Tragedia Veacurilor

Tragedia veacurilor
Ellen G. White
Copyright 2012
Ellen G. White Estate, Inc.
Informatii despre aceast a carte
Prezentare general a
Aceast a publicatie ePub este oferit a de c atre Ellen G. White
Estate. Ea face parte dintr-o colectie mai larg a. Va rug am s a vizitati
Ellen G. White Estate website pentru o list a complet a a publicatiilor
disponibile.
Despre autor
Ellen G. White (1827-1915) este considerat a ca ind autorul
american cu cele mai raspndite traduceri, lucr arile ei ind publicate
n mai mult de 160 de limbi. Ea a scris mai mult de 100.000 de pagini,
ntr-o varietate larg a de subiecte spirituale si practice. Cal auzit a de
Duhul Sfnt, ea l-a n altat pe Isus si a ar atat c atre Biblie ca temelie a
credintei sale.
Mai multe link-uri
O scurt a bibliograe a lui Ellen G. White
Despre Ellen G. White Estate
Sfr situl acordului licentei de utilizator
Vizualizarea, imprimarea sau desc arcarea acestei c arti, va acorda
doar o licent a limitat a, neexclusiv a si netransferabil a pentru utiliza-
rea personal a. Aceast a licent a nu permite republicarea, distributia,
transferul, sublicenta, vnzarea, preg atirea unor lucr ari derivate, sau
folosirea n alte scopuri. Orice utilizare neautorizat a a acestei c arti
se va sfr si prin anularea licentei acordate prin prezenta.
Mai multe informatii
Pentru informatii suplimentare despre autor, editori, sau modul
n care puteti sprijini acest serviciu, v a rugam s a contactati Ellen G.
i
White Estate: mail@whiteestate.org. Suntem recunosc atori pentru
interesul si impresiile dumneavoastr a si v a dorim binecuvntarea lui
Dumnezeu n timp ce veti citi.
ii
iii
Introducere
nainte de intrarea p acatului n lume, Adam se bucura de o co-
muniune liber a cu F ac atorul s au, dar dup a ce omul s-a desp artit de
Dumnezeu prin p ac atuire, neamul omenesc a pierdut acest nalt pri-
vilegiu. ns a, prin Planul de Mntuire, a fost deschis a o cale prin care
locuitorii p amntului s a poat a avea iar a si leg atur a cu cerul. Dumne-
zeu a comunicat cu oamenii prin Duhul S au, iar prin descoperirile
date slujitorilor S ai ale si, a fost dat a lumii lumina divin a. Oamenii
au vorbit de la Dumnezeu mnati de Duhul Sfnt (2 Petru 1, 21).
n primii dou a mii cinci sute de ani din istoria omenirii, n-a
existat nici o revelatie scris a. Aceia care fuseser a nv atati de Dum-
nezeu transmiteau cuno stinta lor altora, si aceasta era transmis a din
tat a n u, de la o generatie la alta. Preg atirea Cuvntului scris a
nceput pe timpul lui Moise. Revelatiile inspirate au constituit atunci
o carte inspirat a. Aceast a lucrare a continuat ntr-o lung a perioad a
de saisprezece veacuri de la Moise, istoricul creatiunii si al Legii,
pn a la Ioan, raportorul celor mai sublime adev aruri ale Evangheliei.
Biblia arat a c atre Dumnezeu ca autor al ei; cu toate acestea, a
fost scris a de mini omene sti si, n variatele stiluri ale diferitelor ei
c arti, ea prezint a caracteristicile numero silor ei scriitori. Adev arurile
descoperite sunt toate insuate de Dumnezeu (2 Timotei 3, 16);
cu toate acestea, sunt exprimate n cuvinte omene sti. Cel Innit,
prin Duhul S au cel Sfnt, a rev arsat lumina n mintile si inimile
slujitorilor S ai. El a dat vise, vedenii, simboluri si nf ati s ari; iar aceia
c arora adev arul le-a fost astfel descoperit au mbr acat gndul n
limbaj omenesc.
Cele Zece Porunci au fost rostite de nsu si Dumnezeu si au fost
scrise cu mna Sa. Ele sunt o alc atuire divin a si nu omeneasc a. [6]
Dar Biblia, cu adev arurile ei date de Dumnezeu si exprimate n
limbajul oamenilor, ne prezint a o unire a divinului cu omenescul. O
astfel de unire a existat n natura Domnului Hristos, care era Fiul
lui Dumnezeu si Fiul omului. Acest lucru este adev arat cu privire la
iv
Biblie, tot a sa cum a fost adev arat si cu Hristos, c aci Cuvntul s-a
f acut trup si a locuit printre noi. (Ioan 1, 14)
Scrise n veacuri diferite, de oameni care se deosebeau foarte
mult n ceea ce prive ste rangul si ocupatia, n nzestrarea intelectual a
si spiritual a, c artile Bibliei prezint a un contrast izbitor n ceea ce
prive ste stilul, ca si o diversitate n natura subiectelor descoperite.
Sunt folosite diverse forme de exprimare de c atre diferitii ei scriitori;
adesea, acela si adev ar este mai izbitor prezentat de unul dect de
altul. Deoarece mai multi scriitori prezint a un subiect sub diferite
aspecte si relatii, pentru cititorul supercial, neglijent sau cu pre-
judec ati, poate ap area o nepotrivire sau o contradictie, acolo unde
cercet atorul evlavios, cu o p atrundere mai clar a, vede armonia care
exist a n profunzime.
Fiind prezentat prin persoane diferite, adev arul este descoperit
n variatele lui forme. Un scriitor este mai puternic impresionat
de o anumit a faz a a subiectului; el prinde acele puncte care se ar-
monizeaz a cu experienta lui sau cu puterea lui de ntelegere si de
apreciere; altul prinde o alt a faz a; si ecare dintre ei, sub c al auzi-
rea Duhului Sfnt, prezint a ceea ce i-a impresionat mai puternic
mintea un aspect diferit al adev arului n ecare carte, dar o ar-
monie des avr sit a n toate. Iar adev arurile revelate n felul acesta se
unesc pentru a forma un ntreg des avr sit, adaptat pentru a face fat a
nevoilor oamenilor n toate mprejur arile si experientele vietii.
Lui Dumnezeu I-a pl acut s a fac a cunoscut lumii adev arul S au
prin instrumente omene sti si El nsu si, prin Duhul S au cel Sfnt,
i-a preg atit pe oameni si i-a f acut n stare s a fac a lucrarea aceasta.
El le-a c al auzit mintea ca s a aleag a ce s a vorbeasc a si ce s a scrie.
Comoara a fost ncredintat a vaselor de lut si, cu toate acestea, nu
este mai putin din ceruri. M arturia este transmis a prin exprimarea [7]
nedes avr sit a a limbajului omenesc, dar este m arturia lui Dumnezeu;
iar copilul lui Dumnezeu, ascult ator si credincios, vede n ea slava
unei puteri divine, pline de har si de adev ar.
n Cuvntul S au, Dumnezeu a ncredintat oamenilor cuno stinta
necesar a pentru mntuire. Sntele Scripturi trebuie s a e primite ca
o descoperire autoritar a, infailibil a a vointei Sale. Ele sunt m asura
caracterului, descoperitorul doctrinelor si dovada experientei. Toat a
Scriptura este insuat a de Dumnezeu si de folos ca s a nvete, s a
mustre, s a ndrepte, s a dea ntelepciune n neprih anire, pentru ca
omul lui Dumnezeu s a e des avr sit si cu totul destoinic pentru orice
lucrare bun a. (2 Timotei 3, 16.17)
Cu toate acestea, faptul c a Dumnezeu a descoperit voia Sa oa-
menilor prin Cuvntul S au n-a f acut inutil a prezenta si c al auzirea
continu a a Duhului Sfnt. Din contr a, Duhul a fost f ag aduit de Mn-
tuitorul nostru ca s a descopere Cuvntul slujitorilor S ai, s a lumineze
si s a aplice nv at aturile Lui. Si pentru c a Duhul lui Dumnezeu a fost
Acela care a inspirat Biblia, este cu neputint a ca nv at atura Duhului
s a e vreodat a contrar a aceleia a Cuvntului.
Duhul n-a fost dat si nici nu va rev arsat vreodat a pentru
a da la o parte Biblia, c aci Scripturile declar a l amurit: Cuvntul lui
Dumnezeu este m asura prin care trebuie s a e pus a la prob a toat a
nv at atura si experienta. Apostolul Ioan spune: Prea iubitilor, s a
nu dati crezare oric arui duh; ci s a cercetati duhurile dac a sunt de
la Dumnezeu; c aci n lume au ie sit multi prooroci mincino si. (1
Ioan 4, 1). Iar Isaia declar a: La lege si la m arturie! C aci dac a nu
vor vorbi a sa, nu vor mai r as ari zorile pentru poporul acesta. (Isaia
8, 20)
O mare ocar a a fost aruncat a asupra lucr arii Duhului Sfnt, prin
r at acirile acelei categorii de oameni care, pretinznd c a sunt ilumi-
nati de El, declar a c a nu mai au nevoie de c al auzirea Cuvntului
lui Dumnezeu. Ei se las a condu si de impresii pe care le socotesc ca
ind glasul lui Dumnezeu n suet. Dar duhul care i st apne ste nu
este Duhul lui Dumnezeu. Aceast a urmare a impresiilor, cu neglija- [8]
rea Scripturilor, poate duce numai la confuzie, la am agire si ruin a.
Ea sluje ste numai pentru a promova scopurile celui r au. Deoarece
lucrarea Duhului Sfnt este de o important a vital a pentru biserica lui
Hristos, unul dintre planurile lui Satana este ca, prin r at acirile extre-
mi stilor si ale fanaticilor, s a arunce ocar a asupra lucr arii Duhului si
s a-l fac a pe poporul lui Dumnezeu s a neglijeze acest izvor al puterii
pe care nsu si Domnul l-a prev azut.
n armonie cu sfntul Cuvnt al lui Dumnezeu, Duhul S au avea
s a- Si continue lucrarea n tot cursul dispensatiunii Evangheliei. De-a
lungul veacurilor, n timp ce erau date Scripturile Noului si Vechiului
Testament, Duhul Sfnt n-a ncetat s a transmit a lumin a unor persoane
individuale, n afara descoperirilor care aveau s a e ncorporate n
Canonul sacru. ns a si Biblia descrie cum, prin Duhul Sfnt, oamenii
au primit avertiz ari, mustr ari, sfaturi si ndrum ari n probleme care nu
aveau nici o leg atur a cu darea Scripturilor. Se mentioneaz a prooroci
din diferite veacuri, ale c aror rostiri n-au fost scrise niciodat a. n
acela si fel, dup a ncheierea canonului Scripturii, Duhul Sfnt avea
s a- Si continue lucrarea Sa, s a-i ilumineze, s a-i avertizeze si s a-i
mngie pe copiii lui Dumnezeu.
Isus a f ag aduit ucenicilor S ai: Dar Mngietorul, adic a Duhul
Sfnt, pe care-L va trimite Tat al, n Numele Meu, v a va nv ata toate
lucrurile, si v a va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.... Cnd va
veni Mngietorul, Duhul adev arului, are s a v a c al auzeasc a n tot
adev arul; c aci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va auzit, si
v a va descoperi lucrurile viitoare. (Ioan 14, 26; 16, 13). Scriptura
nvat a l amurit c a aceste f ag aduinte, departe de a limitate la zilele
apostolilor, se extind asupra bisericii lui Hristos din toate veacurile.
Mntuitorul i asigur a pe urma sii S ai: Si nv atati-i s a p azeasc a tot
ce v-am poruncit. Si iat a c a Eu sunt cu voi n toate zilele, pn a
la sfr situl veacului. Amin (Matei 28, 20). Iar Pavel declar a c a
darurile si manifest arile Duhului au fost a sezate n biseric a pentru
des avr sirea sntilor, n vederea lucr arii de slujire, pentru zidirea
trupului lui Hristos, pn a vom ajunge toti la unirea credintei si a [9]
cuno stintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la n altimea
staturii plin at atii lui Hristos. (Efeseni 4, 12.13)
Pentru credincio sii din Efes apostolul Pavel se ruga: Si m a rog
ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tat al slavei, s a v a dea
un duh de ntelepciune si de descoperire, n cunoa sterea Lui, si s a
v a lumineze ochii inimii, ca s a pricepeti care este n adejdea chem arii
Lui, care este bog atia slavei mo stenirii Lui n snti, si care este fat a
de noi, credincio sii, nem arginita m arime a puterii Sale, dup a lucrarea
puterii t ariei Lui. (Efeseni 1, 17-19). Lucrarea Duhului divin, pentru
luminarea ntelegerii si pentru deschiderea mintii fat a de lucrurile
adnci ale Cuvntului sfnt al lui Dumnezeu, era binecuvntarea pe
care Pavel o cerea n favoarea bisericii din Efes.
Dup a manifestarea minunat a a Duhului Sfnt, n Ziua Cincizeci-
mii, Petru i-a ndemnat pe oameni la poc aint a si la botez n numele
lui Hristos, pentru iertarea p acatelor; si el a spus: Veti primi darul
Sfntului Duh. C aci f ag aduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii
vo stri, si pentru toti cei ce sunt departe acum, n orict de mare nu-
m ar i va chema Domnul, Dumnezeul nostru. (Faptele Apostolilor
2, 38.39)
n leg atur a imediat a cu scenele marii zile a lui Dumnezeu, Dom-
nul, prin proorocul Ioel, a f ag aduit o manifestare deosebit a a Duhului
S au (Ioel 2, 28). Aceast a profetie s-a mplinit partial n rev arsarea
Duhului Sfnt n Ziua Cincizecimii; dar va ajunge la o mplinire de-
plin a n manifestarea harului divin care va nsoti ncheierea lucr arii
Evangheliei.
Marea lupt a dintre bine si r au va cre ste n intensitate aproape de
ncheierea timpului. n toate veacurile, mnia lui Satana s-a manifes-
tat mpotriva bisericii lui Hristos; si Dumnezeu Si-a rev arsat harul
si Spiritul asupra poporului S au pentru a-l nt ari, ca s a se mpotri-
veasc a puterii celui r au. Cnd apostolii lui Hristos aveau s a duc a
lumii Evanghelia Sa si s a o scrie pentru toate veacurile viitoare, ei
aveau s a e n mod special nzestrati cu iluminarea Duhului. Dar, pe
m asur a ce biserica se apropie de eliberarea ei nal a, Satana va lucra [10]
cu o putere din ce n ce mai mare. El s-a cobort cuprins de o mnie
mare, stiind c a are putin a vreme. (Apocalipsa 12, 12). El va lucra
cu toat a puterea, cu semne si minuni mincinoase. (2 Tesaloniceni
2, 9). Timp de sase mii de ani aceast a inteligent a deosebit a, care
odinioar a fusese cea mai n altat a printre ngerii lui Dumnezeu, s-a
dedat cu totul lucr arii de am agire si ruinare. Si toat a profunzimea
iscusintei satanice si a subtilit atii dobndite, toat a cruzimea la care
s-a ajuns n decursul acestor veacuri de lupt a vor ndreptate m-
potriva poporului lui Dumnezeu n conictul nal. Si n aceast a
vreme de primejdie, urma sii lui Hristos trebuie s a avertizeze lumea
cu privire la a doua venire a Domnului; un popor trebuie preg atit
s a stea naintea Lui, la venirea Sa, f ar a pat a si f ar a zbrcitur a. (2
Petru 3, 14). n acest timp, nzestrarea deosebit a a harului si a puterii
divine nu este mai putin necesar a pentru biseric a dect a fost n
zilele apostolilor.
Prin iluminarea Duhului Sfnt, scenele luptei ndelungate dintre
bine si r au au fost descoperite scriitoarei acestor pagini. Din timp
n timp, mi s-a ng aduit s a privesc lucrarea, n diferite veacuri, a
marii lupte dintre Hristos, Printul vietii, autorul mntuirii noastre,
si Satana, printul r aului, autorul p acatului, primul c alc ator al sntei
Legi a lui Dumnezeu. Vr ajm a sia lui Satana mpotriva lui Hristos s-a
manifestat si mpotriva urma silor S ai. Aceea si ur a fat a de principiile
Legii lui Dumnezeu, aceea si lucrare de am agire, prin care r at acirea
este f acut a s a apar a ca ind adev ar, prin care legile omene sti sunt
puse n locul Legii lui Dumnezeu, iar oamenii sunt condu si s a se
nchine mai degrab a creaturii dect Creatorului, pot urm arite n
toat a istoria trecutului. Eforturile lui Satana de a reprezenta gre sit
caracterul lui Dumnezeu, de a-i face pe oameni s a cultive o conceptie
fals a despre Creator si n felul acesta s a-L priveasc a mai degrab a cu
team a si ur a, dect cu iubire; ncerc arile lui de a da la o parte Legea
lui Dumnezeu, conducndu-i pe oameni s a se considere liberi fat a de
cerintele ei si prigonirea acelora care au ndr aznit s a se mpotriveasc a
am agirilor lui, au fost urm arite continuu n toate veacurile. Toate
acestea se pot vedea n istoria patriarhilor, profetilor, apostolilor, a [11]
martirilor si a reformatorilor.
n marea lupt a nal a, Satana va folosi acelea si procedee, va
manifesta acela si spirit si va lucra n acela si scop ca si n veacurile
precedente. Cele petrecute n trecut se vor repeta, cu exceptia faptului
c a lupta viitoare va marcat a de o a sa intensitate cum lumea n-a mai
v azut niciodat a. Am agirile lui Satana vor mai subtile, atacurile lui
vor mai hot arte. Dac a va cu putint a va am agi chiar si pe cei
ale si (Marcu 13, 22).
Cnd Duhul lui Dumnezeu a descoperit mintii mele marile ade-
v aruri ale Cuvntului S au, cum si scenele trecutului si ale viitorului,
am fost ndemnat a s a fac cunoscut si altora ceea ce mi fusese des-
coperit anume, s a urm aresc istoria luptei din veacurile trecute si
ndeosebi s a o prezint astfel, nct s a arunce o lumin a asupra luptei
viitoare, care se apropie cu gr abire. Pentru realizarea acestui scop,
am c autat s a selectez si s a adun laolalt a evenimentele din istoria
bisericii n a sa fel, nct s a subliniez descoperirea marilor adev aruri
probatoare, care au fost date lumii n diferite perioade si care au
provocat mnia lui Satana si vr ajm a sia unei biserici iubitoare de
lume, adev aruri sustinute de acei martori care nu si-au iubit viata
pn a la moarte.
n aceste rapoarte, putem vedea o pregurare a luptei care ne
st a nainte. Privindu-le n lumina Cuvntului lui Dumnezeu si prin
iluminarea Duhului S au, putem vedea descoperite planurile celui
r au si primejdiile pe care vor trebui s a le ocoleasc a aceia care vor
g asiti f ar a pat a naintea Domnului, la venirea Sa.
Marile evenimente care au marcat progresul Reformei n veacu-
rile trecute sunt fapte istorice bine cunoscute si unanim recunoscute
de lumea protestant a; ele sunt fapte pe care nimeni nu le poate ig-
nora. Istoria aceasta am prezentat-o pe scurt n armonie cu scopul
c artii, fapt ce s-a impus neap arat, faptele ind condensate ntr-un
spatiu restrns, cum s-a g asit potrivit, si care s a dea o ntelegere [12]
corect a a aplic arii ei. n unele cazuri, acolo unde istoricul a grupat
evenimentele, pentru ca s a ng aduie pe scurt o vedere cuprinz atoare a
subiectului, sau a rezumat am anuntele ntr-un mod potrivit, cuvintele
lui au fost citate; dar n unele cazuri, nu s-a indicat sursa, deoarece
cit arile nu sunt f acute cu scopul de a acorda autorului o autoritate, ci
pentru c a declaratia lui permite o prezentare u soar a si conving atoare
a subiectului.
Relatnd experienta si vederile acelora care au promovat lucrarea
de reform a din zilele noastre, s-au folosit n acela si fel lucr arile lor
publicate.
Cartea aceasta nu are scopul de a prezenta adev aruri noi cu
privire la luptele din vremurile de demult, ci de a extrage faptele si
principiile care au o important a pentru evenimentele viitoare. Totu si,
privite ca o parte a luptei dintre fortele luminii si ale ntunericului,
toate aceste rapoarte ale trecutului sunt v azute ca avnd o nou a
nsemn atate; prin ele se arunc a o lumin a asupra viitorului, luminnd
calea acelora care, asemenea reformatorilor din veacurile trecute, vor
chemati, chiar cu primejdia pierderii tuturor bunurilor p amnte sti,
s a m arturiseasc a pentru Cuvntul lui Dumnezeu si pentru m arturia
lui Isus Hristos.
Scopul acestei c arti este acela de a nf ati sa scenele marii lupte
dintre adev ar si r at acire; de a descoperi cursele lui Satana si mijlocul
prin care i se poate mpotrivi cu succes; de a prezenta o solutie
satisf ac atoare a marii probleme a r aului, aruncnd o astfel de lu-
min a asupra originii si a sortii nale a p acatului, nct s a descopere
dreptatea si mila, manifestate de Dumnezeu fat a de creaturile Sale;
precum si acela de a ar ata natura sfnt a, neschimb atoare, a Legii
Sale. Rug aciunea sincer a a scriitoarei este ca, prin inuenta ei, oa-
menii s a e eliberati de puterea ntunericului si s a devin a p arta si la
mo stenirea sntilor n lumin a, pentru slava Aceluia care ne-a iubit
si S-a dat pe Sine nsu si pentru noi. [13]
Cuprins
Informatii despre aceast a carte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . i
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . iv
Capitolul 1 Distrugerea Ierusalimului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
Capitolul 2 Persecutiile din primele veacuri . . . . . . . . . . . . . . 31
Capitolul 3 O epoc a de ntuneric spiritual . . . . . . . . . . . . . . . . 40
Capitolul 4 Valdenzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
Capitolul 5 John Wycliffe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
Capitolul 6 Huss si Ieronim . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
Capitolul 7 Desp artirea lui Luther de Roma . . . . . . . . . . . . . 101
Capitolul 8 Luther naintea Dietei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
Capitolul 9 Reformatorul elvetian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
Capitolul 10 naintarea Reformei n Germania . . . . . . . . . . . 157
Capitolul 11 Protestul printilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
Capitolul 12 Reforma n Franta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
Capitolul 13 n T arile de Jos si Scandinavia . . . . . . . . . . . . . 204
Capitolul 14 Reformatorii englezi de mai trziu . . . . . . . . . . 211
Capitolul 15 Biblia si Revolutia Francez a . . . . . . . . . . . . . . . 229
Capitolul 16 P arintii peregrini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
Capitolul 17 Vestitorii diminetii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
Capitolul 18 Un reformator american . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273
Capitolul 19 Lumin a prin ntuneric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
Capitolul 20 O mare rede steptare religioas a . . . . . . . . . . . . . 305
Capitolul 21 O avertizare respins a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 322
Capitolul 22 Profetii mplinite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 336
Capitolul 23 Ce este sanctuarul? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 351
Capitolul 24 n Sfnta Sntelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 363
Capitolul 25 Legea lui Dumnezeu de neschimbat . . . . . . . . 371
Capitolul 26 O lucrare de reform a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 386
Capitolul 27 Rede stept ari moderne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 395
Capitolul 28 n fata raportului vietii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 411
Capitolul 29 Originea r aului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 422
Capitolul 30 Vr ajm a sia dintre om si Satana . . . . . . . . . . . . . 433
Capitolul 31 Lucrarea duhurilor rele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 439
Capitolul 32 Cursele lui Satana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 445
xi
xii Tragedia veacurilor
Capitolul 33 Prima mare am agire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 456
Capitolul 34 Spiritismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 473
Capitolul 35 Scopul papalitatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 483
Capitolul 36 Conictul care se apropie . . . . . . . . . . . . . . . . . 500
Capitolul 37 Scripturile, o ap arare sigur a . . . . . . . . . . . . . . . 510
Capitolul 38 Ultima avertizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 519
Capitolul 39 Timpul strmtor arii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 528
Capitolul 40 Poporul lui Dumnezeu salvat . . . . . . . . . . . . . . 547
Capitolul 41 Pustiirea p amntului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 562
Capitolul 42 Sfr situl luptei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 570
Apendice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 585
Note suplimentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 585
Capitolul 1 Distrugerea Ierusalimului
Dac a ai cunoscut si tu, m acar n aceast a zi, lucrurile, care
puteau s a-ti dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii t ai. Vor
veni peste tine zile, cnd vr ajma sii t ai te vor nconjura cu santuri,
te vor mpresura, si te vor strnge din toate p artile; te vor face una
cu p amntul, pe tine si pe copiii t ai din mijlocul t au; si nu vor l asa
n tine piatr a pe piatr a, pentru c a n-ai cunoscut vremea cnd ai fost
cercetat a. (Luca 19:42-44).
De pe creasta Muntelui M aslinilor , Isus privea Ierusali-
mul. Pl acut a si pa snic a era scena care se desf a sura n fata Sa. Era
s arb atoarea Pa stelui si, din toate t arile, copiii lui Iacov se adunaser a
acolo pentru a participa la marea s arb atoare national a. n mijlo-
cul gr adinilor si al viilor, cu paji sti nverzite, pres arate cu corturile
pelerinilor, se n altau colinele n terase, palatele impun atoare si for-
t aretele masive ale capitalei lui Israel. Fiica Sionului p area s a spun a
n mndria ei: Stau ca mp ar ateas a si nu v ad nici o nenorocire. Era
att de fermec atoare si era sigur a de favoarea cerului, ca atunci cnd,
cu veacuri n urm a, regele cnt aret psalmodia: Frumoas a n altime,
bucuria ntregului p amnt, este Muntele Sionului ... cetatea mare-
lui mp arat. (Psalmii 48, 2). Se puteau vedea cl adirile m arete ale
templului. Razele apusului de soare luminau albul ca de z apad a al
zidurilor lui de marmur a si se reectau pe poarta de aur, pe turn si pe
turnurile mai mici, ascutite. n frumusetea des avr sit a ea st atea ca [18]
mndrie a natiunii iudaice. Care copil al lui Israel putea privi scena
aceasta f ar a un simt amnt de bucurie si admiratie! Dar mintea lui
Isus era ocupat a de gnduri cu totul deosebite. Cnd S-a apropiat de
cetate si a v azut-o, Isus a plns pentru ea (Luca 19, 41). n mijlocul
bucuriei generale a alaiului triumfal, n timp ce ramurile de palmier
unduiau, n timp ce osanalele vesele trezeau ecourile colinelor si mii
de glasuri l declarau mp arat, Mntuitorul lumii a fost cople sit de o
durere nea steptat a si tainic a. El, Fiul lui Dumnezeu, Cel f ag aduit lui
Israel, a c arui putere nvinsese moartea si chemase din mormnt pe
13
14 Tragedia veacurilor
prizonierii ei, era n lacrimi, nu din cauza unei dureri obi snuite, ci a
unei agonii adnci, nest avilite.
Lacrimile Sale nu erau pentru Sine, de si cuno stea bine calea
pe care picioarele Sale urmau s a urce. naintea Sa era Ghetsemani,
scena apropiatei Sale agonii. De asemenea, naintea Sa era Poarta
oilor, prin care timp de veacuri fuseser a conduse animalele pentru
jertf a si care urma s a se deschid a pentru El cnd avea s a e adus
ca un miel la junghiere. (Isaia 53, 7). Nu prea departe era Calvarul,
locul r astignirii. Pe drumul pe care Hristos avea s a calce n curnd,
urma s a cad a groaza unui ntuneric des, atunci cnd El avea s a Se
ofere ca jertf a pentru p acat. Cu toate acestea, nu contemplarea aces-
tor scene arunca umbr a asupra Lui n acest ceas de bucurie. Nu o
presimtire a groazei Sale supraomene sti ntuneca acest spirit neego-
ist. El plngea pentru miile de condamnati din Ierusalim, datorit a
orbirii si nepoc aintei acelora pe care venise s a-i binecuvnteze si
s a-i mntuiasc a.
Istoria de mai bine de o mie de ani, de favoare deosebit a si ocro-
tire, manifestate de Dumnezeu fat a de poporul ales, era deschis a n
fata ochilor lui Isus. Acolo era Muntele Moria, unde ul f ag aduintei,
o victim a ce nu se mpotrivise, fusese adus la altar, ca simbol al jert-
rii Fiului lui Dumnezeu. Acolo, leg amntul binecuvnt arii, sl avit a
f ag aduint a mesianic a, fusese conrmat tat alui celor credincio si (Ge-
neza 22, 9.16-18). Acolo, ac arile jertfei care s-au n altat c atre cer
din aria lui Ornan ndep artaser a sabia ngerului pierz ator (1 Cronici [19]
21) simbol potrivit al jertfei Mntuitorului si al mijlocirii Sale
pentru cei vinovati. Ierusalimul fusese onorat de Dumnezeu mai pre-
sus de tot p amntul. Domnul alesese Sionul, El l dorise ca locuint a
a Sa. (Psalmii 132, 13). Acolo, timp de veacuri, sntii prooroci si
rostiser a soliile de avertizare. Acolo, preotii si leg anaser a c adelni-
tele, iar norul de t amie mpreun a cu rug aciunile nchin atorilor se
n altaser a naintea lui Dumnezeu. Zilnic, acolo fusese oferit sngele
mieilor njunghiati, ar atnd n viitor c atre Mielul lui Dumnezeu.
Acolo, Iehova si descoperise prezenta n norul de slav a de deasupra
tronului milei. Acolo se g asea nceputul acelei sc ari tainice, care
unea p amntul cu cerul (Geneza 28, 12; Ioan 1, 51) acea scar a pe
care ngerii lui Dumnezeu coborau si urcau si care deschidea lumii
drumul c atre Sfnta Sntelor. Dac a Israel, ca popor, ar p astrat
supunerea lui fat a de Cer, Ierusalimul ar r amas pentru totdeauna ca
Distrugerea Ierusalimului 15
ales al lui Dumnezeu (Ieremia 17, 21-25). Dar istoria acestui popor
favorizat era un raport de nelegiuire si r azvr atire. Ei se mpotriviser a
harului ceresc, abuzaser a de privilegiile lor si dispretuiser a ocaziile.
De si Israel si-a b atut joc de trimi sii lui Dumnezeu, i-a nesocotit
cuvintele si a rs de proorocii S ai (2 Cronici 36, 16), El nc a Se
manifestase fat a de el ca Domnul Dumnezeu milos si ndur ator,
ndelung r abd ator si bogat n bun atate si credincio sie (Exodul 34,
6); n ciuda repetatelor respingeri, mila Sa continuase cu insistent a.
Cu o iubire mai mare dect aceea a unui tat a milos fat a de ul grijii
sale, Dumnezeu d aduse din vreme trimi silor S ai ns arcinarea s a-i
n stiinteze, c aci voia s a crute pe poporul S au si loca sul S au. (2
Cronici 36, 15). Cnd mustrarea, implorarea si certarea n-au mai
avut efect, El le-a trimis cel mai bun dar al Cerului; mai mult chiar,
El a rev arsat tot cerul n acest singur dar.
nsu si Fiul lui Dumnezeu a fost trimis s a mijloceasc a pentru
cetatea nepoc ait a. Hristos a fost Acela care l-a adus la existent a
pe Israel, crescndu-l ca pe o vit a aleas a din Egipt (Psalmii 80, 8).
Mna Sa i ndep artase pe p agni dinaintea lui. El o s adise pe un [20]
deal foarte roditor. Grija Sa ocrotitoare l nconjurase. Slujitorii S ai
fuseser a trimi si s a l hr aneasc a. Ce a s mai putut face viei Mele,
exclam a El, si n-am f acut? (Isaia 5, 1-4). De si atunci cnd a stepta
s a fac a struguri buni rodise struguri s albatici, El a venit personal la
via Sa cu o n adejde arz atoare aceea c a va posibil s a o salveze de
distrugere. El Si-a s apat via, a cur atit-o si a ngrijit-o. A fost neobosit
n str aduintele Sale de a salva via pe care El nsu si o s adise.
Timp de trei ani, Domnul luminii si al slavei mersese ncoace
si ncolo prin mijlocul poporului S au. El mergea din loc n loc,
f acnd bine si vindecnd pe toti cei ce erau ap asati de diavolul,
legnd inimile zdrobite, aducnd eliberare celor ce erau robiti, rednd
vederea orbilor, f acndu-i pe ologi s a mearg a si pe cei surzi s a aud a,
cur atindu-i pe lepro si, nviindu-i pe morti si predicnd Evanghelia
celor s araci (Faptele Apostolilor 10, 38; Luca 4, 18; Matei 11, 5).
Tuturor claselor, f ar a deosebire, le-a fost adresat a chemarea plin a
de har: Veniti la Mine toti cei truditi si mpov arati si Eu v a voi da
odihn a. (Matei 11, 28).
De si r aspl atiser a binele cu r au, iar iubirea Sa cu ur a (Psalmii 109,
5), El urmase neab atut misiunea Sa plin a de mil a. Niciodat a aceia
care c autaser a harul S au nu fuseser a respin si. Fiind un c al ator f ar a
c amin, avnd zilnic parte de nvinuiri si de lipsuri, El tr aia pentru
a sluji nevoilor omene sti si pentru a u sura durerile lor, invitndu-i
s a primeasc a darul vietii. Valurile de mil a, respinse de acele inimi
nd ar atnice, se rentorceau cu o mai mare ging a sie si o iubire de
nedescris. Dar Israel ntorsese spatele celui mai bun Prieten al s au si
Aceluia care singur l putea ajuta. Invitatiile iubirii Sale fuseser a dis-
pretuite, sfaturile Sale fuseser a c alcate n picioare, iar avertismentele
Sale fuseser a luate n rs.
Ceasul n adejdii si al iert arii era gata s a treac a; cupa mniei lui
Dumnezeu cel ndelung r abd ator era aproape plin a. Norul care se
adunase prin veacurile de apostazie si r azvr atire, acum ntunecat
de nenorociri, era gata s a se reverse peste un popor vinovat; iar [21]
Acela care singur putea s a-i salveze de soarta care st atea s a se
dezl antuie fusese dispretuit, insultat, lep adat si n curnd urma s a
e r astignit. Cnd Hristos avea s a atrne pe crucea Calvarului, ziua
lui Israel, ca popor favorizat si binecuvntat de Dumnezeu, avea s a
se sfr seasc a. Chiar si pierderea unui singur suet este un dezastru
care dep a se ste innit de mult c stigurile si comorile lumii; ns a
atunci cnd Hristos privea asupra Ierusalimului, condamnarea unei
cet ati ntregi, a unui popor ntreg, era naintea Lui cetatea aceea,
natiunea aceea care fusese odinioar a poporul ales al lui Dumnezeu,
comoara Sa deosebit a.
Proorocii plnseser a apostazia lui Israel si nenorocirile teribile
care le fuseser a partea din cauza p acatelor lor. Ieremia dorise ca
ochii s a-i e un izvor de lacrimi, ca s a plng a zi si noapte pe cei
uci si ai icei poporului s au, pentru turma Domnului, care era dus a n
robie (Ieremia 9, 1; 13, 17). Ct de mare era atunci durerea Aceluia
a c arui privire profetic a cuprindea, nu ani, ci veacuri! El l vedea pe
ngerul pierz ator cu sabia ridicat a mpotriva cet atii care fusese mult a
vreme locuinta lui Iehova. De pe culmea Muntelui M aslinilor, chiar
din locul care mai trziu urma s a e ocupat de Titus si oastea sa, El
privea peste vale la curtile si porticurile snte si, cu ochii ntunecati
de lacrimi, vedea ntr-o perspectiv a groaznic a zidurile nconjurate
de o stile vr ajma se. Auzea sirurile de armate m ar s aluind la r azboi.
Auzea glasul mamelor si al copiilor strignd dup a pine n cetatea
asediat a. Vedea casa Sa sfnt a si frumoas a, palatele si turnurile ei
date ac arilor, si n locul unde ele fuseser a odinioar a, numai un
morman de ruine fumegnde.
Privind prin veacuri, vedea poporul leg amntului r aspndit n
toate t arile, ca ni ste naufragiati pe un t arm pustiu. n pedeapsa
trec atoare, gata s a cad a peste copiii s ai, El vedea doar primii stropi
din cupa mniei pe care, la judecata din urm a, aveau s a-i bea pn a la
drojdii. Mila divin a, iubirea comp atimitoare, si g ase ste exprimarea
n cuvintele pline de jale: Ierusalime, Ierusalime, care omori pe
prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimi si la tine! De cte ori am
vrut s a strng pe copiii t ai cum si strnge g aina puii sub aripi, si [22]
n-ati vrut! O, dac a tu, popor favorizat mai presus de oricare altul,
ai cunoscut timpul cercet arii tale, si lucrurile care puteau s a-ti
dea pacea! Am oprit ngerul drept atii, te-am chemat la poc aint a, dar
zadarnic. Tu n-ai lep adat doar pe slujitori, pe trimi si si prooroci, ci
pe Sfntul lui Israel, pe Mntuitorul t au. Dac a e sti distrus, tu singur
porti r aspunderea. Si nu vreti s a veniti la Mine ca s a aveti viat a.
(Matei 23, 37; Ioan 5, 40)
Hristos vedea n Ierusalim un simbol al unei lumi mpietrite n
necredint a si r azvr atire si gr abindu-se s a suporte judec atile r aspl ati-
toare ale lui Dumnezeu. Vaiurile unui neam c azut, ap asnd suetul
S au, au scos de pe buzele Sale acel strig at nespus de amar. El vedea
urma p acatului n mizeria omeneasc a, n lacrimi si snge; inima Sa
era mi scat a de o mil a necuprins a pentru cei nenorociti si suferinzi de
pe p amnt; El se str aduise s a-i mngie pe toti. Dar nici chiar mna
Sa nu putea ntoarce valul nenorocirilor omene sti; putini urmau s a
caute singurul lor Izvor de ajutor. El era gata s a- Si dea suetul la
moarte pentru a aduce mntuirea n hotarele lor; dar putini urmau s a
vin a la El ca s a poat a avea viat a.
Maiestatea cerului n lacrimi! Fiul Dumnezeului nem arginit, tul-
burat n duhul S au, ncovoiat de groaz a! Scena a umplut tot cerul de
uimire. Aceast a scen a descoper a groz avia peste m asur a de mare a
p acatului; arat a ct de grea este r aspunderea chiar si pentru Puterea
nem arginit a s a-l scape pe cel vinovat de urm arile c alc arii Legii lui
Dumnezeu. Privind c atre generatia din urm a, Isus a v azut lumea
cuprins a de o am agire asem an atoare cu aceea care a dus la distruge-
rea Ierusalimului. P acatul cel mare al iudeilor a fost lep adarea lui
Hristos; p acatul cel mare al lumii cre stine va respingerea Legii lui
Dumnezeu, temelia guvern arii Sale n cer si pe p amnt. Preceptele
lui Iehova vor dispretuite si declarate ca ind f ar a valoare. Mili-
oane de oameni n robia p acatului, robi ai lui Satana, condamnati s a
sufere moartea a doua, vor refuza s a asculte de cuvintele adev arului [23]
n ziua cercet arii. Teribil a orbire! Ciudat a r at acire!
Cu dou a zile nainte de Pa ste, cnd Hristos plecase pentru ultima
oar a din templu, dup a ce demascase f at arnicia conduc atorilor iudei,
a ie sit din nou cu ucenicii S ai pe Muntele M aslinilor si S-a a sezat cu
ei pe coasta nverzit a, privind spre cetate. nc a o dat a a privit zidurile,
turnurile si palatele ei. nc a o dat a a privit templul n splendoarea lui
orbitoare, o diadem a a frumusetii care ncorona muntele cel sfnt.
Cu o mie de ani nainte, psalmistul pream arise ndurarea lui
Dumnezeu fat a de Israel, care f acuse din Casa cea sfnt a locuinta Sa:
Cortul Lui este n Salem si locuinta Lui n Sion. El a ales semintia
lui Iuda, muntele Sionului pe care-l iube ste. Si-a zidit sfntul loca s
ca cerurile de nalt. (Psalmii 76, 2; 78, 68-69). Templul dinti fusese
n altat n perioada cea mai prosper a a istoriei lui Israel. mp aratul
David strnsese vaste comori pentru scopul acesta, iar planurile
pentru constructie au fost f acute prin inspiratie divin a (1 Cronici
28, 12.19). Solomon, cel mai ntelept dintre monarhii lui Israel,
completase aceast a lucrare. Templul acesta era cea mai m areat a
cl adire pe care o v azuse lumea vreodat a. Cu toate acestea, Domnul
declarase prin proorocul Hagai cu privire la cel de al doilea templu:
Slava acestuia din urm a va mai mare dect a celui dinti. Voi
cl atina toate neamurile si Dorinta tuturor popoarelor va veni: si voi
umplea de slav a casa aceasta, zice Domnul o stirilor. (Hagai 2, 9.7)
Dup a distrugerea lui de c atre Nebucadnetar, templul a fost re-
cl adit, cu aproximativ 500 de ani nainte de na sterea lui Hristos,
de c atre un popor care se ntorsese ntr-o tar a nelocuit a si aproape
pustie, dup a o robie de o viat a ntreag a. Se aau printre ei b atrni
care v azuser a slava Templului lui Solomon si care plngeau la pu-
nerea temeliei acestei cl adiri noi, deoarece ea urma s a e inferioar a
celei dinti. Simt amntul care predomina este descris cu putere de
prooroc: Cine a mai r amas ntre voi din cei ce au v azut casa aceasta
n slava ei dinti? Si cum o vedeti acum? A sa cum este, nu pare [24]
ea ca o nimica n ochii vo stri? (Hagai 2, 3; 3, 12). Atunci s-a dat
f ag aduinta c a slava acestei case din urm a va mai mare dect a celei
dinti.
Dar templul al doilea nu-l egalase pe primul n m aretie; nici
nu fusese sntit prin acele dovezi vizibile ale prezentei divine care
apartinuser a templului dinti. Nu a fost nici o manifestare de putere
supranatural a pentru a marca consacrarea lui. Nici un nor de slav a
nu s-a v azut umplnd sanctuarul nou n altat. Nici foc din cer n-a
cobort pentru a mistui jertfa de pe altar. Sechina nu mai exista ntre
heruvimi n Locul preasfnt; chivotul, scaunul harului si Tablele
M arturiei nu se mai g aseau acolo. Nici un glas n-a r asunat din cer
pentru a face cunoscut preotului voia lui Dumnezeu.
Timp de veacuri, iudeii ncercaser a zadarnic s a arate cum s-a
mplinit f ag aduinta lui Dumnezeu, dat a prin Hagai; dar mndria si
necredinta le-au orbit mintea fat a de ntelesul adev arat al cuvintelor
profetului. Templul al doilea nu era onorat cu norul slavei lui Iehova,
ci cu prezenta vie a Aceluia n care locuie ste trupe ste toat a plin ata-
tea Dumnezeirii care este Dumnezeu nsu si manifestat n trup.
Dorinta tuturor popoarelor venise f ar a ndoial a n templul S au
atunci cnd Omul din Nazaret nv ata si vindeca n curtile snte. Prin
prezenta lui Hristos, si numai prin aceasta, cel de al doilea templu
l ntrecea n slav a pe primul. Dar Israel ndep artase darul oferit de
cer. O dat a cu umilul nv at ator care trecuse n ziua aceea prin poarta
lui aurit a, slava se dep artase pentru totdeauna de templu. Cuvintele
Mntuitorului se mpliniser a deja: Vi se las a casa pustie. (Matei
23, 38)
Ucenicii se umpluser a de team a si uimire la proorocia lui Hristos
cu privire la distrugerea templului si doreau s a nteleag a mai deplin
sensul cuvintelor Sale. Bog atie, munc a si iscusint a arhitectonic a
fuseser a cheltuite timp de peste patruzeci de ani pentru a spori splen-
dorile lui. Irod cel Mare risipise pentru el att bog atii romane, ct [25]
si comori iudaice, si chiar mp aratul lumii l mbog atise cu darurile
sale. Blocuri masive de marmur a alb a de dimensiuni aproape de
nenchipuit, trimise de la Roma pentru acest scop, formau o parte
din structura lui, si ucenicii atraser a atentia Domnului lor la aceasta,
spunnd: Uit a-Te ce pietre si ce zidiri (Marcu 13, 1).
Acestor cuvinte, Isus le-a dat r aspunsul solemn si surprinz ator:
Adev arat v a spun c a nu va r amne aici piatr a pe piatr a, care s a nu
e d armat a. (Matei 24, 2)
Ucenicii asociau distrugerea Ierusalimului cu evenimentele ve-
nirii personale a lui Hristos ntr-o slav a vremelnic a, pentru a lua
tronul imperiului universal, pentru a-i pedepsi pe iudeii nepoc aiti si
pentru a sf arma jugul roman de pe grumazul natiunii. Domnul le
spusese c a va veni a doua oar a. De aceea, la amintirea judec atilor
asupra Ierusalimului, mintea lor s-a ndreptat c atre venirea aceea; si,
cnd s-au adunat n jurul Mntuitorului pe Muntele M aslinilor, au
ntrebat: Cnd se vor ntmpla aceste lucruri si care va semnul
venirii Tale si al sfr sitului veacului acestuia? (Ver 3)
Viitorul a fost acoperit, n mila Sa, fat a de ucenici. Dac a ar
nteles la data aceea pe deplin cele dou a evenimente teribile sufe-
rintele si moartea Mntuitorului si distrugerea cet atii si a templului
lor -, ei ar fost cople siti de spaim a. Hristos le-a dat o schit a a
evenimentelor mai importante, care urmau s a aib a loc nainte de n-
cheierea timpului. Cuvintele Sale n-au fost atunci pe deplin ntelese;
ns a ntelesul lor urma s a e descoperit pe m asur a ce poporul S au
avea nevoie de sfaturile date n ele. Profetia pe care El a rostit-o avea
un nteles dublu; n timp ce pregura distrugerea Ierusalimului, ea
arunca o lumin a si asupra groz aviilor marii zile din urm a.
Isus a ar atat ucenicilor care ascultau judec atile ce aveau s a cad a
peste Israelul apostat si ndeosebi r azbunarea care urma s a vin a peste
ei din cauza respingerii si r astignirii lui Mesia. Semne nen sel atoare
vor preceda apogeul teribil. Ceasul ngrozitor va veni deodat a si pe [26]
nesimtite. Mntuitorul i-a avertizat pe urma sii S ai: De aceea, cnd
veti vedea urciunea pustiirii, despre care a vorbit proorocul Daniel,
a sezat a n Locul sfnt cine cite ste s a nteleag a; atunci, cei ce vor
n Iudea, s a fug a la munti. (Matei 24, 15.16; Luca 21, 20.21). Cnd
steagurile idolatre ale romanilor aveau s a e a sezate n Locul sfnt,
care se ntindea cu ctiva kilometri n afara zidurilor cet atii, atunci
urma sii lui Hristos trebuiau s a- si g aseasc a sc aparea fugind. Atunci
cnd semnalul de avertizare era dat, aceia care doreau s a scape nu
trebuiau s a mai amne. n toat a Iudea, ca si n Ierusalim, semnalul
pentru fug a trebuia s a e ascultat imediat. Acela care se ntmpla s a
e pe acoperi sul casei nu trebuia s a mai coboare n cas a, nici chiar
pentru a- si salva cele mai valoroase comori. Aceia care lucrau la
cmp sau n vie nu trebuiau s a piard a vremea cu ntoarcerea nici
m acar pentru haina dezbr acat a din cauza c aldurii zilei. Nu trebuia s a
ezite nici un moment, ca s a nu e cuprin si de distrugerea general a.
n timpul domniei lui Irod, Ierusalimul nu numai c a fusese mult
nfrumusetat, dar prin n altarea unor turnuri, ziduri si fort arete, care
se ad augau la puterea natural a a a sez arii lui, fusese f acut n aparent a
de nenvins. Acela care ar ncercat la vremea aceea s a prevesteasc a
n mod deschis distrugerea lui, ar fost socotit, ca si Noe n vremea
lui, un alarmist nebun. ns a Isus Hristos spusese: Cerul si p amntul
vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. (Matei 24, 35). Din
cauza p acatelor poporului, mnia fusese manifestat a pe fat a contra
Ierusalimului, iar necredinta lui nver sunat a f acea ca distrugerea s a
e sigur a.
Domnul declarase prin proorocul Mica: Ascultati dar lucrul
acesta, c apetenii ale casei lui Iacov, si mai mari ai casei lui Israel, voi,
c arora v a este scrb a de dreptate si care suciti tot ce este drept; voi
care ziditi Sionul cu snge si Ierusalimul cu nelegiuire! C apeteniile
cet atii judec a pentru daruri, preotii lui nvat a pe popor pentru plat a,
si proorocii lui proorocesc pentru bani; si mai ndr aznesc apoi s a
se bizuie pe Domnul si zic: Oare nu este Domnul n mijlocul
nostru? Nu ne poate atinge nici o nenorocire! (Mica 3, 9-11) [27]
Aceste cuvinte i descriau cu credincio sie pe locuitorii corupti si
plini de sine ai Ierusalimului. n timp ce pretindeau c a p azesc cu
strictete preceptele Legii lui Dumnezeu, ei c alcau toate principiile
ei. Ei l urau pe Hristos, deoarece cur atia si sntenia Sa descopereau
nelegiuirea lor si-L acuzau pe El ca ind cauza tuturor necazurilor
care veniser a peste ei ca urmare a p acatelor lor. De si l recuno steau
ca ind f ar a p acat, au declarat c a moartea Lui era necesar a pentru
siguranta lor ca popor: Dac a-L l as am a sa, spuneau conduc atorii
iudei, toti vor crede n El, si vor veni Romanii si ne vor nimici si
locul nostru si neamul. (Ioan 11, 48). Dac a Hristos ar sacricat,
ei ar putea deveni nc a o dat a un popor puternic si unit. Au rationat
n felul acesta si au contribuit la hot arrea marelui preot c a ar mai
bine s a moar a un om dect s a piar a ntreaga natiune.
n felul acesta, conduc atorii iudei cl adiser a Sionul cu snge
si Ierusalimul cu nelegiuire. (Mica 3, 10). Si totu si, n timp ce-L
omorau pe Mntuitorul, pentru c a le mustra p acatele, att de mare
era ndrept atirea lor de sine, nct se socoteau ca ind poporul lui
Dumnezeu, favorizat, si a steptau ca Domnul s a-i libereze de vr aj-
ma si. De aceea, continu a profetul, Sionul va arat ca un ogor si
Ierusalimul va ajunge un morman de pietre si muntele templului o
n altime acoperit a de p aduri. (Ver 12)
Timp de aproape patruzeci de ani, dup a ce c aderea Ierusalimului
fusese pronuntat a de Hristos nsu si, Domnul a amnat judec atile
Sale asupra cet atii si a poporului. Minunat a a fost ndelunga r abdare
a lui Dumnezeu fat a de aceia care au respins Evanghelia Sa si
fat a de uciga sii Fiului S au. Parabola pomului neroditor reprezenta
procedeele lui Dumnezeu cu natiunea iudaic a. Porunca se d aduse:
Taie-l, la ce s a mai cuprind a p amntul degeaba! (Luca 13, 7), dar
mila divin a l crutase pentru nc a putin a vreme. Printre iudei erau
multi care nu cunoscuser a caracterul si lucrarea lui Hristos. Iar copiii
nu se bucuraser a de aceste privilegii sau nu primiser a lumina pe care
p arintii lor o lep adaser a. Prin predicarea apostolilor si a tovar a silor [28]
lor, Dumnezeu dorea ca lumina s a se reverse si asupra acestor copii;
lor urma s a li se ng aduie s a vad a cum s-a mplinit profetia nu numai
la na sterea si n viata lui Hristos, ci si n moartea si nvierea Sa.
Copiii nu trebuiau condamnati pentru p acatele p arintilor; dar atunci
cnd, cu toat a cunoa sterea luminii ntregi, dat a p arintilor, copiii au
lep adat lumina mai mare dat a lor, ei au devenit p arta si la p acatele
p arintilor si au umplut m asura nelegiuirii lor.
ndelungata r abdare a lui Dumnezeu fat a de Ierusalim nu a f acut
dect s a-i nt areasc a pe iudei n nepoc ainta lor. n ura si cruzimea lor
fat a de ucenicii lui Isus, ei au lep adat ultima ofert a a harului. Atunci
Dumnezeu Si-a retras protectia de la ei si a ndep artat puterea Sa
restrictiv a, nfrn atoare, de la Satana si ngerii s ai, iar natiunea a fost
l asat a sub st apnirea conduc atorului pe care si l-au ales. Copiii ei
refuzaser a harul lui Hristos, care i-ar f acut n stare s a- si supun a
pornirile rele, dar acum ele au devenit dominante. Satana a trezit
cele mai cumplite si mai josnice pasiuni ale suetului. Oamenii nu
mai judecau, ci erau f ar a ratiune st apniti de pasiune si mnie
oarb a. n cruzimea lor, devenir a satanici. n familie si n popor,
printre clasele de sus si cele de jos, era nencredere, gelozie, ur a,
lupt a, r azvr atire, crim a. Nic aieri nu era nici o sigurant a. Prietenii si
rudele se tr adau unii pe altii. P arintii si ucideau copiii, iar ace stia
pe p arintii lor. Conduc atorii poporului nu aveau putere s a-i conduc a.
Pasiuni nest apnite i f acuser a tirani. Iudeii primiser a o m arturie
mincinoas a pentru a-L condamna pe Fiul nevinovat al lui Dumnezeu.
Acum, acuzatii mincinoase f aceau ca propria viat a s a e nesigur a.
Prin actiunile lor, ei spuseser a cu mult a vreme nainte: L asati-ne
n pace cu Sfntul lui Israel. (Isaia 30, 11). Acum, dorinta lor era
mplinit a. Teama de Dumnezeu nu-i mai tulbura. Satana era la crma
natiunii si cele mai nalte autorit ati, civile si religioase, se g aseau [29]
sub dominatia lui.
Conduc atorii grupurilor potrivnice se uneau uneori pentru a
pr ada si tortura victimele lor nenorocite, pentru ca iar a si s a se arunce
unii asupra celorlalti si s a ucid a f ar a mil a. Nici chiar sntenia tem-
plului nu putea nfrna cruzimea lor groaznic a. nchin atorii erau
loviti chiar n fata altarului, iar sanctuarul era mnjit cu trupurile
celor uci si. Cu toate acestea, n ncumetarea lor oarb a si hulitoare,
instigatorii acestei lucr ari diavole sti declarau n mod deschis c a nu
se temeau c a Ierusalimul avea s a e distrus, deoarece era cetatea lui
Dumnezeu. Pentru a- si nt ari puterea si mai mult, ei i mituiau pe
unii prooroci mincino si, ca s a vesteasc a, chiar n timp ce legiunile
romane asediau templul, c a poporul va trebui s a a stepte eliberarea
de la Dumnezeu. Pn a la urm a, multimile s-au prins cu putere de
credinta c a Cel Preanalt va interveni pentru nfrngerea adversarilor
lor. Dar Israel refuzase cu dispret ocrotirea divin a, iar acum nu mai
avea nici o ap arare. Nefericitul Ierusalim, sf siat de certuri interne,
cu str azile nro site de sngele locuitorilor lui, care se omorau unii pe
altii, n timp ce o stile du smane i distrugeau nt ariturile si-i ucideau
pe oamenii de r azboi!
Toate proorociile f acute de Hristos, cu privire la distrugerea
Ierusalimului, s-au mplinit literal. Iudeii au tr ait realitatea adev arului
din cuvintele Sale de avertizare: Cu ce m asur a m asurati, vi se va
m asura. (Matei 7, 2)
Au ap arut semne si minuni care prevesteau distrugerea si pr a-
p adul. n miez de noapte, o lumin a nenatural a str alucea deasupra
templului si altarului. Pe cer, spre apus, se ar atau carele oamenilor
de r azboi, adunndu-se pentru b at alie. Preotii care slujeau noaptea
n sanctuar erau ngroziti de ni ste sunete misterioase; p amntul se
cutremura si multimi de glasuri erau auzite strignd: S a fugim de
aici. Poarta dinspre r as arit, care era att de grea nct abia putea
nchis a de mai multi oameni si care era asigurat a cu bare imense de [30]
er, prinse adnc n caldarmul de piatr a tare, s-a deschis la miezul
noptii, f ar a vreo unealt a omeneasc a. (Milman, The History of the
Jews, cartea 13)
Timp de sapte ani, un b arbat a colindat str azile Ierusalimului,
anuntnd nenorocirile care aveau s a vin a peste cetate. Zi si noapte
el rostea cu glas de tnguire: Glas de la r as arit; glas de la apus;
glas din cele patru vnturi; glas mpotriva Ierusalimului si mpotriva
Templului; glas mpotriva mirilor si a mireselor; glas mpotriva n-
tregului popor! (Ibidem). Acest personaj ciudat a fost ntemnitat
si biciuit, dar nici o plngere nu s-a auzit de pe buzele lui. La toate
insultele si tratamentul brutal, el r aspundea: Nenorocire, nenoro-
cire pentru Ierusalim! Nenorocire, nenorocire pentru locuitorii lui!
Strig atul lui de avertizare n-a ncetat pn a cnd a fost ucis n asediul
pe care-l prevestise.
n distrugerea Ierusalimului n-a pierit nici un cre stin. Hristos
d aduse ucenicilor S ai avertizarea si toti aceia care au crezut cuvin-
tele Sale au a steptat semnul f ag aduit. Cnd veti vedea Ierusalimul
nconjurat de o sti, a spus Isus, s a stiti c a atunci pustiirea lui este
aproape. Atunci cei din Iudea s a fug a la munti, cei din mijlocul Ie-
rusalimului s a ias a afar a din el. (Luca 21, 20.21). Dup a ce romanii,
sub conducerea lui Cestius, au nconjurat cetatea, pe nea steptate au
p ar asit asediul tocmai atunci cnd totul p area favorabil unui atac
imediat. Asediatii, nemaispernd ntr-o rezistent a ncununat a de suc-
ces, erau pe punctul de a se preda, cnd generalul roman si-a retras
fortele, n aparent a f ar a nici un motiv. Dar providenta plin a de mil a
a lui Dumnezeu dirija evenimentele pentru binele poporului S au.
Semnul f ag aduit fusese dat cre stinilor care a steptau, iar acum le-a
fost oferit a ocazia, ca toti cei care doreau, s a asculte de avertizarea
Mntuitorului. Evenimentele au fost n a sa fel conduse, nct nici iu-
deii si nici romanii s a nu mpiedice fuga cre stinilor. Dup a retragerea
lui Cestius, iudeii, ie sind din Ierusalim, au urm arit armata care se
retr agea si, n timp ce ambele forte erau cu totul angajate n lupte,
cre stinii au avut ocazia s a p ar aseasc a cetatea. n vremea aceasta si
tara fusese cur atit a de du smanii care ar ncercat s a-i mpiedice. n [31]
timpul asediului, iudeii erau adunati la Ierusalim pentru S arb atoarea
Corturilor, si n felul acesta, cre stinii din toat a tara puteau s a scape
f ar a s a e h artuiti. F ar a z abav a ei au fugit spre un loc sigur cetatea
Pela, din Perea, dincolo de Iordan.
Fortele iudaice, urm arind pe Cestius si o stirea lui, s-au aruncat
asupra lor cu atta cruzime, nct i ameninta cu o distrugere total a.
Cu mare greutate au reu sit romanii s a se retrag a. Iudeii au sc apat
aproape f ar a pierderi si s-au ntors cu prada n triumf la Ierusalim.
Dar acest succes aparent le-a adus numai r au. El le-a dat un spirit de
rezistent a st aruitoare fat a de romani, care, n scurt a vreme, a adus
nenorociri de nedescris asupra cet atii blestemate.
Teribile au fost dezastrele care au c azut peste Ierusalim atunci
cnd asediul a fost reluat de c atre Titus. Ora sul era mpodobit n
timpul Pa stelui, cnd milioane de iudei erau adunati n auntrul zidu-
rilor. Rezervele de hran a, care, dac a ar fost p astrate cu grij a, i-ar
asigurat pe locuitorii lui timp de ani de zile, fuseser a distruse mai
nainte, datorit a invidiei si r azbun arii grup arilor care se luptau ntre
ele, si acum au suferit toate ororile foamei. O m asur a de gru se
vindea cu un talant. Att de teribile erau chinurile foametei, nct
oamenii mncau pielea curelelor si a sandalelor, precum si pielea
ce acoperea scuturile. Nenum arati oameni ie seau pe furi s noaptea
pentru a aduna plante s albatice din afara zidurilor cet atii, chiar dac a
multi erau prin si si condamnati la moarte n chinuri groaznice. Ade-
sea, aceia care se ntorceau cu bine erau jefuiti de ceea ce culeseser a,
nfruntnd att de multe primejdii. Torturile cele mai s albatice erau
aplicate de cei care detineau puterea, pentru a stoarce de la poporul
lovit de s ar acie ultimele resturi pe care le putuser a ascunde. Si aceste
cruzimi erau deseori practicate de oameni bine hr aniti, care doreau
numai s a- si asigure rezerve si pentru viitor.
Mii de oameni au pierit de foame si de cium a. Sentimentele
naturale p areau s a fost nimicite. Sotii si jefuiau sotiile, iar ele, [32]
la rndul lor, si jefuiau sotii. Copiii puteau v azuti smulgnd
hrana din gura p arintilor lor b atrni. ntrebarea profetului: Poate
o femeie s a uite copilul pe care-l al apteaz a? si-a primit r aspunsul
n auntrul zidurilor cet atii blestemate. Femeile, cu toat a mila lor,
si erb copiii, care le slujesc ca hran a, n mijlocul pr ap adului icei
poporului meu (Isaia 49, 15; Plngerile lui Ieremia. 4,10). Din
nou s-a mplinit profetia de avertizare dat a cu paisprezece veacuri
mai nainte: Femeia cea mai ginga s a si cea mai miloas a dintre
voi, care, de ginga s a si miloas a ce era, nu stia cum s a calce mai
u sor cu piciorul pe p amnt, va privi f ar a mil a pe b arbatul care se
odihne ste la snul ei, pe ul si pe ica ei: ... si din copiii pe care i va
na ste, c aci, ducnd lips a de toate, i va mnca n ascuns, din pricina
strmtor arii si necazului n care te va aduce vr ajma sul t au n cet atile
tale. (Deuteronom 28, 56.57).
Conduc atorii romani s-au str aduit s a arunce groaza n iudei,
pentru ca n felul acesta s a-i determine s a se predea. Prizonierii care
se mpotriveau cnd erau luati erau biciuiti, torturati si r astigniti n
fata zidurilor cet atii. Sute de oameni erau zilnic executati n felul
acesta, iar lucrarea aceasta teribil a a continuat a sa pn a cnd, de-a
lungul v aii lui Iosafat si la Calvar, crucile n altate erau n num ar att
de mare, nct abia se mai g asea loc de trecere printre ele. Att de
teribil s-a mplinit blestemul acela ngrozitor, rostit n fata scaunului
de judecat a al lui Pilat: Sngele Lui s a cad a asupra noastr a si a
copiilor no stri. (Matei 27, 25)
Titus ar dorit s a pun a cap at acestei scene ngrozitoare si s a scu-
teasc a n felul acesta Ierusalimul de umplerea m asurii blestemului.
S-a umplut de groaz a cnd a v azut trupurile mortilor f acute mor-
mane pe v ai. Ca fermecat, a privit de pe culmea Muntelui M aslinilor
m aretul templu si a dat ordin ca nici o piatr a s a nu e atins a. nainte
de a ncepe s a ia n st apnire fort areata, a f acut un apel st aruitor [33]
c atre conduc atorii iudei, ca s a nu-l oblige s a png areasc a locul sfnt
cu snge. Dac a ar ie sit s a lupte n alt a parte, nici un roman n-ar
violat sntenia templului. nsu si Iosif Flavius, cu cea mai con-
ving atoare chemare, i-a sf atuit s a se predea, pentru a se salva pe ei,
cetatea si locul de nchinare. Dar cuvintele lui au fost ntmpinate
cu blesteme amare. Au aruncat cu sulite n el, ultimul lor mijlocitor
omenesc, n timp ce st aruia de ei. Iudeii respinseser a ndemnurile
Fiului lui Dumnezeu, iar acum mustrarea binevoitoare si ndemnul
i f aceau s a e si mai hot arti s a reziste pn a la urm a. Zadarnice au
fost eforturile lui Titus de a salva templul; Unul mai mare dect el
declarase c a nu va r amne piatr a peste piatr a.
nc ap atnarea oarb a a conduc atorilor iudei mpreun a cu crimele
detestabile care se s avr seau n cetatea asediat a provocau oroarea
si indignarea romanilor, iar, n cele din urm a, Titus s-a hot art s a
ia templul cu asalt. S-a hot art totu si ca, dac a va posibil, s a e
salvat de la distrugere. Dar poruncile lui au fost c alcate. Dup a ce se
retr asese n cortul s au pentru noapte, iudeii, ie sind din templu, au
atacat soldatii prin surprindere. n timpul luptei, o tort a aprins a a
fost aruncat a de un soldat prin poarta deschis a si ndat a nc aperile,
c aptu site cu cedru, din jurul Locului sfnt, erau n ac ari. Titus a
alergat la locul nc aier arii, urmat de generalii si oterii s ai, si le-a
poruncit soldatilor s a sting a focul. Cuvintele lui n-au fost luate n
seam a. n furia lor, soldatii au aruncat torte aprinse n nc aperile
al aturate templului si, dup a aceea, cu s abiile au ucis multimea de
oameni care- si g asiser a ad apost acolo. Sngele curgea ca apa, pe
treptele templului. Mii si mii de iudei au pierit. Pe deasupra zgo-
motului luptei, se auzeau glasuri strignd: I-Cabod! s-a dus
slava.
Titus si-a dat seama c a este imposibil s a potoleasc a mnia sol-
datilor; a intrat mpreun a cu oterii s ai si a privit interiorul ediciului
sacru. Splendoarea i-a umplut de uimire; si pentru c a ac arile nu [34]
p atrunseser a nc a n locul sfnt, a f acut un ultim efort pentru a-l salva
si, ie sind nainte, a cerut nc a o dat a soldatilor s a opreasc a naintarea
incendiului. Centurionul Liberalis a ncercat s a impun a ascultarea
cu ajutorul corpului de comand a; ns a nici respectul fat a de mp arat
nu a putut opri du sm ania crunt a mpotriva iudeilor; nimic nu a putut
domoli furia cumplit a si dorinta dup a jaf. Soldatii au v azut totul n
jur poleit cu aur, care str alucea orbitor n lumina ciudat a a ac arilor;
ei au presupus c a n sanctuar erau ascunse comori neb anuite. Un
soldat a aruncat, pe neobservate, o tort a aprins a printre u si si, ntr-o
clip a, toat a cl adirea era n ac ari. Fumul orbitor si ac arile i-au silit
pe oteri s a se retrag a si nobilul ediciu a fost l asat n voia sortii.
Dac a pentru romani a fost un spectacol ngrozitor ce ar fost
el pentru iudei? Toat a culmea colinei care domina cetatea clocotea
ca un vulcan. Una dup a alta, cl adirile se pr abu seau cu un trosnet
ngrozitor si erau nghitite ntr-un abis de ac ari. Acoperi surile de
cedru erau ca o mare de ac ari; coloanele mpodobite erau ca ni ste
limbi de foc, iar turnurile portilor aruncau coloane de ac ari si fum.
Colinele nvecinate erau luminate; si, prin ntuneric, grupe de oa-
meni erau v azute privind cu ngrijorare plin a de groaz a naintarea
pr ap adului; pe zidurile si n altimile cet atii se ngr am adeau oameni,
unii aveau fetele palide de agonia disper arii, altii amenintau, nepu-
tincio si, cu r azbunarea. Strig atele soldatilor romani, alergnd n sus
si n jos, si urletele r asculatilor care piereau n ac ari se amestecau
cu vuietul incendiului si cu tunetul grinzilor care se pr abu seau. Eco-
urile muntilor r aspundeau aducnd napoi tipetele oamenilor de pe
n altimi; peste tot, de-a lungul zidurilor, r asunau gemete si vaiete;
oamenii care piereau de foame si adunau ultimele puteri pentru a
striga de groaz a si dezn adejde.
Masacrul din auntru a fost si mai ngrozitor dect spectacolul de [35]
afar a. B arbati si femei, b atrni si tineri, osta si si preoti, aceia care
luptau ca si aceia care cereau mil a au fost m acel ariti f ar a deosebire.
Num arul celor uci si l ntrecea pe acela al ucig atorilor. Osta sii tre-
buiau s a se catere pe gr amezi de morti pentru a aduce la ndeplinire
lucrarea de exterminare (Milman, History of the Jews, cartea 16).
Dup a distrugerea templului, ntreaga cetate a c azut repede n
minile romanilor. Conduc atorii iudeilor au abandonat turnurile
invincibile, iar Titus le-a g asit pustii. A privit la ele cu uimire si
a declarat c a Dumnezeu le d aduse n minile lui, deoarece nici o
unealt a, orict de puternic a, n-ar putut izbuti mpotriva acestor
bastioane imense. Att cetatea, ct si templul au fost d armate pn a
n temelii, iar locul pe care fusese sfntul loca s a fost arat ca un
ogor. (Ieremia 26, 18). n asediul si n m acelul care a urmat, au
pierit peste un milion de oameni; apoi, supravietuitorii au fost du si
ca robi, vnduti ca sclavi, trti la Roma pentru a mpodobi triumful
nving atorului, dati arelor s albatice n amteatre sau r aspnditi ca
peregrini f ar a patrie pe tot p amntul.
Iudeii si f auriser a singuri c atu sele; ei si umpluser a paharul
r azbun arii. n distrugerea total a care a c azut peste ei, ca natiune, si n
toate vaiurile care i-au urmat n mpr a stierea lor, ei n-au f acut dect
s a culeag a ceea ce ei n si si sem anaser a. Profetul spunea: Pieirea
ta, Israele, este c a ai fost mpotriva Mea, ai c azut prin nelegiuirea
ta. (Osea 13, 9; 14, 1). Suferintele lor sunt reprezentate adesea ca
o pedeaps a care a venit asupra lor, ca urmare a hot arrii directe a
lui Dumnezeu. n felul acesta, marele am agitor caut a s a- si ascund a
lucrarea. Printr-o respingere continu a a iubirii si a milei divine, iudeii
au f acut ca ocrotirea lui Dumnezeu s a le e retras a, dar lui Satana
i-a fost ng aduit s a-i conduc a dup a vointa lui. Cruzimile oribile care
au avut loc la distrugerea Ierusalimului sunt o demonstrare a puterii
r azbun atoare a lui Satana asupra acelora care se supun st apnirii lui. [36]
Noi nu cunoa stem ct de mult i dator am lui Hristos pentru pacea
si ocrotirea de care ne bucur am. Puterea restrictiv a a lui Dumnezeu
este aceea care fere ste omenirea de a c adea cu totul sub st apnirea
lui Satana. Cel neascult ator si nerecunosc ator are multe motive de
recuno stint a fat a de mila si ndelunga r abdare a lui Dumnezeu, care
tine n fru puterea crud a si r auf ac atoare a celui r au. Dar atunci cnd
oamenii trec peste limitele r abd arii divine, aceast a putere este retras a.
Dumnezeu nu st a naintea p ac atosului ca un executor al sentintei
date mpotriva nelegiuirii; dar i las a pe cei care au respins mila Sa
s a culeag a ceea ce au sem anat. Orice raz a de lumin a respins a, orice
avertizare dispretuit a sau neluat a n seam a, orice pasiune ng aduit a,
orice c alcare a Legii lui Dumnezeu este o s amnt a sem anat a, care
aduce un seceri s ce nu d a gre s. Duhul lui Dumnezeu, c aruia p ac atosul
I s-a mpotrivit cu nver sunare este n cele din urm a retras de la
acesta, si atunci nu mai are nici o putere s a- si st apneasc a pornirile
rele ale suetului si nici o ocrotire fat a de r autatea si vr ajm a sia
lui Satana. Distrugerea Ierusalimului este o avertizare nfrico sat a
si solemn a pentru toti aceia care glumesc cu posibilit atile harului
divin si se mpotrivesc chem arilor milei dumnezeie sti. Niciodat a n-a
existat o m arturie mai hot art a cu privire la ura lui Dumnezeu fat a
de p acat si la pedeapsa sigur a care va c adea peste cel vinovat.
Profetia Mntuitorului cu privire la c aderea judec atilor lui Dum-
nezeu peste Ierusalim trebuie s a aib a o alt a mplinire, fat a de care
acea distrugere teribil a era doar o umbr a slab a. n soarta cet atii alese
putem vedea soarta unei lumi care a respins mila lui Dumnezeu si
a c alcat n picioare Legea Sa. ntunecate sunt rapoartele dec aderii
omene sti, la care p amntul a fost martor n decursul lungilor lui
veacuri de crim a. Inima sl abe ste si mintea se pierde privind toate
acestea. Teribile au fost rezultatele lep ad arii autorit atii Cerului. ns a
o scen a si mai ntunecat a este prezentat a n descoperirea viitorului.
Rapoartele trecutului procesiunea lung a a conictelor, a agitatii-
lor si a r ascoalelor, nv alm a seala luptei si haina de r azboi t av alit a n [37]
snge (Isaia 9, 5) ce sunt toate acestea n contrast cu groz aviile
zilei aceleia, cnd Duhul nfrn ator al lui Dumnezeu va retras cu
totul de la cei nelegiuiti si nu va mai tine n fru r abufnirea patimilor
omene sti si mnia satanic a? Lumea va vedea atunci, ca niciodat a
mai nainte, rezultatele conducerii lui Satana.
Dar n ziua aceea, ca si n zilele distrugerii Ierusalimului, poporul
lui Dumnezeu va eliberat toti aceia care vor g asiti scri si
printre cei vii. (Isaia 4, 3). Hristos a declarat c a va veni a doua
oar a pentru a-i strnge la Sine pe cei credincio si: Atunci se va
ar ata n cer semnul Fiului omului, toate semintiile p amntului se
vor boci, si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu
putere si cu o mare slav a. El va trimite pe ngerii S ai cu trmbita
r asun atoare, si vor aduna pe ale sii Lui din cele patru vnturi, de la
o margine a cerului pn a la cealalt a. (Matei 24, 30.31). Atunci cei
care nu ascult a de Evanghelie vor nimiciti de suarea gurii Sale
si vor pr ap aditi cu ar atarea venirii Sale. (2 Tesaloniceni 2, 8). Ca
si Israelul din vechime, cei nelegiuiti se pierd singuri; ei cad prin
nelegiuirea lor. Printr-o viat a de p acat s-au a sezat att de departe
de armonia cu Dumnezeu, starea lor a devenit att de degradat a de
p acat, nct manifestarea slavei Sale este pentru ei un foc nimicitor.
Oamenii s a se fereasc a a neglija lectia dat a de Hristos n cu-
vintele Sale. A sa cum El i-a avertizat pe ucenicii S ai cu privire la
distrugerea Ierusalimului, dndu-le un semn al apropierii pr ap adu-
lui, ca s a poat a sc apa, tot astfel El a avertizat lumea cu privire la
ziua distrugerii nale si i-a dat semne ale apropierii ei, nct toti
aceia care vor, s a poat a sc apa de mnia viitoare. Isus declar a: Vor
semne n soare, n lun a si n stele. Si pe p amnt va strmtorare
printre neamuri. (Luca 21, 25; Matei 24, 29; Marcu 13, 24-26;
Apocalipsa 6, 12-17). Aceia care v ad ace sti prevestitori ai venirii
Sale trebuie s a stie c a este aproape, chiar la u si (Matei 24, 33). De [38]
aceea vegheati sunt cuvintele Sale de ndemn (Marcu 13, 35). Aceia
care iau seama la avertizare nu vor l asati n ntuneric, pentru ca
ziua aceea s a-i surprind a nepreg atiti. Dar pentru aceia care nu vor
veghea, Ziua Domnului va veni ca un hot noaptea. (1 Tesaloniceni
5, 2-5)
Lumea nu este ast azi mai dispus a s a cread a solia pentru aceast a
vreme de cum erau iudeii s a primeasc a avertizarea Mntuitorului
cu privire la Ierusalim. Oricnd ar veni, ziua Domnului va veni pe
nea steptate asupra celor neevlavio si. Pe cnd viata se desf a soar a
pe drumul ei neschimbat, cnd oamenii sunt absorbiti de pl aceri,
de afaceri, de comert, de procurarea banilor, cnd conduc atorii re-
ligio si pream aresc progresele lumii, iar poporul este leg anat ntr-o
sigurant a fals a atunci, dup a cum un hot prad a la miezul noptii
locuinta nep azit a, tot astfel o pr ap adenie nea steptat a va veni peste
cei neglijenti si neevlavio si si nu va chip de sc apare. (Ver 3) [39]
Capitolul 2 Persecutiile din primele veacuri
Cnd Isus a descoperit ucenicilor S ai soarta Ierusalimului
si scenele celei de a doua veniri, El a prevestit, de asemenea, si
experienta poporului S au, de la data cnd urma s a e luat de la ei
pn a la revenirea Sa cu putere si slav a pentru eliberarea lor. De pe
Muntele M aslinilor, Mntuitorul privea furtunile care erau gata s a se
abat a asupra bisericii apostolice; si, p atrunznd adnc n viitor, ochii
S ai vedeau furtunile furioase si distrug atoare, ce aveau s a bat a peste
urma sii S ai din veacurile viitoare, de ntuneric si prigoan a. n cteva
cuvinte de o nsemn atate nsp aimnt atoare, El a profetizat despre
atitudinea ostil a pe care conduc atorii lumii urmau s a o aib a fat a
de biserica lui Dumnezeu (Matei 24, 9.21.22). Urma sii lui Hristos
aveau s a calce pe acela si drum al umilintei, al ru sinii si al suferintei
pe care a mers Domnul lor. Vr ajm a sia care a izbucnit mpotriva
R ascump ar atorului lumii se va manifesta mpotriva tuturor acelora
care urmau s a cread a n Numele S au.
Istoria bisericii primare a fost martor a la mplinirea cuvintelor
Mntuitorului. Puterile p amntului si ale iadului s-au aliniat mpo-
triva lui Hristos n persoana urma silor S ai. P agnismul a prev azut c a,
dac a Evanghelia va birui, templele si altarele lui vor ndep artate;
de aceea si-a concentrat fortele pentru a distruge cre stinismul. Au
fost aprinse focurile prigoanei. Cre stinii au fost deposedati de averi
si alungati din case, au dus o mare lupt a de suferinte. (Evrei 10, [40]
32). Au suferit batjocuri, b at ai, lanturi si nchisoare. (Evrei 11,
36). Un mare num ar dintre ei si-au pecetluit m arturia cu sngele lor.
Nobil si rob, bogat si s arac, nv atat si ignorant au fost uci si f ar a mil a.
Aceste persecutii, ncepnd cu Nero, cam prin vremea martiriului
lui Pavel, au continuat secole de-a rndul cu o furie mai mare sau mai
mic a. Cre stinii erau acuzati pe nedrept de crimele cele mai odioase
si declarati a cauza unor mari nenorociri foamete, molim a
si cutremure. Deoarece deveniser a obiectul urii si al b anuielilor
generale, informatorii au stat gata, pentru c stig, s a-i tr adeze pe cei
nevinovati. Au fost condamnati ca r asculati mpotriva imperiului, ca
31
du smani ai religiei si primejdio si pentru societate. Un mare num ar
dintre ei au fost aruncati arelor s albatice sau ar si de vii n amteatre.
Unii au fost r astigniti, altii au fost mbr acati n piei de animale
s albatice si aruncati n arene pentru a sf siati de cini. Chinul
lor era adesea distractia de c apetenie la serb arile publice. Multimi
impresionante se adunau pentru a se veseli, cu rsete si aplauze, de
priveli stea agoniei si mortii lor.
Oriunde c autau ad apost, urma sii lui Hristos erau vnati ca arele
cmpului. Erau constrn si s a caute sc apare n locuri singuratice
si pustii. Lipsiti de toate, prigoniti, munciti, ei, de care lumea nu
era vrednic a, au r at acit prin pustiuri, prin munti, prin pe steri si prin
cr ap aturile p amntului. (Ver 37. 38). Catacombele ofereau ad apost
pentru mii dintre ei. Sub dealurile din afara cet atii Romei, fuseser a
s apate galerii lungi prin p amnt si stnc a; reteaua ntunecoas a si
complicat a de tuneluri se ntindea pe kilometri ntregi, dincolo de
zidurile cet atii. n aceste ad aposturi subterane, urma sii lui Hristos
si ngropau mortii; si tot acolo, atunci cnd erau b anuiti si alungati,
si g aseau locuinta. Cnd D at atorul vietii i va trezi pe aceia care au
luptat lupta cea bun a, multi martiri pentru cauza lui Hristos vor ie si
din aceste catacombe ntunecoase. [41]
n cea mai s albatic a prigoan a, ace sti martori pentru Isus si-au
p astrat credinta nealterat a. De si au fost lipsiti de orice confort, as-
cun si de lumina soarelui, f acndu- si c aminul n mijlocul ntunecos,
dar prietenos al p amntului, ei n-au scos nici un cuvnt de nemultu-
mire. Prin cuvinte de credint a, de r abdare si n adejde, ei se ncurajau
unul pe altul pentru a rezista lipsei si necazului. Pierderea tuturor
binecuvnt arilor p amnte sti nu i-a putut sili s a renunte la credinta
lor n Hristos. ncerc arile si prigoana erau doar pa si care-i aduceau
mai aproape de odihna si r asplata lor.
Ca si slujitorii lui Dumnezeu din vechime, multi, ca s a dobn-
deasc a o nviere mai bun a, n-au vrut s a primeasc a izb avirea care li se
d adea, si au fost chinuiti. (Ver 35). Ace stia si reaminteau cuvintele
Domnului lor, ca atunci cnd urmau s a e prigoniti pentru Numele
lui Hristos, s a se bucure si s a se veseleasc a, pentru c a r asplata lor va
mare n ceruri; c aci tot a sa au fost prigoniti si proorocii care au fost
nainte de ei. Se bucurau c a sunt socotiti vrednici s a sufere pentru
adev ar si din mijlocul ac arilor n altau cnt ari de biruint a. Privind
prin credint a n sus, ei l vedeau pe Hristos si pe ngeri aplecndu-se
Persecutiile din primele veacuri 33
peste zidurile cerului, urm arindu-i cu cel mai adnc interes si privind
cu aprobare statornicia lor. Un glas de la tronul lui Dumnezeu se
f acea auzit: Fii credincios pn a la moarte si-ti voi da cununa vietii.
(Apocalipsa 2, 10)
Zadarnice au fost str aduintele lui Satana de a distruge biserica lui
Hristos prin violent a. Marea lupt a, n care ucenicii lui Isus si-au dat
viata, n-a ncetat nici atunci cnd ace sti credincio si purt atori de steag
au c azut la posturile lor. Ei au biruit chiar doborti. Lucr atorii lui
Dumnezeu erau uci si, dar lucrarea Sa a mers n mod neab atut nainte.
Evanghelia a continuat s a se r aspndeasc a, iar num arul adeptilor ei
nu a ncetat s a creasc a. Ea a p atruns n regiuni care erau inaccesibile
chiar si vulturilor Romei. Un cre stin, mustrndu-i pe conduc atorii
p agni care sustineau persecutia, spunea: Ne puteti ucide, ne puteti
tortura, ne puteti condamna.... nedreptatea voastr a este dovada c a [42]
suntem nevinovati.... Nici cruzimea nu v a folose ste. Aceasta nu era
dect o invitatie puternic a de a aduce si pe altii la convingerea lor.
Cu ct suntem secerati mai des de voi, cu att cre stem la num ar;
sngele cre stinilor este o s amnt a.... (Tertulian, Apologia par. 50).
Mii de oameni au fost nchi si si omorti, dar r as areau altii pentru
a le lua locul. Iar aceia care au fost martirizati pentru credinta lor
erau asigurati n Hristos si socotiti de El biruitori. Ei luptaser a lupta
cea bun a si urmau s a primeasc a cununa slavei la venirea lui Hristos.
Suferintele pe care le-au suportat i-au adus pe cre stini mai aproape
unul de altul si de R ascump ar atorul lor. Exemplul vietii si al mortii
lor era o m arturie permanent a n favoarea adev arului; si acolo unde
se a stepta mai putin, supu sii lui Satana p ar aseau slujirea lui pentru a
se nrola sub steagul lui Hristos.
De aceea, Satana si-a f acut planul de a lupta cu mai mult succes
mpotriva guvern arii lui Dumnezeu, ngndu- si steagul n mijlocul
bisericii cre stine. Dac a urma sii lui Hristos ar putea am agiti si adu si
s a e nepl acuti lui Dumnezeu, atunci puterea, t aria si hot arrea lor
ar sl abi, si n felul acesta, ei ar c adea ca o prad a u soar a.
Marele vr ajma s a ncercat acum s a c stige prin siretenie ceea ce
nu reu sise prin fort a. Prigoana a ncetat, si n locul ei au fost puse
am agirile primejdioase ale prosperit atii vremelnice si ale onorurilor
lume sti. Cei idolatri au fost adu si s a primeasc a o parte din credinta
cre stin a, n timp ce lep adau alte adev aruri esentiale. Ei m arturiseau
c a-L primesc pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu si cred n moartea si
nvierea Sa, dar nu aveau nici o convingere despre p acat si nu simteau
nevoia de poc aint a si de schimbare a inimii. Cu unele concesii din
partea lor, ei au propus ca si cre stinii s a fac a concesii, pentru a ne
putea uni cu totii pe platforma credintei n Hristos.
Acum, biserica se g asea ntr-o primejdie nfrico s atoare. nchi-
soarea, chinul, focul si sabia fuseser a binecuvnt ari, n comparatie
cu aceasta. Unii cre stini au r amas neab atuti, declarnd c a nu puteau
face nici un compromis. Altii erau n favoarea p ar asirii sau modi- [43]
c arii unor tr as aturi ale credintei lor si a unirii cu aceia care primiser a
o parte a cre stinismului, sustinnd c a acestea ar mijloace pentru
deplina lor convertire. Acesta a fost un timp de groaz a adnc a pentru
urma sii credincio si ai lui Hristos. Sub mantia unui cre stinism cu
numele, Satana s-a strecurat n biseric a pentru a strica credinta si
pentru a ntoarce mintile de la Cuvntul adev arului.
Un mare num ar de cre stini au consimtit, n cele din urm a, s a
coboare standardele lor si s-a format o unire ntre cre stinism si
p agnism. De si nchin atorii la idoli sustineau c a sunt convertiti
si uniti cu biserica, ei se ag atau nc a de idolatria lor, schimbnd
numai obiectele nchin arii lor cu chipul lui Isus, si chiar cu cel
al Mariei si al sntilor. Aluatul stricat al idolatriei, adus n felul
acesta n biseric a, si-a continuat lucrarea lui nenorocit a. nv at aturi
false, ritualuri superstitioase si ceremonii idolatre au fost incluse n
credinta si n nchinarea ei. Cnd urma sii lui Hristos s-au unit cu
nchin atorii la idoli, religia cre stin a s-a stricat, iar biserica si-a pierdut
cur atia si puterea. Totu si, au fost unii care n-au fost n selati de aceste
am agiri. Ei si-au p astrat credincio sia fat a de Autorul adev arului si
s-au nchinat numai lui Dumnezeu.
ntotdeauna au fost dou a clase printre cei care m arturisesc a
urma sii lui Hristos. n timp ce o clas a studiaz a viata Mntuitorului
si caut a cu st aruint a s a- si corecteze gre selile pentru a se asem ana
Modelului, cealalt a clas a ocole ste adev arurile clare, practice, care
le descoper a r at acirile. Chiar si n cea mai bun a stare a ei, biserica
n-a fost format a numai din credincio si adev arati, curati si sinceri.
Mntuitorul ne-a nv atat c a cei care se complac n p acat nu vor trebui
primiti n biseric a; cu toate acestea, El Si-a ata sat b arbati care aveau
defecte de caracter si le-a ncredintat binefacerile nv at aturilor si
exemplului S au, pentru ca s a aib a ocazia s a- si vad a gre selile si s a
le ndrepte. Printre cei doisprezece apostoli a fost un vnz ator. Iuda
a fost primit nu pentru defectele lui de caracter, ci n ciuda lor. El [44]
s-a unit cu ucenicii ca, prin nv at atura si exemplul lui Hristos, s a
poat a nv ata ce nseamn a un caracter cre stin si, n felul acesta, s a
e adus s a- si vad a gre selile, s a se poc aiasc a si, cu ajutorul harului
divin, s a- si cur ateasc a suetul prin ascultare de adev ar. Dar Iuda
n-a umblat n lumina l asat a att de ndur ator s a lumineze asupra lui.
Prin ng aduirea p acatului, a invitat ispitele lui Satana. Tr as aturile lui
rele de caracter au devenit predominante. El si-a l asat mintea sub
st apnirea puterilor ntunericului si se sup ara atunci cnd gre selile i
erau mustrate; n felul acesta, a ajuns s a s avr seasc a crima teribil a,
de tr adare a nv at atorului s au. Tot astfel fac si cei care nutresc p acatul
sub masca evlaviei, ur asc pe aceia care le tulbur a pacea, condamnnd
cursul p ac atos al vietii lor. Cnd se ive ste ocazia favorabil a, ei i
tr adeaz a, ca si Iuda, pe aceia care au c autat s a-i mustre spre binele
lor.
Apostolii aveau de luptat cu aceia din biseric a ce pretindeau
c a sunt evlavio si, n timp ce n ascuns nutreau nelegiuirea. Anania
si Sara lucrau de partea n sel atorilor, pretinznd c a aduc o jertf a
ntreag a pentru Dumnezeu, n timp ce erau lacomi, retinnd o parte
pentru ei. Duhul adev arului a descoperit apostolilor adev aratul ca-
racter al acestor frati cu numele, iar judec atile lui Dumnezeu au
cur atit biserica de aceast a pat a. Aceast a dovad a categoric a a cerce-
t arii Duhului lui Hristos n biseric a sem ana groaza printre f atarnici
si f ac atorii de rele. Ei nu mai puteau r amne n leg atur a cu aceia
care erau, n obiceiuri si nclinatii, reprezentanti permanenti ai lui
Hristos; iar cnd ncerc arile si prigoana veneau asupra urma silor S ai,
numai aceia care erau gata s a p ar aseasc a totul pentru adev ar doreau
s a devin a ucenici ai S ai. n felul acesta, atta vreme ct persecutia a
continuat, biserica a r amas relativ curat a. Dar cnd aceasta a ncetat,
s-au ad augat convertiti care erau mai putin sinceri si devotati si s-a
deschis astfel o u s a prin care Satana putea s a obtin a un punct de
sprijin. [45]
Pentru c a nu este nici o leg atur a ntre Printul luminii si printul
ntunericului, nu poate vreo leg atur a nici ntre ucenicii lor. Cnd au
consimtit s a se uneasc a cu aceia care erau doar pe jum atate convertiti
din p agnism, cre stinii au p a sit pe o cale care i-a dus din ce n ce mai
departe de adev ar. Satana a tres altat, pentru c a reu sise s a am ageasc a
un num ar att de mare dintre urma sii lui Hristos. Apoi, a f acut ca
puterea lui s a apese si mai mult asupra acestora si i-a inspirat s a-i
persecute pe aceia care r amneau credincio si lui Dumnezeu. Nimeni
nu stia att de bine cum s a se mpotriveasc a adev aratei credinte
cre stine ca aceia care odinioar a fuseser a ap ar atorii ei, a sa c a ace sti
cre stini apostaziati, unindu-se cu tovar a sii lor pe jum atate p agni,
si-au ndreptat lupta mpotriva celor mai importante tr as aturi ale
nv at aturilor lui Hristos.
Aceasta a cerut o lupt a disperat a din partea acelora care au stat
cu fermitate mpotriva am agirilor si urciunilor care erau ascunse n
haine sacerdotale si introduse n biseric a. Biblia nu era primit a ca o
m asur a a credintei. Doctrina cu privire la libertatea religioas a a fost
clasicat a drept erezie, iar sustin atorii ei au fost urti si proscri si.
Dup a o lupt a lung a si aprig a, cei credincio si, putini la num ar, s-
au hot art s a rup a orice leg atur a cu biserica apostat a, dac a ea refuza
si mai departe s a se elibereze de r at acire si idolatrie. Ei au v azut
c a desp artirea era o necesitate absolut a, dac a doreau s a asculte de
Cuvntul lui Dumnezeu. Nu si-au permis s a tolereze r at aciri fatale
pentru suetul lor si s a dea un exemplu care ar primejdui credinta
copiilor si a copiilor copiilor lor. Pentru a asigura unitatea si pacea,
erau gata s a fac a orice concesie care corespundea cu ascultarea de
Dumnezeu; dar simteau c a ns a si pacea ar fost prea scump c sti-
gat a cu jertrea principiilor. Dac a unitatea se putea asigura numai
prin compromiterea adev arului si a neprih anirii, atunci preferau s a
r amn a desp artiti chiar si n r azboi.
Bine ar pentru biseric a si pentru lume dac a principiile care au [46]
animat acele suete sincere ar renviate n inimile acelora care se
numesc poporul lui Dumnezeu. Exist a o indiferent a alarmant a fat a de
nv at aturile care sunt stlpii credintei cre stine. C stiga teren p arerea
c a, n fond, ele nu sunt de important a vital a. Aceast a degenerare
nt are ste minile instrumentelor lui Satana, a sa nct teoriile r at acirii
si am agirile fatale, c arora cei credincio si din veacurile trecute li s-au
mpotrivit si le-au demascat cu primejdia vietii lor, sunt privite ast azi
favorabil de c atre mii de oameni care pretind c a sunt urma sii lui
Hristos.
Primii cre stini au fost cu adev arat un popor deosebit. Comporta-
mentul f ar a repro s si credinta lor neclintit a erau o mustrare continu a,
care tulbura pacea p ac ato silor. De si putini la num ar, f ar a avere, po-
zitie sau titluri, ei produceau team a f ac atorilor de rele, cnd erau
cunoscute nv at aturile si caracterul lor. De aceea erau urti de cei
nelegiuiti, a sa cum Abel a fost urt de Cain cel necredincios. Din
acela si motiv pentru care Cain l-a omort pe Abel, aceia care au
c autat s a se scuture de mustr arile Duhului Sfnt au dat la moarte pe
poporul lui Dumnezeu. Si tot din acela si motiv, iudeii L-au lep adat si
L-au r astignit pe Mntuitorul deoarece cur atia si sntenia carac-
terului S au erau o mustrare continu a pentru egoismul si stric aciunea
lor. Din zilele lui Hristos si pn a ast azi, ucenicii S ai credincio si au
provocat ura si mpotrivirea acelora care iubesc si urmeaz a c aile
p acatului.
Atunci, cum poate numit a Evanghelia o solie a p acii? Cnd
Isaia a profetizat na sterea lui Mesia, i-a dat titlul de Domn al p acii.
Cnd ngerii au adus p astorilor vestea c a Hristos S-a n ascut, au cntat
deasupra cmpiilor Betleemului: Slav a lui Dumnezeu n locurile
prea nalte, si pe p amnt pace si ntre oameni bun a nvoire. (Luca 2,
14). n aparent a, exist a o contradictie ntre aceste declaratii profetice
si cuvintele lui Hristos: N-am venit s a aduc pacea, ci sabia. (Matei
10, 34). Dar, ntelese bine, amndou a sunt ntr-o armonie des avr sit a.
Evanghelia este o solie a p acii. [47]
Cre stinismul este un sistem care, dac a este primit si ascultat,
va r aspndi pace, armonie si fericire peste tot p amntul. Religia
lui Hristos i va uni ntr-o fr atie strns a pe toti aceia care primesc
nv at aturile ei. Misiunea lui Hristos a fost tocmai aceea de a-i mp aca
pe oameni cu Dumnezeu, si pe unul cu altul. Dar, n majoritate,
omenirea este sub controlul lui Satana, cel mai crud vr ajma s al
lui Hristos. Evanghelia prezint a oamenilor principiile vietii care se
deosebesc fundamental de obiceiurile si dorintele lor, si din cauza
aceasta se r azvr atesc mpotriva ei. Oamenii ur asc cur atia care le
descoper a si le condamn a p acatele, n majoritate i persecut a si i
distrug pe aceia care sustin cerintele ei snte si drepte. n sensul
acesta deoarece adev arurile nalte pe care ei le aduc provoac a ur a
si lupt a Evanghelia este numit a o sabie.
Tainica lucrare a providentei, care ng aduie ca cel drept s a sufere
persecutia din mna celor r ai, a fost o cauz a de mare nedumerire
pentru multi care sunt slabi n credint a. Unii sunt gata s a p ar aseasc a
chiar ncrederea lor n Dumnezeu, deoarece El ng aduie celor mai
josnici oameni s a prospere, n timp ce cei mai buni si mai curati
sunt ap asati si chinuiti de puterea lor crud a. Cum, ntreab a ei, poate
Acela care este drept si milos si care este nem arginit n putere s a
ng aduie o a sa nedreptate si ap asare? Aceasta este o problem a care
nu ne prive ste pe noi. Dumnezeu ne-a dat dovezi ndestul atoare
cu privire la iubirea Sa si nu trebuie s a ne ndoim de bun atatea Sa
atunci cnd nu putem ntelege lucr arile providentei Sale. Prev aznd
ndoielile care urmau s a apese pe suetul lor n zilele de ncercare si
ntuneric, Mntuitorul spunea ucenicilor S ai: Aduceti-v a aminte de
vorba, pe care v-am spus-o: Robul nu este mai mare dect st apnul
s au. Dac a M-au prigonit pe Mine, si pe voi v a vor prigoni; dac a au
p azit Cuvntul Meu, si pe al vostru l vor p azi. (Ioan 15, 20). Isus
a suferit pentru noi mai mult dect poate f acut s a sufere oricare
dintre urma sii S ai, datorit a cruzimii oamenilor nelegiuiti. Aceia care
sunt chemati s a sufere chinul si moartea de martir nu fac dect s a
calce pe urmele scumpului Fiu al lui Dumnezeu.
Domnul nu ntrzie n mplinirea f ag aduintei Lui. (2 Petru 3,
9). [48]
El nu-i uit a si nici nu-i neglijeaz a pe copiii S ai; dar ng aduie
celor nelegiuiti s a descopere adev aratul lor caracter, pentru ca nici
unul din aceia care doresc s a fac a voia Sa s a nu e am agit cu privire
la ei. Mai mult, cei neprih aniti sunt pu si n cuptorul necazurilor, ca si
ei s a e cur atiti; ca exemplul lor s a-i conving a si pe altii de realitatea
credintei si evlaviei lor; si ca drumul lor neab atut s a-i condamne pe
cei r ai si necredincio si.
Dumnezeu le ng aduie celor nelegiuiti s a progreseze si s a- si
descopere vr ajm a sia mpotriva Lui, pentru ca atunci cnd vor umple
m asura nelegiuirii lor, toti s a vad a dreptatea si mila Sa n distrugerea
lor deplin a. Ziua r azbun arii Sale este aproape cnd toti aceia care au
c alcat Legea Sa si au persecutat pe poporul S au vor primi o r asplat a
dreapt a a faptelor lor; cnd orice fapt a de cruzime sau nedreptate
fat a de credincio sii lui Dumnezeu va pedepsit a ca si cnd ar fost
f acut a fat a de Hristos nsu si.
