Activitatea de intermediere pe piata de capital: practici europene si nationale.

1.1 Aspecte teoretice privind activitatea intermediarilor financiari

Dezvoltarea pietelor financiare nu ar fi fost posibila fara aportul fundamental al
institutiilor de intermediere financiara, menite sa actioneze ca o interfata intre detinatorii de
capital si cei care au nevoie de aceasta resursa de baza pentru dezvoltarea afacerilor lor. In
conditiile in care piata financiara internationala continua sa fie o piata imperfecta si riscanta, pe
care informatia si modalitatile de transmitere a acesteia joaca un rol cheie, se poate spune ca
intermediarii financiari au contribuit si contribuie din plin la cresterea eficientei in alocarea
resurselor de capital.
Intermediarii financiari sunt entitati publice sau private specializate care actioneaza pe
pietele monetar - valutare sau de capital, mobilizand importante resurse financiare de la
detinatorii acestora si punandu-le la dispozitia celor care au nevoie de ele.
Procesul de acumulare i plasare a resurselor bneti efectuat de sistemul financiar, este direct
legat de funcionarea pieelor financiare i diferitor instituii din acest domeniu.
Dac instituiile financiare au drept scop efectuarea micrii ct mai eficiente a mijloacelor
bneti de la proprietari la debitori, scopul pieelor financiare const n organizarea comerului
de active financiare i angajamente ntre cumprtori i vnztori, care de sigur sunt o parte
component a pieei.
Fiecare din subiecii ale pieei financiare n perioad concret de timp poate fi n starea de
echilibru, deficitul sau surplusul al bugetului su. n ultimele dou cazuri la subiecii economici
apare sau necesitate de mprumut al capitalului, sau nevoie de plasare a lui ct mai eficient cu
cele mai avantajoase condiii pentru sine.
In conformitate cu termenii teoriei de intermediere financiar, proprietarul principal al
resurselor investiionale este populaie, iar principalii consumatorii a lui - companii i
organizaii.
n analiza importanei investiionale a mijloacelor bneti ale populaiei se evideniaz forme
organizate i neorganizate a lor.
Prin forme organizate de mijloacele bneti ale populaiei putem s nelegem economii
implementate sub forma de depozite bancare i titluri de valoare. Aceast forma de economii
reprezint mijloacele bneti care fiind acumulate de diferite instituii ale pieei financiare pot fi
relativ uor transformate n investiii. Economiile neorganizate sunt prezentate sub form de
valut cash care rmine n minile populaiei. Aceast form de economii este un resurs
important de poteniale investiii.
Gospodriile sunt nu numai un singur furnizor de fonduri de pe piaa financiar. Sursele de
capital investiional pot fi:
resursele libere din instituii financiar-creditare
mijloacele bneti ale ntreprinderilor i organizaiilor temporar liberalizate
resursele investitorilor strini
resursele statului, etc.
Realizarea cererii i ofertei investiionale este efectuat de intermediari financiari, care au
oportuniti ample la deservirea necesitilor financiare i investiionale ale subiecilor
economici.
Intermediarul financiar organizaie, anumit instituie financiar, funcia principal a cruia
este acumularea mijloacelor bneti libere de la diferite subiecii economici i dispoziia lor de la
numele su (n condiii stabilite) altor subieci care au nevoie de aceste resurse.
Existena intermediarilor financiari uureaz posibilitatea de acumulare resurselor financiare
insuficiente pentru cei care le caut i diversifice posibilitile de plasare a resurselor temporar
libere pentru cei care au exces de ele.
In prezent, intermediarii financiari ofera utilizatorilor o gama larga de servicii integrate, avand
un grad de complexitate diferit.
Principalele servicii sunt:
Tranzactii financiare (vanzarea sau cumpararea de active financiare de pe piata,
platile si decontarile internationale);
Finantarea activitatii economice (finantarea investitiilor internationale, a activitatii de
comert exterior)
Consultanta financiara (consultanta oferita investitorilor cu privire la posibilitatile de
investitie sau la managementul portofoliului detinut);
Monitorizarea pietelor (agentiile de rating ce monitorizeaza diferitele piete financiare
oferind clasamente de risc de tara);
Garantarea operatiunilor financiare (oferirea de garantii bancare in platile
internationale, garantarea emisiunii de titluri financiare);
Asigurarea impotriva riscurilor financiare (asigurarea impotriva riscului de tara, a
riscului de neplata, a riscului suveran etc.);
Expertiza manageriala (oferirea de consultanta in administrarea afacerilor);
Monitorizarea companiei (monitorizarea activitatii companiilor finantate).
In plus de aceste servicii de baza, exista intermediari specializati care ofera si alte servicii conexe
cum ar fi:
Constituirea de consortii bancare pentru mobilizarea unui volum important de resurse
de capital (de exemplu sindicalizarea creditelor);
Implicarea directa in emisiunea de titluri pe piata financiara internationala (emisiunea
de actiuni / obligatiuni);
Promovarea emisiunii de titluri pe piata financiara internationala (cazul emisiunii de
obligatiuni pe o piata straina);
Administrarea contului clienti (cazul factoringului).
Actele de cumprare-vnzare a mrfurilor de pe piaa financiar des sunt legate de obligaiile
financiare, adic obligaiile de ntoarcere a sumei stabilite n termene stabilite i condiiile
stabilite, deci obinerea obligaiilor financiare pentru creditor este temeiul juridic pentru
preteniile lui la obinerea mijloacelor bneti reale n termenele stabilite n viitor.
Tipuri de intermediari pe pietele financiare internationale:
I nstitutiile depozitare:
Bancile comerciale;
Casele de economii si imprumuturi;
Bancile mutuale de economii;
Uniunile de credit.

