Scrie un eseu de 2 - 3 pagini n care s prezini tema i viziunea despre lume, reflectate ntr-un

text dramatic studiat, aparinnd perioadei postbelice.

Parabola dramatica Iona(1968) de Marin Sorescu, face parte, alaturi de Paracliserul
si Matca, din volumul Setea muntelui de sare, aparut in 1974. Desi e subintitulata Tragedie
in patru tablouri, Iona este de fapt o drama in care tragicul se imbina cu comicul; Sorescu nu
foloseste cuvantul tragedie in acceptiunea clasica de specie a genului dramatic, ci vrea sa
ilustreze lupta individului cu destinul, incercarea dea a-l infrunta, incercarea de a se gasi pe sine,
de a-si defini fiinta.
Iona de Marin Sorescu apartine teatrului modern, unde nu se mai pastreaza distinctiile
dintre speciile traditionale ale dramaturgiei: tragedie, comedie si drama. Eliberarea de formele
dramaturgiei traditionale se manifesta prin mai multe aspecte: amestecul speciilor, insertia
liricului, reinterpretarea unor mituri (mitul biblic, mitul lui Don Quijote, mitul lui Sisif), absenta
conflictului exterior, absenta cronologiei, prezenta unui timp si a unui spatiu simbolic,
suprapunerea fictiunii cu realitatea, prezenta indicatiilor scenice ample pentru fixarea spatiului si
prezentarea personajelor, prezenta unui singur personaj.
Tema textului este indicata de autor intr-o Prefata: stiu numai ca am vrut sa scriu ceva
despre un om singur, nemaipomenit de singur. Asadar, tema e singuratatea fiintei umane
aflata in cautarea sinelui intr-o lume din care Dumnezeu s-a retras. Secvente ilustrative
pentru tema sunt momentul in care Iona isi pierde ecoul, incercarea esuata de comunicare cu cei
doi pescari si episodul in care rateaza comunicarea cu lumea (biletul scris cu propriul sange e
gasit tot de el).
Titlul piesei trimite la mitul biblic al prorocului Iona din cartea cu acelasi titlu a
Vechiului Testament, pe care autorul il reinterpreteaza si il trateaza in maniera proprie. Sorescu
pastreaza din mitul biblic doar numele eroului, deoarece spre deosebire de prorocul biblic, care
este inghitit de un peste pentru neascultarea de a propovadui credinta in Dumnezeu oamenilor
din cetatea Ninive, personajul din tragedia lui Sorescu se afla de la inceput prizonier in gura unui
peste, fara posibilitatea evadarii si fara a fi savarsit vreun pacat. Actiunea de a pescui devine un
simbol al cautarii, al cunoasterii. Tragicul situatiei consta in faptul ca procesul cunoasterii se
deruleaza intr-o lume inchisa: abdomenul monstrului marin.
Piesa e structurata in patru tablouri: tablourile 1 si 4 surprind un plan exterior, iar 2 si 3
un plan interior.
Spatiul e insa simbolic: in tabloul 1, marea trimite spre libertate. Ea este insa simbolizata
prin cercuri indicand un spatiu inchis, limitat. In tabloul 4 senzatia de eliberare din spatiul inchis
din interiorul pestelui e anulata prin impresia formularii: ceva ca o plaja. Relatiile temporale
reliefeaza, in principal, perspectiva discontinua a timpului psihologic care potenteaza starile
interioare ale personajului.
Conflictul este de fapt drama existentiala a protagonistului Iona. Imagine a omului
modern, Iona traieste plenar un conflict interior cu propriul sine,intr-o intriga de mare tensiune
dramatica nascuta din discrepanta dintre idealul/ideea de libertate, de cunoastere absoluta, si
damnarea de a trai intr-un orizont inchis, ca un pantece de chit.
Modalitatile de caracterizare in textul dramatic sunt directe si indirecte. Caracterizarea
directa este realizata de autor prin intermediul indicatiilor scenice. In text regasim si procedee
moderne de caracterizare precum introspectia si monologul interior.
Conditia lui Iona este cea a omului modern, obligat sa se supuna conventiilor sociale:
Iona e pescar, iar asta presupune ca trebuie sa prinda pesti. Visul lui e sa prinda pestele al
mare, adica sa evadeze din aceasta conditie, sa-si urmeze idealul; din pacate, nu poti sa-ti
schimbi marea, asadar Iona e condamnat sa ramana un prizonier al destinului. Incearca sa-l
pacaleasca prin joc, pescuind pesti din propriul acvariu. Armele pe care Iona le foloseste pentru a
evada din interiorul pestelui sunt logosul(in absenta unui interlocutor), eroul se dedubleaza,
dialogand cu sine si imbinand singuratatea si actiunea(mersul, cautarea unei iesiri). Iona reuseste
sa-si invinga teama de moarte prin ratiune: Dorinta lui Iona este aceea de a construi o banca in
mijlocul marii adica un loc de refugiu care sa ofere echilibru, stabilitate vietii. Incercarea lui Iona
de a evada din peste are drept rezultat intrarea intr-un alt peste, asadar Iona ramane prizonier in
absurdul existentei: insa el isi constientizeaza singuratatea, intelege ca nimeni din sat, nimeni de
pe pamant, nimeni din cer nu-l poate salva. Se resemneaza, se adapteaza la situatie insa nu
renunta la gasirea unei cai de evadare. In ultimul tablou este surprins un timp simbol: Iona a fost
prizonier o viata, iar acum are impresia ca e liber. Descopera ca intreg orizontul e un sir nesfarsit
de burti de peste, adica e condamnat la un destin din care nu poate iesi. Decizia finala e
surprinzatoare dar perfect logica: nedescoperind nicio cale de salvare din universul inchis, in care
e iremediabil captiv, el incearca sa caute iesirea in sens invers, adancindu-se in propriul univers
launtric. Gestul lui nu trebuie inteles ca sinucidere ci ca eliberare totala prin care isi rezolva
criza.
In opinia mea, atitudinea pescarului Iona, personaj principal al piesei cu acelasi nume,
este conforma situatiei omului modern, care se descopera singur in univers.
Piesa Iona de Marin Sorescu aduce o innoire radicala in teatrul romanesc prin
renuntarea la concretul istoric, situarea in atemporal, deschiderea spre arhetipal si, de aici, spre
general-uman, rescrierea mitului biblic cu trimiteri spre actualitate.