Exist a nc a o problem a si mai important a, care trebuie s a e
n atentia bisericilor de ast azi. Apostolul Pavel spune c a toti cei
care vor s a tr aiasc a cu evlavie n Isus Hristos vor prigoniti. (2
Timotei 3, 12). Atunci de ce persecutia pare c a a sl abit ntr-o mare
m asur a? Singurul motiv este c a biserica s-a conformat cerintelor
lumii si nu mai treze ste nici o mpotrivire. Religia care este la mod a
n zilele noastre nu are caracterul curat si sfnt pe care l-a avut
credinta cre stin a n zilele lui Hristos si ale apostolilor S ai. Datorit a
spiritului de compromis cu p acatul, din cauz a c a marile adev aruri
ale Cuvntului lui Dumnezeu sunt privite cu indiferent a, pentru c a
este att de putin a evlavie n biseric a, cre stinismul este n aparent a
att de popular n lume. S a se produc a o renviorare a credintei si
puterii din prima biseric a, si atunci spiritul persecutiei va renviat,
iar ac arile persecutiei vor iar a si aprinse. [49]
Capitolul 3 O epoc a de ntuneric spiritual
Apostolul Pavel a prevestit , n a doua sa Epistol a c atre
Tesaloniceni, o mare c adere de la credint a, care urma s a aib a ca
rezultat ntemeierea puterii papale. El declara c a ziua lui Hristos
nu va veni ...nainte ca s a venit lep adarea de credint a si de a se
descoperi omul f ar adelegii, ul pierz arii, potrivnicul, care se nalt a
mai presus de tot ce se nume ste Dumnezeu, sau de ce este vrednic
de nchinare. A sa c a se va a seza n Templul lui Dumnezeu, dndu-se
drept Dumnezeu. Si mai departe, apostolul i avertizeaz a pe fratii
s ai c a: Taina f ar adelegii a si nceput s a lucreze. (2 Tesaloniceni
2, 3.4.7). Chiar la acea dat a timpurie, el a v azut strecurndu-se n
biseric a r at aciri care urmau s a preg ateasc a drumul pentru dezvoltarea
papalit atii.
Putin cte putin, la nceput n lini ste si pe furi s, apoi mai deschis,
pe m asur a ce cre stea n putere si c stiga st apnire peste mintile oa-
menilor, taina f ar adelegii si-a continuat lucrarea ei am agitoare si
hulitoare. Aproape pe nesimtite, obiceiurile p agnismului si-au g asit
intrarea n biserica cre stin a. Spiritul de compromis si conformismul
au fost retinute pentru o vreme de persecutiile crude, pe care biserica
le-a suferit sub p agnism. Dar cnd persecutia a ncetat, iar cre stinis-
mul a intrat n curtile si palatele mp aratilor, a fost l asat a la o parte
simplitatea umil a a lui Hristos si a apostolilor Lui, n schimbul pom-
pei si mndriei preotilor si conduc atorilor p agni; n locul cerintelor
lui Dumnezeu, au fost puse teoriile si traditiile omene sti. Convertirea [50]
cu numele a lui Constantin, n prima parte a secolului IV, a produs
o mare bucurie, iar lumea, mbr acat a cu o form a a neprih anirii, a
p atruns n biseric a. Atunci lucrarea de coruptie a naintat repede.
P agnismul, care p area c a fusese nvins, deveni biruitor. Spiritul lui
st apnea biserica. nv at aturile, ceremoniile si superstitiile lui au fost
introduse n credinta si nchinarea pretin silor urma si ai lui Hristos.
Acest compromis ntre p agnism si cre stinism a dat na stere la
omul f ar adelegii, prevestit n profetie ca unul care se mpotrive ste
si se nalt a pe sine mai presus de Dumnezeu. Acel sistem uria s de
40
O epoc a de ntuneric spiritual 41
religie fals a este capodopera puterii lui Satana un monument al
eforturilor lui de a se a seza pe tron pentru a conduce p amntul dup a
voia lui.
Satana mai ncercase odat a s a ajung a la un compromis cu Hris-
tos. A venit la Fiul lui Dumnezeu n pustia ispitei si, ar atndu-I toate
mp ar atiile lumii mpreun a cu slava lor, s-a oferit s a dea totul n mi-
nile Sale, dac a El va recunoa ste suprematia printului ntunericului.
Hristos l-a mustrat pe ispititorul semet si l-a obligat s a plece. Dar
Satana are un succes mai mare prezentnd aceea si ispit a omului.
Pentru a- si asigura c stiguri si onoruri lume sti, biserica a fost in-
spirat a s a caute favoarea si sprijinul oamenilor mari ai p amntului;
si, respingndu-L astfel pe Hristos, ea a fost am agit a s a ncheie un
leg amnt cu reprezentantul lui Satana episcopul Romei.
Una dintre nv at aturile de seam a ale romanismului este aceea c a
papa este capul vizibil al bisericii universale a lui Hristos, nvestit cu
autoritate suprem a peste episcopii si preotii din toate p artile lumii.
Mai mult dect att, papei i-au fost date chiar titlurile Dumnezeirii.
A fost numit Domnul Dumnezeul Papa[(vezi note suplimentare)]
si a fost declarat infailibil. El pretinde nchinarea tuturor oamenilor.
Aceea si pretentie a fost ridicat a de Satana n pustia ispitei si este
nc a cerut a de el prin biserica Romei, si multimi imense sunt gata
s a-i aduc a nchinare. [51]
Dar aceia care se tem de Dumnezeu si-L respect a ntmpin a
aceast a ncumetare strig atoare la cer, a sa cum si Hristos a ntmpinat
pretentiile vr ajma sului viclean: Domnului Dumnezeului t au s a te
nchini si numai Lui s a-I sluje sti. (Luca 4, 8). Dumnezeu n-a dat
nici m acar o iot a n Cuvntul S au prin care s a desemnat vreun om
pentru a capul bisericii. nv at atura despre suprematia papal a se
opune direct nv at aturii Scripturilor. Papa nu poate avea nici o putere
asupra bisericii lui Hristos afar a de aceea obtinut a prin uzurpare.
Romani stii au st aruit n a aduce protestantilor acuzatia de erezie
si de desp artire voit a de adev arata biseric a. Dar aceste acuzatii li
se aplic a mai degrab a lor. Ei sunt aceia care au p ar asit steagul lui
Hristos si s-au dep artat de credinta care a fost dat a sntilor odat a
pentru totdeauna. (Iuda 3)
Satana stia bine c a Sntele Scripturi i vor face pe oameni n
stare s a discearn a am agirile lui si s a-i nfrng a puterea. Chiar Mntu-
itorul lumii a rezistat atacului s au prin Cuvnt. La orice atac, Hristos
prezenta scutul adev arului ve snic, spunnd: St a scris. La orice su-
gestie a adversarului, El opunea ntelepciunea si puterea Cuvntului.
Pentru ca Satana s a- si poat a mentine st apnirea sa asupra oamenilor
si pentru a ntemeia autoritatea uzurpatorului papal, trebuia s a-i tin a
n necuno stint a fat a de Scripturi. Biblia L-ar n altat pe Dumnezeu
si i-ar a sezat pe oamenii m arginiti n adev arata lor pozitie; de aceea
adev arurile ei snte trebuiau ascunse si oprimate. Aceast a logic a
a fost adoptat a de biserica roman a. Timp de sute de ani circulatia,
r aspndirea Bibliei a fost interzis a. Oamenilor le-a fost interzis s a
o citeasc a sau s a o aib a n cas a, iar preotii si prelatii f ar a principii
interpretau nv at aturile ei pentru a sustine pretentiile lor. n felul
acesta, papa a ajuns s a e recunoscut aproape n general ca loctiitor
al lui Dumnezeu pe p amnt, nzestrat cu autoritate peste biseric a si
stat.
Descoperitorul r at acirii ind ndep artat, Satana lucra dup a cum
i era voia. Profetia arma c a papalitatea urma s a se ncumete s a
schimbe vremile si legea. (Daniel 7, 25). Aceast a lucrare n-a fost [52]
o actiune u soar a. Pentru a oferi convertitilor de la p agnism un
nlocuitor pentru nchinarea la idoli, si n felul acesta s a-i ncurajeze
a primi cu numele cre stinismul, nchinarea la chipuri si la moa ste a
fost introdus a treptat n serviciul divin cre stin. Decretul unui conciliu
general ;[(vezi note suplimentare)] a stabilit n cele din urm a acest
sistem de idolatrie. Pentru a completa lucrarea hulitoare, Roma s-a
ncumetat s a scoat a din Legea lui Dumnezeu porunca a doua, care
opre ste nchinarea la chipuri, si s a mpart a porunca a zecea n dou a,
pentru a p astra num arul.
Dar spiritul de cedare fat a de p agnism a deschis calea pentru o
alt a dispretuire a autorit atii cerului. Satana, lucrnd prin conduc atorii
neconsacrati ai bisericii, s-a amestecat si n porunca a patra si a
ncercat s a ndep arteze vechiul Sabat, ziua pe care Dumnezeu a
binecuvntat-o si a sntit-o (Geneza 2, 2.3), iar n locul ei s a nalte
s arb atoarea p azit a de p agni ca venerabila zi a soarelui. La nceput,
aceast a schimbare n-a fost ncercat a n mod deschis. n primele
veacuri, adev aratul Sabat a fost tinut de toti cre stinii. Ei erau gelo si
pe onoarea lui Dumnezeu si, creznd c a Legea Sa este de neschimbat,
au p azit cu rvn a preceptele ei snte. Dar Satana a lucrat cu o mare
subtilitate prin agentii lui pentru a- si atinge scopul. Pentru ca atentia
poporului s a poat a atras a asupra duminicii, aceasta a fost declarat a
ca s arb atoare, n cinstea nvierii lui Hristos. Slujbe religioase au fost
tinute n ea; era totu si privit a ca o zi de recreere, Sabatul ind nc a
p azit cu sntenie.
Pentru a preg ati calea pentru lucrarea pe care pl anuise s a o nde-
plineasc a, Satana i f acuse pe iudei, nainte de venirea lui Hristos, s a
mpov areze Sabatul cu cele mai stricte pretentii, f acnd din p azirea
lui o povar a. Acum, folosind lumina fals a n care reu sise s a-i fac a
s a-l priveasc a, a aruncat ocar a asupra lui ca ind o institutie evre-
iasc a. n timp ce cre stinii n general continuau s a p azeasc a duminica
drept o s arb atoare a bucuriei, el i-a condus s a fac a din Sabat o zi de
post, o zi de am ar aciune si tristete, pentru a- si ar ata ura lor fat a de
iudaism. [53]
n prima parte a secolului al IV-lea, mp aratul Constantin a emis
un decret care f acea din duminic a o s arb atoare public a n ntregul
Imperiu Roman [(vezi note suplimentare)]. Ziua soarelui a fost cin-
stit a de c atre supu sii lui p agni si a fost onorat a de cre stini; politica
mp aratului era aceea de a uni interesele adverse ale cre stinismu-
lui si p agnismului. El a fost ndemnat s a fac a acest lucru de c atre
episcopii bisericii care, condu si de ambitii si nsetati de putere, au
nteles c a, dac a va p azit a aceea si zi att de c atre cre stini, ct si
de p agni, aceasta va u sura primirea cu numele a cre stinismului, de
c atre p agni, si n felul acesta puterea si gloria bisericii vor cre ste.
Dar, n timp ce multi cre stini tem atori de Dumnezeu erau condu si
treptat s a primeasc a duminica ca avnd un anume grad de sntenie,
ei socoteau nc a Sabatul adev arat ca sntit Domnului si-l p azeau n
ascultare de porunca a patra.
Arhiam agitorul nu- si terminase lucrarea. El s-a hot art s a adune
lumea cre stin a sub steagul s au si s a- si exercite puterea prin loctiitorul
lui, pontiful cel mndru, care pretindea c a este reprezentantul lui
Hristos. Prin p agnii pe jum atate convertiti, prin prelatii ambitio si si
prin credincio sii iubitori de lume, si-a ndeplinit planul. Din timp n
timp, au fost tinute mari concilii, n care erau convocati demnitari ai
bisericii din toat a lumea. Aproape n ecare conciliu Sabatul pe care
Dumnezeu l instituise era cobort din ce n ce mai mult, n timp ce
duminica era n aceea si m asur a n altat a. n felul acesta s arb atoarea
p agn a a ajuns n cele din urm a s a e onorat a ca o institutie divin a,
n timp ce Sabatul biblic a fost declarat o r am a sit a a iudaismului, iar
p azitorii lui au fost declarati blestemati.
Marele apostat reu sise s a se nalte mai presus de tot ce se
nume ste Dumnezeu sau de ce este vrednic de nchinare. (2 Tesa-
loniceni 2, 4). El ndr aznise s a schimbe singurul precept al Legii
divine care ndreapt a f ar a gre s toat a omenirea c atre viul si adev aratul
Dumnezeu. n porunca a patra, Dumnezeu este descoperit ca ind [54]
Creatorul cerului si al p amntului, si prin aceasta Se deosebe ste de
toti zeii fal si. Deoarece era o amintire a lucr arii de creatiune, ziua a
saptea a fost sntit a ca zi de odihn a pentru om. Ea a fost destinat a
s a-L p astreze continuu n mintile oamenilor pe viul Dumnezeu ca
izvor al existentei si ca obiect de nchinare si adorare. Satana se lupt a
s a-i ntoarc a pe oameni de la devotamentul lor fat a de Dumnezeu
si de la ascultarea de Legea Sa; de aceea si ndreapt a eforturile
ndeosebi mpotriva poruncii care l arat a pe Dumnezeu ca Creator.
Protestantii sustin acum c a nvierea lui Hristos n ziua duminicii
a f acut din ea Sabatul cre stin. Dar dovezi din Scriptur a lipsesc. Nici
o onoare de felul acesta n-a fost dat a zilei acesteia de c atre Hristos
sau apostolii S ai. P azirea duminicii ca institutie cre stin a, si-a avut
originea n acea tain a a f ar adelegii (2 Tesaloniceni 2, 7), care si-a
nceput lucrarea chiar n zilele lui Pavel. Unde si cnd a adoptat
Domnul acest prunc al papalit atii? Ce motiv temeinic poate dat
pentru o schimbare pe care Scripturile nu o aprob a?
n veacul al saselea, papalitatea devenise puternic ntemeiat a.
Scaunul puterii ei a fost stabilit n cetatea imperial a, iar episcopul
Romei a fost declarat cap peste ntreaga biseric a. P agnismul d aduse
locul papalit atii. Balaurul d aduse arei puterea lui, tronul lui, si o
mare st apnire. (Apocalipsa 13, 2) [(vezi note suplimentare)]. Si
acum au nceput cei 1260 de ani de persecutie papal a, prevestiti n
profetiile lui Daniel si Apocalipsa (Daniel 7, 25; Apocalipsa 13, 5-7).
Cre stinii au fost obligati s a aleag a e s a- si p ar aseasc a integritatea
si s a primeasc a ceremoniile si nchinarea papal a, e s a- si petreac a
viata n nchisoare sau s a sufere moartea pe roat a, pe rug sau de
securea c al aului. Acum s-au mplinit cuvintele lui Isus: Veti dati
n minile lor pn a si de p arintii, fratii, rudele si prietenii vo stri;
si vor omor pe multi dintre voi. Veti urti de toti din pricina
Numelui Meu. (Luca 21, 16.17). Persecutia s-a dezl antuit asupra
celor credincio si cu o mai mare furie dect oricnd mai nainte,
iar lumea a devenit un imens cmp de lupt a. Pentru sute de ani, [55]
biserica lui Hristos si-a g asit sc apare n izolare si ntuneric. C aci,
zice profetul: Si femeia a fugit n pustie, ntr-un loc preg atit de
Dumnezeu, ca s a e hr anit a acolo o mie dou a sute saizeci de zile.
(Apocalipsa 12, 6)
n altarea la putere a bisericii Romei a marcat nceputul evului
ntunecat. Pe m asur a ce puterea ei cre stea, ntunericul devenea mai
profund. Credinta a fost transferat a de la Hristos, adev arata temelie,
la papa de la Roma. n loc s a se ncread a n Fiul lui Dumnezeu pentru
iertarea p acatelor si pentru mntuirea ve snic a, oamenii priveau la
papa, la preotii si prelatii c arora el le d aduse autoritatea. Ei erau
nv atati c a papa era mijlocitorul lor p amntesc, c a nimeni nu se
putea apropia de Dumnezeu dect prin el; si c a el st atea n locul
lui Dumnezeu pentru ei si de aceea trebuia s a i se dea ascultare. O
abatere de la cerintele lui constituia un motiv sucient pentru cea mai
aspr a pedeaps a care venea peste trupurile si suetele ofensatorilor.
n felul acesta mintile oamenilor erau ntoarse de la Dumnezeu c atre
oameni gre siti, cu defecte si cruzi, ba mai mult, chiar c atre printul
ntunericului, care- si exercita puterea prin ei. P acatul era deghizat
ntr-un ve smnt de sntenie. Cnd Scripturile sunt ndep artate, iar
omul ajunge s a se priveasc a pe sine ca ind suprem, trebuie s a ne
a stept am numai la n sel atorie, am agire si nelegiuire josnic a. O dat a
cu n altarea legilor si traditiilor omene sti, s-a manifestat coruptia
care totdeauna se na ste din p ar asirea Legii lui Dumnezeu.
Acelea au fost zile primejdioase pentru biserica lui Hristos. Cre-
dincio sii purt atori de steag erau f ar a ndoial a putini. De si adev arul
n-a fost l asat f ar a martori, uneori se p area totu si c a r at acirea si super-
stitia vor predomina pe deplin, iar adev arata religie va izgonit a de
pe p amnt. Evanghelia a fost pierdut a din vedere, formele religioase
deveneau mai numeroase, iar oamenii erau mpov arati tot mai mult
cu obligatii riguroase.
Ei nu erau numai nv atati s a priveasc a la papa ca mijlocitor al
lor, dar si s a- si pun a ncrederea n propriile fapte, ca isp a sire pentru
p acat. Pelerinajele lungi, faptele de penitent a, nchinarea la moa ste, [56]
n altarea de biserici, altare si morminte snte, plata sumelor mari
pentru biseric a toate acestea si multe altele asem an atoare erau
ncurajate pentru a ndep arta mnia lui Dumnezeu sau a asigura
favoarea Sa, ca si cnd Dumnezeu ar gndit ca oamenii, care s-ar
mniat pentru lucruri de nimic sau ar fost mp acat prin daruri
sau fapte de poc aint a!
Cu toate acestea, viciul era r aspndit chiar printre conduc atorii
bisericii romane, iar inuenta ei p area s a creasc a continuu. Spre
ncheierea secolului al VIII-lea, papista sii au ridicat pretentia c a,
n primele secole ale bisericii, episcopii Romei avuseser a aceea si
putere spiritual a pe care si-o asumaser a acum. Pentru a fundamenta
aceast a pretentie a trebuit s a e folosite unele mijloace spre a-i da
o aparent a de autoritate; si acestea au fost sugerate u sor de c atre
tat al minciunii. Au fost n ascocite de c alug ari scrieri vechi. Au fost
descoperite hot arri ale conciliilor despre care nu se auzise mai
nainte si care stabileau suprematia general a a papei din primele
timpuri. O biseric a ce respinsese adev arul a primit cu l acomie aceste
am agiri [(vezi note suplimentare)].
Putinii ziditori credincio si pe temelia adev arat a (1 Corinteni 3,
10.11) au fost uluiti si ncurcati atunci cnd absurdit atile nv at aturii
r at acitoare au mpiedicat lucrarea. Ca si ziditorii de pe zidurile Ieru-
salimului, din zilele lui Neemia, unii erau gata s a spun a: Puterile
celor ce duc poverile sl abesc, si d arm aturile sunt multe; nu vom
putea s a zidim zidul. (Neemia 4, 10). Obositi de lupta continu a m-
potriva persecutiei, a n sel aciunii, a nelegiuirii si a tuturor celorlalte
piedici pe care Satana le putea n ascoci pentru a ncurca naintarea lor,
unii care fuseser a cl aditori credincio si s-au descurajat; si de dragul
p acii si al sigurantei pentru averile si viata lor, au p ar asit adev arata
temelie. Altii, nenfricati de mpotrivirea vr ajma silor lor, au declarat
f ar a team a: Nu v a temeti de ei; aduceti-v a aminte de Domnul, care
este mare si nfrico sat (Ver 14) si au mers mai departe, ecare cu
sabia ncins a. (Efeseni 6, 17).
Acela si spirit de ur a si de mpotrivire fat a de adev ar i-a inspirat
pe vr ajma sii lui Dumnezeu din ecare veac si aceea si veghere si [57]
delitate s-a cerut de la slujitorii S ai. Cuvintele lui Hristos spuse
primilor ucenici se aplic a si urma silor S ai de la ncheierea vremii:
Ceea ce v a spun vou a, spun tuturor, vegheati. (Marcu 13, 37)
ntunericul p area s a se ndeseasc a. nchinarea la chipuri a devenit
aproape general a. Candelele ardeau naintea icoanelor c arora le erau
n altate rug aciuni. Obiceiurile cele mai absurde si mai superstitioase
predominau. Mintile oamenilor erau cu totul st apnite de superstitie,
nct ratiunea p area c a- si pierduse inuenta. n timp ce preotii si
episcopii erau iubitori de pl aceri, senzuali si corupti, nu se putea
a stepta dect ca poporul care privea la ei drept c al auze s a e cufundat
n ignorant a si viciu.
Un alt pas spre suprematia papal a a fost f acut atunci cnd, n
secolul al XI-lea, papa Grigore al VII-lea a proclamat des avr sirea
bisericii romane. Printre armatiile pe care le sustinea, era una
care declara c a biserica n-a gre sit niciodat a, nici nu va putea gre si
vreodat a, n conformitate cu Sntele Scripturi. Dar aceast a armatie
nu era nsotit a de dovezile din Scriptur a. Pontiful cel mndru mai
pretindea puterea de a-i detrona pe mp arati si declara c a nici o
hot arre pe care ar pronuntat-o el nu putea r asturnat a de nimeni,
ci era prerogativul lui acela de a r asturna hot arrile altora [(vezi note
suplimentare)].
O ilustratie izbitoare a caracterului tiranic al acestei sustineri de
infailibilitate a fost v azut a n comportarea fat a de mp aratul german
Henric al IV-lea. Pentru b anuiala de dispret fat a de autoritatea papei,
acest monarh a fost excomunicat si detronat. ngrozit de p ar asirea
si tr adarea printilor lui, care erau ncurajati la r azvr atire mpotriva
lui de mandatul papei, Henric a simtit nevoia de a face pace cu
Roma. mpreun a cu sotia lui si un servitor credincios, au trecut
Alpii n miezul iernii, pentru a se umili naintea papei. Dup a sosirea
la castelul n care se retr asese papa Grigore, el a fost condus, f ar a
g arzile lui, ntr-o curte interioar a, si acolo, n frigul aspru al iernii, cu [58]
capul descoperit si picioarele goale, ntr-o mbr ac aminte mizerabil a,
a a steptat ng aduinta papei de a ap area n fata lui. Pontiful nu s-
a ndurat s a-i acorde iertare pn a cnd n-au petrecut trei zile n
post si m arturisire. Chiar si atunci, mp aratul putea s a- si exercite
atributele si s a- si primeasc a nsemnele imperiale numai cu conditia
s a a stepte hot arrea papei. Si Grigore, ncurajat de victorie, sustinea
cu nfumurare c a era de datoria lui s a umileasc a mndria regilor.
Ct de izbitor este contrastul dintre mndria arogant a a acestui
pontif dispretuitor si blndetea si umilinta lui Hristos, care Se pre-
zint a pe Sine b atnd la u sa inimii ca s a intre pentru a aduce iertare si
pace si care i-a nv atat pe ucenicii S ai: Oricine vrea s a e cel dinti
ntre voi, s a v a e rob. (Matei 20, 27)
Veacurile care au urmat au fost martore la o cre stere continu a a
r at acirii n nv at aturile sustinute de Roma. Chiar si nainte de na s-
terea papalit atii, nv at aturile lozolor p agni captivaser a atentia
si- si exercitau inuenta n biseric a. Multi din cei care sustineau c a
sunt convertiti se tineau nc a de nv at aturile lozoei lor p agne sti
si nu numai c a ei continuau s a le studieze, dar le impuneau si altora,
socotindu-le mijloace de a- si extinde inuenta printre p agni. R a-
t aciri serioase au fost introduse n felul acesta n credinta cre stin a.
Printre cele mai de seam a erau credinta n nemurirea de la natur a a
omului si con stienta lui n moarte. Aceast a nv at atur a a pus temelia
pe care Roma si-a ntemeiat invocarea sntilor si adorarea fecioarei
Maria. Din aceasta a izvort si r at acirea cu privire la chinurile ve s-
nice pentru cel care r amne nepoc ait si care a fost ncorporat a, de
timpuriu, n doctrina papal a.
Atunci a fost preg atit a calea pentru introducerea unei alte n asco-
ciri a p agnismului, pe care Roma a numit-o purgatoriu si a folosit-o
pentru a ngrozi multimile credule si superstitioase. Prin aceast a r a-
t acire se arma existenta unui loc de tortur a, n care suetele acelora
care n-au meritat condamnarea ve snic a trebuie s a sufere pedeapsa
pentru p acatele lor si din care, dup a ce sunt eliberate de necur atie, [59]
sunt primite n ceruri [(vezi note suplimentare)].
Apoi a fost necesar a o alt a pl asmuire pentru a face ca Roma s a e
n stare s a prote de pe urma temerilor si viciilor adeptilor ei. Aceasta
a fost realizat a prin nv at atura despre indulgente. Iertarea total a a
p acatelor, trecute, prezente si viitoare, si sc aparea de toate durerile
si pedepsele ce decurgeau din ele erau f ag aduite tuturor acelora care
se nscriau n r azboaiele pontilor, pentru a- si ntinde st apnirea lor
lumeasc a ca s a- si pedepseasc a vr ajma sii sau pentru a-i extermina pe
aceia care ndr azneau s a conteste suprematia lor spiritual a. Oamenii
mai erau nv atati c a, prin oferirea de bani bisericii, s-ar putea elibera
de p acate si ar putea elibera si suetele prietenilor lor decedati care
erau predati ac arilor chinuitoare. Prin mijloace de felul acesta,
Roma si-a umplut tezaurele si a sustinut m aretia, luxul si viciul
pretin silor reprezentanti ai Aceluia care nu avusese unde s a- Si plece
capul [(vezi note suplimentare)].
Rnduiala biblic a a Cinei Domnului fusese nlocuit a cu jertfa
idolatr a a liturghiei. Preotii papali pretindeau c a, prin bufoneriile lor
f ar a sens, transform a pinea si vinul simplu n trupul si sngele lui
Hristos (Cardinalul Wiseman, The Real Presence of the Body and
Blood of Our Lord Jesus Christ in the Blessed Eucharist, Proved
From Scripture, lect.8, sect.3, par.26). Cu o ncumetare hulitoare, ei
pretindeau n mod deschis c a aveau puterea de a-L crea pe Dumne-
zeu, Creatorul tuturor lucrurilor. Cre stinilor li s-a cerut, sub pedeapsa
cu moartea, s a manifeste credinta n aceast a oribil a r at acire hulitoare
a cerului. Multimile care refuzau erau date ac arilor [(vezi note
suplimentare)].
n secolul al XIII-lea, a fost nintat cel mai teribil dintre toate
instrumentele papalit atii Inchizitia. Printul ntunericului s-a unit
cu conduc atorii ierarhiei papale. n conciliile lor tainice, Satana
mpreun a cu ngerii lui st apneau mintile oamenilor nelegiuiti, n
timp ce, nev azut, n mijlocul lor st atea un nger al lui Dumnezeu,
lund un raport teribil al hot arrilor lor nelegiuite si scriind istoria
faptelor prea ngrozitoare pentru a v azute de ochiul omenesc.
Babilonul cel mare s-a mb atat cu sngele sntilor. Trupurile [60]
mutilate ale milioanelor de martiri strigau la Dumnezeu, cernd
r azbunare asupra puterii apostate.
Papalitatea devenise despotul lumii. Regi si mp arati se plecau n
fata hot arrilor pontifului roman. Soarta oamenilor, pentru prezent si
ve snicie, p area a sub st apnirea lui. Timp de sute de ani nv at aturile
Romei fuseser a primite f ar a rezerv a pe scar a larg a, riturile ei fuseser a
aduse la ndeplinire cu respect, s arb atorile ei fuseser a p azite peste
tot. Clerul ei era onorat si sustinut cu d arnicie. Niciodat a pn a atunci
biserica roman a nu ajunsese la o demnitate, m aretie sau putere mai
mare.
Dar miezul zilei papalit atii a fost miezul noptii lumii
(J.A.Wylie, The History of Protestantism, b.1, cap.4). Sntele Scrip-
turi erau aproape necunoscute nu numai de c atre popor, ci si de c atre
preoti. Ca si fariseii din vechime, conduc atorii papali urau lumina
care le descoperea p acatele. Legea lui Dumnezeu, m asura neprih a-
nirii, ind ndep artat a, ei exercitau puterea f ar a m asur a si practicau
viciul f ar a fru. n sel atoria, avaritia si desfrul abundau. Oamenii nu
se d adeau napoi de la nici o crim a prin care puteau s a c stige avere
sau pozitie. Palatele papilor si ale prelatilor erau scenele celor mai
s albatice dezm aturi. Unii dintre pontii care domneau erau vinovati
de crime att de revolt atoare, nct conduc atorii p amnte sti au n-
cercat s a-i detroneze pe ace sti demnitari ai bisericii, ca ind mon stri
prea josnici pentru a mai putea ng aduiti. Timp de veacuri, Europa
n-a f acut nici un progres n literatur a, arte sau civilizatie. O paralizie
moral a si intelectual a c azuse peste cre stin atate.
Starea lumii sub puterea roman a prezenta o mplinire teribil a si
izbitoare a cuvintelor profetului Osea: Poporul Meu piere din lips a
de cuno stint a. Fiindc a ai lep adat cuno stinta, si Eu te voi lep ada....
Fiindc a ai uitat Legea Dumnezeului t au, voi uita si Eu pe copiii t ai!
...Nu este adev ar, nu este ndurare, nu este cuno stint a de Dumnezeu
n tar a. Fiecare jur a strmb si minte, ucide, fur a si preacurve ste;
n ap astuie ste si face omoruri dup a omoruri (Osea 4, 6.1.2.).
Acestea au fost rezultatele ndep art arii Cuvntului lui Dumne-
zeu. [61]
Capitolul 4 Valdenzii
n mijlocul ntunericului care se l asase pe p amnt, n timpul
ndelungatei perioade de suprematie papal a, lumina adev arului n-
a putut stins a cu totul. n ecare veac au existat martori pentru
Dumnezeu, b arbati care au cultivat credinta n Hristos ca singurul
Mijlocitor ntre Dumnezeu si om, care au socotit Biblia ca ind
singura regul a de viat a si care au sntit Sabatul adev arat. Ct de
mult datoreaz a lumea acestor b arbati, posteritatea nu va sti niciodat a.
Au fost marcati ca eretici, motivele lor au fost criticate, caracterele
lor au fost calomniate, scrierile lor au fost interzise, denaturate sau
mutilate. Cu toate acestea ei au stat hot arti si, de la un veac la
altul, au p astrat credinta n cur atia ei ca o mo stenire sfnt a pentru
generatiile ce urmau s a vin a.
Istoria poporului lui Dumnezeu n timpul veacurilor de ntune-
cime care au urmat, datorit a suprematiei Romei, este scris a n ceruri,
dar rapoartele omene sti i rezerv a un spatiu restrns. Cteva urme ale
existentei lui abia se pot g asi, cu exceptia acuzatiilor prigonitorilor.
Politica Romei a fost aceea de a sterge orice urm a de opozitie fat a
de nv at aturile sau hot arrile ei. Ea a c autat s a distrug a tot ce era
vinovat de erezie, e persoane, e scrieri. Expresii de ndoial a sau
ntreb ari cu privire la autoritatea dogmelor papale erau suciente
pentru a pierde viata bogatului sau a s aracului, celui de sus sau de
jos. Roma a ncercat s a distrug a orice raport al cruzimii ei fat a de
disidenti. Conciliile papale au hot art ca acele c arti sau scrieri care
contin asemenea rapoarte s a e date ac arilor. nainte de inventarea [62]
tiparului, c artile erau putine la num ar si ntr-o form a nepotrivit a de a
putea p astrate; de aceea nu se puteau face prea multe pentru a-i
mpiedica pe romani sti s a- si aduc a la ndeplinire scopul.
Nici o biseric a din auntrul hotarelor jurisdictiei Romei n-a fost
prea mult l asat a netulburat a ca s a se bucure de libertatea de con sti-
int a. De ndat a ce papalitatea a c stigat puterea, ea a ntins mna
pentru a-i zdrobi pe toti aceia care refuzau s a recunoasc a dominatia
ei si, una dup a alta, bisericile s-au supus st apnirii ei.
51
n Marea Britanie, cre stinismul primar prinsese r ad acini foarte de
timpuriu. Evanghelia primit a de bretoni n primele veacuri era atunci
necorupt a de apostazia roman a. Persecutia din partea mp aratilor
p agni, care se ntinsese chiar si la aceste t armuri ndep artate, a
fost singurul dar pe care primele biserici din Britania l-au primit din
partea Romei. Multi cre stini din Anglia, care au fugit de persecutie,
au g asit sc apare n Scotia; de aici adev arul a fost dus n Irlanda si n
toate t arile acestea a fost primit cu bucurie.
Cnd saxonii au invadat Britania, p agnismul a c stigat st apnire.
Cuceritorii n-au acceptat s a e nv atati de sclavii lor, iar cre stinii
au fost constrn si s a se retrag a n munti si n mla stinile s albatice.
Cu toate acestea, lumina, ascuns a pentru o vreme, a continuat s a
ard a. n Scotia, un secol mai trziu, ea str alucea cu o lumin a care
s-a ntins pn a n t ari ndep artate. Din Irlanda a venit credinciosul
Columba mpreun a cu colaboratorii lui, care i-au adunat n jurul
lor pe credincio sii mpr a stiati pe insula singuratic a Iona si au f acut
din ea centrul lucr arii lor misionare. Printre ace sti evangheli sti se
g asea si un p azitor al Sabatului biblic, si n felul acesta adev arul a
fost introdus n popor. La Iona a fost ntemeiat a o scoal a din care
au plecat misionari nu numai n Scotia si Anglia, ci si n Germania,
Elvetia si chiar Italia.
Dar Roma si atintise privirile asupra Britaniei si s-a hot art s a o
aduc a sub st apnirea ei. n veacul al saselea, misionarii ei au nceput
convertirea saxonilor p agni. [63]
Ei au fost primiti cu favoruri de c atre barbarii cei mndri si i-au
convins pe mii dintre ei s a practice credinta roman a. Pe m asur a ce
lucrarea nainta, conduc atorii papali mpreun a cu cei convertiti s-au
ciocnit cu cre stinii care erau asemenea celor din biserica primar a. S-a
prezentat un contrast izbitor. Cei din urm a erau simpli, umili, avnd
un caracter, o doctrin a si obiceiuri conforme Scripturilor, n timp
ce primii d adeau la iveal a superstitia, pompa si aroganta papilor.
Trimisul Romei a cerut ca aceste biserici cre stine s a recunoasc a
suprematia suveranului pontif. Britanii au r aspuns cu blndete c a
doreau s a-i iubeasc a pe toti oamenii, dar c a papa nu are dreptul la
suprematie n biseric a, iar ei i puteau da numai supunerea datorat a
oric arui urma s al lui Hristos. Au fost f acute ncerc ari repetate de
a asigura unirea lor cu Roma; dar ace sti cre stini umili, uimiti de
mndria desf a surat a de c atre trimi sii ei, au r aspuns categoric c a nu
Valdenzii 53
cunosc alt st apn dect pe Hristos. Acum s-a descoperit adev aratul
spirit al papalit atii. Conduc atorul roman a spus: Dac a nu vreti s a-i
primiti pe fratii care v a aduc pacea, veti primi du smanii care v a vor
aduce r azboiul. Dac a nu v a uniti cu noi pentru a ar ata saxonilor calea
vietii, veti primi de la ei lovitura de moarte (J.H. Merle DAubigne,
History of the Reformation of the Sixteenth Century, b.1, cap.2).
Acestea nu erau simple amenint ari. R azboiul, intriga si n sel aciunea
au fost folosite mpotriva acestor martori ai credintei biblice, pn a
cnd bisericile din Bretania au fost distruse sau obligate s a se supun a
autorit atii papei.
n t arile de dincolo de jurisdictia Romei, au existat timp de multe
secole grupe de cre stini care au r amas aproape cu totul libere de
coruptia papal a. Ele erau nconjurate de p agnism si, n desf a surarea
veacurilor, au fost contaminate de r at acirile lui; dar au continuat s a
priveasc a Biblia ca singura regul a de credint a si au primit multe
dintre adev arurile ei. Ace sti cre stini credeau n perpetuitatea Legii
lui Dumnezeu si p azeau Sabatul poruncii a patra. Biserici care au
tinut la aceast a credint a si practic a au existat n Africa Central a si
printre armenii din Asia. [64]
Dar printre aceia care au rezistat abuzurilor puterii papale, val-
denzii au stat n frunte. Chiar n tara n care papalitatea si-a stabilit
scaunul, acolo i s-a rezistat cel mai puternic n sel aciunii si coruptiei
ei. Timp de veacuri, bisericile Piemontului si-au p astrat indepen-
denta; dar n cele din urm a a sosit timpul cnd Roma a insistat s a se
supun a. Dup a lupta f ar a rezultat mpotriva tiraniei ei, conduc atorii
acestor biserici au recunoscut, chiar mpotriva vointei lor, suprematia
puterii c areia lumea ntreag a se p area c a pl ate ste tribut. ns a, au fost
unii care au refuzat s a se supun a autorit atii papei sau prelatului. Ei
s-au hot art s a p astreze credincio sia fat a de Dumnezeu si s a p astreze
cur atia si simplitatea credintei lor. S-a produs o desp artire. Aceia
care au r amas la vechea credint a s-au retras; unii, p ar asind Alpii
natali, au ridicat steagul adev arului n t ari str aine; altii s-au retras n
v aile singuratice si n fort arete stncoase ale muntilor si acolo si-au
p astrat libertatea de a se nchina lui Dumnezeu.
Credinta care timp de veacuri a fost tinut a si nv atat a de c atre
cre stinii valdenzi era n contrast evident cu nv at aturile r at acite im-
puse de Roma. Credinta lor religioas a era ntemeiat a pe Cuvntul
scris al lui Dumnezeu, adev aratul sistem al cre stinismului. Dar t a-
ranii aceia umili, n ascunz atorile lor ne stiute, alungati de lume si
legati de truda zilnic a n mijlocul turmelor si viilor lor, n-au ajuns
prin ei n si si s a cunoasc a adev arul n opozitie cu dogmele si r at acirile
bisericii apostaziate. Credinta lor nu era primit a de curnd. Credinta
lor era o mo stenire de la p arinti. Ei se luptau pentru credinta bise-
ricii apostolice credinta care a fost dat a sntilor odat a pentru
totdeauna. (Iuda 3). Biserica din pustie, si nu ierarhia mndr a ntro-
nat a n marea capital a a lumii, era biserica adev arat a a lui Hristos,
p astr atoarea comorilor adev arului pe care Dumnezeu l ncredintase
poporului S au pentru a dat lumii.
Printre cauzele principale care au dus la desp artirea bisericii [65]
adev arate de Roma, a fost ura acesteia din urm a fat a de Sabatul
biblic. A sa cum era prevestit n profetie, puterea papal a a aruncat
adev arul la p amnt. Legea lui Dumnezeu a fost c alcat a n picioare, n
timp ce traditiile si obiceiurile oamenilor au fost n altate. Bisericile
care erau sub conducerea papalit atii au fost constrnse de timpuriu
s a onoreze, ca zi sfnt a, duminica. n mijlocul r at acirii si superstitiei
predominante, multi, chiar din poporul adev arat al lui Dumnezeu,
au ajuns att de dezorientati, nct, n timp ce p azeau Sabatul, se
retineau de la munc a si duminica. Dar lucrul acesta nu i-a multumit
pe conduc atorii papali. Ei au cerut nu numai ca duminica s a e
sntit a, ci ca Sabatul s a e profanat; si i-a denuntat n limbajul
cel mai puternic pe aceia care ndr azneau s a-i dea cinste. Numai
fugind de puterea Romei au putut unii s a asculte n pace de Legea
lui Dumnezeu.
Valdenzii au fost printre primele popoare din Europa care au avut
o traducere a Sntelor Scripturi [(vezi note suplimentare)]. Cu sute
de ani nainte de Reform a, ei aveau Biblia, n Manuscris n limba
lor matern a. Ei aveau adev arul nefalsicat, si aceasta a f acut din ei
obiectul special al urii si persecutiei. Ei au declarat biserica Romei
ca ind Babilonul dec azut din Apocalipsa si, cu primejdia vietii lor,
s-au mpotrivit stric aciunilor ei. n timp ce unii, sub ap asarea unei
persecutii ndelungate, si-au compromis credinta, p ar asind putin cte
putin principiile care-i deosebeau, altii au tinut cu t arie la adev ar.
Prin veacurile de ntunecime si dec adere, valdenzi au fost aceia care
s-au mpotrivit suprematiei Romei, au respins nchinarea la chipuri
ca ind idolatrie si au p azit Sabatul adev arat. Sub cele mai crunte
furtuni ale mpotrivirii, ei si-au p astrat credinta. Cu toate c a erau
Valdenzii 55
spintecati de l ancile ducilor de Savoia si ar si pe rugurile Romei, ei
au stat neab atuti pentru Cuvntul lui Dumnezeu si pentru onoarea
Sa.
napoia bastioanelor nalte ale muntilor n toate veacurile ind
sc aparea celor prigoniti si ap asati valdenzii si-au g asit ascunz ato- [66]
rile. Aici lumina adev arului a fost p astrat a n mijlocul ntunericului
evului mediu. Aici, timp de o mie de ani, martorii adev arului au
p astrat vechea credint a.
Dumnezeu a preg atit pentru poporul S au un sanctuar de o gran-
doare nfrico s atoare, potrivit cu marile adev aruri date lor n p astrare.
Pentru ace sti exilati credincio si, muntii erau un simbol al drept atii, al
neprih anirii de neschimbat a lui Iehova. Ei ndreptau atentia copiilor
c atre crestele care se n altau deasupra lor ntr-o maiestate neschim-
b atoare si le vorbeau despre Acela n care nu este schimbare, nici
umbr a de mutare, al c arui cuvnt este tot att de durabil ca si muntii
cei ve snici. Dumnezeu a ntemeiat muntii si i-a ncununat cu t arie;
nici un alt brat, dect acela al Puterii innite, nu-i putea mi sca din
locul lor. n acela si fel El Si-a cl adit Legea, temelia guvern arii Sale
n cer si pe p amnt. Bratul omului poate s a se ating a de semenii lui si
s a le ia viata; dar acel brat ar putea mai u sor s a dezr ad acineze muntii
din temeliile lor si s a-i arunce n mare dect s a schimbe un singur
precept din Legea lui Iehova sau s a stearg a una din f ag aduintele
Sale fat a de aceia care mplinesc voia Sa. n credincio sia lor fat a de
Legea Sa, slujitorii lui Dumnezeu trebuie s a e tot att de neclintiti
ca si muntii care nu se clatin a.
Muntii care nconjurau v aile lor joase erau o m arturie continu a
despre puterea creatoare a lui Dumnezeu si despre o asigurare a
grijii Sale ocrotitoare care nu se schimb a. Acei peregrini nv atau
s a iubeasc a simbolurile t acute ale prezentei lui Iehova. Ei nu- si
ng aduiau nici o nemultumire pentru greut atile sortii lor; niciodat a
nu erau singuri n mijlocul singur at atii muntilor. Ei i multumeau lui
Dumnezeu care le rnduia un azil fat a de ura si cruzimea oamenilor.
Se bucurau de libertatea pe care o aveau de a se nchina naintea Lui.
Adesea, cnd erau urm ariti de vr ajma si, t aria muntilor se dovedea
a o ap arare sigur a. De pe stncile cele nalte ei cntau laude lui
Dumnezeu, iar armatele Romei n-au putut aduce la t acere cnt arile
lor de multumire.
Curat a, simpl a si arz atoare era evlavia acestor urma si ai lui Hris- [67]
tos. Ei pretuiau principiile adev arului mai presus de case si tarini,
prieteni, rude si chiar viat a. Ei au c autat cu st aruint a s a imprime
aceste principii n inimile celor tineri. Din fraged a copil arie, tine-
retul era educat din Scripturi si era nv atat s a priveasc a cu sntenie
cerintele Legii lui Dumnezeu. Copii ale Bibliei erau rare; de aceea
cuvintele ei pretioase erau ncredintate memoriei. Multi dintre ei
erau n stare s a repete p arti ntregi att din Noul, ct si din Vechiul
Testament. Gndurile lui Dumnezeu erau asociate cu scenele su-
blime din natur a si cu binecuvnt arile umile ale vietii de ecare zi.
Copila sii nv atau s a priveasc a cu recuno stint a spre Dumnezeu, ca
ind d at atorul oric arui har si oric arei mngieri.
P arintii, orict de iubitori si de afectuo si ar fost, si iubeau
copiii cu prea mult a ntelepciune pentru a-i familiariza cu ng aduinta
de sine. naintea lor era o viat a de ncerc ari si greut ati, poate chiar si
moartea de martir. Erau educati din copil arie s a suporte greut atile,
s a se supun a disciplinei si totu si s a gndeasc a si s a actioneze pe cont
propriu. Foarte de timpuriu erau nv atati s a poarte r aspunderi, s a
e atenti n vorbire si s a cunoasc a ntelepciunea t acerii. Un cuvnt
neatent, l asat s a ajung a la urechea vr ajma silor lor, putea pune n
primejdie nu numai viata celui care-l rostise, dar chiar viata a sute
dintre fratii lui; c aci du smanii adev arului i urm areau ca lupii care- si
vneaz a prada pe aceia care ndr azneau s a cear a libertatea credintei
religioase.
Valdenzii jertser a proprietatea lor lumeasc a de dragul adev aru-
lui si cu r abdare st aruitoare trudeau pentru pinea lor. Orice petic de
p amnt arabil, n munti, era cultivat cu grij a; v aile si coastele mai
putin fertile erau f acute s a aduc a rod. Economia si o aspr a renuntare
de sine formau o parte din educatia pe care copiii o primeau ca
singura lor mo stenire. Ei erau nv atati c a Dumnezeu a stabilit ca
viata s a e o disciplin a si c a dorintele lor puteau mplinite numai
prin munc a personal a, prin prevedere, grij a si credint a. Activitatea
era anevoioas a si obositoare, dar era s an atoas a, exact ceea ce trebuie [68]
omului n starea lui dec azut a, scoala pe care Dumnezeu a rnduit-o
pentru educarea si dezvoltarea lui. n timp ce tineretul era obi snuit
cu truda si cu greut atile, nu era neglijat a nici cultura intelectual a. Ei
erau nv atati c a toate puterile apartineau lui Dumnezeu si c a toate
trebuiau cultivate si dezvoltate pentru slujirea Sa.
Valdenzii 57
Bisericile valdenzilor, n cur atia si simplitatea lor, se asem anau
cu biserica din timpurile apostolice. Respingnd suprematia papilor
si a prelatilor, ei socoteau Biblia ca ind singura autoritate suprem a,
infailibil a. Pastorii lor, n contrast cu preotii trufa si ai Romei, urmau
exemplul Domnului lor care a venit nu ca s a I se slujeasc a, ci ca s a
slujeasc a. Hr aneau turma lui Dumnezeu, conducnd-o la p a sunile
verzi si la apele de odihn a ale Sfntului S au Cuvnt. Departe de
monumentele pompei si mndriei omene sti, oamenii se adunau nu n
biserici m arete sau n catedrale imense, ci sub umbra muntilor n v a-
ile Alpilor sau, n timp de primejdie, n fort aretele stncoase, pentru
a asculta cuvintele adev arului de la slujitorii lui Hristos. Pastorii nu
numai c a predicau Evanghelia, ci i vizitau pe bolnavi, catehizau co-
piii, mustrau pe cei gre siti si aplanau certurile, promovnd armonia
si dragostea fr ateasc a. n vreme de pace, erau sustinuti prin darurile
benevole ale poporului; dar, ca si Pavel, f ac atorul de corturi, ecare
nv ata o meserie sau o ocupatie prin care, dac a ar fost necesar,
s a- si asigure ntretinerea.
Tinerii primeau educatie de la pastorii lor. n timp ce se d adea
atentie ramurilor de cultur a general a, Biblia era studiul de c apete-
nie. Evangheliile lui Matei si ale lui Ioan erau nv atate pe de rost
mpreun a cu multe din epistole. Erau folositi si la copierea Scripturi-
lor. Unele manuscrise cuprindeau Biblia ntreag a, altele numai p arti
scurte din ea, la care erau ad augate unele explicatii simple ale tex-
tului de c atre aceia care erau n stare s a explice Scripturile. n felul
acesta erau scoase la iveal a comorile adev arului, atta vreme ascunse [69]
de c atre aceia care c autau s a se nalte mai presus de Dumnezeu.
Prin munc a r abd atoare si neobosit a, uneori n pe sterile adnci
si ntunecate ale p amntului, la lumina tortelor, Sntele Scripturi
erau scrise verset dup a verset si capitol dup a capitol. Pe m asur a
ce lucrarea nainta, vointa descoperit a a lui Dumnezeu str alucea
ca aurul curat; ct de str alucitoare, clar a si puternic a era, datorit a
ncerc arilor suferite pentru ea, numai aceia care erau angajati n
aceast a lucrare si puteau da seama. ngeri din cer i ncurajau pe
ace sti lucr atori credincio si.
Satana i ndemnase pe preotii si prelatii papali s a ngroape Cu-
vntul adev arului sub ruinele r at acirii, ereziei si ale superstitiei; dar
a fost p astrat nentinat, n modul cel mai minunat de-a lungul ve-
acurilor de ntuneric. El nu purta amprenta omului, ci pecetea lui
Dumnezeu. Oamenii au fost neobositi n eforturile lor de a ntu-
neca ntelesul clar si simplu al Scripturilor si a face ca m arturia lor
s a se contrazic a; dar, ca si curcubeul peste adncimile ntunecate,
Cuvntul lui Dumnezeu a rezistat furtunilor care l amenintau cu
distrugerea. A sa cum o min a are ascunse n adncuri loane bogate
de aur si argint si toti care vor s a-i descopere rezervele pretioase
trebuie s a sape, tot astfel Sntele Scripturi au tezaurele adev arului
care sunt descoperite numai cercet atorului st aruitor, umil si care se
roag a. Dumnezeu a intentionat ca Biblia s a e o carte de nv at atur a
pentru toat a omenirea, n copil arie, tinerete si maturitate, si s a e
studiat a n orice vreme. El a dat Cuvntul S au oamenilor ca o desco-
perire a Sa. Orice adev ar nou descoperit este o dezv aluire proasp at a
a caracterului Autorului s au. Studiul Scripturilor este mijlocul divin
rnduit s a-i aduc a pe oameni ntr-o leg atur a mai strns a cu Creatorul
lor si s a le dea o cunoa stere mai deslu sit a a vointei Sale. Ea este
mijlocul de comunicare dintre Dumnezeu si om.
n timp ce valdenzii priveau temerea de Dumnezeu ca ind
nceputul ntelepciunii, ei nu erau orbi fat a de importanta leg aturii cu [70]
lumea, a cunoa sterii oamenilor si a vietii active, pentru dezvoltarea
mintii si ascutirea ntelegerii. De la scolile lor din munti, unii tineri
erau trimi si la institutii de nv at amnt din ora sele Frantei sau Italiei,
unde se g asea un loc mai bun pentru studiu, cugetare si observatii
dect n Alpii lor natali. Tinerii trimi si acolo erau expu si ispitei,
vedeau viciul, ntlneau agentii tirani ai lui Satana, care le strecurau
cele mai subtile erezii si cele mai primejdioase am agiri. Dar educatia
lor din copil arie fusese de o a sa manier a, nct i preg atise pentru
toate acestea.
n scolile n care mergeau, ei nu trebuiau s a- si fac a nici un
condent. Ve smintele lor erau astfel preg atite, nct s a ascund a cea
mai mare comoar a a lor manuscrisele pretioase ale Scripturilor.
Acestea, ca rod al lunilor si anilor de trud a, erau purtate cu ei si,
oriunde puteau face lucrul acesta f ar a s a trezeasc a b anuiala, aduceau
cu atentie unele p arti din ele n calea acelora ale c aror inimi p areau
deschise s a primeasc a adev arul. Pe genunchii mamelor lor, tinerii
valdenzi fuseser a preg atiti avnd n vedere acest scop; ei au nteles
lucrarea lor si au ndeplinit-o cu credincio sie. n aceste institutii de
nv at amnt, erau c stigati multi convertiti la credinta adev arat a si
adesea se dovedea c a principiile ei p atrundeau n toat a scoala; chiar
Valdenzii 59
conduc atorii papali nu puteau, prin cercetarea cea mai minutioas a,
s a mearg a pn a la izvorul acestei a sa numite erezii stric acioase.
Duhul lui Hristos este un duh misionar. Prima dorint a a unei
inimi ren ascute este s a-i aduc a si pe altii la Mntuitorul. Acesta
era spiritul cre stinilor valdenzi. Ei socoteau c a Dumnezeu cerea
mai mult de la ei dect numai s a p astreze adev arul n cur atia lui n
propriile biserici; c a asupra lor z acea o r aspundere solemn a, de a face
ca lumina s a str aluceasc a si pentru aceia care se g aseau n ntuneric;
prin puterea mare a Cuvntului lui Dumnezeu, ei au c autat s a rup a
sclavia pe care Roma o impusese. Pastorii valdenzi erau preg atiti
ca misionari, ec aruia care dorea s a intre n lucrare, cerndu-i-se n [71]
primul rnd s a c stige o experient a ca evanghelist. Fiecare trebuia s a
slujeasc a trei ani ntr-un cmp misionar, nainte de a primi sarcina
unei biserici n patrie. Aceast a slujire, care cerea n cel mai nalt grad
lep adare de sine si sacriciu, era o introducere potrivit a pentru viata
pastorilor din acele vremuri grele pentru suetele oamenilor. Tinerii
care primeau binecuvntarea pentru slujirea sfnt a nu vedeau n fata
lor perspectiva bog atiei si slavei p amnte sti, ci o viat a de trud a si
primejdie si o posibil a soart a de martir. Misionarii erau trimi si doi
cte doi, a sa cum i-a trimis si Isus pe ucenicii S ai. Cu ecare tn ar
era de obicei asociat un om n vrst a si cu experient a, tn arul ind
sub c al auzirea tovar a sului s au, care r aspundea de educatia acestuia,
si de ale c arui sfaturi trebuia s a tin a seama. Ace sti colaboratori nu
erau totdeauna mpreun a, dar se ntlneau adesea pentru rug aciune
si sf atuire, nt arindu-se n felul acesta unul pe altul n credint a.
Dac a ar f acut cunoscut cuiva obiectul misiunii lor, ar provo-
cat o nfrngere; de aceea ascundeau cu grij a adev aratul ei caracter.
Fiecare pastor cuno stea o meserie, iar misionarii si aduceau la nde-
plinire lucrarea sub pretextul unei chem ari p amnte sti. De obicei,
o alegeau pe aceea de negustor sau comis-voiajor. Duceau m at a-
suri, giuvaieruri si alte articole, pe vremea aceea nu att de u sor de
g asit dect la trguri ndep artate; si erau bine primiti ca negustori
acolo unde ar fost dispretuiti ca misionari (Wylie b.1, cap.7).
n toat a vremea, inimile lor erau n altate c atre Dumnezeu pentru
ntelepciunea de a prezenta o comoar a mai valoroas a dect aurul sau
pietrele pretioase. Ei purtau asupra lor, n ascuns, copii ale Bibliei,
n ntregime sau p arti din ea; si oriunde se prezenta o ocazie, atr a-
geau atentia clientilor la aceste manuscrise. Adesea se trezea n felul
acesta un interes de a citi Cuvntul lui Dumnezeu, si unele p arti erau
l asate cu bucurie acelora care doreau s a-l primeasc a.
Lucrarea acestor misionari a nceput pe cmpiile si v aile de la
poalele muntilor, dar s-a r aspndit cu mult peste aceste hotare. Cu
picioarele goale, n ve sminte de proast a calitate si pr afuite datorit a [72]
c al atoriei, a sa cum erau si acelea ale Mntuitorului lor, ei str ab ateau
marile ora se si p atrundeau n t ari ndep artate. Pretutindeni r aspn-
deau s amnta pretioas a. n urma lor r as areau biserici, iar sngele
martirilor m arturisea n favoarea adev arului. Ziua lui Dumnezeu va
descoperi seceri sul bogat de suete, strnse n grnar prin lucrarea
acestor oameni credincio si. Acoperit si t acut, Cuvntul lui Dumne-
zeu si f acea drum prin cre stin atate si ntlnea o primire bucuroas a
n c aminele si inimile oamenilor.
Pentru valdenzi, Scripturile nu erau numai un raport al proce-
deelor lui Dumnezeu cu oamenii din vechime si o descoperire a
r aspunderilor si datoriilor prezentului, ci si o descoperire a primejdi-
ilor si slavei viitoare. Ei credeau c a sfr situl tuturor lucrurilor nu era
prea departe, iar cnd studiau Biblia cu rug aciune si lacrimi, erau
si mai adnc impresionati de declaratiile ei pretioase si de datoria
lor de a face cunoscut si altora adev arurile ei mntuitoare. Ei ve-
deau Planul de Mntuire clar descoperit n paginile snte si g aseau
mngiere, n adejde si pace n credinta n Isus. Cnd lumina ilumina
ntelegerea lor si le umplea inimile de bucurie, ei tnjeau de dorul
ca razele ei s a str aluceasc a asupra acelora care erau n ntunericul
r at acirii papale.
Ei vedeau c a, sub conducerea papei si a preotilor, multimile
ncercau zadarnic s a obtin a iertarea, chinuindu- si trupurile pentru
p acatul suetelor lor. nv atati s a cread a c a faptele lor bune i vor
mntui, ei priveau continuu asupra lor, mintile lor preocupndu-se
de starea lor p ac atoas a, v azndu-se expu si mniei lui Dumnezeu,
chinuindu- si suetul si trupul, si totu si neg asind nici o u surare. n
felul acesta suetele con stiincioase erau legate de nv at aturile Romei.
Mii de oameni si p ar aseau prietenii si rudele si- si petreceau viata
n celulele m an astirilor. Prin posturi repetate si prin biciuiri crude,
prin vegheri n miez de noapte, z acnd ntin si timp de ore ap as atoare
pe pietre reci si umede, n locuinta lor mohort a, prin pelerinaje
lungi, prin poc aint a umilitoare si chinuri nsp aimnt atoare, mii de
oameni c autau n zadar s a- si g aseasc a pacea con stiintei. Ap asati de
Valdenzii 61
sentimentul p acatului si urm ariti de frica mniei unui Dumnezeu [73]
r azbun ator, multi sufereau pn a cnd natura istovit a ceda si f ar a nici
o raz a de lumin a sau de n adejde erau coborti n mormnt.
Valdenzii se str aduiau s a frng a acestor suete amnde pinea
vietii, s a le prezinte soliile de pace din f ag aduintele lui Dumnezeu si
s a-i ndrepte spre Hristos ca ind singura lor n adejde de mntuire.
nv at atura c a faptele bune pot face isp a sire pentru c alcarea Legii lui
Dumnezeu ei sustineau c a se ntemeiaz a pe r at acire. ncrederea n
meritele omene sti umbre ste iubirea nem arginit a a lui Hristos. Isus a
murit ca jertf a pentru om, deoarece neamul omenesc c azut nu putea
face nimic care s a-l recomande naintea lui Dumnezeu. Meritele
unui Mntuitor r astignit si nviat constituie temelia credintei cre stine.
Dependenta omului de Hristos este tot att de real a si leg atura lui cu
El trebuie s a e tot att de strns a ca si a bratului de corp sau ca a
unei ml adite cu butucul de vie.
nv at aturile papilor si preotilor i conduseser a pe oameni s a pri-
veasc a caracterul lui Dumnezeu si chiar al lui Hristos ca ind aspru,
posomort si resping ator. Mntuitorul era prezentat ca ind lipsit de
simpatie fat a de starea dec azut a a omului, nct trebuia s a e invo-
cat a mijlocirea preotilor si a sntilor. Aceia ale c aror minti fuseser a
iluminate de Cuvntul lui Dumnezeu se str aduiau s a-L prezinte aces-
tor suete pe Hristos ca ind Mntuitorul lor iubit si milos, stnd cu
bratele deschise, invitndu-i pe toti s a vin a la El cu povara p acatelor,
a grijilor si poverilor lor. Ei se str aduiau s a ndep arteze piedicile
pe care Satana le ngr am adise pentru ca oamenii s a nu poat a vedea
f ag aduintele si s a vin a direct la Dumnezeu, m arturisindu- si p acatele
si primind iertare si pace.
Misionarul valdenz descoperea cu rvn a mintilor cercet atoare
adev arurile pretioase ale Evangheliei. Cu precautie, el oferea p arti
din Scriptur a, scrise cu grij a. Cea mai mare bucurie a lor era s a dea
n adejde suetului ndurerat de p acat, care vedea numai un Dumnezeu
al r azbun arii, a steptnd s a execute dreptatea. Cu buze tremurnde si
cu ochii n lacrimi, adesea plecat pe genunchi, descoperea fratilor
lui f ag aduintele pretioase care ar atau p ac atosului unica n adejde. n [74]
felul acesta, lumina adev arului p atrundea n multe minti ntunecate,
ndep artnd norul de ceat a, pn a cnd Soarele neprih anirii lumina
inimile cu razele lui vindec atoare. Adesea era cazul ca unele pasaje
ale Scripturii s a e citite iar si iar, ascult atorul dorind s a-i e repetate
ca si cnd ar dorit s a se asigure c a auzise corect. Deosebit de
dorit a era repetarea cuvintelor: Sngele lui Isus Hristos Fiul Lui ne
cur ate ste de orice p acat (1 Ioan 1, 7); Si dup a cum a n altat Moise
sarpele n pustie, tot a sa trebuie s a e n altat si Fiul omului, pentru
ca oricine crede n El s a nu piar a, ci s a aib a viata ve snic a. (Ioan 3,
14.15)
Multi r am aseser a neam agiti de pretentiile Romei. Ei vedeau ct
de zadarnic a este mijlocirea oamenilor sau a ngerilor n favoarea
p ac atosului. Cnd lumina adev arat a r as area n mintea lor, ei excla-
mau cu bucurie: Hristos este preotul meu; sngele Lui este jertfa
mea; altarul S au este m arturisirea mea. Ei se ncredeau cu totul n
meritele lui Isus, repetnd cuvintele: F ar a credint a este cu neputint a
s a m pl acuti lui Dumnezeu. (Evrei 11, 6). Nu este sub cer nici un
alt nume dat oamenilor, prin care trebuie s a e mntuiti. (Faptele
Apostolilor 4, 12)
Asigurarea iubirii unui Mntuitor p area prea greu de crezut
pentru unele din aceste suete lovite de furtuna p acatului. Att
de mare era u surarea pe care o adusese, ca un potop de lumin a
rev arsat asupra lor, nct p areau r apiti n ceruri. Minile lor erau
puse cu ncredere n mna lui Hristos; picioarele lor erau bine xate
pe Stnca Veacurilor. Orice team a de moarte era alungat a. Acum
puteau s a doreasc a temnita si rugul, dac a prin acestea puteau onora
numele R ascump ar atorului lor.
Cuvntul lui Dumnezeu era adus astfel n locuri tainice si ci-
tit uneori unui singur suet, alteori unor grupe mici care tnjeau
dup a lumin a si adev ar. Adesea, toat a noaptea era petrecut a n felul
acesta. Att de mare era mirarea si admiratia ascult atorilor, nct
solul milei deseori era rugat s a- si ntrerup a citirea pn a ce mintea [75]
putea prinde ve stile mntuirii. Adesea se puteau auzi rostindu-se
cuvinte ca acestea: Va primi oare Dumnezeu jertfa mea? mi va
zmbi El cu bun avoint a? M a va ierta oare? Apoi era citat r aspunsul:
Veniti la Mine, toti cei truditi si mpov arati, si Eu v a voi da odihn a.
(Matei 11, 28)
Credinta prindea f ag aduinta si se auzea r aspunsul plin de bucurie:
Nu mai sunt necesare pelerinaje lungi; nici c al atorii obositoare
c atre locurile snte. Pot veni la Isus chiar a sa cum sunt, p ac atos si
nesfnt, si El nu va dispretui rug aciunea de poc aint a: Iertate ti sunt
p acatele. Ale mele, chiar si ale mele pot iertate!
Valdenzii 63
Un val de bucurie sfnt a inunda inima, iar numele lui Isus era
pream arit prin cuvinte de laud a si multumire. Acele suete fericite se
rentorceau n c aminele lor pentru a r aspndi lumina, pentru a repeta
si altora, ct puteau mai bine, experienta lor cea nou a; si anume
c a ei descoperiser a Calea vie si adev arat a. Era o putere stranie si
solemn a n cuvintele Scripturii care vorbeau direct inimilor acelora
care amnzeau dup a adev ar. Acesta era glasul lui Dumnezeu si el
aducea convingere acelora care l auzeau.
Solul adev arului si vedea apoi de drum, dar nf ati sarea lui umil a,
sinceritatea lui, seriozitatea si ardoarea lui adnc a erau subiecte des
remarcate. n multe cazuri, ascult atorii nici nu ntrebau de unde vine
sau unde merge. Fuseser a att de cople siti, la nceput de surpriz a,
iar dup a aceea de recuno stint a si de bucurie, nct nu se gndiser a
s a-l ntrebe. Cnd l rugaser a s a-i nsoteasc a n c aminele lor, el le
r aspunsese c a trebuie s a viziteze oile pierdute ale turmei. Ei se
ntrebau: Fusese oare un nger din cer?
n multe cazuri solul adev arului nu mai era rev azut. Lua drumul
spre alte t ari, sau si ducea viata n vreo temnit a necunoscut a, sau
poate oasele lui albeau pe locul unde m arturisise pentru adev ar. Dar [76]
cuvintele pe care le l asase n urm a nu puteau distruse. Ele si
f aceau lucrarea n inimile oamenilor; rezultatele lor binecuvntate
vor cunoscute pe deplin numai la judecat a.
Misionarii valdenzi au invadat mp ar atia lui Satana, dar puterile
ntunericului s-au trezit la o veghere mai atent a. Toate str aduintele
pentru naintarea adev arului erau urm arite de printul r aului si el
provoca temeri agentilor lui. Conduc atorii papali au v azut o pre-
vestire a unei primejdii pentru cauza lor datorit a lucr arii acestor
c al atori umili. Dac a lumina adev arului ar fost l asat a s a str alu-
ceasc a nempiedicat a, ea ar alungat norii grei de r at acire care i
nconjurau pe oameni. Ea urma s a ndrepte mintea oamenilor numai
spre Dumnezeu si pn a la urm a avea s a distrug a suprematia Romei.
Chiar si numai existenta acestui popor, care tinea credinta biseri-
cii din vechime, era o m arturie permanent a cu privire la apostazia
Romei si de aceea provoca cea mai mare ur a si persecutie. Refuzul
lor de a renunta la Scriptur a era de asemenea o jignire pe care Roma
nu o putea ng adui. Ea s-a hot art s a-i stearg a de pe p amnt. Acum
au nceput cruciadele cele mai teribile mpotriva poporului lui Dum-
nezeu din c aminul s au de munte. Inchizitorii au fost pu si pe urmele
lor, iar scena cu nevinovatul Abel c aznd naintea criminalului Cain
se repeta deseori.
Mereu si mereu erau l asate n paragin a tarinele lor fertile, locu-
intele si bisericile lor erau distruse, astfel c a acolo unde odinioar a
fuseser a cmpuri noritoare si casele unor oameni nevinovati, har-
nici, r amnea numai un pustiu. A sa cum ara lacom a se nfurie si
mai tare gustnd sngele, la fel mnia papista silor era aprins a c atre
o mai mare intensitate datorit a suferintelor victimelor. Multi dintre
ace sti martori, pentru o credint a adev arat a, erau h aituiti peste munti
si vnati n v aile unde se ascundeau, mpresurati n p aduri dese si pe
culmi stncoase.
Nici o acuzatie nu putea adus a mpotriva caracterului moral al
acestei clase proscrise. Chiar vr ajma sii lor i declarau a un popor
pa snic, lini stit, credincios. Cea mai mare vin a era aceea c a nu se [77]
nchinau lui Dumnezeu dup a cum vroia papa. Pentru aceast a crim a,
asupra lor erau ngr am adite toate umilintele, insultele si chinurile pe
care oamenii sau demonii le puteau inventa.
Cnd Roma a fost hot art a s a extermine secta cea urt a, papa
a emis o bul a, prin care-i condamna ca eretici, si i-a dat la moarte
[(vezi note suplimentare)]. Nu erau acuzati ca lene si, necinstiti sau
tulbur atori ai ordinii; ci se declara c a aveau o aparent a de evlavie
si sntenie care am agea oile turmei adev arate. De aceea papa a
poruncit ca acea sect a r aut acioas a si nesuferit a s a e strivit a ca
serpii venino si dac a refuz a s a se lepede (Wylie, b.16, cap.1). Se
a stepta acest potentat nfumurat s a se ntlneasc a iar a si cu aceste
cuvinte? Stia el c a erau nregistrate n c artile cerului pentru a
confruntat cu ele la judecat a? Ori de cte ori ati f acut aceste lucruri
unuia din cei mai nensemnati frati ai Mei, a spus Isus, Mie Mi
le-ati f acut. (Matei 25, 40)
Aceast a bul a i chema pe toti membrii bisericii s a se uneasc a ntr-
o cruciad a mpotriva ereticilor. Ca o ncurajare pentru a se angaja n
aceast a lucrare crud a, ea scutea de toate pedepsele si penaliz arile
ecleziastice generale si personale; ea i elibera pe toti aceia care
se uneau n cruciad a de toate jur amintele pe care le-ar f acut; ea
legaliza titlul lor asupra oric arei propriet ati pe care ar dobndit-o
ilegal; si f ag aduia iertarea tuturor p acatelor lor pentru aceia care ar
omort vreun eretic. Aceast a bul a anula toate contractele f acute n
favoarea valdenzilor, poruncea tuturor slujitorilor lor s a-i p ar aseasc a
Valdenzii 65
si interzicea tuturor s a le dea vreun ajutor de orice fel ar fost si
mputernicea pe toti s a le ia n st apnire propriet atile. (Wylie, b.16,
cap.1). Acest document descoper a cu claritate spiritul care lucra n
spatele scenei. n acesta se aude r acnetul balaurului, si nu glasul lui
Hristos.
Conduc atorii papali n-au vrut s a modeleze caracterul lor dup a
marele standard al Legii lui Dumnezeu, ci si-au ridicat un standard
care s a li se potriveasc a si s-au hot art s a-i oblige pe toti s a se confor-
meze lui pentru c a a sa voia Roma. Au avut loc cele mai ngrozitoare
tragedii. Preotii si papii corupti si hulitori f aceau lucrarea pe care [78]
le-o ncredintase Satana. Mila nu avea loc n rea lor. Acela si spirit
care l r astignise pe Hristos si i ucisese pe apostoli, acela si care l
provocase pe Nero cel setos de snge mpotriva celor credincio si din
zilele sale era la lucru pentru a cur ata p amntul de aceia care erau
iubiti de Dumnezeu.
Persecutiile care au bntuit timp de multe veacuri peste acest
popor tem ator de Dumnezeu au fost suportate de ace stia cu o r abdare
si cu o hot arre care L-au onorat pe R ascump ar atorul lor. n ciuda
cruciadelor pornite mpotriva lor si a m acelului s albatic la care au
fost supu si, ei au continuat s a- si trimit a misionarii pentru a mpr a stia
adev arul pretios. Erau vnati si omorti; dar sngele lor uda s amnta
sem anat a, care nu nceta s a aduc a roade. n felul acesta, valdenzii
au depus m arturie pentru Dumnezeu cu multe veacuri nainte de
na sterea lui Luther. mpr a stiati prin multe t ari, ei au sem anat semin-
tele Reformei care a nceput n vremea lui Wycliffe, a crescut si s-a
adncit n zilele lui Luther si trebuie s a e dus a mai departe pn a
la ncheierea timpului de c atre aceia care sunt gata s a sufere toate
lucrurile pentru Cuvntul lui Dumnezeu si pentru m arturia lui Isus
Hristos. (Apocalipsa 1, 9) [79]
Capitolul 5 John Wycliffe
nainte de Reform a au fost vremuri cnd existau doar foarte
putine copii ale Bibliei, ns a Dumnezeu n-a ng aduit ca sfntul S au
Cuvnt s a e distrus de tot. Adev arurile Lui nu aveau s a r amn a
ascunse pentru totdeauna. El putea tot att de u sor s a desferece cu-
vintele vietii, pe ct de u sor deschidea u sile nchisorilor si desfereca
portile de er pentru a-i elibera pe slujitorii S ai. n diferite t ari din
Europa, b arbati au fost mnati de Duhul lui Dumnezeu s a caute
adev arul ca pe o comoar a ascuns a. C al auziti n mod providential
c atre Sntele Scripturi, au studiat paginile ei snte cu un deosebit
interes. Ei erau dispu si s a primeasc a lumina orict i-ar costat acest
lucru. De si nu vedeau toate lucrurile l amurit, au fost totu si n stare s a
nteleag a multe adev aruri care st atuser a mult a vreme ngropate. Ca
soli trimi si de Cer, ei mergeau rupnd lantul r at acirii si al superstitiei,
chemndu-i pe aceia care fuseser a robiti att de mult a vreme s a se
ridice si s a- si cear a libertatea.
Cu exceptia valdenzilor, Cuvntul lui Dumnezeu fusese timp
de veacuri z avort n limbi cunoscute numai de c atre cei nv atati:
dar venise timpul ca Scriptura s a e tradus a si dat a oamenilor din
diferite t ari n limba lor matern a. Lumea trecuse de miezul noptii ei.
Ceasurile de ntuneric se consumau si n multe t ari au ap arut semne
ale zorilor ce se apropiau. [80]
n secolul al XIV-lea, s-a ridicat n Anglia luceaf arul Reformei,
John Wycliffe, care a fost vestitorul Reformei nu numai pentru
Anglia, ci si pentru toat a cre stin atatea. Marele protest mpotriva
Romei, pe care i s-a ng aduit s a-l rosteasc a, niciodat a nu mai putea
adus la t acere. Protestul a deschis lupta care urma s a aib a ca urmare
emanciparea oamenilor, a bisericilor si a popoarelor.
Wycliffe primise o educatie cu vederi largi si pentru el temerea
de Dumnezeu era nceputul ntelepciunii. Era cunoscut n colegiu
pentru evlavia lui arz atoare, pentru talentele lui remarcabile, precum
si pentru eruditia lui temeinic a. n setea lui de cuno stinte, c auta
s a cunoasc a toate disciplinele de nv at atur a. Era educat n lozoe
66
John Wycliffe 67
scolastic a, n canoanele bisericii si n legea civil a, ndeosebi aceea
a t arii lui. n lucr arile lui de dup a aceea s-a v azut valoarea acestei
instruiri timpurii. O cunoa stere temeinic a a lozoei speculative
din vremea lui l-a ajutat s a-i dema ste erorile; si prin studiul legilor
ecleziastice si nationale, s-a preg atit s a se angajeze n marea lupt a
pentru libertate civil a si religioas a. n timp ce putea mnui armele
Cuvntului lui Dumnezeu, el si nsu sise disciplina intelectual a din
scoli si cuno stea metodele scolasticilor. Puterea geniului mpreun a
cu temeinicia si ntinderea cuno stintelor sale impuneau respectul att
al prietenilor, ct si al du smanilor. Adeptii lui vedeau cu satisfactie
cum conduc atorul lor st atea n fruntea oamenilor nv atati ai natiunii;
iar du smanii se fereau s a intre n lupt a mpotriva Reformei, pentru a
nu- si descoperi ne stiinta sau sl abiciunea n fata sustin atorului ei.
Pe cnd era nc a n colegiu, Wycliffe s-a avntat n studiul Scrip-
turii. n timpurile acelea, cnd Biblia exista numai n limbile vechi,
cei nv atati puteau s a- si g aseasc a u sor drumul c atre izvorul adev a-
rului care era nchis pentru clasele neinstruite. Pe aceast a cale se
preg atise lucrarea viitoare a lui Wycliffe ca reformator. B arbati de
cultur a studiaser a Cuvntul lui Dumnezeu si g asiser a adev arul mare [81]
cu privire la harul S au f ar a plat a descoperit n el. n nv at aturile lor,
ei r aspndiser a cuno stinta despre acest adev ar si conduseser a si pe
altii s a se ndrepte spre descoperirile snte.
Cnd atentia lui Wycliffe a fost ndreptat a c atre Scripturi, el s-a
avntat n cercetarea lor cu aceea si srguint a care-l f acuse n stare
s a st apneasc a nv at atura n scoli. Pn a atunci el simtise o mare
lips a, pe care nici studiile scolastice, nici nv at atura bisericii nu o
putuser a mplini. n Cuvntul lui Dumnezeu a g asit ceea ce mai
nainte c autase n zadar. Aici a v azut planul de mntuire descoperit
si pe Hristos mputernicit ca singurul Ap ar ator n favoarea omului.
S-a predat n slujba lui Hristos si s-a hot art s a vesteasc a adev arurile
pe care le descoperise.
Asemenea reformatorilor de mai trziu, Wycliffe n-a prev azut
de la nceputul lucr arii lui unde va ajunge. El nu s-a a sezat cu pre-
meditare n opozitie cu Roma. Dar devotamentul lui fat a de adev ar
nu putea dect s a-l aduc a n conict cu minciuna. Cu ct vedea mai
clar r at acirile papalit atii, cu att mai st aruitor prezenta nv at atura
Bibliei. El a v azut c a Roma p ar asise Cuvntul lui Dumnezeu n
schimbul traditiei omene sti; el acuza nenfricat preotimea de a
nl aturat Scripturile si cerea ca Biblia s a e redat a poporului, iar
autoritatea ei s a e din nou restabilit a n biseric a. Era un nv at ator
priceput si st aruitor si un predicator elocvent, iar viata lui zilnic a
era o demonstrare a adev arurilor pe care le predica. Cuno stintele lui
din Scripturi, puterea rationamentului s au, cur atia vietii mpreun a
cu integritatea si curajul lui nenfricat i-au c stigat o ncredere si un
respect unanim. Multi oameni nu mai erau multumiti cu credinta lor
de mai nainte, vedeau nelegiuirea care abunda n biserica roman a si
saluta cu o bucurie neascuns a adev arurile scoase la iveal a de Wy-
cliffe; dar conduc atorii papali s-au umplut de mnie cnd si-au dat
seama c a acest reformator c stiga o inuent a mai mare dect a lor. [82]
Wycliffe era un descoperitor ager al r at acirii si demasca nenfri-
cat abuzurile ncurajate de autoritatea Romei. n timp ce era capelan
al regelui, a luat o atitudine ndr azneat a mpotriva pl atirii tributului
cerut de papa de la monarhul englez si a ar atat c a pretentia papal a la
autoritate peste conduc atorii p amnte sti era n contradictie att cu
ratiunea, ct si cu revelatia. Pretentiile papei provocaser a mare ne-
multumire, iar nv at aturile lui Wycliffe exercitau o inuent a asupra
oamenilor nv atati ai natiunii. Regele si nobilii s-au unit n respin-
gerea pretentiei pontifului la autoritatea p amnteasc a si au refuzat
plata tributului. n felul acesta s-a iscat o adev arat a furtun a mpotriva
suprematiei papale n Anglia.
Un alt r au mpotriva c aruia reformatorul a purtat un r azboi lung
si hot art a fost instituirea ordinului c alug arilor cer setori. Multi din-
tre ace sti c alug ari erau n Anglia si aruncau ocar a peste m aretia
si prosperitatea natiunii. H arnicia, educatia, morala, toate acestea
resimteau inuenta lor distrug atoare. Viata de lenevie si cer setorie a
c alug arilor era nu numai o povar a grea pentru veniturile poporului,
dar mai aducea si dispret muncii folositoare. Tineretul era demo-
ralizat si corupt. Prin inuenta c alug arilor, multi erau determinati
s a intre ntr-o m an astire si s a se consacre vietii c alug are sti; aceasta
nu numai f ar a consimt amntul p arintilor lor, ci chiar f ar a stirea lor
si mpotriva poruncilor lor. Unul dintre p arintii timpurii ai bisericii
romane, n altnd pretentiile monahismului mai presus de obligatiile
datoriei si dragostei liale, declarase: Chiar dac a tat al t au ar z acea
n fata u sii plngnd si v aitndu-se, iar mama ta ti-ar ar ata trupul
care te-a purtat si snul care te-a hr anit, vezi s a-i calci n picioare si
s a mergi drept nainte spre Hristos. Prin aceast a neomenie mons-
John Wycliffe 69
truoas a, a sa cum a calicat-o Luther mai trziu, mirosind mai mult
a lup si a tiran dect a cre stin si a om, inimile copiilor erau mpie-
trite fat a de p arintii lor (Barnas Sears, The Life of Luther, Pagina
70. 69). n felul acesta conduc atorii papali, asemenea fariseilor din
vechime, f aceau f ar a efect porunca lui Dumnezeu prin traditia lor. [83]
Astfel c aminele erau pustiite, iar p arintii erau lipsiti de societatea
ilor si icelor lor.
Chiar si studentii din universit ati erau am agiti de reprezent arile
r at acite ale c alug arilor si f acuti s a intre n ordinele lor. Dup a aceea
multi regretau pasul acesta, v aznd c a si p ataser a viata si c a adu-
seser a durere p arintilor; dar odat a prin si n curs a le era imposibil
s a- si recapete libertatea. Multi p arinti, temndu-se de inuenta c a-
lug arilor, refuzau s a- si trimit a copiii n universit ati. Se putea vedea
o sc adere substantial a a num arului studentilor n marile centre de
nv at amnt. Scolile erau goale, iar ne stiinta predomina.
Papa d aduse acestor c alug ari puterea de a primi m arturisirea
si de a acorda iertare. Aceasta a devenit un izvor de mari r aut ati.
Hot arti s a- si m areasc a c stigurile, c alug arii erau att de binevoitori
s a ofere iertare, nct criminali de toate soiurile le cereau ajutorul,
si ca urmare, viciile cele mai josnice s-au dezvoltat cu repeziciune.
Bolnavul si s aracul erau l asati s a sufere, n timp ce darurile care ar
trebuit s a le mplineasc a nevoile mergeau la c alug ari care cu amenin-
t ari cereau pomeni de la popor, denuntnd ca necredincio si pe aceia
care si-ar retinut darurile de la ordinele lor. n ciuda pretentiilor
lor de s ar acie, bog atia c alug arilor cre stea continuu, iar ediciile lor
m arete si mesele lor luxoase scoteau si mai mult n evident a s ar acia
crescnd a a natiunii. Si n timp ce- si petreceau vremea n pl aceri
si bel sug, trimiteau n locul lor oameni ne stiutori care nu puteau
dect s a spun a pove sti miraculoase, legende si glume pentru a distra
poporul si a-i n sela mai mult. Si a sa c alug arii au continuat s a- si
mentin a st apnirea peste multimile superstitioase si s a le fac a a crede
c a toat a datoria religioas a se cuprindea n recunoa sterea suprematiei
papei, n adorarea sntilor, n daruri oferite c alug arilor si c a acestea
erau ndestul atoare pentru a le asigura un loc n cer.
Oamenii de cultur a si evlavie se str aduiser a zadarnic s a aduc a o [84]
schimbare n aceste ordine c alug are sti; dar Wycliffe, cu o p atrundere
clar a, a lovit la r ad acina r aului, declarnd c a nsu si sistemul era fals
si c a trebuia desintat. Acestea au dat na stere la discutii si ntreb ari.
n timp ce c alug arii str ab ateau tara, comercializnd iert arile papei,
multi au fost f acuti s a se ndoiasc a de posibilitatea procur arii iert arii
cu bani si se ntrebau dac a nu ar trebuit s a caute iertare mai degrab a
la Dumnezeu dect la pontiful Romei [(vezi note suplimentare)]. Nu
putini erau alarmati de l acomia c alug arilor, ale c aror pofte p areau c a
nu pot mplinite niciodat a. C alug arii si preotii Romei, spuneau ei,
ne consum a ca un cancer. Dumnezeu trebuie s a ne elibereze, altfel
poporul va pieri (DAubigne b.17, cap.7). Pentru a- si ascunde
zgrcenia, ace sti c alug ari cer setori pretindeau c a urmeaz a exemplul
Mntuitorului, declarnd c a Isus si ucenicii S ai fuseser a sustinuti
din mila poporului. Aceast a sustinere avea ca rezultat p agubirea
cauzei lor, c aci ea i ducea pe multi la Biblie pentru a ntelege ei
n si si adev arul consecint a care era cel mai putin dorit a de Roma.
Mintile oamenilor erau ndreptate c atre Izvorul adev arului, pe care
ei doreau s a-l ascund a.
Wycliffe a nceput s a scrie si s a publice bro suri mpotriva c alu-
g arilor, c autnd ns a nu att s a intre n conict cu ei, ct s a atrag a
atentia oamenilor c atre nv at aturile Bibliei si c atre Autorul lor. El
declara c a puterea de a ierta si de a excomunica nu apartinea papei
n mai mare m asur a dect preotilor obi snuiti si c a nici un om nu
poate cu adev arat excomunicat pn a ce, mai nti, n-a adus asupra
lui condamnarea lui Dumnezeu. Nu putea o alt a cale mai cu efect
de a ar ata lep adarea acelui sistem monstruos de st apnire spiritual a
si vremelnic a, pe care papa l n altase si n care suetele si trupurile
a milioane de oameni erau tinute n robie.
Din nou Wycliffe a fost chemat s a apere drepturile coroanei
engleze mpotriva mpil arilor Romei si, ind numit ambasador regal,
a petrecut doi ani n T arile de Jos, n confruntare cu trimi sii papei.
Aici a fost adus n leg atur a cu ecleziasticii din Franta, Italia si Spania [85]
si a avut ocazia s a vad a dincolo de cortin a si s a capete o cunoa stere a
multor lucruri care ar r amas ascunse pentru el n Anglia. A nteles
multe aspecte care urmau s a-i dea subiecte pentru lucr arile lui de mai
trziu. n ace sti reprezentanti de la curtea papal a el a citit caracterul
adev arat si pretentiile acestei ierarhii. S-a ntors n Anglia pentru a
repeta nv at aturile lui de mai nainte n mod deschis si cu o rvn a
mai mare, declarnd c a l acomia, mndria si n sel aciunea erau idolii
Romei.
John Wycliffe 71
ntr-una dintre scrierile lui, vorbind despre papa si despre strn-
g atorii lui, spunea: Ei scot din tara noastr a hrana s aracilor si multe
mii de m arci pe an din banii regelui, pentru sacramente si lucruri
spirituale, fapt ce este blestemat ca erezie a simoniei, si face ca toat a
cre stin atatea s a aprobe si s a sustin a aceast a erezie. Si cu sigurant a
c a dac a tara noastr a ar avea un deal mare de aur si nici un alt om
n-ar lua din el dect acest preot strng ator, lumesc si mndru, prin
trecerea timpului acest deal s-ar consuma; c aci el ia toti banii din tara
noastr a si nu ne trimite nimic altceva dect blestemul lui Dumnezeu
pentru simonia lui (John Lewis, History of the Life and Sufferings
of J.Wycliffe, p. 37).
La scurt a vreme dup a rentoarcerea n Anglia, Wycliffe a primit
de la rege conducerea rectoratului din Lutterworth. Aceasta era asi-
gurarea c a monarhului nu-i displace vorbirea lui deschis a. Inuenta
lui Wycliffe se simtea n felul cum actiona curtea, ca si n modelarea
credintei poporului.
Curnd tunetele papale s-au n apustit mpotriva lui. Trei bule au
fost trimise n Anglia universit atii, regelui si prelatilor toate
poruncind m asuri imediate si hot arte pentru a-l aduce la t acere
pe nv at atorul ereziei (Augustus Neander, General History of the
Christian Religion and Church, period 6, sec.2, par.8. Vezi si note
suplimentare). nainte de sosirea bulelor, episcopii, n zelul lor, l-au
convocat de urgent a pe Wycliffe n fata lor pentru judecat a. Doi
dintre cei mai puternici printi ai regatului l-au nsotit naintea tribu-
nalului; iar poporul a nconjurat cl adirea si, p atrunznd n auntru, i-a
intimidat att de tare pe judec atori, nct pentru o vreme dezbaterile [86]
au fost suspendate si i s-a ng aduit s a e liber. Peste scurt a vreme,
Eduard al III-lea, pe care la vrst a naintat a prelatii au c autat s a-l
inuenteze mpotriva reformatorului, a murit si fostul ocrotitor al lui
Wycliffe a devenit regentul regatului.
Dar sosirea bulelor papale a aruncat peste toat a Anglia o porunc a
categoric a pentru arestarea si ntemnitarea ereticului. Aceste m asuri
ar atau direct spre rug. Se vedea clar c a Wycliffe trebuia s a cad a
curnd prad a r azbun arii Romei. Dar Acela care spusese unuia din
vechime Nu te teme.... Eu sunt scutul t au (Geneza 15, 1) Si-a ntins
din nou minile s a-l ocroteasc a pe slujitorul S au. Moartea a venit, dar
nu pentru reformator, ci pentru pontiful care-i hot arse distrugerea.
Grigore al XI-lea a murit, iar ecleziasticii care se adunaser a pentru
judecarea lui Wycliffe s-au mpr a stiat.
Dumnezeu, n providenta Sa, nc a era la crma evenimentelor
pentru a da ocazie dezvolt arii Reformei. Moartea lui Grigore a fost
urmat a de alegerea a doi papi rivali. Dou a puteri care se luptau,
ecare pretinznd a infailibil a, pretindeau acum ascultare [(vezi
note suplimentare)]. Fiecare dintre cei doi i chemau pe credincio si
s a-i ajute n r azboi mpotriva celuilalt, nt arindu- si chem arile cu ana-
teme teribile mpotriva du smanilor lui si cu f ag aduinte de r asplat a n
ceruri pentru sustin atori. Aceast a mprejurare a sl abit mult puterea
papalit atii. Grupele vr ajma se f acuser a tot ce putuser a pentru a se
ataca una pe alta, iar Wycliffe a avut odihn a pentru o vreme. Anate-
mele si acuzatiile zburau de la un pap a la cel alalt si s-a v arsat mult
snge pentru a sustine pretentiile r azboinice. Crimele si scandalurile
au inundat biserica. n acest timp, reformatorul, retras n lini stea
parohiei lui din Lutterworth, lucra cu ntelepciune pentru a-i atrage
pe oameni de la papii care se certau, la Isus, Printul p acii.
Schisma, cu toat a lupta si stric aciunea pe care le-a provocat, a
preg atit drumul spre Reform a, f acndu-i pe oameni n stare s a vad a
ce era n realitate papalitatea. ntr-o lucrare pe care a publicat-o On
the Schism of the Popes(Cu privire la schisma papilor), Wycliffe i [87]
chema pe oameni s a aprecieze dac a nu cumva ace sti doi prelati spu-
neau adev arul atunci cnd se acuzau unul pe altul ca ind anticrist.
Dumnezeu, spunea el, nu l-a mai putut suporta pe diavolul s a
domneasc a numai peste un astfel de preot, ci... i-a mp artit n dou a,
astfel ca oamenii, n numele lui Hristos, s a-i biruiasc a mai u sor pe
amndoi (R.Vaughan, Life and Opinions of John de Wycliffe, vol.
2, Pagina 6).
Wycliffe, asemenea Domnului s au, predica Evanghelia celor
s araci. Nemultumit cu r aspndirea luminii n casele lor s ar ac acioase
din parohia Lutterworth, s-a hot art ca ea s a e dus a n toate p artile
Angliei. Pentru a duce lucrul acesta la ndeplinire, a organizat un
corp de predicatori, oameni simpli si devotati, care iubeau adev arul
si nu doreau nimic mai mult dect s a-l r aspndeasc a. Ace sti oameni
mergeau pretutindeni, nv atnd n piete, pe str azile marilor ora se si
pe drumurile de tar a. Ei i c autau pe cei b atrni, pe cei bolnavi, pe
cei s araci si le descopereau vestea bun a a harului lui Dumnezeu.
John Wycliffe 73
Ca profesor de teologie la Oxford, Wycliffe predica Cuvntul lui
Dumnezeu n s alile universit atii. Att de credincios prezenta el ade-
v arurile studentilor s ai, nct a primit titlul de doctorul Evangheliei.
Dar cea mai mare lucrare a vietii lui a fost traducerea Scripturilor n
limba englez a. ntr-o lucrare On the Truth and Meaning of Scripture
(Cu privire la adev arul si nsemn atatea Scripturii), el si-a exprimat
intentia de a traduce Biblia, astfel nct ecare om din Anglia s a
poat a citi n limba matern a lucr arile minunate ale lui Dumnezeu.
Deodat a lucr arile lui au fost oprite. De si nu avea nici 60 de
ani, munca nencetat a, studiul si asalturile du smanilor i-au sl abit
puterile si l-au mb atrnit nainte de vreme. A fost atacat de o boal a
primejdioas a. Vestea a adus bucurie c alug arilor. Acum, au gndit
ei, se va poc ai cu amar de r aul pe care l-a f acut bisericii si s-au
gr abit n camera lui pentru a-i asculta spovedania. Reprezentantii
celor patru ordine c alug are sti mpreun a cu patru functionari civili
s-au adunat n jurul presupusului muribund. Ai moartea pe buze [88]
i spuser a ei; regret a-ti gre selile si retrage n fata noastr a tot ce ai
spus pentru insultarea noastr a. Reformatorul ascult a n t acere; apoi
l-a rugat pe slujitorul lui s a-l ridice pe pat si, privindu-i n ochi cum
st ateau a steptnd retractarea lui, spuse cu un glas hot art si puternic,
care adesea i f acuse s a tremure: Nu voi muri, ci voi tr ai; si voi
demasca din nou faptele rele ale c alug arilor (DAubigne, b.17,
cap.7). Surprin si si ru sinati, c alug arii p ar asir a n grab a camera.
Cuvintele lui Wycliffe s-au mplinit. A tr ait s a pun a n minile
concet atenilor lui cea mai puternic a dintre toate armele mpotriva
Romei s a le dea Biblia, mijlocul rnduit de Cer pentru a-i elibera,
a-i lumina si a-i evangheliza pe oameni. Pentru mplinirea acestei
lucr ari a trebuit s a treac a peste piedici multe si grele. Dar Wycliffe a
fost mpov arat de suferint a; stia c a nu-i mai r am aseser a dect ctiva
ani de lucru; a v azut mpotrivirea pe care trebuia s a o ntmpine; dar,
ncurajat de f ag aduintele Cuvntului lui Dumnezeu, a mers nainte
nenfricat de nimic. n deplin a vigoare a puterilor lui intelectuale,
bogat n experient a, el a fost p astrat si preg atit de providenta deose-
bit a a lui Dumnezeu pentru cea mai mare dintre lucr arile lui. n timp
ce toat a cre stin atatea era n fr amntare, reformatorul, n parohia sa
de la Lutterworth, nelund aminte la furtuna care se dezl antuia, s-a
dedicat sarcinii lui alese.
n cele din urm a lucrarea a fost terminat a prima traducere
englez a a Bibliei ce s-a f acut vreodat a. Cuvntul lui Dumnezeu a fost
deschis Angliei. Reformatorul nu se mai temea acum de nchisoare,
nici de rug. El pusese n minile poporului englez o lumin a care nu
putea stins a niciodat a. Dnd Biblia concet atenilor lui, el f acuse
mai mult pentru a rupe c atu sele ignorantei si viciului, mai mult
pentru a elibera si a n alta patria lui dect fusese realizat vreodat a
prin cele mai str alucite biruinte pe cmpurile de lupt a.
Neind cunoscut a nc a arta tiparului, Biblia a putut multipli-
cat a numai prin munc a mig aloas a si obositoare. Att de mare era
interesul pentru a primi o carte, nct multi se angajau voluntar n [89]
lucrarea transcrierii ei, dar copi stii cu greu puteau face fat a cere-
rilor. Unii dintre cump ar atorii mai bogati doreau ntreaga Biblie.
Altii cump arau numai o parte din ea. n multe cazuri, cteva familii
se uneau pentru a cump ara un exemplar. n felul acesta Biblia lui
Wycliffe si-a f acut repede drum spre c aminele oamenilor.
O chemare adresat a ratiunii oamenilor i-a ridicat din supunerea
pasiv a fat a de dogmele papale. Wycliffe vestea acum nv at aturile
deosebite ale protestantismului mntuirea prin credinta n Hristos,
singura infailibilitate ind aceea a Scripturilor. Predicatorii pe care
el i trimisese f acuser a ca Biblia s a se r aspndeasc a mpreun a cu
scrierile reformatorului cu un a sa succes, nct credinta cea nou a a
fost primit a de aproape jum atate din poporul Angliei.
Aparitia Scripturilor a produs consternare autorit atilor bisericii.
Ei trebuia s a fac a fat a acum unui mijloc mai puternic dect Wycli-
ffe un mijloc mpotriva c aruia armele lor erau neputincioase. La
data aceea nu exista n Anglia nici o lege care s a interzic a Biblia,
deoarece niciodat a pn a atunci nu fusese publicat a n limba poporu-
lui. Asemenea legi au fost emise dup a aceea si au fost aplicate cu
strictete. Cu toate acestea, n ciuda str aduintelor preotilor, pentru o
vreme, a existat o ocazie de a se r aspndi Cuvntul lui Dumnezeu.
Din nou conduc atorii papali au complotat s a aduc a la t acere
glasul reformatorului. A fost somat s a apar a pentru a judecat
naintea a trei tribunale, dar a fost n zadar. Mai nti un sinod de
episcopi a declarat scrierile lui eretice si, c stigndu-l pe tn arul
rege Richard al II-lea de partea lor, au obtinut un decret regal care
i condamna la nchisoare pe toti aceia care vor sustine nv at aturile
condamnate.
John Wycliffe 75
Wycliffe a cerut atunci transferarea cazului s au de la sinod la
parlament, unde a acuzat f ar a team a ierarhia papal a naintea consi-
liului national si a cerut o reformare a uria selor abuzuri legiferate
de biseric a. Cu o putere conving atoare, el a descris nc alc arile si
coruptiile scaunului papal. Vr ajma sii lui au fost pu si n ncurc atur a.