I nstitutiile non - depozitare:
Bancile de investitii;
Fondurile mutuale;
Fondurile private de pensii;
Companiile de asigurari;
Companiile de finantare;
Fondurile cu capital de risc;
Societati de valori mobiliare.






Interaciune ntre vnztori i cumprtori poate fi realizat direct sau indirect. n primul caz
satisfacerea intereselor reciproce se efectueaz cu ajutorul finanrii directe, n al doilea
finanrii prin intermediari.


Figura 1.1. Tipuri de interaciuni ntre deinatori i utilizatori de capital

n cazul finanrii directe, cumprtorul n schimbul la obligaie financiar primete mijloacele
bneti direct de la vnztor. Pentru cumprtor obligaiile financiare a vnztorului pot fi privite
sub forma de active care aduc venit. Aceste obligaiile financiare pot fi vndute i cumprate pe
pieele financiare. Obligaiunile emise de cumprtori au denumire de obligaiuni directe.
Finanarea direct se efectueaz prin plasamentul privat, cnd, spre exemplu firma (vnztor)
vinde toat lista hrtiilor de valoare unuia nvestitor instituional sau unui grup de investitori mai
mici. Realizarea astfel de operaiuni cere, ca regula, cunotinelor profesioniste a intereselor i
necesitilor cumprtorilor poteniali de obligaiuni financiare.
Pe pieele financiare ntotdeauna sunt specialitii corespunztori, n primul rnd brokerii.
Brokerii nu cumpr i nu vnd hrtiile de valoare, dar numai ndeplinesc comenzile clienilor
pentru efectuarea operaiilor cu preurile avantajoase pentru ei.
Pe piaa de mprumuturi directe mpreun cu brokerii sunt dealerii i bncile de investiii.
Dealerii din numele su i contul propriu cumpr i vnd anumite titluri de valoare la care, ei
consider c va crete cursul. Venitul dealerului depinde de caracterul creterii costului hrtiilor
de valoare i de cheltuieli suportate dup cumprarea, pstrarea i vnzarea lor.











