu poate fi util
tuturor. S-a pus intrebarea daca poate interveni in favoarea uneia dintre ele . Raspunsul nu pote fi
decat afirmativ , cu o conditie insa : actiunea intreprinsa de el pentru salvarea persoanei
respective sa nu inrauteasca situatia celorlalti . Conditia este logica fiindca pericolul in care se
gaseau toate persoanele in stare de necesitate nu poate fi amplificat , fara sa atraga raspunderea
persoanei care nu se afla in aceasta situatie exceptionala , dar produce prin fapta sa aceasta
inrautatire. De asemenea, s-a spus ca intervenientul nu poate inversa situatia a doua persoane in
pericol , dintre care una vrea sa se sacrifice in favoarea celeilalte , salvand tocmai pe aceea care
are intentii altruiste. Cu ocazia unei catastrofe sau calamitati care genereaza stari de necesitate
persoanele insarcinate cu atributii de a asigura ordinea pot savarsi fapte abuzive pentru care nu se
va putea invoca starea de necesitate . Aceste persoane in exercitarea atributiilor lor vor trebui sa
urmareasca salvarea tuturor celor amenintati de pericol sau sa limiteze pe cat posibil efectele
catastrofei, respectand instructiunile date in eventualitatea unor astfel de evenimente . Orice abuz
din partea lor este le va angaja raspunderea .
Concluzia este ca persoana obligata sa infrunte pericolul trebuie sa actioneze alegand
solutiile cele mai bune in exercitarea obligatiilor ce-i incumba in actiunea de salvare pe care o
intreprinde . orice abuz sau neglijenta din partea sa ii antreneaza raspunderea .

6.Limitele starii de necesitate
Starea de necesitate , este conditionata de anumite cerinte indispensabile , in lipsa carora
aceasta " stare " nu se poate realiza . Aceasta nu inseamna ca , intrunirea tuturor conditiilor ce
caracterizeaza starea de necesitate conduc la justificarea oricarei actiuni de salvare pentru evitarea
pericolului . Legea care a ridicat caracterul penal al faptei savarsite in conditiile starii de
necesitate a impus si anumite limite actiunii de salvare , a fixat o anumita relatie de proportie
intre bunul salvat si cel sacrificat , in afara carora i se va refuza faptuitorului beneficiul starii de
necesitate . Inlaturarea unui rau mai mic prin cauzarea constienta a unui rau mai mare reperezinta

8

o activitate careia legiuitorul nu putea sa-i acorde beneficiul apararii de raspundere penala , chiar
in situatia in care faptuitorul se gasea sub influenta unei constrangeri.Ca si in cazul legitimei
aparari cerinta unei proportii deriva , ea insasi , din ideea de constrangere psihica. Daca in
legitima aparare , in care persoana atacata , prin reactia sa , provoaca un rau agresorului , trebuie
sa respecte o anumita proportionalitate intre consecintele atacului si urmarile apararii , cu atat mai
mult in starea de necesitate, o asemenea proportie intre consecintele pericolului si raul produs
prin actiunea de salvare se impune , fiind vorba de prejudicierea , de cele mai multe ori , a unei
persoane inocente . In literatura juridica au fost discutii chiar in cazul in care in loc de
proportionalitate exista egalitate (este vorba de situatia celui care sacrifica viata altuia pentru a si-
o salva pe a sa ).
Se poate intampla uneori ca urmarea pricinuita prin actiunea de inlaturare a pericolului sa nu fie
mai grava decit cea care s-ar fi produs daca pericolul nu s-ar fi inlaturat , dar sa fie in schimb mai
grava decit aceea care ar fi fost suficienta pentru inlaturarea pericolului . In astfel de cazuri , daca
cei care au efectuat actiunea de inlaturare a pericolului nu si-au dat seama de depasirea necesitatii
, fapta lor va fi considerata ca fiind savarsita in stare de necesitate ; in caz contrar ei vor beneficia
de circumstanta atenuanta.
In operatia de stabilire a depasirii necesitatii va trebui , ca si la legitima aparare , sa se tina
seama de conditia psihica in care se gasea cel care a efectuat actiunea de inlaturare a pericolului si
in cazul in care s-ar constata acesta , datorita imprejurarilor , s-a aflat sub stapanirea unei
puternice tulburari sau temeri depasirea limitei de necesitate va fi socotita ca justificata , adica ca
un rezultat al constrangerii
Mentinerea unei proportii intre urmarile provocate si urmarile ce s-ar fi produs daca
pericolul nu era inlaturat rezulta din prevederile art . 45 C.pen., potrivit carora " nu este in stare
de necesitate persoana care in momentul in care a savarsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste
urmari mai grave decat cele la care s-ar fi expus daca pericolul nu era inlaturat " . Conditia
proportionalitatii este ceruta , in actuala reglementare, pentru orice situatie vizata de starea de
necesitate atat in conditiile de salvare a vietii , integritatii corporale sau sanatatii ,cat si in cele
referitoare la bunuri importante ori la interesul obstesc. Ingaduinta legii nu inceteaza decat in
cazul in care se produc urmari vadit mai grave decat cele evitate . Pentru provocarea unor urmari