Prietenii si sustin atorii lui Wycliffe fuseser a obligati s a se supun a si
s a a stepte cu ncredere ca nsu si reformatorul, la vrsta lui naintat a, [90]
singur si f ar a prieteni, s a se plece naintea autorit atii combinate,
a coroanei si a mitrei. Dar n loc de aceasta, papista sii s-au v azut
nfrnti. Parlamentul, trezit de apelurile st aruitoare ale lui Wycliffe,
a revocat edictul prigonitorilor si reformatorul a fost pus iar a si n
libertate.
Pentru a treia oar a a fost adus la judecat a si de data aceasta
naintea celui mai nalt tribunal religios al regatului. Aici nu trebuia
s a se arate nici o mil a fat a de erezie. n cele din urm a se credea c a
aici Roma va triumfa, iar lucrarea reformatorului va oprit a. A sa
socoteau papista sii. Dac a planul acesta ar fost adus la ndeplinire,
Wycliffe ar fost obligat s a- si retracteze nv at aturile sau, altminteri,
avea s a p ar aseasc a tribunalul numai pentru a merge n ac ari.
Dar Wycliffe n-a retractat nimic; nici nu va t acea. El si-a men-
tinut f ar a team a nv at aturile si a respins acuzatiile prigonitorilor
s ai. Pierzndu-se din vedere pe sine, pozitia lui, a cauzei sale, el
i-a chemat pe ascult atori naintea tribunalului divin si le-a cnt arit
am agirile si denatur arile lor n balanta adev arului ve snic. Puterea
Duhului Sfnt a fost simtit a n sala de judecat a. O inuent a de la
Dumnezeu era asupra ascult atorilor. P area c a nu aveau nici o putere
s a- si p ar aseasc a locurile. Ca ni ste s ageti din tolba lui Dumnezeu,
cuvintele reformatorului le str apungeau inimile. Acuzatia de erezie
pe care ei o aduseser a mpotriva lui, cu o putere conving atoare, a
aruncat-o asupra lor. De ce, ntreba el, ndr aznesc ei s a- si pro-
page r at acirile?... Pentru c stig, pentru a face negustorie cu harul lui
Dumnezeu?
Cu cine credeti voi c a v a luptati? spuse el n cele din urm a; cu
un b atrn pe marginea mormntului? Nu! Cu Adev arul Adev arul
care este mai puternic dect voi si care v a va nvinge (Wylie, b.2,
cap.13). Spunnd acestea, s-a retras din adunare si nici unul dintre
vr ajma sii lui n-a ncercat s a-l opreasc a.
Lucrarea lui Wycliffe era aproape terminat a; stindardul adev aru-
lui pe care el l purtase att de mult a vreme urma s a-i cad a n curnd
din mini; dar trebuia s a mai dea nc a o m arturie pentru Evanghelie. [91]
Adev arul trebuia vestit chiar din citadela mp ar atiei r at acirii.
Wycliffe a fost chemat la judecat a naintea tribunalului papal din
Roma, care deseori, v arsase sngele sntilor. El nu era orb fat a de
primejdia care-l ameninta si ar r aspuns somatiei, dac a un atac de
paralizie nu i-ar f acut c al atoria imposibil a. Cu toate c a glasul lui
nu putea auzit la Roma putea totu si comunica prin scris si s-a
hot art s a fac a lucrul acesta. Din parohia lui reformatorul a trimis
papei o scrisoare care, de si respectuoas a n ton si cre stineasc a n
spirit, a fost o mustrare puternic a pentru pompa si mndria scaunului
papal.
M a bucur n adev ar, spunea el, s a descop ar si s a declar oric a-
rui om credinta pe care o am, si ndeosebi episcopului de Roma, care
dac a este, dup a cte socotesc, dreapt a si s an atoas a, mi-o va conrma
cu mult a bun avoint a sau, dac a este gre sit a, o va corecta.
Mai nti, presupun c a Evanghelia lui Hristos este ntruparea
deplin a a Legii lui Dumnezeu.... Eu consider si sustin ca episcopul
Romei, deoarece este loctiitorul lui Hristos pe p amnt, s a e legat
ca toti ceilalti oameni de aceast a Lege a Evangheliei. C aci m arirea
printre ucenicii lui Hristos n-a constat n demnitatea sau n onorurile
lume sti, ci n urmarea ndeaproape si exact a a lui Hristos n viata
si n manierele Sale.... Hristos, n timpul peregrin arii Sale, aici, a
fost omul cel mai s arac, dispretuind si lep adnd toat a onoarea si
demnitatea omeneasc a....
Nici un om credincios n-ar trebui s a-i urmeze nici pe papa si
nici alti snti, dect numai n acele puncte n care el l-a urmat pe
Domnul Isus Hristos; c aci Petru si ii lui Zebedei, dorind onoruri
lume sti, n loc s a calce pe urmele lui Hristos, au gre sit si de aceea n
aceste gre seli ei nu trebuie urmati....
Papa ar trebui s a lase pe seama puterii p amnte sti toat a st apni-
rea si conducerea vremelnic a si n aceast a directie s a mearg a si s a
ndemne ntregul cler; c aci Hristos a f acut a sa ndeosebi prin apos-
tolii S ai. De aceea, dac a am gre sit n vreunul din aceste puncte, m a
voi supune ndrept arii cu foarte mult a smerenie, si chiar mortii, dac a [92]
nevoia cere acest lucru; dac a a s putut lucra n propria persoan a,
dup a voia sau dup a dorinta mea, m-a s prezentat cu sigurant a nain-
John Wycliffe 77
tea episcopului Romei, dar, n mod contrar, Domnul m-a cercetat si
m-a nv atat s a ascult mai degrab a de Dumnezeu dect de oameni.
n ncheiere spunea: S a ne rug am Dumnezeului nostru ca El
s a l mi ste pe al nostru pap a Urban al VI-lea, a sa cum a nceput, ca
el mpreun a cu tot clerul lui s a-l urmeze pe Domnul Isus Hristos n
viat a si n actiuni; ca ei s a-i nvete pe oameni, pentru ca si ei, la rndul
lor, s a-i urmeze cu credincio sie (John Fox, Acts and Monuments,
vol. 3, p. 49.50).
Astfel, Wycliffe a prezentat papei si cardinalilor lui blndetea si
umilinta lui Hristos, ar atndu-le nu numai lor, ci ntregii cre stin at ati
contrastul dintre ei si Domnul, ai c arui reprezentanti pretindeau a .
Wycliffe se a stepta ca viata s a e pretul credincio siei lui. Regele,
papa si episcopii se uniser a s a-i des avr seasc a nimicirea si p area
sigur c a n cteva luni va ajunge pe rug. Dar curajul lui era neclintit.
Pentru ce se spune s a cauti departe coroana martiriului, spunea
el. Predic a Evanghelia lui Hristos prelatilor trufa si si martirajul nu
va ntrzia. Adic a, cum, s a tr aiesc si s a tac?.... Niciodat a! S a cad a
lovitura, o a stept s a vin a (DAubigne, b.17, cap.8).
ns a Dumnezeu, n providenta Sa, l ocrotea nc a pe slujitorul
S au. Omul care toat a viata lui ap arase curajos adev arul, cu primejdia
zilnic a a vietii, nu trebuia s a cad a prad a urii du smanilor s ai. Wycli-
ffe n-a c autat niciodat a s a se apere singur, ns a Dumnezeu fusese
ocrotitorul lui; iar acum, cnd vr ajma sii p areau siguri de prada lor,
mna lui Dumnezeu l-a mutat departe de puterea lor. n biserica lui
de la Lutterworth, pe cnd era gata s a mpart a Cina Domnului, a
c azut lovit de paralizie si la scurt a vreme s-a stins din viat a.
Dumnezeu i d aduse lui Wycliffe lucrarea pe care o avea de f acut.
El i-a pus cuvntul adev arului n gur a si a trimis o gard a n jurul lui [93]
pentru ca adev arul s a poat a ajunge la oameni. Viata i-a fost ocrotit a
si lucrarea lui a fost prelungit a, pn a cnd s-a pus temelia pentru
marea lucrare a Reformei.
Wycliffe venea din ntunericul evului mediu. naintea lui nu mai
fusese nimeni de la care s a- si inspirat sistemul lui de reform a.
Ridicat asemenea lui Ioan Botez atorul pentru a mplini o misiune
deosebit a, el a fost vestitorul unei ere noi. Cu toate acestea, n siste-
mul adev arului pe care el l-a prezentat era o unitate si o des avr sire
pe care reformatorii care i-au urmat nu au dep a sit-o, iar altii nici
n-au atins-o, nici m acar la o sut a de ani dup a aceea. Att de temeinic
fusese pus a temelia, att de neab atut si de sigur era planul, nct n-a
mai fost necesar s a e ref acut de aceia care au venit dup a el.
Marea lucrare pe care o inaugurase Wycliffe, era aceea de a
libera con stiinta si mintea, de a elibera natiunile care timp de vea-
curi fuseser a legate la carul triumfal al Romei, si-a avut izvorul n
Biblie. Aici se aa izvorul acelei binecuvnt ari care, la fel ca apa
vietii, cursese de-a lungul veacurilor ncepnd cu secolul al XIV-lea.
Wycliffe a primit Sntele Scripturi ncredintat c a ele sunt descope-
rirea inspirat a a vointei lui Dumnezeu, o m asur a ndestul atoare de
credint a si practic a. El fusese instruit s a priveasc a biserica Romei ca
ind autoritatea divin a, infailibil a, si s a primeasc a cu respect nen-
doielnic nv at aturile si obiceiurile stabilite timp de o mie de ani; dar
s-a ndep artat de toate acestea pentru a asculta de Cuvntul sfnt al
lui Dumnezeu. Aceasta era autoritatea pe care el ndemna poporul s a
o recunoasc a. n locul bisericii care vorbea prin papa, el declara c a
singura autoritate real a este glasul lui Dumnezeu care vorbe ste prin
Cuvntul S au. El nv ata nu numai c a Biblia este o descoperire des a-
vr sit a a vointei lui Dumnezeu, dar si c a Duhul Sfnt este singurul
interpret si c a orice om trebuie s a nvete, prin studiul nv at aturilor ei,
datoria fat a de sine. n felul acesta el ntorcea mintile oamenilor de
la papa si de la biserica Romei, la Cuvntul lui Dumnezeu.
Wycliffe a fost unul dintre cei mai mari reformatori. n orizontul [94]
mintii sale, n claritatea cuget arii, n hot arrea de a p astra adev arul si
n ndr azneala de a-l ap ara, a fost egalat de putini dintre aceia care au
venit dup a el. Cur atia vietii, st aruinta neobosit a n studiu si n munc a,
integritatea incoruptibil a, iubirea si credincio sia cre stin a n lucrarea
lui, toate acestea l-au caracterizat pe primul dintre reformatori. Si
aceasta n ciuda ntunericului intelectual si a stric aciunii morale a
veacului din care s-a ridicat.
Caracterul lui Wycliffe este o m arturie a puterii transformatoare
si educative a Sntelor Scripturi. Biblia l-a f acut ceea ce era. Str a-
duinta de a ntelege marile adev aruri ale revelatiei d a prospetime si
vigoare tuturor capacit atilor. Ea l arge ste mintea, ascute ntelegerea
si maturizeaz a judecata. Studiul Bibliei va nnobila orice gnd, sen-
timent si aspiratie, a sa cum nici un alt studiu nu o poate face. Ea
d a stabilitate n scop, r abdare, curaj si t arie; ea nalt a caracterul si
snte ste suetul. Un studiu perseverent si cu evlavie al Scripturilor,
care aduce mintea cercet atorului n leg atur a direct a cu Inteligenta
John Wycliffe 79
Innit a, va da lumii oameni cu un intelect mai puternic si mai activ,
precum si cu principii mai nobile dect s-au produs vreodat a dato-
rit a educatiei alese pe care o poate oferi ntelepciunea omeneasc a.
Descoperirea cuvintelor Tale, spune psalmistul, d a lumin a; d a
pricepere. (Psalmii 119, 130)
nv at aturile care fuseser a predicate de Wycliffe au continuat o
vreme s a se r aspndeasc a; urma sii lui, cunoscuti sub numele de
lolarzi si wycliti, n-au str ab atut numai Anglia, ci s-au mpr a stiat
si n alte t ari, ducnd cu ei cuno stinta Evangheliei. Acum, cnd
conduc atorul lor i p ar asise, predicatorii lucrau cu o rvn a si mai
mare dect nainte, iar multimile se gr abeau s a asculte nv at aturile lor.
Unii dintre nobili si chiar sotia regelui se g aseau printre convertiti.
n multe locuri s-a v azut o reform a n obiceiurile oamenilor, iar
simbolurile romanismului idolatru erau ndep artate din biserici. Dar
n curnd furtuna nemiloas a a persecutiei izbucni peste cei care
ndr azniser a s a primeasc a Biblia drept c al auz a. Monarhii englezi, [95]
grijulii s a- si nt areasc a puterea asigurndu- si sprijinul Romei, n-au
ezitat s a-i sacrice pe reformatori. Astfel c a, pentru prima dat a n
istoria Angliei, s-a hot art ca rugul s a e folosit mpotriva ucenicilor
Evangheliei. Moartea de martir avea loc una dup a alta. Ap ar atorii
adev arului, proscri si si chinuiti, nu puteau s a- si fac a auzite strig atele
dect n urechile Domnului Sabaot. Urm ariti ca du smani ai bisericii
si ca tr ad atori fat a de tar a, ei au continuat s a predice n locuri ascunse,
g asind ad apost ct puteau mai bine n casele umile ale s aracilor si
adesea ascunzndu-se chiar n pe steri sau n gropi.
n ciuda urletului persecutiei, un protest lini stit, devotat, st aruitor
si r abd ator mpotriva stric aciunii care abunda n credinta religioas a a
continuat s a e rostit timp de secole. Cre stinii acelor zile de nceput
nu aveau dect o cunoa stere partial a a adev arului, dar ei nv ataser a
s a iubeasc a si s a asculte de Cuvntul lui Dumnezeu si sufereau cu
r abdare din cauza lui. Ca si ucenicii din zilele apostolice, multi si-au
jertt bunurile p amnte sti pentru cauza lui Hristos. Aceia c arora li se
ng aduise s a locuiasc a n casele proprii ofereau cu bucurie ad apost
fratilor lor nedrept atiti, iar cnd si ei erau alungati, mp art a seau
cu voio sie soarta celor lep adati. Este adev arat c a mii de oameni,
ngroziti de furia persecutiilor, si-au c stigat libertatea cu jertrea
credintei lor si au ie sit din nchisori mbr acati cu haine de penitenti,
pentru a face public a renegarea lor. Dar n-au fost putini la num ar
aceia printre ei andu-se si b arbati de origine nobil a, ca si
s araci si umili care au dat o m arturie nenfricat a pentru adev ar,
n celulele nchisorii, n turnurile lolarzilor, n mijlocul torturii
si ac arilor, bucurndu-se c a au fost g asiti vrednici s a cunoasc a
p art a sia suferintelor Lui.
Papista sii nu- si putuser a aduce la ndeplinire lucrarea lor cu
Wycliffe n timpul vietii lui, dar ura lor nu putea stins a atta
timp ct trupul lui r amnea lini stit n mormnt. Printr-un decret
al Conciliului de la Constanta, dup a mai mult de 40 de ani de la
moartea lui, oasele i-au fost deshumate si arse n public, iar cenu sa
a fost aruncat a ntr-un pru din apropiere. Acest pru spunea
un scriitor din acele vremuri a dus cenu sa n Avon, Avonul n [96]
Severn, Severnul n m ari, iar m arile n oceanul cel mare. Si n felul
acesta cenu sa lui Wycliffe a devenit un simbol al nv at aturii lui, care
s-a r aspndit n toat a lumea (T. Fuller, Church History of Britain,
b.4, sec. 2, par. 54). Du smanii lui si-au dat prea putin seama de
nsemn atatea faptei lor pline de r autate.
Scrierile lui Wycliffe au fost acelea prin care Jan Huss, din
Boemia a fost condus s a renunte la multe din r at acirile romanismului
si s a intre n lucrarea Reformei. n felul acesta, n cele dou a t ari,
att de dep artate una de alta, s-a sem anat s amnta adev arului. Din
Boemia lucrarea s-a ntins n alte t ari. Mintile oamenilor au fost
ndreptate c atre Cuvntul lui Dumnezeu, uitat de mult a vreme. O
mn a divin a preg atea calea pentru actiunea cea mare. [97]
Capitolul 6 Huss si Ieronim
Evanghelia fusese s adit a n Boemia pe la nceputul secolului
al IX-lea. Biblia fusese tradus a si serviciile divine erau tinute n
limba poporului. Dar, pe m asur a ce puterea papei cre stea, Cuvntul
lui Dumnezeu era umbrit. Grigore al VII-lea, care luase asupra sa
lucrarea de a umili mndria regilor, nu urm area s a nrobeasc a mai
putin poporul, si ca urmare, a fost dat a o bul a papal a care interzicea
ocierea slujbelor religioase n limba boem a. Papa declara c a era
pl acut Celui Atotputernic ca slujba nchinat a Lui s a e ociat a ntr-o
limb a necunoscut a si c a multe rele si r at aciri se iviser a din cauz a c a
nu se respectase aceast a regul a (Wylie, b.3, cap.1). n felul acesta,
Roma a decretat ca lumina Cuvntului lui Dumnezeu s a e stins a,
iar poporul s a e tinut n ntuneric. Dar Cerul s-a ngrijit de alte
mijloace pentru p astrarea bisericii Sale. Multi dintre valdenzii si
albigenzii alungati de persecutie din c aminele lor din Franta si Italia
au venit n Boemia. De si n-au ndr aznit s a nvete n mod deschis, au
lucrat cu rvn a n ascuns. Astfel, credinta adev arat a a fost p astrat a
de la un veac la altul.
nainte de zilele lui Huss, au existat n Boemia b arbati care s-
au ridicat s a condamne deschis coruptia din biseric a si dec aderea
poporului. Lucrarea lor a provocat un interes larg r aspndit. Temerile
ierarhiei papale au fost trezite si persecutia s-a dezl antuit mpotriva
discipolilor Evangheliei. Obligati s a se nchine n p aduri si n munti, [98]
ei erau vnati de soldati si multi au fost omorti. Dup a o vreme,
s-a hot art ca toti aceia care s-au dep artat de modul de nchinare al
Romei s a e ar si. ns a, n timp ce si d adeau viata, cre stinii priveau
n viitor la triumful cauzei lor. Unul dintre ace stia, care nv ata c a
mntuirea se putea g asi numai prin credinta n Mntuitorul r astignit,
declara n timp ce murea: Mnia du smanilor adev arului se revars a
acum mpotriva noastr a, dar nu va totdeauna a sa; se va ridica unul
dintre oamenii de rnd, f ar a sabie sau autoritate, si mpotriva lui ei
nu vor putea face nimic (Idem, b.3, cap.1). Vremea lui Luther era
81
nc a departe; dar s-a ridicat deja omul a c arui m arturie mpotriva
Romei urma s a zguduie popoarele.
Jan Huss era de origine umil a si r am asese orfan de timpuriu prin
moartea tat alui s au. Mama lui evlavioas a socotea educatia si temerea
de Dumnezeu ca ind cele mai pretioase comori si a c autat s a asigure
ului ei aceast a mo stenire. Huss a studiat la scoala provincial a si
dup a aceea a mers la Universitatea din Praga, ind primit ca student
bursier. n c al atoria spre Praga a fost nsotit de mama lui; v aduv a
si s arac a, ea nu avea daruri si bog atie lumeasc a s a dea ului ei, dar
cnd s-au apropiat de marele ora s, ea a ngenuncheat lng a tn arul
orfan si a cerut asupra lui binecuvntarea Tat alui lor ceresc. Putin si
d adea ea seama atunci cum avea s a primeasc a r aspuns la rug aciunea
ei.
La universitate, Jan Huss s-a distins repede prin str aduinte ne-
obosite si naintare rapid a, n timp ce viata lui f ar a repro s printr-o
purtare amabil a si curtenitoare i-au c stigat un respect unanim. El
era un adept sincer al bisericii catolice si un cercet ator srguincios
dup a binecuvnt arile spirituale pe care ea pretindea c a le revars a. Cu
ocazia unui jubileu, a mers la spovedanie, a pl atit cei din urm a b anuti
din punga s arac a si s-a unit cu ceilalti credincio si n procesiunile
religioase, pentru a se putea mp art a si din iertarea f ag aduit a. Dup a
terminarea cursurilor colegiului, a intrat n preotie si, devenind n
scurt a vreme cunoscut, a fost chemat la curtea regelui. A fost numit [99]
profesor, iar mai trziu rector al universit atii n care se instruise.
Doar n ctiva ani, umilul student bursier a devenit mndria t arii, iar
numele lui era cunoscut n Europa ntreag a.
Dar Huss si-a nceput lucrarea de reform a n alt domeniu. La
ctiva ani dup a ce a primit ordinele preote sti a fost numit predicator
la capela Betleem. Fondatorul acestei capele sustinuse ca un lucru
de mare important a predicarea Scripturilor n limba poporului. n
ciuda mpotrivirii Romei fat a de practica aceasta, ea nu fusese cu
totul ntrerupt a n Boemia. Dar era totu si o mare necuno stint a n
ce prive ste Biblia, si ca urmare, n mijlocul poporului de toate ca-
tegoriile abundau cele mai rele vicii. Huss a denuntat aceste vicii
f ar a crutare, f acnd apel la Cuvntul lui Dumnezeu pentru a da t arie
principiilor adev arului si cur atiei pe care el le sustinea.
Un cet atean din Praga, pe nume Ieronim, care mai trziu a de-
venit foarte apropiat de Huss, ntorcndu-se din Anglia, a adus cu
Huss si Ieronim 83
el scrierile lui Wycliffe. Regina Angliei, care fusese convertit a la
nv at aturile lui Wycliffe, era o printes a originar a din Boemia si prin
inuenta ei, lucr arile reformatorilor erau larg r aspndite n patria
ei de origine. Huss a citit aceste lucr ari cu interes; el l socotea pe
autorul lor a un cre stin sincer si era nclinat s a priveasc a favorabil
reformele pe care acesta le sustinea. F ar a s a- si dea seama, Huss
intrase deja pe calea care avea s a-l duc a departe de Roma.
Cam n acela si timp au sosit la Praga doi str aini din Anglia, oa-
meni de cultur a, care primiser a lumina si veniser a s a o r aspndeasc a
n aceast a tar a ndep artat a. Dac a ar nceput cu un atac deschis
mpotriva suprematiei papei, ar fost repede adu si la t acere de c a-
tre autorit ati; dar, nevoind s a renunte la planul lor, au folosit alte
mijloace. Fiind totodat a pictori si predicatori, si-au folosit talentul.
ntr-un loc deschis publicului, au expus dou a picturi. [100]
Una reprezenta intrarea lui Isus n Ierusalim, blnd si c alare pe
un asin (Matei 21, 5), urmat ind de ucenici mbr acati n ve sminte
pr afuite de c al atorie si cu picioarele goale. Tabloul al doilea repre-
zenta o procesiune pontical a, papa ind nve smntat n hainele
lui bogate, purtnd ntreita sa coroan a, c alare pe un cal str alucitor
mpodobit, precedat de trompeti sti si urmat de cardinali si prelati n
ve sminte str alucitoare.
Aceasta a fost o predic a ce a atras atentia tuturor claselor de
oameni. Multimile veneau s a priveasc a picturile. Nu era unul care
s a nu priceap a morala si multi au fost profund impresionati de
contrastul dintre blndetea si umilinta lui Hristos Domnul si mndria
si aroganta papei, pretinsul Lui slujitor. S-a produs o mare tulburare
n Praga, iar cei doi str aini, dup a o scurt a vreme, au socotit necesar,
pentru siguranta lor, s a plece. Dar lectia pe care ei o oferiser a n-a fost
uitat a. Tablourile au f acut o impresie profund a si asupra mintii lui
Huss si l-au condus la un studiu mai atent al Bibliei si al scrierilor
lui Wycliffe. Cu toate c a nu era preg atit nc a s a primeasc a toate
reformele sustinute de Wycliffe, a v azut totu si mai clar caracterul
adev arat al papalit atii si cu o n ac arare tot mai mare a denuntat
mndria, ambitia si coruptia ierarhiei papale.
Din Boemia, lumina s-a r aspndit n Germania, c aci tulbur arile
de la Universitatea din Praga au provocat retragerea a sute de studenti
germani. Multi dintre ei primiser a de la Huss, pentru prima oar a,
cuno stinta despre Biblie, iar la ntoarcere au r aspndit Evanghelia n
patrie.
Ve stile despre actiunile din Praga au ajuns la Roma si Huss a fost
somat s a se prezinte naintea papei. Dac a ar ascultat de acesta, s-ar
expus la o moarte sigur a. Regele si regina Boemiei, universitatea,
membrii nobilimii si slujba sii guvernului s-au unit pentru a cere
suveranului pontif s a ng aduie ca Huss s a r amn a la Praga si s a dea
r aspunsul printr-o delegatie. n loc s a r aspund a favorabil la aceast a
cerere, papa a trecut la judecarea si condamnarea lui Huss si a pus
ora sul Praga sub interdictie. [101]
Pe vremea aceea, o astfel de sentint a, oriunde ar fost pronuntat a,
producea o alarm a pe scar a larg a. Ceremoniile de care era nsotit a
erau astfel aranjate, nct s a r aspndeasc a groaza peste oamenii care
l priveau pe papa ca ind nsu si reprezentantul lui Dumnezeu, tinnd
cheile cerului si ale iadului si avnd puterea de a pronunta judec ati
att vremelnice, ct si spirituale. Se credea c a portile cerului erau
nchise pentru regiunile lovite de interdictie; c a atta vreme ct papa
nu schimba hot arrea, mortii erau aruncati din locuintele fericirii.
Ca o manifestare a acestei calamit ati ngrozitoare, toate slujbele
religioase erau suspendate. Bisericile erau nchise. C as atoriile erau
ociate n curtea bisericii. Mortilor li se refuza nhumarea n locurile
consacrate pentru aceasta si erau nmormntati f ar a slujbele de
ngrop aciune, n gropi sau pe cmp. n felul acesta, prin m asuri care
f aceau apel la imaginatie, Roma ncerca s a st apneasc a con stiintele
oamenilor.
Ora sul Praga era plin de tulbur ari. O mare parte dintre oameni l
acuzau pe Huss ca ind cauza tuturor nenorocirilor si cerea s a e
predat r azbun arii Romei. Pentru a potoli furtuna, Huss s-a retras,
pentru un timp, n satul lui natal. El le-a scris prietenilor pe care-i
l asase n Praga, urm atoarele: Dac a m-am retras din mijlocul vostru,
am f acut-o pentru a urma nv at atura si exemplul lui Isus Hristos, ca s a
nu dau ocazie mintilor bolnave s a- si atrag a o condamnare ve snic a si
s a nu u pentru cei credincio si un motiv de am ar aciune si persecutie.
M-am retras si pentru c a am nteles c a preotii nelegiuiti ar putea
continua pentru mult a vreme s a opreasc a predicarea Cuvntului
lui Dumnezeu n mijlocul vostru; dar nu v-am p ar asit pentru a m a
lep ada de adev arul divin, pentru care, cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt
gata s a mor (Bonnechose, The Reformers Before the Reformation,
Huss si Ieronim 85
vol. 1, p. 87). Huss nu si-a ncetat preocup arile, ci c al atorea prin
regiunile nvecinate, predicnd multimilor doritoare. n felul acesta
m asurile la care a recurs papa pentru a desinta Evanghelia au f acut
ca ea s a e si mai mult r aspndit a. Nu putem face nimic mpotriva
adev arului, ci pentru adev ar. (2 Corinteni 13, 8). [102]
Mintea lui Huss, n aceast a etap a a carierei sale, pare s a fost
scena unui conict dureros. Cu toate c a biserica c auta s a-l intimideze
cu tunetele ei, el nu renuntase la autoritatea ei. Biserica roman a era
nc a pentru el mireasa lui Hristos, iar papa era reprezentantul si vica-
rul lui Dumnezeu. Huss se lupta mpotriva abuzului de autoritate, si
nu mpotriva principiului n sine. Acest fapt a produs o lupt a teribil a
ntre convingerile si ntelegerile lui si cererile con stiintei. Dac a auto-
ritatea era dreapt a si infailibil a, a sa cum o credea a , cum se f acea
c a el se simtea ndemnat s a nu i se supun a? S a asculte, vedea c a este
un p acat; dar cum putea ca ascultarea de o biseric a infailibil a s a-l
duc a ntr-o astfel de situatie? Aceasta era pentru el o problem a de
nerezolvat; era ndoiala care-l chinuia ceas cu ceas. Singurul r aspuns
pe care l-a dat a fost c a acum se repet a ceea ce se ntmplase si
n zilele Mntuitorului, cnd preotii bisericii dec azuser a cu totul si
foloseau autoritatea lor legal a n scopuri ilegale. Aceasta l-a dus s a
adopte pentru conduita sa, ct si s a predice altora, maxima c a nv a-
t aturile Scripturii oferite ntelegerii trebuie s a ndrume con stiinta;
cu alte cuvinte, Dumnezeu vorbe ste prin Biblie, si nu biserica ce
vorbe ste prin preoti este c al auza infailibil a. (Wylie, b.3, cap.2).
Apoi, atunci cnd agitatia din Praga s-a mai potolit, Huss s-a
rentors la capela Betleem, pentru a continua cu si mai mare rvn a si
curaj, predicarea Cuvntului lui Dumnezeu. Vr ajma sii lui erau activi
si puternici, dar regina si multi nobili erau prietenii s ai, poporul, n
mare num ar, era de partea lui. F acnd comparatie ntre nv at aturile
lui curate si n alt atoare, mpreun a cu o viat a sfnt a si dogmele degra-
dante pe care le predicau romani stii, cu avaritia si desfrul practicate
de ei, multi socoteau o adev arat a onoare s a e de partea lui.
Pn a acum Huss fusese singur n lucr arile lui; dar acum Ieronim,
care n timp ce era n Anglia primise nv at aturile lui Wycliffe, s-a unit
cu el n lucrarea de reform a. Cei doi urmau s a e de aici nainte uniti [103]
n viata lor si nici moartea n-avea s a-i despart a. Str alucirea geniului,
elocventa si cultura daruri care c stig a favoarea popular a erau
posedate ntr-un grad deosebit de Ieronim; dar n acele calit ati care
constituie adev arata t arie de caracter, Huss era mai puternic. Judecata
lui calm a era ca o frn a pentru spiritul impulsiv al lui Ieronim care,
cu o adev arat a umilint a, si d adea seama de valoarea acestuia si se
supunea sfaturilor lui. Sub impulsul lucr arii lor unite, reforma s-a
ntins mult mai repede.
Dumnezeu a ng aduit ca o mare lumin a s a str aluceasc a asupra
mintilor acestor b arbati ale si, descoperindu-le multe din r at acirile
Romei; dar ei n-au primit toat a lumina care trebuia dat a lumii. Prin
ace sti slujitori ai S ai, Dumnezeu conducea poporul afar a din n-
tunericul romanismului; dar mai existau multe si mari piedici ce
trebuia nfruntate. El i-a condus pas cu pas, pe m asur a ce ei le puteau
suporta. Ei nu erau preg atiti s a primeasc a dintr-o dat a toat a lumina.
Dac a ar fost prezentat a astfel, ca str alucirea deplin a a soarelui de
amiaz a, aceia care au stat mult a vreme n ntuneric s-ar ndep artat
de ea. De aceea, El le-a descoperit-o conduc atorilor putin cte putin,
pe m asur a ce putea primit a de popor. De la un secol la altul, alti
lucr atori credincio si aveau s a urmeze, pentru a conduce poporul mai
departe pe calea reformei.
Schisma din biseric a continua. Trei papi se luptau acum pentru
suprematie si lupta lor umplea cre stin atatea de crim a si fr amntare.
Nemaiind multumiti s a arunce blesteme, au recurs la arme. Fiecare
dintre ei s-a gr abit s a- si procure arme si s a nroleze soldati. F ar a
ndoial a c a era nevoie de bani; si pentru a-i procura, darurile, slujbele
si binecuvnt arile bisericii erau oferite spre vnzare [(vezi note
suplimentare)]. Preotii la rndul lor, imitndu-i pe superiori, au
recurs la simonie si la r azboi pentru a- si umili rivalii si pentru
a- si nt ari puterea. Cu o ndr azneal a zilnic crescnd a, Huss tuna
mpotriva nelegiuirilor care erau ng aduite n numele religiei; iar
poporul i acuza n mod deschis pe conduc atorii Romei ca ind
cauza nenorocirilor care cople siser a cre stin atatea. [104]
Din nou ora sul Praga p area c a se a a pe marginea unui conict
sngeros. Ca si n veacurile trecute, slujitorul lui Dumnezeu a fost
acuzat ca ind acela care nenoroce ste pe Israel. (1 Regi 18, 17).
Ora sul a fost pus din nou sub interdictie, iar Huss s-a retras n satul
natal. M arturia depus a cu atta credincio sie, din iubita lui capel a
Betleem, se ncheiase. El urma s a vorbeasc a ntregii cre stin at ati de
la o tribun a mai nalt a, nainte de a- si depune viata ca m arturie n
favoarea adev arului.
Huss si Ieronim 87
Pentru a remedia relele care tulburau Europa, a fost convocat un
conciliu general la Constanta. Conciliul a fost convocat la dorinta
mp aratului Sigismund de c atre unul dintre cei trei papi rivali, Ioan
al XXIII-lea. Cererea n favoarea unui conciliu era departe de a
salutat a de papa Ioan, ale c arui caracter si purt ari cu greu ar
putut suporta cercetarea din partea prelatilor care erau tot a sa de
slabi n ceea ce prive ste morala cum erau si membrii bisericii din
acele vremuri. ns a el n-a ndr aznit s a se mpotriveasc a vointei lui
Sigismund [(vezi note suplimentare)].
Principalele obiective care trebuiau s a e rezolvate de acest
conciliu erau acelea de a se pune cap at schismei din biseric a si
dezr ad acinarea ereziei. Ca urmare, cei doi papi rivali au fost somati
s a apar a naintea lui, ca si propagatorul frunta s al vederilor noi,
Ioan Huss. Cei dinti, avnd grij a de propria sigurant a, n-au venit
n persoan a, ci au fost reprezentati prin delegatii lor. Papa Ioan,
cel care convocase conciliul, a venit cu mult a nencredere, b anuind
planul ascuns al mp aratului de a-l demite, temndu-se c a va trebui
s a dea socoteal a pentru viciile care png ariser a tiara, ca si pentru
crimele cu ajutorul c arora si-o c stigase. Cu toate acestea, si-a f acut
intrarea n ora sul Constanta cu mare pomp a, nsotit de ecleziasticii
cu cel mai nalt rang si urmat de o suit a de curteni. Tot clerul si
demnitarii ora sului, mpreun a cu o multime imens a de cet ateni, au
ie sit s a-l salute. Deasupra capului avea un baldachin aurit purtat de
patru se magistrati. naintea lui era ostia, iar ve smintele bogate ale
cardinalilor si ale nobililor ofereau o priveli ste impun atoare.
n acela si timp se apropia de Constanta un alt c al ator. Huss era
con stient de primejdiile care-l amenintau. [105]
El s-a desp artit de prieteni ca si cnd nu i-ar mai ntlni niciodat a
si a pornit n c al atorie avnd simt amntul c a ea l va duce la rug.
Cu toate c a primise un bilet de liber a trecere de la regele Boemiei,
precum si unul de la mp aratul Sigismund n timpul c al atoriei, el
si-a f acut toate aranjamentele n eventualitatea mortii sale.
ntr-o scrisoare adresat a prietenilor din Praga, spunea: Fratii
mei ... plec cu un bilet de liber a trecere de la rege pentru a m a
ntlni cu numero sii mei vr ajma si de moarte ... m a ncred ns a n
Atotputernicul Dumnezeu, n Mntuitorul meu; cred c a El va asculta
rug aciunile voastre erbinti, c a va pune n gura mea ntelepciunea si
prevederea Sa, pentru ca s a le pot sta nainte; si c a mi va da Duhul
S au cel Sfnt pentru a m a nt ari n adev arul S au, a sa ca s a pot face
fat a cu mult curaj ispitelor, nchisorii si, dac a va necesar, unei
morti crude. Isus Hristos a suferit pentru cei iubiti ai Lui; si pentru
aceea s a ne mir am c a ne-a fost l asat exemplul S au ca s a suferim
si noi cu r abdare toate lucrurile pentru mntuirea noastr a? El este
Dumnezeu, iar noi suntem creaturile Sale; El este Domnul, iar noi
suntem slujitorii S ai. El este St apnul lumii, iar noi suntem muritori
vrednici de dispret si cu toate acestea El a suferit! De ce atunci
s a nu suferim si noi, ndeosebi atunci cnd suferinta este pentru
cur atirea noastr a? De aceea, dragii mei, dac a moartea mea ar putea
contribui la slava Sa, rugati-v a ca ea s a vin a ct mai repede si pe mine
s a m a fac a n stare s a suport toate nenorocirile cu statornicie. Dar
dac a este mai bine s a m a rentorc ntre voi, s a ne rug am Domnului
s a m a ntorc f ar a pat a adic a s a nu retrag nici o liter a din adev arul
Evangheliei, pentru a l asa fratilor un exemplu des avr sit de urmat.
S-ar putea deci s a nu-mi mai vedeti fata la Praga; dar dac a voia
lui Dumnezeu cel Atotputernic va binevoi s a m a redea vou a, atunci
s a mergem nainte cu o inim a mai hot art a n cunoa sterea si n
dragostea Legii Sale (Bonnechose, vol. 1, p. 147.148).
ntr-o alt a scrisoare, c atre un preot care devenise ucenicul
Evangheliei, Huss vorbea cu adnc a smerenie despre gre selile lui, [106]
acuzndu-se de a simtit pl acere n purtarea hainelor bogate si
de a risipit ceasuri n ocupatii u suratice. Apoi ad auga aceste
sfaturi mi sc atoare: Slava lui Dumnezeu si mntuirea suetelor s a
ocupe mintea ta si nu posedarea de bunuri si averi. Fere ste-te s a-ti
mpodobe sti casa mai mult dect suetul; si, mai presus de toate,
acord a toat a atentia cl adirii spirituale. Fii evlavios si smerit cu cei
s araci si nu-ti folosi averea n petreceri. Dac a nu ai s a-ti mbun at a-
te sti viata si s a te nfrnezi de la exager ari, m a tem c a vei aspru
pedepsit, a sa cum sunt si eu ... tu cuno sti nv at atura mea, c aci ai
primit ndemnurile mele din copil aria ta; de aceea nu este de folos
s a-ti scriu mai mult. Dar te conjur, prin mila Domnului nostru, s a nu
m a imiti n nici una din de sert aciunile n care m-ai v azut c aznd.
Pe plicul scrisorii a ad augat: Te conjur, prietenul meu, s a nu rupi
acest sigiliu pn a cnd nu vei avea certitudinea c a sunt mort (Idem,
vol. 1, p. 148, 149).
n timpul c al atoriei, Huss vedea pretutindeni semne ale r aspn-
dirii nv at aturilor sale si ale bun avointei cu care era privit a cauza lui.
Huss si Ieronim 89
Oamenii se mbulzeau s a-l ntlneasc a, iar n cteva ora se magistratii
l-au nsotit pe str azile lor.
La sosirea n Constanta, lui Huss i s-a dat deplin a libertate. Si
biletului de liber a trecere al mp aratului i s-a ad augat o asigurare
personal a de ocrotire din partea papei. Dar, violnd toate aceste de-
claratii solemne repetate, reformatorul a fost arestat n scurt a vreme
din ordinul papei si al cardinalilor si aruncat ntr-o temnit a dezgust a-
toare. Mai trziu a fost transferat ntr-un castel nt arit, dincolo de Rin
si tinut acolo ca prizonier. Papa n-a folosit mult din aceast a tr adare,
deoarece n scurt a vreme si el a fost aruncat n aceea si nchisoare
(Idem, vol. 1, p. 247). El fusese dovedit naintea conciliului a
vinovat de crimele cele mai josnice, pe lng a ucidere, simonie si
adulter, p acate care nu se pot numi. Conciliul s-a pronuntat si a
fost n cele din urm a deposedat de tiar a si aruncat n nchisoare.
Ceilalti doi rivali au fost si ei destituiti si a fost ales un nou pontif. [107]
De si papa fusese vinovat de crime mai mari dect acelea pe care
Huss le pusese n sarcina preotilor si pentru care el ceruse o reform a,
acela si conciliu care l-a degradat pe pontif a pornit s a-l zdrobeasc a
pe reformator. ntemnitarea lui Huss a provocat o mare indignare n
Boemia. Nobili puternici au adresat conciliului proteste st aruitoare
mpotriva acestei insulte. mp aratul, care nu era dispus s a ng aduie
violarea unui bilet de liber a trecere, s-a mpotrivit procedeelor fo-
losite mpotriva lui. Dar du smanii reformatorului erau r aut acio si si
hot arti. Ei au f acut apel la prejudec atile mp aratului, la temerile lui,
la rvna lui pentru biseric a. Ei au adus argumente am anuntite pentru
a dovedi c a nu trebuie p astrat a credinta fat a de eretici si nici fat a de
persoanele suspecte de erezie, chiar dac a sunt nzestrate cu bilete de
liber a trecere din partea mp aratului si a regilor (Jacques Lenfant,
History of the Council of Constance, vol. 1, p. 516). n felul acesta
au c stigat.
Sl abit de boal a si ntemnitare c aci umezeala, aerul viciat al
nchisorii i-au provocat o febr a care era aproape s a-i pun a cap at
vietii Huss a fost n cele din urm a adus naintea conciliului.
Legat n lanturi, a stat n fata mp aratului, a c arui onoare si bun a
credint a fuseser a garantie pentru ocrotirea lui. n timpul acestui
proces ndelungat, el a sustinut cu statornicie adev arul si, n fata
demnitarilor bisericii si ai statului, el a n altat un protest solemn si
credincios mpotriva coruptiei ierarhiei papale. Cnd i s-a cerut s a- si
renege nv at aturile sau s a sufere moartea, el a ales martiriul.
Harul lui Dumnezeu l-a sustinut. n timpul s apt amnilor de su-
ferint a dinaintea sentintei nale, pacea cerului i-a umplut suetul.
Scriu aceast a scrisoare, spunea el unui prieten, n celula mea, cu
mna tremurnd a, a steptnd mine sentinta de moarte.... Cnd, cu
ajutorul lui Isus Hristos, ne vom ntlni iar a si n pacea cea dulce
a vietii viitoare, vei ntelege ct de ndur ator S-a ar atat Dumnezeu
fat a de mine, ct de r abd ator m-a sustinut n mijlocul ispitelor si
ncerc arilor. (Bonnechose, vol. 2, p. 67) n ntunecimea nchisorii, [108]
el a prev azut triumful credintei adev arate. n visele acestor nopti,
el v azu capela din Praga n care predicase Evanghelia, pe papa si
pe episcopii lui stergnd tablourile lui Hristos pe care el le pictase
pe pereti. Aceast a viziune l-a descurajat; dar n ziua urm atoare a
visat multi pictori ocupati cu restaurarea acestor tablouri, n num ar
mai mare si n culori mai str alucitoare. De ndat a ce lucrul lor a fost
terminat, pictorii, care erau nconjurati de o multime de oameni, au
exclamat: Acum s a vin a papii si episcopii; ei nu le vor mai putea
sterge! Cnd a vorbit despre vis, reformatorul a spus: Cred c a
acest lucru este sigur, si anume c a chipul lui Hristos nu va putea
sters niciodat a. Ei au dorit s a-l distrug a, dar el va pictat proasp at
n toate inimile de ni ste predicatori mult mai buni dect mine
(DAubigne vol. 1, cap.6).
Pentru ultima oar a Huss a fost adus naintea conciliului. Era
o adunare mare si select a la care asistau: mp aratul, printii impe-
riului, delegatii regali, cardinalii, episcopii si preotii mpreun a cu
o multime de oameni care veniser a ca spectatori ai evenimentelor
zilei. Din toate p artile cre stin at atii fuseser a adunati martori ai acestei
prime mari jertfe n lupta ndelungat a n care urma ca libertatea de
con stiint a s a biruie.
Fiind somat s a- si spun a hot arrea nal a, Huss a declarat refuzul
de a retracta si, atintindu- si privirea p atrunz atoare asupra monar-
hului ale c arui cuvinte de garantie fuseser a att de ru sinos c alcate,
declar a: M-am hot art, din proprie voint a, s a apar n fata acestui
conciliu, sub ocrotirea public a si credinta mp aratului care este de
fat a (Bonnechose, vol. 2, p. 84). O ro seat a profund a a mbujorat
fata lui Sigismund cnd privirile ntregii adun ari s-au ndreptat c atre
el.
Huss si Ieronim 91
Sentinta ind pronuntat a, a nceput ceremonia degrad arii. Epi-
scopii l-au mbr acat pe prizonierul lor n haine preote sti si cnd el
a luat haina preoteasc a, a spus: Domnul nostru Isus Hristos a fost
mbr acat cu o hain a alb a n semn de batjocur a, atunci cnd Irod L-a
adus naintea lui Pilat. [109]
(Idem, vol. 2, p. 86). Fiind iar a si sf atuit s a retracteze, el a r aspuns
ndreptndu-se c atre popor: Cu ce fat a a s mai privi atunci cerul?
Cum a s mai putea privi aceste multimi de oameni c arora le-am
predicat Evanghelia curat a? Nu, pretuiesc mntuirea lor mai mult
dect acest s arman trup, dat acum mortii. Ve smintele au fost scoase
unul dup a altul, ecare episcop pronuntnd un blestem atunci cnd
si ndeplinea partea de ceremonie. n cele din urm a, i-au pus pe cap
o mitr a din hrtie n form a piramidal a, pe care erau pictate chipuri
ngrozitoare de demoni si cuvntul arhiereticul, scris vizibil n
fat a. Cu mult a bucurie, spuse Huss, vreau s a port aceast a coroan a
a ru sinii pentru Numele T au, O, Isuse, c aci pentru mine tu ai purtat
o coroan a de spini.
Dup a ce a fost mpodobit n felul acesta, prelatii au spus: Acum
pred am suetul t au diavolului. Si eu, spuse Jan Huss, ridicndu- si
ochii spre ceruri, mi ncredintez duhul n minile Tale, o, Doamne
Isuse, c aci Tu m-ai mntuit. (Wylie, b.3, cap.7)
A fost predat apoi autorit atilor civile si condus la locul de execu-
tie. O procesiune imens a l urma, sute de b arbati narmati, preoti si
episcopi n ve smintele lor scumpe si locuitori ai Constantei. Cnd a
fost legat de rug si totul era gata pentru ca focul s a e aprins, martirul
a mai fost ndemnat nc a o dat a s a se salveze, renuntnd la r at acirile
lui. La ce r at aciri, spuse Huss, s a renunt? Nu m a stiu vinovat de
nici una. Chem pe Dumnezeu ca martor c a tot ce am scris si am
predicat a fost cu privire la salvarea suetului din p acat si pierzare;
si de aceea, voi pecetlui foarte bucuros cu sngele meu adev arul pe
care l-am scris si predicat (Idem, b.3, cap. 7). Cnd ac arile s-au
aprins n jurul lui, a nceput s a cnte: Isuse, Isuse, Fiul lui David,
ai mil a de mine; si a continuat a sa pn a cnd glasul i-a fost adus la
t acere pentru totdeauna.
Chiar si du smanii lui au fost socati de acest comportament eroic.
Un papista s zelos, descriind martiriul lui Huss si al lui Ieronim, care [110]
a murit la scurt a vreme dup a aceea, spunea: Amndoi si-au p astrat
o atitudine statornic a atunci cnd s-a apropiat ceasul din urm a. Ei
s-au preg atit pentru foc ca si cnd ar mers la o petrecere de nunt a.
N-au scos nici un strig at de durere. Cnd ac arile s-au ridicat, ei au
nceput s a cnte imnuri; si abia furia ac arilor le-a oprit cntarea.
(Idem, b.3, cap.7)
Cnd trupul lui Huss a fost cu totul ars, cenu sa si p amntul pe
care a stat au fost luate si aruncate n Rin si purtate astfel pn a
n ocean. Prigonitorii lui si imaginau n zadar c a au dezr ad acinat
adev arurile pe care el le predicase. Nici nu visau ei c a cenu sa din
ziua aceea, dus a n mare, urma s a e o s amnt a sem anat a n toate
t arile p amntului, c a n t ari nc a necunoscute urma s a aduc a roade
mbel sugate n Testimonies pentru adev ar. Glasul care s-a auzit n
sala consiliului din Constanta a produs ecouri care urmau s a e
auzite n toate veacurile viitoare. Huss nu mai era, dar adev arurile
pentru care el murise nu aveau s a piar a niciodat a. Exemplul lui de
credint a si de statornicie urma s a ncurajeze multimi de oameni s a
stea hot arti pentru adev ar, n fata torturii si a mortii. Executarea lui
ar atase lumii ntregi cruzimea perd a a Romei. De si nu stiau acest
lucru, du smanii adev arului contribuiser a la naintarea cauzei pe care
c autau n zadar s a o distrug a.
La Constanta urma s a mai e n altat un rug. Sngele unui alt
martor trebuia s a m arturiseasc a pentru adev ar. Ieronim, lundu- si
r amas bun de la Huss care pleca spre conciliu, l ndemnase la curaj
si statornicie, declarnd c a, dac a avea s a se ae n vreo primejdie,
el nsu si va alerga n ajutorul lui. Cnd a auzit de ntemnitarea
reformatorului, ucenicul cel credincios s-a preg atit imediat pentru
a- si mplini f ag aduinta. A plecat f ar a bilet de liber a trecere, cu un
singur nsotitor pn a la Constanta. Ajungnd acolo s-a convins c a
nu f acuse dect c a se expusese primejdiei, f ar a posibilitatea de a
face ceva pentru eliberarea lui Huss. A fugit din ora s, dar a fost
arestat n c al atoria spre cas a si adus napoi legat, cu c atu se si pus
sub supravegherea unui grup de soldati. La prima aparitie naintea [111]
conciliului, ncerc arile de a r aspunde acuzatiilor aduse mpotriva
lui au fost ntmpinate cu strig atele: La ac ari cu el! La ac ari!
(Bonnechose, vol. 1, p. 234). A fost aruncat ntr-o temnit a, nl antuit
ntr-o pozitie care-i producea suferinte mari si hr anit cu pine si ap a.
Dup a cteva luni, cruzimile ntemnit arii au adus asupra lui Ieronim
o boal a care-i ameninta viata, iar du smanii, temndu-se c a le-ar
Huss si Ieronim 93
putea sc apa, l-au tratat cu mai putin a asprime, cu toate c a a r amas n
nchisoare timp de un an.
Moartea lui Huss n-a avut urm arile pe care le n ad ajduiser a pa-
pista sii. Nerespectarea biletului de liber a trecere ridicase o furtun a
de indignare si, ca o cale mai sigur a, conciliul s-a hot art ca n loc
s a-l ard a pe Ieronim, s a-l forteze, dac a era posibil, s a se lepede de
nv at aturile predicate. A fost adus n fata adun arii si i s-a oferit alter-
nativa de a retracta sau de a muri pe rug. La nceputul ntemnit arii
sale, moartea ar fost mai de dorit, n comparatie cu suferintele
teribile la care fusese supus; dar acum, sl abit de boal a, de lipsurile
din nchisoare si de tortura nesigurantei si a ncord arii, desp artit de
prieteni si descurajat prin moartea lui Huss, statornicia lui Ieronim a
cedat si a consimtit s a se supun a Conciliului. S-a angajat s a adere la
credinta catolic a si a acceptat actiunea conciliului de condamnare a
nv at aturilor lui Wycliffe si Huss, cu exceptia adev arurilor snte
pe care ei le predicaser a (Idem, vol. 2, p. 141).
Prin acest procedeu, Ieronim a ncercat s a aduc a la t acere glasul
con stiintei si s a scape de condamnare. Dar n singur atatea celulei el
a v azut mai clar ce f acuse. Si-a amintit de curajul si de credincio sia
lui Huss, punndu-le n contrast cu lep adarea sa de adev ar. A cugetat
la Maestrul divin pe care se angajase s a-L slujeasc a si care pentru el
suferise moartea pe cruce. nainte de retractare, el g asise mngiere
n mijlocul attor suferinte, n asigurarea aprob arii lui Dumnezeu;
dar acum remu scarea si ndoielile i chinuiau suetul. Stia c a va
trebui s a fac a si alte retract ari nainte de a n pace cu Roma. Calea
pe care intrase nu se putea ncheia dect printr-o renegare total a. [112]
Hot arrea a fost luat a; nu se va lep ada de Domnul s au pentru a sc apa
un scurt timp de suferint a.
La scurt a vreme a fost adus iar a si naintea conciliului. Supunerea
lui nu i multumise pe judec atori. Setea lor de snge, attat a de
moartea lui Huss, cerea noi victime. Numai printr-o lep adare f ar a
rezerve de adev ar si putea p astra viata Ieronim. Dar el se hot arse
s a- si m arturiseasc a credinta si s a-l urmeze pe fratele lui martir n
ac ari.
Atunci si retrase retractarea f acut a si, ca un condamnat la moarte,
a cerut cu solemnitate s a i se dea posibilitatea de ap arare. Temndu-
se de efectele cuvintelor lui, prelatii au insistat c a el trebuie ori
s a sustin a, ori s a combat a adev arul acuzatiilor aduse mpotriva lui.
Ieronim a protestat mpotriva unei astfel de cruzimi si nedrept ati.
M-ati tinut intentionat trei sute patruzeci de zile ntr-o nchisoare
ngrozitoare, spunea el, n mizerie, zgomot, duhoare si n cea
mai crunt a lips a m-ati adus naintea voastr a si, plecnd urechea la
du smanii mei de moarte, refuzati s a m a ascultati.... Dac a sunteti n
adev ar ntelepti si lumin a a lumii, aveti grij a s a nu p ac atuiti mpotriva
drept atii. n ceea ce m a prive ste, eu sunt un simplu muritor; viata
mea este de mic a important a; si cnd v a ndemn s a nu dati o sentint a
nedreapt a, vorbesc mai putin pentru mine dect pentru voi (Idem,
vol. 2, p. 146, 147).
Cererea i-a fost n cele din urm a aprobat a. n prezenta judec a-
torilor lui, Ieronim a ngenuncheat si s-a rugat ca Duhul divin s a-i
st apneasc a gndurile si cuvintele, ca nu cumva s a vorbeasc a ceva
nepotrivit cu adev arul sau nedemn de Domnul lui. n ziua aceea, fat a
de el s-a mplinit f ag aduinta lui Dumnezeu dat a primilor ucenici:
Veti du si naintea dreg atorilor, a mp aratilor pentru Numele Meu,
ca s a slujiti ca m arturie naintea lor si naintea neamurilor. Dar, cnd
v a vor da n mna lor, s a nu v a ngrijorati, gndindu-v a cum sau
ce veti spune; c aci ce veti avea de spus, v a va dat chiar n ceasul
acela; indc a nu voi veti vorbi, ci Duhul Tat alui vostru va vorbi n
voi (Matei 10, 18-20).
Cuvintele lui Ieronim au produs uimire si admiratie chiar si
du smanilor lui. Timp de un an ntreg fusese nchis ntr-o temnit a, [113]
neavnd posibilitatea s a citeasc a sau s a vad a, n mari suferinte zice
si ncordare mintal a. Cu toate acestea el prezenta argumentele cu
o limpezime si putere att de mare, ca si cnd ar avut ocazia
netulburat a de a studia. A ndreptat atentia ascult atorilor lui c atre
sirul lung de b arbati snti care fuseser a condamnati de judec atori
nedrepti. Aproape n orice generatie au fost oameni care, c autnd
s a ridice poporul din vremea lor, au fost condamnati si lep adati, dar
care dup a aceea au fost socotiti vrednici de cinstire. Hristos nsu si a
fost condamnat ca r auf ac ator, de c atre un tribunal nedrept.
Cu ocazia retract arii, Ieronim consimtise la justetea sentintei de
condamnare a lui Huss; acum s-a declarat poc ainta si a dat m arturie
n favoarea nevinov atiei si a snteniei martirului. L-am cunoscut
din copil arie, spunea el. A fost un b arbat excelent, drept si sfnt; a
fost condamnat n ciuda nevinov atiei lui.... Si eu si eu sunt gata
s a mor; nu m a voi da napoi de la chinurile preg atite pentru mine
Huss si Ieronim 95
de c atre du smani si de c atre martori mincino si, care ntr-o zi vor da
socoteal a de n sel atoriile lor naintea Dumnezeului cel mare pe care
nu-L poate am agi nimeni (Bonnechose, vol. 2, p. 151).
n autoacuzarea adus a pentru lep adarea adev arului, Ieronim a
continuat: Dintre toate p acatele pe care le-am s avr sit din tineretea
mea, nici unul nu-mi apas a att de greu suetul si nu-mi produce
attea remu sc ari amare ca acela pe care l-am s avr sit n acest loc
fatal, cnd am fost de acord cu sentinta nelegiuit a dat a mpotriva lui
Wycliffe si mpotriva sfntului martir Jan Huss, st apnul si prietenul
meu. Da, l m arturisesc din toat a inima si declar cu groaz a c a m-am
lep adat n mod ru sinos atunci cnd, de teama mortii, am condam-
nat nv at aturile lor. De aceea rog pe Dumnezeul cel Atotputernic
s a Se ndure, s a-mi ierte p acatele si n mod deosebit pe acesta, cel
mai odios dintre toate. Si ar atnd c atre judec atori, a spus cu ho-
t arre: Ati condamnat pe Wycliffe si pe Jan Huss nu pentru c a au
zdruncinat nv at atura bisericii, ci doar pentru c a au condamnat cu
t arie mr s aviile clerului pompa lor, mndria lor si toate viciile
prelatilor si ale preotilor. Lucr arile pe care ei le-au sustinut si care
sunt de necontestat, le socotesc si le declar ca si ei. [114]
Cuvintele i-au fost ntrerupte. Prelatii, tremurnd de mnie, au
strigat: Ce nevoie mai este de alt a dovad a? l vedem cu ochii no stri
pe cel mai nc ap atnat dintre eretici!
Neintimidat de furtun a, Ieronim a exclamat: Ce, credeti c a mi-
e team a de moarte? M-ati tinut un an ntreg n temnita cea mai
ngrozitoare, mai teribil a dect ns a si moartea. M-ati torturat cu mai
mult a cruzime dect pe un turc, pe un evreu sau pe un p agn, iar
carnea mi s-a dezlipit de vie de pe oasele mele; si cu toate acestea nu
m a plng, c aci v aic arelile vin rareori de la un om de inim a si spirit,
dar nu mai pot face nimic dect s a-mi exprime uimirea n fata unei
astfel de barbarii fat a de un cre stin. (Idem, vol. 2, p. 151- 153)
Din nou a izbucnit furtuna mniei, iar Ieronim a fost dus n grab a
napoi la nchisoare. Cu toate acestea, n adunare au fost unii asupra
c arora cuvintele lui au f acut o impresie adnc a si care doreau s a-i
scape viata. A fost vizitat de c atre demnitarii bisericii si ndemnat
s a se supun a conciliului. I-au fost prezentate perspectivele cele mai
str alucite ca r asplat a pentru renuntarea la mpotrivirea fat a de Roma.
Dar, ca si Domnul s au atunci cnd I s-a oferit slava lumii, Ieronim a
r amas statornic.
Dovediti-mi din Sntele Scripturi c a sunt gre sit, spunea el, si
voi retracta.
Sntele Scripturi! a exclamat unul dintre ispititorii lui, toate
trebuie judecate prin ele? Cine le putea ntelege pn a cnd biserica
nu le-a interpretat?
Sunt oare traditiile oamenilor mai demne de crezare dect Evan-
ghelia Mntuitorului nostru? a r aspuns Ieronim. Pavel nu ndemna
pe aceia c arora le scria s a asculte de traditiile oamenilor, ci zicea:
Cercetati Scripturile!
Ereticule! i se r aspunse: mi pare r au c a am discutat att de
mult cu tine. V ad c a e sti mnat de diavolul. (Wylie, b.3, cap.10)
Peste scurt a vreme sentinta de condamnare a fost pronuntat a. A
fost dus n acela si loc n care Huss si d aduse viata. A mers cntnd [115]
pe drum, cu fata luminat a de bucurie si pace. Privirea i era atintit a
c atre Hristos, iar moartea si pierduse groaza. Cnd c al aul a trecut
n spatele lui ca s a aprind a focul, martirul a exclamat: Vino n fat a
si ai curaj; aprinde focul n fata mea. Dac a m-a s temut, n-a s fost
aici.
Ultimele cuvinte, rostite n timp ce ac arile l nv aluiau, au fost
o rug aciune: Doamne, P arinte Atotputernic, ai mil a de mine si
iart a-mi p acatele; c aci tu stii c a totdeauna am iubit adev arul T au.
(Bonnechose, vol. 2, p. 168). Glasul i-a ncetat, dar buzele au con-
tinuat s a se mi ste n rug aciune. Dup a ce focul si-a f acut lucrarea,
cenu sa martirului mpreun a cu p amntul pe care a stat a fost strns a
si, asemenea aceleia a lui Huss, a fost aruncat a n Rin.
A sa s-au stins credincio sii purt atori de lumin a ai lui Dumnezeu.
Dar lumina adev arului pe care ei l-au vestit, lumina exemplului lor
eroic nu putea stins a. Oamenii ar putut mai degrab a s a ncerce
s a ntoarc a soarele napoi de pe drumul lui dect s a opreasc a zorii
acelei zile care era gata s a se reverse asupra lumii.
Executarea lui Huss aprinsese un foc de indignare si oroare
n Boemia. ntreaga natiune simtea c a el c azuse victim a datorit a
r aut atii preotilor si tr ad arii mp aratului. El a fost declarat un nv at ator
credincios al adev arului, iar conciliul care i-a hot art moartea a fost
acuzat ca ind vinovat de crim a. nv at aturile lui atr ageau acum o
atentie mai mare dect oricnd mai nainte. Prin edictele papale,
scrierile lui Wycliffe fuseser a condamnate la ac ari. Dar acelea
care sc apaser a de distrugere au fost acum scoase din ascunz atori
Huss si Ieronim 97
si studiate n leg atur a cu Biblia sau cu unele p arti din ea, pe care
poporul si le putea procura, si multi au fost condu si n felul acesta
s a primeasc a credinta reformatorului.
Uciga sii lui Huss n-au stat lini stiti v aznd triumful cauzei lui.
Papa si mp aratul s-au unit s a zdrobeasc a aceast a mi scare si armatele
lui Sigismund au n av alit n Boemia. [116]
Dar s-a ridicat un liberator. Ziska, care ndat a dup a nceperea
r azboiului a orbit cu totul, dar care era unul dintre cei mai priceputi
generali din vremea lui, a fost conduc atorul boemilor. ncrezndu-se
n ajutorul lui Dumnezeu si n dreptatea cauzei lor, acest popor a
nfruntat armatele cele mai puternice care puteau aduse mpotriva
lor. Mereu si mereu mp aratul, aducnd forte noi, invada Boemia
numai pentru a respins n mod ru sinos. Husitii se ridicaser a mai
presus de teama de moarte si nimeni nu li se putea mpotrivi. La
ctiva ani dup a nceperea r azboiului, viteazul Ziska a murit; dar
locul lui a fost ocupat de Procopius, care era un general la fel de
priceput si de viteaz si n unele privinte un conduc ator mai destoinic.
Vr ajma sii boemilor, auzind c a lupt atorul orb a murit, au socotit
ocazia favorabil a de a rec stiga tot ce pierduser a. Papa a proclamat
o cruciad a mpotriva husitilor si din nou a fost trimis a o fort a imens a
n Boemia, numai pentru a suferi o nfrngere teribil a. A fost procla-
mat a o alt a cruciad a. n toate t arile papale ale Europei au fost strnse
munitii, bani si oameni. Multimile adunate sub steagul papei au fost
asigurate c a pn a la urm a se va termina cu ereticii husiti. ncrez atori
n victorie, forta cea mare a intrat n Boemia. Poporul s-a unit pentru
a-i respinge. Cele dou a armate s-au apropiat una de cealalt a pn a
cnd i mai desp artea doar un ru. Cruciatii erau superiori, dar, n
loc s a ndr azneasc a traversarea rului si s a nceap a lupta cu husitii pe
care veniser a de departe s a-i ntlneasc a, au r amas privind n t acere
la acei lupt atori (Wylie, b.3, cap.17). Deodat a, o groaz a misterioas a
a c azut peste armat a. F ar a s a dea nici o lupt a, forta aceea puternic a
s-a rupt si s-a r aspndit ca si cum ar fost urm arit a de o putere
nev azut a. Un mare num ar dintre ei au fost m acel ariti de c atre armata
husit a, care a pornit n urm arirea fugarilor, si o prad a imens a a c azut
n minile biruitorilor, astfel c a r azboiul n loc s a-i s ar aceasc a, i-a
mbog atit pe boemi.
Dup a alti ctiva ani, sub un pap a nou, a fost pornit a o alt a cruci-
ad a. Ca si mai nainte, au fost adunati oameni si mijloace din toate [117]
t arile Europei aate sub jurisdictia papei. Acelora care se angajau
n aceast a ntreprindere primejdioas a li se promitea mult. Iertarea
deplin a a celor mai odioase crime era asigurat a ec arui cruciat.
Tuturor acelora care mureau n r azboi le era f ag aduit a o r asplat a
bogat a n ceruri. Aceia care supravietuiau urmau s a culeag a onoare
si bog atii pe cmpul de lupt a. Din nou a fost adunat a o armat a care,
trecnd granita, a intrat n Boemia. Fortele husite s-au retras dina-
intea lor, atr agndu-i n felul acesta pe cotropitori din ce n ce mai
departe n auntrul t arii, dndu-le impresia c stig arii biruintei. n cele
din urm a armata lui Procopiu s-a oprit si, ntorcndu-se mpotriva
du smanului, a naintat pentru b at alie. Cruciatii, descoperind acum
gre seala lor, st ateau n a steptare. Cnd s-a auzit zgomotul apropierii
fortelor husite, chiar nainte de a le vedea, din nou panica i-a cuprins
pe cruciati. Printi, generali si soldati de rnd si aruncau armurile
si fugeau n toate p artile. n zadar a ncercat legatul papal, care era
conduc atorul invaziei, s a uneasc a aceste forte ngrozite si dezorgani-
zate. n ciuda celor mai disperate ncerc ari, si el a fost prins n valul
fugarilor. Dezastrul a fost total si din nou o prad a de r azboi imens a
a c azut n minile nving atorilor.
Astfel, si cea de-a doua armat a trimis a de cele mai puternice
natiuni ale Europei, o oaste de oameni r azboinici, curajo si si echipati
de lupt a, a fugit f ar a nici o b at alie dinaintea ap ar atorilor unui popor
mic si slab. Aici a fost o manifestare a puterii divine. Cotropito-
rii au fost loviti de o groaz a supranatural a. Acela care a mbulzit
o stile lui Faraon n Marea Ro sie, care a pus pe fug a armatele lui
Madian dinaintea lui Ghedeon si a celor trei sute care erau cu el,
care ntr-o singur a noapte a distrus fortele asirianului ngmfat, Si-a
ntins iar a si mna pentru a nimici puterea ap as atorului. Atunci vor
tremura de spaim a, f ar a s a e vreo pricin a de spaim a; Dumnezeu
va risipi oasele celor ce t ab ar asc mpotriva ta, i vei face de ru sine,
c aci Dumnezeu i-a lep adat. (Psalmii 53, 5) Conduc atorii papali, [118]
pierznd n adejdea cuceririi prin fort a, au recurs n cele din urm a
la diplomatie. A intervenit un compromis prin care, n timp ce se
pretindea asigurarea libert atii de con stiint a boemilor, n realitate i
tr ada n puterea Romei. Boemii au specicat patru puncte ca ind
conditii ale p acii cu Roma: predicarea liber a a Bibliei; dreptul n-
tregii biserici la pine si vin cu ocazia mesei Domnului si folosirea
limbii materne la slujbele religioase; excluderea clerului din toate
Huss si Ieronim 99
slujbele si autoritatea lumeasc a; iar n cazul delictelor, trebuia apli-
cat a n mod egal pentru preoti si laici jurisdictia tribunalelor civile.
n cele din urm a, autorit atile papale au fost de acord ca cele patru
puncte ale husitilor s a e acceptate, dar c a dreptul de a le explica,
adic a de a hot ar interpretarea lor precis a, s a apartin a conciliului,
cu alte cuvinte papei si mp aratului (Wylie, b.3, cap.18). Pe acest
temei s-a intrat ntr-o ntelegere si Roma a c stigat prin pref ac atorie
si n sel aciune ceea ce nu c stigase prin lupt a; c aci primind propria
interpretare a prevederilor husite ca si a Bibliei, ea le putea schimba
ntelesul pentru a merge dup a planurile proprii.
O mare clas a de oameni din Boemia, v aznd c a aceasta le tr adase
libert atile, n-a fost de acord cu aceast a conventie. S-au produs disen-
siuni si desp artiri care au dus la lupte si v arsare de snge n mijlocul
lor. n aceste lupte a c azut si nobilul Procopius, iar libert atile din
Boemia au disp arut.
Sigismund, tr ad atorul lui Huss si Ieronim, a devenit rege al Bo-
emiei si, netinnd seama de jur amntul de a mentine drepturile
boemilor, a nt arit papalitatea. Dar prin supunerea lui fat a de Roma
el n-a c stigat dect putin. Vreme de 20 de ani viata i fusese plin a
de primejdii si trud a. Armatele lui fuseser a zdrobite, iar tezaurul
fusese sec atuit de o lupt a ndelungat a si inutil a. Iar acum, dup a o
domnie de un an, a murit l asnd regatul pe marginea unui r azboi
civil si, ca mo stenire posterit atii, un nume stigmatizat de infamie.
Fr amnt arile, luptele si v ars arile de snge au continuat. Din
nou armatele str aine au invadat Boemia, iar nentelegerile interne [119]
au continuat s a macine natiunea. Aceia care au r amas credincio si
Evangheliei au fost supu si unei persecutii sngeroase.
Ca si fratii lor de odinioar a care, intrnd n conventie cu Roma,
au asimilat r at acirile ei, aceia care au r amas la vechea credint a s-au
organizat ntr-o biseric a deosebit a, lund numele de Frati uniti.
Aceast a actiune a atras asupra lor blesteme din partea tuturor claselor
sociale. Cu toate acestea, hot arrea lor a r amas nezdruncinat a. Obli-
gati s a- si caute ad apostul n p aduri si n pe steri, ei se adunau nc a
pentru a citi Cuvntul lui Dumnezeu si pentru a se uni n rug aciune.
Prin soli trimi si n mod secret n diferite t ari, au descoperit c a
ici si colo se aau martori izolati ai adev arului, ctiva ntr-un ora s,
ctiva n altul, ca si ei, obiect al persecutiei; si c a n Muntii Alpi era
o biseric a veche, stnd pe temelia Scripturii si protestnd mpotriva
coruptiilor idolatre ale Romei. (Wylie b.3, cap. 19). Aceast a veste a
fost primit a cu bucurie mare si s-a legat o corespondent a cu cre stinii
valdenzi.
Credincio si Evangheliei, boemii au a steptat prin noaptea per-
secutiei lor, n cea mai ntunecat a or a ndreptndu- si privirea c atre
orizont, ca ni ste oameni care a steapt a dimineata. Soarta le-a h ar azit
s a treac a prin zile grele, dar ... si-au amintit de cuvintele pe care
Huss le spusese pentru prima oar a si repetate apoi de Ieronim, c a
trebuie s a mai treac a un secol nainte de a se cr apa de ziu a. Acestea
au fost pentru taboriti (husiti) ceea ce au fost cuvintele lui Iosif
pentru semintia lui Israel din casa robiei: Eu voi muri, dar Domnul
v a va vizita si v a va scoate de aici (Idem, b.3, cap.19). ncheierea
secolului al XV-lea a fost martor a la cre sterea nceat a, dar sigur a, a
bisericilor Fratilor. Cu toate c a erau departe de a l asate n pace,
s-au bucurat totu si de o lini ste relativ a. La nceputul secolului al
XVI-lea, bisericile lor erau n num ar de 200 n Boemia si Moravia
(Ezra Hall Gillett, Life and Times of John Huss, vol. 2, p. 570). Ct
de pl acut a fost pentru r am a sita care sc apase de furia distrug atoare a
focului si a s abiei s a i se ng aduie s a vad a zorii zilei aceleia pe care
o prevestire Huss. (Wylie, f.7, cap.19) [120]
Capitolul 7 Desp artirea lui Luther de Roma
Cel mai remarcabil, dintre cei chemati s a conduc a biserica
din ntunericul papalit atii n lumina unei credinte mai pure, a fost
Martin Luther. Zelos, n ac arat si devotat, necunoscnd alt a temere
afar a de temerea de Dumnezeu si nerecunoscnd nici o alt a temelie
pentru credinta religioas a afar a de Sfnta Scriptur a, Luther era omul
timpului s au; prin el Dumnezeu a mplinit o mare lucrare pentru
reformarea bisericii si iluminarea lumii.
Asemenea primilor vestitori ai Evangheliei, Luther s-a ridicat
din rndurile celor s araci. Primii lui ani au fost petrecuti ntr-un
c amin umil de t arani germani. Prin truda zilnic a de miner, tat al s au a
c stigat mijloacele necesare pentru educatia sa. Intentiona s a-l fac a
jurist; dar Dumnezeu avea ca scop s a-l fac a ziditor n marele templu
care se n alta ncet peste veacuri. Asprimea, lipsurile si o disciplin a
sever a au fost scoala n care ntelepciunea Innit a l-a preg atit pe
Luther pentru misiunea important a a vietii lui.
Tat al lui Luther era un b arbat cu o inteligent a puternic a si activ a
si cu o mare fort a n caracter, cinstit, hot art si deschis. Era devo-
tat convingerilor sale fat a de datorie, oricare ar fost consecintele.
Bunul lui simt s an atos l-a f acut s a priveasc a sistemul monastic cu
nencredere. A fost foarte nemultumit atunci cnd Luther, f ar a con-
simt amntul s au, a intrat ntr-o m an astire, si a trebuit s a treac a doi
ani ca tat al s a se mpace cu ul, si chiar si atunci convingerile i-au
r amas acelea si. [121]
P arintii lui Luther manifestau mare grij a pentru educarea si
instruirea copiilor. Ei se str aduiau s a-i instruiasc a n cunoa sterea lui
Dumnezeu si n practicarea virtutilor cre stine. Rug aciunile tat alui
se n altau adesea c atre ceruri n auzul ului s au, ca acest copil s a- si
aminteasc a de numele Domnului si ntr-o zi s a ajute la naintarea
adev arului S au. Orice posibilitate de cultur a intelectual a sau moral a,
de care viata lor de trud a le ng aduia s a se bucure, era imediat folosit a
de ace sti p arinti. Eforturile lor erau sincere si st aruitoare pentru a- si
preg ati copiii pentru o viat a evlavioas a si folositoare. Cu hot arrea
101
lor si cu puterea caracterului lor, uneori exercitau o severitate prea
mare; dar viitorul reformator, de si era con stient c a n unele privinte
gre seau, g asea totu si c a disciplina lor trebuia mai degrab a aprobat a
dect condamnat a.
La scoala n care a fost trimis, la o vrst a destul de fraged a,
Luther a fost tratat cu asprime si chiar cu violent a. Att de mare era
s ar acia p arintilor s ai, nct pentru a merge de acas a la scoal a ntr-un
ora s, a fost obligat, pentru un timp, s a- si c stige pinea cntnd
din poart a n poart a si deseori suferea de foame. Ideile ntunecate
si superstitioase cu privire la religia care era atunci n circulatie
l umpleau de team a. Se culca seara cu o inim a am art a, privind
cutremurat la un viitor ntunecat, si tr aia ntr-o groaz a continu a la
gndul c a Dumnezeu ar un judec ator aspru, necrut ator, un tiran
crud si nu un Tat a ceresc plin de bun atate.
Cu toate c a dezam agirile erau mari si multe, Luther nainta ho-
t art spre tinta nalt a a des avr sirii intelectuale si morale, care-l
atr agea. El nseta dup a cuno stint a, iar caracterul s au st aruitor si
practic l-a condus s a doreasc a ceea ce era statornic si folositor mai
degrab a dect b at ator la ochi si supercial.
Atunci cnd, la vrsta de 18 ani, a intrat la Universitatea din Er-
furt, situatia lui era mai favorabil a, iar perspectivele mai str alucitoare
dect n anii de mai nainte. P arintii lui, obtinnd, prin economie si
h arnicie, o stare material a mai bun a, erau acum n stare s a-i dea tot
ajutorul de care avea nevoie. n acela si timp, inuenta prietenilor [122]
serio si a ameliorat efectele ntunecate ale educatiei lui anterioare.
S-a apucat de studiul celor mai buni autori, acumulnd cu srguint a
cele mai nalte gnduri ale lor si nsu sindu- si ntelepciunea ntelepti-
lor. Chiar si sub aspra disciplin a a ndrum atorilor lui de la nceput,
promitea de timpuriu c a se va distinge si, sub inuente favorabile,
mintea i s-a dezvoltat repede. O memorie ager a, o imaginatie viru o
gndire logic a si puternic a si o munc a neobosit a l-au a sezat n scurt a
vreme n primele rnduri printre tovar a sii lui. Disciplina sa intelec-
tual a i-a maturizat ntelegerea, dnd na stere unei activit ati mintale si
unei ascutimi de ntelegere care l-au preg atit pentru luptele vietii.
Teama de Dumnezeu era prezent a n inima lui Luther, f acndu-l
n stare s a mentin a fermitatea scopului si conducndu-l la o adnc a
umilint a naintea lui Dumnezeu. Avea un simt nn ascut al dependen-
tei de ajutorul divin si ncepea totdeauna ziua cu rug aciune, n timp
Desp artirea lui Luther de Roma 103
ce suetul i se n alta continuu n cereri pentru c al auzire si sprijin.
O rug aciune bun a, zicea el, nseamn a mai mult dect jum atate din
studiu. (DAubigne, b.2, cap.2)
ntr-o zi, pe cnd cerceta n biblioteca universit atii, Luther a
descoperit o Biblie latin a. O astfel de carte nu mai v azuse niciodat a.
Nu stia nici m acar de existenta ei. Auzise p arti din Evanghelii si
din Epistole, care erau citite poporului n slujbele religioase publice,
si socotise c a acelea formau toat a Biblia. Acum, pentru prima oar a
vedea Cuvntul lui Dumnezeu ntreg. Plin de team a si uimire, s-a
ndreptat spre paginile ei snte; cu inima care-i b atea mai tare si
mai repede citea pentru sine cuvintele vietii, oprindu-se din cnd
n cnd pentru a exclama: O, dac a mi-ar da Dumnezeu o carte ca
aceasta! (Idem, b.2, cap.2). ngerii cerului erau lng a el si raze
de lumin a de la tronul lui Dumnezeu descopereau ntelegerii lui
comorile adev arului. Totdeauna se temuse s a-L mnie pe Dumnezeu,
dar acum o convingere adnc a a st arii lui de p acat a pus st apnire pe
el ca niciodat a mai nainte.
Dorinta sincer a de a eliberat de p acat si de a avea pace cu [123]
Dumnezeu l-a determinat n cele din urm a s a intre ntr-o m an astire
si s a se consacre unei vieti de c alug arie. Aici i s-a cerut s a ndepli-
neasc a muncile cele mai umile si s a cer seasc a din cas a n cas a. Era
la o vrst a cnd respectul si aprecierea sunt dorite cu sete, iar aceste
ndatoriri de slug a i ucideau pn a n adncul suetului simt amintele
lui naturale; a suferit ns a cu r abdare toat a aceast a umilint a, creznd
c a era necesar a din cauza p acatelor sale.
Orice clip a pe care o putea economisi de la datoriile zilnice o
folosea pentru studiu, lipsindu-se de somn si plngndu-se chiar si de
timpul petrecut cu mesele lui s arace. Mai presus de toate se desf ata
n studiul Cuvntului lui Dumnezeu. Descoperise o Biblie legat a cu
lant de peretele m an astirii si adesea putea g asit acolo. Pe m asur a ce
i se adncea convingerea despre p acat, c auta prin propriile fapte s a
g aseasc a iertare si pace. Ducea viata cea mai sever a, ncercnd prin
posturi, priveghiuri si biciuiri s a supun a ceea ce era r au n natura lui,
n care viata de m an astire nu-i adusese nici o u surare. Nu se d adea
napoi de la nici o jertf a prin care ar putut ajunge la acea cur atie de
inim a care s a-l fac a n stare s a e primit naintea lui Dumnezeu. Am
fost n adev ar un c alug ar pios, spunea el mai trziu, si am urmat
rnduielile ordinului meu cu mai mult a strictete dect pot s a exprim.
Dac a vreun c alug ar ar c stigat cerul prin practicile c alug are sti, sunt
sigur c a eu a s fost ndrept atit la aceasta.... Dac a a s mai continuat
a sa, mi-a s dus chinurile pn a la moarte (Idem, b.2, cap.3). Ca
urmare a acestei discipline dureroase, si-a pierdut puterea si a suferit
crize de epuizare, de pe urma c arora nu si-a mai revenit pe deplin,
niciodat a. A ajuns n cele din urm a n pragul dezn adejdii.
Cnd Luther socotea c a totul este pierdut, Dumnezeu i-a ridicat
un prieten si un ajutor. Piosul Staupitz a luminat ntelegerea lui
Luther pentru Cuvntul lui Dumnezeu si l-a ndemnat s a priveasc a
dincolo de sine, s a nceteze a contempla pedeapsa ve snic a pentru
c alcarea Legii lui Dumnezeu si s a priveasc a la Isus, Mntuitorul lui
iert ator de p acate. n loc s a te chinuie sti cu privire la p acatele tale,
arunc a-te n bratele Mntuitorului. ncrede-te n El, n neprih ani- [124]
rea vietii Lui, n isp a sirea prin moartea Lui. Ascult a-L pe Fiul lui
Dumnezeu.... El S-a f acut om ca s a-ti dea asigurarea favorii divine.
Iube ste-L pe El, care te-a iubit nti (Idem, b.2, cap. 4). Astfel i-a
vorbit acel sol al milei. Cuvintele lui au f acut o impresie adnc a
asupra mintii lui Luther. Dup a multe lupte cu r at acirile pe care le
cultivase mult a vreme, a ajuns n stare s a nteleag a adev arul, iar
pacea a venit peste suetul s au tulburat.
Luther a fost hirotonit ca preot si a fost chemat de la m an astire ca
profesor la Universitatea din Wittenberg. Aici s-a dedicat studiului
Scripturilor n limbile originale. A nceput s a prezinte subiecte din
Biblie; cartea Psalmilor, Evangheliile si Epistolele erau deschise
ntelegerii multimilor ce ascultau cu ncntare. Staupitz, prietenul
si superiorul lui, l-a ndemnat s a se urce la amvon si s a predice
Cuvntul lui Dumnezeu. Luther a ezitat, simtindu-se nevrednic s a
vorbeasc a poporului n locul lui Hristos. Numai dup a o lupt a n-
delungat a s-a supus propunerilor prietenilor. Era deja puternic n
Scripturi si harul lui Dumnezeu era peste el. Elocventa lui i-a cuce-
rit pe ascult atori, claritatea si puterea cu care prezenta adev arul le
convingea mintea, iar zelul lui le mi sca inimile.
Luther era nc a un u devotat al bisericii papale si n-avea nici
m acar un gnd c a ar ajunge vreodat a altfel. Dumnezeu, n providenta
Sa, l-a condus s a viziteze Roma. A f acut c al atoria pe jos, g azduind
la m an astiri n drumul lui. La o m an astire din Italia, a fost foarte
uimit la vederea bog atiei, luxului si m aretiei de acolo. nzestrati
cu venituri princiare, c alug arii locuiau n apartamente splendide,
mbr acati n robe bogate si foarte costisitoare si hr aniti la mese
fastuoase. Cu o nelini ste dureroas a, Luther a pus n contrast scena
aceasta cu lep adarea de sine si greut atile propriei vieti. Mintea i s-a
ncurcat.
n cele din urm a a z arit n dep artare cetatea a sezat a pe cele
sapte coline. Atunci, cu o emotie profund a s-a aruncat la p amnt, [125]
exclamnd: Sfnt a Rom a, te salut! (Idem, b.2, cap.6). A intrat n
ora s, a vizitat bisericile, a ascultat nenum aratele istorisiri relatate
de preoti si c alug ari si a dus la ndeplinire toate ceremoniile care
erau cerute. Peste tot vedea scene care-l umpleau de uimire si dez-
gust. A v azut c a nelegiuirea se g asea la toate nivelurile clerului.
A auzit glume necuviincioase din gura prelatilor si s-a umplut de
dezgust la vederea necuviintei lor ngrozitoare, chiar si n timpul
slujbei. Amestecndu-se printre c alug ari si ceilalti oameni, a ntlnit
depravare si risip a. Oriunde se ntorcea, n locul snteniei g asea
png arirea. Nimeni nu- si poate nchipui, scria el, cte p acate si
fapte scandaloase sunt nf aptuite la Roma; trebuie v azute si auzite
pentru a crezute. De aceea se si spune de obicei: Dac a exist a un
iad, atunci Roma este cl adit a pe el, ea este un abis din care ies tot
felul de p acate. (Idem, b.2, c.6)
Printr-o hot arre recent a, papa f ag aduise o indulgent a tuturor
acelora care vor urca pe genunchi scara lui Pilat, pe care se spunea
c a a cobort Mntuitorul nostru atunci cnd a p ar asit sala de judecat a
a romanilor si care fusese adus a n mod miraculos de la Ierusalim la
Roma. ntr-o zi, Luther urca cu evlavie aceste trepte, cnd deodat a i
s-a p arut c a aude un glas ca un tunet care i-a zis: Cel neprih anit va
tr ai prin credint a. (Romani 1, 17). A s arit n picioare si s-a gr abit
s a p ar aseasc a acel loc de ru sine si dezgust. Textul acesta nu si-a
pierdut niciodat a inuenta asupra suetului lui. De la data aceea
a v azut mai clar dect oricnd nainte gre seala de a te ncrede n
faptele omene sti pentru mntuire, ct si nevoia de credint a continu a
n meritele lui Hristos. Ochii i fuseser a deschi si si nu aveau s a mai
e nchi si niciodat a fat a de am agirile papalit atii. Cnd si-a ntors
fata de la Roma, el s-a ntors si cu inima de la ea, iar de la data aceea
desp artirea s-a m arit pn a cnd a rupt toate leg aturile cu biserica
papal a.
Dup a rentoarcerea de la Roma, Luther a primit din partea Uni-
versit atii din Wittenberg gradul de doctor n teologie. Acum avea
libertatea de a se consacra, ca niciodat a mai nainte, studiului Scrip-
turilor pe care le iubea. El a f acut un vot solemn s a studieze cu grij a [126]
si s a predice cu credincio sie Cuvntul lui Dumnezeu si nu p arerile
sau nv at aturile papilor, n toate zilele vietii lui. ncepnd de acum,
el nu era numai c alug ar sau profesor, ci un sol autorizat al Bibliei.
Fusese chemat ca p astor, pentru a hr ani turma lui Dumnezeu care
amnzea si nseta dup a adev ar. Si astfel a declarat categoric c a
cre stinii nu trebuiau s a primeasc a alte nv at aturi dect acelea care se
ntemeiaz a pe autoritatea Sntelor Scripturi. Aceste cuvinte loveau
chiar n temelia suprematiei papale. Ele cuprindeau principiul vital
al Reformei.
Luther a v azut primejdia de a n alta teoriile omene sti mai presus
de Cuvntul lui Dumnezeu. A atacat f ar a team a necredinta spe-
culativ a a scolasticilor si s-a mpotrivit lozoei si teologiei care
avuseser a mult a vreme o inuent a covr sitoare asupra oamenilor.
A denuntat asemenea studii ca ind nu numai f ar a valoare, dar si
distrug atoare si a c autat s a ntoarc a mintile ascult atorilor de la sos-
tic ariile lozolor si ale teologilor la adev arurile ve snice sustinute
de profeti si apostoli.
Pretioas a era solia pe care el o aducea multimilor dornice de a
auzi cuvintele lui. Niciodat a mai nainte nu auziser a nv at aturi ca
acestea. Vestea cea bun a a iubirii unui Mntuitor, asigurarea iert arii
si a p acii prin sngele S au isp a sitor aduceau bucurie n inimile lor
si inspirau n rndurile lor o n adejde nepieritoare. La Wittenberg
se aprinsese o lumin a, ale c arei raze aveau s a se ntind a pn a n
cele mai ndep artate p arti ale p amntului si care urma s a creasc a n
str alucire pn a la ncheierea vremii.
Dar lumina si ntunericul nu pot sta mpreun a. ntre adev ar si
r at acire este o lupt a necontenit a. A sustine si a ap ara pe una nseamn a
a ataca si a lep ada pe cealalt a. nsu si Mntuitorul nostru a declarat:
N-am venit s a aduc pacea ci sabia. (Matei 10, 34). Luther spunea
la ctiva ani dup a nceputul Reformei: Dumnezeu nu numai c a
m a conduce, El m a mpinge nainte. El mi poart a de grij a si nu eu
sunt st apnul meu. Doresc s a tr aiesc n lini ste, dar sunt aruncat n [127]
mijlocul fr amnt arilor si revolutiilor. (DAubigne, b. 5, cap. 2).
Acum era gata s a se arunce n lupt a.
Biserica roman a f acuse negot cu harul lui Dumnezeu. Mesele
schimb atorilor de bani (Matei 21, 12) erau a sezate lng a altarele ei
si atmosfera r asuna de strig atele vnz atorilor si ale cump ar atorilor.
Sub pretextul strngerii de fonduri pentru cl adirea bisericii Sf. Petru
din Roma, au fost oferite spre vnzare, n v azul lumii, indulgente
pentru p acat, garantate de autoritatea papei. Urma s a e ridicat un
templu pentru nchinarea la adev aratul Dumnezeu, cu pretul crimei
piatra din capul unghiului ind pus a cu plata nelegiuirii! Dar chiar
mijloacele adoptate pentru n altarea Romei au provocat o lovitur a
de moarte pentru puterea si m aretia ei. Aceasta a ridicat cel mai
hot art, cel mai ecient adversar al papalit atii si a dus la o lupt a care
a mi scat coroana ntreit a de pe capul pontifului.
Delegatul ns arcinat s a supravegheze vnzarea indulgentelor n
Germania, pe nume Tetzel, fusese condamnat pentru cele mai josnice
fapte mpotriva societ atii si mpotriva Legii lui Dumnezeu; dar sc a-
pnd de pedeapsa pentru crimele lui, a fost folosit pentru a mplini
planurile mercantile si f ar a scrupule ale papei. Cu mare ndr azneal a,
el repeta cele mai v adite r at aciri si relata pove sti miraculoase pentru
a n sela un popor ignorant, credul si superstitios. Dac a ar avut
Cuvntul lui Dumnezeu, ei n-ar fost am agiti n felul acesta. Biblia
fusese ascuns a de ei pentru a-i tine sub st apnirea papei, cu scopul
de a cre ste puterea si bog atia conduc atorilor ei ambitio si (vezi John
C.L.Gieseler, A Compendium of Ecclesiastical History, p. 4, sec. I,
par. 5).
Cnd Tetzel intra ntr-un ora s, un sol mergea naintea lui anun-
tnd: Harul lui Dumnezeu si al sfntului p arinte este la portile
voastre. (DAubigne, b. 3, cap. 1). Iar poporul saluta aceste preten-
tii hulitoare ca si cnd nsu si Dumnezeu ar cobort din ceruri la
ei. Aceast a negustorie infam a a fost instalat a n biseric a si Tetzel,
urcnd la amvon, ridica n sl avi indulgentele ca ind cel mai pretios [128]
dar al lui Dumnezeu. El declara c a, n virtutea certicatelor sale
de iertare, toate p acatele pe care cump ar atorul ar dorit s a le fac a
dup a aceea aveau s a e iertate si nici poc ainta nu mai era necesar a
(Idem, b.3, cap.1). Mai mult dect att, el i asigura pe ascult atori
c a indulgentele aveau putere s a-i mntuiasc a nu numai pe cei vii,
ci si pe cei morti; c a n clipa cnd banii sunau pe fundul cutiei lui,
chiar atunci suetul n favoarea c aruia se pl atise sc apa din purgato-
riu si- si lua zborul spre ceruri (vezi K.R.Hagenbach, History of the
Reformation, vol. 1, p. 96).
Cnd Simon magul s-a oferit s a cumpere de la apostoli puterea
de a face minuni, Petru i-a r aspuns: Banii t ai s a piar a mpreun a cu
tine, pentru c a ai crezut c a darul lui Dumnezeu s-ar putea cump ara cu
bani! (Faptele Apostolilor 8, 20). ns a oferta lui Tetzel era primit a
cu grab a de miile de naivi. Aurul si argintul curgeau n tezaurul lui.
O mntuire care putea cump arat a cu bani era mai u sor de c stigat
dect aceea care cerea poc aint a, credint a si lupt a st aruitoare pentru
a birui p acatul [(vezi note suplimentare)].
mpotriva nv at aturii despre indulgente s-au ridicat multi b ar-
bati de cultur a si evlavio si din ns a si Biserica Roman a si multi din
ace stia nu credeau n ni ste pretentii care erau n contradictie att cu
ratiunea, ct si cu revelatia. Dar nici un prelat nu ndr aznea s a ridice
glasul mpotriva acestui comert nelegiuit; totu si mintile oamenilor
se tulburau, se agitau si multi ntrebau cu sinceritate dac a Dumnezeu
nu trebuia s a lucreze n vreun fel la cur atirea bisericii Sale.
Luther, de si era nc a un foarte zelos partizan al papei, a fost
umplut de oroare fat a de pretentiile nelegiuite ale vnz atorului de
indulgente. Multi dintre enoria sii s ai cump araser a astfel de certicate
de iertare si au nceput s a vin a la duhovnicul lor, m arturisindu- si
diferitele lor p acate si a steptnd iertarea, nu pentru c a se poc aiser a
si doreau o schimbare, ci pe temeiul indulgentei. Luther le-a refuzat
iertarea si i-a avertizat c a, dac a nu se poc aiesc si nu- si schimb a viata, [129]
vor pieri n p acatele lor. Intrati ntr-o mare ncurc atur a, s-au dus la
Tetzel cu plngerea c a duhovnicul le-a refuzat indulgentele, n timp
ce altii au cerut cu ndr azneal a s a li se restituie banii. C alug arul s-a
umplut de mnie; a rostit cele mai groaznice blesteme, a pus s a e
aprinse focuri n pietele publice si a declarat c a primise o porunc a
expres a de la papa s a-i ard a pe toti ereticii care ar ndr azni s a se
mpotriveasc a sntelor indulgente. (DAubigne, b. 3, cap. 4)
Acum Luther a intrat cu ndr azneal a n lucrarea lui de ap ar ator
al adev arului. Glasul lui a fost auzit de la amvon ntr-o avertizare
solemn a si st aruitoare. El a descoperit naintea poporului caracterul
ofensator al p acatului si i-a nv atat c a este imposibil pentru om ca
prin propriile fapte s a- si u sureze vinov atia sau s a scape de pedeaps a.
Nimic altceva dect poc ainta naintea lui Dumnezeu si credinta n
Hristos l pot mntui pe p ac atos. Harul lui Hristos nu poate cump a-
rat; el este un dar. I-a sf atuit pe oameni s a nu cumpere indulgente, ci
s a priveasc a prin credint a la R ascump ar atorul r astignit. Le-a povestit
experienta lui chinuitoare, cnd a c autat zadarnic prin umilinte si
penitente s a obtin a mntuirea, si i-a asigurat pe ascult atori c a a g asit
pacea si bucuria numai ntorcndu- si privirile de la el si privind prin
credint a la Hristos.
Deoarece Tetzel continua cu negotul si cu pretentiile sale nele-
giuite, Luther s-a hot art s a protesteze mai energic mpotriva acestor
abuzuri strig atoare la cer. Curnd i s-a prezentat ocazia. Biserica de
la castelul din Wittenberg avea multe moa ste care, la anumite s ar-
b atori, erau expuse naintea poporului, oferindu-se o iertare deplin a
a p acatelor tuturor acelora care vizitau biserica si f aceau spoveda-
nie. Ca urmare, n acele zile oamenii se ngr am adeau acolo n mare
num ar. Una dintre cele mai importante ocazii, S arb atoarea tuturor
sntilor, se apropia. Cu o zi nainte, Luther, unindu-se cu multimea
care se ndrepta spre biseric a, a prins pe u s a o list a care continea 95
de teze mpotriva nv at aturii cu privire la indulgente. S-a declarat [130]
gata s a le sustin a a doua zi la universitate, mpotriva tuturor acelora
care ar dorit s a le atace.
Tezele au atras atentia general a. Ele erau citite, recitite si repetate
n toate p artile. La universitate si n tot ora sul s-a produs o mare
agitatie. Prin aceste teze se ar ata c a puterea de a garanta iertarea
p acatelor si ndep artarea pedepsei n-a fost niciodat a ncredintat a
papei si nici unui alt om. Si c a ntreg planul acesta era o n sel atorie
un vicle sug pentru a stoarce bani protnd de superstitiile oamenilor
un plan al lui Satana de a distruge suetele tuturor acelora care se
ncredeau n pretentiile lui mincinoase. De asemenea, se ar ata clar
c a Evanghelia lui Hristos este cea mai pretioas a comoar a a bisericii
si c a harul lui Dumnezeu, descoperit n ea, este rev arsat f ar a plat a
peste toti aceia care-l caut a prin poc aint a si credint a.
Tezele lui Luther i provocau la discutie, dar nimeni n-a ndr aznit
s a primeasc a provocarea. Problemele pe care el le-a ridicat s-au
r aspndit n cteva zile prin toat a Germania si n cteva s apt amni
au f acut ocolul ntregii cre stin at ati. Multi catolici devotati, care
v azuser a si deplnseser a nelegiuirea care domnea n biseric a, dar
care nu stiuser a cum s a opreasc a naintarea ei, citeau propunerile cu
mare bucurie, recunoscnd n ele glasul lui Dumnezeu. Ei simteau c a
Dumnezeu pusese mna s a opreasc a valul cople sitor de stric aciune
care izvora din scaunul Romei. Printi si magistrati se bucurau n
ascuns c a urma s a se pun a un control asupra acestei puteri arogante
care nega dreptul de a protesta mpotriva hot arrilor ei.
Dar multimile iubitoare de p acat si superstitioase se ngrozeau
cnd n sel aciunile care le lini stiser a temerile erau demascate. Ecle-
ziasticii, ntrerupti n lucrarea lor de a ncuviinta crima, v azndu- si
primejduite c stigurile, erau plini de mnie si s-au unit s a- si sustin a
pretentiile. Unii l acuzau c a lucreaz a pripit si cu patim a. Altii l
acuzau de ncumetare, declarnd c a nu era condus de Dumnezeu,
ci lucra din mndrie si din exces de zel. Cine nu stie, r aspundea [131]
el, c a un om rareori sustine o idee nou a f ar a s a aib a aparente de
mndrie si f ar a s a e acuzat c a d a na stere la certuri? De ce au fost
dati mortii Hristos si toti martirii? Deoarece ei p areau a ni ste dis-
pretuitori mndri ai ntelepciunii timpului lor si pentru c a aduceau
nout ati f ar a ca mai nti s a primeasc a sfatul nv at aturilor si p arerilor
vechi.