1.2 Rolul intermediarilor financiari n dezvoltarea economiei

Intermediarii financiari sunt instituii financiare prin intermediul crora cei care
economisesc pot s asigure indirect fonduri celor care vor s se mprumute.
Corporaiile i guvernul pun n vnzare instrumentele financiare emise prin intermediul unor
instituii specializate, precum bnci, fonduri mutuale, fonduri de pensii, societi de asigurri.
Aceste instituii sunt numite financiare ntruct prin intermediul lor se ntlnesc, practic, cererea
i oferta de capitaluri.
Necesitatea existenei intermediarilor financiari rezid n faptul c:
- Realizarea unei tranzacii directe ntre un investitor de talie mic ce dorete achiziionarea unor
instrumente financiare i o corporaie cu nevoi suplimentare de finanare este foarte dificil de
ncheiat.
- Investitorii de talie mic ar fi expui unor tranzacii foarte riscante dac nu au realizat
diversificarea riscului n investiia realizat.
- Investitorii de talie mic nu au informaiile necesare referitoare la riscul de credit asociat
participanilor pe pieele financiare, n special a debitorilor.
Principalii intermediari financiari sunt intermediarii monetari sau bancari (respectiv
bncile comerciale si banca de emisiune). Intermediarii financiari bancari emit active secundare,
constituite esenial prin diferitele forme de moneda in circulaie. O alta categorie de intermediari
financiari, intermediarii financiari non-bancari, in principal organisme specializate in colectarea
economiilor, casei de economii, fonduri de pensii, companii de asigurri, nu au putere sa creeze
moneda. Acestea emit in principal quasi-moneda si uneori si active financiare specifice, valori
mobiliare.
Bncile comerciale reprezint categoria cea mai cunoscut de intermediari financiari. n
activitatea unei bnci comerciale activele financiare ocup o pondere semnificativ spre
deosebire de orice entitate care desfoar activiti nefinanciare
Bncile sunt intermediari financiari a cror funcie principal este s primeasc depozite
de la cei care vor s economiseasc i s utilizeze aceste depozite pentru a acorda credite celor
care vor s ia bani cu mprumut. O a doua funcie a bncilor este s uureze cumprarea de
bunuri i servicii prin crearea unor instrumente de plat ca echivalent al depozitelor constituite
de deponeni. Bncile contribuie la crearea unui activ special pe care oamenii l pot utiliza ca
mediu de schimb.
Intermedierea financiara corespunde celui de-al doilea mod de finanare. Aceasta
presupune apariia unui intermediar ntre agenii cu deficit si cei cu capacitate de finanare.
Intermediarul este un organism specializat n colectarea economiilor (In special de la particulari)
i n acordarea de credite (n special ntreprinderilor). Intermedierea financiar conduce astfel la
o relativ disociere ntre colectarea economiilor i finanarea prin credite, n ceea ce privete
colectarea economiilor, intermediarii financiari cuta sa fructifice economiile agenilor cu
excedent de finanare (i n special pe cele ale particularilor), propunndu-le instrumente de
plasare diversificate si adaptate preferinelor lor. Dei duce la operaiuni mai concentrate, aceast
finanare tinde spre o anumit diversificare a tehnicilor, procedeelor i duratelor.
Analiza creditului din perspectiva formelor si funciilor sale evideniaz faptul ca anumii
ageni economici (sa spunem si populaia, dar nu neaprat si nu numai) dispun de capacitai de
finanare, in vreme ce ali ageni economici (de exemplu ntreprinderile) au nevoie de finanare.
Echilibrul intre capacitatile de finantare si nevoile de finantare se realizeaza printr-un ansamblu
de operatiuni care impreuna formeaza operatiunile de intermediere financiara.
Diferenierea intermediarilor financiari
Pe msura ce structura financiara naionala se dezvolta, inter-medierii tind sa se specializeze, sa-
si multiplice oferta si sa-si diferenieze interveniile, serviciile pe care le ofer si modalitile de
funcionare. Instituiile de credit n activitate n economiile cu structura financiara incipienta sunt
puin difereniate, n majoritatea acestor tari, banca centrala si cteva bnci comerciale
concentreaz principalele operaiuni financiare. Acestea coexista eventual cu instituii mai
specializate: cecuri potale, case potale de economii, bnci de dezvoltare, organisme de credit
mutual sau cooperatist, cel mai adesea orientate spre un sector de activitate particular (artizanat
si agricultura n special).Cu toate acestea, slbiciunea relativa a mecanismelor instituionale de
colectare a economiilor si de finanare se gsete parial compensata de punerea la punct a unor
circuite financiare care fac dovada eficacitii si bunelor calitatea de adaptare In mediul socio-
economic.