9

egale sau mai grave , avandu-se in vedere ca circumstantele in care se gasea faptuitorul , nu s-a
mai considerat util ca fapta respectiva sa fie pedepsita. Actuala reglementare tine deci seama de
esenta starii de necesitate , cauza de excludere a caracterului penal al faptei , care isi gaseste
fundamentarea stiintifica in ideea constrangerii psihice in care a actionat faptuitorul , caruia nu
cai se poate cere evaluari reci , matematice .
Nu se considera in stare de necesitate persoana care , datorita functiei sau profesiei
sale , este obligata sa infrunte pericolele inerente functiei sau profesiei respective . Este vorba de
un caz special de excludere de la incidenta juridica a starii de necesitate , deoarece situatia la care
se refera aceasta excludere nu priveste lipsa vreuneia dintre conditiile cerute pentru existenta
starii de necesitate .In acest caz ceea ce lipseste este insusi temeiul care justifica inlaturarea
caracterului penal al faptei, adica perzenta constrangerii . Legea nu recunoaste existenta
constrangerii atunci cand persoana expusa pericolului are obligatia sa infrunte acel pricol , fiind
cel indatorat sa infrunte un pericol nu se poate considera constrans . Acest caz special de
excludere isi afla temeiul juridic in normele legale care reglementeaza activitatea anumitor ,
profesii sau indeletniciri , al caror rol social este de a combate si a infrunta grave si frecvente
pericole ; de exemplu , medicii , personalul sanitar , pompierii . marinarii , cadrele militare in
timpul actiunilor militare . Excluderea starii de necesitate se limiteaza insa numai la acele
pericole care sunt inerente acestor profesii sau functii, ori care sunt posibile in sfera exercitarii
lor . Persoanele exceptate nu pot invoca starea de necesitate in cazul cand fapta a fost savarsita
pentru propria salvare ; dar , beneficiaza de aceasta cauza de excludere a raspunderii penale
atunci cand au savarsit o fapta prevazuta de legea penala , in exercitiul profesiei , functiei sau
indeletnicirii respective , pentru a inlatura insa pericolul grav si iminent la care au fost expuse alte
persoane.





10

7.Efecte starii de necesitate
Starea de necesitate cand este concret constatata atrage inlaturarea caracterului penal al
faptei savarsite, excluzand astfel raspunderea penala a autorului faptei . Aceasta excludere a
raspunderii penale nu conduce de regula si la excluderea raspunderii civile . De cele mai multe ori
fapta savarsita in stare de necesitate aduce vatamare unei alte persoane , careia nu i se poate
reprosa nimic cu privire la producerea pericolului care a determinat starea de necesitate . Daca
persoana vatamata prin fapta savarsita de cel aflat in stare de necesitate a contribuit intr-un fel
oarecare la producerea acestei stari , atunci va fi inlaturata si raspunderea civila fata de aceasta
persoana. Starea de necesitate fiind o cauza de inlaturare al caracterului penal al faptei intemeiata
pe lipsa de vinovatie , rezulatata din existenta constrangerii , efectele sale se produc subiectiv
.Cand actiunea de inlaturare a pericolului a fost efectuata de mai multe persoane , existenta
constrangerii va fi cercetata separat pentru fiecare participant la actiune.












11

8. Bibliografie


www.google.md
lex.justice.md
Drept Penal Partea Generala vol. I Mariana Graama ; Alina Savga
Drept Penal - Legea penala si infractiunea Vasile Pavaleanu
Codul Penal al Republicii Moldova