Apoi sustinea: Tot ce fac eu nu va ndeplinit prin ntelepciune
omeneasc a, ci prin sfatul lui Dumnezeu. Dac a lucrarea aceasta este
de la Dumnezeu, cine o va putea opri? Dar dac a nu, atunci cine
o poate face s a mearg a nainte? Nu voia mea, nici a lor, si nici a
noastr a s a se fac a; ci voia Ta, Snte Tat a, care e sti n ceruri. (Idem,
b. 3, cap. 6)
Cu toate c a Luther fusese mnat de Duhul lui Dumnezeu s a- si
nceap a lucrarea, nu urma s a o duc a mai departe f ar a lupte grele.
Repro surile vr ajma silor s ai, prezent arile denaturate ale planurilor
sale si insinu arile lor nedrepte si r aut acioase cu privire la caracterul
si motivele lui au n av alit peste el ca un suvoi cople sitor; si n-au
r amas f ar a efect. El avusese ncredere c a frunta sii poporului, att
din biseric a, ct si din scoli, se vor uni bucuro si cu el n eforturi
pentru reform a. Cuvintele de ncurajare din partea celor din pozitii
nalte l inspiraser a cu bucurie si n adejde. El v azuse deja n mod
vizionar o zi mai str alucitoare pentru biseric a ap arnd la orizont. Dar
ncurajarea se schimbase n repro s si condamnare. Multi demnitari,
att ai statului, ct si ai bisericii, erau l amuriti cu privire la adev arul
acestor teze; dar au v azut ndat a c a primirea acestor adev aruri va
nsotit a de schimb ari mari. A-i lumina si a-i reforma pe oameni
nsemna n realitate subminarea autorit atii Romei, a opri mii de
suvoaie care acum curgeau n tezaurul ei, si n felul acesta reducerea
extravagantei si luxului conduc atorilor papali. Mai mult dect att, a-
i nv ata pe oameni s a gndeasc a si s a actioneze ca inte responsabile,
privind numai la Hristos pentru mntuire, ar nsemnat pr abu sirea [132]
scaunului pontical si n cele din urm a distrugerea autorit atii lor.
Pentru motivul acesta ei au refuzat cunoa sterea oferit a de Dumnezeu
si s-au a sezat mpotriva lui Hristos si a adev arului prin mpotrivire
fat a de omul pe care El l trimisese s a-i lumineze.
Luther se cutremura atunci cnd privea la sine un singur om
mpotriva celor mai puternice forte ale lumii. Uneori se ndoia dac a
fusese cu adev arat condus de Dumnezeu pentru a se ridica mpotriva
autorit atii bisericii. Cine am fost eu, scria el, s a m a mpotrivesc
maiest atii papei naintea c aruia ... regii p amntului si toat a lumea
tremur a?... Nimeni nu stie ce a suferit inima mea n ace sti doi ani de
nceput si n ce mhnire, pot spune, n ce descurajare m-am afundat
(Idem, b.3, cap.6). Dar n-a fost l asat s a e dobort de descurajare.
Atunci cnd sprijinul omenesc sl abea, privea numai la Dumnezeu
si ntelegea c a poate c al auzit n sigurant a des avr sit a de acel brat
atotputernic.
Luther scria c atre un prieten al Reformei: Nu putem ajunge la
ntelegerea Scripturilor doar prin studiu sau prin inteligent a. Prima
datorie este s a ncepi cu rug aciune. Roag a pe Dumnezeu s a-ti acorde
marele S au har, ntelegerea adev arat a a Cuvntului S au. Nu exist a alt
interpret al Cuvntului lui Dumnezeu dect Autorul acestui Cuvnt,
a sa cum El nsu si a spus: Toti vor nv atati de Dumnezeu. Nu
n ad ajdui nimic prin str aduintele tale, prin ntelegerea ta; ncrede-te
numai n Dumnezeu si n inuenta Duhului S au. Crede aceasta pe
temeiul cuvntului unui om care a f acut experient a. (Idem, b.3,
cap.7). Iat a o lectie de o important a vital a pentru aceia care simt
c a Dumnezeu i-a chemat s a prezinte altora adev arurile solemne
pentru timpul acesta. Aceste adev aruri vor trezi vr ajm a sia lui Satana
si a oamenilor c arora le plac pove stile pe care el le-a inventat. n
lupta cu puterile r aului, este nevoie de ceva mai mult dect puterea
intelectual a si ntelepciunea omeneasc a.
Cnd vr ajma sii apelau la obicei si la traditie sau la sustinerile si
autorit atile papei, Luther i ntmpina cu Biblia si numai cu Biblia.
Acolo se g aseau argumentele c arora ei nu le puteau r aspunde; de
aceea robii formalismului si superstitiei i cereau viata, a sa cum
iudeii ceruser a sngele lui Hristos. Este un eretic, strigau zelo sii [133]
romani. A-l ng adui s a mai tr aiasc a chiar si numai un ceas nseamn a
nalt a tr adare mpotriva bisericii. S a e n altat imediat un e safod
pentru el. (Idem, b.3, cap.9). Dar Luther n-a c azut prad a furiei lor.
Dumnezeu avea pentru el o lucrare de ndeplinit, iar ngerii cerului
au fost trimi si s a-l ocroteasc a. Multi ns a, care primiser a de la Luther
lumina pretioas a, au devenit obiectul mniei lui Satana si pentru
cauza adev arului au suferit f ar a team a chinul si moartea.
nv at aturile lui Luther au atras atentia mintilor luminate din toat a
Germania. Din predicile si din scrierile lui izvorau raze de lumin a
care trezeau si iluminau mii de oameni. O credint a vie lua locul for-
malismului mort n care i tinuse biserica timp ndelungat. Oamenii
si pierdeau n ecare zi ncrederea n superstitiile romanismului.
Barierele prejudec atii erau ndep artate. Cuvntul lui Dumnezeu, prin
care Luther m asura orice nv at atur a si orice pretentie, era ca o sabie
cu dou a t ai suri, croindu- si drum spre inimile oamenilor. Peste tot
se vedea o trezire a dorintei dup a cre stere spiritual a. Pretutindeni
era o a sa foame si sete dup a neprih anire cum nu mai fuseser a cu-
noscute de veacuri. Ochii oamenilor, atta vreme ndreptati c atre
riturile omene sti si c atre mijlocitori p amnte sti, se ndreptau acum
n poc aint a si credint a c atre Hristos si c atre El r astignit.
Interesul larg r aspndit a f acut s a creasc a si mai mult temerile
autorit atilor papale. Luther a primit somatia s a compar a la Roma
pentru a r aspunde acuzatiei de erezie. Porunca i-a umplut pe prieteni
de groaz a. Cuno steau destul de bine primejdia care-l ameninta n
cetatea aceea stricat a, care era deja mb atat a de sngele martirilor
lui Isus. Ei au protestat mpotriva plec arii lui la Roma si au cerut s a
e cercetat n Germania.
n cele din urm a a fost f acut acest aranjament si trimisul papei a
fost delegat s a asculte cazul. n instructiunile comunicate de pontif
acestui delegat, se declara c a Luther fusese deja declarat eretic. De
aceea, trimisul era ns arcinat s a-l urm areasc a si s a-l constrng a f ar a
amnare. [134]
Dac a va r amne statornic si trimisul nu va putea c stiga st apnire
asupra persoanei lui, era mputernicit s a-l proscrie n orice parte
a Germaniei; s a-i izgoneasc a, s a-i blesteme si s a-i excomunice pe
toti aceia care i se al atur a. (Idem, b.4, cap.2). Si, mai departe,
papa a dat directive trimisului s au s a dezr ad acineze cu totul erezia
otr avitoare, s a-i excomunice pe toti, din orice demnitate a bisericii
sau statului, cu exceptia mp aratului, care nu vor demasca pe Luther
si pe sprijinitorii lui si nu-i vor preda r azbun arii Romei.
Aici s-a descoperit adev aratul spirit al papalit atii. Nici o urm a
de principiu cre stin sau cel putin de dreptate nu se vedea n tot acest
document. Luther se g asea la o mare dep artare de Roma si nu avusese
ocazia s a explice sau s a- si apere pozitia; cu toate acestea, nainte
ca situatia lui s a fost cercetat a, a si fost declarat ca eretic si n
aceea si zi avertizat, acuzat, judecat si condamnat si toate acestea au
fost ndeplinite de cel care pretindea c a este sfntul p arinte, singura
autoritate suprem a si infailibil a n biseric a sau stat!
n vremea aceasta, cnd Luther avea att de mare nevoie de
mpreuna simtire si sfatul unui prieten adev arat, providenta lui Dum-
nezeu i-a trimis pe Melanchton la Wittemberg. Tn ar, modest si cu
maniere alese, judecata s an atoas a a lui Melanchton, cuno stintele lui
vaste si o elocvent a care c stiga, unite cu cinstea si cur atia carac-
terului s au, au c stigat admiratia si respectul general. Str alucirea
talentelor sale nu era totu si mai presus de amabilitatea lui. n scurt a
vreme a devenit un ucenic al Evangheliei, si prietenul cel mai de
ncredere al lui Luther si sustin atorul lui cel mai de valoare; ama-
bilitatea, prevederea si precizia acestuia slujeau ca o completare
la curajul si energia lui Luther. Unirea lor n lucrare a dat putere
Reformei si a fost un izvor de mare ncurajare pentru Luther.
Ora sul Augsburg fusese stabilit ca loc al cercet arii si reformatorul
a pornit s a str abat a drumul pe jos pn a acolo. Temeri serioase erau
exprimate pentru el. Se trimiteau amenint ari c a va descoperit si
ucis pe cale, iar prietenii l-au rugat s a nu se expun a. Ei au st aruit [135]
de el s a p ar aseasc a Wittenbergul pentru o vreme si s a- si g aseasc a
siguranta n mijlocul acelora care l vor ocroti cu bucurie. Dar el nu
va p ar asi locul n care l a sezase Dumnezeu. El trebuia s a continue
a sustine adev arul cu credincio sie, n ciuda furtunilor care-l loveau.
Vorbirea lui era: Sunt ca Ieremia, un om care provoac a lupt a si
ceart a; dar cu ct cresc amenint arile, cu att mi se m are ste bucuria....
Ei mi-au distrus deja onoarea si bunul nume. Mai r amne un singur
lucru: trupul meu sl ab anogit; s a-l ia; mi vor scurta viata n felul
acesta, cu cteva ceasuri. Dar ct prive ste suetul meu, ei nu mi-l
pot lua. Acela care dore ste s a predice Cuvntul lui Hristos n lume
trebuie s a se a stepte la moarte n orice clip a (Idem, b.4, cap. 4).
Vestea sosirii lui Luther la Augsburg a dat o mare satisfactie
legatului papal. Ereticul turbulent, care atr asese atentia lumii ntregi,
p area a acum n puterea Romei si legatul se hot arse s a nu-i scape.
Reformatorul nu- si asigurase un bilet de liber a trecere. Prietenii au
st aruit ca el s a nu apar a naintea legatului f ar a a sa ceva si si-au luat
sarcina s a i-l procure de la mp arat. Legatul papal intentiona s a-l
constrng a pe Luther, dac a era posibil, s a retracteze sau, dac a nu
reu sea, s a-l duc a la Roma pentru a mp art a si soarta lui Huss si a
lui Ieronim. De aceea, prin agenti a ncercat s a-l fac a pe Luther s a
apar a f ar a bilet de liber a trecere, ncrezndu-se n mila lui. Refor-
matorul a refuzat categoric s a fac a acest lucru. Pn a cnd n-a primit
documentul care-i garanta ocrotirea mp aratului, n-a ap arut n fata
ambasadorului papal.
n mod diplomatic, romani stii au hot art s a ncerce s a-l c stige
pe Luther printr-o aparent a amabilitate. Legatul, n ntrevederile cu
el manifesta o cald a prietenie; a cerut ns a ca Luther s a se supun a
neconditionat autorit atii bisericii si s a renunte la toate punctele
f ar a argumentare sau discutie. El nu apreciase corect caracterul
omului cu care avea de a face. n r aspunsul lui, Luther si-a exprimat
aprecierea fat a de biseric a, dorinta lui dup a adev ar, dispozitia de a [136]
r aspunde tuturor obiectiunilor fat a de ceea ce nv atase si de a supune
nv at aturile lui hot arrilor unor mari universit ati. Dar, n acela si
timp, a protestat mpotriva procedeului cardinalului de a-i cere s a
retracteze f ar a s a-i dovedit vreo gre seal a.
Singurul r aspuns a fost: Retracteaz a, retracteaz a! Reformatorul
a ar atat c a pozitia lui era sustinut a de Scripturi si a declarat cu
hot arre c a nu renunt a la adev ar. Legatul papal, neind n stare
s a r aspund a argumentelor lui Luther, l-a n ap adit cu o furtun a de
acuzatii, batjocuri si lingu siri, nt arite cu citate din traditie si din
declaratiile patristice, nepermitndu-i nici o ocazie s a vorbeasc a.
V aznd c a ntrevederea continuat a n acest mod va inutil a, Luther
a obtinut n cele din urm a o ng aduint a nu f ar a opozitie s a- si
prezinte r aspunsul n scris.
F acnd acest lucru, scria el unui prieten, cel acuzat are un
dublu c stig: mai nti, ceea ce este scris poate supus si judec atii
altora; n al doilea rnd, este o ocazie mai bun a de a actiona asupra
temerilor, dac a nu chiar a con stiintei unui despot arogant si fanfaron,
care altfel s-ar impune prin vorbirea lui abuziv a (Martyn, The Life
and Times of Luther, pp. 271, 272).
La ntrevederea urm atoare, Luther a prezentat o expunere clar a,
concis a si plin a de vigoare a conceptiilor sale, sustinut a cu multe
citate din Scriptur a. Dup a ce a citit-o cu voce tare, a nmnat docu-
mentul cardinalului care ns a l-a aruncat cu dispret, declarndu-l a
o gr amad a de cuvinte goale si de citate f ar a nsemn atate. Luther
s-a ridicat si l-a ntmpinat pe nfumuratul prelat pe terenul lui
traditiile si nv at aturile bisericii si i-a respins categoric sustinerile.
Cnd prelatul a v azut c a nu se poate r aspunde rationamentelor
lui Luther, si-a pierdut st apnirea de sine si plin de mnie a strigat:
Retracteaz a, dac a nu, te trimit la Roma ca s a apari n fata judec ato-
rilor ns arcinati s a ia cuno stint a de cazul t au. Te voi excomunica pe
tine, pe toti partizanii t ai si pe toti aceia care vreodat a te vor sprijini
si-i voi arunca afar a din biseric a. n cele din urm a a declarat pe [137]
un ton ngmfat si plin de true: Retracteaz a sau nu te mai ntorci
acas a. (DAubigne, London ed., b.4, cap.8)
Reformatorul s-a retras imediat mpreun a cu prietenii lui, de-
clarnd clar n felul acesta c a nu se putea a stepta de la el nici o
retractare. Cardinalul nu se a steptase la lucrul acesta. El si nchi-
puise c a prin violent a l putea nsp aimnta pe Luther s a se supun a.
Acum, r amas singur doar cu ajutoarele lui, privea cnd pe unul, cnd
pe altul, plin de mnie de nea steptatul e sec al planurilor sale.
Eforturile lui Luther, cu aceast a ocazie, n-au r amas f ar a rezultate
bune. Marea adunare prezent a a avut ocazia s a-i compare pe cei doi
b arbati si s a-i judece dup a spiritul manifestat de ei, ca si dup a t aria
si sinceritatea pozitiilor adoptate. Ce contrast izbitor! Reformatorul,
un om simplu, umil si hot art, st atea n puterea lui Dumnezeu, avnd
adev arul de partea lui, iar reprezentantul papei, plin de sine, semet,
nfumurat si nenduplecat, nu avea nici un argument din Scripturi
si cu toate acestea strignd cu vehement a: Retracteaz a, altfel vei
trimis la Roma pentru a primi o pedeaps a.
Cu toate c a Luther si asigurase un bilet de liber a trecere, solii
Romei c autau s a-l prind a si s a-l ntemniteze. Prietenii au st aruit de
el, ar atndu-i c a era inutil s a- si prelungeasc a sederea acolo, el ar
trebui s a se ntoarc a la Wittenberg f ar a ntrziere, lund cele mai
severe m asuri ca s a- si ascund a intentia de a pleca. Ca urmare, a
p ar asit Augsburgul nainte de ivirea zorilor, c alare, nsotit numai
de o c al auz a oferit a de magistratul ora sului. Cu multe m asuri de
prevedere, n tain a si-a f acut drum pe str azile ntunecate si t acute
ale ora sului. Dar du smanii vigilenti si cruzi i preg ateau pierzarea.
Va sc apa oare din cursele preg atite pentru el? Erau momente de
ncordare si de rug aciune st aruitoare. A ajuns la o poart a mic a n
zidul ora sului. I s-a deschis si mpreun a cu c al auza a trecut f ar a
nici o piedic a. O dat a ie siti si aati n sigurant a, fugarii si-au gr abit
alergarea si, nainte ca legatul papal s a aat ceva despre plecarea [138]
lui Luther, el era n afara primejdiei de a ajuns de c atre urm aritori.
Satana mpreun a cu trimi sii lui au fost nfrnti. Omul pe care-l
credeau n mna lor fugise, sc apase ca o pas are din cursa p as ararului.
La primirea acestei ve sti, legatul papal a fost surprins si plin
de mnie. Se a steptase s a primeasc a o mare onoare pentru ntelep-
ciunea si hot arrea lui n tratarea acestui tulbur ator al bisericii; dar
n adejdea i-a fost dezam agit a. Si-a exprimat mnia ntr-o scrisoare
c atre Frederic, electorul de Saxonia, acuzndu-l vehement pe Luther
si cernd ca Frederic nsu si s a-l trimit a pe reformator la Roma sau
s a-l alunge din Saxonia.
n ap ararea sa, Luther a cerut ca legatul papei s a-i arate din
Scripturi gre selile si a f ag aduit n modul cel mai solemn c a va renunta
la nv at aturile lui, dac a se va putea ar ata c a sunt n contradictie cu
sfntul Cuvnt al lui Dumnezeu. El si-a exprimat recuno stinta fat a
de Dumnezeu care-l socotise vrednic s a sufere pentru o cauz a att
de sfnt a.
Printul elector, de si avea putin a cuno stint a despre nv at aturile
reformate, a fost profund impresionat de sinceritatea, puterea si cla-
ritatea cuvintelor lui Luther; si pn a cnd reformatorul urma s a e
dovedit r at acit, Frederic s-a hot art s a stea ca protector al lui. Ca
r aspuns la cererea legatului papal, el a scris: Din moment ce dr.
Martin a ap arut naintea voastr a la Augsburg, ar trebui s a ti multu-
mit. Nu ne-am a steptat c a veti ncerca s a-l faceti s a retracteze f ar a
s a-l convins de gre selile lui. Nici unul dintre oamenii nv atati din
principatul nostru nu mi-a adus la cuno stint a c a doctrina lui Martin
este nelegiuit a, anticre stin a sau eretic a. Printul a refuzat s a-l trimit a
pe Luther la Roma sau s a-l alunge din statele lui. (DAubigne, b.4,
cap.10)
Electorul vedea c a exist a o general a dec adere moral a n societate.
Era necesar a o mare lucrare de reform a. Str aduintele complicate
si costisitoare pentru a opri si a pedepsi f ar adelegile n-ar fost
necesare, dac a oamenii ar recunoscut si ar ascultat de cerintele
lui Dumnezeu si de ceea ce le dicta o con stiint a luminat a. El a v azut [139]
c a Luther lucra tocmai pentru asigurarea acestui obiectiv si n ascuns
se bucura c a n biseric a se f acea simtit a o inuent a mai bun a.
El mai vedea si c a, n calitatea sa de profesor la universitate,
Luther avea un succes deosebit. Trecuse doar un an de cnd refor-
matorul si a sase tezele pe u sa bisericii castelului, si se vedea deja
o mare sc adere a num arului de pelerini care vizitau biserica la S ar-
b atoarea Tuturor Sntilor. Roma fusese mult lipsit a de nchin atori si
de daruri; dar locul lor era ocupat de o alt a clas a, care veneau acum
la Wittenberg nu ca pelerini s a-i adore moa stele, ci ca studenti s a
umple s alile de cursuri. Scrierile lui Luther aprinseser a pretutindeni
un interes nou fat a de Sntele Scripturi, si nu numai din toate p artile
Germaniei, dar si din alte t ari, se strngeau studenti la universitate.
Tineri, care veneau pentru prima oar a s a vad a Wittenbergul, si
ridicau minile spre cer si l l audau pe Dumnezeu care a f acut ca
lumina adev arului s a str aluceasc a din acest ora s, ca n timpurile de
odinioar a din Sion, si de aici s a se r aspndeasc a n t arile cele mai
ndep artate. (Idem, b.4, cap.10)
Luther nu p ar asise dect n parte r at acirile romanismului. Dar
cnd f acea comparatie ntre Scripturile snte, decretele si constitu-
tiile papale, r amnea plin de uimire. Citesc, scria el, decretele
pontilor si ... nu stiu dac a papa este nsu si anticristul sau apostolul
lui, att de r au este reprezentat Hristos si r astignit n ele. (Idem,
b. 5, cap. 1). Chiar acum, n aceste momente, Luther nc a era un
sustin ator al bisericii romane si nu avea nici un gnd s a se despart a
vreodat a de leg atura cu ea.
Scrierile reformatorului si nv at aturile lui se r aspndeau pretutin-
deni n cre stin atate. Lucrarea lui s-a r aspndit n Elvetia si n Olanda.
Copii ale scrierilor lui si-au f acut drum n Franta si n Spania. n An-
glia, nv at aturile lui au fost primite ca ind cuvntul vietii. n Belgia
si n Italia, de asemenea, adev arul era r aspndit. Mii de oameni se
trezeau din amorteala de moarte la bucuria si n adejdea unei noi vieti
de credint a. [140]
Roma se mnia din ce n ce mai mult din cauza atacurilor lui
Luther, iar unii dintre adversarii s ai cei mai fanatici, printre care
chiar doctori la universit atile catolice, declarau c a acela care-l va
ucide pe c alug arul r azvr atit va f ar a p acat. ntr-o zi, un str ain, cu un
pistol ascuns sub mantie, s-a apropiat de reformator si l-a ntrebat de
ce umbl a singur. Sunt n mna lui Dumnezeu, i-a r aspuns Luther.
El este t aria mea si scutul meu. Ce poate s a-mi fac a omul? (Idem,
b. 6, cap. 2). Auzind aceste cuvinte, str ainul s-a ntors palid si a
luat-o la fug a ca din fata ngerilor cerului.
Roma era hot art a s a-l distrug a pe Luther; dar Dumnezeu l
ap ara. nv at aturile lui erau auzite pretutindeni n colibe si n
m an astiri, ... n casele nobililor, n universit ati si n palatele regilor;
si oamenii de vit a nobil a se ridicau din toate p artile s a-i sustin a
eforturile (Idem, b. 6, cap. 2).
Cam n vremea aceasta, Luther, citind lucr arile lui Huss, a des-
coperit c a adev arul cel mare al ndrept atirii prin credint a, pe care
el c auta s a-l nalte si s a-l predice, fusese sustinut de reformatorul
Boemiei. Toti au fost husiti, spunea Luther, Pavel, Augustin si
chiar eu, f ar a s a stim acest lucru! Cu sigurant a c a judec atile lui
Dumnezeu vor veni peste lume, continua el, deoarece acum un
veac i s-a predicat adev arul care a fost osndit si ars. (Wylie, b. 6,
cp. 1)
ntr-un apel adresat mp aratului si nobilimii din Germania n
favoarea Reformei cre stin at atii, Luther scria cu privire la papa: Este
un lucru dezgust ator s a-l vezi pe omul care se pretinde a loctiitorul
lui Hristos, desf a surnd o astfel de m aretie pe care nici un mp arat
nu o poate egala. Se aseam an a aceast a int a cu Isus cel s arac sau
cu Petru cel umil? Ei spun c a el este st apnul lumii! Dar Hristos, al
c arui vicar se laud a a , spunea: mp ar atia Mea nu este din lumea
aceasta. Pot oare st apnirile unui vicar s a se ntind a dincolo de
acelea ale superiorului s au? (DAubigne, b. 6, cap. 3)
Despre universit ati scria n felul urm ator: Tare mi-e team a c a [141]
universit atile se vor dovedi a portile mari ale iadului, dac a nu se
lucreaz a cu st aruint a s a se explice Sntele Scripturi, pe care s a le
ntip areasc a n inimile tineretului. Nu sf atuiesc pe nimeni s a- si dea
copilul acolo unde Scripturile nu au un loc suprem. Orice institutie
n care oamenii nu se ocup a intens de Cuvntul lui Dumnezeu devine
corupt a. (Idem, b.6, cap.3)
Acest apel a circulat cu repeziciune n toat a Germania si a exer-
citat o inuent a puternic a asupra oamenilor. ntreaga natiune a fost
trezit a si multimile s-au adunat n jurul steagului Reformei. mpotri-
vitorii lui Luther, arznd de dorinta de r azbunare, au st aruit de papa
s a ia m asuri energice mpotriva lui. S-a hot art ca nv at aturile lui s a
e imediat condamnate. Au fost acordate reformatorului si adeptilor
lui 60 de zile, dup a care, dac a nu- si retr ageau p arerile, vor trebui s a
e excomunicati.
Aceasta a fost pentru Reform a o criz a teribil a. Timp de veacuri,
sentintele de excomunicare ale Romei i ngroziser a pe monarhii cei
mai puternici; ele umpluser a imperiile puternice de vaiuri si pustiire.
Aceia peste care c adea condamnarea ei erau priviti de toti cu dezgust
si groaz a; erau izolati de orice leg atur a cu semenii lor si tratati ca
proscri si, ca s a e prigoniti pn a la exterminare. Luther nu era orb la
furtuna care era gata s a izbucneasc a asupra lui; dar a r amas hot art,
ncrezndu-se n Hristos, care era sprijinul si scutul lui. Cu un curaj
si o credint a de martir, el scria: Nu stiu ce urmeaz a s a aib a loc, nici
nu m a fr amnt s a stiu.... Oriunde ar c adea tr asnetul, sunt f ar a team a.
Nici o frunz a nu cade f ar a voia Tat alui nostru. Cu mult mai mult Se
va ngriji El de noi! Este un lucru u sor s a mori pentru Cuvnt, din
moment ce nsu si Cuvntul care S-a f acut trup a murit. Dac a murim
mpreun a cu El, vom tr ai mpreun a cu El; si trecnd prin ceea ce a
trecut El naintea noastr a, vom acolo unde este El si vom locui
mpreun a cu El pe vecie. (Idem, a 3-a ed. London, Walther, 1840,
b.6, cap.9)
Cnd a primit bula papal a, Luther a spus: O dispretuiesc si [142]
o atac, deoarece este nelegiuit a, fals a.... nsu si Isus Hristos este
condamnat n ea.... M a bucur s a suport asemenea necazuri pentru
cea mai bun a dintre cauze. Simt deja o mai mare libertate n inima
mea; c aci pn a la urm a stiu c a papa este antihristul si c a tronul lui
este chiar tronul lui Satana. (DAubigne, b.6, cap.9)
Cu toate acestea, mandatul papal n-a r amas f ar a efect. nchisoa-
rea, tortura si sabia erau armele capabile s a impun a ascultare. Cei
slabi si superstitio si tremurau naintea decretului papei; si cu toate
c a exista o simpatie general a pentru Luther, multi socoteau c a viata
era prea scump a spre a riscat a pentru cauza Reformei. Totul p area
s a arate c a lucrarea reformatorului era aproape de ncheiere.
Dar Luther era nc a nenfricat. Roma si aruncase asupra lui
anatemele, iar lumea privea nendoindu-se ctu si de putin c a el va
pieri sau va obligat s a se supun a. Dar, cu toat a puterea, el a respins
sentinta de condamnare si a f acut cunoscut a n public hot arrea lui
de a se desp arti pentru totdeauna de Roma. n prezenta unei multimi
de studenti, doctori si cet ateni de toate categoriile, Luther a ars bula
papal a mpreun a cu toate legile canonice, decretele si alte scrieri care
sustineau autoritatea papal a. Du smanii mei au fost n stare, prin
arderea c artilor mele, a spus el, s a aduc a pagube cauzei adev arului
n mintea oamenilor de rnd si s a le distrug a suetele; pentru motivul
acesta am ars si eu c artile lor. O lupt a serioas a ncepe chiar acum.
Pn a acum, doar m-am jucat cu papa. Am nceput aceast a lucrare n
Numele Domnului; ea se va ncheia f ar a mine, dar prin puterea Sa.
(Idem, b.6, cap.10)
La repro surile vr ajma silor lui, care-l dispretuiau pentru sl abiciu-
nea cauzei sale, Luther r aspundea: Cine stie dac a nu Dumnezeu m-a
ales si m-a chemat si dac a ei n-ar trebui s a se team a c a, dispretuindu-
m a pe mine, l dispretuiesc pe nsu si Dumnezeu? Moise era singur
la ie sirea din Egipt; Ilie era singur n timpul domniei lui Ahab; Isaia
era singur n Ierusalim; Ezechiel era singur n Babilon.... Dumnezeu
n-a ales niciodat a ca profet nici pe marele preot, nici vreun alt per-
sonaj mare; ci de obicei a ales oameni umili si dispretuiti, l-a ales pe [143]
p astorul Amos. n toate vremurile, sntii trebuiau s a-i mustre pe cei
mari, regi, printi, preoti si oameni ntelepti, cu primejdia vietii lor....
Eu nu spun c a sunt profet; dar spun c a ar trebui s a se team a mai
ales pentru c a eu sunt singur si ei sunt multi. De un lucru sunt sigur:
Cuvntul lui Dumnezeu este de partea mea, si nu a lor. (Idem, b.6,
cap.10)
Si totu si nu f ar a o lupt a teribil a cu sine s-a hot art Luther s a
se despart a de biseric a. Era cam pe vremea cnd scria: Simt n
ecare zi, din ce n ce mai mult, ct este de greu s a dau la o parte
scrupulele care mi-au fost inoculate n copil arie. O, ct a durere mi-a
produs, cu toate c a aveam Scriptura de partea mea, s a m a conving c a
trebuie s a ndr aznesc a m a mpotrivi papei si s a-l denunt ca antihrist!
Ct de mari au fost durerile inimii mele! De cte ori nu mi-am
pus cu am ar aciune aceea si ntrebare care era att de des pe buzele
papista silor: Numai tu e sti ntelept? Pot oare toti ceilalti s a e n
r at acire? Si cum va dac a, dup a toate acestea, tu vei cel gre sit si ai
implicat n r at acirea ta attea suete care vor pe veci condamnate?
Si a sa m-am luptat cu mine si cu Satana, pn a cnd Hristos, prin
Cuvntul S au infailibil, mi-a nt arit inima mpotriva acestor ndoieli.
(Martyn, p. 372, 373)
Papa l amenintase pe Luther cu excomunicarea, dac a nu retracta,
iar acum aceast a amenintare era o realitate. A fost emis a o nou a
bul a, care anunta desp artirea denitiv a a lui Luther de Biserica Ca-
tolic a, denuntndu-l ca ind blestemat de cer, cuprinznd n aceea si
condamnare pe toti aceia care aveau s a primeasc a nv at aturile lui.
Lupta cea mare era acum n plin a desf a surare.
mpotrivirea este partea tuturor acelora pe care Dumnezeu i
folose ste pentru a prezenta adev arurile care au o aplicatie deosebit a
pentru vremea lor. Astfel, pentru zilele lui Luther era un adev ar pre-
zent un adev ar de o deosebit a important a pentru vremea aceea;
exist a ns a un adev ar prezent si pentru biserica de ast azi. Acela care
face totul dup a sfatul voii Sale a g asit cu cale s a-i pun a pe oameni n [144]
diferite situatii si s a le ncredinteze ndatoriri speciale pentru vremu-
rile n care tr aiesc si pentru conditiile n care se g asesc. Dac a ace stia
vor pretui lumina care le-a fost dat a, li se va descoperi o privire
mai profund a a adev arului. Dar adev arul nu este ast azi mai dorit
de majoritatea oamenilor de cum a fost dorit de papista sii care s-au
mpotrivit lui Luther. Exist a si azi, ca n veacurile trecute, aceea si
dispozitie de a primi teoriile si traditiile oamenilor n locul Cuvn-
tului lui Dumnezeu. Aceia care prezint a adev arul pentru vremea
aceasta nu trebuie s a se a stepte s a e primiti mai bine dect au fost
primiti reformatorii. Marea lupt a dintre adev ar si r at acire, dintre
Hristos si Satana, trebuie s a creasc a n intensitate pn a la ncheierea
istoriei acestei lumi.
Isus le spunea ucenicilor S ai: Dac a ati din lume, lumea ar
iubi ce este al ei; dar pentru c a nu sunteti din lume si pentru c a Eu
v-am ales din mijlocul lumii, de aceea v a ur a ste lumea. Aduceti-v a
aminte de vorba, pe care v-am spus-o: Robul nu este mai mare
dect st apnul s au. Dac a M-au prigonit pe Mine, si pe voi v a vor
prigoni; dac a au p azit cuvntul Meu si pe al vostru l vor p azi (Ioan
15, 19.20). Iar pe de alt a parte, Domnul a declarat l amurit: Vai de
voi, cnd toti oamenii v a vor gr ai de bine! Fiindc a tot a sa f aceau
p arintii lor cu proorocii mincino si! (Luca 6, 26). Spiritul lumii nu
este ast azi mai mult n armonie cu spiritul lui Hristos fat a de cum era
pe vremuri, iar aceia care predic a Cuvntul lui Dumnezeu n cur atia
lui nu vor primiti mai bine ast azi dect atunci. Formele mpotrivirii
fat a de adev ar s-ar putea s a se schimbe, vr ajm a sia ar putea mai
putin manifestat a, deoarece este mai subtil a; dar exist a totu si aceea si
du sm anie care se va manifesta pn a la sfr situl timpului. [145]
Capitolul 8 Luther naintea Dietei
Un nou mp arat Carol al V-lea - vine pe tronul Ger-
maniei si trimi sii Romei s-au gr abit s a-i prezinte felicit arile si s a-l
conving a pe monarh s a- si foloseasc a puterea mpotriva Reformei.
Pe de alt a parte, printul-elector al Saxoniei, fat a de care Carol era
mult ndatorat pentru coroana lui, l-a sf atuit s a nu fac a nici un pas
mpotriva lui Luther pn a ce nu va avea ocazia s a-l asculte. mp aratul
era pus astfel ntr-o mare ncurc atur a si nedumerire. Papista sii n-ar
fost multumiti cu nimic mai putin dect cu un edict imperial, care
s a-l condamne pe Luther la moarte. Electorul declarase categoric c a
nici maiestatea sa imperial a si nici vreo alt a persoan a nu dovedise
c a scrierile lui Luther erau gre site, de aceea el cerea ca Dr. Luther
s a-i e asigurat un bilet de liber a trecere, ca s a poat a ap area na-
intea tribunalului judec atorilor nv atati, cucernici si nep artinitori.
(DAubigne, b.6, cap.11)
Atentia tuturor era acum atras a spre adunarea statelor germane
care urmau s a e reunite la Worms, la scurt a vreme dup a urcarea lui
Carol pe tronul imperiului. Probleme si interese politice importante
urmau s a e luate n discutie de c atre acest consiliu national; pentru
prima dat a printii Germaniei urmau s a se ntlneasc a cu tn arul lor
monarh n forul adun arii deliberative. Din toate p artile patriei au
venit demnitarii bisericii si ai statului. Printi cu traditie, din clasa
nalt a, puternici si mndri de drepturile lor ereditare, ecleziastici [146]
princiari n ac arati de con stienta superiorit atii lor n rang si putere,
cavaleri imperiali mpreun a cu purt atorii lor de arme si ambasadori
din t ari vecine si ndep artate toti ace stia s-au adunat la Worms.
ns a, n aceast a imens a adunare, subiectul care provocase cel mai
adnc interes era cauza reformatorului saxon.
Carol d aduse porunc a mai dinainte ca printul-elector s a-l aduc a
pe Luther cu el la Diet a, asigurndu-l de ocrotire si f ag aduindu-i
o discutie liber a cu persoane competente, privind problemele n
disput a. Luther dorea foarte mult s a apar a naintea mp aratului. Si
pentru c a s an atatea lui era la data aceea mult subrezit a, el scrise
123
electorului: Dac a nu pot merge la Worms s an atos, voi dus acolo
a sa bolnav cum sunt. C aci dac a mp aratul m a cheam a, nu m a n-
doiesc c a aceasta este chemarea lui Dumnezeu nsu si. Dac a vor s a
foloseasc a violenta mpotriva mea, si aceasta este foarte probabil
(c aci nu pentru instruirea lor mi poruncesc s a apar), ncredintez
problema n minile Domnului. Acela care i-a salvat pe cei trei tineri
n cuptorul de foc nc a tr aie ste si domne ste. Dac a nu m a salveaz a,
viata mea este de mic a important a. S a ne ferim ns a ca Evanghelia
s a e expus a batjocurii celor nelegiuiti si s a ne v ars am mai bine
sngele pentru ea dect s a-i l as am pe ei s a triumfe. Nu-mi st a mie n
putere s a hot ar asc dac a viata sau moartea mea va contribui cel mai
mult la mntuirea tuturor.... V a puteti a stepta la orice de la mine ...
n afar a de fug a sau retractare. S a fug nu pot, si cu att mai putin s a
retractez. (Idem, b.7, cap.1)
Atunci cnd la Worms au ajuns ve stile c a Luther urma s a apar a
naintea Dietei, s-a produs o agitatie general a. Aleander, legatul
papal c aruia i fusese n mod deosebit ncredintat acest caz, a fost
alarmat si mniat. Era con stient c a rezultatul urma s a e dezastruos
pentru cauza papal a. A institui o cercetare ntr-un caz n care papa
pronuntase deja sentinta de condamnare nsemna o punere n discutie
a autorit atii suveranului pontif. Mai mult dect att, el si d adea
seama c a argumentele elocvente si puternice ale acestui om i vor
ndep arta pe multi dintre printi de la cauza papei. De aceea, n
cea mai mare grab a, a protestat pe lng a Carol mpotriva prezentei [147]
lui Luther la Worms. Cam n acela si timp a fost publicat a bula
de excomunicare a lui Luther; si aceasta mpreun a cu presiunile
legatului papal l-au f acut pe mp arat s a cedeze. Astfel, el scrise
electorului c a, dac a Luther nu retracteaz a, ar trebui s a r amn a la
Wittenberg.
Nemultumit de aceast a victorie, Aleander a uneltit cu toat a pu-
terea si viclenia de care dispunea pentru a asigura condamnarea lui
Luther. Cu o st aruint a vrednic a de o cauz a mai bun a, el a impus
problema n atentia printilor, prelatilor si altor membri ai adun arii,
acuzndu-l pe reformator de r azvr atire, rebeliune, lips a de respect
si hul a. Dar vehementa si pasiunea manifestate de legatul papal au
demascat si mai clar spiritul de care era nsuetit. Este mnat de
ur a si r azbunare era constatarea general a, mai mult dect de rvn a
Luther naintea Dietei 125
si evlavie (Idem, b.7, cap.1). Majoritatea membrilor Dietei erau mai
mult dect oricnd nclinati s a priveasc a favorabil cauza lui Luther.
Aleander a sustinut cu un zel ndoit naintea mp aratului datoria
de a executa edictele papale. Dar, sub legile Germaniei, aceasta nu
se putea face f ar a concursul printilor si, nvins n cele din urm a de
presiunile regatului, Carol i-a poruncit s a- si prezinte cazul naintea
Dietei. A fost o zi plin a de mndrie pentru nuntiul papal. Adunarea
era mare, dar cauza era si mai mare. Aleander urma s a apere cauza
Romei ... mama si st apna tuturor bisericilor. El urma s a apere pri-
matul lui Petru naintea adun arii capetelor princiare ale cre stin at atii.
Dotat cu darul vorbirii, a stiut s a se ridice la n altimea acelei ocazii.
Providenta aranjase ca Roma s a e reprezentat a si s a e ap arat a
de cel mai priceput dintre oratorii ei n fata celui mai m aret dintre
tribunale, nainte de a condamnat a. (Wylie, b.6, cap.4). Aceia
care erau n favoarea reformatorului ntrez areau cu oarecare team a
efectele cuvnt arii lui Aleander. Electorul Saxoniei nu era prezent,
dar la sugestia sa unii dintre consilieri au notat cuvntarea nuntiului.
Aleander s-a str aduit cu toat a puterea culturii si a elocventei sale [148]
s a doboare adev arul. Arunca asupra lui Luther acuzatii dup a acuzatii,
tratndu-l ca pe un du sman al bisericii si al statului, al celor vii si al
celor morti, al clerului si al laicilor, al conciliilor si al cre stinilor. n
scrierile lui Luther, zicea el, exist a attea r at aciri, nct ar justica
arderea pe rug a o sut a de mii de eretici.
ncheindu- si pledoaria, el s-a str aduit s a arunce dispret asupra
sustin atorilor credintei reformate: Ce sunt toti ace sti lutherani? O
clic a de pedagogi obraznici, de preoti corupti, de c alug ari desfrnati,
de judec atori ignoranti si de nobili degradati, cu ni ste oameni de rnd
pe care i-a indus n eroare si pe care i-a pervertit. Ct de superioar a
le este gruparea catolic a n num ar, pricepere si putere! O hot arre
unanim a a acestei adun ari ilustre si i va lumina pe cei ne stiutori, i
va avertiza pe cei lipsiti de prevedere, va hot ar pe cei care se clatin a
si va da putere celor slabi. (DAubigne, b. 7, cap. 3)
Cu asemenea arme au fost atacati ap ar atorii adev arului n toate
veacurile. Acelea si argumente sunt nc a folosite mpotriva acelora
care au curajul s a prezinte, n opozitie cu r at acirile nr ad acinate,
nv at aturile clare si directe ale Cuvntului lui Dumnezeu. Cine sunt
propagatorii acestor nv at aturi noi? spun aceia care doresc o religie
popular a. Sunt ni ste nenv atati, putini la num ar si din clasa de jos.
Cu toate acestea, pretind c a au adev arul si c a sunt poporul ales al lui
Dumnezeu. Sunt ne stiutori si am agiti. Cu mult superioar a la num ar
si inuent a este biserica noastr a! Cti oameni mari si nv atati sunt
printre noi! Ce mare putere este de partea noastr a! Acestea sunt
argumentele care au o inuent a gr aitoare asupra lumii; dar nu sunt
mai conving atoare ast azi dect n zilele reformatorului.
Reforma nu s-a ncheiat cu Luther, a sa cum socotesc unii, ci ea
trebuie continuat a pn a la ncheierea istoriei lumii. Luther a avut o
lucrare mare de f acut, aceea de a transmite si altora lumina pe care
Dumnezeu o aprinsese asupra lui, dar nu o poseda n totalitatea ei,
adic a acea lumin a ntreag a care trebuie dat a lumii. Din vremea aceea
si pn a ast azi, o lumin a nou a a continuat s a str aluceasc a nencetat [149]
asupra Scripturilor si noi adev aruri au fost continuu descoperite.
Cuvntarea legatului papal a f acut o impresie profund a asupra
Dietei. Acolo nu fusese prezent nici un Luther cu adev arurile clare
si conving atoare ale Cuvntului lui Dumnezeu pentru a-l nvinge
pe campionul papal. N-a fost f acut a nici o ncercare de a-l ap ara pe
reformator. De aceea s-a manifestat o dispozitie general a nu numai
de a-l condamna pe el si nv at aturile pe care le predica, ci, dac a lucrul
acesta ar fost posibil, s a dezr ad acineze erezia. Roma se bucurase
de cea mai favorabil a ocazie de a- si ap ara cauza. Tot ce se putea
spune n ap ararea ei fusese spus. Dar biruinta aparent a era semnalul
nfrngerii. De acum ncolo, contrastul dintre adev ar si r at acire urma
s a se vad a mai clar atunci cnd se aau n lupt a deschis a. Niciodat a,
dup a ziua aceea, Roma nu avea s a mai e att de sigur a cum fusese
pn a atunci.
n timp ce marea majoritate a membrilor Dietei n-ar ezitat
s a-l predea pe Luther r azbun arii Romei, multi dintre ei vedeau si
deplngeau stric aciunea care exista n biseric a si doreau o ndreptare
a abuzurilor care dominau n poporul german, ca urmare a coruptiei
si l acomiei din ierarhia roman a. Legatul prezentase conducerea
papal a n lumina cea mai favorabil a. Dar Domnul l-a inspirat pe un
membru al Dietei s a dea o descriere am anuntit a si real a efectelor
tiraniei papale. Cu o hot arre nobil a, ducele George de Saxonia
s-a ridicat n adunarea aceea princiar a si a ar atat cu o exactitate
teribil a am agirile si nelegiuirile papalit atii, precum si urm arile lor
nfrico s atoare. n ncheiere a spus:
Acestea sunt doar unele din abuzurile care strig a mpotriva
Romei. Orice ru sine a fost dat a la o parte si singurul lor scop este
... bani, bani, bani ... astfel c a predicatorii care ar trebui s a predice
adev arul nu spun dect minciuni si nu sunt numai tolerati, ci sunt
r aspl atiti, deoarece cu ct mai mari sunt minciunile, cu att mai mare
este c stigul. Din acest izvor murdar izvor asc asemenea ape infecte.
Depravarea d a mna cu l acomia.... Vai, ru sinea f acut a de cler este
aceea care arunc a att de multe suete s armane n condamnarea
ve snic a. Trebuie s a se fac a o reform a general a. (Idem, b.7, cap.4) [150]
O demascare mai iscusit a si mai energic a a abuzurilor papale nu
putea prezentat a nici chiar de Luther, dar faptul c a vorbitorul era
un adversar hot art al reformatorului a f acut ca inuenta cuvintelor
lui s a e si mai mare.
Dac a ochii adun arii ar fost deschi si, ei ar v azut ngerii lui
Dumnezeu n mijlocul lor, r aspndind raze de lumin a n ntunericul
r at acirii si deschiznd mintile si inimile pentru primirea adev arului.
Puterea adev arului si ntelepciunii lui Dumnezeu era aceea care
i st apnea chiar si pe adversarii Reformei, preg atind astfel calea
pentru marea lucrare ce urma s a e ndeplinit a. Martin Luther n-
a fost prezent; dar glasul Unuia mai mare dect el fusese auzit n
adunarea aceea.
Dieta a numit un comitet care s a preg ateasc a o list a a abuzurilor
papale care ap asau att de greu asupra poporului german. Aceast a
list a, care cuprindea o sut a una descrieri am anuntite, a fost prezentat a
mp aratului mpreun a cu cererea de a se lua de ndat a m asuri pentru
ndreptarea acestor abuzuri. Cte suete cre stine pierdute, spuneau
petitionarii, ct a dezaprobare, cte stoarceri din cauza ru sinii care
nconjoar a corpul cre stin at atii! Este de datoria noastr a s a prevenim
ruina si dezonoarea poporului nostru. Pentru motivul acesta, v a
rug am umiliti si cu foarte mare grab a s a porunciti o reform a general a
si s a v a luati r aspunderea pentru realizarea ei. (Idem, b.7, cap.4)
Consiliul a cerut, acum, ca Luther s a apar a naintea lui. n ciuda
st aruintelor si amenint arilor lui Aleander, mp aratul a fost de acord
n cele din urm a si Luther a fost chemat s a apar a naintea Dietei. O
dat a cu chemarea a fost dat si un bilet de liber a trecere, asigurndu-
i napoierea ntr-un loc sigur. Acesta a fost dus la Wittenberg de
curierul care a fost ns arcinat s a-l aduc a la Worms.
Prietenii lui Luther erau ngroziti si mhniti. Cunoscnd prejude-
c atile si vr ajm a sia mpotriva lui, se temeau c a nici m acar biletul de
liber a trecere nu va respectat si au st aruit de el s a nu- si pun a viata
n primejdie. El le-a r aspuns: Papista sii nu doresc ca eu s a vin la [151]
Worms, ci condamnarea si moartea mea. Dar aceasta nu intereseaz a.
Rugati-v a nu pentru mine, ci pentru Cuvntul lui Dumnezeu.... Hris-
tos mi va da Duhul S au pentru a-i nvinge pe ace sti slujitori ai
r at acirii. i sdez n timpul vietii mele si voi triumfa asupra lor prin
moartea mea. Ei se ngr am adesc la Worms pentru a m a constrnge
s a retractez; si iat a care va r aspunsul meu: Am spus mai nainte
c a papa era vicarul lui Hristos; acum sustin c a el este vr ajma sul
Domnului nostru si apostolul lui Satana. (Idem, b.7, cap.6)
Luther nu urma s a fac a aceast a c al atorie primejdioas a singur. n
afar a de trimisul imperial, trei dintre cei mai hot arti prieteni s-au
decis s a-l nsoteasc a. Melanchton dorea cu nfocare s a li se al ature.
Inima lui era strns legat a de a lui Luther si a st aruit s a-l urmeze,
dac a era nevoie, n temnit a sau la moarte. Dar st aruintele lui au fost
refuzate. Dac a Luther ar pierit, atunci n adejdea Reformei trebuia
s a treac a asupra tn arului s au colaborator. Cnd s-a desp artit de
Melanchton, reformatorul a spus: Dac a nu m a ntorc si vr ajma sii
mei m a vor condamna la moarte, tu continu a s a nveti si r ami
statornic de partea adev arului. Lucreaz a n locul meu.... Dac a tu vei
tr ai, moartea mea va avea prea putine urm ari. (Idem, b.7, cap.7).
Studentii si cet atenii care se adunaser a s a e martori la plecarea lui
Luther erau profund mi scati. O mare multime, format a din aceia ale
c aror inimi fuseser a mi scate de Evanghelie, si-au luat r amas bun
plngnd. A sa a plecat reformatorul mpreun a cu tovar a sii lui din
Wittenberg.
n timpul c al atoriei au v azut c a mintea oamenilor era ap asat a de
presimtiri ntunecate. n unele ora se nu li s-a dat nici o onoare. Cnd
s-au oprit seara pentru odihn a, un preot le-a m arturisit, prietene ste,
temerile lui, nf ati snd naintea lui Luther portretul unui reformator
italian care suferise moartea de martir. A doua zi au aat c a scrierile
lui Luther fuseser a condamnate la Worms. Solii imperiali aduceau
la cuno stint a decretul mp aratului si cereau oamenilor s a aduc a
lucr arile proscrise magistratilor. Trimisul mp aratului, temndu-se
pentru siguranta lui Luther n fata Dietei si gndind c a hot arrea
lui s-ar putea cl atina, l-a ntrebat dac a dorea s a mearg a nainte. El
a r aspuns: Cu toate c a sunt proscris n toate ora sele, voi merge
nainte. (Idem, b.7, cap.7) [152]
La Erfurt a fost primit cu cinste. nconjurat de multimile admi-
ratoare, a trecut pe str azile pe care le cutreierase de multe ori cu
traista lui de cer setor. A vizitat chilia de la m an astire si si-a amintit
de luptele prin care lumina care inunda acum Germania i lumi-
nase suetul. A fost rugat s a predice. Acest lucru i fusese interzis,
dar trimisul i-a dat ncuviintarea si c alug arul care odinioar a fusese
salahorul m an astirii s-a urcat la amvon.
A vorbit acelei adun ari mari din cuvintele lui Hristos: Pace
vou a. Filozo, doctori si scriitori, a spus el, s-au str aduit s a-i
nvete pe oameni calea de a obtine viata ve snic a si n-au reu sit. V a
voi ar ata ast azi calea.... Dumnezeu a ridicat dintre morti un Om, pe
Domnul Isus Hristos, ca s a distrug a moartea, s a nimiceasc a p acatul si
s a sigileze portile iadului. Aceasta este lucrarea mntuirii.... Hristos
a biruit! Aceasta este vestea plin a de bucurie; si noi suntem mntuiti
prin lucrarea Sa si nu prin faptele noastre.... Domnul nostru Isus
Hristos a zis: Pace vou a, uitati-v a la minile Mele, ceea ce vrea s a
spun a: Iat a, omule! Eu si numai Eu sunt acela care ti-am ndep artat
p acatul si te-am r ascump arat; iar acum tu ai pace, zice Domnul.
El a continuat ar atnd c a adev arata credint a va manifestat a
printr-o viat a sfnt a. Din moment ce Dumnezeu ne-a mntuit, s a
facem n a sa fel, nct faptele noastre s a e primite naintea Lui.
E sti bogat? Administreaz a-ti bunurile pentru mplinirea nevoilor
s aracului. E sti s arac? Slujba ta s a e primit a naintea celui bogat.
Dac a munca ta este numai pentru tine, atunci serviciul pe care tu
pretinzi c a l aduci lui Dumnezeu este o minciun a. (Idem, b.7, cap.7)
Oamenii ascultau ca fermecati. Pinea vietii era frnt a acelor
suete amnde. Hristos era n altat naintea lor mai presus de papi,
legati, mp arati si regi. Luther n-a f acut nici o aluzie la situatia
sa primejdioas a. Nu c auta s a e obiectul discutiei si al simpatiei.
Contemplndu-L pe Hristos, el s-a pierdut pe sine din vedere. El
se ascunsese n spatele Omului Calvarului, c autnd s a-L prezinte
numai pe Isus ca ind R ascump ar atorul p ac ato silor. [153]
Pe m asur a ce reformatorul si continua c al atoria, era privit peste
tot cu un mare interes. O multime de oameni sinceri se mbulzeau
n jurul lui si glasuri prietenoase l avertizau cu privire la scopul
romani stilor. Te vor arde, spunea unul, si-ti vor preface trupul n
cenu s a, a sa cum au f acut cu Jan Huss. Luther r aspundea: Chiar
dac a ar aprinde un foc pe tot drumul de la Worms la Wittenberg,
ale c arui ac ari s a ajung a pn a la cer, a s trece prin el n numele
Domnului; m a voi prezenta naintea lor; voi intra n gura balaurului
si-i voi sf arma dintii, m arturisindu-L pe Domnul Isus Hristos.
(Idem, b.7, cap.7)
Ve stile cu privire la apropierea lui au produs la Worms o mare
fr amntare. Prietenii s ai tremurau gndindu-se la siguranta lui; iar
du smanii se ngrijorau pentru succesul cauzei lor. Au fost f acute
eforturi st aruitoare pentru a-l mpiedica s a intre n ora s. n urma
uneltirilor papista silor, a fost sf atuit s a mearg a la castelul unui ca-
valer prieten, unde se spunea c a toate nentelegerile vor rezolvate
prietene ste. Prietenii au ncercat s a-i m areasc a temerile nf ati sndu-i
primejdiile care l amenintau. Dar toate eforturile au fost n zadar.
Luther care era nenfricat declar a: Chiar dac a ar n Worms tot at-
tia demoni, cte tigle sunt pe acoperi suri, tot voi intra n el. (Idem,
b.7, cap.7)
La sosirea n Worms, foarte multi oameni s-au ngr am adit la porti
pentru a-i ura bun venit. O a sa multime nu se adunase s a-l salute
nici pe mp arat. Animatia era intens a, iar din mijlocul multimii se
auzi un glas plin de jale care i cnta un cntec de ngrop aciune,
ca o avertizare cu privire la soarta care-l a stepta. Dumnezeu va
ap ar atorul meu, spuse el cnd cobor din tr asur a.
Papista sii nu crezuser a c a Luther se va aventura s a apar a la
Worms; de aceea, la sosirea lui i-a cuprins consternarea. ndat a,
mp aratul i-a convocat pe membrii consiliului pentru a se consf atui
ce cale trebuie urmat a. Unul dintre episcopi, un papista s fanatic, a
spus: Ne-am consultat sucient n aceast a problem a. Maiestatea
voastr a imperial a s a scape ct mai curnd de acest om. Sigismund
nu l-a condamnat la moarte pe Jan Huss? Noi nu suntem obligati
s a d am si nici s a mentinem biletul de liber a trecere al unui eretic. [154]
Nu, a r aspuns mp aratul, noi trebuie s a ne tinem f ag aduinta. (Idem,
b.7, cap.8). De aceea s-a hot art ca reformatorul s a e ascultat.
Tot ora sul era curios s a-l vad a pe acest om deosebit si o multime
de vizitatori au umplut repede curtea. Luther abia si revenise din
suferinta recent a; era obosit de c al atoria care-i consumase dou a
s apt amni; trebuia s a se preg ateasc a pentru a face fat a evenimentelor
importante din ziua urm atoare si de aceea avea nevoie de lini ste si
odihn a. Dar dorinta de a-l vedea era att de mare, nct s-a bucurat
doar de cteva ceasuri de odihn a, cnd nobili, cavaleri, preoti si
cet ateni s-au adunat dornici n jurul lui. Printre ace stia erau multi
dintre nobilii care ceruser a cu mult curaj mp aratului o reform a a
abuzurilor preotilor si care, spunea Luther, se hr aniser a cu totii din
Evanghelia mea. (Martyn p. 393). Vr ajma si si prieteni, deopotriv a,
veneau s a-l vad a pe c alug arul nenfricat; dar el i primea cu un calm
neab atut, r aspunznd tuturor cu demnitate si ntelepciune. nf ati sarea
i era hot art a si curajoas a. Fata lui palid a si slab a, avnd urme de
oboseal a si de suferint a, avea o expresie plin a de bun atate si chiar
de bucurie. Solemnitatea si seriozitatea profund a a cuvintelor lui i
d adeau o putere c areia nu-i puteau rezista nici vr ajma sii lui. Att
prietenii, ct si du smanii erau plini de uimire. Unii erau convin si c a
l nsotea o putere divin a; altii declarau ca si fariseii despre Hristos:
Are drac.
A doua zi, Luther a fost somat s a se prezinte naintea Dietei. Un
slujba s imperial a fost ns arcinat s a-l conduc a n sala de adunare;
dar cu mare greutate a ajuns acolo. Toate intr arile erau ntesate de
spectatori, dornici s a-l vad a pe c alug arul care ndr aznise s a se opun a
autorit atii papei.
Cnd era gata s a intre n fata judec atorilor, un general b atrn, un
erou a numeroase b at alii, i-a spus cu bun atate: S armane c alug ar,
s armane c alug ar, e sti gata s a iei o pozitie mai nobil a dect am luat
eu sau alti c apitani n cele mai sngeroase b at alii ale noastre. Dac a
ns a cauza ta este dreapt a si e sti sigur de ea, mergi nainte n numele [155]
Domnului si nu-ti e fric a de nimic. Dumnezeu nu te va p ar asi.
n cele din urm a, Luther se aa naintea Dietei. mp aratul st atea
pe tron. El era nconjurat de personalit atile cele mai ilustre din
mp ar atie. Niciodat a nu mai st atuse vreun om n fata unei adun ari
mai impun atoare ca aceea n fata c areia trebuia s a r aspund a Martin
Luther de credinta lui. Aceast a nf ati sare era deja un semnal al
biruintei asupra papalit atii. Papa l condamnase, dar acum el st atea
naintea unui tribunal care prin ns a si aceast a actiune se situa mai
presus de papa. Papa l pusese sub interdictie si-l exclusese din orice
societate omeneasc a si, cu toate acestea, fusese chemat ntr-un ton
plin de respect si primit naintea celei mai Auguste adun arii din
lume. Papa l condamnase la t acere ve snic a si acum el era gata
s a vorbeasc a naintea a mii de ascult atori atenti, adunati din cele
mai ndep artate p arti ale cre stin at atii. O revolutie uria s a s-a produs
n felul acesta datorit a concursului lui Luther. Roma se cobora de
pe tron si glasul unui c alug ar a fost acela care a provocat aceast a
umilire. (Idem, b.7, cap.8)
n fata acelei adun ari puternice si pline de demnitate, reforma-
torul, un om cu origine umil a, p area ngrozit si ncurcat. Mai multi
printi, observndu-i emotia, s-au apropiat de el, iar unul dintre ei i-a
soptit: Nu te teme de cei ce ucid trupul, dar nu pot ucide suetul.
Altul i-a spus: Cnd veti adu si naintea guvernatorilor si mp ara-
tilor pentru Numele Meu, v a va dat prin Duhul Tat alui vostru ce
va trebui s a spuneti. n felul acesta, cuvintele lui Hristos erau aduse
de oamenii mari ai lumii ca s a-l nt areasc a pe slujitorul Lui n ceasul
ncerc arii.
Luther a fost condus chiar n fata tronului mp aratului. O t acere
adnc a a c azut peste adunarea ntesat a de oameni. Apoi, un slujitor
imperial s-a ridicat si, ar atnd c atre o colectie de scrieri ale lui
Luther, a cerut ca reformatorul s a r aspund a la dou a ntreb ari: dac a
le recunoa ste ca ind ale lui si dac a este gata s a retracteze p arerile
pe care le avansase n ele. Titlurile c artilor ind citite, Luther a [156]
r aspuns c a n ceea ce prive ste prima ntrebare recunoa ste c artile
ca ind ale lui. n ceea ce prive ste a doua ntrebare, r aspunse
el, v aznd c a este o problem a care prive ste credinta si mntuirea
suetelor si n care este implicat Cuvntul lui Dumnezeu, comoara
cea mai pretioas a din cer si de pe p amnt, a s proceda f ar a prevedere
dac a a s r aspunde f ar a s a mai gndesc. A s putea arma mai putin
dect o cere mprejurarea sau mai mult dect cere adev arul si s a
p ac atuiesc n felul acesta mpotriva Cuvntului lui Hristos: De
oricine se va lep ada de Mine naintea oamenilor M a voi lep ada si Eu
de el naintea Tat alui Meu care este n ceruri (Matei 10, 33). Pentru
motivul acesta rog maiestatea voastr a imperial a, cu toat a umilinta,
s a-mi dea timp ca s a r aspund f ar a s a p ac atuiesc mpotriva Cuvntului
lui Dumnezeu. (DAubigne, b.7, cap.8)
F acnd cererea aceasta, Luther a procedat cu ntelepciune. Proce-
deul lui a convins adunarea c a n-a lucrat din pasiune sau din impuls.
Aceast a calmitate si st apnire de sine, nea steptat a de la acela care
se dovedise ndr aznet si intransigent, s-au ad augat puterii lui si l-a
f acut n stare dup a aceea s a r aspund a cu o prevedere, o hot arre, o
ntelepciune si o demnitate care i-au surprins si i-au dezam agit pe
adversarii lui, mustrnd obr aznicia si mndria lor.
A doua zi trebuia s a apar a pentru a da r aspunsul nal. La un
moment dat si-a pierdut curajul, cnd si-a dat seama de fortele care
se uniser a mpotriva adev arului. Credinta i-a sl abit; groaza si tremu-
ratul l-au cuprins si dezgustul l-a cople sit. Primejdiile se nmulteau;
du smanii p areau gata s a c stige biruinta, iar puterile ntunericului
erau pe punctul de a nvinge. Norii se adunau n jurul lui si p areau
s a-l despart a de Dumnezeu. Dorea asigurarea c a Domnul o stirilor
va cu el. n groaza suetului s au s-a aruncat cu fata la p amnt si a
l asat s a se aud a acele strig ate sf sietoare de inim a, pe care nimeni
altul dect Dumnezeu le poate ntelege pe deplin.
O, Dumnezeule atotputernic si ve snic, se rug a el, ct de teri-
bil a este lumea aceasta; iat a, si deschide gura s a m a nghit a, iar eu
am o att de slab a ncredere n Tine.... Dac a ar s a-mi pun ncrede- [157]
rea numai n puterea lumii acesteia, totul s-ar sfr si.... Ceasul meu
din urm a a venit, condamnarea mea a fost pronuntat a.... O, Dumne-
zeule, ajut a-m a mpotriva ntelepciunii lumii. F a aceasta.... Numai
Tu ... c aci nu este lucrarea mea, ci a Ta ... Eu nu am nimic a face aici,
nimic pentru care s a m a lupt cu ace sti mai mari ai lumii... Dar cauza
este a Ta... si este o cauz a dreapt a si ve snic a. O, Doamne, ajut a-m a!
Dumnezeule credincios si neschimb ator, nu-mi pun ncrederea n
nici un om... Tot ce este omenesc este nesigur; tot ce vine de la
om este zadarnic. Tu m-ai ales pentru aceast a lucrare... Stai lng a
mine pentru numele Preaiubitului T au Fiu Isus Hristos, care este
ap ar atorul meu, scutul si turnul meu cel tare. (Idem, b.7, cap.8)
Providenta atotnteleapt a i-a ng aduit lui Luther s a- si dea seama
de pericolul n care se g asea, ca s a nu se ncread a n puterea lui si
s a se avnte cu ngmfare n primejdie. Dar nu teama de suferintele
personale, teama de chin sau de moartea care p area c a va avea
loc n scurt a vreme, era aceea care-l cople sea de groaz a. Ajunsese
n mijlocul crizei si- si simtea nevrednicia de a o ntmpina. Prin
sl abiciunea lui, cauza adev arului ar putut suferi pierderi. Nu pentru
propria sigurant a, ci pentru triumful Evangheliei s-a luptat Luther
cu Dumnezeu. Groaza si lupta suetului s au erau ca ale lui Iacov
n lupta din acea noapte, lng a prul singuratic. Ca si Iacov, el s-a
luptat cu Dumnezeu si a biruit. n neajutorarea sa crunt a, credinta
lui s-a prins de Hristos, Eliberatorul cel puternic. A fost nt arit cu
asigurarea c a nu va singur naintea Consiliului. Pacea s-a rentors
n suetul lui si s-a bucurat pentru c a i s-a ng aduit s a nalte Cuvntul
lui Dumnezeu naintea conduc atorilor popoarelor.
Cu o nestr amutat a ncredere n Dumnezeu, Luther s-a preg a-
tit pentru lupta care-i st atea n fat a. A meditat la r aspunsul s au, a
examinat pasajele din scrierile lui si a scos din Scripturi dovezi
potrivite pentru a- si sustine pozitia. Apoi, punndu- si mna stng a
pe Volumul sacru care era deschis naintea lui, si-a ridicat mna
dreapt a spre cer si a jurat s a r amn a credincios Evangheliei si s a- si
m arturiseasc a cu sinceritate credinta chiar dac a va trebui s a sigileze [158]
m arturia cu sngele s au. (Idem, b.7, cap.8)
Cnd a fost condus din nou n Diet a, fata sa nu purta nici o urm a
de team a sau de ncurc atur a. Lini stit si pa snic, dar n acela si timp
curajos si nobil, a stat ca martor al lui Dumnezeu naintea mai marilor
p amntului. Slujba sul imperial l-a ntrebat care i era hot arrea, dac a
dorea sau nu s a- si retracteze nv at aturile. Luther a r aspuns pe un
ton umil si supus, f ar a violent a sau patim a; comportamentul i-a
fost respectuos si modest, ar atnd o ncredere si o bucurie care au
surprins ntreaga adunare.
Prea luminate mp arat, ilu stri printi si stimati domni, a nceput
Luther, stau naintea voastr a ast azi, n conformitate cu porunca ce
mi-a fost dat a ieri si, prin harul lui Dumnezeu, conjur pe maiestatea
voastr a si n altimile voastre Auguste de a asculta cu ng aduint a la
ap ararea unei cauze care sunt sigur c a este dreapt a si adev arat a. Dac a
din ne stiint a a s c alca obiceiurile si bunele maniere ale curtilor, v a
rog s a m a iertati; c aci n-am fost crescut n palatele regilor, ci n
chiliile m an astirii. (Idem, b.7, cap.8)
Apoi, intrnd n subiect, a declarat c a lucr arile publicate nu aveau
toate acela si caracter. n unele el tratase despre credint a si despre
faptele bune, pe care chiar du smanii le declaraser a nu numai ne-
primejdioase, dar chiar folositoare. A le retracta ar nsemnat s a
condamne adev arurile pe care n genere toti le admiteau. A doua
categorie consta n scrieri care expuneau coruptiile si abuzurile papa-
lit atii. A retrage aceste lucr ari ar nsemnat nt arirea tiraniei Romei
si deschiderea unei u si mai largi pentru multe si mari f ar adelegi. n
a treia categorie din aceste c arti, atacase persoanele care ap araser a
relele existente. Cu privire la acestea m arturisea sincer c a fusese
mai aspru dect se cuvenea. N-a pretins c a este f ar a gre seal a; dar nu
putea retrage nici aceste c arti, c aci pe aceast a cale i-ar ncurajat
pe du smanii adev arului si ace stia ar folosit ocazia de a zdrobi cu
mult a cruzime poporul lui Dumnezeu. [159]
Dar eu sunt doar un om si nu Dumnezeu, a continuat el, m a
voi ap ara de aceea ca si Hristos: dac a am vorbit r au, arat a-mi r aul....
Prin harul lui Dumnezeu, v a conjur, prea luminate mp arate, pe voi,
ilu stri printi si toti oamenii de orice rang, s a-mi dovediti din scrierile
proorocilor si ale apostolilor c a m-am r at acit. De ndat a ce voi
convins de lucrul acesta, voi retracta orice gre seal a si voi cel dinti
care voi lep ada c artile mele si le voi arunca n foc.
Ceea ce am spus acum arat a clar, n ad ajduiesc, c a am cnt arit
cu grij a si am tinut seama de primejdiile la care m a expun; departe
de a nsp aimntat, m a bucur s a v ad c a Evanghelia este acum, ca
si n vremurile de mai nainte, o cauz a de tulburare si discordie.
Acesta este caracterul, aceasta este soarta Cuvntului lui Dumnezeu.
N-am venit s a aduc pacea pe p amnt, ci sabia, a spus Isus Hristos.
Dumnezeu este minunat si nfrico sat n sfaturile Sale; feriti-v a ca nu
cumva, sub motivul c a stingeti certurile, s a prigoniti sfntul Cuvnt
al lui Dumnezeu si s a atrageti asupra voastr a un potop nfrico sat de
primejdii de nenvins, de dezastre imediate si de pustiire ve snic a....
A s putea cita multe exemple din descoperirile lui Dumnezeu. A s
putea vorbi despre faraoni, despre mp aratii Babilonului si aceia ai
lui Israel, ale c aror lucr ari n-au contribuit niciodat a mai cu efect
la propria distrugere dect atunci cnd au c autat prin consf atuiri,
n aparent a foarte ntelepte, s a- si nt areasc a st apnirea. Dumnezeu
mut a muntii din loc si ei nu stiu lucrul acesta. (Idem, b.7, cap.8)
Luther vorbise n limba german a; i s-a cerut apoi s a repete ace-
lea si cuvinte n limba latin a. De si era obosit din cauza eforturilor
anterioare, nu s-a plns si a rostit iar a si cuvntarea cu aceea si clari-
tate si energie ca si prima dat a. Providenta lui Dumnezeu l-a condus
n lucrarea aceasta. Mintea multora dintre printi era att de orbit a
de r at acire si de superstitie, nct la prima rostire n-au v azut puterea
rationamentului lui Luther; dar repetarea aceasta i-a f acut n stare s a
nteleag a clar punctele prezentate. Aceia care si nchiseser a ochii [160]
cu nc ap atnare fat a de lumin a si se hot arser a s a nu se lase convin si
de adev ar s-au mniat de puterea cuvintelor lui Luther. Cnd si-a
terminat cuvntarea, purt atorul de cuvnt al Dietei a spus cu mnie:
N-ai r aspuns la ntrebarea care ti-a fost pus a.... Ti se cere s a dai un
r aspuns clar si precis.... Retractezi sau nu?
Reformatorul a r aspuns: Pentru c a tu, prea luminat a maiestate
si voi nalti conduc atori, mi cereti un r aspuns clar, simplu si precis,
vi-l voi da si este acesta: Nu-mi pot supune credinta nici papei si nici
conciliilor, deoarece este limpede ca lumina zilei c a de multe ori au
gre sit si s-au contrazis unii cu altii. De aceea, dac a nu sunt convins
cu m arturia Scripturii sau printr-un rationament clar, dac a nu sunt
convins cu ajutorul pasajelor pe care le-am citat si dac a ele nu-mi
supun con stiinta Cuvntului lui Dumnezeu, nu pot si nu voi retracta,
c aci e periculos pentru un cre stin s a vorbeasc a mpotriva con stiintei
lui. Aici stau si nu pot face altfel. A sa s a-mi ajute Dumnezeu! Amin.
(Idem, b.7, cap.8)
Astfel a r amas acest b arbat drept pe temelia sigur a a Cuvntului
lui Dumnezeu. Lumina cerului i-a iluminat fata. M aretia si cur atia
caracterului s au, pacea si bucuria inimii au fost v azute de toti atunci
cnd m arturisea mpotriva puterii r at acirii si n favoarea superiorit atii
acelei credinte care biruie lumea.
ntreaga adunare a r amas un timp uimit a si f ar a cuvnt. La primul
r aspuns, Luther vorbise pe un ton moderat, cu o tinut a respectuoas a
si supus a. Romani stii au interpretat acest fapt ca o dovad a a sl a-
birii curajului. Ei au primit cererea pentru amnare mai degrab a
ca o anticipare a retract arii. nsu si mp aratul, observnd cu un aer
dispretuitor nf ati sarea lui de c alug ar, mbr ac amintea lui modest a
si simplitatea cuvnt arii lui, declar a: Niciodat a nu va face acest
c alug ar un eretic din mine. Dar curajul si hot arrea pe care le-a
manifestat, mpreun a cu puterea si claritatea rationamentelor lui, i-au
surprins pe toti cei prezenti. mp aratul, plin de admiratie, a exclamat: [161]
Acest c alug ar vorbe ste cu o inim a att de ndr azneat a si cu un curaj
att de neclintit. Multi dintre printii germani priveau cu mndrie si
cu bucurie la acest reprezentant al natiunii lor.
Partizanii Romei fuseser a nfrnti; cauza lor ap area ntr-o lumin a
defavorabil a. Ei c autau s a- si mentin a puterea, nu f acnd apel la
Scripturi, ci recurgnd la amenint ari, argumentul dintotdeauna al
Romei. Purt atorul de cuvnt al Dietei i strig a: Dac a nu retractezi,
mp aratul si statele mp ar atiei se vor sf atui cu privire la m asurile pe
care le vom adopta mpotriva unui eretic incorigibil.
Prietenii lui Luther, care ascultaser a cu mare bucurie nobila sa
ap arare, s-au cutremurat la auzul acestor cuvinte, dar nsu si refor-
matorul a spus lini stit: Dumnezeu s a-mi ajute, dar nu pot retracta
nimic. (Idem, b.7, cap.8)
I s-a spus s a se retrag a din Diet a, n timp ce printii urmau s a
se sf atuiasc a. Se simtea c a a venit o mare criz a. Refuzul lui Luther
de a se supune putea afecta istoria bisericii pentru secole ntregi.
De aceea s-a hot art s a i se mai dea o ocazie de a retracta. Pentru
ultima oar a a fost adus n adunare. Din nou a fost ntrebat dac a vrea
s a renunte la nv at aturile lui. Nu am alt r aspuns de dat, a spus el,
dect acela pe care l-am dat. Era clar c a nu putea determinat nici
prin promisiuni si nici prin amenint ari, ca s a se supun a ordinului
Romei.
Conduc atorii papali s-au mniat pentru c a puterea lor, care i
f acuse pe regi si pe nobili s a tremure, era astfel dispretuit a de un
c alug ar umil; ei voiau s a-l fac a s a le simt a mnia, torturndu-i viata.
Dar Luther, ntelegnd primejdia, vorbise tuturor cu demnitatea si
calmul cuvenit unui cre stin. n cuvintele sale nu fusese nici mndrie,
nici patim a si nici declaratii neadev arate. El se pierduse pe sine din
vedere, precum si pe oamenii mari care-l nconjurau, si simtea c a
era n prezenta Unuia innit, superior papilor, prelatilor, regilor si
mp aratilor. Hristos vorbise prin m arturia lui Luther cu o putere si o [162]
m aretie care pentru moment i-au inspirat att pe prieteni, ct si pe
du smani cu team a si uimire. Duhul lui Dumnezeu fusese de fat a n
acel conciliu, impresionnd inimile conduc atorilor mp ar atiei. Mai
multi printi au recunoscut cu ndr azneal a dreptatea cauzei lui Luther.
Multi au fost convin si cu privire la adev ar; dar impresiile pe care
si le f acuser a n-au durat mult. Mai erau altii care nu si-au exprimat
imediat convingerile, dar care, dup a ce au cercetat Scripturile, au
devenit peste putin timp sustin atorii Reformei.
Electorul Frederic a steptase cu mare ngrijorare prezenta lui
Luther naintea Dietei si cu o adnc a emotie ascultase discursul lui.
Cu bucurie si cu mndrie, el fusese martor la curajul doctorului,
la statornicia si la st apnirea lui si s-a hot art s a stea mai ferm n
ap ararea lui. El a pus n contrast p artile aate n conict si a v azut
c a ntelepciunea papilor, a regilor si a prelatilor fusese f acut a f ar a
valoare de puterea adev arului. Papalitatea suferise o nfrngere care
urma s a e simtit a de toate popoarele si n toate veacurile.
Cnd trimisul papal si-a dat seama de efectul produs prin cu-
vntarea lui Luther, s-a temut mai mult dect oricnd c a siguranta
bisericii Romei se zdruncin a, de aceea s-a hot art s a foloseasc a toate
mijloacele de care dispunea pentru a obtine nimicirea reformatorului.
Cu toat a elocventa si amabilitatea diplomatic a prin care se distingea
n mod deosebit, a ar atat tn arului mp arat nebunia si primejdia de
a jert, pentru cauza unui c alug ar nensemnat, prietenia si sprijinul
puternicului scaun al Romei.
Cuvintele lui n-au r amas f ar a efect. n ziua urm atoare r aspun-
sului dat de Luther, Carol a f acut n a sa fel, nct s a e prezentat
Dietei un mesaj, prin care anunta hot arrea lui de a urma politica
nainta silor s ai, de a mentine si de a ap ara religia catolic a. Pentru
c a Luther refuzase s a renunte la r at acirile lui, aveau s a e luate cele
mai aspre m asuri mpotriva lui si a r at acirilor pe care le predica.
Un c alug ar umil, ndemnat de propria nebunie, s-a ridicat mpotriva
credintei cre stin at atii. Pentru a opri aceast a lips a de respect, voi jert
regatele, comorile, prietenii, trupul, sngele, suetul si viata mea. [163]
Sunt gata s a-l alung pe Augustinul Luther, interzicndu-i s a provoace
cea mai nensemnat a dezordine printre oameni; l voi trata pe el si
pe adeptii lui ca pe ni ste eretici nc ap atnati, cu excomunicarea, cu
interdictia si cu toate mijloacele destinate s a-i nimiceasc a. i chem
pe membrii statelor s a se comporte ca ni ste cre stini credincio si.
(Idem, b.7, cap.9). Cu toate acestea, mp aratul a declarat c a biletul
de liber a trecere al lui Luther trebuie respectat si c a, nainte de a se
lua m asuri mpotriva lui, trebuie s a i se ng aduie s a ajung a acas a n
sigurant a.
Dou a p areri contradictorii erau sustinute acum de c atre membrii
Dietei. Emisarii si reprezentantii papei au cerut din nou ca biletul de
liber a trecere al reformatorului s a nu e respectat. Rinul, spuneau ei,
trebuie s a primeasc a cenu sa lui, a sa cum a primit-o si pe aceea a lui
Jan Huss acum un veac (Idem, b.7, cap.9). Dar printii Germaniei, ei
n si si papista si si du smani jurati ai lui Luther, au protestat mpotriva
unei asemenea nc alc ari a ncrederii publice, considernd-o ca ind
o pat a pe onoarea natiunii. Ei si-au amintit de nenorocirile care
urmaser a mortii lui Huss si au declarat c a nu ndr azneau s a aduc a
din nou asupra Germaniei si asupra tn arului lor mp arat acele rele
ngrozitoare.
Carol nsu si, la aceast a propunere mr sav a, a spus: Chiar dac a
onoarea si credinta ar alungate din toat a lumea, ele trebuie s a- si
g aseasc a refugiul n inimile printilor. (Idem, b.7, cap.9). El a fost
apoi ndemnat de cruzii du smani catolici ai lui Luther s a procedeze
cu el a sa cum a procedat Sigismund cu Huss l asndu-l pe mna
bisericii; dar, amintindu- si scena n care Huss n adunare public a,
ridicndu- si lanturile, l acuz a pe monarh pentru c alcarea jur amntu-
lui, Carol al V-lea a declarat: Nu doresc s a ro sesc ca Sigismund.
(Lenfant, vol. 1, p. 422)
Cu toate acestea, Carol respinsese n mod deliberat adev arurile
prezentate de Luther. Sunt ferm hot art s a urmez exemplul nainta-
silor mei, scria monarhul. (DAubigne, b.7, cap.9). El s-a hot art s a
nu p ar aseasc a drumul obiceiului mo stenit nici chiar pentru a merge
pe c aile adev arului si ale neprih anirii. [164]
Pentru c a p arintii lui fuseser a astfel, si el dorea s a sustin a papa-
litatea, cu toate cruzimile si coruptia ei. Lund aceast a pozitie, el
refuz a s a primeasc a o alt a lumin a mai mare dect aceea pe care o
primiser a p arintii s ai si s a ndeplineasc a vreo datorie pe care ei nu o
ndepliniser a.
Sunt multi n zilele noastre care se tin de obiceiurile si de tra-
ditiile p arintilor lor. Cnd Domnul le trimite o lumin a mai mare, ei
refuz a s a o primeasc a, pentru c a, neind dat a p arintilor lor, n-a fost
primit a de ace stia. Noi ns a nu st am pe aceea si pozitie pe care au stat
si p arintii no stri; ca urmare, att datoriile, ct si r aspunderile noastre
nu sunt acelea si cu ale lor. Noi nu vom aprobati de Dumnezeu dac a
privim la exemplul p arintilor no stri pentru a ne stabili datoria, n
loc de a cerceta cuvntul adev arului pentru noi n sine. R aspunderea
noastr a este mai mare dect a fost aceea a nainta silor no stri. Noi
suntem r aspunz atori pentru lumina pe care ei au primit-o si care
ne-a fost dat a ca mo stenire, dar mai suntem r aspunz atori si pentru
acea lumin a mai mare care str aluce ste peste noi din Cuvntul lui
Dumnezeu.
Hristos spunea iudeilor necredincio si: Dac a n-a s venit si nu
le-a s vorbit, n-ar avea p acat; dar acum n-au nici o dezvinov atire
pentru p acatul lor. (Ioan 15, 22). Aceea si putere divin a vorbise si
prin Luther mp aratului si printilor germani. Si pe m asur a ce lumina
se rev arsa din Cuvntul lui Dumnezeu, Duhul S au st aruia pentru
ultima oar a pe lng a multi din adunarea aceea. A sa cum Pilat, cu
secole mai nainte, a ng aduit mndriei si popularit atii s a-i nchid a
inima fat a de Mntuitorul lumii, a sa cum Felix l-a trimis tremurnd
pe solul adev arului: De ast a dat a du-te; cnd voi avea timp te
voi chema, a sa cum Agripa cel mndru a m arturisit: Curnd mai
vrei tu s a m a faci cre stin (Faptele Apostolilor 24, 25; 26, 28), si
totu si au ntors spatele soliei trimise de cer tot a sa Carol al V-lea,
supunndu-se poruncilor mndriei si intereselor lume sti, a hot art
s a resping a lumina adev arului.
Zvonurile cu privire la uneltirile mpotriva lui Luther erau larg
r aspndite, producnd o mare fr amntare n ora s. [165]
Reformatorul c stigase multi prieteni care, cunoscnd cruzimea
tr ad atoare a Romei fat a de toti aceia care ndr aznesc s a denunte
coruptiile ei, au hot art c a el nu trebuie s a e sacricat. Sute de
nobili s-au angajat s a-l ocroteasc a. Nu putini au fost aceia care au
denuntat mesajul regal ca ind o supunere din sl abiciune fat a de
puterea st apnitoare a Romei. Pe u sile caselor si n pietele publice
erau a sezate pancarte, unele condamnndu-l, iar altele ap arndu-l
pe Luther. Pe una din acestea erau scrise numai cuvintele pline de
nteles ale nteleptului: Vai de tine tar a, al c arei mp arat este un
copil. (Ecles. 10,16). Entuziasmul poporului n favoarea lui Luther
n toat a Germania a convins att pe mp arat, ct si Dieta c a orice
nedreptate dovedit a fat a de el ar putut primejdui pacea imperiului
si chiar stabilitatea tronului.
Frederic de Saxonia p astra o rezerv a bine studiat a, ascunzndu- si
cu grij a adev aratele lui sentimente fat a de reformator, n timp ce l
p azea cu o vigilent a neobosit a, veghind la toate mi sc arile lui si ale
du smanilor s ai. Dar erau multi care nu f acuser a nici o ncercare de a-
si ascunde simpatia fat a de Luther. Era vizitat de printi, conti, baroni
si de alte persoane deosebite, att laici, ct si preoti. C am aruta
doctorului, scria Spalatin, nu putea cuprinde pe toti vizitatorii care
soseau. (Martyn, vol. 1, p. 404). Oamenii priveau la el ca si cnd
ar fost mai mult dect un om. Chiar si aceia care nu credeau n
nv at aturile lui nu puteau dect s a admire acea integritate distins a
care l-a f acut s a se expun a mortii dect s a- si calce pe con stiint a.
Au fost f acute eforturi st aruitoare pentru a obtine consimt amn-
tul lui Luther de a face un compromis cu Roma. Nobili si printi
i-au spus c a, dac a va continua s a pun a judecata proprie mpotriva
aceleia a bisericii si a conciliilor, urma s a e n curnd alungat din
imperiu si nu va avea nici o ap arare. La acest apel Luther a r aspuns:
Evanghelia lui Hristos nu poate predicat a f ar a pierderi.... De ce
atunci s a m a despart a frica sau primejdia de arestare, de Domnul
si de acel Cuvnt divin care singur este adev arul? Nu; vreau mai [166]
degrab a s a-mi dau trupul, sngele si viata. (DAubigne, b.7, cap.10)
A fost din nou somat s a se supun a judec atii mp aratului, dar nici
atunci nu avea de ce s a se team a. Consimt, a r aspuns el, din toat a
inima mea ca mp aratul, printii si chiar cel mai nensemnat cre stin
s a cerceteze si s a judece lucr arile mele; dar cu o conditie, si anume
aceea de a lua Cuvntul lui Dumnezeu ca m asur a. Oamenii nu au
altceva de f acut dect s a-l asculte. Nu-mi siliti con stiinta, care este
legat a si nl antuit a de Sntele Scripturi. (Idem, b.7, cap.10)
La un alt apel, el a r aspuns: Consimt s a renunt la biletul meu de
liber a trecere. mi a sez persoana si viata n minile mp aratului, dar
Cuvntul lui Dumnezeu niciodat a! (Idem, b.7, cap.10). S-a declarat
de acord de a se supune hot arrii unui conciliu general, dar numai
punnd conditia ca acelui conciliu s a i se cear a s a hot arasc a dup a
Scripturi. n ceea ce prive ste credinta si Cuvntul lui Dumnezeu,
ad auga el, orice cre stin poate un tot att de bun judec ator pentru
sine ca si papa, chiar dac a este sustinut de milioane de concilii.
(Martyn vol. 1, p. 410). Att prietenii, ct si du smanii s-au convins
pn a la urm a c a orice str aduint a pentru mp acare ar f ar a folos.
Dac a reformatorul ar cedat doar ntr-un singur punct, Satana
si o stile lui ar c stigat biruinta. Dar hot arrea lui nestr amutat a
a constituit mijlocul de eliberare al bisericii si nceputul unei ere
noi si mai bune. Inuenta acestui singur b arbat, care a ndr aznit
s a gndeasc a si s a actioneze independent n probleme de religie,
urma s a afecteze biserica si lumea nu numai n vremea sa, ci n
toate generatiile viitoare. Statornicia si credincio sia lui trebuiau s a-i
nt areasc a pe toti aceia care pn a la ncheierea timpului urmau s a
treac a printr-o experient a asem an atoare. Puterea si maiestatea lui
Dumnezeu au stat mai presus de orice conciliu al oamenilor, mai
presus de marea putere a lui Satana.
Lui Luther i s-a poruncit prin autoritatea mp aratului s a se n-
toarc a acas a, dar stia c a acest anunt va repede urmat de condam-
narea lui. De si nori amenint atori i umbreau orizontul, totu si, atunci
cnd a plecat din Worms, inima i s-a umplut de bucurie si prosl avire. [167]
Satana nsu si, spunea el, a p azit citadela papei; dar Hristos a f acut
o sp artur a mare n ea, iar Satana a fost constrns s a recunoasc a c a
Domnul este mai tare dect el. (DAubigne, b.7, cap.11)
Dup a plecare, dorind ca hot arrea lui s a nu e considerat a n
mod gre sit ca r azvr atire, Luther i-a scris mp aratului. Dumnezeu,
care este cercet atorul inimilor, mi este martor, spunea el, c a sunt
gata cu toat a sinceritatea s a ascult de maiestatea voastr a, n onoare
sau n dezonoare, n viat a sau n moarte, cu nici o exceptie n afar a
de aceea a Cuvntului lui Dumnezeu prin care tr aie ste omul. n toate
problemele vietii acesteia, credincio sia mea va nezdruncinat a, c aci
a pierde sau a c stiga aici nu are nici o valoare pentru mntuire. Dar
atunci cnd sunt n joc interese ve snice, Dumnezeu nu vrea ca omul
s a se supun a omului. C aci o astfel de supunere n problemele spiri-
tuale este o adev arat a nchinare si trebuie dat a numai Creatorului.
(Idem, b.7, cap. 11)
Plecnd de la Worms, Luther a fost nconjurat cu mai mult a
c aldur a dect la venire. Preoti princiari l salutau pe c alug arul ex-
comunicat, iar conduc atorii civili l cinsteau pe b arbatul pe care
mp aratul l atacase n public. A fost ndemnat s a predice si, n ciuda
interdictiei imperiale, s-a urcat iar a si la amvon. Niciodat a nu m-am
angajat s a nl antui Cuvntul lui Dumnezeu, zicea el, si nici n-o
voi face. (Martyn, vol. 1, p. 420)
N-a trecut mult a vreme de la plecarea lui din Worms, cnd pa-
pista sii au st aruit pe lng a mp arat s a dea un edict mpotriva lui.
n acest decret Luther era denuntat ca ind nsu si Satana n chip
de om si mbr acat n sutan a de c alug ar (DAubigne, b.7, cap.11).
S-a dat ordin ca, de ndat a ce va expira biletul de liber a trecere,
s a e luate m asuri pentru a-i opri lucrarea. Tuturor le era interzis
s a-l g azduiasc a, s a-i dea de mncare sau de b aut, s a-l ajute si s a-l
ncurajeze prin cuvinte sau prin fapte, n public sau n particular.
Trebuia s a e prins oriunde s-ar aat si dat n mna autorit atilor.
Si adeptii lui trebuiau s a e ntemnitati, iar bunurile lor conscate.
Scrierile lui trebuiau s a e distruse si, n cele din urm a, toti aceia
care ndr azneau s a lucreze contrar prevederilor acestui decret c adeau
sub condamnarea lui. [168]
Electorul de Saxonia si printii cei mai binevoitori fat a de Luther
au plecat din Worms la scurt a vreme dup a plecarea lui, iar decretul
mp aratului a primit conrmarea din partea Dietei. Acum romani stii
jubilau. Ei socoteau soarta reformatorului sigilat a.
Dar Dumnezeu preg atise o cale de sc apare pentru slujitorul Lui,
n acest ceas de primejdie. Un ochi veghetor urm arise mi sc arile lui
Luther si o inim a nobil a si cinstit a se hot arse s a-l scape. Era clar
c a Roma nu se va multumi cu nimic mai putin dect cu moartea
lui; numai ascunzndu-l putea sc apat din gura leului. Dumnezeu
a dat ntelepciune lui Frederic de Saxonia s a fac a un plan pentru
ocrotirea reformatorului. Prin colaborarea unor prieteni devotati
planul electorului a fost adus la ndeplinire, iar Luther a fost ascuns
att de prieteni, ct si de du smani. Pe drumul de ntoarcere spre
cas a a fost r apit, desp artit de nsotitori si dus n grab a prin p adure la
castelul din Wartburg, o cet atuie izolat a n munti. Att r apirea, ct si
ascunderea lui au fost nv aluite ntr-o tain a att de mare, nct nici
Frederic n-a stiut mult a vreme unde fusese ascuns. Aceast a ne stiint a
n-a fost f ar a plan; atta vreme ct electorul nu stia nimic despre
locul unde era Luther, nu putea descoperi nimic. Era multumit c a
reformatorul se a a n sigurant a si aceasta i era de ajuns.
Prim avara, vara si toamna au trecut si a venit din nou iarna, iar
Luther r amnea tot prizonier. Aleander mpreun a cu partizanii s ai
tres altau, creznd c a lumina Evangheliei se va stinge. Dar n loc de
aceasta, reformatorul si umplea candela din rezervorul adev arului
si lumina lui urma s a lumineze cu o str alucire si mai puternic a.
n siguranta ospitalier a de la Wartburg, Luther s-a bucurat pentru
o vreme de odihn a, dup a focul si tumultul luptei. Dar n-a putut
suporta mult a vreme odihna si lini stea. Obi snuit cu o viat a de intens a
activitate si de lupt a aprig a, nu putea s a r amn a inactiv. n acele
zile solitare, i-a revenit n minte starea bisericii si atunci strig a cu [169]
disperare: Vai! Nu exist a nici unul n aceste zile din urm a ale
mniei Sale, care s a stea ca un zid naintea Domnului si s a-l salveze
pe Israel! (Idem, b.9, cap.2). Gndurile lui se ntorceau iar a si la sine
si se temea s a nu e acuzat de la sitate, retr agndu-se din lupt a. Se
nvinuia pentru del asare si comoditate. n acela si timp, ndeplinea
zilnic lucr ari mai mari dect p area posibil s a ndeplineasc a un om.
Pana sa nu trnd avea. n timp ce du smanii lui se felicitau c a fusese
adus la t acere, erau uimiti si ncurcati de dovada palpabil a c a el
era nc a activ. O oaste de bro suri ie site de sub pana lui circulau
n toat a Germania. El a mai f acut aici un serviciu foarte important
pentru concet atenii lui, traducnd Noul Testament n limba german a.
De pe Patmosul lui stncos, a continuat timp de aproape un an s a
vesteasc a Evanghelia si s a mustre p acatele si r at acirile timpului s au.
Dar Dumnezeu l-a retras pe slujitorul S au din arena vietii publice
nu numai pentru a-l feri de mna du smanilor sau pentru a-i asigura
un timp de lini ste n vederea acestor lucr ari importante. Trebuiau
realizate lucr ari si mai pretioase dect acestea. n singur atatea si
obscuritatea acestei ascunz atori din munti, Luther a fost lipsit de
sprijinul omenesc si ndep artat de lauda lumii. A fost n felul acesta
salvat de mndrie si de ncredere n sine, care adesea sunt provocate
de succes. Prin suferint a si umilire, a fost preg atit din nou s a urce
n deplin a sigurant a pe culmile ametitoare pe care fusese adesea
n altat.
Cnd oamenii se bucur a de libertatea pe care le-o aduce adev arul,
sunt nclinati s a-i pream areasc a pe aceia pe care Dumnezeu i-a
folosit pentru a rupe lanturile r at acirii si superstitiei. Satana caut a
s a ndep arteze gndurile si afectiunile oamenilor de la Dumnezeu
si s a le ndrepte asupra instrumentelor omene sti; el i conduce s a
onoreze mai degrab a instrumentul si s a treac a cu vederea mna care
dirijeaz a toate evenimentele Providentei. Prea adesea conduc atorii
religio si, care sunt l audati si respectati n felul acesta, pierd din
vedere dependenta lor de Dumnezeu si sunt am agiti s a se ncread a
n ei n si si. Ca urmare, ei caut a s a st apneasc a mintea si con stiinta [170]
acelor oameni care sunt dispu si s a priveasc a la ei pentru c al auzire, n
loc s a priveasc a la Cuvntul lui Dumnezeu. Lucrarea reformei este
adesea ntrziat a din cauza acestui spirit ng aduit de c atre sustin atorii
ei. Dumnezeu dorea s a fereasc a de aceast a primejdie cauza Reformei.
El dorea ca lucrarea s a primeasc a nu amprenta omului, ci pe aceea a
lui Dumnezeu. Ochii oamenilor fuseser a ndreptati asupra lui Luther
ca ind exponentul adev arului; el a fost ascuns pentru ca ochii s a e
ndreptati spre Autorul ve snic al adev arului. [171]
Capitolul 9 Reformatorul elvetian
n alegerea uneltelor pentru reforma necesar a bisericii
se descoper a acela si plan divin ca si la ntemeierea ei. nv at atorul
ceresc i-a trecut cu vederea pe oamenii cei mari ai p amntului, pe
cei titrati si bogati, care erau obi snuiti s a primeasc a laude si omagii
ca frunta si ai poporului. Ei erau att de mndri si ncrez atori n ei
n si si pentru superioritatea lor ngmfat a, nct nu puteau adu si
s a simt a cu semenii lor si s a devin a colaboratori cu umilul Om
din Nazaret. Pescarilor nenv atati, truditori din Galilea, le-a fost
adresat a chemarea: Veniti dup a Mine si v a voi face pescari de
oameni. (Matei 4, 19). Ace sti ucenici erau b arbati umili si primitori
de nv at atur a. Cu ct erau inuentati mai putin de nv at atura r at acit a
a vremii lor, cu att mai cu succes putea Hristos s a-i educe si s a-i
instruiasc a pentru slujirea Sa. Tot a sa au stat lucrurile si n zilele
marii Reforme. Reformatorii de seam a erau b arbati cu o viat a umil a
b arbati care, dintre toti contemporanii lor, erau cei mai liberi de
mndria rangului ce-l aveau, precum si de inuenta bigotismului
si a preotiei. Planul lui Dumnezeu este de a folosi unelte smerite
pentru a mplini lucr ari mari. Atunci slava nu va dat a oamenilor,
ci Aceluia care lucreaz a prin ei vointa si nf aptuirea dup a buna Sa
pl acere.
La cteva s apt amni dup a na sterea lui Luther ntr-o colib a de
mineri din Saxonia, Ulrich Zwingli s-a n ascut ntr-o colib a de p astori
din Alpi. mprejur arile copil ariei lui Zwingli, precum si educatia
primilor s ai ani au fost astfel nct s a-l preg ateasc a pentru misiunea
lui viitoare. [172]
Crescut n mijlocul scenelor m arete ale naturii, cu frumuseti
sublime si maiestuoase, mintea i-a fost de timpuriu cuprins a de sim-
t amntul m aririi, puterii si maiest atii lui Dumnezeu. Istoria faptelor
de eroism petrecute n muntii natali i-a aprins aspiratiile tineretii. Si
al aturi de bunica lui evlavioas a asculta la cele cteva istorisiri biblice
pretioase pe care aceasta le culesese dintre legendele si traditiile
bisericii. Cu un interes deosebit, el asculta faptele mari ale patriarhi-
145
lor si profetilor, ale p astorilor care vegheau asupra turmelor lor pe
dealurile Palestinei, unde ngerii au vorbit cu ei despre Pruncul din
Betleem si despre Omul Calvarului.
Asemenea lui Johan Luther, tat al lui Zwingli dorea o educatie
pentru ul lui, a sa c a b aiatul a p ar asit de timpuriu v aile natale. Min-
tea lui s-a dezvoltat repede si n scurt a vreme g asirea unor profesori
competenti pentru a-l nv ata a devenit o problem a. La vrsta de
treisprezece ani a mers la Berna, care pe atunci avea cea mai celebr a
scoal a din Elvetia. Aici ns a, s-a ivit o primejdie care ameninta s a-i
distrug a viitorul lui promit ator. Eforturi hot arte au fost f acute de
ni ste c alug ari pentru a-l atrage ntr-o mn astire. C alug arii domini-
cani si franciscani erau pe atunci n lupt a pentru a c stiga favoarea
poporului. Astfel, ei ncercau s a si-o asigure prin fastul exterior al bi-
sericilor, prin pompa ceremonialului lor si prin atractiile renumitelor
moa ste si icoane f ac atoare de minuni.
Dominicanii din Berna au v azut c a, dac a l-ar putut c stiga pe
acest tn ar si talentat elev, si-ar asigurat att un izvor de c stig, ct
si onoare. Faptul c a era att de tn ar, darul lui nn ascut de vorbitor
si scriitor, precum si talentul s au muzical si poetic aveau s a e mai
eciente dect toat a pompa si parada lor, cu scopul de a-i atrage pe
oameni la slujbele lor religioase si la m arirea veniturilor ordinului lor
c alug aresc. Prin viclenie si prin lingu sire, au ncercat s a-l conving a
pe Zwingli s a intre n m an astirea lor. n timp ce era student, Martin
Luther se nchisese n chilia unei m an astiri si ar fost pierdut pentru
lume dac a providenta lui Dumnezeu nu l-ar liberat. Lui Zwingli
nu i s-a ng aduit s a fac a fat a aceleia si primejdii. [173]
n mod providential, tat al s au a fost informat cu privire la pla-
nurile c alug arilor. El nu avusese intentia ca b aiatul s a urmeze viata
trndav a si f ar a valoare a c alug arilor. V aznd c a era n joc viitorul
lui, l-a chemat s a se ntoarc a acas a f ar a ntrziere.
Chemarea tat alui a fost ascultat a, dar tn arul nu putea multumit
mult a vreme n v aile lui natale si n curnd si-a reluat studiile,
ap arnd dup a un scurt timp la Basel. Acolo a auzit Zwingli pentru
prima oar a Evanghelia si despre harul f ar a plat a al lui Dumnezeu.
Wittembach, un profesor de limbi vechi, n timp ce studia greaca
si ebraica, a fost inspirat s a cerceteze Sntele Scripturi si, n felul
acesta, razele luminii divine au luminat mintile studentilor aati
sub ndrumarea lui. El nv ata c a exist a un adev ar mai vechi si de
Reformatorul elvetian 147
o valoare innit mai mare dect teoriile nv atate de scolastici si
lozo. Acest adev ar vechi era acela c a moartea lui Hristos este
singura r ascump arare a p ac atosului. Pentru Zwingli, aceste cuvinte
au fost ca prima raz a de lumin a care apare naintea zorilor.
n scurt a vreme Zwingli a fost chemat de la Basel s a intre n
lucrarea sa. Primul cmp de lucru a fost ntr-o parohie din Alpi, nu
prea departe de v aile lui natale. Fiind hirotonit ca preot, s-a devotat
cu tot suetul cercet arii adev arului dumnezeiesc; c aci si-a dat bine
seama, spunea un prieten al reformatorului, ct de mult trebuie s a
cunoasc a acela c aruia i era ncredintat a turma lui Hristos. (Wylie,
b.8, cap.5). Pe m asur a ce studia Scripturile, i ap area tot mai clar
deosebirea dintre adev arurile lor si r at acirile Romei. S-a supus Bi-
bliei ca ind Cuvntul lui Dumnezeu, singura regul a ndestul atoare
si infailibil a. A v azut c a ea trebuia s a e propriul interpret. N-a
ndr aznit s a ncerce a explica Scriptura pentru a sustine o teorie sau
nv at atur a preconceput a, ci socotea de datoria lui s a predice nv at a-
turile ei directe si nendoielnice. A c autat s a se foloseasc a de orice
mijloc de care dispunea pentru a ajunge la o ntelegere deplin a si co-
rect a a sensului ei si cerea ajutorul Duhului Sfnt care, spunea el, l
descoper a tuturor acelora care-l caut a cu sinceritate si cu rug aciune. [174]
Scripturile, spunea Zwingli, vin de la Dumnezeu si nu de la
om; chiar Dumnezeu, Acela care ilumineaz a, te va ajuta s a ntelegi
c a vorbirea vine de la El. Cuvntul lui Dumnezeu nu poate gre si; el
este luminos, el nvat a, el descoper a, el ilumineaz a suetul cu toat a
mntuirea si cu tot harul, mngie n Domnul, umile ste, nct se
reduce si chiar dispare pentru a-L cuprinde pe Dumnezeu. Zwingli
vericase pentru sine adev arul acestor cuvinte. Vorbind despre ex-
perienta lui de la data aceea, el scria mai trziu: Cnd am nceput
s a m a consacru pe deplin Sntelor Scripturi, am venit totdeauna
n conict cu lozoa si teologia scolastic a. n cele din urm a am
ajuns la aceast a concluzie: trebuie s a p ar ase sti orice minciun a si s a
nveti ntelesul simplu al Cuvntului lui Dumnezeu. Dup a aceea am
nceput s a-I cer lui Dumnezeu lumina Sa, iar studiul Scripturilor a
nceput s a-mi e mult mai u sor. (Idem, b.8, cap.6)
nv at atura predicat a de Zwingli nu era primit a de la Luther. Era
nv at atura lui Hristos. Dac a Luther l predic a pe Hristos, spunea
reformatorul elvetian, el trebuie s a fac a ce fac si eu. Aceia pe care
i-a adus el la Hristos sunt mai numero si dect aceia pe care i-am
adus eu. Dar lucrul acesta nu conteaz a. Nu voi purta alt nume dect
acela al lui Hristos, al c arui soldat sunt si numai El este Maestrul
meu. Nu i-am scris niciodat a lui Luther vreun cuvnt si nici el mie.
Si de ce?... Pentru ca s a se arate ct de mult este de acord Duhul lui
Dumnezeu cu El nsu si, deoarece amndoi, f ar a s a ne nteles mai
nainte, nv at am doctrina lui Hristos n acela si fel. (DAubigne,
b.8, cap.9).
n anul 1516, Zwingli a fost invitat s a devin a predicator n m a-
n astirea din Einsiedeln. Aici avea s a fac a cuno stint a mai de aproape
cu stric aciunile Romei si urma s a- si exercite inuenta ca reforma-
tor, aceast a inuent a avea s a e simtit a dincolo de Alpii lui natali.
Printre atractiile de seam a din Einsiedeln, era un chip al Fecioarei
despre care se spunea c a avea puterea de a face minuni. Deasupra
portii de intrare a m an astirii era o inscriptie care gl asuia astfel: Aici
se poate obtine o iertare deplin a a p acatelor. [175]
(Idem, b.8, cap.5). ntotdeauna veneau pelerini la racla Fecioa-
rei; dar la marea s arb atoare anual a a sntirii ei, multimile veneau
din toate p artile Elvetiei si chiar din Franta si din Germania. Zwin-
gli, profund mhnit la vederea acestor lucruri, a folosit ocazia de a
proclama libertatea prin Evanghelie acestor sclavi ai superstitiei.
S a nu v a nchipuiti, spunea el, c a Dumnezeu este n acest
templu mai mult dect n orice alt a parte a creatiunii Sale. Oricare ar
tara n care locuiti, Dumnezeu este lng a voi si v a aude.... Pot oare
lucr arile nefolositoare, pelerinajele lungi, darurile, icoanele, invoca-
rea fecioarei sau a sntilor s a v a asigure harul lui Dumnezeu?... Ce
valoare are multimea cuvintelor cu care ne mpodobim rug aciunile?
De ce folos sunt o sutan a lucioas a, o frunte mpodobit a, o hain a lung a
uturnd sau ni ste papuci brodati cu aur?... Dumnezeu prive ste la
inim a, iar inimile noastre sunt departe de El. Hristos, spunea el,
care S-a adus jertf a o singur a dat a pe cruce, este jertfa si victima
aceea care a f acut isp a sire pentru p acatele tuturor credincio silor n
toat a ve snicia. (Idem, b.8, cap.5)
Pentru multi dintre ascult atori, aceste nv at aturi nu erau bine
venite. Era o dezam agire crunt a s a li se spun a c a drumul lor obositor
a fost f acut n zadar. Ei nu puteau ntelege iertarea oferit a n dar prin
Isus Hristos. Erau multumiti cu vechiul drum spre ceruri pe care l
trasase Roma pentru ei. Ei nu se osteneau s a caute ceva mai bun. Le
era mai u sor s a ncredinteze mntuirea lor preotilor si papei dect s a
caute cur atia inimii.
ns a o alt a categorie de ascult atori a primit cu bucurie vestea
mntuirii prin Hristos. Rnduielile practicate de Roma nu le aduse-
ser a pacea sueteasc a, de aceea au primit prin credint a sngele lui
Hristos ca isp a sire pentru ei. Ace stia s-au ntors acas a pentru a face
cunoscut si altora lumina pretioas a pe care o primiser a. Adev arul
a fost dus n felul acesta din c atun n c atun, din ora s n ora s, iar
num arul pelerinilor la racla Fecioarei a sc azut foarte mult. S-a v azut
totodat a o sc adere a darurilor, dar n acela si timp a sc azut si salariul [176]
lui Zwingli, care era pl atit din acestea. Acest lucru i-a produs numai
bucurie, c aci a v azut c a puterea fanatismului si a superstitiei fusese
frnt a.
Autorit atile bisericii nu erau oarbe fat a de lucrarea pe care o
f acea Zwingli, dar pentru un moment s-au ferit s a intervin a. N ad aj-
duind s a-l c stige pentru cauza lor, au ncercat s a-l atrag a mai nti
prin lingu siri, dar n acela si timp adev arul c stiga teren n inimile
oamenilor.
Activitatea lui Zwingli la Einsiedeln l-a preg atit pentru un cmp
mai mare, n care urma s a intre n curnd. Dup a trei ani petrecuti aici,
a fost chemat ca predicator la catedrala din Zrich. Pe atunci, acesta
era ora sul cel mai important din Confederatia Helvetic a si inuenta
exercitat a aici urma s a e resimtit a pn a departe. Eclesiasticii, prin a
c aror invitatie a venit la Zrich, doreau s a se mpotriveasc a oric aror
inovatii, astfel c a l-au instruit n leg atur a cu ndatoririle lui.
Vei face tot ce vei putea, i-au spus ei, s a strngi veniturile
de la parohie, f ar a s a le treci cu vederea chiar pe cele mai nensem-
nate. Si i vei ndemna pe credincio si, att de la amvon, ct si la
spovedanie, s a dea zecimile si darurile, ca s a- si arate n felul acesta
dragostea lor fat a de biseric a. Vei avea grij a de cre sterea veniturilor
percepute de la bolnavi, de la liturghii si n general de la toate rndu-
ielile biserice sti. n ceea ce prive ste administrarea sacramentelor,
predicarea si grija pentru turm a, au ad augat nv at atorii lui, acestea
sunt, de asemenea, ndatoririle capelanului. Dar pentru acestea tre-
buie s a folose sti un nlocuitor si mai ales n predicare. N-ar trebui s a
administrezi sacramentele dect persoanelor cu vaz a si numai atunci
cnd ti se cer; ti se interzice s a le administrezi tuturor persoanelor,
f ar a ca mai nti s a faci o deosebire ntre oameni. (Idem, b.8, cap.6).
Zwingli a ascultat n t acere la aceast a ns arcinare si, ca r aspuns,
dup a ce si-a exprimat recuno stinta fat a de cinstea chem arii la acest
post important, a nceput s a explice drumul pe care si-l propusese ca [177]
s a-l adopte: Viata lui Hristos, a spus el, a fost prea mult ascuns a
de oameni. Voi predica toat a Evanghelia lui Matei ... scotnd numai
din izvoarele Scripturii, sondnd adncimile ei, comparnd un pasaj
cu altul si c autnd o ntelegere prin rug aciune continu a si st aruitoare.
mi voi consacra slujirea slavei lui Dumnezeu, laudei singurului
S au Fiu, mntuirii adev arate a suetelor si cl adirii lor n credinta
adev arat a (Idem, b. 8, cap. 6). Cu toate c a unii dintre ecleziastici
au dezaprobat planul lui si au ncercat s a-l determine s a renunte la
el, Zwingli a r amas hot art. A declarat c a era gata nu s a introduc a o
metod a nou a, ci metoda cea veche folosit a de biseric a n vremurile
curate de la nceputurile ei.
Curnd s-a trezit un viu interes pentru adev arurile pe care le
predica; iar poporul se aduna n num ar mare pentru a-i asculta pre-
dicile. Multi care ncetaser a de mult a vreme s a mai vin a la slujbele
religioase se aau acum printre ascult atori. Si-a nceput lucrarea
deschiznd Evangheliile, citind si explicnd ascult atorilor s ai relata-
rea inspirat a a vietii, nv at aturilor si a mortii lui Hristos. Aici, ca si
la Einsiedeln, a prezentat Cuvntul lui Dumnezeu ca ind singura
autoritate infailibil a, iar moartea lui Hristos ca singura jertf a des avr-
sit a. La Hristos vreau s a v a conduc, spunea el, la Hristos, Izvorul
adev arat al mntuirii (Idem, b. 8, cap. 6). n jurul predicatorului
s-au adunat oameni din toate clasele sociale, de la oamenii de stat si
savanti, la meseria si si t arani. Ei i ascultau cuvintele cu un interes
profund. El nu numai c a vestea darul unei mntuiri f ar a plat a, dar
mustra f ar a team a relele si stric aciunile timpului. Multi se ntorceau
de la catedral a l audndu-L pe Dumnezeu. Acest b arbat, spuneau
ei, este un predicator al adev arului. El va Moise al nostru pentru
a ne scoate din aceast a ntunecime egiptean a. (Idem, b. 8, cap. 6)
Cu toate c a la nceput str aduintele lui au fost primite cu un mare
entuziasm, dup a un timp a ap arut opozitia. C alug arii au nceput s a-i
mpiedice lucr arile si s a-i condamne nv at aturile. [178]
Multi l-au asaltat cu ironii si batjocuri, altii au recurs la obr azni-
cie si la amenint ari. Dar Zwingli suporta toate acestea cu r abdare,
spunnd: Dac a dorim s a-i c stig am pe p ac ato si la Isus Hristos,
trebuie s a nchidem ochii fat a de multe lucruri. (Idem, b. 8, cap. 6)
Cam n acel timp a ap arut o nou a actiune destinat a a face s a na-
inteze lucrarea Reformei. Un anume Lucian a fost trimis la Zrich
cu cteva din scrierile lui Luther, de c atre un prieten al credintei
reformate din Basel, care a socotit c a vnzarea acestor c arti ar putea
un mijloc puternic pentru r aspndirea luminii. ncredinteaz a-te,
scria el lui Zwingli, dac a acest b aiat are destul a prevedere si price-
pere; dac a este a sa, atunci las a-l s a duc a din ora s n ora s, din cetate
n cetate, din sat n sat si chiar din cas a n cas a, printre elvetieni, lu-
cr arile lui Luther si ndeosebi expunerea lui cu privire la rug aciunea
Domnului, scris a pentru laici. Cu ct vor mai cunoscute, cu att
vor g asi mai multi cump ar atori. (Idem, b.8, cap.6). n felul acesta
lumina si-a croit drumul.
Cnd Dumnezeu Se preg ate ste s a rup a lanturile ne stiintei si ale
superstitiei, atunci Satana lucreaz a cu o si mai mare putere pentru
a-i nv alui pe oameni n ntuneric, s a lege c atu sele si mai strns. n
timp ce n diferite t ari se ridicau b arbati pentru a prezenta poporului
iertarea si ndrept atirea prin sngele lui Hristos, Roma a pornit cu
forte nnoite s a deschid a pietele ei n toat a cre stin atatea, oferind
iertarea pe bani.
Fiecare p acat si avea pretul lui, iar oamenilor li se asigura toat a
libertatea pentru s avr sirea crimelor, dac a tezaurul bisericii era me-
reu plin. n felul acesta cele dou a mi sc ari naintau paralel; una
oferind iertarea de p acat n schimbul banilor, iar cealalt a iertarea
prin Hristos Roma aprobnd p acatul si f acnd din el surs a de
venituri, reformatorul condamnnd p acatul si ar atnd c atre Hristos
ca Isp a sitor si Eliberator.
n Germania, vnzarea indulgentelor fusese ncredintat a c alu-
g arilor dominicani si era condus a de faimosul Tetzel. n Elvetia,
negotul acesta fusese pus n minile franciscanilor sub conducerea
lui Samson, un c alug ar italian. Samson f acuse bune servicii bisericii, [179]
adunnd sume imense din Germania si din Elvetia pentru a umple
tezaurul papal. Acum str ab atea Elvetia, atr agnd multimi, jefuindu-i
pe t aranii s armani de c stigul lor s ar ac acios si storcnd daruri bogate
de la clasele nst arite. Dar inuenta Reformei s-a f acut simtit a prin
diminuarea acestor venituri, cu toate c a n-a putut opri negotul lor.
Zwingli era nc a la Einsiedeln, cnd Samson, la scurt timp dup a
intrarea n Elvetia, a sosit cu marfa lui n ora sul vecin. And de
misiunea lui, reformatorul s-a hot art imediat s a i se mpotriveasc a.
Cei doi nu s-au ntlnit, dar att de mare a fost succesul lui Zwingli
n demascarea pretentiilor c alug arului, nct acesta a fost obligat s a
plece n alt a parte.
La Zrich, Zwingli predicase cu zel mpotriva tracantilor de
iertare; si cnd Samson s-a apropiat de locul acela, a fost ntmpinat
de un sol din partea consiliului, cu o comunicare prin care i se punea
n vedere s a plece mai departe. n cele din urm a, a intrat totu si printr-
o n sel atorie, dar a fost alungat f ar a m acar s a putut vinde vreo
indulgent a si la scurt timp dup a aceea a p ar asit Elvetia.
Un puternic avnt a fost dat Reformei prin aparitia unei ciume
sau moartea neagr a, care s-a rev arsat asupra Elvetiei n anul 1519.
Atunci cnd oamenii s-au aat n fata pl agii nimicitoare, multi au
fost f acuti s a simt a ct de zadarnice si f ar a valoare erau iert arile pe
care le cump araser a si doreau o temelie mai sigur a pentru credinta
lor. La Zrich, Zwingli a fost si el atins de boal a si a ajuns att de
sl abit, nct orice n adejde de ns an ato sire era spulberat a, a circulat
chiar stirea c a a murit. n acel ceas de ncercare, n adejdea si curajul
lui au r amas neclintite. A privit prin credint a la crucea de pe Calvar,
ncrezndu-se n isp a sirea ndestul atoare pentru p acat. Cnd s-a
ntors de la portile mortii, a predicat Evanghelia cu o mai mare
rvn a dect nainte, iar cuvintele lui exercitau o inuent a irezistibil a.
Oamenii l-au primit cu bucurie pe pastorul lor iubit care se ntorsese
din pragul mormntului. Ei n si si, dup a ce trecuser a prin suferint a si [180]
ind aproape de moarte, au simtit ca niciodat a mai nainte valoarea
Evangheliei.
Zwingli ajunsese la o ntelegere mai clar a a adev arurilor Evan-
gheliei si experimentase n mod deplin n viata sa puterea ei nno-
itoare. C aderea omului si Planul de Mntuire erau subiectele asupra
c arora st aruia. n Adam, spunea el, toti suntem morti, aruncati n
stric aciune si n condamnare. (Wylie, b.8, cap.9). Hristos a obtinut
pentru noi o r ascump arare care dureaz a n veci. Suferinta Lui este ...
o jertf a ve snic a si are putere s a vindece pentru ve snicie; ea satisface
dreptatea divin a pentru ve snicie pentru toti aceia care se ncred n ea
cu o credint a hot art a si nezdruncinat a. Dar ea nvat a cu claritate
c a oamenii nu sunt liberi, datorit a harului lui Hristos, s a continue a
p ac atui. Oriunde este credint a n Dumnezeu, exist a si Dumnezeu
si acolo unde locuie ste Dumnezeu, este si zel care i ndeamn a si i
constrnge pe oameni la fapte bune. (DAubigne, b.8, cap. 9)
Att de mare era interesul n favoarea predic arii lui Zwingli,
nct catedrala era plin a pn a la refuz de multimea care venea s a-l
asculte. Putin cte putin, n m asura n care ei l puteau primi, el des-
coperea ascult atorilor s ai adev arul. Era atent ca s a nu introduc a de la
nceput puncte care i-ar consternat si ar dat na stere la prejudec ati.
Lucrarea lui era s a le c stige inimile pentru nv at aturile lui Hristos,
s a le nmoaie prin iubirea Sa si s a p astreze naintea lor exemplul
S au; si pe m asur a ce primeau nv at aturile Evangheliei, credintele si
practicile lor superstitioase urmau s a e n mod inevitabil p ar asite.
Pas cu pas, Reforma nainta n Zrich. Alarmati, du smanii lui
s-au ridicat ntr-o mpotrivire activ a. Dar cu un an mai nainte, c a-
lug arul din Wittenberg rostise un nu categoric papei si mp aratului
la Worms, iar acum totul p area s a arate o mpotrivire asem an atoare
fat a de pretentiile papei la Zrich. Atacuri repetate au fost ndrep-
tate mpotriva lui Zwingli. n cantoanele papale, din timp n timp,
ucenicii adev arati ai Evangheliei erau du si la rug, dar aceasta nu era
destul; nsu si nv at atorul ereziei trebuia adus la t acere. Ca urmare,
episcopul de Constanta a trimis trei delegati la consiliul din Zrich,
care l-au acuzat pe Zwingli c a i nvat a pe oameni s a calce legile [181]
bisericii, punnd astfel n primejdie pacea si ordinea societ atii. Dac a
autoritatea bisericii avea s a e respins a, sustinea el, urmarea avea
s a e o anarhie universal a. Zwingli a r aspuns c a timp de patru ani
predicase Evanghelia n Zrich, care a fost mai lini stit si mai pa snic
dect toate celelalte ora se din confederatie. Nu este oare, spunea
el, cre stinismul cel mai bun salvator al sigurantei generale? (Wylie,
b.8, cap.11)
Delegatii i-au sf atuit pe membrii consiliului s a continue a r amne
n biseric a, f ar a care, au declarat ei, nu exist a mntuire. Zwingli a r as-
puns: Aceast a acuzatie s a nu v a intimideze. Temelia bisericii este
aceea si Stnc a, acela si Hristos care i-a pus lui Petru acest nume pen-
tru c a L-a m arturisit cu credincio sie. n orice popor, oricine crede din
toat a inima n Domnul Isus este primit de Dumnezeu. Iat a, n adev ar,
biserica n afara c areia nimeni nu poate mntuit. (DAubigne, ed.
londonez a, b.8, cap.11). Ca urmare a acestei conferinte, unul dintre
delegatii episcopului a primit credinta reformat a.
Consiliul n-a luat nici o m asur a mpotriva lui Zwingli, dar Roma
s-a preg atit pentru un nou atac. Si cnd reformatorul a aat despre
uneltirile du smanilor lui a exclamat: S a continue; m a tem de ei
a sa cum stnca cea puternic a se teme de valurile care se sparg la
picioarele ei. (Wylie, b.8, cap.11). Str aduintele ecleziasticilor n-
au f acut dect s a promoveze cauza pe care ei c autau s a o distrug a.
Adev arul continua s a se r aspndeasc a. n Germania, adeptii lui,
descurajati de disparitia lui Luther, au c ap atat iar a si curaj cnd au
v azut naintarea Evangheliei n Elvetia.
Atunci cnd Reforma a fost nt arit a la Zrich, roadele s-au v azut
mai deplin n alungarea viciului si n promovarea ordinii si armoniei.
Pacea si are s ala sul n ora sul nostru, scria Zwingli; nici ceart a,
nici f at arnicie, nici gelozie, nici lupt a. De unde poate veni aceast a
unire dect de la Domnul si de la nv at atura noastr a care ne umple
de roadele p acii si ale evlaviei? (Idem, b.8, cap. 15)
Biruintele c stigate de Reform a i-au provocat pe romani sti la
eforturi si mai hot arte pentru distrugerea ei. [182]
V aznd ct de putin reu siser a prin persecutie si prin interzicerea
lucr arii lui Luther n Germania, s-au hot art s a lupte mpotriva Re-
formei cu propriile ei arme. Ei aveau s a sustin a o disput a cu Zwingli
si, prin aranjamentele f acute de ei n aceast a problem a, si asigurau
victoria, alegnd nu numai locul luptei, ci si judec atorii care trebuiau
s a hot arasc a ntre p artile n discutie. Si dac a l-ar avut pe Zwingli
n puterea lor, s-ar ngrijit s a nu le scape. Conduc atorul adus astfel
la t acere, mi scarea putea repede sf armat a, nimicit a. Acest plan a
fost t ainuit ns a cu grij a.
S-a hot art ca disputa s a se tin a la Baden, dar Zwingli n-a fost
de fat a. Membrii consiliului din Zrich, suspectnd planurile papis-
ta silor si avertizati de rugurile aprinse n cantoanele papale pentru
m arturisitorii Evangheliei, n-au ng aduit pastorului lor s a se expun a
primejdiei. La Zrich, el era gata s a-i ntlneasc a pe toti partizanii
pe care Roma i-ar putut trimite, dar s a mearg a la Baden, unde
sngele martirilor pentru adev ar tocmai fusese v arsat, nsemna s a
mearg a la moarte sigur a. Oecolampadius si Haller au fost ale si s a-l
reprezinte pe reformator, n timp ce faimosul dr.Eck, sustinut de o
oaste de doctori nv atati si prelati, era campionul Romei.
De si Zwingli n-a fost prezent la conferint a, inuenta lui a fost
simtit a. Toti secretarii au fost ale si de papista si, iar altora le-a fost
interzis s a ia note sub pedeapsa cu moartea. Cu toate acestea, Zwingli
primea zilnic un raport cu privire la cele ce se spuneau la Baden. Un
student dintre cei prezenti la disput a f acea n ecare sear a un raport
cu privire la argumentele prezentate n acea zi. Alti doi studenti luau
aceste note pentru a le duce mpreun a cu scrisorile zilnice ale lui
Oecolampadius lui Zwingli la Zrich. Reformatorul r aspundea, dnd
sfaturi si sugestii. Scrisorile lui erau scrise noaptea, iar studentii se
ntorceau cu ele la Baden dimineata. Pentru a n sela vigilenta g arzii
care stationa la portile ora sului, ace sti soli duceau pe cap co suri cu
p as ari si li se ng aduia s a treac a f ar a nici o piedic a. [183]
n felul acesta Zwingli sustinea lupta cu mpotrivitorii lui nver-
sunati. El a lucrat mai mult, spunea Myconius, prin meditatiile,
prin noptile nedormite si prin sfatul pe care-l transmitea la Baden
dect ar f acut discutnd personal cu du smanii lui. (DAubigne,
b.11, cap.13)
Romani stii, mb atati de o biruint a anticipat a, veniser a la Baden
mbr acati n mantiile lor bogate si str alucitoare de podoabe. Ei
ofereau cu larghete mesele lor pline cu cele mai scumpe delicatese si
cu cele mai alese vinuri. Povara ndatoririlor ecleziastice era u surat a
prin veselie si chefuri. n contrast izbitor au ap arut reformatorii, care
erau priviti de oameni putin mai bine dect o grup a de cer setori si
a c aror hran a simpl a i retinea prea putin la mas a. Proprietarul lui
Oecolampadius, avnd ocazia s a-l vad a n camer a, l g asea totdeauna
angajat n studiu sau n rug aciune si, minunndu-se mult, raporta c a
ereticul era n fond foarte evlavios.
La conferint a Eck a urcat la amvon cu ngmfare, mpodobit
splendid, n timp ce umilul Oecolampadius, mbr acat modest, a fost
obligat s a- si ocupe locul n fata adversarului pe un scaun rudimen-
tar (Idem, b.11, cap.13). Glasul puternic al lui Eck si siguranta lui
nem asurat a nu l-au p ar asit deloc. Zelul lui era stimulat de n adejdea
aurului si a renumelui; c aci ap ar atorul credintei avea s a e r aspl atit
cu o sum a considerabil a. Cnd cele mai bune argumente au fost
respinse, a recurs la insulte si chiar la blesteme.
Oecolampadius, modest si nencrez ator n sine, a ezitat s a intre
n lupt a, pentru un moment, dar a f acut declaratia solemn a: Nu
recunosc nici o alt a norm a de judecat a dect Cuvntul lui Dumnezeu
(Idem, b.11, cap.13). De si amabil si curtenitor n purtare, s-a dovedit
abil si neab atut. n timp ce romani stii, dup a obiceiul lor, apelau
la autoritatea traditiilor bisericii, reformatorul s-a alipit categoric
de Sntele Scripturi. Obiceiul, spunea el, n-are nici o putere n
Elvetia, dac a nu se ntemeiaz a pe constitutie; n materie de credint a, [184]
Biblia este constitutia noastr a (Idem, b.11, cap.13).
Contrastul dintre cei doi lupt atori n-a r amas f ar a efect. Ratio-
namentul calm si l amurit al reformatorului, prezentat att de pl acut
si de modest, a inuentat mintile care s-au ntors cu dezgust de la
pretentiile ndr aznete si violente ale lui Eck.
Discutia a continuat timp de 18 zile. La ncheierea ei papista sii,
cu o mare ncredere, au pretins victoria. Majoritatea deputatilor s-
au al aturat Romei, iar Dieta i-a declarat pe reformatori nvin si si a
hot art ca ei mpreun a cu Zwingli, conduc atorul lor, s a e ndep artati
din biseric a. Dar roadele conferintei au descoperit de care parte era
c stigul. Lupta a avut ca urmare un puternic avnt pentru cauza
protestant a si, nu dup a mult a vreme, ora se importante ca Berna si
Basel s-au declarat n favoarea Reformei. [185]
Capitolul 10 naintarea Reformei n Germania
Disparitia misterioas a a lui Luther a produs consternare
n toat a Germania. ntreb ari cu privire la el se auzeau pretutindeni.
Circulau cele mai ciudate zvonuri si multi credeau c a fusese ucis.
A fost o mare ntristare nu numai printre prietenii declarati, ci si
ntre miile de oameni care nu luaser a, n mod deschis, o pozitie n
favoarea Reformei. Multi s-au legat printr-un jur amnt solemn s a-i
r azbune moartea.
Conduc atorii Romei au v azut cu groaz a pn a unde se ridicase
du sm ania mpotriva lor. Cu toate c a la nceput se bucuraser a de
moartea lui Luther, acum c autau s a se ascund a de mnia poporului.
Du smanii lui nu fuseser a att de tulburati de faptele sale ndr aznete
cnd era printre ei, cum erau acum dup a r apirea lui. Aceia care,
n mnia lor, c autaser a s a-l distrug a pe ndr aznetul reformator se
umpluser a de team a acum, cnd el devenise un prizonier neajutorat.
Singura cale care ne mai r amne pentru a ne salva, spunea unul
dintre ei, este s a aprindem tortele si s a-l c aut am pe Luther n toat a
lumea pentru a-l reda natiunii care-l cere. (DAubigne, b.9, cap.1).
Edictul mp aratului p area s a devin a f ar a valoare. Legatii papali s-au
umplut de indignare cnd au v azut c a li se d adea cu mult mai putin a
atentie dect sortii lui Luther.
Ve stile c a el se g asea n sigurant a, de si prizonier, au calmat
temerile poporului, n timp ce au trezit entuziasmul n favoarea
lui. Scrierile lui au fost citite cu o sete si mai mare dect nainte. [186]
Multimi din ce n ce mai mari se al aturau cauzei b arbatului erou
care, cu un pret att de nfrico s ator, ap arase Cuvntul lui Dumnezeu.
Reforma c stiga continuu putere. S amnta sem anat a de Luther se
r aspndea pretutindeni. Lipsa lui mplinea acum o lucrare pe care
prezenta lui n-ar f acut-o. Ceilalti lucr atori simteau o r aspundere
nou a, acum, cnd marele lor conduc ator era nl aturat. Cu o credint a
nou a si un devotament nou, ei se str aduiau s a fac a cu toat a puterea
lor ca lucrarea nceput a att de nobil s a nu sl abeasc a.
157
Dar nici Satana nu era inactiv. A ncercat ceea ce ncercase si
cu alte mi sc ari reformatoare s a-i am ageasc a si s a-i distrug a pe
oameni, oferindu-le o contrafacere n locul lucr arii adev arate. A sa
cum n primul secol al bisericii cre stine au fost hristo si mincino si,
tot astfel s-au ridicat profeti mincino si si n secolul al XVI-lea.
Ctiva b arbati, profund afectati de fr amntarea din lumea reli-
gioas a, si-au nchipuit c a au primit descoperiri deosebite din ceruri
si au pretins c a au ns arcinarea divin a s a duc a pn a la des avr sire
Reforma care, declarau ei, fusese doar slab nceput a de Luther. n
realitate, ei nu aduceau la ndeplinire lucrarea pe care el o f acuse.
Ei au respins marele principiu care era chiar temelia Reformei, si
anume Cuvntul lui Dumnezeu este regula de credint a si practic a
ndestul atoare, si n locul acestei c al auze care nu gre se ste, au pus
standardul schimb ator si nesigur al propriilor sentimente si impresii.
Prin ndep artarea Cuvntului care arat a r at acirea si minciuna, a fost
deschis a pentru Satana calea de a st apni mintile oamenilor dup a
buna lui pl acere.
Unul dintre ace sti profeti pretindea c a a fost instruit chiar de
ngerul Gabriel. Un student care s-a unit cu el si-a p ar asit studiile,
armnd c a fusese nzestrat de Dumnezeu nsu si cu ntelepciunea
de a explica Cuvntul S au. Altii care erau n mod natural nclinati
spre fanatism s-au unit cu ei. [187]
Manifest arile acestor fanatici au produs o mare fr amntare. Pre-
dicarea lui Luther i trezise pe oamenii de pretutindeni s a simt a
nevoia Reformei, dar acum unele persoane cu adev arat sincere erau
r at acite de sustinerile noilor profeti.
Conduc atorii mi sc arii s-au dus la Wittenberg ca s a- si sustin a
ideile lor naintea lui Melanchton si a colaboratorilor s ai. Ei spuneau:
Suntem trimi si de Dumnezeu s a-i nv at am pe oameni. Am avut
conversatii intime cu Domnul; stim ce se va ntmpla; ntr-un cuvnt,
suntem apostoli si profeti si facem apel la dr. Luther. (Idem, b.9,
cap.7)
Reformatorii erau uimiti si ncurcati. Aceasta era o astfel de
situatie cum nu mai ntlniser a niciodat a mai nainte si nu stiau
ce cale s a aleag a. Melanchton spunea: Sunt cu adev arat n ace sti
b arbati ni ste spirite extraordinare; dar ce fel de spirite? Pe de o parte
s a ne ferim a stinge Duhul lui Dumnezeu, pe de alt a parte s a nu m
r at aciti de spiritul lui Satana. (Idem, b.9, cap.7)
naintarea Reformei n Germania 159
Rodul acestei noi nv at aturi s-a v azut curnd. Oamenii au fost
condu si s a neglijeze Biblia sau chiar s a o resping a cu totul. Scolile
au fost invadate de confuzie. Astfel c a studentii treceau peste toate
restrictiile, si p ar aseau studiile si se retr ageau din universitate. B ar-
batii care credeau c a sunt n stare s a rensueteasc a si s a conduc a
lucrarea Reformei s-au succedat unul dup a altul numai pentru a o
aduce pe marginea pr ap astiei. Romani stii si-au rec ap atat ncrederea
si au exclamat plini de bucurie: nc a un efort si totul va al nostru.
(Idem, b.9, cap.7)
Cnd a auzit din Wartburg cele ntmplate, Luther a spus cu
adnc a ngrijorare: Totdeauna m-am a steptat c a Satana ne va tri-
mite aceast a nenorocire. (Idem, b.9, cap.7). El si-a dat seama de
caracterul adev arat al acelora care pretindeau c a sunt profeti si a
v azut primejdia care ameninta cauza adev arului. mpotrivirea papei
si a mp aratului nu-i provocase o ncurc atur a si o durere att de mare
ca aceea pe care o tr aia acum. Iar dintre prietenii care se declaraser a
n favoarea Reformei, se ridicaser a cei mai r ai du smani. Chiar ade-
v arurile care i aduseser a o att de mare bucurie si mngiere erau [188]
folosite acum pentru a provoca disput a sau pentru a crea confuzie n
biseric a.
n lucrarea Reformei, Luther fusese mnat de Duhul lui Dumne-
zeu si se dep a sise chiar pe sine. El nu- si propusese s a ia pozitii ca
acelea pe care le luase sau s a fac a schimb ari att de radicale. El nu
fusese dect un instrument n mna Puterii Innite. Cu toate acestea,
se cutremura adesea pentru rezultatul lucr arii lui. Odat a spusese:
Dac a a s sti c a nv at atura mea ar d auna unui om, doar unui singur
om, orict de umil si de neluat n seam a ceea ce nu se poate,
deoarece ea este ns a si Evanghelia a s gata mai degrab a s a mor
de zece ori dect s a o retractez. (Idem, b.9, cap.7)
Iar acum chiar Wittembergul, centrul Reformei, c adea v aznd
cu ochii sub puterea fanatismului si a nelegiuirii. Aceast a trist a stare
nu era urmarea nv at aturilor lui Luther; si totu si vr ajma sii s ai din
ntreaga Germanie au pus-o pe seama lui. n am ar aciunea suetului
s au, se ntreba adesea: Oare acesta poate sfr situl acestei lucr ari
mari de reform a? Alteori, n timp ce se ruga lui Dumnezeu cu
ardoare, pacea se rev arsa iar a si peste inima lui. Lucrarea nu este
a mea, ci a Ta, spunea el; Tu nu vei permite s a e distrus a de
superstitie sau de fanatism. Dar gndul de a r amne nc a mult a
vreme n afara luptei ntr-o astfel de criz a a devenit de nesuportat.
S-a hot art s a se rentoarc a la Wittenberg.
A pornit f ar a ntrziere n c al atoria lui primejdioas a. Era sub
interdictie imperial a. Du smanii s ai aveau libertatea s a-i ia viata; iar
prietenilor le era interzis s a-l ajute sau s a-l ad aposteasc a. Guvernul
imperial luase cele mai aspre m asuri mpotriva adeptilor lui. Dar el a
v azut c a lucrarea Evangheliei era primejduit a si n numele Domnului
a ie sit f ar a team a, s a se lupte pentru adev ar.
ntr-o scrisoare adresat a printului elector, dup a ce si-a expus pla-
nul de a p ar asi Wartburgul, Luther spunea: S a e cunoscut n altimii
voastre c a eu m a duc la Wittenberg sub o ocrotire mult mai nalt a
dect aceea a printilor si a electorilor. Nu m a gndesc s a solicit spri-
jinul n altimii voastre si, departe de a dori protectia voastr a, a s dori
mai degrab a s a v a ocrotesc eu. Dac a a s sti c a n altimea voastr a ar [189]
putea sau ar vrea s a m a ocroteasc a, nu m-a s duce cu nici un chip la
Wittenberg. Nu exist a nici o sabie care s a ajute la naintarea acestei
cauze. Numai Dumnezeu trebuie s a fac a totul, f ar a ajutorul si f ar a
concursul omului. Acela care are cea mai mare credint a este cel care
o va putea ocroti mai mult. (Idem, b. 9, cap. 8)
ntr-o alt a scrisoare, scris a pe drumul c atre Wittenberg, Luther
ad auga: Sunt gata s a intru n dizgratia n altimii voastre si n mnia
lumii ntregi. Nu sunt oare locuitorii Wittenbergului oile mele?
Nu mi i-a ncredintat Dumnezeu mie? Si n-ar trebui oare, dac a este
necesar, s a m a expun mortii pentru ei? n afar a de aceasta, eu m a tem
c a n Germania a izbucnit o grozav a r azvr atire prin care Dumnezeu
vrea s a pedepseasc a natiunea noastr a. (Idem, b. 9, cap. 7)
Cu mare prudent a si cu umilint a, dar hot art si statornic, a nceput
s a lucreze. Prin cuvnt, spunea el, trebuie s a r asturn am si s a
distrugem tot ce a fost ntemeiat pe violent a. Nu m a voi folosi de
fort a mpotriva celor superstitio si si necredincio si.... Nimeni nu
trebuie constrns. Libertatea este ns a si esenta credintei. (Idem b.
9, cap. 8)
Curnd se r aspndi vestea n Wittenberg c a Luther se ntorsese
si urma s a predice. Oamenii alergau din toate p artile, iar biserica
s-a umplut pn a la refuz. Urcnd la amvon, a nceput s a-i ndemne,
s a-i mustre si s a-i nvete cu mult a ntelepciune si blndete. Vorbind
despre aceia care recurseser a la m asuri violente pentru desintarea
liturghiei, spunea:
Liturghia este un lucru r au; Dumnezeu i S-a mpotrivit si ar
trebui s a e desintat a; a s dorit ca n toat a lumea s a fost nlocuit a
prin Cina Evangheliei. ns a nimeni nu trebuie s a e desp artit de
ea prin fort a. Trebuie s a l as am problema n minile Domnului.
Cuvntul S au trebuie s a lucreze si nu noi. Si m a veti ntreba de ce
a sa? Pentru c a nu tin inimile oamenilor n mna mea, a sa cum tine
olarul lutul. Noi avem dreptul s a vorbim; dar nu avem dreptul s a
action am. S a predic am; restul apartine lui Dumnezeu. Dac a a s folosi
forta, ce a s c stiga? ncruntare, formalitate, rnduieli omene sti si
f at arnicie. [190]
Dar n-ar nici o sinceritate a inimii, nici credint a si nici mil a.
Acolo unde lipsesc acestea trei, totul lipse ste si n-a s da nici o ceap a
degerat a pentru un astfel de rezultat. Dumnezeu poate face singur
mai mult prin Cuvntul S au dect voi si dect mine si toat a lumea,
prin puterea noastr a unit a. Dumnezeu cere st apnire asupra inimii,
cnd inima este luat a n st apnire totul este c stigat....
Voi predica, voi discuta si voi scrie; dar nu voi constrnge pe ni-
meni, deoarece credinta este un act voluntar. Vedeti cum am procedat
eu. M-am ridicat mpotriva papei, a indulgentelor si a papista silor,
dar f ar a violent a sau zgomot. Am prezentat Cuvntul lui Dumnezeu,
am predicat si am scris, aceasta a fost tot ce am f acut. Si n timp ce
dormeam, cuvntul pe care l-am predicat a r asturnat papalitatea n
a sa fel, nct nici un print sau mp arat nu i-a f acut un att de mare
r au. Si cu toate acestea n-am f acut nimic; c aci Cuvntul a f acut totul.
Dac a a s dorit s a fac apel la fort a, poate c a toat a Germania ar
fost sc aldat a n snge. ns a care ar fost urmarea? Ruin a si pustiire
att pentru trup, ct si pentru suet. De aceea r amn lini stit si las
Cuvntul s a str abat a prin toat a lumea. (Idem, b. 9, cap. 8)
Timp de o s apt amn a, n ecare zi, Luther a continuat s a predice
multimii dornice. Cuvntul lui Dumnezeu a frnt vraja exalt arii fana-
tice. Puterea Evangheliei i-a ntors pe cei r at aciti la calea adev arului.
Luther nu dorea s a se ntlneasc a cu fanaticii ale c aror actiuni
pro-duseser a un r au att de mare. i stia ca oameni cu judecat a
nes an atoas a si cu patimi nest apnite care, n timp ce pretindeau a
iluminati n mod deosebit de sus, nu suportau nici cea mai slab a
contrazicere si nici cel mai amabil sfat sau mustrare. Arogndu- si
autoritatea suprem a, ei cereau tuturor f ar a discutie s a le recunoasc a
pretentiile. Dar pentru c a ei au cerut o ntrevedere, Luther a consimtit
s a se ntlneasc a cu ei; si n acest fel le-a demascat cu un succes
att de mare pretentiile lor, nct impostorii au plecat n grab a din
Wittenberg.
Fanatismul a fost n abu sit pentru o vreme; dar ctiva ani mai
trziu a izbucnit iar a si cu o violent a si mai mare si cu urm ari mai [191]
grozave. Cu privire la conduc atorii acestei mi sc ari, Luther spunea:
Pentru ei, Sntele Scripturi erau doar o liter a moart a si au nceput
s a strige cu totii: Duhul! Duhul! Desigur eu nu-i voi urma acolo
unde-i conduce duhul lor. S a m a fereasc a Dumnezeu, n mila Sa,
de o biseric a n care nu sunt dect snti. Doresc s a locuiesc cu cel
umil, cu cel slab, cu cel bolnav, care- si cunoa ste si simte p acatele si
care geme si strig a mereu la Dumnezeu din adncul inimii lor, ca s a
primeasc a mngiere si sprijin. (Idem, b.10, cap.10)
Thomas Mnzer, cel mai activ dintre ace sti fanatici, era un b arbat
cu o vast a pricepere care, dac a ar fost corect ndrumat a, l-ar f acut
n stare s a fac a binele; dar el nu nv atase primele principii ale religiei
adev arate. Era st apnit de dorinta de a reforma lumea si uita, ca de
altfel toti fanaticii, c a reforma trebuie s a nceap a cu el. (Idem, b.
9, cap. 8). Ambitia lui era s a c stige pozitie si inuent a si nu dorea
s a e al doilea, nici m acar dup a Luther. Declara c a reformatorii,
nlocuind autoritatea papei cu aceea a Scripturilor, nu f acuser a dect
s a ntemeieze o form a diferit a de papalitate. El pretindea c a fusese
ns arcinat pe cale divin a s a introduc a reforma adev arat a. Acela care
are acest spirit, spunea Mnzer, are credinta adev arat a, chiar dac a
n-ar v azut niciodat a Scripturile n viata lui. (Idem, b. 10, cap. 10)
nv at atorii fanatici se l asau st apniti de impresii, socotind orice
gnd sau pornire ca ind glasul lui Dumnezeu. Ca urmare au c azut
n mari extreme. Unii dintre ei si-au ars Bibliile, chiar exclamnd:
Litera omoar a, dar Duhul d a viat a. nv at atura lui Mnzer f acea
apel la dorinta oamenilor dup a ceva miraculos, n timp ce le hr anea
mndria, punnd, n realitate, ideile si p arerile oamenilor mai presus
de Cuvntul lui Dumnezeu. nv at aturile lui erau primite de mii de
credincio si. n curnd, a condamnat orice ordine din serviciul divin
public si a declarat c a a asculta de printi nsemna a ncerca s a-L
sluje sti att pe Dumnezeu, ct si pe Belial.
Mintea oamenilor care ncepuser a s a resping a jugul papalit atii
a nceput s a- si piard a r abdarea si sub restrictiile autorit atii civile.
nv at aturile revolutionare ale lui Mnzer, care sustinea c a sunt apro- [192]
bate de cer, i-au condus s a ias a de sub orice control si s a dea curs
prejudec atilor si pornirilor lor. Au urmat scenele cele mai grozave
de r azvr atire si violent a, iar cmpiile Germaniei au fost stropite de
snge.
Agonia sueteasc a pe care Luther o tr aise odinioar a la Erfurt
ap asa asupra lui acum cu o putere ndoit a, cnd vedea urm arile
fanatismului puse pe seama Reformei. Printii papista si declarau
si multi erau gata s a cread a declaratia c a r ascoala era rodul legitim
al nv at aturilor lui Luther. Cu toate c a aceast a acuzatie nu avea nici
cel mai slab temei, a provocat o mare am ar aciune reformatorului. Era
peste puterile lui s a suporte ca adev arul s a e astfel dispretuit, ind
pus laolalt a cu cel mai josnic fanatism. Pe de alt a parte, conduc atorii
r ascoalei l urau pe Luther deoarece el nu numai c a se mpotrivea
nv at aturilor lor si comb atuse pretentiile lor de inspiratie divin a,
dar i mai declarase si rebeli fat a de autorit atile civile. Pentru a se
r azbuna, ei l-au acuzat ca ind un impostor. Se p area c a aruncaser a
asupra lui att vr ajm a sia printilor, ct si a poporului.
Romani stii tres altau, a steptnd s a e martorii unei apropiate pr a-
bu siri a Reformei; ei l acuzau pe Luther chiar si pentru gre selile pe
care el ncercase cu atta st aruint a s a le ndrepte. Partida fanaticilor,
prin sustinerea mincinoas a c a fuseser a tratati cu o mare nedreptate,
avea succes n c stigarea simpatiilor unei mari clase de oameni si,
a sa cum se ntmpl a totdeauna cu aceia care apuc a pe o cale rea, au
ajuns s a e priviti ca martiri. n felul acesta, aceia care au folosit
toat a puterea lor mpotriva Reformei erau comp atimiti si l audati
ca victime ale cruzimii si ale persecutiei. Aceast a lucrare era de
la Satana, mnat a de acela si spirit de r ascoal a care s-a manifestat
pentru prima oar a n ceruri.
Satana c auta continuu s a-i am ageasc a pe oameni si s a-i fac a s a
numeasc a p acatul neprih anire, si neprih anirea s a o considere p acat.
Ct succes a avut aceast a lucrare! De cte ori mustrarea si dezapro-
barea sunt aruncate asupra slujitorilor credincio si ai lui Dumnezeu,
deoarece ei stau f ar a team a n ap ararea adev arului! Oamenii care nu [193]
sunt altceva dect agentii lui Satana sunt l audati, lingu siti si priviti
chiar ca martiri, n timp ce aceia care trebuiau respectati si susti-
nuti pentru credincio sia lor fat a de Dumnezeu sunt p ar asiti si l asati
singuri, priviti cu nencredere si b anuial a.
Sntenia falsicat a, sntirea fals a, si fac nc a lucrarea de am a-
gire. Sub diverse forme ele dau pe fat a acela si spirit ca si n zilele
lui Luther, ndep artnd mintea de la Scripturi si conducndu-i pe
oameni s a urmeze mai degrab a propriile simt aminte si impresii dect
s a se supun a ascult arii de Legea lui Dumnezeu. Acesta este unul din
planurile cele mai de succes ale lui Satana, de a arunca ocar a asupra
cur atiei si adev arului.
Luther a ap arat f ar a team a Evanghelia de atacurile care au venit
din toate p artile. Cuvntul lui Dumnezeu s-a dovedit o arm a puter-
nic a n toate luptele. Cu acest Cuvnt a luptat mpotriva autorit atii
uzurpatoare a papei si a lozoei rationaliste a scolasticilor, n timp
ce st atea tare ca o stnc a mpotriva fanatismului care c auta s a se
uneasc a cu Reforma.
Fiecare din aceste elemente mpotrivitoare ndep arta n felul
s au Sntele Scripturi si n alta ntelepciunea omeneasc a, declarnd-o
izvor al cunoa sterii si al adev arului religios. Rationalismul zeic a
ratiunea si face din ea un criteriu pentru religie. Pretinznd c a in-
spiratia suveranului pontif a cobort ntr-o linie nentrerupt a de la
apostoli si a r amas neschimbat a de-a lungul timpului, romanismul
face ca tot felul de absurdit ati si falsuri s a e ascunse sub sntenia
ns arcin arii apostolice. Inspiratia pretins a de Mnzer si de tovar a sii
lui nu venea dintr-o surs a mai nalt a dect din capriciile imaginatiei,
iar inuenta ei submina orice autoritate, omeneasc a sau divin a. Cre s-
tinismul adev arat prime ste Cuvntul lui Dumnezeu ca ind marele
tezaur al adev arului inspirat si piatra de ncercare a oric arei inspiratii.
Dup a ntoarcerea de la Wartburg, Luther a terminat traducerea
Noului Testament si Evanghelia a fost dat a curnd dup a aceea po-
porului german n propria limb a. Aceast a traducere a fost primit a [194]
cu mare bucurie de toti aceia care iubeau adev arul; dar a fost res-
pins a cu dispret de aceia care au ales traditiile omene sti si poruncile
oamenilor.
Preotii s-au alarmat la gndul c a oamenii de rnd puteau s a
discute cu ei preceptele Cuvntului lui Dumnezeu si c a urma s a
e demascat a propria ne stiint a. Armele ratiunii lor re sti erau f ar a
putere n fata s abiei Duhului. Roma si-a strns ntreaga ei autori-
tate pentru a z ad arnici r aspndirea Scripturilor; dar att decretele,
anatemele, ct si torturile erau zadarnice. Cu ct se condamna si se
interzicea mai mult Biblia, cu att mai mare era dorinta oamenilor
de a cunoa ste ce i nvat a ea n realitate. Toti aceia care puteau s a
citeasc a erau dornici s a studieze personal Cuvntul lui Dumnezeu.
l luau cu ei, l citeau, l reciteau si nu se multumeau pn a cnd nu
nv atau pe dinafar a p arti din el. Noul Testament a fost primit cu mare
interes. V aznd aceasta, Luther a nceput de ndat a traducerea Ve-
chiului Testament pe care l public a fragmentat, pe m asura traducerii
lui.
Scrierile lui Luther erau salutate att n ora se, ct si n c atune.
Ceea ce Luther si prietenii lui traduceau, altii difuzau. C alug arii,
convin si de ilegalitatea obligatiilor monahale, doreau s a schimbe
lunga lor viat a de inactivitate cu una de efort activ, dar, prea putin
cunosc atori ca s a predice Cuvntul lui Dumnezeu, ei c al atoreau
prin provincii, vizitnd c atunele si colibele, unde vindeau c artile lui
Luther si ale prietenilor s ai. n curnd Germania a fost mpnzit a de
ace sti colportori curajo si. (Idem, b.9, cap.11)
Aceste scrieri erau studiate cu profund interes de bogati si de
s araci, de nv atati si de nenv atati. Seara, nv at atorii de la scolile
s ate sti le citeau cu glas tare oamenilor adunati n grupe mici la gura
sobei. Cu orice efort ce era f acut, multi erau convin si de adev ar si,
primind Cuvntul cu bucurie, duceau la rndul lor ve stile bune si
altora.
Se mplineau cuvintele Inspiratiei: Descoperirea cuvintelor Tale [195]
d a lumin a, d a pricepere celor f ar a r autate. (Psalmii 119, 130). Stu-
diul Scripturilor producea o schimbare puternic a n mintea si inima
oamenilor. Pn a atunci, dominatia papal a pusese peste supu sii ei un
jug de er care-i tinuse n ne stiint a si degradare. O practic a super-
stitioas a a formelor de cult fusese mentinut a cu strictete; dar n tot
serviciul lor, inima si mintea nu avuseser a aproape nici o participare.
Predicarea lui Luther, prezentnd adev arurile clare ale Cuvntului lui
Dumnezeu, si apoi chiar Cuvntul nsu si, pus n minile oamenilor
de rnd, au trezit puterile lor adormite, au nnobilat si cur atit natura
lor spiritual a, au dat o nou a putere si o vigoare proasp at a mintii.
Persoane de toate categoriile erau v azute cu Biblia n mn a,
ap arnd nv at aturile Reformei. Papista sii, care l asaser a studiul Scrip-
turilor pe seama preotilor si a c alug arilor, i chemau acum s a apar a n
fat a si s a resping a noile nv at aturi. Dar necunoscnd nici Scripturile
si nici puterea lui Dumnezeu, preotii si c alug arii erau nvin si de
aceia pe care ei i declaraser a ca nenv atati si eretici. Din neferi-
cire, spunea un scriitor catolic, Luther i-a ndemnat pe urma sii
lui s a nu- si pun a ncrederea n nici o alt a revelatie dect n Sfnta
Scriptur a. (DAubigne, b.9, cap.11). Multimi de oameni se adunau
s a aud a adev arul ap arat de b arbati cu putin a instruire si chiar discutat
de ei cu teologi nv atati si elocventi. Ignoranta vrednic a de ru sine
a acestor b arbati mari era manifestat a atunci cnd argumentele lor
erau ntmpinate cu nv at aturile simple ale Cuvntului lui Dumne-
zeu. Muncitorii, soldatii, femeile si chiar copiii cuno steau mai bine
nv at aturile Bibliei dect preotii si doctorii nv atati.
Contrastul dintre ucenicii Evangheliei si sustin atorii superstitiilor
papale nu era mai mic n rndurile nv atatilor dect ntre oamenii
de rnd.... mpotriva ap ar atorilor n vrst a ai ierarhiei papale, care
neglijaser a studiul limbilor si cultivarea literaturii ... era acum un
tineret nobil, devotat studiului, cercet arii Scripturii si familiarizat cu [196]
operele antichit atii. Avnd o minte activ a, un suet nobil si o inim a
ntreprinz atoare, ace sti tineri au acumulat n scurt a vreme attea
cuno stinte, nct mult timp nimeni nu se putea m asura cu ei.... Ca
urmare, atunci cnd ace sti tineri ap ar atori ai Reformei se ntlneau
cu nv atatii Romei, n orice adunare, i atacau cu atta u surint a si
sigurant a, nct ace sti b arbati ignoranti ezitau, se ncurcau si c adeau
ntr-un meritat dispret, n ochii tuturor. (Idem, b.9, cap.11)
Cnd clerul roman a v azut c a num arul credincio silor s ai sc adea
mereu, a recurs la ajutorul autorit atilor si, prin toate mijloacele pe
care le avea la dispozitie, a ncercat s a-i aduc a napoi pe ascult atorii
s ai. Dar oamenii g asiser a n noile nv at aturi ceea ce lipsea suetului
lor si au ntors spatele acelora care i hr aniser a atta vreme cu pleava
f ar a valoare a ritualurilor superstitioase si ale traditiilor omene sti.
Atunci cnd a nceput persecutia mpotriva nv at atorilor ade-
v arului, ei au luat aminte la cuvintele lui Hristos: Cnd v a vor
prigoni ntr-o cetate, s a fugiti n alta. (Matei 10, 23). Lumina p a-
trundea peste tot. Fugarii g aseau peste tot o u s a deschis a primitoare
si r amnnd acolo l predicau pe Hristos, uneori n biseric a sau, dac a
li se refuza aceasta, n case particulare sau n aer liber. Locul unde
puteau avea ascult atori era consacrat ca templu. Adev arul vestit cu
atta energie si sigurant a se r aspndea cu o putere de nenvins.
n zadar au fost chemate autorit atile civile si religioase s a str-
peasc a erezia. n zadar au recurs la nchisoare, tortur a, foc si sabie.
Mii de credincio si si-au pecetluit credinta cu sngele lor, dar cu
toate acestea lucrarea nainta. Persecutia slujea doar la r aspndirea
adev arului, iar fanatismul, pe care Satana a ncercat s a-l uneasc a cu
acesta, a contribuit si mai mult la accentuarea contrastului dintre
lucrarea lui Satana si lucrarea lui Dumnezeu. [197]
Capitolul 11 Protestul printilor
Una dintre cele mai nobile Testimonies care au fost de-
puse vreodat a n favoarea Reformei a fost protestul adresat de printii
cre stini din Germania, la Dieta din Speier, n anul 1529. Curajul,
credinta si statornicia acestor b arbati ai lui Dumnezeu au c stigat
pentru veacurile urm atoare libertatea de gndire si con stiint a. Pro-
testul lor a dat bisericii reformate numele de protestant a; principiile
lui sunt ns a si esenta protestantismului. (DAubigne, b.13, cap.6)
O zi ntunecat a si amenint atoare venise pentru Reform a. n ciuda
edictului de la Worms, care l declara pe Luther n afara legii si
interzicea nv at aturile sau credinta n doctrinele lui, toleranta reli-
gioas a progresase n imperiu. Dumnezeu, n providenta Sa, pusese
n derut a fortele care se mpotriveau adev arului. Carol al V-lea ju-
rase s a strpeasc a Reforma, dar, ori de cte ori si ridica mna s a
loveasc a, fusese obligat s a loveasc a n alt a parte. Mereu si mereu,
distrugerea iminent a a tuturor acelora care ndr azneau s a se mpotri-
veasc a Romei p area inevitabil a; dar n momentul critic ap areau ori
armatele turce sti la frontiera r as aritean a, ori mp aratul Frantei sau
chiar papa nsu si, gelos pe puterea mereu crescnd a a mp aratului,
pornea r azboi mpotriva lui; si n felul acesta, n mijlocul luptei si
fr amnt arii popoarelor, Reforma avusese r agazul s a se nt areasc a si
s a se r aspndeasc a.
n cele din urm a, ns a, suveranii papali s-au mp acat pentru a
face cauz a comun a mpotriva reformatilor. Dieta din Speier, din anul
1526, d aduse ec arui stat libertatea deplin a n materie de religie pn a
la ntrunirea unui conciliu general; dar abia trecuser a primejdiile
care amenintaser a aceast a f ag aduint a, c a mp aratul a convocat o [198]
a doua Diet a la Speier, n anul 1529, cu scopul de a strpi erezia.
Printii urmau s a e convin si, prin mijloace pa snice dac a era posibil,
s a se declare mpotriva Reformei; dar dac a aceasta nu reu sea, Carol
era hot art s a recurg a la sabie.
Papista sii jubilau. Au venit la Speier ntr-un num ar mare si si-au
manifestat deschis mpotrivirea lor fat a de reformatori si fat a de toti
168
Protestul printilor 169
aceia care-i favorizau. Melanchton spunea: Suntem urciunea si
gunoiul lumii; dar Hristos va privi asupra s armanului S au popor
si-l va p azi. (Idem, b.13, cap.5). Printilor Evangheliei prezenti la
Diet a le-a fost interzis chiar s a li se predice Evanghelia n locuintele
lor. ns a poporul din Speier, nsetat dup a Cuvntul lui Dumnezeu si
n ciuda interdictiei, se aduna cu miile la serviciile divine tinute n
capela electorului de Saxonia.
Faptul acesta a gr abit izbucnirea crizei. Un mesaj imperial a
anuntat Dieta c a, ntruct hot arrea care d adea libertate de con stiint a
d aduse na stere la dezordini mari, mp aratul cerea s a e anulat a.
Acest act arbitrar a provocat indignarea si ngrijorarea cre stinilor
evanghelici. Unul dintre ei spunea: Hristos a c azut iar a si n minile
lui Caiafa si ale lui Pilat. Romani stii au devenit mai violenti. Un
papista s fanatic declara: Turcii sunt mai buni dect lutheranii, c aci
turcii tin zilele de post, pe cnd lutheranii le calc a. Dac a ar s a
alegem ntre Sntele Scripturi ale lui Dumnezeu si vechile r at aciri
ale bisericii, le-am respinge pe cele dinti. Melanchton remarca: n
ecare zi, n plin a adunare, Faber arunc a pietre noi n evangheli stii
no stri. (Idem, b. 13, cap. 5)
Toleranta religioas a fusese stabilit a legal, iar statele evanghelice
s-au hot art s a se mpotriveasc a viol arii drepturilor lor. Lui Luther,
care era nc a sub anatema impus a de edictul din Worms, nu i-a fost
ng aduit s a se prezinte la Speier; dar locul i-a fost tinut de colabo-
ratorii si printii pe care Dumnezeu i-a ridicat pentru a ap ara cauza
n aceast a mprejurare. Nobilul Frederic de Saxonia, protectorul de
alt a dat a al lui Luther, murise, dar ducele Johan, fratele si succesorul [199]
lui, salutase cu bucurie Reforma si, cu toate c a era iubitor de pace, a
dovedit o mare energie si mult curaj n toate problemele legate de
interesele credintei.
Preotii au cerut ca statele care primiser a Reforma s a se supun a
f ar a conditii jurisdictiei romane. Reformatorii, pe de alt a parte, pre-
tindeau libertatea care le fusese acordat a mai nainte. Ei nu puteau
de acord ca Roma s a aduc a din nou sub st apnirea ei acele state care
primiser a cu o mare bucurie Cuvntul lui Dumnezeu.
n cele din urm a s-a propus un compromis, si anume c a acolo
unde Reforma nu se nr ad acinase, edictul din Worms s a e aplicat
cu putere; dar n statele n care oamenii s-au ndep artat de ea si
unde nu se puteau conforma ei f ar a primejdia revoltei, s a nu se fac a
o nou a reform a, s a nu se mai trateze punctele controversate, s a nu e
mpiedicat serviciul liturghiei si s a nu se ng aduie nici unui romano-
catolic s a mbr ati seze lutheranismul. (Idem, b.13, cap.5). Aceast a
m asur a a fost luat a de Diet a spre marea satisfactie a preotilor si
prelatilor papali.
n acest edict se accentua: Reforma nu mai trebuie s a se r as-
pndeasc a ... acolo unde nu este cunoscut a, nici s a nu e nt arit a pe
temelii solide acolo unde exist a deja. (Idem, b.13, cap.5). Libertatea
cuvntului urma s a e interzis a. Nu mai era ng aduit a nici o conver-
tire. Iar prietenilor Reformei li se cerea s a se supun a imediat acestor
interdictii si restrictii. Sperantele lumii p areau gata s a e n abu site.
Restabilirea ierarhiei romane ... urma s a readuc a vechile abuzuri si
avea s a se g aseasc a u sor o anumit a ocazie pentru distrugerea unei
lucr ari care si a sa fusese destul de violent zdruncinat a de fanatism si
nentelegere. (Idem, b.13, cap.5)
Atunci cnd membrii taberei evanghelice s-au ntlnit pentru
consultare, se uitau unul la altul cu spaim a. ntrebarea trecea de la
unul la altul: Ce este de f acut? Erau n joc marile probleme ale
lumii. Se vor supune conduc atorii Reformei si vor accepta edictul? [200]
Ct de u sor ar putut reformatorii, n aceast a criz a care era cu
adev arat amenint atoare, s a porneasc a pe un drum gre sit! Cte motive
plauzibile si rationale destul de bune ar g asit pentru supunere!
Printilor lutherani le era garantat a exercitarea liber a a religiei lor. Si
acela si drept a fost acordat tuturor supu silor care, nainte de aplicarea
acestei m asuri, mbr ati saser a convingerile reformate. N-ar trebuit
oare ca acestea s a-i multumeasc a? Cte primejdii n-ar fost evitate
prin supunere! n ce lupte si ntmpl ari necunoscute i-ar mai
aruncat mpotrivirea? Cine stie ce ocazii poate aduce viitorul? S a
mbr ati s am pacea; s a lu am aminte la ramura de m aslin pe care o
utur a Roma si s a vindec am r anile Germaniei. Cu argumente ca
acestea ar putut reformatorii s a- si justice alegerea unui drum care
i-ar dus n scurt a vreme la ruina cauzei lor.
Din fericire, ei n-au pierdut din vedere principiul pe care se
bazase acest aranjament si au actionat prin credint a. Care era acel
principiu? Era dreptul Romei de a forta con stiinta si de a interzice
cercetarea liber a. Dar nu erau ei si supu sii lor protestanti aceia care
aveau s a se bucure de libertatea religioas a? Da, dar numai ca o fa-
voare special a stipulat a n ntelegere, si nu ca un drept. ns a, pentru
aceia care nu erau cuprin si n aceast a ntelegere marele principiu al
autorit atii avea s a actioneze, c aci con stiinta nu era luat a n conside-
ratie. Roma era judec atorul infailibil si trebuia ascultat a. Acceptarea
ntelegerii propuse urma s a e o recunoa stere de fapt, c a libertatea
religioas a era acordat a numai Saxoniei reformate; iar n ceea ce
prive ste restul cre stin at atii, cercetarea liber a si m arturisirea credintei
reformate erau considerate crime si trebuiau tratate cu temnita si ru-
gul. Puteau ei consimti s a se limiteze libertatea religioas a, s a se duc a
vestea c a Reforma si f acuse ultimii ei convertiti? C a si cucerise
ultima palm a de p amnt si c a, oriunde Roma si ntindea domeniul
n ceasul acela, acolo st apnirea ei avea s a e ve snic a? Puteau refor-
matorii s a declare c a erau nevinovati de sngele acelor sute si mii de
oameni care n urma acestei ntelegeri aveau s a- si dea viata n t arile
catolice? Aceasta ar nsemnat s a tr adeze, n acest ceas suprem, [201]
cauza Evangheliei si libert atii cre stin at atii. (Wylie, b.9, cap.15).
Mai degrab a erau gata s a jertfeasc a totul, chiar si statele, coroanele
lor si viata lor. (DAubigne, b.13, cap.5)
S a respingem acest decret, au spus printii. n probleme de
con stiint a, majoritatea nu are nici o putere. Iar delegatii au declarat:
Dator am pacea de care se bucur a imperiul, decretului din anul 1526;
anularea lui ar umple Germania de tulbur ari si de disensiuni. Dieta
nu poate face mai mult dect s a p astreze libertatea religioas a pn a
cnd se va aduna consiliul. (Idem, b.13, cap.5). Ocrotirea libert atii
de con stiint a este datoria statului, si aceasta este limita autorit atii lui
n materie de religie. Orice guvernare p amnteasc a, ce ncearc a s a
rnduiasc a sau s a impun a rnduielile religioase cu ajutorul autorit atii
civile, jertfe ste principiul pentru care cre stinii evanghelici au luptat
cu atta noblete.
Papista sii erau hot arti s a reprime tot ceea ce ei numeau nc a-
p atnare ndr azneat a. Ei au nceput prin ncercarea de a provoca
disensiuni printre sustin atorii Reformei si a-i intimida pe toti aceia
care nu declaraser a n mod deschis c a sunt n favoarea ei. Repre-
zentantii ora selor libere au fost chemati n cele din urm a naintea
dietei si somati s a declare dac a accept a conditiile propunerii. Ei au
cerut o amnare, dar a fost zadarnic. Cnd au fost supu si la prob a,
aproape jum atate din num arul lor s-au declarat de partea reformato-
rilor. Aceia care au refuzat s a jertfeasc a libertatea de con stiint a si
dreptul liberei cercet ari stiau bine c a pozitia lor i expunea n viitor
criticii, condamn arii si persecutiei. Unul dintre delegati spunea: Va
trebui ori s a ne lep ad am de Cuvntul lui Dumnezeu, ori s a m ar si.
(Idem, b.13, cap.5)
Regele Ferdinand, reprezentantul mp aratului la Diet a, a v azut
c a decretul avea s a provoace nentelegeri serioase, dac a printii nu
pot convin si s a-l primeasc a si s a-l sustin a. De aceea a ncercat s a-i
conving a, stiind bine c a prin folosirea fortei fat a de astfel de oameni
nu f acea dect s a-i nt areasc a mai tare. A sa c a el i rug a pe printi s a
accepte decretul, asigurndu-i c a mp aratul va nespus de multumit [202]
de ei. Dar ace sti b arbati credincio si recuno steau o autoritate mai
nalt a dect aceea a conduc atorilor p amnte sti si au r aspuns cu mult
calm: Vom asculta de mp arat n tot ce poate contribui la mentinerea
p acii si onoarei lui Dumnezeu. (Idem, b.13, cap.5)
n fata Dietei, regele l-a anuntat n cele din urm a pe elector si pe
prietenii lui c a edictul era pe cale de a declarat decret imperial si
c a singurul lor drum de urmat era acela de a se supune majorit atii.
Aceste cuvinte ind rostite, s-a retras din adunare f ar a s a mai ofere
reformatorilor nici o ocazie de deliberare sau de r aspuns. n zadar
au trimis o delegatie, rugndu-l pe rege se revin a. Singurul r aspuns
la protestul lor a fost: Este o problem a nchis a; supunerea este tot
ce v a r amne de f acut. (Idem, b.13, cap.5)
Tab ara imperial a a intuit c a printii cre stini vor adera la Sntele
Scripturi, ca ind mai presus de nv at aturile si cerintele omene sti; si
mai prevedeau c a, oriunde va primit acest principiu, papalitatea
urma s a e n cele din urm a ndep artat a. Dar, asemenea multor mii
de oameni de atunci ncoace, care priveau numai la lucrurile care
se v ad, s-au mngiat la gndul c a tab ara mp aratului si a papei
era puternic a, iar a reformatorilor era slab a. Dac a reformatorii ar
depins numai de ajutorul omenesc, atunci ar fost f ar a putere, a sa
cum i socoteau papista sii. Cu toate c a erau putini la num ar si n
conict cu Roma, ei aveau t aria lor. Ei au f acut apel de la raportul
Dietei la Cuvntul lui Dumnezeu si de la mp aratul Carol la Isus
Hristos, mp aratul mp aratilor si Domnul domnilor. (Idem, b.13,
cap.6)
Pentru c a Ferdinand a refuzat s a tin a seama de convingerile
con stiintei lor, printii au hot art s a nu tin a seama de absenta lui si
s a aduc a protestul lor f ar a ntrziere naintea consiliului national. A
fost ntocmit a o declaratie solemn a care a fost prezentat a Dietei, n
care se spunea:
Protest am prin aceasta naintea lui Dumnezeu, singurul nostru
Creator, Sustin ator, R ascump ar ator si Mntuitor si care ntr-o zi va
Judec atorul nostru, ca si naintea tuturor oamenilor si a tuturor
f apturilor, c a noi, pentru noi si pentru poporul nostru nu consimtim,
nici nu ader am n vreun fel oarecare la decretul propus, n toate
punctele care vin n conict cu Dumnezeu, cu Sfntul S au Cuvnt [203]
sau cu con stiinta noastr a curat a, pentru mntuirea suetelor noastre.
Dac a ratic am acest decret, sustinem c a atunci cnd Dumnezeul
cel Atotputernic l cheam a pe un om la cunoa sterea Sa, acest om
nu poate s a e liber s a primeasc a cuno stinta de Dumnezeu!... Nu
exist a nici o nv at atur a sigur a dect aceea care este n armonie
cu sfntul Cuvnt al lui Dumnezeu.... Domnul interzice nv atarea
oric arei alte doctrine.... Sntele Scripturi trebuie explicate prin alte
texte mai l amurite din ele.... Aceast a Carte Sfnt a este ntru totul
necesar a pentru un cre stin, u sor de nteles si destinat a s a mpr a stie
ntunericul. Suntem hot arti, prin harul lui Dumnezeu, s a mentinem
predicarea curat a si exclusiv a a singurului S au Cuvnt, a sa cum se
g ase ste n c artile biblice ale Vechiului si Noului Testament, f ar a s a
ad aug am nimic care ar n contradictie cu el. Acest Cuvnt este
singurul adev ar; el este regula sigur a a oric arei nv at aturi si a oric arei
vieti si niciodat a nu poate da gre s sau s a am ageasc a. Acela care
cl ade ste pe temelia aceasta va sta sigur mpotriva tuturor puterilor
iadului, n timp ce toate ambitiile omene sti care se vor opune vor
c adea n fata lui Dumnezeu.
Pentru motivul acesta respingem jugul care ni se impune. n
acela si timp ns a, a stept am ca maiestatea sa imperial a s a se poarte
fat a de noi ca un print cre stin care l iube ste pe Dumnezeu mai
presus de toate lucrurile; si ne declar am gata s a-i acord am, ca si
vou a, onorati domni, toat a dragostea si supunerea care este dreapta
si legitima noastr a datorie. (Idem, b.13, cap.6)
O impresie profund a a fost f acut a asupra Dietei. Majoritatea par-
ticipantilor s-au umplut de uimire si de ngrijorare n fata curajului
protestantilor. Viitorul le ap area furtunos si nesigur. Nentelegerea,
lupta si v arsarea de snge p areau de nenl aturat. Dar reformatorii,
siguri de dreptatea cauzei lor si ncredintndu-se n bratul Celui
Atotputernic, erau plini de curaj si de statornicie.
Principiile cuprinse n acest protest celebru ... constituie ns a si
esenta protestantismului. Acest protest se mpotrive ste celor dou a
mari abuzuri ale omului n materie de credint a; primul este amestecul
puterii lume sti, iar al doilea este autoritatea arbitrar a a bisericii. [204]
n locul acestor abuzuri, protestantismul a seaz a puterea con stiintei
mai presus de autoritatea lumeasc a, iar autoritatea Cuvntului lui
Dumnezeu mai presus de biserica vizibil a. Mai nti, el respinge
puterea civil a n lucrurile snte si spune ca si profetii si apostolii:
Trebuie s a ascult am mai mult de Dumnezeu dect de oameni.
n prezenta coroanei lui Carol al V-lea, protestul lor n alta coroana
lui Isus Hristos. Dar el a mers mai departe si a stabilit principiul
c a orice nv at atur a omeneasc a trebuie s a e supus a cerintelor lui
Dumnezeu. (Idem, b. 13, cap. 6). Protestatarii si armau astfel
nc a o dat a dreptul de a- si exprima liber convingerile cu privire la
adev ar. Ei nu doreau numai s a cread a si s a asculte, ci s a si predice
ceea ce Cuvntul lui Dumnezeu prezint a si negau dreptul preotilor
si magistratilor de a se amesteca. Astfel, protestul din Speier a fost
o m arturie solemn a mpotriva intolerantei religioase si o sustinere a
dreptului tuturor oamenilor de a se nchina lui Dumnezeu dup a cum
le dicteaz a con stiinta.
Declaratia fusese f acut a. Fusese scris a n memoria a mii de
oameni si nregistrat a n c artile cerului, de unde nici o ncercare
omeneasc a nu o putea sterge. ntreaga Germanie evanghelic a a adop-
tat protestul ca o expresie a credintei ei. Pretutindeni oamenii vedeau
n aceast a declaratie f ag aduinta unei ere noi si mai bune. Unul dintre
printi spunea protestantilor din Speier: Cel Atotputernic, care v-a
dat harul s a m arturisiti energic, liber si f ar a team a, s a v a p astreze
n aceast a statornicie cre stin a pn a n ziua ve sniciei. (Idem, b.13,
cap.6)
Dac a Reforma, dup a ce obtinuse un oarecare succes, ar fost de
acord s a ncetineasc a lucrarea pentru a c stiga favoarea lumii, ar
fost nesincer a fat a de Dumnezeu si fat a de ea ns a si si ar pricinuit n
felul acesta propria distrugere. Experienta acestor nobili reformatori
contine o lectie pentru toate veacurile viitoare. Felul lui Satana de a
lucra mpotriva lui Dumnezeu si a Cuvntului S au nu s-a schimbat;
el se mpotrive ste si ast azi tot att de mult ca Scripturile s a e
c al auza vietii, ca si n secolul al XVI-lea. n vremea noastr a se vede
o mare ndep artare de nv at aturile si preceptele lor si este nevoie de o
rentoarcere la marele principiu protestant Biblia si numai Biblia,
ca regul a a credintei si datoriei. Satana nc a lucreaz a pe orice cale [205]
pe care o poate inventa ca s a distrug a libertatea religioas a. Puterea
antihrist a pe care protestatarii din Speier au respins-o lucreaz a cu
o putere nou a, c autnd s a rec stige suprematia pierdut a. Acela si
ata sament neclintit fat a de Cuvntul lui Dumnezeu, manifestat de
Reform a n acel ceas de criz a, este singura n adejde pentru reforma
din zilele noastre.
Dar pentru protestanti au ap arut semne ale primejdiei; erau totu si
si semne c a mna divin a se ntinde s a-i ocroteasc a pe cei credincio si.
Astfel, cam n acela si timp, Melanchton l conducea n grab a pe str a-
zile din Speier spre Rin pe prietenul lui, Simon Grynaeus, st aruind de
el s a treac a uviul. Acesta era mirat de o a sa mare grab a. Un b atrn
cu aer solemn si grav, dar pe care nu-l cunosc, i spuse Melanchton,
mi s-a ar atat si mi-a spus c a dintr-o clip a n alta functionarii justitiei
vor trimi si de Ferdinand s a-l aresteze pe Grynaeus.
n ziua aceea, Grynaeus se scandalizase din cauza unei predici a
lui Faber, un catolic renumit, iar la ncheierea ei l-a dojenit pentru
c a ap ara ni ste r at aciri detestabile. Faber si ascunsese mnia, dar
imediat dup a aceea s-a dus la rege, de la care a obtinut un ordin
mpotriva profesorului indezirabil de la Heidelberg. Melanchton nu
se ndoia de faptul c a Dumnezeu i salvase prietenul, trimitnd unul
dintre sntii S ai ngeri s a-l avertizeze.
Nemi scat pe t armurile Rinului, a a steptat pn a cnd apele uvi-
ului l-au salvat pe Grynaeus din minile prigonitorilor. n sfr sit!,
strig a Melanchton cnd l-a v azut pe malul cel alalt, iat a-l salvat din
ghearele acelora care sunt seto si de snge nevinovat. Cnd s-a n-
tors acas a, Melanchton a fost informat c a oterii, trimi si n c autarea
lui Grynaeus, i-au scotocit casa din pivnit a pn a la acoperi s. (Idem,
b.13, cap.6)
Dar Reforma urma s a e pus a si mai mult n evident a naintea
mai marilor p amntului. Printilor evanghelici li se refuzase o au-
dient a la regele Ferdinand; dar li s-a dat totu si o anumit a ocazie
n care s a- si prezinte cauza naintea mp aratului, naintea adun arii [206]
demnitarilor bisericii si statului. Pentru a tempera nentelegerile
care tulburau mp ar atia, Carol al V-lea, n anul urm ator protestului
de la Speier, a convocat o Diet a la Augsburg, f acndu- si cunoscut a
intentia de a o prezida personal. Acolo au fost invitati si conduc atorii
protestantilor.
Reforma era amenintat a de primejdii mari; dar ap ar atorii ei si-au
ncredintat iar a si cauza lui Dumnezeu si s-au hot art s a stea tari pen-
tru Evanghelie. Electorul de Saxonia a fost sf atuit de consilierii lui
s a nu se duc a la Diet a. mp aratul, spuneau ei, a cerut participarea
printilor pentru a-i atrage ntr-o curs a. Nu nseamn a s a ri sti totul
ca s a mergi si s a te nchizi mpreun a cu un vr ajma s puternic ntre
zidurile unei cet ati? Dar alti nobili declarau: Printii s a e curajo si
si cauza lui Dumnezeu va salvat a. Dumnezeu este credincios,
El nu ne va p ar asi, spunea Luther. (Idem, b.14, cap. 2). Printul
elector a plecat mpreun a cu suita sa la Augsburg. Toti si d adeau
seama de primejdiile care-l amenintau, astfel c a multi mergeau cu
fata posomort a si cu inima mpov arat a. Dar Luther, care i-a nsotit
pn a la Coburg, le-a renviorat ncrederea, cntnd imnul scris pen-
tru c al atoria aceasta: Cetate tare-i Dumnezeu. Multe presimtiri
ntunecate au fost alungate, multe inimi ap asate au fost u surate la
glasul notelor sale inspirate.
Printii reformati se hot arser a s a prezinte naintea Dietei o de-
claratie a convingerilor lor ntr-o formulare sistematic a, cu dovezi
din Scripturi, iar sarcina preg atirii ei a fost ncredintat a lui Luther,
Melanchton si tovar a silor lor. Aceast a m arturisire de credint a a fost
acceptat a de protestanti ca o expresie a credintei lor, a sa c a s-au n-
trunit s a- si pun a semn aturile pe acest document important. Acesta a
fost un moment solemn si critic. Reformatorii si-au exprimat dorinta
ca lupta lor s a nu e confundat a cu problemele politice; ei erau de
p arere c a Reforma nu trebuie s a exercite nici o alt a inuent a dect
aceea care izvor a ste din Cuvntul lui Dumnezeu. Atunci cnd printii [207]
cre stini au nceput s a semneze m arturisirea de credint a, Melanchton
a spus: Revine teologilor si clericilor misiunea de a propune aceste
lucruri; s a rezerv am pentru alte probleme autoritatea mai marilor
p amntului. Fereasc a Dumnezeu, r aspunse Ioan de Saxonia, ca
s a m a nl aturati. Sunt hot art s a fac ce este drept f ar a s a-mi e team a
de coroan a. Doresc s a-L m arturisesc pe Domnul. P al aria mea de
elector si mantia de hermelin a nu-mi sunt att de scumpe cum mi
este crucea lui Hristos. Spunnd acestea si-a pus semn atura. Cnd a
luat pana, un altul dintre printi a spus: Dac a onoarea lui Isus Hristos,
Domnul meu, o cere, sunt gata ... s a-mi p ar asesc bunurile si chiar
viata. Voi renunta mai degrab a la supu sii si la statele mele, mi-a s
l asa mai degrab a toiagul mo stenit de la p arintii mei, a continuat
el, dect s a primesc o alt a nv at atur a n afar a de aceea care este
cuprins a n aceast a m arturisire. (Idem, b.14, cap.6). Att de mare
era credinta si ndr azneala acestor b arbati ai lui Dumnezeu.
A venit timpul stabilit ca s a se prezinte naintea mp aratului.
Carol al V-lea, stnd pe tronul s au, nconjurat de electori si printi, a
acordat audient a reformatorilor protestanti. A fost citit a m arturisirea
lor de credint a. n acea adunare August a, adev arurile Evangheliei
au fost prezentate cu claritate, iar r at acirile bisericii papale au fost
demascate. Pe drept cuvnt, ziua aceea a fost declarat a ziua cea mai
mare a Reformei si una dintre cele mai sl avite din istoria cre stin at atii
si a omenirii. (Idem, b.14, cap.7)
Doar ctiva ani trecuser a de cnd c alug arul din Wittenberg a
stat singur la Worms n fata consiliului national. Acum, n locul lui
st ateau cei mai nobili si mai puternici printi ai imperiului. Lui Luther
i fusese interzis s a apar a la Augsburg, dar fusese prezent prin cuvin-
tele si prin rug aciunile lui. Sunt peste m asur a de bucuros, scria el,
c a am tr ait pn a n ceasul acesta n care Hristos a fost n altat n mod
public de ace sti m arturisitori att de ilu stri si ntr-o adunare att de
m areat a. (Idem, b.14, cap.7). n felul acesta s-a mplinit Scriptura
care spune: Voi vorbi despre nv at aturile Tale naintea mp arati-
lor. (Psalmii 119, 46) n zilele lui Pavel, Evanghelia pentru care [208]
fusese ntemnitat a fost dus a tot pe calea aceasta naintea printilor
si nobililor cet atii imperiale. Tot astfel, cu aceast a ocazie, ceea ce
mp aratul interzisese s a se predice de la amvon a fost vestit din palat;
ceea ce multi au socotit ca nepotrivit chiar pentru slugi s a asculte,
a fost ascultat cu uimire de c atre nv atatii si demnitarii imperiului.
Regi si oameni nv atati formau auditoriul, printii ncoronati erau
predicatorii, iar predica era adev arul mp ar atesc al lui Dumnezeu.
Din vremea apostolic a, spunea un scriitor, n-a mai fost o lucrare
att de mare sau o m arturisire att de m areat a. (DAubigne, b.14,
cap.7)
Tot ce au spus lutheranii este adev arat, nu putem nega nimic,
a declarat un episcop catolic. Puteti respinge printr-o judecat a
s an atoas a m arturisirea f acut a de elector si de aliatii lui?, ntreb a
un altul pe dr. Eck. Cu scrierile apostolilor si ale proorocilor
nu, a fost r aspunsul, dar cu acelea ale P arintilor biserice sti si ale
conciliilor da. nteleg, a r aspuns cel care ntrebase, lutheranii
dup a p arerea dumneavoastr a sunt n cadrul Scripturii, iar noi n afara
ei. (Idem, b.14, cap.8)
Unii dintre printii germani au fost c stigati pentru credinta re-
format a. nsu si mp aratul a declarat c a articolele protestantilor erau
numai adev ar. Confesiunea a fost tradus a n multe limbi si a circulat
n toat a Europa, ind primit a de milioane de oameni din generatiile
urm atoare, ca exprimare a credintei lor.
Slujitorii credincio si ai lui Dumnezeu nu se osteniser a n zadar.
Cnd puterile, st apnirile si duhurile rele din locurile cere sti s-au unit
mpotriva lor, Domnul nu l-a uitat pe poporul S au. Dac a ochii le-ar
fost deschi si, ar v azut o dovad a evident a a prezentei si ajutorului
divin, asem an atoare cu aceea care a fost dat a unui profet din vechime.
Cnd robul lui Elisei a ar atat st apnului o armat a vr ajma s a care i-
a nconjurat si le-a t aiat orice cale de sc apare, profetul s-a rugat:
Doamne, Te rog, deschide-i ochii ca s a vad a. (2 Regi 6, 17). Si
iat a c a muntele era plin de care si cai de foc, armata cerului st atea
pentru a-l ocroti pe omul lui Dumnezeu. Tot n acest fel i-au p azit
ngerii si pe lucr atorii cauzei Reformei. [209]
Unul dintre principiile sustinute categoric de Luther a fost c a
nu trebuie s a se apeleze la puterea p amnteasc a pentru a sprijini
Reforma si nici o cerere s a nu e f acut a armatelor pentru a o
ap ara. S-a bucurat c a Evanghelia a fost m arturisit a de c atre printii
imperiului; dar atunci cnd ei au propus s a se uneasc a ntr-o lig a
de ap arare, el a declarat c a nv at atura Evangheliei trebuie s a e
ap arat a numai de Dumnezeu. Cu ct omul se amestec a mai putin n
aceast a lucrare, cu att mai evident a va interventia lui Dumnezeu n
favoarea ei. Toate m asurile politice de prevedere propuse erau, dup a
p arerea lui, din cauza fricii nedemne si a nencrederii p ac atoase.
Cnd du smanii cei puternici s-au unit pentru a distruge credinta
reformat a si mii de s abii porneau s a se n apusteasc a mpotriva ei,
Luther scria: Satana si dezl antuie furia; pontii nelegiuiti urzesc;
iar noi suntem amenintati cu r azboiul. i sf atuiesc pe oameni s a se
lupte cu mult curaj naintea tronului lui Dumnezeu, prin credint a si
rug aciune, a sa ca du smanii no stri, nvin si de Duhul lui Dumnezeu, s a
e constrn si la pace. Dorinta noastr a de c apetenie, munca noastr a de
seam a este rug aciunea; oamenii s a stie c a acum sunt expu si t ai sului
s abiei si urii lui Satana si s a se roage. (DAubigne, b.10, cap.14)
Din nou, pentru ultima oar a, referindu-se la liga preconizat a
de printii reformati, Luther a declarat c a singura arm a folosit a n
aceast a lupt a trebuie s a e sabia Domnului. El scria electorului de
Saxonia: Nu putem aproba alianta propus a, avnd con stiinta liber a.
Mai bine s a murim de zece ori dect s a vedem c a Evanghelia noastr a
provoac a v arsarea unei singure pic aturi de snge. Partea noastr a
este s a m asemenea mieilor du si la m acel arie. Crucea lui Hristos
trebuie purtat a. n altimea Voastr a s a e f ar a team a. Vom face mai
mult prin rug aciunile noastre dect toti vr ajma sii prin l aud aro siile
lor. Numai s a nu v a e p atate minile cu sngele fratilor vo stri. Dac a
mp aratul cere s a m du si naintea tribunalelor lui, suntem gata s a ne
prezent am. Altetea Voastr a nu poate ap ara nici credinta mea, nici a
altora, ci ecare trebuie s a cread a, asumndu- si riscul. (Idem, b.14,
cap.1)
Din locul ascuns al rug aciunii a venit puterea care a zguduit [210]
lumea n marea Reform a. Acolo, cu lini ste sfnt a, slujitorii lui Dum-
nezeu si-au sprijinit picioarele pe stnca f ag aduintelor Sale. n timpul
luptei de la Augsburg, Luther nu l asa s a treac a nici o zi f ar a s a con-
sacre cel putin trei ore pentru rug aciune si erau ceasurile cele mai
potrivite pentru studiu. n c am aruta lui retras a era auzit rev arsndu-
si suetul naintea lui Dumnezeu n cuvinte pline de adorare, team a
si n adejde, ca si cnd ar vorbit cu un prieten. Stiu c a Tu e sti
Tat al nostru si Dumnezeul nostru, spunea el, si c a i vei risipi pe
prigonitorii copiilor T ai; c aci Tu nsuti e sti amenintat mpreun a cu
noi. Toat a aceast a problem a este a Ta si numai pentru c a Tu ne-ai
constrns am pus noi um arul la ea. Ap ar a-ne, o, Tat a! (Idem, b.16,
cap.6)
Lui Melanchton, care era zdrobit sub povara nelini stii si a fricii,
i scria: Har si pace n Hristos n Hristos zic, si nu n lume.
Amin. Ur asc din toat a inima acele ngrijor ari care te consum a. Dac a
aceast a cauz a este nedreapt a, p ar ase ste-o; dac a este dreapt a, de ce
s a punem la ndoial a f ag aduintele Aceluia care ne porunce ste s a
dormim f ar a team a?... Hristos nu va lipsi din lucrarea drept atii si
a adev arului. El tr aie ste, El domne ste; atunci de ce s a ne temem?
(Idem, b.14, cap.6)
Dumnezeu a ascultat strig atele slujitorilor S ai. El a dat printilor
si lucr atorilor harul si curajul de a sustine adev arul mpotriva condu-
c atorilor ntunericului acestei lumi. Domnul a zis: Iat a c a pun n
Sion o piatr a din capul unghiului, aleas a, pretioas a; si oricine crede
n El nu va dat de ru sine. (1 Petru 2, 6). Reformatii protestanti au
cl adit pe Hristos si portile iadului nu i-au putut birui. [211]
Capitolul 12 Reforma n Franta
Protestul din Speier si Confesiunea de la Augsburg, care
au marcat biruinta Reformei n Germania, au fost urmate de ani de
lupt a si ntuneric. Sl abit de nentelegerile dintre sustin atorii s ai si
asaltat de du smani puternici, se p area c a protestantismul avea s a e
total distrus. Mii de credincio si si-au pecetluit m arturia cu sngele
lor. A izbucnit r azboiul civil; cauza protestant a a fost tr adat a de unii
dintre partizanii ei de frunte; cei mai nobili dintre printii reformati
au c azut n minile mp aratului si au fost trti ca prizonieri din
ora s n ora s. Dar n clipa aparentei lui biruinte, mp aratul a fost
nfrnt. El a v azut prada sc apndu-i din mini si a fost obligat, n
cele din urm a, s a dea libertate nv at aturilor pe care, ca o ambitie
a vietii sale, a vrut s a le distrug a. si irosise mp ar atia, comorile si
chiar viata pentru a nimici erezia. Acum si-a v azut armatele sl abite
de lupte, vistieria secat a, multele lui regate amenintate cu r ascoal a,
n timp ce peste tot credinta pe care el se str aduise zadarnic s a o
distrug a se r aspndise cu putere. Carol al V-lea se luptase mpotriva
Dumnezeului Atotputernic. Dumnezeu spusese: S a e lumin a, dar
mp aratul dorise ca ntunericul s a nu e ndep artat. Planurile lui se
n aruiser a si, mb atrnit nainte de vreme, obosit de lupte ndelungate,
a abdicat de la tron, sfr sind ntr-o m an astire.
n Elvetia, ca si n Germania, au venit zile ntunecate pentru
Reform a. n timp ce multe cantoane au primit credinta reformat a, [212]
altele s-au prins cu o st aruint a oarb a de crezul Romei. Persecutarea
acelora care doreau s a primeasc a adev arul a dat na stere n cele din
urm a la un r azboi civil. Zwingli si multi dintre aceia care se uniser a
cu el n lucrarea de reform a au c azut pe cmpul nsngerat de la
Cappel. Oecolampadius, dobort de aceste dezastre grozave, a murit
la scurt a vreme dup a aceea. Roma era biruitoare si n multe locuri se
p area c a va c stiga tot ce pierduse. Dar Acela ale c arui sfaturi sunt
ve snice nu Si-a uitat nici cauza si nici poporul S au. Mna Sa urma
s a le aduc a eliberarea. El a ridicat n alte t ari lucr atori pentru a duce
mai departe Reforma.
181
n Franta, mai nainte de a se auzi de numele lui Luther ca
reformator, ncepuse deja s a se arate zorile. Unul dintre primii care
au primit lumina a fost b atrnul Lef cvre, b arbat de o cultur a vast a,
profesor la universitatea din Paris si n acela si timp un catolic sincer
si zelos. n studiile lui cu privire la literatura antic a, atentia i-a fost
atras a c atre Biblie si a introdus studiul ei printre studenti.
Lef cvre era un adorator n ac arat al sntilor si si-a f acut planul
s a alc atuiasc a o istorie a sntilor si martirilor a sa cum era dat a n
legendele bisericii. Aceasta era o lucrare care necesita mult a munc a;
cnd f acuse deja un progres considerabil n aceast a directie, gndind
c a ar putea avea un ajutor din Biblie, a nceput studiul ei cu acest
scop. Aici a g asit desigur snti, dar nu ca aceia care gurau n
calendarul roman. Un potop de lumin a divin a i-a inundat atunci
mintea. Cu uimire si dezgust, s-a ndep artat de scopul pe care si-l
propusese si s-a devotat cu totul Cuvntului lui Dumnezeu. A nceput
de ndat a s a predice adev arurile pretioase pe care le-a descoperit n
el.
n anul 1512, nainte ca Luther sau Zwingli s a nceput lucra-
rea Reformatiunii, Lef cvre scria: Dumnezeu este acela care ne d a
prin credint a acea neprih anire care ne ndrept ate ste numai prin har
pentru viata ve snic a (Wylie, b.13, cap.1). Si st aruind asupra taine-
lor mntuirii, el exclama: O, ce m aretie de nespus este n aceast a
tranzactie: Cel f ar a p acat este condamnat, iar cel vinovat este achitat; [213]
Cel binecuvntat poart a blestemul, iar cel blestemat este binecuvn-
tat; Viata moare, iar cel mort prime ste viata; slava este acoperit a
de batjocur a, iar cel care nu cuno stea dect ocara este mbr acat n
slav a. (D Aubign, b.12, cap.2, ed.engl.)
Si n timp ce nvat a c a slava mntuirii apartine numai lui Dumne-
zeu, el declar a, de asemenea, c a apartine omului datoria de a asculta.
Dac a e sti un membru al bisericii lui Hristos, spunea el, e sti un
membru al trupului S au; dac a e sti din trupul S au, atunci e sti plin de
natur a divin a.... O, dac a oamenii ar putea p atrunde ntelesul acestui
privilegiu, ct de curati, de neprih aniti si snti ar tr ai ei, si ar privi
atunci toat a slava acestei lumi ca o ocar a, n comparatie cu slava
l auntric a pe care ochiul omenesc nu o poate vedea. (Idem, b.12,
cap.2)
Printre studentii lui Lefevre erau unii care ascultau cu atentie
cuvintele lui si care, mult a vreme dup a ce glasul nv at atorului avea
Reforma n Franta 183
s a e adus la t acere, urmau s a continue a vesti adev arul. Unul dintre
ace stia a fost Guillaume Farel. Fiul unor p arinti evlavio si era educat
s a accepte cu credint a deplin a nv at aturile bisericii, el putea, mpre-
un a cu apostolul Pavel, s a spun a despre sine: Ca Fariseu am tr ait
dup a cea mai strict a partid a a religiei noastre. (Faptele Apostoli-
lor 26, 5). Catolic devotat, el ardea de rvna de a-i distruge pe toti
aceia care ar ndr aznit s a se mpotriveasc a bisericii. A s scr snit
din dinti ca un lup nfuriat, spunea el mai trziu, referindu-se la
aceast a perioad a a vietii sale, dac a a s auzit pe cineva vorbind
mpotriva papei. (Wylie, b.13, cap.2). Fusese neobosit n adorarea
sntilor mpreun a cu Lefevre, vizitnd toate bisericile din Paris,
nchinndu-se la altare si mpodobind cu daruri sntele moa ste. Dar
aceste rnduieli nu i-au putut aduce pacea suetului. Convingerea cu
privire la p acat a pus st apnire pe suetul lui, deoarece toate faptele
de penitent a pe care le-a s avr sit nu i aduseser a pacea. Asemenea
unui glas din cer a ascultat cuvintele reformatorului: Mntuirea este
prin har. Cel nevinovat este condamnat, iar criminalul este achitat.
Numai crucea lui Hristos este aceea care deschide portile cerului si [214]
nchide portile iadului. (Idem, b.13, cap.2)
Farel a primit adev arul cu bucurie. Printr-o poc aint a ca aceea a lui
Pavel, s-a ntors din pustiul traditiei la libertatea ilor lui Dumnezeu.
n locul unei inimi uciga se de lup turbat, s-a ntors, spunea el,
lini stit ca un miel blnd si nevinovat avnd inima cu totul dep artat a
de papa si predat a lui Isus Hristos. (DAubigne, b.12, cap.3).
n timp ce Lef cvre continua s a r aspndeasc a lumina printre
studenti, Farel, tot att de zelos pentru cauza lui Hristos cum fusese
si pentru cauza papei, a ie sit s a vesteasc a adev arul n public. Un
demnitar al bisericii, episcopul de Meaux, s-a unit imediat dup a
aceea cu ei. Alti profesori, care se bucurau de mare vaz a pentru
priceperea si cultura lor, s-au unit si ei n vestirea Evangheliei, si
aceasta a c stigat adepti n toate clasele, de la casele meseria silor,
t aranilor si pn a la palatul regelui. Sora lui Francisc I, monarhul
conduc ator de atunci, a primit credinta reformat a. nsu si regele si
regina mam a p areau ntr-un timp c a i sunt favorabili, n timp ce
reformatorii priveau cu mari sperante c atre timpul cnd Franta avea
s a e c stigat a pentru Evanghelie.
Dar sperantele lor nu aveau s a se mplineasc a. ncerc ari si perse-
cutii i a steptau pe ucenicii lui Hristos. Totu si, acestea erau ascunse
cu ndurare de ochii lor. A intervenit un timp de pace, pentru ca ei s a
se nt areasc a spre a face fat a furtunii, astfel c a Reforma a progresat
repede. Episcopul de Meaux lucra cu rvn a n dioceza lui pentru
a instrui att clerul, ct si poporul. Preotii ignoranti si imorali au
fost ndep artati si, att ct a fost posibil, au fost nlocuiti cu b arbati
instruiti si evlavio si. Episcopul dorea foarte mult ca poporul lui s a
aib a acces la Cuvntul lui Dumnezeu si lucrul acesta a fost ndeplinit
n scurt a vreme. Lefevre si-a luat r aspunderea traducerii Noului Tes-
tament; si chiar n timp ce Biblia german a a lui Luther ie sea de sub
tipar la Wittenberg, Noul Testament n limba francez a era publicat
la Meaux. Episcopul n-a crutat nici munc a, nici cheltuial a pentru ca
acesta s a e difuzat n parohiile lui si n curnd t aranii din Meaux [215]
erau n posesia Sntelor Scripturi.
Dup a cum c al atorii nsetati salut a cu bucurie un izvor de ap a,
tot a sa au primit aceste suete solia cerului. Lucr atorii cmpului,
meseria sii din ateliere si u surau truda lor zilnic a, vorbind despre
adev arurile pretioase ale Bibliei. Seara, n loc s a plece la crcium a,
se adunau n casele unora sau altora pentru a citi Cuvntul lui Dum-
nezeu si a se uni n rug aciuni si laud a. O mare schimbare s-a v azut
n scurt a vreme n aceste comunit ati. De si apartinea clasei umile,
t ar animea nenv atat a, care trudea din greu, a primit puterea reforma-
toare si n alt atoare a harului divin n viata ei. Umili, iubitori si snti,
ei st ateau ca martori pentru ceea ce va mplini Evanghelia cu aceia
care o primesc n sinceritate.
Lumina aprins a la Meaux si-a r aspndit razele sale pn a n de-
p art ari. n ecare zi num arul convertitilor cre stea. Mnia ierarhiei
romane a fost pentru o vreme tinut a n fru de rege, care dispretuia
bigotismul ngust al c alug arilor; dar n cele din urm a, conduc atorii
papali au biruit. S-au n altat rugurile. Episcopul de Meaux, constrns
s a aleag a ntre foc si retractare, a acceptat calea cea mai u soar a; dar,
n ciuda c aderii conduc atorului, turma a r amas statornic a. Totu si,
multi au m arturisit pentru adev ar n mijlocul ac arilor. Prin curajul
si credincio sia lor pe rug, ace sti umili cre stini au vorbit naintea a
mii de oameni care n zilele de pace nu auziser a m arturia lor.
Nu numai cel umil si s arac a avut curajul s a m arturiseasc a pentru
Hristos n mijlocul suferintelor si batjocurilor. n s alile domne sti ale
castelelor si palatelor, se aau suete nobile care pretuiau adev arul
mai presus de bog atie, rang sau chiar viat a. Armura regal a ascundea
inimi mai nobile si mai statornice dect mantia si mitra episcopal a.
Louis de Berquin era de origine nobil a. Era un cavaler curajos si cur-
tenitor, devotat studiului, cuviincios si manierat si cu o moral a f ar a
pat a. El era, spune un scriitor, un mare adept al institutiilor papale,
precum si un serios ascult ator al liturghiilor si al predicilor ... si a
ncoronat aceste virtuti tratnd lutheranismul cu mare dispret. Dar,
asemenea multor altora condu si n mod providential la Biblie, a fost [216]
uimit cnd a descoperit n ea nu nv at aturile Romei, ci nv at aturile
lui Luther. (Wylie, b.13, cap.9). De aici nainte el s-a devotat cu
totul cauzei Evangheliei.
Cel mai cult dintre nobilii Frantei, geniul si elocventa lui,
curajul si zelul lui eroic nenfricat si marea lui inuent a la curte
c aci era un favorit al regelui l-au f acut s a e privit de multi
ca ind cel destinat a deveni reformatorul t arii sale. Beza spunea:
Berquin ar putut un al doilea Luther, dac a ar g asit n Francisc
I un al doilea elector. El este mai r au dect Luther, se tnguiau
papista sii. (Idem, b.13, cap.9). F ar a ndoial a, era mai de temut
pentru romani stii din Franta. L-au aruncat n temnit a ca pe un eretic,
dar a fost pus n libertate de rege. Lupta a continuat ani de zile.
Francisc, oscilnd ntre Roma si Reform a, uneori tolera si alteori
restrngea zelul aprig al c alug arilor. Berquin a fost ntemnitat de trei
ori de autorit atile papale, numai pentru a eliberat de monarh care,
admirndu-i geniul si caracterul lui nobil, a refuzat s a-l jertfeasc a
r aut atii ierarhiei papale.
Berquin a fost avertizat n repetate rnduri cu privire la primejdia
care-l ameninta n Franta si a fost ndemnat s a urmeze calea acelora
care si-au g asit siguranta ntr-un exil voluntar. Erasmus cel timid si
oportunist, care, cu toat a minun atia eruditiei lui, n-a reu sit niciodat a
s a se ridice la m aretia moral a care tine mai putin la viat a si onoruri
dect la adev ar, i scria lui Berquin: Cere s a i trimis ca ambasador
n vreo tar a str ain a; du-te si c al atore ste n Germania. l cuno sti pe
Beda si pe altii ca el este un monstru cu o mie de capete, care
arunc a venin n toate p artile. Vr ajma sii t ai se numesc legiune. Dac a
ar cauza ta mai bun a dect aceea a lui Isus Hristos, ei nu te-ar l asa
pn a nu te-ar distruge n mod mizerabil. Nu te ncrede prea mult n
protectia regelui. n orice caz, nu m a compromite la facultatea de
teologie. (Idem, b.13, cap.9).
Dar, pe m asur a ce primejdiile se nmulteau, rvna lui Berquin nu
f acea dect s a se nt areasc a si mai mult. Departe de a adopta politica
prudent a si sfatul lui Erasmus, el s-a hot art s a treac a la m asuri si mai [217]
ndr aznete. El nu avea s a r amn a doar n ap ararea adev arului, ci urma
s a atace r at acirea. Acuzatia de erezie pe care romani stii c autau s a i-o
atribuie el o va arunca asupra lor. Cei mai activi si mai nver sunati
adversari ai lui erau doctorii eruditi si c alug arii departamentului
teologic al marii Universit ati din Paris, una dintre cele mai nalte
autorit ati ecleziastice att a ora sului, ct si a natiunii. Din scrierile
acestor doctori, Berquin a extras dou asprezece propozitii pe care
le-a declarat n public ca ind mpotriva Bibliei si eretice si a cerut
regelui s a judece aceast a disput a.
Monarhul, bucuros de a pune la prob a puterea si istetimea frunta-
silor n lupt a si multumit pentru ocazia ce o avea de a umili mndria
acestor c alug ari ngmfati, a poruncit romani stilor s a- si apere cauza
cu Biblia. Dar ei stiau c a aceast a arm a nu-i va ajuta; ntemnitarea,
chinul si rugul erau armele pe care stiau s a le mnuiasc a mai bine.
Zarurile erau aruncate si s-au v azut gata s a cad a n groapa n care
n ad ajduiser a s a l arunce pe Berquin. nsp aimntati, priveau n jur
s a g aseasc a o cale de sc apare.
Chiar n vremea aceea, a fost batjocorit a o icoan a a fecioarei
la coltul unei str azi. S-a produs o mare agitatie n ora s. Multimi
de oameni s-au adunat n locul acela ca s a- si exprime indignarea si
mhnirea. nsu si mp aratul era profund mi scat. Aceasta era o situatie
pe care c alug arii o puteau ntoarce n favoarea lor si s-au gr abit s a
trag a foloase. Acestea sunt roadele nv at aturii lui Berquin, strigau
ei. Totul este gata s a e distrus religia, legile si chiar tronul
de c atre aceast a conspiratie lutheran a. (Idem, b.13, cap.9)
Berquin a fost iar a si arestat. Regele a plecat din Paris, iar c alug a-
rii au fost l asati astfel s a- si aduc a planul la ndeplinire. Reformatorul
a fost cercetat si condamnat la moarte si, pentru ca Francisc s a nu mai
intervin a n favoarea lui, sentinta a fost executat a chiar n ziua n care
a fost pronuntat a. La amiaz a, Berquin era condus spre locul execu- [218]
tiei. O multime imens a se adunase s a e martor a la acest eveniment
si multi au v azut cu uimire si cu presimtiri triste c a victima fusese
aleas a din cea mai bun a si mai curajoas a dintre familiile nobile din
Franta. Uimirea, indignarea, batjocura si ura amar a ntunecau fetele
acelei multimi furioase; dar pe o singur a fat a nu se vedea nici o
umbr a. Gndurile martirului erau departe de scena aceea plin a de
fr amntare; el era con stient numai de prezenta Domnului S au.
Nu lua n seam a nimic; nici carul mizerabil n care era dus, nici
fetele aspre si resping atoare ale persecutorilor lui si nici moartea
groaznic a la care mergea. Acela care tr aie ste, care a fost mort si care
este viu n vecii vecilor, care are cheile mortii si ale locuintei mortilor
era al aturi de el. Fata lui Berquin radia de lumina si pacea cerului.
Se mbr acase cu o hain a frumoas a, purtnd o pelerin a de catifea, o
jiletc a de satin si damasc si pantaloni auriti. (DAubigne, History
of the Reformation in Europa in the Time of Calvin, b.2, cap.16). Era
pe punctul de a- si m arturisi credinta naintea mp aratului mp aratilor
si a universului care st atea ca martor si nici un murmur nu trebuia
s a-i ntunece bucuria.
n timp ce procesiunea nainta ncet pe str azile aglomerate, oa-
menii observau cu uimire pacea neumbrit a de nor a suetului s au,
triumful plin de bucurie din priviri si comportamentul s au. El este,
spuneau ei, ca unul care st a ntr-un templu si mediteaz a la lucrurile
snte. (Wylie, b.13, cap.9)
La rug, Berquin a ncercat s a adreseze cteva cuvinte poporului;
dar c alug arii, temndu-se de cuvntul s au, au nceput s a strige, osta-
sii s a z ang ane armele, astfel c a larma lor a acoperit glasul martirului.
n felul acesta, n anul 1529, cea mai nalt a autoritate literar a si ecle-
ziastic a a Parisului cultivat a dat gloatelor din anul 1793 exemplul
mr sav de a n abu si pe e safod cuvintele sacre ale unui muribund.
(Idem, b.13, cap.9)
Berquin a fost strangulat, iar corpul i-a fost mistuit de ac ari.
Vestea mortii sale a provocat o mare ntristare prietenilor Reformei
din toat a Franta. Dar exemplul lui n-a fost uitat. Si noi suntem
gata, spuneau martorii adev arului, s a mergem cu bucurie la moarte, [219]
atintindu-ne privirea c atre viata ce va s a vie. (DAubigne, History
of the Reformation in Europe in the Time of Calvin, b.2, cap.16)
n timpul persecutiei din Meaux, nv at atorilor credintei refor-
mate li s-a luat dreptul de a predica si ei au plecat n alte locuri.
Lefevre dup a un timp pleac a n Germania. Farel s-a rentors n ora-
sul lui natal din r as aritul Frantei pentru a r aspndi lumina n patria
copil ariei lui. Abia sosir a aici ve stile cu privire la cele ntmplate
la Meaux si adev arul pe care el l propov aduia cu zel nenfricat
a si g asit ascult atori. Imediat autorit atile l-au adus la t acere si a
fost alungat din ora s. Pentru c a nu mai putea lucra n mod deschis,
Farel str ab atea cmpiile si satele, nv atnd n locuinte particulare,
pe paji sti retrase, f acndu- si adepti si g asind ad apost n p aduri si
pe sterile stncoase care fuseser a deseori umblate de el n copil arie.
Dumnezeu l preg atea pentru ncerc ari si mai mari. Necazurile,
persecutiile si uneltirile lui Satana, despre care am fost avertizat,
nu mi-au lipsit, spunea el, sunt mult mai aspre dect a s putut
purta, dar Dumnezeu este Tat al meu; El S-a ngrijit si Se va ngriji
totdeauna de puterea pe care o cer. (DAubigne, History of the
Reformation of the Sixteenth Century, b.12, cap.9)
Ca si n zilele apostolice, persecutia a lucrat mai degrab a la na-
intarea Evangheliei. (Filipeni 1, 12). Alungati din Paris si Meaux,
ei s-au r aspndit mergnd din loc n loc si propov aduind Cuvntul.
(Faptele Apostolilor 8, 4). Si n felul acesta lumina si-a croit drum
n multe din provinciile ndep artate ale Frantei.
Dumnezeu si preg atea ns a lucr atori pentru extinderea cauzei
Sale. ntr-una din scolile Parisului, se aa un tn ar lini stit, prev a-
z ator, dnd dovad a de o minte puternic a si p atrunz atoare, care se
distingea att prin cur atia vietii lui, prin perseverenta n studii, ct
si prin evlavia sa. Talentele si srguinta lui au f acut din el n scurt a
vreme mndria colegiului si se anticipa cu ncredere c a Jean Calvin
va deveni unul dintre cei mai priceputi si mai onorati ap ar atori ai
bisericii. [220]
Dar o raz a a luminii divine p atrunse n auntrul zidurilor scolasti-
cismului si superstitiei de care era nconjurat Calvin. Nu f ar a team a a
aat el despre noile nv at aturile, dar nu se ndoia de nimic c a ereticii
meritau focul c aruia i erau ncredintati. Dar, f ar a s a- si dea seama, a
fost adus fat a n fat a cu erezia si constrns s a pun a la prob a puterea
teologiei romane n combaterea nv at aturilor protestante.
La Paris, se aa un v ar al lui Calvin care primise reforma. Cei
doi veri se ntlneau adesea si discutau problemele care tulburau
cre stin atatea. n lume sunt doar dou a religii, spunea Olivetan, protes-
tantul. Exist a o categorie de religii pe care le-au inventat oamenii si
n care omul se mntuie ste prin ceremonii si prin fapte bune; cealalt a
este religia care este descoperit a n Biblie si care l nvat a pe om s a
caute mntuirea numai n harul f ar a plat a al lui Dumnezeu.
Mie nu-mi trebuie noile voastre doctrine, exclam a Calvin, ti
nchipui tu c a am tr ait toat a viata mea n r at acire? (Wylie, b.13,
cap.7).
Dar n mintea lui s-au trezit gnduri pe care nu le putea alunga.
Singur n camera lui, cugeta la cuvintele v arului s au. n curnd s-
a convins de starea sa de p ac ato senie si s-a v azut f ar a Mijlocitor,
naintea unui Judec ator sfnt si drept. Mijlocirea sntilor, faptele
bune, ceremoniile bisericii, toate acestea erau neputincioase pentru
isp a sirea p acatului. Nu vedea nainte nimic altceva dect ntunericul
disper arii ve snice. n zadar au ncercat savantii bisericii s a-i aline
durerea. M arturisirile si penitentele erau ndeplinite n zadar; acestea
nu puteau mp aca suetul cu Dumnezeu.
Pe cnd era nc a cuprins n aceste lupte zadarnice, Calvin, vizi-
tnd ntr-o zi, din ntmplare, una din pietele publice, a v azut acolo
arderea unui eretic. A r amas plin de uimire v aznd pacea care cu-
prindea fata martirului. n mijlocul chinurilor acelei morti teribile si
sub condamnarea cea mai grozav a a bisericii, el manifesta o credint a
si un curaj pe care tn arul student le-a pus n contrast dureros cu [221]
propria disperare si ntunecime, de si tr aia n cea mai strict a ascultare
de biseric a. El stia c a ereticii si ntemeiau credinta lor pe Biblie. S-a
hot art s a o studieze si s a descopere, dac a va putea, taina bucuriei
lor.
n Biblie L-a descoperit pe Hristos. O, Tat a, striga el, jertfa
Lui a potolit mnia Ta, sngele Lui a sp alat necur atiile mele; crucea
Lui a purtat blestemul meu; moartea Lui a f acut isp a sire pentru mine.
Am s avr sit multe nebunii, dar Tu ai pus Cuvntul T au naintea mea
ca o f aclie si mi-ai atins inima pentru ca eu s a socotesc o urciune
toate celelalte merite n afar a de acelea ale lui Isus. (Martyn, vol. 3,
cap.13)
Calvin fusese preg atit pentru a deveni preot. Pe cnd avea numai
12 ani, fusese numit capelanul unei biserici mici si episcopul l-a tuns
a sa cum cereau canoanele bisericii. El n-a primit consacrarea si nici
n-a ndeplinit ndatoririle unui preot, ci a devenit membru al clerului,
purtnd titlul slujbei si primind o indemnizatie pentru aceasta.
V aznd c a nu va putea deveni niciodat a preot, s-a ndreptat peste
o vreme c atre studiul dreptului, dar pn a la urm a p ar asi si acest plan,
hot arndu-se s a- si devoteze viata Evangheliei. Dar a ezitat s a devin a
un nv at ator public. Era din re timid si era mpov arat de simtul
gravei r aspunderi a pozitiei lui, dorind s a se devoteze n continuare
studiului. ns a insistentele sincere ale prietenilor l-au ajutat n cele
din urm a s a aleag a partea cea bun a. Este un lucru minunat, spunea
el, ca cineva cu o origine att de umil a s a e n altat la o att de
mare demnitate (Wylie, b.13, cap.9).
n mod lini stit, Calvin si-a nceput lucrarea, iar cuvintele i erau
ca roua ce nvioreaz a p amntul. P ar asise Parisul si acum se aa
ntr-un or a sel de provincie sub protectia printesei Margareta, care,
din dragoste pentru Evanghelie, si ntinsese protectia asupra uce-
nicilor acesteia. Calvin era nc a tn ar, cu un comportament amabil
si lipsit de pretentii. Lucrarea lui a nceput cu oamenii n c aminele [222]
lor. nconjurat de membrii familiei, el citea Biblia si descoperea
adev arurile mntuirii. Aceia care auzeau solia duceau vestea cea
bun a si altora si n scurt a vreme nv at atorul Calvin a pornit, a trecut
n afara ora sului, n c atunele si ora sele din jur. El g asea intrare att
n castele, ct si n colibe si nainta punnd temelia bisericilor care
urmau s a depun a o m arturie nenfricat a n favoarea adev arului.
Peste cteva luni se aa iar a si la Paris. n cercul nv atatilor si
studentilor domnea o agitatie neobi snuit a. Studiul limbilor vechi i
condusese pe oameni la Biblie si multi, ale c aror inimi nu fuseser a
atinse de adev arurile ei, le puneau continuu n discutie si chiar
se luptau cu ap ar atorii romanismului. Calvin, de si era un lupt ator
aprig n domeniul disputei teologice, avea de ndeplinit o misiune
mai nalt a dect aceea a scolasticilor zgomoto si. Mintile oamenilor
fuseser a trezite si acum venise timpul s a li se descopere adev arul. n
timp ce s alile universit atii erau pline de zgomotul disputei teologice,
Calvin si croise drum din cas a n cas a, deschiznd Biblia naintea
oamenilor si vorbindu-le despre Hristos si El crucicat.
n providenta lui Dumnezeu, Parisul trebuia s a primeasc a o nou a
invitatie de a primi Evanghelia. Chemarea lui Lef cvre si cea a lui
Farel fuseser a respinse, dar solia trebuia s a e auzit a din nou de
c atre toate clasele din marea metropol a. Pe de alt a parte, regele,
inuentat ind de considerente politice, nu se a sezase cu totul de
partea Romei pentru a lupta mpotriva Reformei. Margareta mai
nutrea nc a n adejdea c a protestantismul avea s a triumfe n Franta. Ea
era hot art a ca aceast a credint a reformat a s a e predicat a n Paris.
n absenta regelui, ea a poruncit unui pastor protestant s a predice
n bisericile ora sului. Dar cnd demnitarii papali au interzis aceast a
actiune, printesa a deschis larg u sile palatului. Un apartament a fost
amenajat drept capel a si s-a anuntat c a, n ecare zi la o anumit a
or a, urma s a e tinut a o predic a, iar oamenii de orice rang si stare
erau invitati s a participe. Multimile se mbulzeau la slujb a. Nu
numai capela, dar si anticamerele si s alile erau ticsite. n ecare [223]
zi se adunau cu miile nobili, b arbati de stat, juri sti, negustori si
meseria si. Regele, n loc de a interzice adun arile, a poruncit ca dou a
biserici din Paris s a e deschise. Niciodat a mai nainte nu fusese
ora sul att de mi scat de Cuvntul lui Dumnezeu. Duhul vietii venit
din ceruri p area s a e cobort peste oameni. Cump atarea, cur atia,
ordinea si h arnicia au luat locul betiei, moravurilor u soare, certurilor
si trnd aviei.
Dar nici ierarhia papal a nu era inactiv a. Deoarece regele nc a re-
fuza s a interzic a predicarea, clerul s-a ndreptat c atre poporul de rnd.
N-a fost crutat nici un mijloc pentru a trezi temerile, prejudec atile
si fanatismul multimii ne stiutoare si superstitioase. Supunndu-se
orbe ste nv at atorilor fal si, Parisul, ca si Ierusalimul din vechime, n-a
cunoscut nici vremea cercet arii lui si nici lucrurile care puteau s a-i
dea pacea. Timp de doi ani Cuvntul lui Dumnezeu a fost predicat
n capital a; dar n timp ce multi primiser a Evanghelia, majoritatea
poporului o respinsese. Francisc f acuse o demonstratie de tolerant a
numai pentru a sluji scopurilor lui si papista sii au reu sit s a rec stige
avantajul. Din nou bisericile au fost nchise, iar rugul a fost din nou
aprins.
Calvin era nc a la Paris, preg atindu-se prin studiu, meditatie si
rug aciune pentru lucr arile lui viitoare si continund s a r aspndeasc a
lumina. n cele din urm a ns a, suspiciunea s-a strns n jurul s au.
Autorit atile s-au hot art s a-l ard a pe rug. Socotindu-se sigur n as-
cunz atoarea lui, nu era st apnit de simtul primejdiei, cnd prietenii
au dat buzna n camera lui cu vestea c a autorit atile erau pe drum
venind s a-l aresteze. Chiar n clipa aceea se auzi o cioc anitur a pu-
ternic a n poarta de la intrare. Nu mai era nici o clip a de pierdut.
Ctiva prieteni i-au tinut pe oteri la u s a, pe cnd ceilalti l ajutau pe
reformator s a coboare pe o fereastr a; apoi, cu mare grab a, si-a croit
drum spre periferia ora sului. G asind ad apost n c asuta unui muncitor
care era prieten al reformei, s-a mbr acat n hainele gazdei si, ducnd [224]
pe umeri o sap a, a pornit mai departe. C al atorind spre miaz azi, si-a
g asit refugiu pe mo siile Margaretei. (vezi DAubigne, History of
the Reformation in Europe in the Time of Calvin, b.2, cap.30)
Aici a r amas cteva luni n sigurant a, sub protectia prietenilor
s ai puternici, si s-a angajat ca si mai nainte n studiu. Dar inima lui
era mpov arat a de evanghelizarea Frantei si nu putea r amne mult a
vreme inactiv. De ndat a ce furtuna s-a domolit putin, a c autat un
nou cmp de lucru n Poitiers, unde era o universitate si unde noile
conceptii fuseser a deja primite favorabil. Oameni din toate clasele
sociale ascultau cu bucurie Evanghelia. Ea nu era predicat a n public,
ci n locuinta primarului si adesea n gr adina public a, unde Calvin
desf a sura cuvintele vietii ve snice acelora care doreau s a-l asculte.
Dup a o vreme, cnd num arul ascult atorilor a crescut, au socotit
c a este mai sigur s a se adune n afara ora sului. O pe ster a dintr-o
trecere ngust a si adnc a, unde copacii si stncile p areau suspendate
si f aceau ca ascunz atoarea s a e si mai tainic a, a fost aleas a ca loc
de adunare. Grupe mici de oameni care p ar aseau ora sul, venind din
directii diferite, se ntlneau aici. n acest loc retras Biblia era citit a
cu glas tare si explicat a. Tot aici s-a celebrat Cina Domnului pentru
prima dat a de c atre protestantii din Franta. Din aceast a biseric a mic a
au ie sit multi evangheli sti credincio si.
Dar Calvin s-a ntors din nou la Paris. nc a nu putea renunta la
speranta c a Franta ca natiune va primi Reforma. Dar a g asit aproape
toate u sile nchise pentru lucrarea sa. A predica Evanghelia aici
nsemna s a mearg a direct la rug, a sa c a n cele din urm a s-a hot art
s a plece n Germania. De abia a p ar asit Franta, c a o aprig a furtun a
s-a si dezl antuit asupra protestantilor; dac a ar r amas acolo, cu
sigurant a c a ar fost cuprins si el n dezastrul dezl antuit.
Reformatorii francezi, dorind s a- si vad a patria n pas cu Germa-
nia si Elvetia, s-au hot art s a dea o lovitur a ndr azneat a mpotriva
superstitiilor Romei, care s a trezeasc a ntreaga natiune. Ca urmare,
ntr-o noapte au a sezat n toat a Franta pancarte n care atacau litur- [225]
ghia. Dar, n loc s a fac a s a nainteze Reforma, acest act de un zel
necontrolat si gre sit pl anuit a adus ruin a nu numai peste propagatorii
ei, ci si peste prietenii credintei reformate din ntreaga Frant a. Ea a
dat romani stilor ceea ce ei doriser a de mult a vreme un pretext
pentru a cere distrugerea total a a ereticilor ca agitatori primejdio si
pentru stabilitatea tronului si pentru pacea natiunii.
Una dintre aceste pancarte a fost a sezat a de o mn a ascuns a
a unui prieten imprudent sau poate a unui du sman perd lucrul
acesta nu se va sti niciodat a pe u sa camerei particulare a regelui.
Monarhul s-a umplut de groaz a. n aceast a publicatie, superstitiile
care primiser a venerarea de-a lungul veacurilor erau atacate de o
mn a necrut atoare. Dar cutezanta f ar a egal de a strecura aceste
declaratii clare si socante chiar n locuinta regelui a trezit mnia
acestuia. Cteva momente, la vederea ei, r amase mut de uimire si
tremurnd. Apoi si manifest a mnia n aceast a hot arre teribil a:
Toti aceia care sunt b anuiti de erezia lutheran a s a e prin si. i voi
extermina pe toti. (Idem, b.4, cap.10). Zarurile fuseser a aruncate.
Regele s-a hot art s a treac a ntru totul de partea Romei.
Imediat au fost luate m asuri pentru arestarea oric arui lutheran din
Paris. Un biet meseria s, adept al credintei reformate, care era obi snuit
s a-i invite pe credincio si la adun arile lor secrete, a fost arestat si,
sub amenintarea cu arderea pe rug, i s-a poruncit s a-l conduc a pe
emisarul papal la casa ec arui protestant din ora s. El a refuzat cu
groaz a aceast a propunere josnic a, dar, n cele din urm a, teama de
ac ari a nvins, iar el a consimtit s a devin a tr ad atorul fratilor lui.
Precedat de ostie si nconjurat de o suit a de preoti cu c adelnite, de
c alug ari si soldati, Morin, detectivul regal si cu tr ad atorul str ab ateau
ncet si t acut str azile ora sului. Demonstratia se pretindea a f acut a
n cinstea sfntului sacrament, ca un act de isp a sire pentru insulta
adus a liturghiei de c atre protestanti. Dar n spatele acestei procesiuni
fusese conceput un plan monstruos. Atunci cnd sosea n dreptul
casei unui lutheran, tr ad atorul f acea un semn, dar nu rostea nici un [226]
cuvnt. Procesiunea se oprea, se intra n cas a, familia era trt a si
pus a n lanturi, iar ceata groaznic a pornea mai departe n c autarea
altor victime. N-a fost crutat a nici o cas a, mare sau mic a, nici
colegiile Universit atii din Paris.... Morin f acea tot ora sul s a tremure
... era domnia terorii. (Idem, b.4, cap.10)
Victimele erau trimise la moarte n chinuri groaznice, dndu-se
porunci deosebite ca focul s a e potrivit spre a le prelungi agonia.
Dar ei mureau ca ni ste biruitori. Statornicia lor a fost neclintit a, iar
pacea lor neumbrit a. Prigonitorii, neputnd s a le clinteasc a statorni-
cia, se simteau nfrnti. E safodurile erau n altate n toate cartierele
Parisului, iar rugurile aprinse continuu, avnd drept scop s a r aspn-
deasc a groaza de erezie prin extinderea executiilor. Dar n cele din
urm a folosul a r amas de partea Evangheliei. Tot Parisul a fost n
stare s a vad a ce fel de oameni erau aceia care propagau noile nv at a-
turi. Nu exista amvon care s a vorbeasc a asemenea rugului martirilor.
Bucuria curat a care str alucea de pe fetele acestor oameni atunci cnd
mergeau spre locul de executie, eroismul lor n mijlocul ac arilor,
blndetea cu care iertau batjocurile transformau, n cteva clipe,
mnia n mil a si ura n dragoste si pledau cu o elocvent a irezistibil a
n favoarea Evangheliei. (Wylie, b.13, cap.20)
Preotii, hot arti s a tin a aprins a furia poporului, au pus n circu-
latie cele mai groaznice nvinuiri mpotriva protestantilor. Au fost
acuzati, de exemplu, c a ar pus la cale masacrul catolicilor, r astur-
narea guvern arii si asasinarea regelui. Dar nici o dovad a nu putea
adus a n sprijinul acestor armatii. Aceste prevestiri ale r aului
urmau s a aib a totu si o mplinire, n mprejur ari deosebite si din cu
totul alte motive si alt caracter. Cruzimile la care au fost supu si
protestantii nevinovati de c atre catolici au acumulat un fel de povar a
a r azbun arii, care n veacurile urm atoare a adus chiar nenorocirea pe
care ei si-o nchipuiser a ca venind peste rege, peste guvernul lui si
peste supu si; dar a fost adus a de necredincio si si de papista si. Nu [227]
nt arirea, ci persecutarea protestantismului urma s a aduc a, dup a trei
sute de ani, calamit ati groaznice asupra Frantei.
B anuiala, nencrederea si teroarea au p atruns n toate clasele so-
ciet atii. n mijlocul alarmei generale s-a v azut ct de adnc prinsese
r ad acini nv at atura lutheran a n inimile oamenilor care aveau cea
mai nalt a educatie, inuent a si noblete de caracter. Si n aceast a
situatie, deodat a, au devenit libere multe posturi de ncredere si de
cinste, din cauz a c a multi meseria si, tipogra, studenti, profesori din
universit ati, scriitori si chiar oameni de la curte disp aruser a. Sute
de oameni au fugit din Paris, exilndu-se voluntar din locurile lor
natale, n multe cazuri ar atnd n felul acesta c a favorizaser a sau
primiser a credinta reformat a. Papista sii priveau n jur cu uimire la
gndul c a r am aseser a multi eretici n anonimat, care nu fuseser a
nimiciti. Furia lor s-a rev arsat atunci peste multimile de victime
mai umile care erau sub puterea lor. nchisorile gemeau si chiar
v azduhul p area c a se ntunecase de fumul rugurilor, aprinse pentru
m arturisitorii Evangheliei.
Francisc I se mndrise, ca ind promotorul marii mi sc ari de re-
de steptare cultural a ce marca nceputul secolul al XVI-lea. i pl acea
s a adune la curtea lui oameni eruditi din orice tar a. Tocmai datorit a
dragostei lui fat a de stiint a si a nemultumirii sale cu privire la igno-
ranta si superstitia c alug arilor se datora, n mare m asur a, ng aduinta
care fusese acordat a Reformei. Dar, inspirat de zelul de a strpi ere-
zia, acest ocrotitor al stiintelor a dat un edict, prin care tip arirea a fost
desintat a n toat a Franta. Francisc I ne ofer a unul din acele exemple
nenum arate care dovedesc c a a intelectual nu este o garantie de
ocrotire mpotriva intolerantei si persecutiei religioase.
Franta, printr-o ceremonie solemn a si public a, urma s a se consa-
cre cu totul operei de distrugere a protestantismului. Preotii au cerut
ca insulta adresat a Cerului prin condamnarea liturghiei s a e isp a sit a
n snge, iar regele, pentru binele poporului, s a- si dea n mod public
consimt amntul pentru aceast a ngrozitoare lucrare. [228]
Ziua de 21 January 1535 a fost stabilit a pentru acest ceremonial
lugubru. Au fost strnite temerile superstitioase si ura fanatic a a
ntregii natiuni, iar Parisul a fost asaltat de multimile care au umplut
str azile venind din toate mprejurimile. Ziua urma s a e inaugurat a
printr-o procesiune vast a si impun atoare. Casele de pe drumul pe
care urma s a treac a procesiunea erau drapate n doliu si din loc n
loc erau ridicate altare. n fata ec arei u si era aprins a o tort a n
cinstea sfntului sacrament. nainte de zorii zilei, procesiunea s-a
format la palatul regelui. n fat a mergeau steagurile si crucile mai
multor parohii; dup a aceea locuitorii, mergnd doi cte doi si ducnd
torte. Urmau cele patru ordine c alug are sti, ecare n costumul lui
specic. Apoi venea o colectie de renumite moa ste. Dup a toate
acestea, ecleziasticii trufa si veneau c al ari n mantiile lor de purpur a
si stacojiu, mpodobiti cu pietre pretioase, o demonstratie pompoas a
si str alucitoare.
Ostia era purtat a de episcopul Parisului sub un baldachin m aret
... purtat de patru printi de snge nobil. Dup a ostie urma regele.... n
ziua aceea Francisc I nu purta nici coroana si nici haina de domni-
tor. Cu capul descoperit, cu ochii plecati si n mn a cu o lumnare
aprins a, regele Frantei a ap arut n postura de penitent. (Idem, b.13,
cap.21). La ecare altar se pleca n umilint a, nu pentru tic alo siile
care-i ntinau suetul, nici pentru sngele nevinovat care-i p ata mi-
nile, ci pentru p acatul groaznic al supu silor s ai care ndr azniser a s a
condamne liturghia. Dup a el veneau regina si demnitarii statului,
mergnd si ei doi cte doi, ecare cu cte o tort a aprins a.
Ca o parte a slujbelor zilei, nsu si monarhul s-a adresat ociali-
t atilor regatului n sala cea mare a palatului episcopului. Cu o fat a
plin a de am ar aciune a ap arut naintea lor si, n cuvinte de o elocvent a
mi sc atoare, a deplns crima, hula, ziua de durere si de dispret care
venise peste natiune. Si i-a chemat pe toti supu sii credincio si s a
ajute la strpirea ereziei otr avitoare care ameninta Franta cu ruina.
Ct este de adev arat, domnilor, c a eu sunt regele vostru, spunea
el, dac a a s vedea unul din membrele mele p atate sau infectate de [229]
aceast a putreziciune detestabil a, vi l-a s da s a-mi e t aiat.... Mai mult,
dac a l-a s vedea pe vreunul dintre copiii mei p atati de ea, nu l-a s
cruta. L-a s da si l-a s jert lui Dumnezeu. Si ncetinindu- si pledoaria
necat n lacrimi, toat a adunarea plngea, exclamnd ntr-un glas:
Vrem s a tr aim si s a murim pentru religia catolic a! (DAubigne,
History of the Reformation in Europe in the Time of Calvin, b.4,
cap.12)
ntunericul natiunii care respinsese lumina adev arului a devenit
si mai nsp aimnt ator. Harul care aduce mntuire se ar atase; dar
Franta, dup a ce a privit puterea si sntenia lui, dup a ce mii de oameni
au fost atra si de frumusetea lui divin a, dup a ce ora se si sate fuseser a
iluminate de razele lui, si ntorsese spatele, alegnd mai degrab a
ntunericul dect lumina. Oamenii respinseser a darul ceresc atunci
cnd le fusese oferit. Ei au numit r aul bine si binele r au, pn a cnd
au c azut victime de bun a voie propriei am agiri. Acum, chiar dac a
ei credeau c a i f aceau un serviciu lui Dumnezeu, persecutndu-l
pe poporul S au, sinceritatea lor nu-i l asa f ar a vin a. Ei respinseser a
de bun avoie lumina care i-ar salvat de am agire, de mpov ararea
suetului si vina sngelui v arsat.
Un jur amnt solemn de a strpi erezia a fost f acut n marea
catedral a, n care trei sute de ani mai trziu urma s a e ntronat a
zeita ratiunii de c atre o natiune care-L uitase pe Dumnezeul cel viu.
Din nou s-a pornit procesiunea, iar reprezentantii Frantei s-au hot art
s a nceap a lucrarea pe care juraser a s a o aduc a la ndeplinire. La
distante mici fuseser a ridicate e safoade, pe care urmau s a e ar si de
vii unii cre stini protestanti si s-a aranjat ca lemnele s a e aprinse n
clipa n care se apropia regele, iar procesiunea s a se opreasc a pentru a
vedea executia. (Wylie, b.13, cap.21). Am anuntele torturilor suferite
de ace sti martiri pentru Hristos sunt prea sf sietoare pentru a
redate; dar victimele n-au ezitat. Fiind silit s a renege, unul dintre ei
r aspunse: Nu fac dect s a cred n ceea ce au predicat, la nceput,
profetii si apostolii si ceea ce au crezut toti sntii. Credinta mea are [230]
o ncredere n Dumnezeu care va rezista tuturor puterilor iadului.
(DAubigne, History of the Reformation in Europe in the Time of
Calvin, b.4, cap.12)
Procesiunea se oprea din cnd n cnd la locurile de tortur a.
Dup a ce a ajuns iar a si la locul de unde plecase, la palatul regal,
multimea s-a mpr a stiat, iar regele si prelatii s-au retras, multumiti
de realiz arile zilei si felicitndu-se c a lucrarea nceput a avea s a e
continuat a pn a la distrugerea total a a ereziei.
Evanghelia p acii pe care Franta o respinsese avea s a e dezr ad a-
cinat a, iar rezultatele urmau s a e groaznice. Astfel, n ziua de 21
January 1793, la dou a sute cincizeci si opt de ani din ziua n care
Franta se predase cu totul persecut arii reformatilor, o alt a proce-
siune, avnd un scop cu totul deosebit, trecea pe str azile Parisului.
mp aratul era iar a si gura central a; iar a si era fr amntare si strig ate,
iar a si se auzea dorinta dup a mai multe jertfe; iar a si s-au ridicat
e safoadele ntunecate; si din nou scenele zilei s-au ncheiat prin
executii ngrozitoare; Ludovic al XVI-lea, luptndu-se corp la corp
cu temnicerii si executorii lui, a fost trt pn a la butuc si tinut acolo
cu forta pn a cnd securea a c azut, iar capul lui t aiat s-a rostogolit
pe e safod. (Wylie, b.13, cap.21). Si regele n-a fost singura victim a;
aproape n acela si loc, dou a mii opt sute de inte omene sti au pierit
de ghilotin a n zilele sngeroase ale domniei terorii.
Reforma prezentase lumii o Biblie deschis a si desigilase precep-
tele Legii lui Dumnezeu, sustinnd cerintele ei n fata con stiintei
oamenilor. Iubirea Innit a descoperise oamenilor legile si princi-
piile cerului. Dumnezeu spusese: S a le p aziti si s a le mpliniti;
c aci aceasta va ntelepciunea si priceperea voastr a naintea po-
poarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi si vor zice:
Acest neam mare este un popor cu totul ntelept si priceput!
(Deuteronom 4, 6). Cnd Franta a respins acest dar al Cerului, ea a
sem anat semintele anarhiei si ruinei, iar lucrarea inevitabil a a cauzei
si efectului a dus la Revolutie si la domnia terorii. [231]
Cu mult nainte de persecutia provocat a de pancarte, ndr aznetul
si n ac aratul Farel fusese obligat s a fug a din tara lui natal a. El a
ap arut n Elvetia si, prin lucr arile lui care au ajutat lucrarea lui Zwin-
gli, a dus la nclinarea balantei n favoarea Reformei. Urma s a- si
petreac a aici ultimii ani, cu toate acestea a continuat s a exercite o in-
uent a hot art a asupra Reformei din Franta. n primii ani ai exilului,
eforturile lui au fost ndreptate n mod deosebit c atre r aspndirea
Evangheliei n tara natal a. A petrecut mult timp n predicare printre
compatriotii de lng a granit a, unde cu o atentie neobosit a veghea
asupra conictului, ajutnd prin cuvinte de ncurajare si sfat. Cu
ajutorul altor exilati, scrierile reformatorilor germani au fost traduse
n limba francez a si mpreun a cu Biblia francez a au fost tip arite
ntr-un tiraj mare. Prin colportori, aceste lucr ari au fost vndute pe
scar a larg a n Franta. Au fost date colportorilor cu un pret mic si
n felul acesta c stigurile i-au f acut n stare s a duc a mai departe
lucrarea.
Farel si-a nceput lucrarea n Elvetia, deghizat ntr-un nv at ator
umil. Repartizat ntr-o parohie izolat a, s-a devotat educatiei copiilor.
Pe lng a nv at aturile scolare obi snuite, el a introdus cu prudent a
adev arurile Bibliei, n ad ajduind c a prin copii va ajunge la p arinti.
Pentru c a unii credeau, preotii au hot art s a opreasc a lucrarea, iar
oamenii superstitio si din regiune au fost instigati s a se mpotriveasc a.
Aceasta nu poate Evanghelia lui Hristos, sustineau preotii, deo-
arece predicarea ei nu aduce pace, ci r azboi. (Wylie, b.14, cap.3).
Asemenea primilor ucenici, cnd Farel era persecutat ntr-un ora s,
fugea n altul. Din sat n sat, din ora s n ora s, el mergea c al atorind pe
jos, suferind de foame, de frig si de oboseal a si peste tot viata i era
n primejdie. Predica n piete, n biserici, uneori la amvoanele cate-
dralelor. Alteori g asea biserica goal a; uneori predica i era ntrerupt a
de strig ate si batjocuri; deseori era nl aturat cu forta de la amvon.
Nu o dat a a fost prins de gloat a si b atut de moarte. Cu toate acestea
el mergea nainte. De si deseori respins, cu o drzenie neobosit a, el [232]
se ntorcea din nou la lupt a; si unul dup a altul, a v azut ora sele si
cet atile care fuseser a bastioane ale papalit atii, deschizndu- si portile
pentru Evanghelie. Mica parohie n care a lucrat la nceput a primit
n scurt a vreme credinta reformat a. Ora sele Morat si Neuchtel au
renuntat si ele la riturile romano-catolice si au ndep artat chipurile
idolatre din biserici.
Farel dorise de mult a vreme s a ng a stindardul protestant n
Geneva. Dac a acest ora s ar putut c stigat, ar devenit un centru
pentru Reform a n Franta, Elvetia si Italia. Cu aceast a tint a n fat a,
si-a continuat lucrarea pn a cnd multe din ora sele si satele din jur
au fost c stigate. Apoi, mpreun a cu un singur nsotitor a intrat n
Geneva. Dar nu i-a fost ng aduit s a predice dect de dou a ori. Preotii,
ncercnd zadarnic s a obtin a condamnarea de c atre autorit atile civile,
l-au chemat n fata unui consiliu ecleziastic la care au venit cu arme
ascunse sub mantii, hot arti s a-i ia viata. n afara s alii, o gloat a
furioas a cu ciomege si s abii a fost adunat a pentru a sigur a de
moartea lui n caz c a ar reu sit s a scape de la consiliu. Dar prezenta
magistratilor si a fortei armate l-a salvat. A doua zi dis-de-dimineat a,
a fost condus mpreun a cu tovar a sul lui peste lac ntr-un loc sigur.
n felul acesta s-a ncheiat primul lui efort de a evangheliza Geneva.
Pentru ncercarea urm atoare a fost aleas a o unealt a mai umil a
un tn ar att de modest la nf ati sare, nct a fost tratat cu r aceal a
chiar de c atre prietenii declarati ai Reformei. Oare ce putea face
acesta acolo unde Farel a fost respins? Cum putea acesta, cu att
de putin curaj si experient a, s a nfrunte furtuna din fata c areia cei
mai puternici si mai curajo si fuseser a obligati s a fug a? Nici prin
putere, nici prin t arie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul (Zaharia
4, 6) Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii pentru a face de
ru sine pe cele tari. Pentru c a nebunia lui Dumnezeu este mai
nteleapt a dect oamenii; si sl abiciunea lui Dumnezeu este mai tare
dect oamenii. (1 Corinteni 1, 27.25)
Froment si-a nceput lucrarea ca nv at ator. Adev arurile pe care le [233]
preda copiilor la scoal a, ace stia le repetau acas a. n curnd, si p arintii
au venit s a asculte explicatia Bibliei, pn a cnd clasele s-au umplut
de ascult atori atenti. Noi Testamente si bro suri au fost distribuite
gratuit si ele ajungeau la multi care nu ndr azneau s a vin a s a asculte
noile nv at aturi. Dup a o vreme, si acest lucr ator a fost obligat s a
fug a; dar adev arurile pe care le-a predat au pus st apnire pe mintile
oamenilor. Reforma fusese s adit a si continua s a se nt areasc a si
s a se extind a. Predicatorii s-au rentors si prin lucr arile lor cultul
protestant a fost ntemeiat n Geneva.
Ora sul se declarase deja de partea Reformei cnd Calvin, dup a
multe c al atorii si greut ati, a intrat pe portile lui. ntorcndu-se dup a
o ultim a vizit a n locul s au de na stere, a g asit drumul spre Basel
barat de armatele lui Carol al V-lea, a sa c a a fost obligat s a mearg a
pe o rut a ocolit a la Geneva.
n aceast a vizit a Farel a recunoscut mna lui Dumnezeu. De si
Geneva primise credinta protestant a, mai r amnea totu si o mare
lucrare de f acut acolo. Oamenii nu sunt convertiti n grup, ci ca
indivizi; lucrarea de rena stere trebuie s a e ndeplinit a n inim a si n
con stiint a prin puterea Duhului Sfnt si nu prin decretele conciliilor.
Cu toate c a locuitorii Genevei respinseser a autoritatea Romei, ei nu
erau att de preg atiti s a renunte la viciile care se nr ad acinaser a sub
dominatia ei. A ntemeia aici principiile curate ale Evangheliei si a
preg ati acest popor s a ocupe cu demnitate pozitia la care Providenta
l chema nu era o sarcin a deloc u soar a.
Farel era convins c a a g asit n Calvin pe acela care se putea uni
cu el n aceast a lucrare. n numele lui Dumnezeu, l-a implorat pe
tn arul evanghelist s a r amn a si s a lucreze acolo. Calvin s-a dat
napoi ngrozit. Timid si iubitor de pace, evita leg atura cu spiritul
ndr aznet, independent si chiar violent al locuitorilor din Geneva.
S an atatea lui rav a mpreun a cu deprinderile lui de a studia l f aceau
s a se retrag a. Creznd c a prin pana lui ar putea servi mult mai bine
cauza Reformei, dorea s a g aseasc a un loc lini stit pentru studiu si de [234]
acolo, prin scris, s a instruiasc a si s a nt areasc a bisericile. Dar sfatul
solemn al lui Farel i-a venit ca o chemare din cer si el n-a ndr aznit
s a o refuze. I s-a p arut, spunea el, c a mna lui Dumnezeu s-a
cobort din cer, c a l-a prins si l-a tintuit irevocabil de locul pe care
era att de ner abd ator s a-l p ar aseasc a. (DAubigne, History of the
Reformation in Europe in the Time of Calvin, b.9, cap.17)
n timpul acesta, primejdii mari amenintau cauza protestant a.
Anatemele papei fulgerau mpotriva Genevei si natiuni puternice
o amenintau cu distrugerea. Cum urma s a reziste acest ora s mic
n fata ierarhiei papale, care deseori i silise pe regi si mp arati s a
se supun a? Cum se putea mpotrivi armatelor marilor cuceritori ai
lumii?
n ntreaga cre stin atate, protestantismul era amenintat de du s-
mani redutabili. Dup a ce primele biruinte asupra Reformei au trecut,
Roma adusese forte noi, n ad ajduind s a- si des avr seasc a distrugerea.
n vremea aceea a fost creat ordinul iezuitilor, cel mai tiran, cel
mai lipsit de con stiint a si puternic dintre toti ap ar atorii papalit atii.
C alug arii acestui ordin erau cu totul izolati de orice fel de leg aturi
p amnte sti si interese omene sti, morti fat a de cerintele afectiunii
naturale, cu ratiunea si con stiinta complet n abu site, ei nu cuno steau
nici o regul a, nici o leg atur a, n afar a de aceea a ordinului lor, si
nici o datorie n afar a de aceea a extinderii puterii lui [(vezi note
suplimentare)]. Evanghelia lui Hristos i-a f acut n stare pe aderentii
ei s a fac a fat a primejdiei si s a suporte suferintele, f ar a s a se des-
curajeze din cauza frigului, a foamei, a trudei si a s ar aciei, ca s a
nalte steagul adev arului, f acnd fat a scaunului de tortur a, temnitei
si rugului. Pentru a lupta mpotriva acestor forte, iezuismul i in-
spira pe urma sii lui cu un fanatism care-i f acea n stare s a ndure
si ei primejdii asem an atoare ca s a opun a puterii adev arului toate
mijloacele de am agire. N-a existat o crim a mai oribil a pe care s a
n-o s avr seasc a, nici o am agire josnic a pentru a o practica, nici o
pref ac atorie prea perd a la care s a nu recurg a. Legati prin jur amnt
pentru o s ar acie si umilint a continu a, ei aveau scopul de a c stiga
bog atie si putere, ca s a e devotati n abu sirii protestantismului si
restabilirii suprematiei papale.
Ca membri ai ordinului lor, aveau un aparent ve smnt de snte- [235]
nie, vizitnd nchisori si spitale, ajutndu-i pe bolnavi si pe s araci,
m arturisind c a au renuntat la lume si purtnd numele sfnt al lui Isus
care a venit s a fac a binele. ns a, sub aceast a nf ati sare exterioar a
f ar a repro s, se ascundeau adesea planurile cele mai josnice si cri-
minale. Un principiu fundamental al ordinului era acela c a scopul
scuz a mijloacele. Si n virtutea acestui principiu, minciunile, furtu-
rile, jur amintele false, asasinatele erau nu numai scuzate, dar erau
si recomandate atunci cnd slujeau interesele bisericii. Sub diverse
deghiz ari, iezuitii si croiau drum n functii de stat, devenind chiar
consilieri ai regelui si conducnd astfel politica natiunilor. Deveneau
servitori pentru a-i spiona pe st apnii lor. nintau scoli pentru co-
piii printilor si ai nobililor si scoli pentru poporul de rnd, n care
copiii protestantilor erau atra si si educati n p azirea ritualurilor ca-
tolice. Toat a pompa si manifestarea exterioar a de atunci a cultului
romano-catolic avea drept scop s a produc a confuzie, s a uimeasc a
si s a cucereasc a imaginatia si n felul acesta libertatea, pentru care
p arintii luptaser a si muriser a, s a e tr adat a de copii. Iezuitii s-au
r aspndit cu repeziciune n Europa si oriunde ajungeau se producea
o renviorare a papalit atii.
Pentru a le da o putere mai mare, a fost dat a o bul a papal a
care mputernicea Inchizitia [(vezi note suplimentare)]. n ciuda
faptului c a era privit cu oroare chiar si n t arile catolice, acest tribunal
groaznic a fost din nou nintat de c atre conduc atorii papista si,
astfel cruzimile prea groaznice pentru a suporta lumina zilei au fost
repetate n temnite ascunse. n multe t ari, mii si mii de oameni chiar
din oarea natiunii, cei mai sinceri si mai nobili, cei mai inteligenti,
mai educati, pastori evlavio si si devotati cet ateni harnici si patrioti,
savanti eminenti, arti sti talentati si meseria si priceputi, erau omorti
sau obligati s a fug a n alte t ari.
Acestea au fost mijloacele la care a recurs Roma pentru a stinge
lumina Reformei, pentru a-i desp arti pe oameni de Biblie si pentru a
restabili ignoranta si superstitia evului mediu. Dar, sub binecuvn-
tarea lui Dumnezeu si prin lucrarea acelor b arbati nobili pe care El [236]
i-a ridicat s a continue lucrarea lui Luther, protestantismul n-a fost
distrus. El nu si-a datorat puterea favorii sau armelor printilor. T arile
cele mai mici, popoarele cele mai umile si mai putin puternice au
devenit citadelele lui, aducnd biruinta Reformei. Astfel era Geneva
cea mic a, nconjurat a de vr ajma si puternici care complotau distru-
gerea ei; era Olanda de pe t armurile nisipoase ale M arii Nordului,
luptnd cu tirania Spaniei, pe atunci cel mai mare si mai bogat din-
tre regate, ca si Suedia cea pustie si s arac a, ele au c stigat biruint a
pentru Reform a.
Timp de aproape treizeci de ani, Calvin a lucrat la Geneva, mai
nti pentru a ntemeia acolo o biseric a care s a accepte moralitatea
biblic a si dup a aceea pentru naintarea Reformei n Europa. Darul
lui de nv at ator public n-a fost f ar a gre seal a si nici nv at aturile lui nu
erau f ar a lipsuri. Dar el a fost unealta folosit a n vestirea adev arurilor
care erau de o important a deosebit a n timpul lui pentru sustinerea
principiilor protestantismului mpotriva valului rapid de rentoar-
cere a papalit atii si promovarea n bisericile reformate a simplit atii
si cur atiei vietii, n locul mndriei si stric aciunii de sub inuenta
nv at aturii romano-catolice.
Din Geneva, porneau publicatii si nv at atori pentru a r aspndi
nv at aturile reformate. n locul acesta cei persecutati din toate t arile
c autau ndrumare, sfat si ncurajare. Ora sul lui Calvin devenise un
refugiu pentru reformatii prigoniti din toat a Europa apusean a. Fu-
gind de furtunile ngrozitoare care bntuiser a timp de secole, fugarii
se adunau la portile Genevei. nfometati, r aniti, departe de cas a si
de rude, erau primiti cu mult a c aldur a si ngrijiti cu dragoste; si, ca
o compensatie pentru c aminul oferit aici, ei au binecuvntat ora-
sul adoptiei lor prin iscusinta, stiinta si pietatea lor. Dar multi care
g asiser a un refugiu aici se rentorceau n t arile lor pentru a rezista
tiraniei Romei. John Knox, viteazul reformator scotian, multi puri-
tani englezi, protestantii din Olanda si Spania, hughenotii din Franta
duceau din Geneva f aclia adev arului, pentru a lumina ntunericul din
t arile lor natale. [237]
Capitolul 13 n T arile de Jos si Scandinavia
n T arile de Jos, tirania papal a a provocat nc a de timpuriu
un protest hot art. Cu sapte sute de ani nainte de venirea lui Lu-
ther, pontiful roman a fost acuzat f ar a team a de doi episcopi care,
cunoscnd caracterul adev arat al sfntului scaun, au fost trimi si
cu urm atoarea solie la Roma: Dumnezeu a f acut din mp ar ateasa si
mireasa Lui, biserica, o mo stenire ve snic a si nobil a pentru familia ei,
o zestre care nu putreze ste si nu piere niciodat a, dndu-i un sceptru
si o coroan a ve snic a, ale c arei benecii ti le-ai nsu sit asemenea unui
hot. Te-ai a sezat n Templul lui Dumnezeu; si n loc s a i p astor,
ai devenit lup pentru oi; ... ne-ai f acut s a credem c a e sti episcopul
suprem, dar te porti mai degrab a ca un tiran.... n loc s a i robul
robilor, cum ti place s a te nume sti, cauti s a devii domnul domnilor....
Aduci dispret peste poruncile lui Dumnezeu; dar.... Duhul Sfnt este
ziditorul tuturor bisericilor de pe ntinsul lumii.... Cetatea Dumneze-
ului nostru, ai c arei cet ateni suntem, cuprinde toate colturile cerului;
si este mai mare dect ora sul, numit de c atre sntii profeti Babilonul,
care pretinde a de origine divin a si care se nalt a prin sine pn a
la cer, se laud a c a ntelepciunea lui este nemuritoare; iar n cele din
urm a, f ar a nici un temei, arm a c a ea n-a gre sit niciodat a si nici
nu poate gre si. (Gerard Brandt, History of the Reformation in and
About the Low Countries, b.1, p. 6) [238]
Altii s-au ridicat secol dup a secol pentru a repeta acest protest.
Acei nv at atori de la nceput, care, c al atorind prin diferite t ari si
cunoscuti sub nume diferite, au avut caracterul misionarilor valdenzi
si au r aspndit pretutindeni cuno stinta Evangheliei, au p atruns si
n T arile de Jos. nv at aturile lor s-au r aspndit cu repeziciune. Ei
au tradus Biblia valdenz a n versuri n limba olandez a. Ei spuneau
c a n ea se g asea un mare avantaj; nici glume, nici pove sti, nici
eacuri, nici am agiri, ci numai cuvintele adev arului; c a, desigur, ici
si colo era cte o coaj a tare, dar c a miezul si dulceata a ceea ce era
bun si sfnt putea descoperit cu u surint a n ea. (Idem, b.1, p. 14).
A sa scriau prietenii vechii credinte nc a din secolul al XII-lea.
204
n T arile de Jos si Scandinavia 205
Acum au nceput persecutiile Romei; dar, n mijlocul rugurilor
si torturilor, credincio sii continuau s a se nmulteasc a, declarnd cu
hot arre c a Biblia este singura autoritate infailibil a n materie de
religie si c a nici un om nu poate constrns s a cread a, ci trebuie s a
e c stigat prin predicare. (Martyn, vol. 2, p. 87)
nv at aturile lui Luther au g asit un teren fertil n T arile de Jos,
unde s-au ridicat b arbati sinceri si credincio si pentru a predica Evan-
ghelia. Dintr-una din provinciile Olandei a venit Menno Simons.
Instruit ca romano-catolic si hirotonit ca preot, era cu totul necu-
nosc ator n ceea ce prive ste Biblia, pe care nu o citise de teama
de a nu am agit de erezie. Atunci cnd l-a cuprins o ndoial a cu
privire la doctrina transsubstantiatiunii, el a privit-o ca ind o ispit a
din partea lui Satana si, prin rug aciune si m arturisire, a c autat s a
se libereze de ea, dar n zadar. A nceput s a fac a fapte de desfru
pentru a ncerca s a aduc a la t acere glasul mustr ator al con stiintei,
dar a fost f ar a folos. Dup a un timp, a fost condus la studiul Noului
Testament si acesta mpreun a cu scrierile lui Luther l-au determinat
s a primeasc a credinta reformat a. Apoi, la scurt timp a fost martor,
ntr-un sat vecin, la decapitarea unui om condamnat la moarte pentru
c a se rebotezase. Aceasta l-a f acut s a studieze Biblia cu privire la
botezul copiilor. Dar n-a putut g asi nici o dovad a n Scripturi n
favoarea lui; a v azut, dimpotriv a, c a poc ainta si credinta sunt peste [239]
tot cerute ca o conditie pentru primirea botezului.
Menno s-a retras din biserica romano-catolic a, consacrndu- si
viata predic arii adev arurilor pe care le primise. Att n Germania,
ct si n T arile de Jos se ivise o grup a de fanatici care sustineau
nv at aturi absurde si provocatoare de r ascoal a, batjocorind ordinea
si decenta sau recurgnd la violent a si r azvr atire. Menno a v azut
rezultatele grozave la care urmau s a ajung a n mod inevitabil aceste
mi sc ari si s-a mpotrivit cu putere nv at aturilor r at acite si metodelor
s albatice ale acestor fanatici. Totu si, erau multi care fuseser a n selati
de c atre ace sti fanatici, dar care apoi renuntaser a la nv at aturile lor
am agitoare, si mai existau nc a multi urma si ai vechilor cre stini,
roade ale nv at aturilor valdenze. Menno a lucrat cu mare rvn a si
succes printre aceste grupe.
Timp de 25 de ani a c al atorit ncoace si ncolo mpreun a cu sotia
si copiii s ai, ndurnd greut ati si lipsuri mari, avnd continuu viata
n primejdie. A parcurs T arile de Jos si nordul Germaniei, lucrnd
ndeosebi printre clasele mai umile, dar exercitnd o inuent a vast a.
Cu o elocvent a nn ascut a, de si avea putin a instruire, era un b arbat cu
o integritate f ar a repro s, cu un spirit umil si un comportament amabil,
de o evlavie sincer a si serioas a, exemplicnd n viata lui preceptele
pe care le predica, fapt care c stiga ncrederea oamenilor. Discipolii
s ai au fost mpr a stiati si asupriti. Ei au avut mult de suferit ind
confundati cu fanaticii din Mnster. Dar cu toate acestea datorit a
lucr arii lui multi au fost convertiti.
Nic aieri n-au fost primite nv at aturile reformate mai mult dect
n T arile de Jos. n cteva t ari, aderentii lor au suferit cea mai groaz-
nic a persecutie. n Germania, Carol al V-lea interzisese Reforma
si i-ar adus cu bucurie pe toti adeptii ei la rug; dar printii s-au
ridicat ca o barier a mpotriva tiraniei lui. n Olanda, unde puterea
lui era si mai mare, edictele persecutoare au urmat unul dup a altul
n rapid a succesiune. Citirea Bibliei, ascultarea ei, predicarea sau
chiar a vorbi despre ea nsemna culpabilitate grav a si moarte pe rug. [240]
De asemenea, rug aciunea n ascuns, refuzul nchin arii n fata unei
icoane sau intonarea unui psalm erau fapte care se pedepseau cu
moartea. Chiar si aceia care si renegau r at acirile erau condamnati
si, dac a erau b arbati, erau uci si cu sabia, iar dac a erau femei, erau
arse de vii. Mii de oameni au pierit sub domnia lui Carol si a lui
Filip al II-lea.
Odat a a fost adus a naintea inchizitorilor o familie ntreag a, acu-
zat a c a nu vine la liturghie si se nchin a acas a n tain a. La cercetarea
f acut a cu privire la practicile lor, ul cel mai tn ar a r aspuns: Ne
plec am pe genunchi si ne rug am ca Dumnezeu s a ne lumineze mintea
si s a ne ierte p acatele; ne rug am pentru suveranul nostru, ca domnia
lui s a e prosper a si viata lui fericit a, ne rug am pentru judec atorii
no stri, ca Dumnezeu s a-i p azeasc a. (Wylie, b.18, cap.6). La aceste
cuvinte, ctiva dintre judec atori au fost mi scati profund, cu toate
acestea tat al si unul dintre i au fost condamnati la rug.
Furia prigonitorilor era egalat a de credinta martirilor. Nu nu-
mai b arbatii, dar chiar si femeile cele mai delicate si tinerele fete
manifestau un curaj nenfrnt. Sotiile luau atitudine lng a rugul
b arbatilor lor si, n timp ce ei ardeau, ele sopteau cuvinte de mngi-
ere sau cntau psalmi pentru a-i ncuraja. Tinerele intrau de vii n
mormnt, ca si cnd ar intrat n camera odihnei pentru noapte; sau
mergeau pe e safod si pe rug mbr acate n cele mai bune ve sminte,
ca si cum ar mers la c as atorie. (Idem, b.18, cap.6)
Ca si zilele n care p agnismul c auta s a distrug a Evanghelia, sn-
gele cre stinilor era o s amnt a (vezi Tertullian, Apologia, parag. 50).
Persecutia a slujit la cre sterea num arului martorilor pentru adev ar.
An dup a an, monarhul, nfuriat pn a la nebunie de neclintita hot arre
a oamenilor, s avr sea lucrarea lui barbar a, dar totul era zadarnic.
Abia sub conducerea nobilului Wilhelm de Orania revolutia a adus
n cele din urm a Olandei libertatea de a se nchina lui Dumnezeu.
n muntii Piemontului, pe cmpiile Frantei si pe t armurile Olan-
dei, naintarea Evangheliei a fost nsemnat a cu sngele discipolilor [241]
ei. Dar n t arile din nord ea a g asit o intrare pa snic a. Studentii de la
Wittenberg, rentorcndu-se la c aminele lor, au adus credinta refor-
mat a n Scandinavia. Publicarea scrierilor lui Luther a contribuit si
ea la r aspndirea luminii. Oamenii simpli, cutez atori, din nord s-au
ntors de la stric aciunea, pompa si superstitiile Romei, pentru a primi
cur atia si simplitatea adev arurilor d at atoare de viat a ale Bibliei.
Tausen, reformatorul Danemarcei, era ul unui t aran. B aiatul
a dat de timpuriu dovad a de o inteligent a viguroas a; el nseta dup a
instruire; dar nu-i putea dat a n conditiile modeste n care se
g aseau p arintii lui, a sa c a a intrat ntr-o m an astire. Aici, cur atia vietii
lui mpreun a cu st aruinta si cu credincio sia sa au c stigat simpatia
superiorului s au. Si n urma unei examin ari, s-a dovedit c a poseda
talente care promiteau n viitor mari servicii bisericii. S-a luat, deci,
hot arrea s a i se dea o educatie la una din universit atile Germaniei
sau n T arile de Jos. Tn arului student i s-a ng aduit s a aleag a o
scoal a, punndu-se conditia s a nu mearg a la Wittenberg. Studentul
bisericii nu trebuia s a e inuentat de otrava ereziei. A sa spuneau
c alug arii.
Tausen a mers la Kln, care era pe atunci, ca si acum, una din
fort aretele romanismului. Aici a fost repede dezgustat de misticismul
profesorilor. Cam n aceea si vreme i-au c azut n mn a si scrierile
lui Luther. Le-a citit cu uimire si pl acere si a dorit foarte mult s a
se bucure de ndrumarea personal a a reformatorului. Dar a face
lucrul acesta nsemna s a- si asume riscul jignirii superiorului s au si
s a piard a sustinerea din partea lui. S-a hot art repede si n scurt a
vreme s-a nscris ca student la Wittenberg.
ntorcndu-se n Danemarca, a revenit la m an astire. Nimeni nu
l-a b anuit de lutheranism; el nu si-a dezv aluit secretul, ci a ncercat,
f ar a s a provoace prejudec atile tovar a silor lui, s a-i aduc a la o credint a
mai curat a si la o viat a mai sfnt a. A deschis Biblia, le-a explicat
ntelesul ei adev arat si, n cele din urm a, le-a predicat pe Hristos ca
neprih anire a p ac atosului si singura n adejde de mntuire. Mare a [242]
fost mnia superiorului care- si pusese mari sperante n el, ca ntr-un
ap ar ator brav al Romei. Imediat a fost mutat ntr-o alt a m an astire si
nchis ntr-o celul a, sub o supraveghere aspr a.
Spre groaza noilor lui p azitori, ctiva c alug ari s-au declarat con-
vertiti la protestantism. Printre gratiile celulei, Tausen transmitea
tovar a silor s ai cuno stinta despre adev ar. Dac a p arintii biserice sti
danezi ar fost iscusiti n planul bisericii de a trata erezia, glasul lui
Tausen n-ar mai fost auzit niciodat a; dar n loc s a-l nchid a ntr-
un mormnt, ntr-o temnit a subteran a, l-au dat afar a din m an astire.
Acum erau f ar a putere. Tocmai atunci fusese dat un edict regal, care
oferea protectie nv at atorilor noii doctrine. Tausen a nceput s a pre-
dice. U sile bisericilor i se deschideau, iar oamenii se nghesuiau s a-l
asculte. Si altii predicau Cuvntul lui Dumnezeu. Noul Testament
tradus n limba danez a era pretutindeni r aspndit. Eforturile f acute
de papista si de a distruge lucrarea nu f acuser a dect s a o extind a si,
n scurt a vreme, Danemarca a primit credinta reformat a.
Si n Suedia, tineri care au b aut din izvorul de la Wittenberg au
adus apa vietii concet atenilor lor. Doi dintre conduc atorii reformei
suedeze, Olaf si Laurentius Petri, ii unui erar din Orebro, studia-
ser a sub ndrumarea lui Luther si a lui Melanchton, iar adev arurile
pe care le nv ataser a n felul acesta erau gata s a le fac a cunoscute si
altora. Asemenea marelui reformator, Olaf a trezit poporul cu zelul
si cu elocventa lui, n timp ce Laurentius, asemenea lui Melanchton,
era erudit, prev az ator si lini stit. Amndoi erau b arbati cu o evlavie
arz atoare, cu nalte cuno stinte teologice si cu un curaj neclintit n
naintarea adev arului. Dar opozitia papista s a nu lipsea. Preotii cato-
lici au attat poporul ignorant si superstitios. Olaf Petri a fost adesea
asaltat de multime si n mai multe rnduri abia a sc apat cu viat a.
Ace sti reformatori au fost ns a simpatizati si ocrotiti de rege. [243]
Sub conducerea bisericii Romei, oamenii erau cufundati n s ar a-
cie si gemeau sub asuprire. Ei nu cuno steau Scripturile si, avnd o
religie de forme si ceremonii care nu aduceau nici o lumin a suetu-
lui, se ntorceau din nou la credintele superstitioase si la practicile
p agne sti ale str amo silor lor. Natiunea era mp artit a n grupe care
se luptau ntre ele, ale c aror h artuieli continue m areau nenorocirea
tuturor. n aceast a situatie, regele s-a hot art s a fac a o reform a a
statului si a bisericii, salutnd cu bucurie aceste ajutoare pricepute
n lupta mpotriva Romei.
n prezenta monarhului si a conduc atorilor Suediei, Olaf Petri, cu
o mare iscusint a, a ap arat credinta reformat a mpotriva sustinerilor
Romei. El a declarat c a nv at aturile P arintilor biserice sti trebuiau
primite numai atunci cnd sunt n concordant a cu Scripturile; c a
nv at aturile esentiale ale credintei sunt prezentate n Biblie ntr-un
mod att de clar si simplu, nct toti oamenii le pot ntelege. Hristos
a spus: nv at atura Mea, nu este a Mea ci a Celui ce M-a trimis
(Ioan 7, 16); iar Pavel a declarat c a oricine predic a o alt a Evanghelie
dect aceea pe care a primit-o el, s a e anatema (Galateni 1, 8).
Atunci, cum ncearc a altii, spunea reformatorul, s a porunceasc a
dogme dup a pl acerea lor si s a le impun a ca lucruri necesare pentru
mntuire? (Wylie b.10, cap.4). El a ar atat c a decretele bisericii nu
au nici o autoritate atunci cnd sunt n contradictie cu poruncile
lui Dumnezeu si a sustinut marele principiu protestant c a Biblia si
numai Biblia este singura regul a de credint a si practic a.
Aceast a disput a, de si a r amas n mare m asur a necunoscut a, ne
arat a felul oamenilor care au format membrii de rnd, masele ar-
matei reformatorilor. Ei nu erau nenv atati sau sectari, nici polemi sti
zgomoto si ci dimpotriv a, erau oameni care studiaser a Cuvn-
tul lui Dumnezeu si stiau bine cum s a foloseasc a armele pe care
le oferea Biblia. n ceea ce prive ste eruditia, ei se aau n fruntea
veacului lor. Dac a ne-am ndrepta atentia c atre centrele str alucite,
cum sunt Wittemberg si Zrich, si la numele ilustre ca acelea ale lui [244]
Luther si Melanchton, Zwingli si Oecolampadius, este drept c a ni
s-ar putea spune c a ace stia au fost conduc atorii mi sc arii si n mod
resc a steptam de la ei puteri uimitoare si realiz ari uria se, dar c a
urma sii lor n-au mai fost ca ei. Dar cnd ne ntoarcem la t armul
izolat al Suediei si la numele umile ale lui Olaf si Laurentius Petri
de la me steri la ucenici ce vom descoperi?... Savanti si teologi;
b arbati care au folosit cu ntelepciune ntregul sistem al adev arului
evanghelic si care au c stigat u sor o biruint a asupra so stilor scolilor
si a demnitarilor Romei. (Idem, b.10, cap.4)
Ca urmare a acestei dispute, regele Suediei a primit credinta
protestant a si nu peste mult a vreme adunarea national a s-a declarat
n favoarea ei. Noul Testament fusese tradus de Olaf Petri n limba
suedez a si, la dorinta regelui, cei doi frati si-au asumat r aspunderea
traducerii ntregii Biblii. n felul acesta pentru prima oar a poporul
Suediei a primit Cuvntul lui Dumnezeu n limba matern a. Dieta
a dat dispozitie ca n tot regatul pastorii s a explice Scripturile, iar
copiii n scoli s a e nv atati s a citeasc a Biblia.
Continuu si sigur, ntunericul ignorantei si al superstitiei a fost
risipit de lumina binecuvntat a a Evangheliei. Eliberat a de sub ap a-
sarea Romei, natiunea a ajuns la o putere si o m aretie pe care nu o
avusese niciodat a. Suedia a devenit una din fort aretele protestantis-
mului. Un secol mai trziu, ntr-o vreme de grea primejdie, aceast a
natiune mic a si slab a pn a atunci a fost singura din Europa care a
avut curajul s a dea o mn a de ajutor si a venit n sprijinul Germaniei
n ncrncenarea groaznic a a r azboiului de treizeci de ani. Toat a
Europa de nord p area gata s a e adus a din nou sub tirania Romei.
Armatele Suediei au fost acelea care au ajutat Germania s a resping a
valul de succese papale, s a asigure tolerant a pentru protestanti
calvini ca si lutherani si s a restabileasc a libertatea de con stiint a
n acele t ari care primiser a Reforma. [245]
Capitolul 14 Reformatorii englezi de mai trziu
n timp ce Luther deschidea o Biblie pecetluit a pentru po-
porul Germaniei, Tyndale a fost mnat de Duhul lui Dumnezeu s a
fac a acela si lucru pentru Anglia. Biblia lui Wycliffe, care fusese
tradus a dup a textul latin, avea multe gre seli. Nu fusese tip arit a nici-
odat a, iar costul copiilor de manuscris era att de mare, nct doar
putini oameni bogati sau nobili puteau s a si-o procure; si mai mult
dect att, ind strict interzis a de biseric a, avusese o r aspndire
foarte restrns a. n anul 1516, cu un an naintea aparitiei tezelor lui
Luther, Erasmus publicase versiunea lui greac a si latin a a Noului
Testament. Pentru prima dat a Cuvntul lui Dumnezeu era tip arit n
limba original a. n aceast a lucrare au fost corectate multe gre seli ale
versiunilor anterioare, iar sensul a fost redat mai clar. Aceasta i-a
dus pe multi din clasele culte la o cunoa stere mai bun a a adev arului
si a dat un nou avnt lucr arii Reformei. Dar oamenii de rnd erau
nc a ntr-o mare m asur a desp artiti de Cuvntul lui Dumnezeu. Tyn-
dale urma s a des avr seasc a lucrarea lui Wycliffe, care d aduse Biblia
compatriotilor lui.
Fiind un cercet ator st aruitor si silitor c aut ator dup a adev ar, el a
primit Evanghelia din Noul Testament n limba greac a al lui Erasmus.
Si-a predicat convingerile f ar a team a, sustinnd c a toate nv at aturile
trebuiau s a e dovedite cu Scripturile. Pretentiei papale c a biserica a
dat Biblia si numai biserica o putea explica, Tyndale i r aspundea:
Stiti cine i-a nv atat pe vulturi s a- si g aseasc a prada? Ei bine, acela si [246]
Dumnezeu i nvat a pe copiii S ai amnzi s a-L g aseasc a pe Tat al
lor n Cuvntul S au. Departe de a ne dat Scripturile, voi le-ati
ascuns de noi; voi sunteti aceia care ardeti pe cei care predic a si,
dac a ati putea, ati arde si Scripturile. (DAubigne, History of the
Reformation of the Sixteenth Century, b.18, cap.4)
Predicarea lui Tyndale a provocat un mare interes; multi au
primit adev arul. Dar preotii s-au alarmat si, de ndat a ce el a p ar asit
localitatea, ei au ncercat s a-i distrug a lucrarea prin amenint arile si
calomniile lor. Si prea adesea reu seau. Ce trebuie f acut? exclama
211
el. n timp ce sem an ntr-un loc, vr ajma sul pustie ste cmpul pe care
abia l-am p ar asit. Nu pot pretutindeni. O, dac a ar avea cre stinii
Sntele Scripturi n limba lor, ar putea s a reziste acestor n sel atori.
F ar a Biblie este imposibil s a-i nt are sti pe laici n adev ar. (Idem, b.
18, cap. 4)
Un nou plan a pus st apnire pe mintea lui. n templul lui Ie-
hova, observ a el, psalmii se cntau n limba lui Israel; si Evanghe-
lia s a nu se predice n limba Angliei printre noi?... Ar trebui oare ca
biserica s a aib a mai putin a lumin a la amiaz a dect n zori?... Cre stinii
trebuie s a citeasc a Noul Testament n limba matern a. Dar doctorii
si nv at atorii bisericii nu se ntelegeau ntre ei. Numai prin Biblie pot
oamenii s a ajung a la adev ar. Dar unul sustinea una, altul sustinea
alta.... Si ecare dintre autori l contrazicea pe cel alalt. Cum se poate
deosebi acela care spune adev arul de acela care vorbe ste neadev a-
ruri?... n ce mod? ntr-adev ar, prin Cuvntul lui Dumnezeu. (Idem,
b.18, cap.4)
Nu mult dup a aceea, un nv atat doctor catolic, intrnd ntr-o dis-
put a cu el, exclam a: Era mai bine s a fost f ar a legile lui Dumnezeu
dect f ar a ale papei. La care Tyndale a r aspuns: l sdez pe pap a
si toate legile lui; si dac a Dumnezeu mi va mai p astra viata, voi
face ca un b aiat care tine plugul de coarne s a cunoasc a mai mult din
Scripturi dect tine. (Anderson, Annals of the English Bible, Pag.
19)
Planul pe care l concepuse, anume de a da poporului Scripturile [247]
Noului Testament n limba lui, era denitivat acum, a sa c a s-a apucat
imediat de lucru. Persecutat si alungat din locurile natale, a plecat la
Londra, unde si-a continuat un timp lucr arile netulburat. Dar violenta
papal a l-a obligat s a fug a din nou. Toat a Anglia p area nchis a pentru
el, a sa c a s-a hot art s a caute ad apost n Germania. Aici a nceput
s a tip areasc a Noul Testament n limba englez a. De dou a ori i-a
fost oprit a lucrarea; dar atunci cnd i se interzicea tip arirea ntr-un
ora s, pleca n altul. n cele din urm a, s-a dus la Worms, unde cu
ctiva ani mai nainte Luther ap arase Evanghelia naintea Dietei.
n acel ora s vechi, se g aseau multi prieteni ai Reformei si Tyndale
si-a continuat acolo lucrarea f ar a piedici. Trei mii de exemplare ale
Noului Testament au fost n curnd terminate si chiar n acela si an a
ap arut o nou a editie.
Reformatorii englezi de mai trziu 213
El si-a continuat lucr arile cu o neobosit a perseverent a si serio-
zitate. Cu toate c a autorit atile engleze si p azeau porturile cu cea
mai strict a vigilent a, Cuvntul lui Dumnezeu a ajuns pe diverse
c ai tainice la Londra, de unde era r aspndit n toat a tara. Papista sii
au ncercat s a n abu se adev arul, dar a fost zadarnic. Episcopul de
Durham a cump arat de la un librar, care era prieten cu Tyndale,
ntregul stoc de Biblii cu scopul de a le distruge, presupunnd c a
aceasta va mpiedica n mare m asur a lucrarea. Dar, contrar celor
scontate, cu banii oferiti n felul acesta s-a cump arat material pentru
o editie nou a, mbun at atit a, care altfel nu s-ar putut publica. Cnd
Tyndale a fost arestat dup a aceea, i-a fost oferit a libertatea, dac a va
dezv alui numele acelora care l-au ajutat s a fac a fat a cheltuielilor
tip aririi Bibliilor. El a r aspuns c a episcopul de Durham f acuse mai
mult dect oricare altul; c aci pl atind un pret mare pentru c artile
predate, l ajutase s a mearg a nainte cu mult curaj.
Tyndale a fost tr adat n minile vr ajma silor s ai si o dat a a fost
ntemnitat pentru mai multe luni. n cele din urm a a dat m arturie
pentru credinta lui prin moartea de martir; dar armele pe care el le-a
preg atit i-au nzestrat pe alti viteji s a duc a lupta prin toate veacurile, [248]
chiar pn a n zilele noastre.
Latimer sustinea de la amvon c a Biblia ar trebui citit a n limba
poporului. Autorul Sntelor Scripturi, spunea el, este nsu si Dum-
nezeu si aceste Scripturi mp art a sesc puterea si ve snicia Autorului
lor. Nu exist a rege, mp arat, magistrat sau conduc ator ... care s a nu
e obligat s a asculte ... de Cuvntul S au. S a nu lu am nici o alt a
cale, ci s a l as am Cuvntul lui Dumnezeu s a ne c al auzeasc a; s a nu
mergem dup a ... str amo sii no stri si nici s a nu privim la ce au f acut
ei, ci la ceea ce ar trebuit ei s a fac a. (Hugh Latimer, First Sermon
Preached Before King Edward VI)
Barnes si Frith, prieteni credincio si ai lui Tyndale, s-au ridicat
apoi n ap ararea adev arului. Au urmat cei doi Ridley si Cranmer.
Ace sti conduc atori ai Reformei engleze erau b arbati de cultur a si
majoritatea dintre ei fuseser a apreciati pentru zelul sau credincio-
sia lor n cercurile romani stilor. mpotrivirea lor fat a de papalitate
a fost urmarea cunoa sterii r at acirilor Sfntului Scaun. Aceast a
cunoa stere a tainelor Babilonului a dat o mai mare putere m arturiei
lor mpotriva lui.
V-a s pune o ntrebare ciudat a, spunea Latimer. Stiti voi care
este cel mai zelos episcop si prelat din toat a Anglia?... V a v ad
ascultnd si a steptnd s a-i pronunt numele, dar v a voi r aspunde: este
Satana! El nu lipse ste niciodat a din dioceza lui; c autati-l oricnd
doriti si el este totdeauna acas a; totdeauna este la lucru. Nu-l veti g asi
niciodat a lenevind, v a garantez.... Acolo unde locuie ste diavolul,
afar a cu c artile si sus cu lumn arile. La o parte cu Biblia si sus
cu m at aniile! La o parte cu lumina Evangheliei si sus cu lumina
candelelor, da, chiar si la miezul zilei; ... jos cu crucea lui Hristos
si sus cu milosteniile pentru purgatoriu; ... la o parte cu mbr acarea
celor goi, a celor s araci si neputincio si, sus cu mpodobirea icoanelor
si cu decorarea m areat a a lemnelor si a pietrelor; sus cu traditiile si
legile oamenilor, jos cu traditiile lui Dumnezeu si cu preasfntul S au
Cuvnt.... O, dac a prelatii no stri ar tot att de st aruitori n a sem ana
grul adev aratei nv at aturi precum este Satana s a semene neghina si
buruienele. (Idem, Sermon of the Plough) Marele principiu ap arat de [249]
ace sti reformatori acela si care fusese sustinut de c atre valdenzi,
de Wycliffe, de Jan Huss, de Luther, de Zwingli si de c atre toti
aceia care s-au unit cu ei era autoritatea infailibil a a Sntelor
Scripturi ca regul a de credint a si viat a. Ei respingeau dreptul papilor,
conciliilor, P arintilor biserice sti si regilor de a st apni con stiinta n
materie de religie. Biblia era autoritatea lor si prin nv at atura sa ei
probau toate doctrinele si toate pretentiile. Credinta n Dumnezeu si
n Cuvntul S au i-a sustinut pe ace sti oameni snti atunci cnd si
d adeau viata pe rug. Fiti curajo si, strig a Latimer c atre tovar a sii lui
de rug, atunci cnd ac arile erau gata s a aduc a la t acere glasul lor,
prin harul lui Dumnezeu noi vom aprinde ast azi o lumin a n Anglia,
care nu va putea stins a niciodat a. (Works of Hugh Latimer, vo.I,
p. 13)
n Scotia, semintele adev arului r aspndite de Columba si de c a-
tre colaboratorii lui n-au fost niciodat a distruse cu totul. Timp de
sute de ani dup a ce bisericile Angliei s-au supus Romei, cele din
Scotia si-au p astrat libertatea. n secolul al XII-lea ns a, papalitatea
si pusese piciorul aici si n nici o alt a tar a n-a exercitat o st apnire
absolut a ca n acest loc. Nic aieri ntunericul n-a fost mai adnc. To-
tu si, aici str aluceau ni ste raze de lumin a care str apungeau ntunericul
si d adeau f ag aduinta zilei de mine. Lolarzii, venind din Anglia cu
Biblia si cu nv at aturile lui Wycliffe, au f acut mult pentru a p astra
cuno stintele Evangheliei si ecare tar a si-a avut martorii si martirii
ei.
La nceputul marii Reforme au ap arut scrierile lui Luther si dup a
aceea Noul Testament al lui Tyndale. Neluati n seam a de ierarhia
papal a, ace sti soli au str ab atut pe t acute muntii si v aile, dnd un suu
nou f acliei adev arului care aproape se stinsese n Scotia si anulnd
lucrarea pe care o f acuse Roma timp de patru secole de asuprire.
Apoi, sngele martirilor a dat un avnt nou mi sc arii. Conduc atorii
papista si, care s-au trezit deodat a n fata primejdiei ce ameninta
cauza lor, i-au dus la rug pe unii dintre cei mai nobili si mai onorati
i ai Scotiei. [250]
Dar procednd astfel, ei n-au f acut dect s a nalte un amvon de
la care cuvintele acestor martori gata s a moar a puteau auzite n
toat a tara, determinnd totodat a poporul s a scuture c atu sele Romei.
Hamilton si Wishart, printi att prin origine, ct si n caracter, o
dat a cu un num ar mare de discipoli umili, si-au dat viata pe rug. Dar
din ac arile lui Wishart a ie sit cineva pe care ac arile nu aveau s a-l
mai aduc a la t acere, unul care sub conducerea lui Dumnezeu urma
s a sune clopotul de moarte al papalit atii n Scotia.
John Knox s-a ndep artat de traditiile si de misticismul bisericii,
pentru a se hr ani cu adev arurile Cuvntului lui Dumnezeu; si nv at a-
turile lui Wishart i-au nt arit hot arrea de a p ar asi leg atura cu Roma,
ca s a se uneasc a cu reformatorii persecutati.
ndemnat de tovar a sii lui s a preia slujba de predicator, el s-a dat
napoi cu team a n fata acestei r aspunderi si numai dup a zile ntregi
de reculegere si lupt a chinuitoare cu sine a consimtit la aceasta. Dar,
dup a ce a acceptat pozitia, a pornit nainte cu o hot arre nestr amutat a
si un curaj nenfricat, pe care l-a avut tot timpul vietii lui. Acest
reformator cu inima sincer a nu se temea de fata omului. Fl ac arile
martiriului care ardeau n jurul lui nu f aceau dect s a-i aprind a zelul
cu o si mai mare ardoare. Securea tiranului era tinut a amenint ator
deasupra capului s au, dar el nu a cedat, dnd lovituri puternice n
dreapta si n stnga pentru a d arma idolatria.
Atunci cnd a fost adus n fata reginei Scotiei, n a c arei prezent a
zelul multor conduc atori ai protestantismului sl abea, John Knox a dat
o m arturie categoric a n favoarea adev arului. El nu putea c stigat
prin m aguliri si nu se cl atina n fata amenint arilor. Regina l-a acuzat
de erezie. El i nv atase pe oameni s a primeasc a o religie interzis a de
stat, declara ea, si n felul acesta c alca porunca lui Dumnezeu care
poruncise supu silor s a asculte de suveranii lor. Dar Knox a r aspuns
categoric:
Deoarece religia adev arat a nu si-a primit puterea si autoritatea
originar a de la printii lumii, ci numai de la Dumnezeul cel Ve snic, [251]
nici supu sii lor nu sunt legati s a- si modeleze religia dup a poftele
printilor lor. C aci adesea se ntmpl a c a printii sunt mai ignoranti
dect toti ceilalti n ce prive ste religia adev arat a a lui Dumnezeu....
Dac a toat a s amnta lui Avraam ar avut religia lui Faraon, ai c arui
supu si erau, v a rog, doamn a, ce religie ar fost pe lume? Sau dac a
toti oamenii din zilele apostolilor ar avut religia mp aratilor Romei,
ce religie ar fost pe fata p amntului?... A sa c a, doamn a, v a dati
seama c a supu sii nu sunt legati de religia printilor lor, cu toate c a le
este poruncit s a asculte de ei.
Atunci Maria a spus: Voi interpretati Scripturile ntr-un fel, iar
ei (nv at atorii romano-catolici) o interpreteaz a altfel; pe cine s a cred,
si cine s a e judec ator?
S a-L credeti pe Dumnezeu care vorbe ste l amurit n Cuvntul
S au, a r aspuns reformatorul; si mai mult dect spune Cuvntul, s a
nu credeti nici pe unii, nici pe ceilalti. Cuvntul lui Dumnezeu este
l amurit; si dac a apare vreo nel amurire n vreun loc, Duhul Sfnt,
care nu Se contrazice niciodat a, explic a acela si lucru mai l amurit
n alte locuri, a sa nct s a nu r amn a nici o ndoial a dect pentru
aceia care r amn necunosc atori din rea credint a. (David Laing, The
Collected Works of John Knox, vol. 2, pp. 281, 284)
Acestea erau adev arurile pe care reformatorul nenfricat le-a
rostit n urechile membrilor casei regale, cu riscul vietii. Cu acela si
curaj nenfrnt el a r amas statornic n hot arrea sa, rugndu-se nen-
cetat si purtnd luptele Domnului, pn a cnd Scotia s-a eliberat de
papalitate.
n Anglia, adoptarea protestantismului ca religie de stat a dimi-
nuat, dar nu a oprit cu totul persecutia. n timp ce se renuntase la
multe dintre nv at aturile Romei, nu putine dintre formele ei fuseser a
totu si adoptate. Suprematia papei a fost respins a, dar n locul ei
monarhul a fost ntronat drept cap al bisericii. n serviciile divine
ale bisericii se vedea nc a o mare dep artare de cur atia si simplitatea
Evangheliei. Marele principiu al libert atii religioase nu era nc a nte- [252]
les. Cu toate c a cele mai groaznice cruzimi pe care Roma le folosise
mpotriva ereziei au mai fost practicate uneori si de c atre conduc a-
torii protestanti, dreptul ec arui om de a se nchina lui Dumnezeu
dup a convingerile con stiintei lui nu era nc a recunoscut. Tuturor li
se cerea s a primeasc a nv at aturile si s a respecte formele de nchinare
prescrise de biseric a. Aceia care au avut o alt a p arere au suferit
persecutia ntr-o form a mai aspr a sau mai blnd a, timp de sute de
ani.
n secolul al XVII-lea, mii de pastori au fost ndep artati din
functii. Oamenilor le era interzis, sub pedeapsa unor amenzi grele,
ntemnitare si exil, de a participa la orice adunare religioas a n
afar a de acelea aprobate de biseric a. Acele suete credincioase,
care nu puteau s a nu se adune spre a se nchina lui Dumnezeu erau
obligate s a se ntlneasc a n locuri ntunecoase, n podurile caselor,
iar n unele anotimpuri prin p aduri, la miezul noptii. n adncurile
ocrotitoare ale p adurii, templul natural al lui Dumnezeu, acei copii
ai Domnului, mpr a stiati si persecutati, se adunau pentru a- si rev arsa
suetele n rug aciune si prosl avire. Dar n ciuda tuturor precautiilor
multi au suferit pentru credinta lor. Temnitele erau arhipline. Familii
erau risipite. Multi au fost alungati n t ari str aine. Totu si Dumnezeu
a fost cu poporul S au, iar persecutia n-a putut s a le n abu se m arturia.
Multi au fost alungati peste ocean, n America, unde au pus temeliile
libert atii civile si religioase, care au constituit ediciul si gloria
acestei t ari.
Din nou ca n timpurile apostolice, persecutia a servit naint arii
Evangheliei. ntr-o temnit a dezgust atoare plin a de desfrnati si cri-
minali, John Bunyan respira chiar atmosfera cerului; acolo a scris
el alegoria lui minunat a cu privire la c al atoria cre stinului din tara
stric aciunii c atre cetatea cereasc a. Timp de peste dou a sute de ani,
acel glas din nchisoarea Bedford a vorbit cu o putere mi sc atoare
inimilor oamenilor. C artile lui Bunyan, C al atoria cre stinului, Harul
rev arsat peste cel mai mare dintre p ac ato si, au condus multi pa si pe
calea vietii.
Baxter, Flavel, Alleine mpreun a cu alti oameni de talent, educa-
tie si adnc a experient a cre stin a s-au ridicat cu mult curaj n ap ararea [253]
credintei care a fost dat a sntilor odat a pentru totdeauna. Lucrarea
ndeplinit a de ace sti b arbati proscri si si sco si n afara legii de c atre
conduc atorii acestei lumi nu va pieri niciodat a. Lucr arile lui Flavel,
Izvorul vietii si Metoda harului, au ar atat multor mii cum s a- si pre-
dea suetul lui Hristos. Cartea lui Baxter P astorul reformat s-a
dovedit a o binecuvntare pentru multi care doreau o renviorare
a lucr arii lui Dumnezeu, iar Odihna ve snic a a sntilor si-a f acut
lucrarea, conducnd suetele c atre odihna care r amne pentru
poporul lui Dumnezeu.
O sut a de ani mai trziu, ntr-un timp de mare ntuneric spiritual,
Whiteeld si fratii Wesley au ap arut ca purt atori de lumin a pentru
Dumnezeu. Sub conducerea bisericii ociale, poporul Angliei alu-
necase ntr-o stare de dec adere religioas a care abia se mai deosebea
de p agnism. O religie a naturii era studiul preferat al clerului si
alc atuia o mare parte din teologia lor. Clasele mai nalte si b ateau
joc de evlavie si se mndreau a mai presus dect ceea ce numeau ei
fanatism. Clasele de jos z aceau n ignorant a si josnicie, ind dedate
viciului, n timp ce biserica nu avea curajul si nici credinta s a mai
sustin a cauza discreditat a a adev arului.
Marea nv at atur a a ndrept atirii prin credint a, att de l amurit
predicat a de Luther, fusese aproape cu totul pierdut a din vedere si
nlocuit a cu principiul romano-catolic c a mntuirea se poate obtine
prin faptele bune ale omului. Whiteeld si fratii Wesley, care erau
membri ai bisericii ociale, erau c aut atori sinceri ai harului lui
Dumnezeu, dar fuseser a nv atati c a acesta se putea asigura printr-o
viat a virtuoas a si prin p azirea rnduielilor religioase.
Cnd Charles Wesley s-a mboln avit odat a si presimtea c a i
se apropie sfr situl, a fost ntrebat pe ce se ntemeia n adejdea sa
de viat a ve snic a. R aspunsul lui a fost: Am f acut tot ce am putut
pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Cnd a v azut c a prietenul care-i
pusese ntrebarea nu era multumit cu r aspunsul, Wesley gndea:
Cum adic a, nu sunt oare eforturile mele un motiv sucient pentru
n adejde? Dac a vrea s a-mi r apeasc a str aduintele, n-am nimic altceva
n care s a m a ncred. (John Whitehead, Life of the Rev. Charles
Wesley, p. 102). Att de dens era ntunericul care cuprinsese biserica, [254]
ascunznd nv at atura cu privire la isp a sire, jefuindu-L pe Hristos de
slava Lui si ab atnd mintile oamenilor de la singura lor n adejde de
mntuire sngele R ascump ar atorului r astignit.
Wesley si prietenii lui au fost condu si s a nteleag a c a religia
adev arat a si are locul n inim a si c a Legea lui Dumnezeu actioneaz a
att asupra cugetelor, ct si asupra cuvintelor si faptelor. Convin si de
nevoia snteniei inimii, ca si de a corectitudinii conduitei exterioare,
ei au pornit st aruitor spre o viat a nou a. Prin eforturile cele mai
st aruitoare, cu rug aciune, ei au ncercat s a- si supun a inima reasc a.
Ei tr aiau o viat a de renuntare de sine, de binefaceri si umilint a, lund
cu mare strictete si exactitate orice m asur a pe care o socoteau c a-i
va ajuta s a realizeze ceea ce doreau foarte mult acea sntenie
care putea asigura favoarea lui Dumnezeu. Dar n-au c stigat ceea
ce au sperat. Zadarnice au fost ncerc arile lor de a se elibera de
sub condamnarea p acatului sau de a-i sf arma puterea. Era aceea si
lupt a pe care Luther o dusese n chilia din Erfurt. Aceea si problem a
care-i chinuise suetul. Cum poate un om drept naintea lui
Dumnezeu? (Iov 9, 2)
Fl ac arile adev arului divin, care fuseser a stinse pe aproape toate
altarele protestantismului, urmau s a e reaprinse de la vechea f aclie
purtat a prin veacuri de c atre cre stinii din Boemia. Dup a Reform a,
protestantismul n Boemia fusese c alcat n picioare de hoardele Ro-
mei. Toti aceia care refuzaser a s a renunte la adev ar au fost constrn si
s a fug a n afara patriei. Unii dintre ace stia, g asind ad apost n Saxo-
nia, au ap arat acolo credinta veche. De la moravi, urma sii acestor
cre stini, a venit lumina la Wesley si la colaboratorii lui.
John si Charles Wesley, dup a ce au fost hirotoniti pentru lucrare,
au fost trimi si n misiune n America. La bordul cor abiei lor se g asea
o grup a de frati moravi. Furtuni violente s-au dezl antuit pe mare
si John Wesley, v aznd moartea cu ochii, simtea c a nu era mp acat [255]
cu Dumnezeu. Germanii, din contr a, d adeau pe fat a o lini ste si o
ncredere de care el era str ain.
Am observat cu mult timp nainte, spunea el, marea seriozitate
a comportamentului lor. Ei d aduser a o dovad a continu a despre umi-
linta lor, ndeplinind pentru ceilalti c al atori ni ste servicii pe care nici
unul dintre englezi nu era dispus s a le fac a; pentru serviciile f acute
ei nu doreau si nu primeau nici o plat a, spunnd c a era spre binele
inimii lor mndre ca s a se umileasc a, c aci iubitorul lor Mntuitor
f acuse mult mai mult pentru ei. Fiecare zi le d aduse ocazia s a arate
blndetea pe care nici o provocare nu o putea clinti. Dac a erau m-
brnciti, loviti sau doborti, se ridicau si porneau mai departe; dar nu
s-a auzit nici o plngere din gura lor. Acum urma s a se dovedeasc a
dac a erau eliberati de spiritul fricii, al mndriei, mniei si r azbun arii.
Chiar n timpul psalmului ce deschidea slujba lor, marea s-a dez-
l antuit si a sf armat n buc ati vela principal a, iar un val a acoperit
vasul si s-a rev arsat pe punte ca si cnd adncul ne nghitise. Printre
englezi s-a produs o panic a grozav a. Dar germanii cntau n lini ste.
Am ntrebat pe unul dintre ei dup a aceea: Nu v-ati speriat? El a
r aspuns: Multumesc lui Dumnezeu, nu. Apoi am continuat: Dar
femeile si copiii vo stri nu s-au speriat? El a r aspuns amabil: Nu,
femeilor si copiilor no stri nu le este team a de moarte. (Whitehead,
Life of the Rev. John Wesley, p. 10)
Dup a ce au ajuns la Savannah, Wesley a locuit pentru o scurt a
vreme mpreun a cu fratii moravi si a fost profund impresionat de
purtarea lor cre stin a. Despre serviciile lor religioase, n contrast
categoric cu formalismul f ar a viat a al bisericii anglicane, el scria:
Marea simplitate si solemnitate a adun arii ntregi m-a f acut s a
uit r astimpul celor o mie sapte sute de ani si s a-mi imaginez c a m a
g asesc ntr-una din acele adun ari, unde nu erau forme si clase sociale
si n care conducea apostolul Pavel, f ac atorul de corturi, sau Petru
pescarul, dar cu manifestarea Duhului si a puterii. (Idem, p. 11, 12)
La rentoarcerea n Anglia, Wesley, sub ndrumarea unui predi-
cator morav, a ajuns la o ntelegere mai clar a a credintei biblice. El [256]
s-a convins c a trebuie s a renunte la orice dependent a de faptele pro-
prii pentru mntuire si c a trebuie s a se ncread a cu totul n Mielul
lui Dumnezeu care ridic a p acatul lumii. La o adunare a societ atii
fratilor moravi din Londra, a fost citit a o declaratie a lui Luther,
care descria schimbarea pe care Duhul lui Dumnezeu o lucreaz a n
inima credinciosului. Pe cnd Wesley asculta, credinta i s-a aprins
n suet. Mi-am simtit inima puternic nc alzit a, spunea el; am
simtit c a trebuie s a am ncredere n Hristos, si numai n Hristos,
pentru mntuire; si mi-a fost dat a o asigurare, c a El mi-a ndep artat
chiar p acatele mele si m-a izb avit de sub legea p acatului si a mortii.
(Idem, p. 52)
De-a lungul anilor de lupte obositoare si f ar a mngiere ani
de aspr a jertre de sine, de mustr ari si umilint a Wesley progresase
neab atut n singura lui tint a de a-L c auta pe Dumnezeu. Acum l
g asise si descoperise c a harul, pe care se chinuise s a-l c stige prin
rug aciuni si posturi, prin fapte de binefacere si jertre de sine, era
un dar f ar a bani si f ar a plat a.
Odat a ntemeiat n credinta lui Hristos, tot suetul lui ardea de
dorinta de a r aspndi cunoa sterea Evangheliei sl avit a a harului f ar a
plat a al lui Dumnezeu. Priveam toat a lumea ca ind parohia mea,
spunea el. n orice parte a ei m-a s g asi, socotesc c a este drept si o
datorie de con stiint a s a declar tuturor celor care doresc s a m a asculte
vestea bun a a mntuirii. (Idem, Pagina. 74)
El persevera acum ntr-o viat a strict a si de jertre de sine, dar
acum nu ca temei, ci ca rezultat al credintei; nu ca ind r ad acin a, ci
rodul sntirii. Harul lui Dumnezeu n Hristos este temelia n adejdii
cre stine, iar acest har se va manifesta prin ascultare. Viata lui Wesley
a fost devotat a predic arii marilor adev aruri pe care le primise
ndrept atirea prin credint a n sngele isp a sitor al lui Hristos si puterea
renvior atoare a Duhului Sfnt asupra inimii, aducnd roade ntr-o
viat a asem an atoare cu exemplul lui Hristos. [257]
Whiteeld si fratii Wesley se preg atiser a pentru lucrarea lor
prin convingeri personale concrete cu privire la starea lor c azut a;
si pentru a n stare s a suporte ncercarea ca buni osta si ai lui
Hristos, ei fuseser a supu si ncerc arii amare a batjocurii, dispretului
si persecutiei, att n universitate, ct si atunci cnd au intrat n
lucrarea predic arii. Ei mpreun a cu ctiva altii care erau de aceea si
p arere cu ei erau porecliti metodi sti, n semn de dispret, de c atre
colegii lor studenti neevlavio si, un nume care este pn a n prezent
privit cu cinste si dat uneia dintre cele mai mari denominatiuni din
Anglia si America.
Ca membri ai bisericii anglicane, ei erau legati puternic de for-
mele ei de nchinare, dar Domnul le prezenta n Cuvntul S au un
ideal mai nalt. Duhul Sfnt i ndemna s a-L predice pe Hristos si
pe El r astignit. Puterea Celui Preanalt nsotea lucrarea lor. Mii de
oameni se convingeau si se converteau cu adev arat. Si era necesar
ca aceste oi s a e p azite de lupii r apitori. Wesley nu se gndea nici-
decum s a ntemeieze o denominatiune nou a, ci i-a organizat ntr-o
asociatie care se numea Uniunea Metodist a.
Nenteleas a si grea a fost mpotrivirea pe care ace sti predica-
tori au ntmpinat-o din partea bisericii ociale, dar Dumnezeu, n
ntelepciunea Sa, a dirijat evenimentele pentru a face ca reforma
s a nceap a n auntrul bisericii. Dac a ar venit din afar a, ea nu ar
p atruns acolo unde era mai necesar a. Deoarece predicatorii rede s-
tept arii erau oameni ai bisericii si lucrau sub egida ei oriunde g aseau
ocazia, adev arul a intrat acolo unde altfel u sile ar r amas nchise.
Unii dintre preoti s-au trezit din letargia lor moral a si au devenit
predicatori zelo si n propriile parohii. Si astfel, unele biserici care
fuseser a mpietrite de formalism s-au trezit la viat a.
n vremea lui Wesley, ca si n toate veacurile istoriei bisericii,
oameni nzestrati cu diferite daruri aduceau la ndeplinire lucrarea
ce le-a fost ncredintat a. Nu erau de acord asupra tuturor punctelor
de doctrin a, dar toti erau mnati de Duhul lui Dumnezeu si uniti n
acela si tel, de a c stiga suete pentru Hristos. Deosebirile de p areri [258]
dintre Whiteeld si fratii Wesley amenintau la un moment dat s a
provoace desp artire; dar pentru c a nv ataser a blndetea n scoala lui
Hristos, iertarea si iubirea reciproc a i-au mp acat. Nu aveau timp
de pierdut n certuri, atunci cnd r at acirea si nelegiuirea abunda
pretutindeni, iar p ac ato sii mergeau c atre pierzare.
Slujitorii lui Dumnezeu p a seau pe o cale anevoioas a. B arbati
cu inuent a si nv at atur a si foloseau puterile mpotriva lor. Dup a
o vreme, multi preoti manifestau o mpotrivire hot art a, iar u sile
bisericilor au fost nchise mpotriva credintei curate si a acelora care
o vesteau. Actiunea preotilor de a-i denunta de la amvon a trezit
elementele ntunericului, ignorantei si nelegiuirii. De nenum arate
ori John Wesley a sc apat de la moarte printr-o minune a harului lui
Dumnezeu. Cnd furia gloatei era attat a mpotriva lui si se p area
c a nu exist a nici o cale de sc apare, un nger n chip omenesc venea
lng a el, gloata se d adea napoi, iar slujitorul lui Hristos pleca n
sigurant a de la locul primejdiei.
Despre eliberarea lui din mijlocul unei multimi nfuriate ntr-una
din aceste ocazii, Wesley spunea: Multi au ncercat s a m a doboare
n timp ce coboram o colin a pe o potec a alunecoas a spre ora s; dup a
o judecat a s an atoas a, dac a a s fost trntit la p amnt, nu m-a s
putut ridica. Dar nu m-am mpiedicat deloc si nici n-am alunecat
pn a cnd n-am sc apat din minile lor.... De si multi au ncercat s a
m a prind a de guler sau de haine s a m a doboare, nu m-au putut prinde
deloc; numai unul m-a prins de poala pardesiului care s-a rupt si i-a
r amas n mn a; cealalt a, n buzunarul c areia se aa o bancnot a, a fost
sf siat a dar numai pe jum atate.... Un b arbat puternic, chiar din fat a,
s-a repezit la mine de cteva ori cu un baston de stejar; dac a m-ar
lovit doar o dat a n ceaf a, m-ar scutit de alte necazuri. Dar de
ecare dat a, nu stiu cum, lovitura nimerea al aturi, c aci nu m a puteam
mi sca nici la dreapta, nici la stnga.... Un altul s-a repezit cu putere,
cu bratul ridicat s a m a loveasc a. Dar n-a f acut dect s a m a mngie
pe cap, zicnd: Ce p ar moale are! Primii oameni ale c aror inimi
au fost schimbate au fost banditii ora sului, capii neornduielilor n [259]
toate mprejur arile, unul dintre ei ind cel care c stigase premiul de
lupt ator n parcurile n care aveau loc luptele cu ur si.
Pe ce c ai minunate ne preg ate ste Dumnezeu pentru a face voia
Sa! Acum doi ani o c ar amid a m-a lovit n um ar. Aceasta s-a ntm-
plat la un an dup a ce o piatr a m a lovise ntre ochi. Luna trecut a am
primit o lovitur a, iar n seara aceasta, dou a: una nainte de a intra n
ora s, alta dup a ce am ie sit; dar amndou a nu mi-au f acut nimic, c aci
cu toate c a prima dintre ele m-a lovit n piept cu toat a puterea, iar
cealalt a n gur a cu o a sa fort a nct sngele a t snit imediat, n-am
simtit durere mai mare dect dac a m-ar atins un pai. (John Wesley,
Works, vol. 3, pp. 297, 298)
Metodi stii din acele zile de nceput att laici, ct si predicatori
suportau batjocura si persecutia att de la membrii bisericii, ct si
de la aceia care se declarau ca ind f ar a religie si erau instigati prin
calomnii. Erau trti naintea curtilor de justitie unele numai cu
numele, c aci dreptatea era rar a n tribunale pe vremea aceea. Adesea
sufereau violente din partea persecutorilor. Gloatele mergeau din
cas a n cas a, distrugnd mobila si bunurile, jefuind tot ce g aseau si
maltratnd cu brutalitate b arbati, femei si copii. n unele cazuri erau
puse a se, invitndu-i pe aceia care doreau s a asiste la spargerea
ferestrelor si la jefuirea caselor metodi stilor, s a se adune la un timp si
loc anumit. Aceste agrante nc alc ari att ale legilor omene sti, ct si
divine erau ng aduite f ar a s a e pedepsite. O persecutie sistematic a
era dus a mpotriva unor oameni a c aror singur a vin a era aceea de a
c auta s a ntoarc a picioarele p ac ato silor de pe calea pierz arii pe calea
snteniei.
Referindu-se la acuzatiile aduse mpotriva lui si a tovar a silor
s ai, John Wesley spunea: Unii motiveaz a c a nv at aturile acestor
oameni sunt false, gre site si fanatice; c a sunt noi si nemaiauzite;
c a sunt quakerism, fanatism, papism. Toat a aceast a minciun a a fost
deja smuls a din r ad acin a, cnd s-a demonstrat c a ecare ramur a a
acestei nv at aturi este doctrina l amurit a a Scripturii interpretat a de [260]
biserica noastr a. De aceea nu poate nici neadev arat a, nici gre sit a
din moment ce a fost dovedit a prin Scriptur a ca ind adev arat a.
Altii pretind c a nv at atura este prea strict a; ei fac calea spre ceruri
prea ngust a. Si aceasta este n adev ar obiectia initial a (care a fost
singura pentru o vreme); ea este ascuns a de o mie de ori mai mult
si apare n diferite forme. Dar fac si ei oare calea c atre ceruri mai
ngust a dect au f acut-o Domnul si apostolii S ai? Este nv at atura
lor mai strict a dect aceea a Bibliei? S a aveti n vedere doar cteva
versete clare: S a iube sti pe Domnul Dumnezeul t au cu toat a inima
ta, cu tot cugetul t au, din tot suetul t au si cu toat a puterea ta.
C aci oamenii vor da socoteal a naintea judec atii pentru orice cuvnt
nefolositor pe care-l vor rostit. Fie c a mncati, e c a beti, e
c a faceti altceva, s a faceti totul spre slava lui Dumnezeu. Dac a
nv at atura lor este mai strict a dect aceasta, ei trebuie s a e dojeniti;
dar, con stiinta voastr a v a spune c a nu este a sa. Dar cine poate mai
strict chiar cu o iot a f ar a s a strice Cuvntul lui Dumnezeu? Poate
un ispravnic al tainelor lui Dumnezeu s a e g asit credincios dac a
schimb a vreo parte din acele ncredint ari sacre? Nu, El nu poate
schimba nimic; nu poate ndulci nimic; el este obligat s a spun a
tuturor oamenilor: Nu pot cobor Scriptura pn a la gustul vostru.
Trebuie ori s a v a ridicati pn a la ea, ori s a pieriti pentru totdeauna.
Acesta este motivul adev arat pentru strig atul la mod a cu privire la
lipsa de iubire a acestor oameni. Sunt ei oare f ar a dragoste? n
ce privint a? Nu-i hr anesc ei pe cei amnzi si nu-i mbrac a pe cei
goi? Nu; lucrurile nu stau n felul acesta; ei nu duc lips a de nimic
din toate acestea; ei sunt lipsiti de dragoste n judecata celor care
socotesc c a nimeni nu poate mntuit dect n felul pe care l v ad
ei. (Idem, vol. 3, pp. 152, 153)
Dec aderea spiritual a care s-a manifestat n Anglia chiar nainte
de timpul lui Wesley era n mare m asur a rezultatul nv at aturii an-
tinomianiste. Multi armau c a Hristos a desintat Legea Moral a,
iar cre stinii nu mai au obligatia s a o p azeasc a, cel credincios este
eliberat de sclavia faptelor bune. Altii, de si admiteau perpetuitatea [261]
Legii, declarau c a nu era necesar ca pastorii s a-i ndemne pe oameni
la ascultarea fat a de preceptele ei, deoarece aceia pe care Dumnezeu
i-a ales pentru mntuire erau condu si de c atre un impuls irezistibil
al harului divin s a practice evlavia si virtutea, n timp ce aceia care
erau condamnati la osnd a ve snic a nu aveau puterea s a asculte de
legile divine.
Altii, care mai sustineau c a cei ale si nu pot c adea din har si nici
s a piard a favoarea divin a, au ajuns la concluzia si mai deplorabil a
c a faptele rele pe care le fac nu sunt n realitate att de p ac atoase si
nici nu trebuiau considerate o c alcare a Legii divine si, n consecint a,
nu au nevoie s a- si m arturiseasc a p acatele sau s a scape de ele prin
poc aint a. (McClintock and Strong, Encyclopedia, art. Antinomi-
ans). De aceea ei declarau c a si cel mai dezgust ator p acat, socotit
de toat a lumea ca o c alcare grav a a Legii divine, nu este p acat n
ochii lui Dumnezeu, dac a este s avr sit de unul dintre ale si, deoarece
aceasta este una dintre caracteristicile esentiale si distincte ale celui
ales, care nu poate face nimic care ar nepl acut lui Dumnezeu sau
interzis de Legea Sa.
Aceste nv at aturi monstruoase sunt n esent a acelea si ca si nv a-
t aturile propov aduite mai trziu de unii dintre educatorii si teologii
populari, c a nu exist a o lege divin a de neschimbat ca regul a a drep-
t atii, ci c a norma moralit atii este stabilit a de societatea ns a si si c a
este continuu supus a schimb arii. Toate aceste idei sunt inspirate de
acela si duh iscusit prin acela care printre locuitorii f ar a p acat ai
cerului si-a nceput lucrarea de a c auta s a distrug a justele restrictii
ale Legii lui Dumnezeu.
Doctrina unei predestin ari divine, n sensul c a mai dinainte carac-
terul unui om a fost xat n mod denitiv, i-a condus pe multi oameni
la o respingere real a a Legii lui Dumnezeu. Wesley s-a mpotrivit cu
hot arre r at acirilor nv at atorilor antinomiani sti si a dovedit c a nv a-
t atura care duce la antinomianism era contrar a Sntelor Scripturi.
Harul lui Dumnezeu care aduce mntuire tuturor oamenilor a fost
ar atat. [262]
Aceasta este bine si primit naintea lui Dumnezeu Mntuitorul
nostru, care voie ste ca toti oamenii s a e mntuiti si s a vin a la
cuno stinta adev arului. C aci este un singur Dumnezeu si un singur
mijlocitor ntre Dumnezeu si oameni, Omul Isus Hristos, care S-a
dat pe Sine nsu si ca r ascump arare pentru toti. (Tit 2, 11 Timotei
2, 3-6). Duhul lui Dumnezeu este rev arsat f ar a plat a, pentru a-l face
n stare pe orice om s a benecieze de mijloacele mntuirii. n felul
acesta Hristos, Lumina adev arat a, lumineaz a pe orice om venind
n lume. (Ioan 1, 9). Oamenii pierd mntuirea prin respingerea de
bun avoie a darului vietii.
Ca r aspuns la pretentiile c a la moartea lui Hristos preceptele
Decalogului au fost desintate o dat a cu legea ceremonial a, Wesley
spunea: El n-a desintat Legea Moral a cuprins a n Cele Zece Po-
runci si sustinut a de profeti. Scopul venirii Sale n-a fost de a desinta
vreo parte din ea. Aceasta este o lege care nu poate desintat a
niciodat a, care rezist a singur a ca Martorul Credincios din ceruri.
Ea exist a de la nceputul lumii, ind scris a nu pe table de piatr a,
ci n inimile tuturor ilor oamenilor, de cnd au ie sit din minile
Creatorului. Si cu toate c a literele scrise odinioar a cu degetul lui
Dumnezeu sunt acum ntr-o mare m asur a sterse prin p acat, ele nu pot
sterse cu totul, atta timp ct avem o con stiint a cu privire la bine
si r au. Toate p artile acestei Legi trebuie s a r amn a n vigoare pentru
toat a omenirea si n toate veacurile; ele nu depind de timp, de spatiu
sau de alte mprejur ari care sunt supuse schimb arii, ci de natura
lui Dumnezeu si natura omului, precum si de relatia neschimbat a a
unuia fat a de cel alalt.
N-am venit s a stric, ci s a mplinesc.... F ar a ndoial a c a sen-
sul acestor cuvinte, n armonie cu tot ce este nainte si dup a, este
urm atorul: Am venit s a nt aresc Legea n toat a plin atatea ei, n
ciuda tuturor r ast alm acirilor omene sti; am venit s a pun ntr-o lumin a
clar a si deplin a tot ce a fost ntunecat si neclar n ea; am venit s a
declar importanta deplin a si adev arat a a oric arei p arti din ea; s a ar at
lungimea si l argimea, ntreaga ntindere a oric arei porunci cuprinse
n ea, n altimea si adncimea, cur atia necuprins a si spiritualitatea [263]
din toate ramurile ei. (Wesley, sermon 25)
Wesley a ar atat armonia des avr sit a dintre Lege si Evanghelie.
Exist a, deci, cea mai strns a leg atur a ce se poate concepe ntre Lege
si Evanghelie. Pe de o parte, Legea deschide continuu drumul si ne
ndrum a spre Evanghelie; pe de alt a parte, Evanghelia ne conduce
continuu la o ntelegere mai deplin a a Legii. De exemplu, Legea
ne cere s a-L iubim pe Dumnezeu, s a iubim pe aproapele nostru,
s a m blnzi, umili si snti. Dar noi simtim c a nu suntem n stare
pentru aceste lucruri; mai mult, c a pentru om lucrul acesta este cu
neputint a; dar Dumnezeu ne-a f ag aduit c a ne va da aceast a iubire
care ne face umili, blnzi si snti; atunci noi ne prindem de aceast a
Evanghelie, de aceast a veste bun a si ni se face dup a credinta noastr a;
astfel, neprih anirea Legii este mplinit a n noi prin credinta care
este n Hristos Isus....
Pe cea mai nalt a treapt a a vr ajma silor Evangheliei lui Hristos,
spunea Wesley, stau aceia care judec a Legea si o vorbesc de r au
n mod deschis si argumentat; care i nvat a pe oameni s a o calce
(s a o desinteze, s a o piard a, s a e dezlegati de obligatia fat a de
ea) nu numai una, e c a este cea mai mic a sau cea mai mare, ci
toate poruncile dintr-o lovitur a.... Lucrul cel mai surprinz ator dintre
toate situatiile ce nsotesc aceast a puternic a n sel aciune este acela
c a toti cei am agiti sunt convin si c a n realitate ei l cinstesc pe
Hristos, respingnd Legea Sa, si c a i pream aresc Numele n timp
ce-I distrug nv at atura. Da, ei l cinstesc ca si Iuda atunci cnd
a spus: Plec aciune, nv at atorule, si L-a s arutat. Iar El ar putea
spune pe drept cuvnt ec aruia dintre ei: Cu o s arutare vinzi tu
pe Fiul omului? Nu nseamn a dect tr adarea Lui cu o s arutare a
vorbi despre sngele S au, dar a-I smulge coroana, a trece pe lng a
o parte din Lege sub pretextul naint arii Evangheliei Sale. Nimeni
dintre aceia care predic a credinta n felul acesta care, direct sau
indirect, tinde s a nl ature un domeniu de ascultare, care l predic a
pe Hristos pentru a-L desinta sau a cobor pe orice cale, cea mai
mic a dintre poruncile lui Dumnezeu, nu poate desigur s a scape de
aceast a acuzatie. (Idem, sermon 35) [264]
Acelora care sustineau c a predicarea Evangheliei r aspunde tu-
turor cerintelor Legii, Wesley le r aspundea: Noi respingem aceasta
n mod categoric. Ea nu r aspunde primului scop al Legii, acela de
a-i convinge pe oameni de p acat si de a-i trezi pe aceia care sunt
nc a adormiti chiar la marginea iadului. Apostolul Pavel declar a c a
prin Lege vine cuno stinta deplin a a p acatului; si pn a ce omul nu
este convins de p acat, el nu va simti cu adev arat nevoia de sngele
isp a sitor al lui Hristos.... Aceia care sunt s an ato si, a sa cum arm a
nsu si Domnul, n-au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. De aceea
este absurd s a oferi un medic acelora care sunt s an ato si sau care si
nchipuie c a sunt. Trebuie s a-i convingi mai nti c a sunt bolnavi,
altfel nu-ti vor multumi pentru munca ta. Este la fel de absurd s a l
oferi pe Hristos acelora a c aror inim a este s an atoas a, dac a n-a fost
niciodat a zdrobit a. (Idem, sermon 35)
Astfel, n timp ce predica Evanghelia harului lui Dumnezeu,
Wesley ca si Domnul lui c auta s a pream areasc a Legea si s a o
onoreze. Cu credincio sie a mplinit lucrarea dat a lui de Dumnezeu,
iar rezultatele pe care le-a v azut au fost glorioase. La ncheierea
vietii lui de peste 80 de ani din care mai mult de o jum atate de
secol a petrecut-o mergnd din loc n loc adeptii lui devotati se
num arau la peste o jum atate de milion de persoane. Dar multimea
acelora care au fost ridicati prin lucr arile lui din ruina si degradarea
p acatului, la o viat a mai nalt a si mai curat a, si num arul acelora
care prin nv at atura lui au ajuns la o experient a mai adnc a si mai
bogat a nu va cunoscut niciodat a, pn a cnd ntreaga familie a
celor r ascump arati va adunat a n mp ar atia lui Dumnezeu. Viata
lui ofer a o lectie de o valoare nem asurat a pentru orice cre stin. Fie ca
umilinta si credinta, zelul neobosit, jertrea de sine si devotamentul
acestui slujitor al lui Hristos s a se reecte si n bisericile de ast azi! [265]
Capitolul 15 Biblia si Revolutia Francez a
Prezentnd oamenilor o Biblie deschis a , Reforma a b atut,
n secolul al XVI-lea, la u sa tuturor t arilor Europei. Unele popoare
au primit-o cu bucurie, ca pe un sol al Cerului. Dar n alte t ari,
papalitatea reu sise ntr-o mare m asur a s a-i opreasc a intrarea; astfel
c a lumina cunoa sterii Bibliei, cu inuentele ei n alt atoare, a fost
aproape cu totul ndep artat a. ntr-una din aceste t ari, cu toate c a
lumina a putut p atrunde, ea a fost umbrit a totu si de ntuneric. Timp
de veacuri, adev arul si r at acirea s-au luptat acolo pentru ntietate.
n cele din urm a r aul a nvins, iar adev arul Cerului a fost alungat.
Si judecata aceasta st a n faptul c a, odat a venit a Lumina n lume,
oamenii au iubit mai mult ntunericul dect lumina. (Ioan 3, 19).
Natiunea a fost l asat a s a culeag a urm arile drumului pe care si l-a
ales. Puterea Duhului lui Dumnezeu a fost retras a de la un popor
care a dispretuit darul harului S au. R aului i-a fost ng aduit s a ajung a
la maturitate si toat a lumea a v azut rodul respingerii de bun avoie a
luminii.
R azboiul mpotriva Bibliei, purtat att de multe veacuri n Franta,
a culminat cu scenele Revolutiei. Acea r abufnire teribil a n-a fost
dect urmarea reasc a a prigonirii pe care Roma a dus-o mpotriva
Scripturilor [(vezi note suplimentare)]. Aceasta a prezentat cea mai
izbitoare ilustrare la care lumea a fost martor a vreodat a, cu privire
la efectele modului de a lucra al papalit atii o ilustrare a urm arilor
c atre care, timp de peste o mie de ani, s-au ndreptat nv at aturile [266]
bisericii Romei.
Prigonirea Scripturilor n timpul perioadei de suprematie papal a
a fost prevestit a de profeti, iar cartea Apocalipsei arat a si urm arile te-
ribile care aveau s a vin a, ndeosebi peste Franta, din partea st apnirii
omului f ar adelegii.
ngerul Domnului a zis: Vor c alca n picioare sfnta cetate patru-
zeci si dou a de luni. Voi da celor doi martori ai mei s a prooroceasc a,
mbr acati n saci, o mie dou a sute saizeci de zile. Cnd si vor ispr avi
m arturisirea lor, ara, care se ridic a din Adnc, va face r azboi cu ei,
229
i va birui si-i va omor. Si trupurile lor moarte vor z acea n piata
cet atii celei mari, care, n nteles duhovnicesc, se cheam a Sodoma
si Egipt, unde a fost r astignit si Domnul lor. Si locuitorii de pe
p amnt se vor bucura si se vor veseli de ei; si si vor trimite daruri
unii altora, pentru c a ace sti doi prooroci chinuiser a pe locuitorii
p amntului. Dar dup a cele trei zile si jum atate, duhul de viat a de la
Dumnezeu a intrat n ei, si s-au ridicat n picioare, si o mare fric a a
apucat pe cei ce i-au v azut. (Apocalipsa 11, 2-11)
Perioadele mentionate aici patruzeci si dou a de luni si o
mie dou a sute saizeci de zile reprezint a timpul n care biserica
lui Hristos avea s a sufere persecutia din partea Romei. Cei 1260
de ani ai suprematiei papale au nceput n anul 538 si s-au terminat
n anul 1798 [(vezi note suplimentare)]. La data aceasta, armata
francez a a intrat n Roma si l-a f acut prizonier pe papa, care a murit
n exil. De si la scurt a vreme dup a aceea a fost ales un nou pap a,
ierarhia papal a n-a mai ajuns niciodat a s a detin a puterea pe care o
avusese mai nainte.
Persecutarea bisericii n-a continuat n toat a perioada de 1260
de ani. Dumnezeu, din mil a fat a de poporul S au, a scurtat timpul
ncerc arii lor grele. Prev aznd marea strmtorarea care urma s a cad a [267]
asupra bisericii, Mntuitorul spunea: Si dac a zilele acelea n-ar
fost scurtate, nimeni n-ar sc apa; dar, din pricina celor ale si, zilele
acelea vor scurtate. (Matei 24, 22). Datorit a inuentei Reformei,
persecutia s-a ncheiat nainte de anul 1798.
Cu privire la cei doi martori, profetul declar a mai departe:
Ace stia sunt cei doi m aslini si cele dou a sfe snice care stau na-
intea Domnului p amntului. Cuvntul T au este o candel a pentru
picioarele mele, si o lumin a pe c ararea mea. (Apocalipsa 11, 4;
Psalmii 119, 105). Cei doi martori reprezint a Scripturile Vechiului
si Noului Testament. Amndou a sunt Testimonies importante cu
privire la originea si perpetuitatea Legii lui Dumnezeu. Amndou a
m arturisesc despre Planul de Mntuire. Tipurile, jertfele si profetiile
Vechiului Testament arat a nainte c atre Mntuitorul care avea s a
vin a. Evangheliile si epistolele Noului Testament vorbesc despre
un Mntuitor care a venit exact n felul profetizat, prin tip si prin
profetie.
Ei vor prooroci o mie dou a sute saizeci de zile, mbr acati n
saci. n cea mai mare parte a acestei perioade de timp, ace sti martori
Biblia si Revolutia Francez a 231
ai lui Dumnezeu au fost tinuti ntr-o stare de ntunecime. Puterea
papal a a c autat s a ascund a de popor cuvntul adev arului si le-a pus
nainte martori fal si care s a le contrazic a m arturia [(vezi note supli-
mentare)]. Atunci cnd Biblia a fost proscris a de c atre autoritatea
religioas a si cea civil a, cnd m arturia ei a fost falsicat a si a fost
f acut orice efort pe care oamenii si demonii l-au putut inventa pentru
a ntoarce mintea oamenilor de la ea, cnd cei care ndr azneau s a
vesteasc a adev arurile snte erau alungati, tr adati, chinuiti, ar si n
celulele nchisorii, martirizati pentru credinta lor sau obligati s a fug a
n fort aretele muntilor, n pe sterile si gropile p amntului atunci
cei doi martori credincio si au proorocit mbr acati n saci. Cu toate
acestea si-au continuat m arturia n toat a perioada celor 1260 de ani.
n timpurile cele mai ntunecate, au fost oameni credincio si care
au iubit Cuvntul lui Dumnezeu si erau zelo si pentru onoarea Sa.
Acestor slujitori credincio si le-a fost dat a ntelepciunea, puterea si [268]
autoritatea s a fac a cunoscut adev arul S au n tot acest timp.
Dac a umbl a cineva s a le fac a r au, le iese din gur a un foc, care
i mistuie pe vr ajma sii lor; si dac a vrea cineva s a le fac a r au, tre-
buie s a piar a n felul acesta. (Apocalipsa 11, 5). Oamenii nu pot
c alca Cuvntul lui Dumnezeu f ar a s a e pedepsiti. ntelesul acestei
declaratii grozave este ar atat n ultimul capitol al Apocalipsei: M ar-
turisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta c a, dac a
va ad auga cineva ceva la ele, Dumnezeu i va ad auga urgiile scrise n
cartea aceasta. Si dac a scoate cineva ceva din cuvintele c artii acestei
proorocii, i va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vietii si din
cetatea sfnt a, scrise n cartea aceasta. (Apocalipsa 22, 18.19)
A sa sun a avertiz arile pe care Dumnezeu le-a dat pentru a-i ap ara
pe oameni mpotriva oric arei schimb ari de orice natur a a ceea ce
El a descoperit sau a poruncit. Aceste avertiz ari solemne se aplic a
tuturor acelora care prin inuenta lor i fac pe oameni s a priveasc a
cu u surint a Legea lui Dumnezeu. Ele vor trebui s a-i fac a s a se team a
si s a tremure pe aceia care socotesc cu u sur atate c a este o problem a
lipsit a de important a a asculta sau nu de Legea lui Dumnezeu. Toti
aceia care- si nalt a p arerile lor mai presus de descoperirea divin a,
toti aceia care vor schimba ntelesul clar al Scripturii pentru a urma
propria comoditate sau pentru a se conforma lumii si asum a o r as-
pundere nfrico sat a. Cuvntul scris, Legea lui Dumnezeu, va m asura
caracterul oric arui om si i va condamna pe toti aceia pe care aceast a
judecat a f ar a gre s i va g asi cu lips a.
Cnd si vor sfr sit m arturia lor. Perioada n care cei doi
martori urmau s a prooroceasc a n saci s-a ncheiat n anul 1798. Pe
m asur a ce se apropiau de ncheierea lucr arii s avr site n ntuneric,
mpotriva lor urma s a se fac a un r azboi de c atre puterea reprezentat a
prin ara care se ridic a din abis. n multe din t arile Europei,
puterile care conduseser a n biseric a si n stat timp de veacuri au fost
st apnite de Satana prin intermediul papalit atii. Dar aici este scoas a [269]
n evident a o nou a manifestare a puterii satanice.
Politica Romei fusese ca, sub pretinsul respect fat a de Biblie,
s a o tin a sigilat a ntr-o limb a necunoscut a si ascuns a de popor. Sub
dominatia ei, martorii au proorocit mbr acati n saci. Dar o alt a
putere ara din abis urma s a se ridice pentru a duce un r azboi
f ati s mpotriva Cuvntului lui Dumnezeu.
Cetatea cea mare, pe ale c arei str azi au fost omorti martorii
si unde zac trupurile lor, este Egiptul spiritual. Dintre toate popoa-
rele prezentate n istoria biblic a, Egiptul a negat cu cea mai mare
ndr azneal a existenta viului Dumnezeu si s-a mpotrivit poruncilor
Lui. Nici un monarh nu s-a aventurat ntr-o r azvr atire mai deschis a si
mai arogant a mpotriva autorit atii Cerului cum a f acut-o regele Egip-
tului. Cnd i-a fost adus a solia de c atre Moise, n numele Domnului,
Faraon a r aspuns cu mndrie: Cine este Domnul ca s a iau seama
la glasul Lui si s a las pe Israel s a plece? Nu cunosc pe Domnul si
nu voi l asa pe Israel s a plece. (Exod 5, 2). Aceasta nsemn a ateism,
iar poporul reprezentat prin Egipt urma s a dea glas unei respingeri
asem an atoare a pretentiilor viului Dumnezeu si urma s a manifeste
un spirit asem an ator de necredint a si dispret. Cetatea cea mare
mai este comparat a spiritual si cu Sodoma. Stric aciunea Sodomei n
c alcarea Legii lui Dumnezeu s-a manifestat ndeosebi n imoralitate.
Si acest p acat urma s a e o caracteristic a proeminent a a natiunii care
trebuia s a mplineasc a specic arile acestei profetii.
Dup a cuvintele profetului, cu putin nainte de anul 1798, o putere
de origine si caracter satanic urma s a se ridice pentru a face r azboi
mpotriva Bibliei. Si n tara n care m arturia celor doi martori avea
s a e adus a astfel la t acere, urma s a se manifeste ateismul lui Faraon
si destr ab alarea Sodomei.
Aceast a profetie si-a g asit mplinirea cea mai exact a si mai izbi-
toare n istoria Frantei. n timpul Revolutiei, n anul 1793, lumea
a auzit pentru prima dat a despre o adunare de b arbati, n ascuti si [270]
educati n mijlocul civilizatiei, care- si asumau dreptul de a conduce
una dintre natiunile cele mai nobile ale Europei, c a si uneau cu totii
glasul pentru a nega cel mai solemn adev ar pe care l prime ste sue-
tul omenesc si c a au renuntat n unanimitate la credinta si adorarea
lui Dumnezeu. (Sir Walter Scott, Life of Napoleon, vol.I, cap.17).
Franta este singura natiune n dreptul c areia se p astreaz a raportul
autentic c a un popor si-a ridicat mna n r azvr atire deschis a mpo-
triva Autorului universului. Au existat si continu a s a existe multi
alti hulitori, multi necredincio si, n Anglia, n Germania, n Spania
si peste tot; dar Franta r amne deosebit a n istoria lumii ca ind
singurul stat care, prin hot arrea adun arii ei legislative, s-a pronuntat
c a Dumnezeu nu exist a si la auzirea acestei ve sti toat a populatia
capitalei si o mare majoritate din alte p arti, att femei, ct si b arbati,
au dansat si au cntat de bucurie acceptnd declaratia (Blackwoods
Magazine, November 1870).
Franta a prezentat si caracteristicile care s-au manifestat ndeo-
sebi n Sodoma. n timpul Revolutiei, s-a manifestat o stric aciune si
o dec adere a moralit atii asem an atoare cu aceea care a adus distruge-
rea asupra cet atilor din cmpie. Un istoric prezint a laolalt a ateismul
si depravarea Frantei, a sa cum sunt redate n profetie: Strns legat a
de aceste legi care afectau religia, era aceea care desinta leg atura
de c as atorie cel mai sfnt angajament pe care-l pot face intele
omene sti, a c arui durabilitate duce cu toat a puterea la consolidarea
societ atii reducnd-o la un simplu contract civil cu un caracter
trec ator, n care cei doi se pot angaja si pe care l pot p ar asi dup a
bunul lor plac.... Dac a demonii s-ar apucat s a descopere o cale de
a distruge cu cel mai mare efect tot ce este venerabil, pl acut, sau
permanent n viata conjugal a si s a obtin a n acela si timp asigurarea
c a paguba moral a pe care avea de gnd s a o produc a va perpetuat a
de la o generatie la alta, ei n-ar inventat un plan mai cu efect
dect degradarea leg amntului c as atoriei.... Sophie Arnoult, o actrit a [271]
vestit a pentru spiritul ei batjocoritor, a descris c as atoria republican a
liber a ca ind sacramentul adulterului. (Scott, vol.I, cap.17)
Acolo unde a fost r astignit si Domnul nostru; si aceast a speci-
care a profetiei a fost mplinit a de Franta. n nici o alt a tar a spiritul
vr ajm a siei mpotriva lui Hristos n-a fost manifestat n chip mai iz-
bitor. n nici o alt a tar a n-a ntmpinat adev arul o mpotrivire mai
crud a si mai insuportabil a. n persecutia pe care Franta a declan sat-
o asupra m arturisitorilor Evangheliei, ea L-a r astignit pe Domnul
Hristos n persoana ucenicilor S ai.
Veac dup a veac fusese v arsat sngele sntilor. n timp ce val-
denzii si d adeau viata n muntii Piemontului pentru Cuvntul lui
Dumnezeu si pentru m arturia lui Isus Hristos, o m arturie asem a-
n atoare n favoarea adev arului era dat a de fratii lor albigenzi n
Franta. Iar n zilele Reformei, adeptii ei au fost dati mortii n chinuri
groaznice. Regi si nobili, doamne de origine nalt a si fete delicate,
mndria si nobletea natiunii, si-au desf atat privirile cu suferintele
martirilor lui Isus. Hughenotii cei curajo si, luptnd pentru acele
drepturi pe care suetul omenesc le socote ste cele mai snte, si-au
v arsat sngele pe multe cmpuri de b ataie. Protestantii care erau
sco si n afara legii, pe capul lor ind pus un premiu, erau vnati ca
arele s albatice.
Biserica din pustie, putinii urma si ai vechilor cre stini care mai
r am aseser a n Franta n secolul XVIII, ascunzndu-se n muntii din
sud, tineau nc a credinta p arintilor lor. Cnd ndr azneau s a se ntl-
neasc a noaptea pe coastele muntilor sau n lumini suri singuratice,
erau urm ariti de osta si si trti n sclavie pe viat a la galere. Cei
mai curati, cei mai nobili si distin si, cei mai inteligenti b arbati ai
Frantei erau legati n lanturi, n chinuri groaznice, ntre hoti si asasini
(vezi Wylie, b.22, cap.6). Altii, tratati mai cu mil a, erau mpu scati cu
snge rece, n timp ce, nenarmati si neajutorati, c adeau n genunchi
la rug aciune. Sute de oameni n vrst a, femei f ar a ap arare si copii [272]
nevinovati erau l asati morti la locul lor de ntlnire. Str ab atnd mun-
tii sau p adurile unde obi snuiau s a se adune ei, nu era ceva neobi snuit
ca la ecare pas s a se g aseasc a trupuri moarte mpunse de sabie si
pres arate pe paji sti si corpuri spnzurate atrnnd de copaci. Tara
lor, pustiit a de sabie, de secure si de rug, a fost transformat a ntr-un
pustiu imens, ntunecat. Aceste atrocit ati n-au fost decretate n
evul mediu, ci n epoca str alucit a a lui Ludovic al XIV-lea. Atunci
cnd era cultivat a stiinta, literatura se dezvolta, teologii de la curte
si din capital a erau oameni nv atati si elocventi si se l audau n mare
m asur a c a sunt plini de darul blndetii si al milei. (Idem, b.22,
cap.7)
Dar fapta cea mai ntunecat a din catalogul negru al crimei, cea
mai groaznic a dintre faptele demonice din toate veacurile a fost
masacrul din noaptea Sfntului Bartolomeu. Lumea si mai amin-
te ste cu groaz a si dezgust scenele acelui m acel la s si crud. Regele
Frantei, ndemnat de preotii si prelatii Romei, si-a pus pecetea pe
acea dezgust atoare crim a. Un clopot sunnd la miezul noptii a fost
semnalul pentru m acel. Mii de protestanti, care dormeau lini stiti n
casele lor ncrezndu-se n sinceritatea f ag aduintei regelui, au fost
trti afar a f ar a nici un avertisment si uci si cu snge rece.
A sa cum Hristos a fost conduc atorul nev azut al poporului S au
din robia Egiptului, tot a sa a fost Satana conduc atorul nev azut al
supu silor lui n aceast a lucrare groaznic a a nmultirii martirilor. Timp
de sapte zile a continuat masacrul n Paris, dintre care primele trei
zile cu o furie de neimaginat. Si nu s-a m arginit numai la ora s, ci
dintr-o porunc a special a a regelui s-a extins n toate provinciile si
ora sele unde se g aseau protestanti. Nu s-a crutat nici vrsta, nici
sexul. Nu era scutit nici copila sul nevinovat si nici b arbatul cu p arul
c arunt. Nobil si t aran, b atrn si tn ar, mam a si copil erau uci si
laolalt a. Masacrul a continuat n toat a Franta timp de dou a luni, cnd
aproape saptezeci de mii de suete, oarea natiunii, au pierit.
Cnd vestea despre masacru a ajuns la Roma, bucuria clerului
n-a cunoscut limite. Cardinalul de Lorena a r aspl atit pe un sol cu o [273]
mie de coroane; tunul din St. Angelo a tras o salv a n semn de salut
vesel; iar clopotele au sunat n toate clopotnitele; focurile articiilor
au schimbat noaptea n zi; iar papa Grigore al XIII-lea, nsotit de
cardinali si de alti demnitari biserice sti, a f acut o procesiune lung a
la biserica Sf. Ludovic, unde Cardinalul de Lorena a cntat un Te
Deum.... A fost b atut a si o medalie pentru a comemora masacrul, iar
la Vatican se pot vedea si azi fresce ale lui Vasari, descriind uciderea
amiralului, regele n consiliu pl anuind masacrul si masacrul nsu si.
Papa Grigore i-a trimis lui Carol decoratia Trandarul de aur, iar la
patru luni dup a masacru ... a ascultat cu multumire de sine predica
unui preot francez ... care a vorbit despre ziua aceea att de plin a de
fericire si de bucurie, cnd sfntul p arinte a primit ve stile si a mers
cu solemnitate s a aduc a multumiri lui Dumnezeu si Sf. Ludovic.
(Henry White, The Massacre of Sf. Bartholomew, cap.14, p. 34)
Acela si spirit care a inspirat masacrul din noaptea Sf. Bartolomeu
a condus si scenele Revolutiei. Isus Hristos a fost declarat n sel ator
si strig atul unanim al necredincio silor francezi era: S a zdrobim
infamul, adic a pe Hristos. Batjocurile cele mai njositoare mpotriva
Cerului si nelegiuirea dezgust atoare mergeau mn a n mn a, iar
oamenii cei mai josnici, mon strii cei mai dedati cruzimii si viciului,
erau cei mai n altati. n toate acestea omagiul suprem era dat lui
Satana; n timp ce Isus Hristos, personicarea adev arului, a cur atiei
si iubirii neegoiste, era r astignit.
Fiara care se ridic a din adnc va face r azboi cu ei, i va birui si-i
va omor. Puterea ateist a care a condus Franta n timpul Revolutiei
si domniei terorii a declarat un a sa r azboi mpotriva lui Dumnezeu
si a Sfntului S au Cuvnt cum lumea n-a mai v azut niciodat a. nchi-
narea la Dumnezeu a fost interzis a de Adunarea National a. Bibliile
au fost adunate si arse n public, cu toate manifest arile posibile de
dispret. Legea lui Dumnezeu a fost c alcat a n picioare. Institutiile
Bibliei au fost desintate. Ziua de odihn a s apt amnal a a fost n- [274]
dep artat a si n locul ei ecare a zecea zi a fost destinat a hulei si
veseliei. Botezul si Cina Domnului au fost interzise. Iar anunturile,
plasate la vedere n locurile de nmormntare declarau c a moartea
este un somn ve snic.
Teama de Dumnezeu a fost declarat a a nu deloc nceputul
ntelepciunii, ci nceputul nebuniei. Orice cult religios a fost interzis,
n afar a de acela al libert atii si al patriei. Episcopului constitutional
al Parisului i-a fost ncredintat s a joace rolul principal n cea mai
nereu sit a si scandaloas a comedie care s-a jucat vreodat a naintea
unei adun ari nationale.... El a ap arut mbr acat n ve smintele preote sti,
pentru a declara naintea conventiei c a religia pe care o predicase
attia ani era din toate punctele de vedere o inventie a preotilor, care
nu avea temelie nici n istorie si nici n adev arul sfnt. El a t ag aduit n
termeni solemni si clari existenta Dumnezeirii, slujirii c areia fusese
consacrat, si s-a dedicat pentru viitor ador arii libert atii, egalit atii,
virtutii si moralit atii. Apoi a depus pe mas a insignele episcopale si
a primit mbr ati sarea fr ateasc a din partea pre sedintelui conventiei.
Ctiva preoti renegati au urmat exemplul acestui prelat. (Scott, vol.
I, Pagina. 17)
Si locuitorii p amntului se vor bucura de ei, si se vor veseli; si
si vor trimite daruri unul altuia; pentru c a cei doi prooroci i chinui-
ser a pe locuitorii p amntului. Franta cea necredincioas a adusese
la t acere glasul mustr ator al celor doi martori ai lui Dumnezeu. Cu-
vntul lui Dumnezeu z acea mort pe str azile ei, iar aceia care urser a
cerintele si restrictiile Legii lui Dumnezeu tres altau de bucurie. Oa-
menii l sdau pe fat a pe Regele cerului. Ca si p ac ato sii din vechime,
ei strigau: Ce ar putea s a stie Dumnezeu si ce ar putea s a cunoasc a
Cel Preanalt. (Psalmii 73, 11)
Cu o ndr azneal a hulitoare, peste putint a de a crezut a, unul
dintre preotii noii ordini spunea: Dumnezeule, dac a exi sti, r azbun a-
Ti numele ofensat. Te provoc la lupt a! R ami t acut; nu ndr azne sti
s a arunci tunetele. Dup a toate acestea, cine va mai crede n existenta [275]
Ta? (Lacretelle, History, vol. 2, p. 309; n Sir Archibald Alison,
History of Europe, vol. 1, cap.10). Ce ecou constituie aceste cuvinte
ale ntreb arii lui Faraon: Cine este Dumnezeu ca s a ascult de glasul
Lui? Eu nu-L cunosc pe Dumnezeu!
Nebunul zice n inima lui: Nu este Dumnezeu! (Psalmii
14, 1). Iar Domnul declar a cu privire la cei care stric a adev arul:
Nebunia lor se va da pe fat a naintea tuturor. (2 Timotei 3, 9). Dup a
ce Franta a renuntat la nchinarea fat a de viul Dumnezeu, la Cel
Preanalt care umple ve snicia, n-a trecut dect putin a vreme pn a
cnd ea a dec azut ntr-o idolatrie njositoare prin nchinarea la Zeita
Ratiunii, n persoana unei femei desfrnate. Si aceasta n adunarea
reprezentativ a a natiunii cu ajutorul celei mai nalte autorit ati civile
si legislative! Un istoric spunea: Una dintre ceremoniile acestui
timp nes an atos r amne f ar a egal pentru absurditatea ei unit a cu
lipsa de respect. Portile Conventiei au fost deschise pentru a face
loc trecerii unei grupe de cnt areti, n urma c areia au intrat ntr-
o procesiune solemn a membrii consiliului municipal, cntnd un
imn n cinstea libert atii si nsotind, ca obiect al cultului lor viitor,
o femeie acoperit a cu un voal, pe care au numit-o Zeita Ratiunii.
Dup a ce a fost adus a n auntru, a fost descoperit a cu mare pomp a
si a sezat a la dreapta pre sedintelui, cnd a fost recunoscut a de toti
ca ind o dansatoare de la Oper a.... Acestei femei, considerat a ca
cea mai bun a reprezentare a ratiunii c areia se nchinau, Conventia
National a a Frantei i-a adus adorare public a.
Aceast a mascarad a ridicol a si nelegiuit a a avut un puternic ecou,
iar instalarea Zeitei Ratiunii a fost repetat a si imitat a n toat a Franta,
n provincii n care locuitorii doreau s a e la acela si nivel cu mai
marii Revolutiei. (Scott, vol. 1, cap.17)
Oratorul care a introdus cultul Ratiunii a spus: Legislatori! Fa-
natismul a f acut loc Ratiunii. Ochii lui nceto sati n-au putut suporta
str alucirea luminii. Ast azi, o multime imens a s-a adunat sub aceste
arcade gotice care, pentru prima oar a, s-au f acut ecoul adev arului.
Acolo francezii au s arb atorit singurul cult adev arat acela al Liber- [276]
t atii, al Ratiunii. Acolo am dat chip dorintelor pentru prosperitatea
puterii Republicii. Acolo am p ar asit idolii nensuetiti n favoarea
Ratiunii, a acestui chip nsuetit, capodopera naturii (M.A. Thiers,
History of the French Revolution, vol. 2, pp. 370, 371).
Cnd zeita a fost adus a naintea Conventiei, pre sedintele a luat-o
de mn a si, ndreptndu-se c atre adunare, a spus: Muritori, ncetati
s a mai tremurati naintea tunetelor neputincioase ale unui Dumnezeu
pe care temerile voastre L-au creat. De azi nainte s a nu mai recu-
noa steti nici o divinitate n afar a de Ratiune. V a prezint aici icoana
cea mai nobil a si cea mai curat a a ei; dac a trebuie s a aveti idoli,
jertti numai unora ca aceasta.... Cazi naintea Augustului Senat al
Libert atii, o, voal al Ratiunii!
Dup a ce a fost mbr ati sat a de pre sedinte, zeita a fost urcat a pe
un car m aret si condus a n mijlocul unei multimi la catedrala Notre
Dame, pentru a lua locul Dumnezeirii. Acolo a fost a sezat a pe un
altar nalt si a primit adorarea tuturor celor prezenti. (Alison, vol.
1, cap.10)
Aceast a ceremonie a fost urmat a, nu peste mult a vreme, de ar-
derea n public a Bibliei. ntr-o mprejurare, Societatea Popular a a
Muzeului a intrat n sala prim ariei, strignd: Tr aiasc a Ratiunea!
si ducnd ntr-un vrf de b at resturile nc a fumegnde ale ctorva
c arti, printre altele breviare, misse, Vechi si Noi Testamente, care
au isp a sit ntr-un foc mare, a spus pre sedintele, toate nebuniile
la care ele i-au condus vreodat a pe oameni ca s a le comit a. (Jo-
urnal of Paris, 1793, nr.318. Citat n Buchez-Roux, Collection of
Parliamentary History, vol. 30, pp. 200, 201.)
Papalitatea a fost aceea care a nceput lucrarea pe care ateismul
a completat-o. Politica Romei a adus acele st ari sociale, politice
si religioase care au gr abit ruina Frantei. Referindu-se la ororile
Revolutiei, unii scriitori spun c a aceste excese trebuie trecute n
contul tronului si al bisericii (vezi notele suplimentare). Pe bun a
dreptate ele trebuiau trecute pe seama bisericii. Papalitatea a otr avit [277]
mintea regilor mpotriva Reformei, ca ind un du sman al coroanei,
un element de discordie care ar fatal p acii si armoniei natiunii.
Geniul Romei a fost acela care, pe calea aceasta, a inspirat cruzimea
cea mai grozav a si persecutia cea mai aspr a care a pornit de la tronul
regal.
Duhul libert atii a izvort din Biblie. Oriunde Evanghelia a fost
primit a, mintea oamenilor a fost trezit a. Astfel c a oamenii au nceput
s a lepede c atu sele care-i tinuser a ca sclavi ai ignorantei, viciului si
superstitiei. Au nceput s a gndeasc a si s a actioneze ca oameni. Dar
monarhii au v azut lucrul acesta si s-au temut din cauza despotismului
lor.
Roma s-a gr abit s a trezeasc a temerile lor geloase. Papa spunea
regentului Frantei, n anul 1525: Aceast a manie (protestantismul)
nu numai c a va z ad arnici si va distruge religia, ci va distruge toate t a-
rile, nobilimea, legile, ordinea si rangurile. (G. de Felice, History of
the Protestants of France b.1, cap.2, par.8). Ctiva ani mai trziu, un
nuntiu papal l avertiza pe rege: Sire, nu te l asa am agit. Protestantii
vor d arma toat a ordinea religioas a si civil a.... Tronul este n aceea si
primejdie ca si altarul.... Introducerea unei religii noi trebuie n mod
necesar s a introduc a si o conducere nou a. (DAubigne, History of
the Reformation in Europe in the Time of Calvin, b.2, cap.36). Si te-
ologii f aceau apel la prejudec atile poporului, declarnd c a nv at atura
protestant a i incit a pe oameni spre ciud atenii si spre nebunie; ea
l jefuie ste pe rege de dragostea devotat a a supu silor si devasteaz a
att statul, ct si biserica. n felul acesta Roma a reu sit s a ridice
Franta mpotriva Reformei. Astfel, sabia persecutiei a fost scoas a
din teac a pentru prima oar a n Franta, pentru sustinerea tronului,
pentru ocrotirea nobililor si pentru mentinerea legilor. (Wylie, b.13,
cap.4)
Conduc atorii t arii ns a n-au prev azut ctu si de putin rezultatele
acestei politici fatale. nv at atura Bibliei ar s adit n mintea si n
inima oamenilor acele principii de dreptate, cump atare, adev ar, echi-
tate si bun atate, care sunt ns a si piatra unghiular a a prosperit atii
natiunii. Neprih anirea nalt a o natiune. Prin ea se nt are ste un [278]
scaun de domnie. (Proverbe 14, 34; 16, 12). Lucrarea neprih anirii
va pacea; iar urmarea: odihna si lini stea pe vecie. (Isaia 32, 17).
Acela care ascult a de Legea divin a va respecta cu toat a con stiincio-
zitatea legile t arii lui. Acela care se teme de Dumnezeu l va onora
pe mp arat n exercitarea oric arei autorit ati drepte si legitime. Dar
nefericita Frant a a interzis Biblia si i-a alungat pe ucenicii ei. Veac
dup a veac, b arbati cu principii si integritate, b arbati cu ascutime
intelectual a si putere moral a, care au avut curajul s a- si sustin a con-
vingerea si credinta, s a sufere pentru adev ar timp de veacuri, ace sti
b arbati au trudit ca sclavi pe galere, au pierit pe rug sau au putrezit
n celulele nchisorilor. Mii si mii de oameni si-au g asit salvarea prin
fug a; si aceasta a continuat timp de dou a sute cincizeci de ani dup a
ivirea Reformei.
N-a fost nici o generatie de francezi, n timpul acelei perioade
lungi, care s a nu-i v azut pe ucenicii Evangheliei fugind dinaintea
furiei nebune a prigonitorilor si ducnd cu ei inteligenta, artele,
h arnicia si ordinea, n care ei, ca o lege, excelaser a mai nainte,
pentru a mbog ati t arile n care si-au g asit azil. Si pe m asur a ce
mbog ateau alte t ari cu aceste daruri bune, lipseau de ele propria
tar a. Dac a tot ce a fost alungat ar r amas n Franta, dac a n ace sti trei
sute de ani priceperea si h arnicia exilatilor ar cultivat solul ei, dac a
n timpul acestor trei sute de ani m aiestria si arta lor ar contribuit
la dezvoltarea me ste sugurilor, dac a n timpul acestor trei sute de ani
geniul lor creator si puterea lor analitic a i-ar mbog atit literatura si
i-ar dezvoltat stiinta, dac a ntelepciunea lor ar c al auzit consiliile
ei, curajul lor ar purtat luptele ei, echitatea lor ar modelat legile
ei, iar religia Bibliei ar nt arit inteligenta si ar c al auzit con stiinta
poporului ei, ct de mare ar fost gloria Frantei! Ce tar a mare,
prosper a si fericit a ar fost ea, un model pentru toate natiunile! [279]
Dar un fanatism orb si nc ap atnat i-a alungat de pe p amntul
ei pe toti nv at atorii virtutii, toti ap ar atorii ordinii, pe toti sustin atorii
sinceri ai tronului; ea a spus b arbatilor care ar f acut din tara lor o
slav a si un renume pe p amnt: Alegeti ntre rug si exil! n cele
din urm a, ruina statului a fost total a; n-a mai r amas con stiint a care s a
e proscris a, nici religie care s a e trt a la rug si nici patriotism care
s a e exilat. (Wylie, b.13, cap.20). Iar Revolutia, cu toate ororile ei,
a fost consecinta tragic a.
Plecarea hughenotilor a fost marcat a n Franta de o dec adere
general a. Ora se me ste sug are sti noritoare au dec azut, regiuni fertile
s-au transformat n adev arate pustiet ati, stagnarea intelectual a si
dec aderea moral a au urmat unei perioade de progres neobi snuit.
Parisul a devenit un vast azil pentru s araci si s-a apreciat c a, la
izbucnirea Revolutiei, dou a sute de mii de s araci cer seau pinea din
mna regelui. Numai iezuitii prosperau ntr-o tar a n plin a dec adere
si conduceau cu o tiranie groaznic a bisericile si scolile, nchisorile
si galerele.
Evanghelia ar adus Frantei solutia acelor probleme politice
si sociale care d adeau de lucru clerului, regelui si legiuitorilor ei si
care, n cele din urm a, au aruncat natiunea n anarhie si ruin a. Dar
sub st apnirea Romei poporul a uitat binecuvntatele lectii de jertre
de sine si de iubire neegoist a ale Mntuitorului lor. Oamenii fuseser a
ndep artati de la practicarea sacriciului de sine pentru binele altora.
Cel bogat nu mai primea nici o mustrare pentru ap asarea s aracului,
iar s aracul nu g asea nici un ajutor n s ar acia si degradarea lui. Egois-
mul celor bogati si puternici devenise din ce n ce mai b at ator la ochi
si mai ap as ator. Timp de veacuri, l acomia si imoralitatea nobilimii
au dus la exploatarea nemiloas a a t aranului. Cel bogat nedrept atea
pe cel s arac, iar s aracul l ura pe bogat.
n multe provincii propriet atile erau detinute de nobilime, iar cla-
sele muncitoare lucrau p amntul n arend a; acestea erau la discretia
st apnilor lor si erau obligate s a se supun a pretentiilor lor exagerate. [280]
Povara sustinerii att a statului, ct si a bisericii c adea asupra claselor
mijlocii si de jos, care erau greu ap asate de c atre autorit atile civile
si de cler. Bunul plac al nobililor era considerat ca lege suprem a;
fermierii si t aranii puteau muri de foame, c aci asupritorilor nu le
p asa de acest lucru. Poporul era silit ca la orice mi scare s a tin a seama
de interesul exclusiv al st apnilor. Viata muncitorilor agricoli era o
viat a de munc a nencetat a si de mizerie grav a; plngerile lor, dac a ar
ndr aznit s a se plng a, erau tratate cu dispret crunt. Tribunalele ti-
neau seama totdeauna de plngerile unui nobil mpotriva unui t aran,
mita era primit a de judec atori si cel mai mic capriciu al aristocratiei
avea putere de lege, n virtutea acestui sistem de coruptie general a.
Din impozitele stoarse de la populatie de c atre cei puternici, pe de o
parte, si de c atre cler, pe de alta, nici jum atate nu intra n trezoreria
regal a sau episcopal a, ci era risipit n practici imorale. Iar oamenii
care i s ar aceau n felul acesta pe semenii lor erau scutiti de im-
pozite si ndrept atiti prin lege sau uzant a la toate slujbele statului.
Clasele privilegiate num arau o sut a cincizeci de mii de oameni si
pentru pl acerile lor milioane de oameni erau condamnati la o viat a
de dezn adejde si degradare (vezi notele suplimentare).
Curtea regal a se dedase luxului si imoralit atii. Exista prea putin a
ncredere ntre popor si conduc atori. Nencrederea era amprenta
care se vedea pe toate m asurile conducerii, care erau privite ca ind
am agitoare si egoiste. Cu peste o jum atate de secol nainte de timpul
Revolutiei, tronul a fost ocupat de Ludovic al XV-lea care, chiar si
n acele vremuri grele, s-a caracterizat ca ind un monarh nep as ator,
lipsit de seriozitate si senzual. Cu o aristocratie depravat a si crud a si
cu o clas a de jos ignorant a si s ar acit a, cu statul nglodat n datorii,
iar poporul exasperat, nu era necesar un ochi de profet pentru a
prevedea un deznod amnt teribil si iminent. Fat a de avertismentele
sf atuitorilor lui, regele obi snuia s a r aspund a: ncercati s a faceti ca
lucrurile s a mearg a ct tr aiesc eu; dup a ce voi muri poate veni orice. [281]
Zadarnic se insista asupra nevoii unei reforme. Vedea relele, dar nu
avea nici curajul si nici puterea pentru a le face fat a. Nenorocirea care
ameninta Franta era descris a foarte bine n r aspunsul lui nep as ator
si egoist: Dup a mine potopul!
Exploatnd gelozia regilor si a claselor conduc atoare, Roma i-
a inuentat s a-i tin a pe oameni n sclavie, bine stiind c a n felul
acesta statul va sl abit si n ad ajduind c a pe calea aceasta i va
nl antui att pe conduc atori, ct si poporul n robia ei. Cu o politic a
clarv az atoare, ea si-a dat seama c a pentru a-i nrobi pe oameni cu
adev arat trebuie nc atu sate suetele lor; c a cea mai sigur a cale de
a-i mpiedica s a ias a din sclavia lor era s a nu le dea libertate. De
o mie de ori mai groaznic a dect suferinta zic a, ce rezulta din
procedeele ei, era degradarea moral a. Lipsit de Biblie si l asat prad a
nv at aturilor fanatismului si egoismului, poporul era nc atu sat n
ignorant a si superstitie, cufundat n viciu, nct era cu totul nenstare
s a se conduc a singur.
Dar deznod amntul tuturor acestora a fost cu totul deosebit de
ceea ce pl anuise Roma. n loc s a tin a masele n supunere oarb a fat a
de dogmele ei, lucrarea ei a avut ca efect transformarea lor n necre-
dincio si si revolutionari. Ei au ajuns s a dispretuiasc a romanismul
si pe preoti. Priveau clerul ca ind p arta s la ap asarea lor. Singurul
dumnezeu pe care-l recunoscuser a era zeul Romei, iar nv at atura
lui era singura lor religie. Ei priveau l acomia si cruzimea Romei ca
ind rodul natural al Bibliei, si ca atare nu doreau s a aib a parte de
ea.
Roma reprezentase gre sit caracterul lui Dumnezeu si pervertise
cererile Sale, iar acum oamenii lep adau att Biblia, ct si pe Autorul
ei. Ea ceruse o credint a oarb a n dogmele ei, sub pretinsa pedeaps a a
Scripturilor. Ca urmare, Voltaire mpreun a cu tovar a sii lui au lep adat
Cuvntul lui Dumnezeu cu totul si au r aspndit pretutindeni otrava
necredintei. Roma i tinuse pe oameni la p amnt, sub c alciul ei de
er; iar acum masele, degradate si brutalizate n repulsia lor fat a de
tirania ei, au dat la o parte orice restrictie. nfuriati de str alucirea [282]
necinstit a c areia i d aduser a atta vreme nchinare, au respins att
adev arul, ct si r at acirea; si confundnd libertatea cu destr ab alarea,
robii viciului triumfau n libertatea lor nchipuit a.
La nceputul Revolutiei, printr-o concesie a regelui, poporului
i-a fost acordat a o reprezentare mai numeroas a dect a nobililor
mpreun a cu clerul. n felul acesta balanta puterii era n minile lor;
dar nu erau preg atiti s a o foloseasc a nici cu ntelepciune si nici cu
moderatie. n graba de a ndrepta relele din cauza c arora suferiser a,
s-au hot art s a- si asume refacerea societ atii. Un popor nr ait din
cauza suferintei, a c arui minte era plin a de mnie si de amintirile
vechilor nedrept ati, s-a hot art s a pun a cap at st arii de mizerie care
ajunsese de nesuportat si s a se r azbune pe aceia pe care-i socotea ca
autori ai suferintelor lui. Cei n ap astuiti si-au nsu sit lectia pe care o
nv ataser a sub tiranie si au devenit opresorii celor care i-au asuprit.
Nefericita Frant a culegea n snge seceri sul pe care-l sem anase.
Teribile au fost urm arile supunerii ei fat a de puterea st apnitoare a
Romei. Chiar acolo unde Franta, sub inuenta romanismului, n al-
tase primul rug la nceputul Reformei, acolo, revolutia a pus prima
ghilotin a. Si chiar n locul n care primii martiri ai credintei protes-
tante fuseser a ar si n secolul al XVI-lea, au fost ghilotinate primele
victime n secolul al XVIII-lea. Respingnd Evanghelia care i-ar
adus vindecare, Franta a deschis u sa pentru necredint a si ruin a.
Cnd restrictiile Legii lui Dumnezeu au fost nl aturate, s-a v azut
c a legile omului erau nenstare s a tin a n fru valurile puternice
ale patimii omene sti; iar natiunea s-a pr abu sit n revolt a si anarhie.
R azboiul mpotriva Bibliei a inaugurat o er a care este cunoscut a n
istoria lumii sub numele de Domnia Terorii. Pacea si fericirea au fost
alungate din c aminele si din inimile oamenilor. Nimeni nu mai era
n sigurant a. Acela care nvingea ast azi era suspectat si condamnat
mine. Violenta si desfrul nu mai cuno steau margini. [283]
Regele, clerul si nobilii au fost obligati s a se supun a atrocit atilor
unui popor nt artat si nnebunit. Setea lui de r azbunare a fost doar
stimulat a de executarea regelui; iar aceia care hot arser a moartea lui
l-au urmat n scurt a vreme la e safod. S-a hot art un m acel general
al tuturor acelora care erau b anuiti de ostilitate fat a de Revolutie.
nchisorile care gemeau au ajuns la un moment dat s a cuprind a mai
mult de dou a sute de mii de prizonieri. Ora sele regatului asistau la
scene nsp aimnt atoare. O partid a a revolutionarilor era mpotriva
celeilalte, iar Franta a devenit un vast cmp de mase care se luptau,
mnate de furia pasiunilor. n Paris, r ascoalele urmau una dup a
alta, iar cet atenii erau mp artiti n nenum arate partide, care p areau
c a nu au alt a tint a dect exterminarea reciproc a. Si pentru a nco-
rona nenorocirea general a, natiunea a fost implicat a ntr-un r azboi
lung si distrug ator cu marile puteri ale Europei. Tara era n pragul
falimentului, armatele cereau s a li se pl ateasc a soldele. Parizienii
erau nfometati, provinciile erau pustiite de tlhari, iar civilizatia se
pr abu sise n anarhie si desfru.
Poporul nv atase prea bine lectiile de cruzime si de tortur a pe
care Roma le predase cu atta srguint a. Venise n sfr sit ziua pl atii.
Acum nu ucenicii lui Isus erau aruncati n nchisori si trti la rug.
Cu mult nainte, ace stia pieriser a sau fuseser a alungati n exil. Roma
necrut atoare simtea acum puterea teribil a a acelora pe care ea i
nv atase s a aib a pl acere n fapte sngeroase. Exemplul persecutiei,
pe care clerul Frantei l a sase timp de multe veacuri, era acum
ndreptat asupra lor cu o ndoit a asprime. E safodurile se nro seau de
sngele preotilor. Galerele si nchisorile, odinioar a ntesate de hu-
ghenoti, erau acum pline de persecutorii lor. Pus n lanturi si trudind
la vsle, clerul romano-catolic a suportat toate acele nenorociri pe
care biserica lor le aplicase cu atta risip a blnzilor eretici. (vezi
notele suplimentare). [284]
Apoi au venit zilele acelea cnd au fost aplicate cele mai bar-
bare legi de c atre cele mai barbare tribunale, cnd nici un om nu- si
putea saluta vecinii sau s a- si spun a rug aciunile ... f ar a primejdia
de a comite un delict grav, cnd iscoadele st ateau la pnd a n toate
colturile, cnd ghilotina lucra din greu n ecare dimineat a, cnd
nchisorile erau att de pline ca o corabie de sclavi, cnd canalele
curgeau nspumate de snge omenesc n Sena.... n timp ce zilnic
care ntregi nc arcate de victime erau duse la executie pe str azile
Parisului, proconsulii, pe care comitetul suveran i trimisese n de-
partamente, manifestau un exces de cruzime necunoscut nici chiar
n capital a. Cutitul ma sinii fatale se ridica si c adea prea ncet pentru
lucrarea m acelului lor. Siruri lungi de prizonieri erau mpu scati.
Erau f acute g auri pe fundul slepurilor supraaglomerate. Lyonul a
fost transformat ntr-o pustietate. La Arras, chiar si mila crud a a unei
morti grabnice a fost refuzat a prizonierilor. Pretutindeni de-a lungul
Loirei, de la Saumur si pn a la mare, stoluri mari de ciori se hr aneau
din trupurile goale, unite n mbr ati s ari hidoase. Nu s-a ar atat nici o
mil a fat a de sex sau vrst a. Num arul b aietilor si fetelor sub vrsta
de saptesprezece ani care au fost uci si de acel guvern tiran este
socotit cu sutele. Copila si smul si de la sn erau aruncati din sulit a
n sulit a de-a lungul trupelor iacobine (vezi notele suplimentare).
ntr-un r astimp de zece ani au pierit multimi de inte omene sti.
Toate acestea erau a sa cum le-a dorit Satana. Aceasta a fost
lucrarea pentru care el s-a str aduit timp de veacuri. Procedeul lui este
n sel aciunea de la nceput si pn a la sfr sit, iar scopul lui neab atut
este s a aduc a nenorocire si mizerie peste oameni, s a desgureze si s a
p ateze lucrarea minilor lui Dumnezeu, s a strice planurile divine de
iubire si de bun avoint a si, n felul acesta, s a produc a durere n ceruri.
Apoi, prin priceperea lui am agitoare, el orbe ste mintea oamenilor,
conducndu-i s a arunce ocar a asupra lucr arii lui Dumnezeu, ca si
cnd toat a aceast a nenorocire ar consecinta planului Creatorului.
Tot la fel, atunci cnd aceia care fuseser a degradati si brutalizati prin [285]
puterea lui plin a de cruzime si obtin libertatea, el i ndeamn a la
excese si atrocit ati. Atunci, tabloul acesta de dezm at f ar a fru este
declarat de c atre tirani si opresori ca ind o ilustrare a urm arilor
libert atii.
Cnd r at acirea mbr acat a ntr-o anumit a hain a este demascat a,
Satana o mascheaz a ntr-o alt a travestire si multimile o primesc cu
tot atta u surint a ca si pe cea dinti. Atunci cnd poporul a v azut
c a romanismul este o am agire prin care nu-l mai poate duce la
c alcarea Legii lui Dumnezeu, el i-a determinat s a priveasc a orice
religie ca ind o escrocherie, iar Biblia ca pe o legend a; dnd la o
parte rnduielile divine, poporul s-a predat nelegiuirii f ar a fru.
R at acirea fatal a care a produs atta nenorocire locuitorilor Fran-
tei, a fost necunoa sterea acestui mare adev ar, c a adev arata libertate
se g ase ste n principiile Legii lui Dumnezeu. O, dac a ai luat
aminte la poruncile Mele! Atunci pacea ta ar fost ca un ru si
fericirea ta ca valurile m arii. Cei r ai n-au pace, zice Domnul.
Dar cel ce M-ascult a va locui f ar a grij a; va tr ai lini stit si f ar a s a se
team a de vreun r au. (Isaia 48, 18.22; Proverbe 1, 33)
Ateii, necredincio sii si cei apostaziati se mpotrivesc si denunt a
Legea lui Dumnezeu; dar urm arile inuentei lor dovedesc c a buna
stare a omului este legat a de ascultare din partea lui de principiile
divine. Aceia care nu vor s a citeasc a lectia n Cartea lui Dumnezeu
sunt ndemnati s a o citeasc a n istoria popoarelor.
Atunci cnd Satana a lucrat prin Biserica Romano-Catolic a pen-
tru a-i ndep arta pe oameni de la ascultare, a lucrat pe ascuns, iar
lucrarea lui a fost att de bine mascat a, nct degradarea si mizeria
care au urmat n-au fost socotite ca rod al neascult arii. Iar puterea
lui a fost att de mult mpiedicat a de lucrarea Duhului Sfnt al lui
Dumnezeu, nct planurile lui n-au ajuns la rezultate depline. Oame-
nii nu au f acut leg atura dintre efect si cauz a si n felul acesta n-au
descoperit izvorul nenorocirilor lor. Dar n timpul Revolutiei, Le- [286]
gea lui Dumnezeu a fost respins a n mod deschis de c atre Consiliul
National. Iar n Domnia Terorii care a urmat, actiunea cauzei si a
efectului a putut v azut a de toti.
Cnd Franta L-a lep adat n mod f ati s pe Dumnezeu si a dat
la o parte Biblia, oamenii nelegiuiti si duhurile ntunericului au
tres altat pentru ndeplinirea scopului att de mult a vreme dorit
un regat f ar a restrictiile Legii lui Dumnezeu. Deoarece hot arrea
mpotriva unei lucr ari nelegiuite nu a fost adus a repede la ndeplinire,
de aceea, inima ilor oamenilor este plin a de dorinta de a face
r au. (Eclesiastul 8, 11). Dar c alcarea unei legi drepte si neprih anite
trebuie n mod inevitabil s a duc a la nenorocire si ruin a. Cu toate
c a judec atile n-au venit imediat, p ac ato senia oamenilor a lucrat n
mod sigur la pieirea lor. Veacurile de apostazie si crim a adunaser a
o comoar a de mnie pentru ziua pl atii; iar cnd nelegiuirea lor a
ajuns la culme, cei care L-au dispretuit pe Dumnezeu au nv atat prea
trziu c a este un lucru grozav s a calci n picioare r abdarea divin a.
Spiritul nfrn ator al lui Dumnezeu, care pune piedic a puterii pline
de cruzime a lui Satana, fusese retras n mare m asur a si aceluia a
c arui singur a desf atare este nenorocirea oamenilor i-a fost ng aduit
s a lucreze n voie. Aceia care aleseser a s a slujeasc a revolta au fost
l asati s a-i culeag a roadele, pn a cnd tara a fost plin a de crime prea
groaznice pentru ca pana s a le descrie. Din provinciile pustiite si din
ora sele ruinate, s-a auzit un strig at groaznic un strig at de amar a
dezn adejde. Franta a fost zguduit a ca de cutremur. Religia, legea,
ordinea social a, familia, statul si biserica toate au fost doborte
la p amnt de c atre mna nelegiuit a care se ridicase mpotriva Legii
lui Dumnezeu. Un mare adev ar spunea nteleptul: Cel nelegiuit va
c adea prin nelegiuirea lui. Totu si, m acar c a p ac atosul face de o
sut a de ori r aul si st aruie mult a vreme n el, eu stiu c a fericirea este
pentru cei ce se tem de Dumnezeu si au fric a de El. Dar cel r au nu
este fericit. (Proverbe 11, 5; Eclesiastul 8, 12.13). Pentru c a au
urt stiinta si n-au ales frica Domnului, de aceea se vor hr ani cu
roada umbletelor lor, si se vor s atura cu sfaturile lor. (Proverbe 1,
29.31) [287]
Martorii credincio si ai lui Dumnezeu, uci si de puterea hulitoare
care a ie sit din fntna adncului, nu aveau s a r amn a mult a vreme
t acuti. Dup a trei zile si jum atate, Duhul vietii de la Dumnezeu a
intrat n ei si au stat n picioare; o mare fric a a apucat pe aceia
care i-au v azut. (Apocalipsa 11, 11). Anul 1793 a fost acela n
care decretul care desinta religia cre stin a si respingea Biblia a fost
trecut prin Conventia National a a Frantei. Trei ani si jum atate mai
trziu, o rezolutie care anula aceste decrete si care d adea tolerant a
pentru Scripturi a fost adoptat a de aceea si institutie. Lumea a r amas
uluit a de imensitatea nelegiuirilor pe care a adus-o respingerea des-
coperirilor snte, iar oamenii au recunoscut nevoia de credint a n
Dumnezeu si n Cuvntul S au ca temelie a virtutii si a moralit atii.
Domnul spune: Pe cine ai batjocorit si ai oc art tu? mpotriva cui
ti-ai ridicat glasul, si ti-ai ndreptat ochii? mpotriva Sfntului lui
Israel (Isaia 37, 23). De aceea iat a c a le ar at, de data aceasta, si-i
fac s a stie puterea si t aria Mea; si vor cunoa ste c a Numele Meu este
Domnul.(Ieremia 16, 21)
Cu privire la cei doi martori, profetul declar a mai departe: Si
au auzit din cer un glas tare, care le zicea: Suiti-v a aici! Si s-au
suit ntr-un nor spre cer; iar vr ajma sii lor i-au v azut. (Apocalipsa
11, 12). Cu toate c a Franta s-a r azboit cu cei doi martori ai lui
Dumnezeu, ei au fost onorati ca niciodat a mai nainte. n anul 1804,
a fost organizat a Societatea Biblic a pentru Britania si Str ain atate.
Aceasta a fost urmat a de organizatii asem an atoare, cu nenum arate
ramuri pe continentul european. n anul 1816, a fost ntemeiat a
Societatea Biblic a American a. Cnd a fost organizat a Societatea
Britanic a, Biblia fusese tip arit a si r aspndit a n 50 de limbi. De
atunci a fost tradus a n mai multe sute de limbi si dialecte (vezi
notele suplimentare).
Timp de 50 de ani, pn a n anul 1792, se d aduse putin a aten-
tie misiunilor str aine. Nu fusese nintat a nici o nou a societate si
existau doar cteva biserici care f aceau eforturi pentru r aspndi- [288]
rea cre stinismului n t arile p agne. Dar spre ncheierea secolului
al XVIII-lea, s-a produs o mare schimbare. Oamenii nu s-au mai
multumit cu rezultatele rationalismului si si-au dat seama de nevoia
descoperirii divine si a unei religii practice. De la aceast a dat a, lu-
crarea misiunilor str aine a ajuns la o dezvoltare f ar a precedent (vezi
notele suplimentare).
Progresele tiparului au dat un mare avnt lucr arii de r aspndire
a Bibliei. Mijloacele crescnde de comunicatie dintre diferitele t ari,
d armarea vechilor bariere ale prejudec atilor si exclusivismului na-
tional mpreun a cu pierderea puterii p amnte sti de c atre pontiful
Romei au deschis calea pentru intrarea Cuvntului lui Dumnezeu.
Timp de ctiva ani, Biblia a fost vndut a f ar a vreo restrictie pe
str azile Romei si a fost dus a n toate p artile locuite ale globului.
Voltaire cel necredincios a spus o dat a cu ngmfare: Am obosit
s a-l tot aud pe oameni repetnd c a doisprezece b arbati au ntemeiat
religia cre stin a. Voi dovedi c a un singur om este destul pentru a o
distruge. Au trecut generatii ntregi de la moartea lui. Milioane de
oameni s-au unit n lupta mpotriva Bibliei. Dar este departe de a
distrus a, c aci acolo unde n vremea lui Voltaire erau o sut a, acum
sunt zeci de mii, mai mult, sute de mii de exemplare ale c artii lui
Dumnezeu. Cuvintele unui reformator din primele timpuri cu privire
la biserica cre stin a armau: Biblia este o nicoval a de care s-au spart
multe ciocane. Domnul zice: Orice arm a f aurit a mpotriva ta va
f ar a putere; si pe orice limb a care se va ridica la judecat a mpotriva
ta, o voi osndi. (Isaia 54, 17)
Cuvntul Dumnezeului nostru r amne n veac. Toate porun-
cile Sale sunt sigure. Ele stau tari pentru ve snicie si sunt ntemeiate
pe adev ar si pe dreptate. (Isaia 40, 8; Psalmii 111, 7.8). Tot ce este
cl adit pe autoritatea omului va d armat; dar ceea ce este ntemeiat
pe stnca neclintit a a Cuvntului lui Dumnezeu va r amne pentru
ve snicie. [289]
Capitolul 16 P arintii peregrini
Reformatorii englezi , cu toate c a renuntaser a la nv at atu-
rile romanismului, au p astrat totu si multe din formele lui. Astfel,
cu toate c a autoritatea si crezul Romei fuseser a respinse, nu putine
dintre obiceiurile si ceremoniile ei fuseser a ncorporate n slujbele
religioase ale Bisericii Anglicane. S-a pretins c a aceste lucruri nu
erau probleme de con stiint a; c a, de si nu erau poruncite n Scriptur a
si deci nu erau esentiale, neind interzise, nu erau rele n ele nsele.
P azirea lor tinde s a ngusteze abisul care desp artea bisericile refor-
mate de Roma si s-a sustinut c a ele ar provocat primirea credintei
protestante de c atre romani sti.
Pentru cei conservatori si nclinati spre compromis, aceste argu-
mente p areau hot artoare. Dar mai era o categorie care nu judeca
n felul acesta. Faptul c a aceste obiceiuri tindeau s a arunce un pod
peste abisul dintre Roma si Reform a (Martyn, vol. 5, p. 22) era
dup a p arerea lor un argument puternic mpotriva p astr arii lor. Ei
le priveau ca simboluri ale sclaviei din care fuseser a eliberati si
la care nu erau dispu si s a se ntoarc a. Ei socoteau c a Dumnezeu
stabilise n Cuvntul S au rnduieli care s a dirijeze serviciul divin si
c a oamenii nu sunt liberi s a adauge sau s a scoat a din ele. De fapt,
nceputul marii apostazii a fost ncercarea de a nlocui autoritatea
lui Dumnezeu cu aceea a bisericii. Roma a nceput s a recomande [290]
ceea ce Dumnezeu interzisese si a sfr sit prin a interzice ceea ce El
poruncise n mod clar.
Multi doreau cu nfocare s a se ntoarc a cu sinceritate la cur atia
si simplitatea care a caracterizat biserica primar a. Ei priveau multe
din obiceiurile practicate de biserica anglican a ca monumente ale
idolatriei si nu puteau cu bun a stiint a s a se uneasc a n felul ei de
nchinare. Dar biserica, ind sustinut a de autoritatea civil a, nu ng a-
duia nici o abatere de la formele ei. Participarea la serviciile divine
era cerut a prin lege, iar adun arile de cult neautorizate erau interzise
sub pedeapsa cu nchisoarea, exilul sau moartea.
249
La nceputul secolului al XVII-lea, monarhul care tocmai venise
pe tronul Angliei si-a f acut cunoscut a hot arrea de a-i face pe pu-
ritani s a se supun a, sau ... s a e dati afar a din tar a, sau altceva mai
r au (George Bancroft, History of the United States of America, pt.
1, cap. 12, p. 6). Alungati, persecutati si ntemnitati, ei nu puteau
vedea n viitor nici o sperant a de zile mai bune si multi s-au supus
convingerii c a pentru cei care doreau s a-L slujeasc a pe Dumnezeu
dup a dictatele con stiintei lor, Anglia nceta pentru totdeauna de
a mai un loc ospitalier. (J.G.Palfrey, History of New England,
cap. 3, par. 43). Unii s-au hot art pn a la urm a s a caute ad apost n
Olanda. Au ntmpinat greut ati, pierderi si ntemnitare. Planurile lor
au fost z ad arnicite si au fost tr adati n minile vr ajma silor lor. Dar
st aruinta neab atut a a nvins n cele din urm a si au g asit ad apost pe
t armurile prietene sti ale Republicii Olandeze.
n fuga lor si-au p ar asit casele, bunurile si mijloacele lor de trai.
Erau str aini ntr-o tar a str ain a, n mijlocul unui popor cu o limb a
si obiceiuri deosebite. Au fost siliti s a recurg a la ocupatii noi si
nemaincercate pentru a- si c stiga pinea. B arbati de vrste mijlocii,
care- si petrecuser a viata lucrnd p amntul, au trebuit acum s a nvete
diferite meserii. Dar au primit cu bucurie situatia si n-au pierdut
timpul lenevind sau crtind. Cu toate c a deseori erau chinuiti de
s ar acie, ei multumeau lui Dumnezeu pentru binecuvnt arile care le [291]
erau nc a date si- si g aseau bucuria n comuniunea spiritual a nestin-
gherit a. Erau con stienti c a sunt peregrini si nu c autau prea mult
bunurile p amnte sti, ci si n altau ochii c atre cer, tara lor cea mai
scump a, si si lini steau astfel suetul (Bancroft, pt. 1, cap. 12, par.
15).
n exil si n greut ati, dragostea si credinta lor se nt area. Ei se
ncredeau n f ag aduintele Domnului, iar El nu i-a p ar asit n timp de
nevoie. ngerii S ai erau lng a ei pentru a-i ncuraja si a-i sprijini.
Iar cnd mna lui Dumnezeu le-a ar atat drumul peste mare, c atre un
p amnt unde si-ar putut g asi o tar a n care s a lase copiilor lor o
mo stenire pretioas a a libert atii religioase, au pornit ntracolo, f ar a s a
oscileze, pe calea ar atat a de Provident a.
Dumnezeu a ng aduit s a vin a ncerc ari peste poporul Lui spre a-l
preg ati pentru mplinirea planului S au minunat fat a de el. Biserica
dec azuse prea mult ca s a mai poat a ridicat a. Dumnezeu era gata
s a- Si reverse puterea asupra lor, pentru a da lumii alt a dovad a c a nu
P arintii peregrini 251
i va uita pe aceia care se ncred n El. El c al auzise evenimentele
pentru a provoca ura lui Satana si uneltirile oamenilor r ai, ca slava
Sa s a creasc a si s a aduc a poporul S au ntr-un loc sigur. Persecutia si
exilul urmau s a deschid a drumul libert atii.
Atunci cnd pentru prima oar a au fost siliti s a se despart a de
Biserica Anglican a, puritanii s-au unit printr-un leg amnt solemn, ca
popor liber al Domnului, s a mearg a mpreun a n toate c aile Lui cu-
noscute sau pe cale de a f acute cunoscut. (J.Brown, The Pilgrim
Fathers, p. 74). Aici era adev aratul spirit al Reformei, principiul
vital al protestantismului. Pentru motivul acesta au plecat peregrinii
din Olanda, pentru a- si g asi un c amin n Lumea Nou a. John Ro-
binson, pastorul lor, care a fost prevenit n mod providential s a nu-i
nsoteasc a, n cuvntul lui de adio c atre exilati a spus:
Fratilor, suntem pe cale s a ne desp artim pentru mult a vreme
si Domnul stie dac a voi mai tr ai ca s a v a mai v ad vreodat a fata.
Chiar dac a Domnul a hot art s a v a v ad sau nu, v a conjur, naintea
lui Dumnezeu si a ngerilor Lui binecuvntati, s a m a urmati numai [292]
att ct L-am urmat eu pe Hristos. Dac a Dumnezeu v a va descoperi
altceva, prin oricare instrument al S au, ti tot att de gata s a-l primiti,
precum ati fost totdeauna gata de a primi orice adev ar n timpul
lucr arii mele; c aci sunt convins c a Domnul mai are adev ar si lumin a
care s a izvorasc a din sfntul S au Cuvnt. (Martyn, vol. 5, p. 70)
n ce m a prive ste, nu pot deplnge destul starea bisericilor re-
formate care au ajuns la stagnare n religie si nu vor merge mai
departe dect instrumentele reformei lor. Lutheranii nu pot merge
mai departe dect a v azut Luther ... iar calvini stii, precum vedeti,
r amn fermi acolo unde i-a l asat marele b arbat al lui Dumnezeu,
care nici el n-a v azut toate lucrurile. Aceasta este o nenorocire pe
care nu o putem deplnge ndeajuns, deoarece ei, cu toate c a au fost
lumini arz atoare si str alucitoare n vremea lor, totu si n-au cunoscut
toate planurile lui Dumnezeu, ns a dac a ar tr ai acum, ar tot att
de gata s a mbr ati seze o lumin a mai mare dect aceea pe care au
primit-o la nceput. (D.Neal, History of the Puritans, vol. 1, p. 269)
Amintiti-v a de leg amntul bisericii voastre prin care v-ati anga-
jat s a mergeti n toate c aile Domnului, cunoscute sau care urmeaz a
s a v a e f acute cunoscut. Amintiti-v a de f ag aduinta si leg amntul cu
Dumnezeu si unul cu altul, de a primi toat a lumina si adev arul care
va adus la cuno stint a din Cuvntul S au scris; dar n acela si timp
luati aminte, v a ndemn la ceea ce primiti ca adev ar si s a-l comparati
si s a-l cnt ariti cu alte texte din Scripturi nainte de a-l primi; c aci nu
este cu putint a ca lumea cre stin a, care a ie sit att de trziu dintr-un
ntuneric potrivnic cre stinismului, s a ajung a dintr-o dat a la o deplin a
des avr sire a cuno stintei. (Martyn, vol. 5, pp. 70.71).
Dorinta dup a libertatea de con stiint a a fost aceea care i-a nsue-
tit pe toti peregrinii s a nfrunte primejdiile unei c al atorii lungi peste
ocean, s a suporte greut atile si pericolele pustiurilor si, cu ajutorul
lui Dumnezeu, s a pun a temelia unei natiuni puternice, pe t armurile
Americii. Totu si a sa, cinstiti si tem atori de Dumnezeu cum erau,
peregrinii nu ntelegeau nc a marele principiu al libert atii religioase. [293]
Libertatea, pentru asigurarea c areia jertser a att de mult, n-au mai
fost dispu si s a o mai acorde si altora. Foarte putini, chiar si dintre
gnditorii de frunte si morali stii secolului al XVII-lea, aveau o con-
ceptie just a cu privire la acest important principiu, produs al Noului
Testament, care l recunoa ste pe Dumnezeu ca singurul judec ator al
credintei omene sti. (Idem, vol. 5, p. 297). nv at atura c a Dumnezeu
a ncredintat bisericii dreptul de a st apni con stiinta, de a deni si de
a pedepsi erezia este una dintre cele mai adnc nr ad acinate dintre
r at acirile papale. n timp ce reformatorii au respins crezul Romei, ei
n-au fost cu totul eliberati de spiritul ei de intolerant a. ntunericul
dens n care, de-a lungul veacurilor de st apnire, papalitatea nv alu-
ise ntreaga cre stin atate nu fusese nc a risipit cu totul. Unul dintre
pastorii care conduceau colonia din Massachusetts Bay spunea: To-
leranta a fost aceea care a f acut o lume anticre stin a; iar biserica
niciodat a n-a fost p agubit a de pedepsirea ereticilor. (Idem, vol. 5, p.
335). Coloni stii au adoptat o reglementare prin care numai membrii
bisericii puteau avea un cuvnt n guvernarea civil a. S-a format un
fel de biseric a de stat, tuturor oamenilor cerndulise s a contribuie la
ntretinerea clerului, iar autorit atile au fost mputernicite s a suprime
erezia. n felul acesta puterea p amnteasc a era n minile bisericii.
Astfel c a n-a trecut mult a vreme pn a cnd aceste m asuri au dus la
rezultatul inevitabil persecutia.
Unsprezece ani dup a ntemeierea primei colonii, Roger Willi-
ams a sosit n Lumea Nou a. Asemenea primilor peregrini, el venise
s a se bucure de libertatea religioas a; dar, altfel dect ei, el a v azut
ceea ce putini din vremea aceea v azuser a c a aceast a libertate
era dreptul inalienabil al tuturor, oricare le-ar fost crezul. El era
un cercet ator sincer al adev arului sustinnd mpreun a cu Robinson,
c a este cu neputint a ca toat a lumina din Cuvntul lui Dumnezeu s a
fost primit a. Williams a fost primul om n cre stin atatea modern a
care a stabilit guvernarea civil a pe nv at atura despre libertatea de
con stiint a, despre egalitatea conceptiilor n fata legii. [294]
(Bancroft. pt. 1 cap. 15, par. 16). El a declarat c a este datoria
autorit atilor de a pedepsi crima, dar niciodat a a st apni con stiinta.
Poporul sau autoritatea pot hot ar, spunea el, care este datoria
omului fat a de om; dar atunci cnd ncearc a s a prescrie datoriile
omului fat a de Dumnezeu, ei ies din atributiile lor si nu mai poate
nici o sigurant a; c aci este clar c a, dac a magistratul are puterea, el
poate hot ar o serie de p areri sau crezuri ast azi si altele mine; a sa
cum au f acut n Anglia diferiti regi si regine, diferiti papi si concilii
n Biserica Roman a; astfel credinta ar deveni o confuzie. (Martyn,
vol. 5, p. 340)
Participarea la slujbele bisericii majoritare a fost cerut a sub
amenintarea pedepsei cu ntemnitarea sau amend a. Williams a dez-
aprobat aceast a lege; cea mai rea prescriptie din codul de legi englez
a fost aceea care impune participarea la biseric a. A-i obliga pe unii
oameni s a se uneasc a cu altii de o alt a convingere era o c alcare a-
grant a a drepturilor lor naturale; s a tr a sti la slujba religioas a public a
pe cei care nu cred si nu doresc nsemna s a-i obligi la f at arnicie....
Nimeni nu trebuie obligat s a se nchine sau s a sustin a o nchinare m-
potriva consimt amntului s au. Cum, exclamau mpotrivitorii uimiti
de sustinerile lui, nu este vrednic lucr atorul de plata lui? Desigur,
a r aspuns el, dar s a i-o dea aceia care l cheam a. (Bancroft pt.1,
cap. 15, par. 2)
Roger Williams era respectat si iubit ca un slujitor credincios al
Evangheliei, un b arbat cu daruri deosebite, o integritate neclintit a
si o amabilitate adev arat a; cu toate acestea, negarea categoric a a
dreptului magistratilor civili la autoritate asupra bisericii si cererea
lui pentru libertate religioas a nu puteau tolerate. Se sustinea c a
aplicarea acestei nv at aturi noi ar submina temelia statului si a
guvernului t arii. (Idem, pt. 1, cap. 15, par. 10). Din cauza aceasta
s-a hot art alungarea lui din colonii si, n cele din urm a, pentru a
evita arestarea, a fost silit s a fug a prin gerul si viscolul iernii ntr-o
p adure neumblat a.
Timp de paisprezece s apt amni, spunea el, am r at acit printr-o
vreme aspr a, ne stiind de mncare sau de somn. [295]
Dar corbii m-au hr anit n pustie si un trunchi scorburos mi-a
slujit de ad apost (Martyn, vol. 5, pp. 349, 350). n felul acesta si-a
continuat fuga plin a de chin prin z apad a si p aduri neumblate, pn a
cnd si-a g asit refugiu ntr-un trib de indieni c arora le-a c stigat n-
crederea si dragostea, ncercnd s a-i nvete adev arurile Evangheliei.
Continundu- si drumul, n cele din urm a, dup a luni de schimb ari
si r at aciri, pn a la Narragansett Bay, acolo a pus temelia primului stat
al vremurilor moderne, care n modul cel mai deplin a recunoscut
dreptul libert atii religioase. Principiul fundamental al coloniei lui
Roger Williams era c a orice om trebuie s a aib a libertatea de a
se nchina lui Dumnezeu dup a lumina propriei con stiinte (Idem,
vol. 5, p. 354). Micul s au stat, Rhode Island, a devenit azilul celor
ap asati, care a crescut si a progresat pn a cnd principiul de temelie
libertatea civil a si religioas a a devenit piatra unghiular a a
Republicii Americane.
n acel document vechi si m aret pe care str amo sii no stri l-au
socotit ca ind declaratia drepturilor lor Declaratia de Indepen-
dent a ei declarau: Sustinem aceste adev aruri de la sine ntelese
c a toti oamenii sunt creati egali; c a sunt nzestrati de Creatorul lor cu
drepturi inalienabile printre care sunt viata, libertatea si dobndirea
fericirii. Iar Constitutia garanteaz a, n termenii cei mai expliciti,
inviolabilitatea con stiintei: Nici o credint a religioas a nu trebuie
s a e cerut a vreodat a ca o conditie pentru obtinerea vreunui servi-
ciu public n Statele Unite. Congresul nu trebuie s a fac a nici o
lege care s a urm areasc a respectarea unei religii stabilite sau care s a
interzic a exercitarea liber a a ei.
Initiatorii constitutiei au recunoscut principiul ve snic, prin care
leg atura omului cu Dumnezeul s au este mai presus de legislatia
omeneasc a, iar drepturile con stiintei sunt inalienabile. N-au fost
necesare discutii pentru a stabili acest adev ar; l simtim n pieptul
nostru. Aceast a con stiint a a fost aceea care, n ciuda legilor omene sti,
a sustinut attia martiri n chinuri si ac ari. Ei simteau c a datoria
lor fat a de Dumnezeu era mai presus de legislatiile omene sti si c a
omul nu are nici o autoritate asupra con stiintei lor. Este un principiu [296]
nn ascut pe care nimic nu-l poate sterge. (Congressional documents,
USA, seria nr. 200, document nr. 271)
Cnd s-a r aspndit n t arile Europei vestea despre o tar a n care
orice om se poate bucura de rodul muncii lui si poate asculta de con-
vingerile con stiintei lui, mii de oameni s-au ndreptat spre t armurile
Lumii Noi. Coloniile s-au nmultit cu repeziciune. Massachusetts,
printr-o lege special a, oferea o primire bun a si un ajutor, din sub-
scriptie public a, cre stinilor de orice nationalitate, care fugeau peste
Atlantic, pentru a sc apa de r azboaie, de foamete sau de ap asarea
persecutorilor lor. n felul acesta fugarii si oprimatii deveneau prin
lege oaspetii statului. (Martyn vol 5, p. 417). n timpul celor dou a-
zeci de ani de la prima debarcare la Plymouth, mii de peregrini se
stabiliser a n Noua Anglie.
Pentru a- si asigura idealul urm arit, se multumeau s a aib a o exis-
tent a s ar ac acioas a, printr-o viat a de trud a si de simplitate. Nu cereau
de la p amntul lor dect rodul muncii. Nu se l asau mb atati de visuri
care s a aduc a ceata am agirii pe calea lor.... Se multumeau cu un
progres ncet, dar continuu al st arii lor sociale. Suportau cu r abdare
privatiunile vietii de sertului, udnd pomul libert atii cu lacrimile lor
si cu sudoarea fruntii pn a si-a npt adnc r ad acinile n p amnt.
Biblia era privit a ca temelia credintei lor, izvorul ntelepciunii,
cart a a libert atii. Principiile ei erau prezentate cu srguint a n c a-
min, n scoal a si n biseric a, iar roadele se vedeau n economie, n
inteligent a, n cur atie si n cump atare. Cineva putea tr ai ani de zile
ntr-o a sezare puritan a f ar a a vedea vreun betiv, f ar a s a aud a vreun
blestem sau s a ntlneasc a un cer setor. (Bancroft, pt. 1, cap. 19, p.
25). Se demonstra c a principiile Bibliei constituie cele mai sigure
garantii ale demnit atii nationale. Coloniile, la nceput slabe si izo-
late, au devenit o federatie de state puternice, iar lumea privea cu
uimire pacea si prosperitatea unei biserici f ar a pap a si a unui stat
f ar a rege.
Un num ar din ce n ce mai mare de oameni erau continuu atra si
c atre t armurile Americii, mnati ns a de motive cu totul diferite de [297]
ale primilor peregrini. De si credinta si cur atia de la nceput exercitau
o putere larg r aspndit a si modelatoare, inuenta ei a nceput s a scad a
pe m asur a ce cre stea num arul acelora care c autau numai c stiguri
materiale.
Rnduiala adoptat a de primii coloni sti, de a ng adui numai mem-
brilor bisericii s a voteze sau s a detin a o slujb a n guvernarea civil a, a
dus la urm arile cele mai dezastruoase. Aceast a m asur a fusese accep-
tat a ca mijloc pentru a p astra cur atia statului, dar ea a avut ca urmare
coruptia n biseric a. M arturisirea religiei ind conditia votului si a
detinerii unei slujbe, multi, mnati numai din motive politice, s-au
unit cu biserica f ar a s a- si schimbe inima. n felul acesta, bisericile
au ajuns s a e formate ntr-o mare m asur a din persoane nepoc aite;
si chiar printre slujitorii bisericii erau unii care nu numai c a susti-
neau nv at aturi r at acite, dar nu cuno steau nici puterea nnoitoare a
Duhului Sfnt. Din nou s-au demonstrat consecintele nefaste, prea
adesea v azute n istoria bisericii din zilele lui Constantin si pn a n
prezent, ale ncerc arii de a cl adi cu ajutorul statului, de a face apel
la puterea p amnteasc a pentru sprijinirea Evangheliei Aceluia care
declarase: mp ar atia Mea nu este din lumea aceasta. (Ioan 18, 36).
Unirea bisericii cu statul, n orict de mic a m asur a, chiar dac a pare
c a aduce lumea mai aproape de biseric a, n realitate aduce biserica
mai aproape de lume.
Marele principiu ap arat cu atta noblete de Robinson si de Roger
Williams, c a adev arul este n continuu progres si c a orice cre stin tre-
buie s a e gata a primi toat a lumina care poate str aluci din Cuvntul
sfnt al lui Dumnezeu, a fost pierdut din vedere de c atre urma sii lor.
Bisericile protestante din America precum si cele din Europa
att de mult favorizate de primirea binecuvnt arilor Reformei, n-au
mai naintat pe calea ei. Cu toate c a, din timp n timp, s-au ridicat
oameni credincio si pentru a vesti adev arul cel nou si pentru a de-
masca r at acirea cultivat a vreme ndelungat a, majoritatea, asemenea
iudeilor din zilele lui Hristos sau ca papista sii din timpul lui Luther,
s-au multumit s a cread a a sa cum au crezut p arintii lor si s a tr aiasc a [298]
a sa cum au tr ait ei. De aceea religia a degenerat iar a si n formalism;
iar r at acirile si superstitiile ar fost nl aturate dac a biserica ar
continuat s a mearg a n lumina Cuvntului lui Dumnezeu a sa au fost
p astrate si cultivate. n felul acesta spiritul inspirat de Reform a a
disp arut treptat, pn a cnd a ajuns s a e nevoie de o reform a aproape
tot att de mare n bisericile protestante cum fusese nevoie si n
biserica Romei din timpul lui Luther. Exista acela si spirit lumesc,
aceea si toropeal a spiritual a, un respect asem an ator fat a de p arerile
oamenilor, substituind teoriile oamenilor nv at aturilor Cuvntului
lui Dumnezeu.
R aspndirea larg a a Bibliei n prima parte a secolului al XIX-lea
mpreun a cu marea lumin a r aspndit a asupra lumii n-a fost urmat a
de o naintare corespunz atoare n cunoa sterea adev arului descoperit
sau n viata religioas a practic a. Satana nu mai putea, ca n veacurile
trecute, s a tin a Cuvntul lui Dumnezeu departe de popor; el fusese
pus la ndemna tuturor, dar pentru a- si aduce planul la ndeplinire,
i-a f acut pe multi s a-i acorde o mic a valoare. Oamenii au neglijat
s a cerceteze Scripturile si n felul acesta au continuat s a primeasc a
interpret ari false si s a cultive nv at aturi care nu- si aveau temeiul n
Biblie.
V aznd nereu sita eforturilor lui de a zdrobi adev arul, prin perse-
cutie, Satana a recurs din nou la planul de compromis care dusese
la marea apostazie si la formarea bisericii Romei. El i-a f acut pe
cre stini s a se uneasc a acum nu cu p agnii, ci cu aceia care, prin de-
votiunea lor fat a de lucrurile lumii acesteia, se dovedeau a tot att
de adev arati idolatri ca si nchin atorii la chipuri cioplite. Urm arile
acestor aliante nu erau mai putin d aun atoare acum dect n primele
veacuri; mndria si extravaganta erau cultivate sub masca religiei,
iar bisericile au devenit corupte. Satana a continuat s a perverteasc a
nv at aturile Bibliei, iar traditiile, care urmau s a ruineze milioane de
oameni, prindeau r ad acini adnci. Biserica sustinea si ap ara aceste
traditii, n loc s a lupte pentru credinta care a fost dat a sntilor o
dat a pentru totdeauna. n felul acesta au fost degradate principiile
pentru care reformatorii luptaser a si suferiser a att de mult. [299]
Capitolul 17 Vestitorii diminetii
Unul dintre cele mai solemne si mai glorioase dintre adev a-
rurile descoperite n Biblie este a doua venire a lui Hristos, pentru
a des avr si marea lucrare de mntuire. Pentru poporul peregrin al
lui Dumnezeu, att de mult timp l asat s a pribegeasc a n negura
si umbra mortii, este dat a o n adejde, pretioas a si inspiratoare, de
bucurie n f ag aduintele revenirii Aceluia care este nvierea si viata,
pentru a-i conduce acas a pe cei alungati ai S ai. nv at atura cu pri-
vire la a doua venire este nota dominant a a Sntelor Scripturi. Din
ziua n care prima pereche de oameni a p ar asit cu durere Edenul,
copiii credintei au a steptat venirea Celui F ag aduit pentru a dobor
puterea nimicitorului si a-i aduce iar a si n paradisul pierdut. B arbatii
snti din vechime priveau nainte c atre venirea lui Mesia n slav a, ca
mplinire a n adejdii lor. Lui Enoh, al saptelea urma s al acelora care
locuiser a n Eden, cel care timp de trei secole de vietuire pe p amnt
umblase cu Dumnezeu, i s-a ng aduit s a priveasc a de departe venirea
Eliberatorului. Iat a, zicea el, c a a venit Domnul cu zecile de mii
de snti ai S ai, ca s a fac a o judecat a mpotriva tuturor. (Iuda 14,
15). Patriarhul Iov, n noaptea suferintei lui, exclama cu o ncredere
neclintit a: Stiu c a R ascump ar atorul meu tr aie ste si c a Se va ar ata la
urm a pe p amnt ... voi vedea totu si pe Dumnezeu. Ochii mei l vor
vedea si nu ai altuia. (Iov 19, 25-27) Revenirea lui Hristos pentru [300]
a inaugura domnia neprih anirii a inspirat cele mai sublime si mai
arz atoare declaratii tuturor scriitorilor snti. Poetii si profetii Bibliei
s-au ocupat de acest subiect n cuvinte care ardeau de foc ceresc.
Iar psalmistul cnta despre puterea si maiestatea Regelui lui Israel:
Din Sion des avr sirea frumusetii, de acolo str aluce ste Dumnezeu.
Dumnezeul nostru vine si nu tace.... El strig a spre ceruri sus, si spre
p amnt, ca s a judece pe poporul S au. (Psalmii 50, 2-4). S a se
bucure cerurile si s a se veseleasc a p amntul ... naintea Domnului,
c aci El vine, vine s a judece p amntul; El va judeca lumea cu dreptate
si popoarele dup a credincio sia Lui. (Psalmii 96, 11-13)
258
Vestitorii diminetii 259
Profetul Isaia spunea: Treziti-v a si s ariti de bucurie, cei ce
locuiti n t arn a! C aci roua ta este o rou a d at atoare de viat a si
p amntul va scoate iar a si afar a pe cei morti. ...S a nvie dar mortii
T ai! S a se scoale trupurile mele moarte!... Nimice ste moartea pe
vecie: Domnul Dumnezeu sterge lacrimile de pe toate fetele, si
ndep arteaz a de pe tot p amntul ocara poporului S au; da, Domnul a
vorbit. n ziua aceea, vor zice: Iat a, acesta este Dumnezeul nostru,
n care aveam ncredere c a ne va mntui. Acesta este Domnul, n care
ne ncredeam, acum s a ne veselim, si s a ne bucur am de mntuirea
Lui! (Isaia 26, 19; Isaia 25, 8.9)
Apoi Habacuc, r apit n viziune sfnt a, privea venirea Lui. Dum-
nezeu vine din Teman, si Cel sfnt vine din muntele Paran.... M aretia
Lui acoper a cerurile, si slava Lui umple p amntul. Str alucirea Lui
este ca lumina soarelui. Se opre ste si m asoar a p amntul cu ochiul;
prive ste, si face neamurile s a tremure; muntii cei ve snici se sf arm a,
dealurile cele vechi se pleac a; El umbl a pe c ar ari ve snice.... Ai nc a-
lecat pe caii T ai si Te-ai suit n carul T au de biruint a.... La vederea
Ta, se cutremur a muntii; adncul si ridic a glasul, si si nalt a valurile
n sus. Soarele si luna se opresc n locuinta lor, de lumina s agetilor
Tale care pornesc, de str alucirea sulitei Tale care luce ste. Ie si ca s a [301]
izb ave sti pe poporul T au, s a izb ave sti pe unsul T au! Sf armi acope-
ri sul casei celui r au, o nimice sti din temelii pn a n vrf. (Habacuc
2, 3.4.6.8.10.11.13)
Cnd Mntuitorul era pe punctul de a Se desp arti de ucenicii S ai,
i-a mngiat n necazurile lor cu asigurarea c a va veni iar a si. S a
nu vi se tulbure inima.... n casa Tat alui Meu sunt multe loca suri....
M a duc s a v a preg atesc un loc. Si dup a ce M a voi duce si v a voi
preg ati un loc, M a voi ntoarce si v a voi lua cu Mine. (Ioan 14, 1-3).
Cnd va veni Fiul omului n slava Sa, cu toti sntii ngeri, va sedea
pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor adunate
naintea Lui. (Matei 25, 31.32)
ngerii care au mai z abovit pe Muntele M aslinilor dup a n alta-
rea lui Hristos au repetat si ei ucenicilor f ag aduinta revenirii Sale:
Acest Isus, care S-a n altat la cer din mijlocul vostru, va veni n
acela si fel cum L-ati v azut mergnd la cer. (Faptele Apostolilor 1,
11). Iar apostolul Pavel, vorbind prin Duhul inspiratiei, m arturisea:
C aci, nsu si Domnul, cu un strig at, cu glasul unui arhanghel si cu
trmbita lui Dumnezeu, Se va pogor din cer. (1 Tesaloniceni 4,
16). Proorocul de pe Patmos spunea: Iat a c a El vine pe nori, si orice
ochi l va vedea. Da! Amin. (Apocalipsa 1, 7)
n jurul venirii Sale se adun a slava acelei restatorniciri a tuturor
lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sntilor
S ai prooroci nc a de la ntemeierea lumii (Faptele Apostolilor 3,
21). Atunci st apnirea de lung a durat a a r aului va nimicit a; m-
p ar atiile lumii acesteia vor deveni mp ar atiile Domnului nostru si
ale Hristosului S au; si El va domni n veci de veci (Apocalipsa 11,
15). Slava Domnului se va descoperi si orice f aptur a o va vedea....
Domnul va face s a r asar a mntuirea si lauda n fata tuturor neamuri-
lor.... El va ca o cunun a str alucitoare si o podoab a m areat a pentru
r am a sita poporului. (Isaia 40, 5; 61, 11; 28, 5) Atunci va nte- [302]
meiat a sub ntregul cer mp ar atia pa snic a si mult a vreme a steptat a
a lui Mesia. Tot astfel, Domnul are mil a de Sion, si mngie toate
d arm aturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, si p amntul lui uscat
ca o gr adin a a Domnului.... I se va da slava Libanului, str alucirea
Carmelului si a Saronului.... Nu te vor mai numi P ar asit a, si nu-ti
vor mai numi p amntul un pustiu, ci te vor numi: Pl acerea Mea
este n ea; si tara ta o vor numi Beula.... Cum se bucur a mirele de
mireasa lui, a sa Se va bucura Dumnezeul t au de tine. (Isaia 51, 3;
35, 2; 62, 4.5)
Revenirea Domnului a fost n toate veacurile n adejdea urma silor
S ai adev arati. F ag aduinta Mntuitorului la desp artirea de pe Muntele
M aslinilor, c a va reveni, a luminat viitorul ucenicilor S ai, umplndu-
le inimile de bucurie si n adejde pe care suferinta n-o putea stinge
si ncerc arile s a o umbreasc a. n mijlocul suferintei si a persecutiei,
ar atarea marelui nostru Dumnezeu si Mntuitor Isus Hristos a
fost fericita n adejde. Cnd cre stinii tesaloniceni erau cople siti de
ntristare la nmormntarea celor dragi, care n ad ajduiser a s a tr aiasc a
pentru a martorii revenirii Domnului, Pavel, nv at atorul lor, le
ndrepta atentia c atre nvierea care urma s a se produc a la revenirea
Mntuitorului. Atunci cei morti n Hristos vor nvia si mpreun a cu
cei vii vor r apiti pentru a ntmpina pe Domnul n v azduh.... Si
astfel, spunea el, vom pentru totdeauna cu Domnul. Mngiati-v a
unii pe altii cu aceste cuvinte. (1 Tesaloniceni 4, 16-18)
Pe Patmosul cel stncos, ucenicul iubit a auzit si el f ag aduinta:
Iat a Eu vin curnd, iar r aspunsul lui plin de adorare d a glas ru-
g aciunii bisericii de-a lungul peregrin arii ei: Amin, vino Doamne
Isuse. (Apocalipsa 22, 20)
Din temnit a, de la rug, de pe e safod, unde sntii si martirii au
m arturisit despre adev ar, vine de-a lungul veacurilor exprimarea cre-
dintei si a n adejdii lor. Fiind asigurati de nvierea Sa si n consecint a
si de a lor, la revenirea Sa, pentru motivul acesta, spune unul dintre
ace sti cre stini, ei nu se temeau de moarte si se constata c a erau mai
presus de ea. (Daniel T. Taylor, The Reign of Christ on Earth: or,
The Voice of the Church in All Ages, 33). Erau gata s a mearg a n [303]
mormnt pentru a putea nvia liberi. (Idem, p. 54). Ei l a steptau
pe Domnul lor s a vin a din cer, pe nori cu slava Tat alui S au, ca s a
aduc a celui drept vremurile mp ar atiei. Valdenzii nutreau aceea si
credint a (Idem, pp. 129-133). Wycliffe privea nainte la revenirea
R ascump ar atorului ca n adejde a bisericii. (Idem, pp. 132-134)
Luther declara: Sunt convins cu adev arat c a ziua judec atii nu
va ntrzia trei sute de ani. Dumnezeu nu va putea ng adui mai
mult aceast a lume p ac atoas a.... Ziua cea mare se apropie, zi n care
mp ar atia nelegiuitilor va nimicit a. (Idem, pp. 158, 134)
Aceast a lume mb atrnit a nu este departe de sfr situl ei, spunea
Melanchton. Iar Calvin i ndemna pe cre stini s a nu ezite a dori cu
ardoare ziua venirii lui Hristos ca cel mai remarcabil dintre toate
evenimentele si declara c a ntreaga familie a celor credincio si va
avea n vedere ziua aceasta. Trebuie s a amnzim dup a Hristos,
trebuie s a-L c aut am, s a-L contempl am, zicea el, pn a n zorii
acelei zile mari, cnd Domnul nostru si va manifesta deplin slava
mp ar atiei Sale. (Idem, pp. 158, 134)
Nu a dus Domnul Isus trupul nostru n ceruri?, spunea Knox,
reformatorul scotian, si nu se va rentoarce oare? Stim c a El va
reveni, si aceasta cu mare grab a. Ridley si Latimer, care si-au dat
viata pentru adev ar, a steptau cu credint a revenirea Domnului. Ridley
scria: F ar a ndoial a, lumea cred si de aceea spun merge c atre
sfr sit. S a strig am n inimile noastre mpreun a cu Ioan, slujitorul lui
Dumnezeu, c atre Mntuitorul Hristos: Amin, vino Doamne Isuse.
(Idem, pp. 151, 145)
Gndul revenirii Domnului, spunea Baxter, mi este att de
pl acut si plin de bucurie. (Richard Baxter, Works, vol, 17, p. 555).
A iubi revenirea Sa si a a stepta aceast a fericit a n adejde este lu-
crarea credintei si caracterului sntilor Lui.... Dac a moartea este
ultimul vr ajma s care va distrus la nviere, ne putem da seama ct
de st aruitor trebuie s a se roage si s a doreasc a credincio sii a doua
venire a lui Hristos, pn a cnd va f acut a aceast a cucerire deplin a
si nal a. (Idem, vol. 17, p. 500). Aceasta este ziua pe care toti
credincio sii trebuie s a o doreasc a, s a o n ad ajduiasc a si s a o a stepte, [304]
ca ind mplinirea ntregii lucr ari a mntuirii lor si toate dorintele
si str aduintele suetelor lor.... Gr abe ste, o, Doamne, aceast a zi bi-
necuvntat a! (Idem, vol. 17, pp. 182, 183). Aceasta era n adejdea
bisericii apostolice, a bisericii din pustie si a reformatorilor.
Proorocia nu numai c a profetizeaz a modul si scopul revenirii lui
Hristos, ci prezint a si semnele prin care oamenii pot sti cnd venirea
Lui este aproape. Isus spunea: Vor semne n soare, n lun a si n
stele. (Luca 21, 25). Soarele se va ntuneca, luna nu- si va mai da
lumina ei, stelele vor c adea din cer, si puterile care sunt n ceruri vor
cl atinate. Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu o mare
putere si cu slav a. (Marcu 13, 24-26). Descoperitorul descrie astfel
primul dintre semnele care preced a doua venire: S-a f acut un mare
cutremur de p amnt, soarele s-a f acut negru ca un sac de p ar, si luna
s-a f acut ca sngele. (Apocalipsa 6, 12)
Aceste semne au fost v azute nainte de nceputul secolului al
XIX-lea. Si ca o mplinire a acestei proorocii, n anul 1755 a avut
loc cel mai groaznic cutremur care a fost cunoscut vreodat a. De si n
general este cunoscut sub numele de cutremurul din Lisabona, el s-a
ntins pe o mare parte din Europa, Africa si America. A fost simtit
n Grenlanda, n Indiile de Vest, n insulele Madeira, n Norvegia
si Suedia, Marea Britanie si Irlanda. El s-a extins pe o suprafat a de
4 milioane de mile p atrate. n Africa, socul a fost aproape tot att
de puternic ca si n Europa. O mare parte a ora sului Alger a fost
distrus a; iar la o mic a distant a de Maroc, un sat de 8 sau 10.000 de
locuitori a fost nghitit cu totul. Un val uria s a m aturat coasta Spaniei
si Africii, inundnd ora se si provocnd o mare distrugere.
n Spania si Portugalia, socul s-a manifestat cu o violent a ex-
trem a. La Cadix, valul uxului se spune c a a fost de 18 metri n al-
time. Muntii cei mai mari din Portugalia au fost zguduiti puternic,
din temelie, iar unii dintre ei s-au despicat din vrf si s-au rostogolit [305]
ntr-un mod ciudat, p arti mari dintre ei ind aruncate n v aile nveci-
nate. S-a spus c a au ie sit ac ari din ace sti munti. (Sir Charles Lyell,
Principles of Geology, p. 495)
La Lisabona, n adncurile p amntului s-a auzit un bubuit de
tunet si ndat a dup a aceea o zguduitur a puternic a a distrus o mare
parte din ora s. n timp de aproximativ sase minute, au pierit 60.000
de persoane. La nceput apele oceanului s-au retras l asnd t armul
uscat, apoi au revenit cu violent a, ridicndu-se cu 15 metri si chiar
mai mult deasupra nivelului obi snuit. Printre alte ravagii care au avut
loc la Lisabona n timpul catastrofei, a fost si pr abu sirea unui chei
nou construit, n ntregime din marmur a, foarte costisitor. Un mare
num ar de oameni se refugiaser a acolo, c aci p area un loc sigur de
sc apare, n care ar fost la ad apost de c aderea zidurilor; dar deodat a
cheiul s-a pr abu sit cu toti oameni de pe el si nici un om n-a mai ie sit
la suprafat a. (Idem, p. 495)
Zguduitura cutremurului a fost urmat a imediat de pr abu sirea tu-
turor bisericilor si m an astirilor si aproape a tuturor cl adirilor publice
mari si a peste un sfert din celelalte case. La aproape dou a ore dup a
cataclism, focul a izbucnit n mai multe cartiere, mistuind ora sul cu
deosebit a violent a timp de trei zile, nct acesta a fost cu totul pus-
tiit. Cutremurul s-a produs ntr-o zi de s arb atoare, cnd bisericile si
m an astirile erau arhipline de oameni, dintre care foarte putini au sc a-
pat (Encyclopedia Americana, art. Lisabon, ed. 1831). Groaza
poporului era dincolo de orice imaginatie. Nimeni nu plngea, era
mai presus de lacrimi. Toti alergau ncoace si ncolo, nnebuniti de
groaz a si uimire, b atndu- si fetele si pieptul strignd: Misericor-
dia! A venit sfr situl lumii! Mamele si uitaser a copiii si alergau
tinnd crucixuri n brate. Din nefericire, multi au alergat n biserici
pentru ocrotire; dar n zadar se invocau lucrurile snte, n zadar
mbr ati sau altarele s armanele f apturi; statui, preoti si oameni au fost
ngropati ntr-o ruin a comun a. S-a apreciat c a 90.000 de persoane
si-au pierdut viata n acea zi fatal a. [306]
Dou azeci si cinci de ani mai trziu, a ap arut al doilea semn men-
tionat n profetie: ntunecarea soarelui si a lunii. Ceea ce a f acut ca
acest semn s a e si mai impresionant a fost faptul c a timpul mpli-
nirii lui fusese precis ar atat. n discutia Mntuitorului cu ucenicii
S ai de pe Muntele M aslinilor, dup a descrierea perioadei lungi de
ncercare pentru biseric a cei 1260 de ani de persecutie papal a
cu privire la care El f ag aduise c a necazul avea s a e scurtat, a
mentionat cteva evenimente care aveau s a precead a venirea Sa si a
xat timpul cnd primul dintre ele urma s a e v azut: Dar n zilele
acelea, dup a necazul acesta, soarele se va ntuneca, luna nu- si va
mai da lumina ei. (Marcu 13, 24). Cele 1260 de zile sau ani s-au
ncheiat n anul 1798. ns a, cu un sfert de veac mai nainte, perse-
cutia aproape c a ncetase cu totul. n urma acestei persecutii, dup a
cuvintele lui Hristos, soarele urma s a se ntunece. Astfel c a, la 19
mai 1780, aceast a profetie s-a mplinit.
Aproape cel mai tainic si nc a neexplicat fenomen de felul
acesta, dac a nu chiar singurul ..., este ziua ntunecat a de la 19 mai
1780, ntunecarea cea mai inexplicabil a a ntregii p arti vizibile a
cerului si a atmosferei din Noua Anglie. (R.M. Devens, Our First
Century, p. 89)
Un martor ocular care tr aia n Massachusetts descrie evenimentul
n felul urm ator: Dimineata soarele a r as arit pe un cer curat, dar n
scurt a vreme a fost acoperit. Norii au cobort negri si amenint atori
si din ei izbucneau fulgere si se rostogoleau tunete, c aznd si putin a
ploaie. C atre ora nou a, norii s-au subtiat si au c ap atat o culoare ca
arama sau alama, iar p amntul, stncile, copacii, cl adirile, apele si
oamenii au fost schimbati de aceast a lumin a ciudat a, nep amntean a.
Cteva minute mai trziu, un nor negru si greu s-a r aspndit pe tot
cerul, n afar a de o f sie ngust a la orizont, si era att de ntuneric
cum este de obicei vara la ora nou a seara....
Teama, ngrijorarea si groaza au umplut treptat suetele oameni-
lor. Femeile st ateau la u s a privind tabloul ntunecat; oamenii s-au
ntors de la cmp; tmplarul si-a l asat uneltele, erarul si-a p ar asit [307]
foalele, negustorul tejgheaua. Scolile si-au suspendat cursurile, iar
copiii au fugit tremurnd acas a. C al atorii s-au oprit la ferma cea mai
apropiat a. Ce se va ntmpla? sopteau toate buzele si se ntrebau
toate inimile. P area c a un uragan era gata s a sue peste toat a tara
sau ca si cum venise ziua ncheierii tuturor lucrurilor.
Au fost aprinse lumn ari, iar focul din c amin lucea ciudat ca
ntr-o sear a de toamn a f ar a lun a.... P as arile s-au retras n cotete si
s-au dus la culcare, vitele s-au napoiat n staul ca pentru noapte si
rumegau. Broa stele or ac aiau, p as arile cntau cntece de sear a, iar
liliecii zburau. ns a oamenii stiau c a nu venise noaptea....
Dr. Nathanael Whittaker, pastorul bisericii Tabernacol din Sa-
lem, a tinut slujba religioas a n casa de rug aciune, tinnd o predic a n
care a sustinut c a ntunecimea era supranatural a. S-au tinut adun ari
n multe alte locuri. Textele biblice pentru aceste predici neprev azute
erau f ar a exceptie acelea care ar atau c a ntunericul era n acord cu
profetia Scripturii.... ntunericul a fost foarte dens la scurt a vreme
dup a ora 11. (The Essex Antiquarian, April 1899, vol. 3, nr. 4, pp.
53.54). ntr-o mare parte a t arii ntunericul a fost att de mare n
timpul zilei, nct oamenii n-au putut vedea ct este ceasul, n-au
putut mnca si nici nu si-au putut ndeplini treburile lor casnice f ar a
lumina lumn arilor.
ntinderea acestei ntunecimi a fost extraordinar a. A fost v azut a
cu mult mai spre r as arit dect la Falmouth. C atre apus, ea a ajuns
la cea mai ndep artat a parte din Connecticut si la Albany. Spre sud,
a fost observat a de-a lungul t armului m arii, iar spre nord la limita
pn a la care se ntind a sez arile americane (William Gordon, History
of the Rise, Progress, and Establishment of the Independence of the
U.S.A, vol. 3, p. 57).
ntunecimea intens a a zilei a fost urmat a, cu o or a sau dou a
nainte de c aderea serii, de un cer n parte curat, iar soarele a ap arut
cu toate c a era nc a voalat de o ceat a ntunecat a si deas a. [308]
Dup a apusul soarelui, norii s-au ngr am adit si s-a ntunecat
foarte repede.... Nici ntunericul noptii n-a fost mai putin obi snuit
si mai putin nfrico s ator dect acela al zilei; cu toate c a era aproape
lun a plin a, nu se putea vedea nici un obiect dect cu ajutorul unei
lumini articiale care, atunci cnd era privit a din casele nvecinate
si din alte locuri ndep artate, p area ca un ntuneric egiptean prin
care abia puteau p atrunde razele. (Isaiah Thomas, Massachusetts
Spy; or, American Oracle of Liberty, vol. 10, nr. 472, May 25, 1780).
Un martor ocular al acestei scene spunea: Nu puteam s a nteleg
c a, dac a orice corp luminos din univers ar fost mbr acat ntr-o
ntunecime de nep atruns sau si-ar ncetat existenta, ntunericul
n-ar fost mai complet. (Scrisoarea trimis a de Dr. Samuel Tenney,
din Exeter, New Hampshire. December 1785, n Massachusetts,
Historical Society Collections, 1792, prima serie, vol. 1, p. 97). Cu
toate c a la ora nou a n seara aceea r as arise luna si era aproape plin a,
n-a avut puterea s a risipeasc a umbrele mortii. Dup a miezul noptii
ntunericul a disp arut, iar luna, cnd a fost v azut a imediat dup a aceea,
avea culoarea sngelui.
Ziua de 19 mai 1780 a r amas n istorie ca Ziua ntunecoas a.
Din vremea lui Moise n-a mai fost o ntunecime de aceea si densitate,
ntindere si durat a, care s a fost nregistrat a vreodat a. Si ntreaga
descriere a acestui eveniment, a sa cum ne este redat a de martorii
oculari, este, desigur, conrmarea cuvintelor Domnului, raportate
de proorocul Ioel cu dou azeci si cinci de veacuri mai nainte de a
mplinite: Soarele se va ntuneca, iar luna se va preface n snge
nainte de a veni ziua cea mare si grozav a a Domnului. (Ioel 2, 31)
Hristos i ndemnase pe copiii S ai s a e atenti la semnele revenirii
Sale si s a se bucure, cnd vor vedea semnele revenirii Regelui lor.
Cnd vor ncepe s a se ntmple aceste lucruri, a spus El, atunci
s a v a ridicati capetele; c aci mntuirea voastr a se apropie. [309]
El a ndreptat privirea urma silor S ai c atre pomii care nmugureau
prim avara si a zis: Cnd nverzesc si mbobocesc, stiti c a vara este
aproape. Tot a sa, cnd veti vedea aceste lucruri, s a stiti c a mp ar atia
lui Dumnezeu este aproape. (Luca 21, 28.30.31)
Dar, pe m asur a ce spiritul umilintei si consacr arii n biseric a a f a-
cut loc mndriei si formalismului, iubirea pentru Hristos si credinta
n revenirea Sa s-au r acit. Absorbiti n c autarea de pl aceri si afaceri
lume sti, aceia care pretindeau a poporul lui Dumnezeu au fost
orbi la sfaturile Mntuitorului cu privire la semnele revenirii Sale.
nv at atura cu privire la a doua venire fusese neglijat a; Scripturile,
care vorbeau despre aceasta, au fost ntunecate de interpret ari ero-
nate, pn a cnd au fost ignorate si uitate ntr-o mare m asur a. Aceast a
situatie s-a manifestat ndeosebi n bisericile din America. Liber-
tatea si confortul de care s-au bucurat toate clasele sociale, dorinta
ambitioas a dup a bog atie si lux, care d adea na stere unei nchin ari
avide dup a c stigarea de bani si dorinta nest avilit a dup a populari-
tate si putere, care p areau s a e la ndemna tuturor, i-au f acut pe
oameni s a- si concentreze interesele si n adejdile asupra lucrurilor
vietii acesteia si s a ndep arteze cndva, n viitor, ziua solemn a, cnd
ordinea actual a a lucrurilor va trece.
Cnd Mntuitorul a ar atat urma silor S ai semnele revenirii Sale,
El a profetizat starea de p ac ato senie care va exista chiar nainte de
a doua Sa venire. Ca si n zilele lui Noe, va o activitate si o aler-
gare dup a afaceri lume sti si dup a c autarea de pl aceri cump arnd,
vnznd, cl adind, zidind, c as atorindu-se si dnd n c as atorie m-
preun a cu uitarea lui Dumnezeu si a vietii viitoare. Pentru aceia care
vor tr ai n vremea aceasta, sfatul lui Hristos este: Luati seama la
voi n siv a, ca nu cumva s a vi se ngreuneze inimile cu mbuibare de
mncare si b autur a, si cu ngrijor arile vietii acesteia, si astfel ziua
aceea s a vin a f ar a veste asupra voastr a. Vegheati dar n tot timpul
si rugati-v a, ca s a aveti putere s a sc apati de toate lucrurile acestea,
care se vor ntmpla, si s a stati n picioare naintea Fiului omului.
(Luca 21, 34.36)
Starea bisericii n aceast a vreme este ar atat a n cuvintele Mntu-
itorului din Apocalipsa: ti merge numele c a tr aie sti, dar e sti mort.
Iar acelora care refuz a s a se trezeasc a din siguranta lor f ar a grij a, le [310]
este adresat a avertizarea solemn a: Dac a nu veghezi, voi veni ca un
hot, si nu vei sti n care ceas voi veni peste tine. (Apocalipsa 3, 1.3)
A fost necesar ca oamenii s a e treziti n fata primejdiei, spre a
se preg ati pentru evenimentele solemne legate de nchiderea timpu-
lui de prob a. Profetul lui Dumnezeu declar a: Dar mare este ziua
Domnului si foarte nfrico sat a: cine o poate suferi? Cine poate sta
n picioare atunci cnd se va ar ata Acela ai c arui ochi sunt att de
curati nct nu pot s a vad a r aul, si nu poate privi nelegiuirea? (Ioel
2, 11; Habacuc 1, 13). Pentru aceia care strig a: Dumnezeule, noi
Te cunoa stem, dar care au c alcat leg amntul Lui si s-au ndreptat
n grab a spre alt dumnezeu, ascunznd p acatul n inima lor si iubind
c aile nedrept atii pentru ace stia ziua Domnului este ntunecime
si nu lumin a, chiar foarte ntunecat a si nici o lumin a nu va nc a.
(Osea 8, 2; Psalmii 16, 4; Amos 5, 20). n vremea aceea, voi scor-
moni Ierusalimul cu felinare, si voi pedepsi pe toti oamenii care se
bizuiesc pe drojdiile lor, si zic n inima lor: Domnul nu va face
nici bine, nici r au ( Tefania 1, 12). Voi pedepsi zice Domnul
lumea, pentru r autatea ei si pe cei r ai pentru nelegiuirile lor; voi
face s a nceteze mndria celor trufa si, si voi dobor semetia celor
asupritori. (Isaia 13, 11). Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea
s a-i izb aveasc a.... Averile lor vor de jaf si casele lor vor pustiite.
( Tefania 1, 18.13).
Profetul Ieremia, privind nainte spre acest timp groaznic, ex-
clama: Cum m a doare n auntrul inimii mele!... Nu pot s a tac! C aci
auzi, suete, sunetul trmbitei si strig atul de r azboi. Se veste ste
d armare peste d armare. (Ieremia 4, 19.20)
Ziua aceea este o zi de mnie, o zi de necaz si de groaz a, o zi
de pustiire si nimicire, o zi de ntuneric si negur a, o zi de nori si de
ntunecime, o zi n care va r asuna trmbita si strig atele de r azboi.
( Tefania 1, 15.16). Iat a, vine ziua Domnului, care va preface tot [311]
p amntul n pustiu, si va nimici pe toti p ac ato sii de pe el. (Isaia 13,
9)
n vederea acelei zile mari, Cuvntul Domnului, n limbajul cel
mai solemn si mai impresionant, cheam a poporul S au s a se trezeasc a
din letargia lui spiritual a si s a caute fata Lui cu poc aint a si umilint a:
Sunati din trmbit a n Sion! Sunati n gura mare pe muntele Meu
cel sfnt, ca s a tremure toti locuitorii t arii. C aci vine ziua Domnului,
este aproape! Sunati cu trmbita n Sion! Vestiti un post, chemati
o adunare de s arb atoare! Strngeti poporul, tineti o adunare sfnt a!
Aduceti pe b atrni, strngeti copiii.... S a ias a mirele din c amara lui,
si mireasa din odaia ei! Preotii slujitorii Domnului, s a plng a ntre
tind a si altar.... ntoarceti-v a la Mine, cu toat a inima, cu post, cu
plnset si bocet! Sf siati-v a inimile nu hainele, si ntoarceti-v a la
Domnul, Dumnezeul vostru, c aci El este milostiv si plin de ndurare,
ndelung r abd ator si bogat n bun atate (Ioel 2, 1.15-17.12.13).
Pentru a preg ati un popor care s a stea n ziua Domnului, urma s a
e adus a la ndeplinire o mare lucrare de reform a. Dumnezeu a v azut
c a multi dintre aceia care se numesc poporul S au nu cl adesc pentru
ve snicie si, n mila Sa, este gata s a le trimit a o solie de avertizare
pentru a-i trezi din indiferenta lor si a-i determina s a se preg ateasc a
pentru ziua Domnului.
Aceast a avertizare este prezentat a n Apocalipsa capitolul 14.
Aici, ntreita solie este prezentat a ca ind proclamat a de inte ce-
re sti si urmat a imediat de venirea Fiului omului pentru a ndeplini
seceri sul p amntului. Primul din aceste avertismente anunt a apro-
pierea judec atii. Profetul a v azut un nger zburnd prin mijlocul
cerului cu o Evanghelie ve snic a pentru ca s a o vesteasc a locuitorilor
p amntului. El zicea cu glas tare: Temeti-v a de Dumnezeu, si dati-I
slav a, c aci a venit ceasul judec atii Lui; si nchinati-v a Celui ce a
f acut cerul si p amntul, marea si izvoarele apelor! (Apocalipsa
14, 6.7) [312]
Aceast a solie este declarat a a o parte din Evanghelia ve snic a.
Lucrarea predic arii Evangheliei n-a fost ncredintat a ngerilor, ci a
fost dat a oamenilor. ngerii snti au fost folositi n dirijarea acestei
lucr ari si au r aspunderea marilor evenimente pentru mntuirea oa-
menilor. Dar vestirea efectiv a a Evangheliei este adus a la ndeplinire
de slujitorii lui Hristos de pe p amnt.
B arbatii credincio si, care au fost ascult atori de ndemnurile Du-
hului lui Dumnezeu si ale nv at aturilor Cuvntului S au, urmau s a
vesteasc a lumii aceast a avertizare. Ei au fost aceia care au luat seama
la cuvntul cel sigur al profetiei, la lumina care str aluce ste ntr-
un loc ntunecos pn a se va cr apa de ziu a si va r as ari luceaf arul de
dimineat a. (2 Petru 1, 19). Ei au c autat cunoa sterea de Dumnezeu
mai mult dect toate comorile ascunse, socotind-o mai bun a dect
argintul si venitul adus de ea, mai de pret dect aurul. (Proverbe 3,
14). Si Domnul le-a descoperit lucrurile mari ale mp ar atiei. Priete-
nia Domnului este pentru cei ce se tem de El, si leg amntul f acut cu
El le d a nv at atur a. (Psalmii 25, 14)
Nu teologii scoliti au nteles acest adev ar si nu ei s-au angajat
n vestirea lui. Dac a ace stia ar fost ni ste veghetori credincio si,
cercetnd cu st aruint a si cu rug aciune Scripturile, ar cunoscut
timpul din noapte, profetiile le-ar descoperit evenimentele gata
s a aib a loc. Dar ei n-au ocupat aceast a pozitie si solia a fost dat a
altor b arbati mai umili. Isus spunea: Umblati ca unii care aveti
lumina. (Ioan 12, 35). Aceia care ntorc spatele luminii pe care
Dumnezeu le-a dat-o sau care neglijeaz a s a o caute atunci cnd ea
este la ndemna lor, sunt l asati n ntuneric. Iar Mntuitorul declar a:
Cine M a urmeaz a pe Mine nu va umbla n ntuneric, ci va avea
lumina vietii. (Ioan 8, 12). Toti aceia care caut a avnd un singur
scop, s a fac a voia lui Dumnezeu, lund seama la lumina dat a deja,
vor primi o lumin a mai mare; o stea de lumin a cereasc a va trimis a
s a c al auzeasc a aceste suete n tot adev arul. [313]
La prima venire a lui Hristos, preotii si c arturarii din Cetatea
Sfnt a, c arora le-au fost ncredintate revelatiile lui Dumnezeu, ar
putut discerne semnele timpului si ar putut vesti venirea Ce-
lui F ag aduit. Astfel, profetia lui Mica ar atase locul na sterii Sale;
Daniel specicase timpul venirii Lui (Mica 5, 2; Daniel 9, 25). Dum-
nezeu ncredintase aceste profetii conduc atorilor iudei. Erau deci
vinovati c a n-au stiut si n-au f acut cunoscut poporului c a venirea
lui Mesia era la u s a. Ne stiinta lor nu era dect urmarea unei negli-
jente p ac atoase. Iudeii cl adeau monumente n cinstea proorocilor lui
Dumnezeu omorti, n timp ce, prin respectul fat a de oamenii mari
ai p amntului, aduceau cinstire slujitorilor lui Satana. Absorbiti de
lupta lor ambitioas a pentru loc si putere printre oameni, au pierdut
din vedere onorurile divine oferite de Regele cerului.
Cu un interes profund si plin de respect, b atrnii lui Israel ar
trebuit s a studieze locul, timpul si mprejur arile celui mai mare
eveniment din istoria omenirii: venirea Fiului lui Dumnezeu, pentru
a aduce la ndeplinire mntuirea omului. Tot poporul ar trebuit s a
vegheze si s a a stepte pentru a printre primii care s a-L salutat pe
R ascump ar atorul lumii. ns a, iat a c a la Betleem doi c al atori obositi,
veniti din ndep artatele coline ale Nazaretului, str abat str azile nguste
c atre partea r as aritean a a ora sului, c autnd n zadar un loc de odihn a
si un ad apost pentru noapte. Nici o u s a nu se deschide s a-i primeasc a.
ntr-un grajd mizerabil, preg atit pentru vite, au g asit n cele din urm a
ad apost si acolo S-a n ascut Mntuitorul lumii.
ngerii cerului au v azut slava pe care Fiul lui Dumnezeu o mp ar-
t a sise cu Tat al nainte de a lumea si priviser a nainte cu un interes
profund spre venirea Sa pe p amnt, ca ind un eveniment nsotit
de cea mai mare bucurie pentru toti oamenii. ngerii ace stia au fost
rnduiti s a aduc a vestea cea bun a acelora care erau preg atiti s a o
primeasc a si care erau plini de bucurie s a o fac a cunoscut locuitorilor
p amntului. Hristos Se coborse s a ia asupra Sa natura omului; El
urma s a poarte o povar a innit a de suferint a atunci cnd a trebuit [314]
s a- Si dea viata ca jertf a pentru p acat; ns a ngerii doriser a ca si n
umilinta Sa Fiul Celui Preanalt s a apar a naintea oamenilor cu o
demnitate si cu o slav a corespunz atoare caracterului S au. Se vor
aduna oare oamenii mari ai lumii n capitala lui Israel pentru a saluta
venirea Lui? l vor prezenta oare legiunile de ngeri multimii celor
care a steptau?
Un nger vizit a p amntul pentru a vedea cti sunt preg atiti s a-L
primeasc a pe Isus. Dar nu a g asit nici un semn de a steptare. El nu a
auzit nici un glas de laud a si de triumf pentru c a timpul venirii lui
Mesia era la u si. ngerul z abovi ctva timp asupra cet atii alese si a
templului, unde prezenta divin a se manifestase timp de veacuri, dar
si acolo a v azut aceea si nep asare. Preotii, n fastul si mndria lor,
aduceau jertfe ntinate la templu. Fariseii se adresau oamenilor cu
glas tare sau f aceau rug aciuni pline de ncumetare la colturile str a-
zilor. n palatele regilor, n adun arile lozolor, n scolile rabinilor,
toti erau la fel de ignoranti si nep as atori fat a de faptul minunat care
umpluse tot cerul de bucurie si laud a, c a R ascump ar atorul omenirii
era gata s a vin a pe lume.
Nu era nici o dovad a c a Isus era a steptat si nici o preg atire pentru
Printul Vietii. Plin de uimire, solul ceresc era gata s a se ntoarc a n
ceruri cu ve sti pline de tristete, cnd iat a c a a descoperit o grup a de
p astori care vegheau lng a turma lor noaptea si priveau la cerul n-
stelat si cercetau profetia lui Mesia care urma s a Se nasc a pe p amnt,
dorind dup a venirea R ascump ar atorului lumii. Iat a aici o grup a pre-
g atit a s a primeasc a solia cereasc a. Si deodat a, ngerul Domnului
s-a descoperit, aducnd cu mare bucurie ve stile bune. Apoi, slava
cereasc a inund a toat a colina, n timp ce grupa nenum arat a de ngeri
s-a descoperit p astorilor, si, ca si cnd bucuria era prea mare ca s a
o aduc a un singur sol din ceruri, o multime de glasuri izbucnesc
ntr-un cor, pe care ntr-o zi l vor cnta toate popoarele celor mn-
tuiti: Slav a lui Dumnezeu n locurile nalte, si pe p amnt pace si
bun a nvoire ntre oameni. (Luca 2, 14) O, ce lectie este aceast a [315]
istorie minunat a a Betleemului! Cum mustr a ea necredinta noastr a,
mndria si multumirea noastr a de sine! Cum ne avertizeaz a ea s a
m atenti ca nu cumva, prin indiferenta noastr a ucig atoare, s a nu
discernem semnele timpului si deci s a nu cunoa stem ziua cercet arii
noastre.
Nu numai pe dealurile Iudeii, nu numai printre p astorii umili au
g asit ngerii a stept atori ai venirii lui Mesia. Si n t arile p agne erau
unii care-L a steptau; erau oameni ntelepti, bogati si nobili, lozo
ai Orientului. Cercet atori ai naturii, magii l v azuser a pe Dumnezeu
n lucrarea minilor Sale. Din Scripturile evreilor, ei nteleseser a
c a o stea se va ridica din Iacov si cu o dorint a sincer a a steptau
venirea Sa, care urma s a e nu numai mngierea lui Israel, ci si
o Lumin a care s a lumineze Neamurile si pentru mntuire pn a la
marginile p amntului (Luca 2, 25.32; Faptele Apostolilor 13, 47).
Ei erau cercet atori dup a lumin a si lumina de la tronul lui Dumnezeu
iluminase calea pentru picioarele lor. n timp ce preotii si rabinii din
Ierusalim, p azitorii rnduiti si exponentii adev arului, erau nv aluiti
n ntuneric, steaua trimis a de Cer i-a condus pe ace sti str aini dintre
neamuri la locul na sterii Regelui nou n ascut.
Pentru aceia care-L caut a, Hristos va veni pentru a doua
oar a f ar a p acat spre mntuire. (Evrei 9, 28). Asemenea ve stilor
despre na sterea Mntuitorului, solia celei de a doua veniri n-a fost
ncredintat a conduc atorilor religio si ai poporului. Ei nu p astraser a
leg atura cu Dumnezeu si respinseser a lumina din cer; de aceea ei
n-au fost n num arul descris de apostolul Pavel: Dar voi fratilor, nu
sunteti n ntuneric, pentru ca ziua aceea s a v a prind a ca un hot. Voi
toti sunteti i ai luminii si i ai zilei. Noi nu suntem ai noptii, nici ai
ntunericului. (1 Tesaloniceni 5, 4.5.)
Str ajerii de pe zidurile Sionului ar trebuit s a e primii care s a
prind a vestea venirii Mntuitorului, primii care s a- si nalte glasul
spre a vesti apropierea Sa, primii care s a-i avertizeze pe oameni s a
se preg ateasc a pentru venirea Sa. Dar ei se simteau bine, visnd pace [316]
si sigurant a, n timp ce oamenii dormeau n p acatele lor. Isus a v azut
biserica Sa asemenea unui smochin neroditor, acoperit cu frunze
pline de pretentii, dar f ar a rodul pretios. ra o p azire ngmfat a a
formelor religiei, n timp ce lipsea spiritul adev aratei umilinte, al
poc aintei si credintei singurul care putea oferi lui Dumnezeu o
slujire pe care s a o primeasc a. n locul darurilor Duhului, se mani-
festau mndria, formalismul, slava de sart a si ap asarea. O biseric a
apostaziat a, care a nchis ochii fat a de semnele timpului. Dumnezeu
nu i-a p ar asit si nici n-a l asat credincio sia Sa s a sl abeasc a, dar ei
s-au dep artat de El si s-au desp artit de dragostea Lui. Pentru c a ei au
refuzat s a aduc a la ndeplinire conditiile, f ag aduintele Sale nu s-au
mplinit fat a de ei.
Aceasta este urmarea sigur a a neglij arii de a aprecia si folosi
lumina si privilegiile pe care le revars a Dumnezeu. Dac a biserica
nu va urma providenta pe care El o arat a, primind orice raz a de
lumin a si ndeplinind orice datorie cunoscut a, religia va degenera n
mod inevitabil n p azirea unor forme, iar spiritul unei evlavii vitale
va disp area. Acest adev ar a fost ilustrat de repetate ori n istoria
bisericii. Dumnezeu cere de la poporul S au faptele credintei si o
ascultare corespunz atoare cu binecuvnt arile si privilegiile acordate.
Ascultarea cere un sacriciu si implic a o cruce; si pentru motivul
acesta, multi dintre cei care se pretind urma si ai lui Hristos au refuzat
s a primeasc a lumina din ceruri si asemenea iudeilor din vechime, n-
au cunoscut timpul cercet arii lor (Luca 19, 44) Din cauza mndriei si
necredintei lor, Domnul a trecut pe lng a ei si a descoperit adev arul
S au acelora, care, ca si p astorii din Betleem si magii din r as arit, au
luat seama la lumina pe care au primit-o. [317]
Capitolul 18 Un reformator american
Un fermier cinstit si drept , care ajunsese s a se ndoiasc a
de autoritatea divin a a Scripturilor si care totu si dorea sincer s a
cunoasc a adev arul, a fost b arbatul ales n mod deosebit de Dumnezeu
pentru a n avangarda vestirii celei de a doua veniri a lui Hristos.
Asemenea multor reformatori, William Miller se luptase la nceputul
vietii cu s ar acia si a nv atat astfel marile lectii ale perseverentei
si ale t ag aduirii de sine. Membrii familiei din care provenea se
caracterizau printr-un spirit de independent a si iubitori de libertate,
prin putere de rezistent a, de patriotism erbinte tr as aturi care
predominau si n caracterul s au. Tat al s au fusese c apitan n armata
Revolutiei si sacriciilor f acute de el n lupte si suferintelor din acea
perioad a zbuciumat a se datoreaz a s ar acia din prima parte a vietii lui
Miller.
Avea o constitutie zic a s an atoas a si chiar n copil arie f acuse
dovad a c a are o putere intelectual a mai mult dect obi snuit a. Pe
m asur a ce cre stea, aceasta devenea si mai accentuat a. Mintea lui era
activ a si bine dezvoltat a si avea o sete neobi snuit a de a cunoa ste.
Cu toate c a nu se bucurase de avantajele educatiei dintr-un colegiu,
dragostea lui pentru studiu si deprinderea unei cuget ari ngrijite,
precum si a unui spirit critic au f acut din el un b arbat cu o judecat a
s an atoas a si cu vederi largi. El avea un caracter moral f ar a repro s
si o reputatie de invidiat, ind unanim respectat pentru integritatea,
echilibrul si d arnicia lui. Prin consecvent a si perseverent a a c stigat
de timpuriu competent a, mentinndu- si n continuare obiceiul lui de [318]
a studia. A ndeplinit diferite slujbe civile si militare de ncredere,
iar drumurile c atre bog atie si onoruri i p areau larg deschise.
Mama lui avea o evlavie curat a si el, din copil arie, fusese impre-
sionat de problemele religioase. Cu toate acestea, din tinerete fusese
dus n societatea dei stilor, a c aror inuent a era foarte puternic a dato-
rit a faptului c a ace stia erau n majoritate cet ateni buni, oameni cu
tr as aturi umanitare si caritabile. Tr aind a sa cum tr aiau ei, n mijlocul
unor institutii cre stine, caracterele lor fuseser a modelate pn a la un
273
anumit punct de mediul nconjur ator. Capacit atile deosebite care le-
au c stigat respectul si ncrederea se datorau Bibliei; si totu si aceste
daruri bune deveniser a att de pervertite, nct exercitau o inuent a
mpotriva Cuvntului lui Dumnezeu. Unindu-se cu ace sti b arbati,
Miller a ajuns s a nutreasc a sentimentele lor. Interpret arile Scripturii
din acea perioad a prezentau greut ati care i p areau de netrecut; to-
tu si aceast a credint a nou a, care punea deoparte Biblia, nu-i oferea
nimic mai bun n schimb, a sa c a a r amas mai departe nemultumit.
Totu si, timp de 12 ani a continuat s a sustin a aceste vederi. Dar la
vrsta de 34 de ani, Duhul Sfnt l-a impresionat, convingndu-l c a
este p ac atos. n toate c aut arile sale de pn a atunci, n-a putut g asi o
asigurare a fericirii dincolo de mormnt. Viitorul i p area ntunecat
si sumbru. Referindu-se mai trziu la simt amintele lui din vremea
aceea, spunea:
Gndul nimicirii m a ngheta si m a ducea la dezn adejde, iar ziua
socotelilor era pentru toti o distrugere sigur a. Cerurile erau ca arama,
deasupra capului, iar p amntul de sub picioare era ca erul. Ve snicia
ce era oare? Si moartea de ce mai exista? Cu ct gndeam mai
mult, cu att eram mai departe de explicatie. Cu ct m a adnceam n
cugetarea aceasta, cu att mai contradictorii erau concluziile. Am
ncercat s a nu mai gndesc, dar gndurile nu le puteam st apni. Eram
cu adev arat nenorocit, dar nu ntelegeam cauza. Am murmurat si
m-am plns, dar nu stiam de ce. mi d adeam seama c a eram r au, dar
nu stiam cum si unde s a g asesc binele. M-am jelit, dar f ar a n adejde. [319]
n aceast a stare a continuat timp de cteva luni. Deodat a,
spunea el, caracterul Mntuitorului a impresionat cu putere mintea
mea. Se p area c a exist a o int a att de bun a si de miloas a care
s a isp a seasc a nelegiuirile noastre, si prin aceasta s a ne salveze de
suferint a si de pedeapsa p acatului. Imediat am simtit ct de iubitoare
poate aceast a int a si mi-am nchipuit c a m a pot arunca n bratele
Sale si s a m a ncred n mila unuia ca El. Dar s-a ridicat ntrebarea:
Cum se poate dovedi c a exist a o astfel de Fiint a? Am descoperit c a
n afar a de Biblie nu se g ase ste nici o dovad a de existenta unui a sa
Mntuitor sau chiar a unei st ari viitoare....
Si am nteles c a Biblia scotea n evident a tocmai un astfel de
Mntuitor de care aveam eu nevoie; si am fost uimit s a descop ar cum
o carte neinspirat a dezvolt a ni ste principii att de perfect adaptate
nevoilor unei lumi c azute. Am fost constrns s a admit c a Scripturile
Un reformator american 275
trebuiau s a e o descoperire de la Dumnezeu. Studiul lor a devenit
pl acerea mea; iar n Isus am g asit un prieten. Mntuitorul a devenit
pentru mine primul dintre zeci de mii de prieteni; iar Scripturile,
care mai nainte pentru mine erau ntunecate si contradictorii, au
devenit o candel a pentru picioarele mele si o lumin a pe c ararea
mea. Mintea mi s-a lini stit si mi s-a limpezit. Am constatat c a
Domnul Dumnezeu este o stnc a n mijlocul oceanului vietii. Biblia
a devenit apoi studiul meu de c apetenie si pot spune cu adev arat c a
am cercetat-o cu o mare pl acere. Am g asit acea jum atate despre care
nu mi s-a vorbit niciodat a. M-am ntrebat atunci de ce nu v azusem
mai nainte frumusetea si m aretia ei si m-am minunat cum de am
putut-o respinge. Am descoperit tot ce-mi putea dori inima si un bun
leac pentru toate bolile suetului. Am pierdut gustul pentru orice
alt a lectur a si mi-am ndreptat inima s a primesc ntelepciune de la
Dumnezeu. (S.Bliss, Memoirs of W.Miller, p. 65-67)
Miller si-a m arturisit n mod deschis credinta n religia pe care
o dispretuise. Dar prietenii lui necredincio si n-au ntrziat s a aduc a
toate acele argumente pe care el nsu si le sustinuse mpotriva au-
torit atii divine a Scripturilor. Atunci nu era preg atit s a r aspund a;
dar a rationat c a, dac a Biblia este o descoperire de la Dumnezeu,
trebuie s a e consecvent a cu ea ns a si; si dac a a fost dat a pentru [320]
ndrumarea omului, trebuie s a e adaptat a la ntelegerea lui. S-a
hot art s a studieze Scripturile pentru sine si s a se asigure dac a toate
contrazicerile aparente se pot armoniza.
ncercnd s a pun a deoparte p arerile preconcepute si renuntnd
la comentarii, a comparat verset cu verset cu ajutorul trimiterilor
si ale concordantei. Si-a continuat studiul ntr-un mod ordonat si
metodic; ncepnd cu Geneza si citind verset cu verset, n-a mers mai
repede dect pe m asura ntelegerii pasajelor clar descoperite, nct
s a-l libereze de toate nedumeririle. Cnd descoperea ceva neclar,
obiceiul lui era s a-l compare cu toate textele care aveau aceea si
leg atur a cu problema n studiu. Oric arui cuvnt i era ng aduit s a- si
aib a propria greutate asupra subiectului din text si, dac a ntelegerea
lui se armoniza cu pasajele colaterale, nu mai era nici o dicultate.
n felul acesta, cnd ajungea la un pasaj greu de nteles, g asea expli-
catia n alte p arti ale Scripturilor. Pe m asur a ce studia cu rug aciune
st aruitoare pentru iluminare divin a, ceea ce mai nainte i se p aruse
ntunecat ntelegerii, acum era claricat. A experimentat adev arul
cuvintelor psalmistului: Descoperirea cuvintelor Tale d a lumin a,
d a pricepere celor f ar a r autate (Psalmii 119, 130).
Cu un interes profund a studiat cartea lui Daniel si Apocalipsa,
folosind acelea si principii de interpretare ca si n celelalte c arti
ale Bibliei, si a descoperit, spre marea lui bucurie, c a simbolurile
profetice puteau ntelese. A v azut c a toate profetiile se mpliniser a
literal; c a toate gurile, metaforele, parabolele, asem an arile etc.,
e c a erau explicate ntr-o leg atur a imediat a, e c a termenii n care
erau exprimate erau deniti n alt a parte a Scripturii, si cnd se
explicau n felul acesta trebuiau ntelese literal. Am fost n felul
acesta satisf acut, spunea el, c a Biblia este un sistem al adev arurilor
descoperite, date att de clar si simplu, nct omul nestatornic, orict
de nepriceput ar , nu poate s a se r at aceasc a n ea. (Bliss, p. 70). [321]
Verig a dup a verig a din lantul adev arului i-au r aspl atit eforturile,
atunci cnd a schitat, pas cu pas, liniile mari ale profetiei. ngerii din
ceruri i c al auzeau mintea, claricnd Scripturile ntelegerii sale.
Lund apoi ca un criteriu modul n care se mpliniser a profetiile
din trecut, prin care s a judece mplinirea acelora care erau nc a n
viitor, s-a convins c a credinta popular a cu privire la o domnie spiri-
tual a a lui Hristos un mileniu p amntesc nainte de sfr situl lumii
nu era sustinut a de Cuvntul lui Dumnezeu. Aceast a nv at atur a,
indicnd c atre o mie de ani de neprih anire si pace nainte de veni-
rea personal a a Domnului, ndep arta groz aviile zilei lui Dumnezeu.
Dar orict de pl acut p area acest gnd, el era contrar nv at aturilor lui
Hristos si ale apostolilor, care ar atau c a grul si neghina trebuie s a
creasc a mpreun a pn a la seceri s, adic a sfr situl lumii; c a oamenii
nelegiuiti si am agitorii vor merge din r au n mai r au; c a n zilele
de pe urm a vor vremuri grele; si c a mp ar atia ntunericului va
continua s a existe pn a la venirea Domnului si va nimicit a prin
suarea gurii Sale si distrus a cu str alucirea ar at arii Sale. (Matei 13,
30.38-41; 2 Timotei 3, 13, 1; 2 Tesaloniceni 2, 8)
nv at atura cu privire la poc ainta ntregii lumi si la domnia spi-
ritual a a lui Hristos n-a fost sustinut a de c atre biserica apostolic a.
n general, n-a fost primit a nici de cre stini pn a pe la nceputul
secolului al XVIII-lea. Ca oricare alt a r at acire, urm arile ei aveau
s a e rele. Ea i nv ata pe oameni s a a stepte venirea Domnului ca
avnd loc trziu n viitor si-i f acea s a nu dea atentie semnelor care
anuntau revenirea Sa. Aceast a nv at atur a producea un simt amnt
de ncredere si de sigurant a care nu avea nici un temei sigur si i
conducea pe multi s a neglijeze preg atirea necesar a pentru a-L ntlni
pe Domnul lor.
Miller a nteles c a venirea lui Hristos, literal a si personal a, este
prezentat a clar n Scripturi. Pavel spune: C aci nsu si Domnul, cu
un strig at, cu glasul unui arhanghel si cu trmbita lui Dumnezeu Se
va pogor din cer. (1 Tesaloniceni 4, 16). [322]
Iar Mntuitorul declar a: Vor vedea pe Fiul omului venind pe
norii cerului cu putere si cu o mare slav a. C aci, cum iese fulgerul de
la r as arit si se vede pn a la apus, a sa va venirea Fiului omului.
(Matei 24, 30.27). El va nsotit de toate o stile cerului. Va veni
Fiul omului n slava Sa, cu toti sntii ngeri. (Matei 25, 31). El va
trimite pe ngerii S ai cu trmbita r asun atoare, si vor aduna pe ale sii
Lui. (Matei 24, 31)
La venirea Sa mortii cei drepti vor nviati, iar dreptii cei vii
vor schimbati. Nu vom adormi toti, spune Pavel, dar toti vom
schimbati, ntr-o clip a, ntr-o clipeal a din ochi, la cea din urm a
trmbit a. Trmbita va suna, mortii vor nvia nesupu si putrezirii, si
noi vom schimbati. C aci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii,
s a se mbrace n neputrezire, si trupul acesta muritor s a se mbrace n
nemurire. (1 Corinteni 15, 51-53). Iar n Epistola c atre Tesaloniceni,
dup a descrierea venirii Domnului, spune: nti vor nvia cei morti
n Hristos: apoi noi cei vii, care vom r amas, vom r apiti toti
mpreun a cu ei, n nori, ca s a ntmpin am pe Domnul n v azduh; si
astfel vom totdeauna cu Domnul. (1 Tesaloniceni 4, 16.17)
Poporul S au nu va primi mp ar atia pn a la a doua venire perso-
nal a a lui Hristos. Mntuitorul spunea: Cnd va veni Fiul omului
n slava Sa, cu toti sntii ngeri, va sedea pe scaunul de domnie al
slavei Sale. Toate neamurile vor adunate naintea Lui, El i va
desp arti pe unii de altii cum desparte p astorul oile de capre; si va
pune oile la dreapta, iar caprele la stnga Lui. Atunci mp aratul va
zice celor de la dreapta Lui: Veniti binecuvntatii Tat alui Meu de
mo steniti mp ar atia, care v-a fost preg atit a de la ntemeierea lumii.
(Matei 25, 31-34). Am v azut din Scripturile deja citate c a, atunci
cnd vine Fiul omului, cei morti sunt nviati n neputrezire, iar cei
vii sunt schimbati. Prin aceast a schimbare mare ei sunt preg atiti
s a primeasc a mp ar atia; c aci Pavel zice: Carnea si sngele nu pot [323]
mo steni mp ar atia lui Dumnezeu; nici putrezirea nu poate mo steni
neputrezirea. (1 Corinteni 15, 50). Omul n starea lui actual a este
muritor, supus putrezirii; dar mp ar atia lui Dumnezeu nu va supus a
putrezirii, ea d ainuind ve snic. De aceea omul, n starea lui actual a,
nu poate intra n mp ar atia lui Dumnezeu. Dar cnd va veni Isus, El
va da nemurire poporului S au; si i va chema s a primeasc a mp ar atia
ai c arei mo stenitori fuseser a pn a atunci.
Aceste texte, precum si multe altele, au dovedit cu claritate lui
Miller c a evenimentele care erau a steptate n general s a aib a loc
nainte de venirea lui Hristos, cum ar domnia universal a a p acii
si ntemeierea mp ar atiei lui Dumnezeu pe p amnt, urmau s a se
realizeze dup a a doua venire. Mai mult dect att, toate semnele
timpului, ct si starea lumii corespundeau cu descrierea profetic a
a zilelor din urm a. A fost constrns s a conchid a, numai pe baza
studiului Scripturii, c a timpul rezervat pentru r amnerea p amntului
n starea lui actual a era gata s a se ncheie.
O alt a dovad a care mi-a impresionat mintea cu putere, spunea
el, a fost cronologia Scripturilor. Am nteles c a evenimentele pro-
fetizate care se mpliniser a n trecut avuseser a loc adeseori ntr-un
timp anume. Cei o sut a dou azeci de ani ai potopului (Geneza 6, 3);
cele sapte zile care urmau s a-l precead a mpreun a cu cele patruzeci
de zile de ploaie amintite n Geneza 7, 4; cei patru sute de ani de
robie ai semintiei lui Avraam (Geneza 15, 13); cele trei zile din
visul pitarului si al paharnicului (Geneza 40, 12-20); cei sapte ani
ai lui Faraon (Geneza 41, 28-54); cei patruzeci de ani din pustie
(Numeri 14, 34); cei trei ani si jum atate de foamete (1 Regi 17, 1;
vezi Luca 4, 25); cei saptezeci de ani de robie (Ieremia 25, 11); cele
sapte vremi ale lui Nebucadnetar (Daniel 4, 13-16); si cele sapte
s apt amni, saizeci si dou a de s apt amni si o s apt amn a, totaliznd
saptezeci de s apt amni hot arte asupra iudeilor (Daniel 9, 24-27)
toate evenimentele cuprinse n aceste perioade fuseser a odinioar a
numai profetii si se mpliniser a n conformitate cu cele profetizate.
(Bliss, pp. 74.75) [324]
Apoi, cnd a g asit n studiul s au, din Biblie, diferite perioade
cronologice care, dup a ntelegerea lui, se ntindeau pn a la a doua
venire a lui Hristos, nu le-a putut considera dect ca vremi dinainte
stabilite, pe care Dumnezeu le descoperise slujitorilor S ai. Lucru-
rile ascunse, zicea Moise, sunt ale Domnului Dumnezeului nostru;
dar lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor no stri pentru
ve snicie, iar Domnul declar a prin profetul Amos c a El nu face
nimic f ar a s a descopere taina Sa slujitorilor S ai prooroci. (Deute-
ronom 29, 29; Amos 3, 7). Cercet atorii Cuvntului lui Dumnezeu
pot, deci, s a a stepte cu ncredere mplinirea celor mai uimitoare
evenimente din istoria omenirii, ar atate clar n Scripturi.
Cnd m-am convins pe deplin, spune Miller, c a toat a Scriptura
dat a prin inspiratia lui Dumnezeu este de folos (2 Timotei 3, 16);
c a n-a ap arut prin voia oamenilor, ci a fost scris a a sa cum au fost
condu si oamenii snti de Duhul lui Dumnezeu (2 Petru 1, 21) si a
fost scris a pentru nv at atura noastr a, ca prin r abdarea si mngierea
pe care o dau Scripturile s a avem n adejde (Romani 15, 4), n-am
putut dect s a privesc p artile cronologice ale Bibliei ca ind o parte
a Cuvntului lui Dumnezeu, tot att de ndrept atit a la atentia noastr a
serioas a ca oricare alt a parte din Scripturi. De aceea am simtit c a,
n ncercarea de a ntelege ceea ce Dumnezeu a socotit de bine s a
ne descopere n mila Sa, nu aveam dreptul s a trec peste perioadele
profetice. (Bliss, p. 75)
Profetia care p area s a descopere n modul cel mai clar timpul
celei de a doua veniri era aceea din Daniel 8, 14: Pn a vor trece
dou a mii trei sute de seri si dimineti; apoi sfntul Loca s va cur atit.
Folosind regula lui de a face din Scriptur a propriul interpret, Miller
a v azut c a o zi n profetie reprezint a simbolic un an (Numeri 14, 34;
Ezechiel 4, 6); a v azut c a perioada de 2300 zile profetice, sau ani
literali, se ntindea pn a departe, dincolo de ncheierea dispensatiunii
iudaice, deci, nu se poate referi la sanctuarul acelei dispensatiuni.
Miller a acceptat conceptia unanim recunoscut a pe atunci si a nteles
c a n era cre stin a p amntul este sanctuarul si, ca urmare, cur atirea [325]
sanctuarului, profetizat a n Daniel 8, 14, reprezint a cur atirea p amn-
tului prin foc, la a doua venire a lui Hristos. Dac a punctul corect
de nceput pentru cele 2300 zile ar g asit, sustinea el, timpul celei
de a doua veniri putea precizat cu u surint a. Numai a sa putea
descoperit timpul acelei mari mpliniri, vremea cnd starea actual a,
cu toat a mndria si puterea ei, pompa si vanitatea ei, nelegiuirea
si ap asarea, si va g asi sfr situl; cnd blestemul va ndep artat de
pe p amnt, moartea va distrus a, r asplata va dat a slujitorilor lui
Dumnezeu, profetilor si sntilor, celor care se tem de numele S au,
si i va nimici pe aceia care pr ap adesc p amntul. (Bliss, p. 76)
Astfel, cu o st aruint a nnoit a si mai profund a, Miller a continuat
cercetarea profetiilor, zile si nopti ntregi ind devotate studiului
a ceea ce g asea acum de o important a vital a si de un interes care
absorbea totul. n capitolul opt din Daniel n-a g asit nici o cheie
pentru nceputul celor 2300 de zile; ngerul Gabriel, cu toate c a i se
poruncise s a-l fac a pe Daniel s a nteleag a viziunea, i-a dat numai o
explicatie partial a. Si atunci cnd persecutia teribil a care urma s a
se abat a peste biseric a a fost descoperit a viziunii profetului, puterea
zic a l-a p ar asit. El n-a mai putut suporta, iar ngerul l-a l asat singur
pentru o vreme. Daniel a le sinat si a fost bolnav timp de cteva
zile. Eram uimit de vedenia aceasta, spunea el, dar nimeni n-a
nteles-o.
ns a Dumnezeu a poruncit solului S au: F a pe acest om s a nte-
leag a vedenia. Aceast a ns arcinare trebuia ndeplinit a. n ascultare
de aceast a ns arcinare, ngerul s-a ntors la Daniel si i-a zis: Am
venit s a-ti dau pricepere si ntelegere ... de aceea ia aminte si ntelege
vedenia. (Daniel 8, 27.16; 9, 22.23.25-27). n vedenia din capitolul
8 era un punct important care fusese l asat neexplicat, referitor la timp
perioada de 2300 de zile, de aceea ngerul, rezumnd explicatia, a
z abovit mai ales asupra acestui punct. [326]
Saptezeci de s apt amni au fost hot arte asupra poporului t au
si asupra Cet atii Snte.... S a stii deci si s a ntelegi c a, de la darea
poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pn a la Unsul, Mesia,
la Crmuitorul, vor trece sapte s apt amni; apoi timp de saizeci si
dou a de s apt amni, pietele si gropile vor zidite din nou, si anume
n vremuri de strmtorare. Dup a aceste saizeci si dou a de s apt amni,
Mesia va strpit si nu va avea nimic.... El va face leg amnt cu
multi timp de o s apt amn a; dar la jum atatea s apt amnii, va face s a
nceteze jertfa si darul de mncare.
ngerul fusese trimis la Daniel cu scopul precis de a-i explica
punctul pe care nu-l ntelesese n viziunea din capitolul opt, decla-
ratia cu privire la timp pn a vor trece dou a mii trei sute de
zile, apoi sfntul loca s va cur atit. Dup a aceea i se porunci lui
Daniel: Ia aminte dar la cuvntul acesta si ntelege vedenia, pri-
mele cuvinte ale ngerului au fost: Saptezeci de s apt amni sunt
hot arte asupra poporului t au si cet atii tale cele snte. Cuvntul
tradus aici prin hot art nseamn a literal t aiat, saptezeci de s ap-
t amni, reprezentnd 490 de ani, sunt declarati de nger a t aiati, ca
apartinnd ndeosebi iudeilor. ns a din ce au fost t aiati? Cele 2300
de zile erau singura perioad a de timp mentionat a n capitolul 8, deci
aceasta trebuie s a e perioada din care au fost t aiate cele saptezeci
de s apt amni; ele sunt deci o parte din cele 2300 de zile, iar aceste
dou a perioade trebuie s a nceap a n acela si timp. Cele saptezeci de
s apt amni erau declarate de nger s a nceap a la darea poruncii pentru
zidirea din nou a Ierusalimului. Si dac a se putea g asi data acestei
porunci, atunci putea precizat punctul de plecare pentru marea
perioad a de 2300 de zile.
Decretul c autat se g asea n capitolul sapte din Ezra, versetele 12-
26. n forma lui cea mai complet a fusese dat de Artaxerxe, mp aratul
Persiei, n anul 457 n. Hr. ns a, n Ezra 6, 14 se spune c a a fost
cl adit a Casa Domnului din Ierusalim dup a porunca (decretul) lui
Cirus, Darius si Artaxerxe, mp aratul Persiei. Ace sti trei mp arati,
prin emiterea, rearmarea si completarea decretului, l-au adus la [327]
des avr sirea prev azut a de profetie, pentru a marca astfel nceputul
celor 2300 de ani. Lund deci anul 457 n. Hr. timpul cnd a fost
completat decretul, ca dat a a poruncii, s-a v azut c a toate preciz arile
profetiei cu privire la cele saptezeci de s apt amni se mpliniser a.
De la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului
pn a la Mesia, Crmuitorul, vor trece sapte s apt amni apoi saizeci
si dou a de s apt amni, adic a saizeci si nou a de s apt amni sau 483
de ani. Decretul lui Artaxerxe a intrat n vigoare n toamna anului
457 n. Hr. ncepnd cu aceast a dat a, cei 483 de ani se ntind pn a
n toamna anului 27 d.Hr. (vezi notele suplimentare). Atunci s-a
ncheiat aceast a profetie. Cuvntul Mesia nseamn a Cel Uns.
n toamna anului 27 d.Hr., Hristos a fost botezat de Ioan si a primit
ungerea Duhului. Apostolul Petru m arturise ste c a Dumnezeu a uns
cu Duhul Sfnt si cu putere de sus pe Isus din Nazaret. (Faptele
Apostolilor 10, 38). Iar Mntuitorul nsu si declara: Duhul Domnu-
lui este peste Mine, c aci M-a uns s a vestesc s aracilor Evanghelia.
(Luca 4, 18). Si dup a botez s-a dus n Galileea predicnd Evan-
ghelia lui Dumnezeu. El zicea: S-a mplinit vremea, si mp ar atia
lui Dumnezeu este aproape. Poc aiti-v a si credeti n Evanghelie.
(Marcu 1, 14.15)
El va ncheia un leg amnt trainic cu multi timp de o s apt amn a.
S apt amna amintit a aici este ultima dintre cele saptezeci; ea re-
prezint a ultimii sapte ani din perioada pus a deoparte pentru iudei.
n vremea aceasta, care ncepe de la anul 27 pn a la anul 34 d.Hr.,
Hristos n mod personal, apoi prin ucenicii S ai, a adresat invitatia
Evangheliei ndeosebi iudeilor. De asemenea, atunci cnd apostolii
au pornit cu vestea cea bun a a mp ar atiei, ndrumarea Mntuitorului
era: S a nu mergeti pe calea Neamurilor si s a nu intrati n vreo cetate
a Samaritenilor; ci mergeti mai degrab a la oile pierdute ale casei lui
Israel. (Matei 10, 5.6)
La mijlocul s apt amnii va face s a nceteze jertfa si darul de
mncare. n anul 31 d.Hr., la trei ani si jum atate dup a botez, Domnul
nostru a fost r astignit. Astfel, o dat a cu marea jertf a oferit a pe Calvar [328]
s-a ncheiat si sistemul jertfelor care ar atase timp de patru mii de ani
c atre Mielul lui Dumnezeu. Tipul se ntlnise cu Antitipul si toate
jertfele si darurile de mncare din sistemul ceremonial trebuiau s a
nceteze.
Cele saptezeci de s apt amni, sau 490 de ani, rezervati ndeosebi
iudeilor, s-au ncheiat a sa cum am v azut, n anul 34. La aceast a dat a,
prin actiunea Sinedriului iudeilor, s-a pecetluit respingerea Evan-
gheliei prin uciderea lui Stefan si prin persecutarea urma silor lui
Hristos. A sa c a, ncepnd de atunci, solia mntuirii n-a mai fost
restrns a la poporul ales, ci a fost dat a lumii. Ucenicii, obligati ind
de persecutii s a fug a din Ierusalim, au mers pretutindeni vestind Cu-
vntul. Filip a mers n cetatea Samariei si le-a predicat pe Hristos.
Petru, prin c al auzire divin a, a f acut cunoscut Evanghelia suta sului
din Cezareea, Corneliu cel tem ator de Dumnezeu; iar zelosul Pavel,
c stigat la credinta lui Hristos, a fost ns arcinat s a duc a vestea cea
bun a departe la neamuri. (Faptele Apostolilor 8, 4.5; 22, 21)
Pn a aici, toate preciz arile profetiei s-au mplinit n mod izbitor,
si nceputul celor saptezeci de s apt amni s-a stabilit f ar a ndoial a
n anul 457 n. Hr., iar ncheierea lor n anul 34 d.Hr. De la aceast a
dat a nu mai este nici o dicultate n a g asi ncheierea celor 2300
de zile. Cele saptezeci de s apt amni 490 de zile ind t aiate
din cele 2300, mai r amneau nc a 1810 zile. Deci, dup a terminarea
celor 490 de zile, trebuia s a se mai mplineasc a nc a 1810 zile. Astfel
c a, ncepnd cu anul 34 d.Hr., cei 1810 ani se continuau pn a n
anul 1844. Ca urmare, cele 2300 de zile ani din Daniel 8, 14 se
ncheiau n anul 1844. Si atunci, la ncheierea acestei lungi perioade
profetice, dup a m arturia ngerului lui Dumnezeu, sanctuarul va
cur atit. n felul acesta, timpul pentru cur atirea sanctuarului care
era aproape n mod general prev azut c a va avea loc la a doua venire
a fost stabilit cu precizie.
Miller si tovar a sii lui au crezut la nceput c a cele 2300 de zile se
vor ncheia n prim avara anului 1844, cu toate c a profetia ar ata c atre [329]
toamna acelui an (vezi notele suplimentare). ntelegerea gre sit a a
acestui punct a adus dezam agirea si ncurc atura acelora care sta-
biliser a o dat a mai devreme pentru venirea Domnului. Dar lucrul
acesta n-a afectat puterea argumentului care ar ata c a cele 2300 de
zile se ncheiau n anul 1844 si c a marele eveniment reprezentat prin
cur atirea sanctuarului trebuia s a aib a loc atunci.
ncepnd din nou studiul Sntelor Scripturi, a sa cum f acuse
pentru a dovedi c a ele erau o descoperire de la Dumnezeu, Miller
nu se a stepta ctu si de putin s a ajung a, atunci cnd a nceput studiul
la concluzia la care ajunsese acum. Dar dovada Scripturii era prea
clar a si prea conving atoare pentru a nu luat a n seam a.
Consacrase deja doi ani studiului Bibliei cnd, n anul 1818, a
ajuns la convingerea solemn a c a n aproximativ dou azeci si cinci de
ani Hristos urma s a Se arate pentru mntuirea poporului S au. Nu
este nevoie s a vorbesc, spunea Miller, despre bucuria care mi-a
umplut inima n a steptarea fericit a, nici despre dorinta arz atoare a
suetului meu, de a lua parte la bucuriile mntuitilor. Acum Biblia
era pentru mine o carte nou a. Era ntr-adev ar o s arb atoare a ratiunii;
tot ce fusese pentru mine ntunecat, tainic sau neclar n nv at aturile
ei se risipise din minte n fata luminii clare care r as area acum din
paginile ei snte; si ct de str alucitor si m aret se ar ata adev arul!
Toate contrazicerile si inconsecventele pe care le g asisem nainte n
Cuvnt se spulberaser a; si, cu toate c a mai erau nc a multe p arti de
care nu eram multumit, pentru c a nu avusesem o ntelegere deplin a,
ct de mult a lumin a izvora din ea spre a ilumina mintea mea att de
ntunecat a mai nainte, nct simteam o desf atare n studiul Scripturii,
pe care nu o b anuisem c a poate rezulta din nv at aturile ei. (Bliss,
pp. 76.77)
Dar avnd convingerea solemn a c a astfel de evenimente impor-
tante erau profetizate n Scripturi, pentru a se mplini ntr-un interval
de timp att de scurt, a pus st apnire pe mine, cu o mare putere, [330]
problema cu privire la datoria mea fat a de lume, ntelegnd dovada
care-mi captivase mintea. (Idem, p. 81). Miller nu putea s a nu simt a
c a era datoria lui s a fac a si altora parte de lumina pe care o primise.
Se a stepta s a ntmpine si mpotrivire din partea celor neevlavio si,
dar avea ncredere c a toti cre stinii se vor bucura n n adejdea ntlnirii
Mntuitorului pe care m arturiseau c a-L iubesc. Singura lui team a era
c a, n marea lui bucurie produs a de a steptarea glorioasei eliber ari,
care urma s a aib a loc att de curnd, multi vor primi doctrina f ar a s a
cerceteze ndeajuns Scripturile care ar atau acest adev ar. De aceea a
ezitat s a-l prezinte de teama de a nu gre si si astfel s a-i duc a si pe altii
n r at acire. A nceput deci s a revad a dovezile n sprijinul concluziilor
la care ajunsese si s a ia n consideratie, cu atentie m arit a, toate greu-
t atile care se prezentau naintea mintii lui. Dar curnd a constatat c a
toate obiectiile sale disp areau ca ceata dinaintea razelor soarelui n
fata luminii Cuvntului lui Dumnezeu. Cinci ani petrecuti astfel l-au
convins pe deplin cu privire la corectitudinea pozitiei lui.
Si acum, datoria de a face cunoscut altora ceea ce credea a clar
sustinut de Scripturi a pus din nou st apnire cu putere asupra lui.
Cnd eram la ocupatiile mele, spunea el, mi suna continuu n
urechi: Du-te si spune lumii despre primejdia n care se g ase ste.
Textul urm ator mi venea mereu n minte: Cnd spun celui nelegiuit,
nelegiuitule vei pieri; dac a nu-i spui ca s a avertizezi pe cel nelegiuit
de calea lui, nelegiuitul acela va muri n nelegiuirea sa; dar sngele
lui l voi cere din mna ta. Dar dac a avertizezi pe cel nelegiuit s a
se ntoarc a de la calea lui, si dac a nu se ntoarce din calea lui, el
va muri n nelegiuirea lui; dar tu ti vei mntui suetul. (Ezechiel
33, 8.9). Simteam c a, dac a nelegiuitii puteau avertizati n mod
ecient, multi dintre ei se vor poc ai, iar dac a ei nu erau avertizati,
sngele lor urma s a e cerut din mna mea. (Bliss, p. 92)
A nceput s a prezinte vederile sale n particular, cnd avea ocazia,
rugndu-se ca un predicator s a le simt a puterea si s a se consacre [331]
vestirii lor. Dar nu putea alunga convingerea c a el nsu si avea o
datorie personal a de adus la ndeplinire s a dea avertizarea. i
reveneau mereu n minte cuvintele: Mergi si spune lumii; sngele
lor l voi cere din mna ta. A mai a steptat nou a ani, povara ap asnd
asupra suetului s au, pn a n anul 1831, cnd pentru prima dat a a
prezentat n public motivele credintei sale.
Dup a cum Elisei fusese odinioar a chemat de la coarnele plugului
de pe cmp pentru a primi mantia consacr arii la slujba de profet,
tot astfel William Miller a fost chemat s a- si lase plugul si s a desco-
pere oamenilor tainele mp ar atiei lui Dumnezeu. A intrat n aceast a
lucrare tremurnd, conducndu- si ascult atorii pas cu pas prin peri-
oadele profetice, pn a la a doua venire a lui Hristos. Cu ecare efort
f acut, c stiga putere si curaj cnd vedea interesul general de steptat
de cuvintele sale.
Miller a consimtit s a- si prezinte vederile n public numai la
cererea fratilor s ai, n ale c aror cuvinte el a recunoscut chemarea
Domnului. Era acum n vrst a de cincizeci de ani, neobi snuit cu
vorbirea n public si ap asat de simt amntul nedestoiniciei pentru
lucrarea pe care o avea n fat a. Dar de la nceput lucr arile lui au
fost binecuvntate ntr-un mod deosebit pentru mntuirea suete-
lor. Prima lui lectur a a fost urmat a de o trezire religioas a, n care
treisprezece familii, cu exceptia a dou a persoane, au fost convertite.
Imediat a fost chemat s a predice si n alte locuri si aproape n ecare
loc lucrarea lui avea ca rezultat o renviorare a lucr arii lui Dumnezeu.
P ac ato sii se converteau, cre stinii se trezeau la o mai mare consacrare,
iar dei stii si necredincio sii erau adu si s a recunoasc a adev arurile Bi-
bliei si ale religiei cre stine. M arturia acelora n mijlocul c arora lucra
era: El poate ajunge la o anumit a clas a de oameni f ar a inuenta
altora (Idem, p. 138). Predicarea lui avea scopul de a trezi atentia
publicului la marile lucr ari ale religiei si s a opreasc a senzualitatea si
spiritul lumesc ce cre steau si n epoca aceea.
n aproape ecare ora s erau zeci, iar n altele sute de convertiti [332]
ca urmare a predic arii sale. n multe locuri, bisericile protestante
din aproape toate denominatiunile i erau deschise, iar invitatiile
pentru a lucra veneau de obicei de la slujitorii bisericilor. Principiul
lui neschimbat era acela de a nu lucra n nici un loc unde nu fusese
invitat si, cu toate acestea, n curnd nu a mai putut face fat a nici
m acar la jum atate din cererile care-i erau adresate. Multi care n-au
primit vederile sale, cu privire la timpul exact al celei de a doua
veniri, erau totu si convin si de siguranta apropierii venirii lui Hris-
tos si a nevoii lor de preg atire. n unele ora se mari, lucrarea lui a
produs o impresie profund a. Comerciantii de b auturi alcoolice si-au
p ar asit negustoria si au transformat magazinele n case de adunare;
casele de jocuri de noroc au fost d armate; necredincio sii, dei stii,
universali stii si chiar desfrnatii cei mai josnici se schimbau, unii
dintre ei nu mai intraser a ntr-o cas a de rug aciune de ani de zile. Di-
ferite denominatiuni formau adun ari de rug aciune, n unele cartiere,
aproape n ecare or a, oamenii de afaceri adunndu-se la miezul
zilei pentru rug aciune si prosl avire. N-a fost o emanatie bizar a, ci o
solemnitate aproape general a asupra mintii oamenilor. Lucrarea lui,
asem an atoare cu cea a primilor reformatori, tindea mai degrab a s a
conving a si s a trezeasc a con stiinta, dect doar s a stimuleze emotiile.
n anul 1833, Miller a primit o aprobare de predicare din partea
Bisericii Baptiste, al c arui membru era. Un mare num ar de slujitori ai
denominatiunii au acceptat lucrarea lui si, avnd consimt amntul lor
ocial, si-a continuat lucrarea. A c al atorit si a predicat f ar a ncetare,
cu toate c a lucrarea personal a era limitat a ndeosebi la statul New
England si statele din mijloc. Timp de ctiva ani, cheltuielile au fost
suportate de el si niciodat a dup a aceea n-a primit destul pentru a face
fat a cheltuielilor de c al atorie spre locurile n care era invitat. n felul
acesta lucrarea public a, departe de a o afacere, era o povar a grea
asupra averii lui, care treptat a sc azut n aceast a perioad a a vietii. El
era capul unei familii numeroase, dar, pentru c a toti erau economi si
harnici, ferma lor era ndestul atoare pentru ntretinerea lor, ca si a
lui. [333]
n anul 1833, la doi ani dup a ce Miller ncepuse s a prezinte n
public dovezile cu privire la apropiata venire a lui Hristos, a ap arut
ultimul din semnele care fuseser a prezise de Mntuitorul ca semn al
venirii Sale pentru a doua oar a. C aci nsu si Isus spusese: Stelele vor
c adea din cer. (Matei 24, 29). Iar Ioan, n Apocalipsa, declara si el c a
a v azut n viziune semnele care trebuiau s a vesteasc a ziua Domnului:
Stelele cerului au c azut din cer pe p amnt cum cad smochinele verzi
din pom cnd este scuturat de un vnt puternic. (Apocalipsa 6, 13).
Aceast a profetie si-a g asit o mplinire impresionant a si izbitoare
n marea ploaie meteoric a din 13 November 1833. Aceasta a fost
manifestarea cea mai ntins a si magnic a a unei c aderi de stele
care a fost raportat a vreodat a, ntregul rmament deasupra Statelor
Unite ind atunci, timp de ore ntregi, ntr-o mi scare plin a de ac ari.
Nici un fenomen ceresc n-a avut loc vreodat a n aceast a tar a, de
la ntemeierea ei, care s a fost privit cu admiratie att de intens a
de o anumit a categorie de oameni sau cu o a sa de mare groaz a si
zbucium de o alt a categorie. Frumusetea maiestuoas a si m aretia
ei z abovesc nc a n mintea multora.... Niciodat a n-a c azut o ploaie
mai deas a cum au c azut meteoritii spre p amnt; la r as arit, la apus,
la miaz anoapte si la miaz azi era la fel. ntr-un cuvnt, tot cerul
p area n mi scare. Manifestarea, a sa cum a fost descris a n jurnalul
profesorului Siliman, s-a v azut n toat a America de Nord.... De la
ora dou a noaptea pn a n zorii din ziua urm atoare, cerul ind foarte
clar si f ar a nori, un joc nencetat de lumini str alucitoare si orbitoare
s-a mentinut pe tot cerul. (R.M.Devens, American Progress; or, The
Great Events of the Greatest Century, cap. 28, pp. 1-5)
Nici o limb a, desigur, nu poate descrie splendoarea acelei ma-
nifest ari m arete ... si nimeni dintre aceia care n-au v azut-o nu- si
poate forma o idee despre slava ei. P area c a toate stelele cerului
s-au adunat ntr-un singur punct aproape de zenit, de unde izbucneau
simultan, cu iuteala fulgerului, spre toate p artile orizontului; si cu
toate acestea nu se consumau mii veneau n urma altor mii, ca si
cnd ar fost create pentru ocazia aceea. (F.Reed, n The Cristian [334]
Advocate and Journal, decembrie 13, 1833). Un tablou mai real al
unui smochin care si scutur a smochinele cnd este b atut de un vnt
puternic nu s-a putut vedea pn a atunci. (The Old Countryman,
n Portland Evening Advertiser, nov. 26. 1833)
n New York, n Journal of Commerce, din 14 November 1833, a
ap arut un articol lung cu privire la acest fenomen minunat, continnd
urm atoarea declaratie: Nici un lozof sau savant cred c a n-a vorbit
si nici n-a scris despre un eveniment ca acela de ieri dimineat a.
Acum optsprezece secole, un profet a prevestit cu exactitate, dac a
ne va greu s a ntelegem c a stelele care cad sunt stele c az atoare ...
singurul sens n care acest lucru este posibil s a e adev arat.
n felul acesta s-a manifestat ultimul din acele semne ale ve-
nirii Sale, cu privire la care Hristos i-a avertizat pe ucenicii S ai:
Cnd veti vedea toate aceste lucruri, s a stiti c a Fiul omului este
aproape, este chiar la u si. (Matei 24, 33). Dup a aceste semne, Ioan
a v azut petrecndu-se urm atorul mare eveniment, si anume cerurile
strngndu-se ca un sul, n timp ce p amntul se cutremura, muntii si
insulele erau mutate din locul lor, iar cei nelegiuiti ngroziti c autnd
s a fug a dinaintea Fiului omului. (Apocalipsa 6, 12-17)
Multi dintre aceia care au fost martorii c aderii de stele au socotit
acest eveniment ca ind vestitor al judec atii viitoare, un tip nfri-
co sat, un nainte merg ator sigur, un semn al milei despre ziua aceea
mare si nfrico sat a. (The Old Countryman, n Portland Evening
Advertiser, 26 November 1833). n felul acesta, atentia oamenilor a
fost ndreptat a c atre mplinirea profetiei si multi au fost condu si s a
dea atentie avertiz arii cu privire la a doua venire.
n anul 1840, o alt a mplinire remarcabil a a profetiei a produs
un interes larg r aspndit. Cu doi ani mai nainte, Josiah Litch, unul
dintre pastorii conduc atori ai predic arii celei de a doua veniri, a
publicat o expunere cu privire la Apocalipsa capitolul 9, prezicnd
c aderea Imperiului Otoman. Dup a calculele sale, aceast a putere
urma s a e zdrobit a n anul 1840, n luna August; cu doar cteva
zile nainte de mplinire, el scria: Punnd deoparte prima perioad a
de 150 de ani, care s-a mplinit exact nainte ca Deacozes s a se urce
pe tron cu ng aduinta turcilor, si tinnd seam a c a cei 391 de ani si
cincisprezece zile au nceput la ncheierea acelei prime perioade,
ea se va termina la 11 August 1840, cnd puterea otoman a din [335]
Constantinopol se a stepta ca s a cad a. Si lucrul acesta cred c a se va
produce. (Josiah Litch, in The Signs of the Times, and Expositor of
Prophecy, 1 august 1840)
Chiar la data xat a, Turcia, prin ambasadorii ei, a acceptat pro-
tectia puterilor aliate ale Europei, a sezndu-se n felul acesta sub
controlul popoarelor cre stine. Evenimentul a mplinit profetia cu
exactitate (vezi notele suplimentare). Cnd s-a aat, multimile s-au
convins de corectitudinea principiilor de interpretare profetic a adop-
tate de Miller si colaboratorii s ai si un impuls minunat a fost dat
mi sc arii advente. B arbati de cultur a cu pozitie s-au unit cu Miller
att n predicarea, ct si n publicarea vederilor sale, astfel c a, de la
1840 la 1844, lucrarea s-a ntins cu repeziciune.
William Miller avea o fort a intelectual a puternic a, disciplinat a
prin meditatie si prin studiu; si el a ad augat la acestea ntelepciu-
nea cerului, legndu-se de Izvorul ntelepciunii. Era un b arbat de o
valoare veritabil a, care nu putea dect s a impun a respect si stim a
oriunde integritatea caracterului si superioritatea moral a erau apre-
ciate. Unind o bun atate real a a inimii cu umilinta cre stin a si cu
puterea st apnirii de sine, era atent si curtenitor cu toti, gata s a as-
culte p arerile altora si s a le cnt areasc a argumentele. F ar a pasiune
sau stimulare, el punea la prob a toate teoriile si nv at aturile prin Cu-
vntul lui Dumnezeu, iar rationamentul lui s an atos si o cunoa stere
temeinic a a Scripturilor l f aceau n stare s a resping a r at acirea si s a
dema ste falsitatea.
Cu toate acestea, Miller nu si-a ndeplinit lucrarea f ar a s a ntm-
pine o aspr a ostilitate. A sa cum se ntmplase si cu primii refor-
matori, era si acum: adev arurile pe care le prezenta nu erau privite
favorabil de nv at atorii religio si populari din vremea aceea. Deoa-
rece ace stia nu- si puteau sustine pozitia cu Scripturile, erau obligati
s a recurg a la armatiile si nv at aturile oamenilor, precum si la tra-
ditiile p arintilor bisericii. Dar Cuvntul lui Dumnezeu era singura
m arturie acceptat a de c atre predicatorii adev arului advent. Biblia si
numai Biblia era cuvntul lor de ordine. Lipsa de argumente din
Scriptur a a mpotrivitorilor era nlocuit a cu batjocur a si ridiculizare.
Timp, mijloace si talente erau folosite pentru a-i nera pe aceia a [336]
c aror singur a vin a era c a a steptau cu bucurie revenirea Domnului lor
si se str aduiau s a tr aiasc a o viat a sfnt a si s a-i ndemne si pe altii s a
se preg ateasc a pentru revenirea Sa.
Eforturile depuse pentru a distrage mintea oamenilor de la su-
biectul celei de a doua veniri erau neobosite. S-a ajuns chiar s a
se considere un p acat, ceva de care oamenii s a se ru sineze, studiul
profetiilor n leg atur a cu venirea lui Hristos si cu sfr situl lumii. n
felul acesta, slujitorii bisericilor din vremea aceea subminau cre-
dinta n Cuvntul lui Dumnezeu. nv at aturile lor i f aceau pe oameni
necredincio si si multi si luau libertatea s a mearg a dup a poftele
lor nelegiuite. Apoi, autorii acestor ma sinatii au aruncat toat a vina
asupra adventi stilor.
Iar atunci cnd oamenii inteligenti si atenti se adunau s a-l asculte,
numele lui Miller era rar amintit n presa religioas a, si atunci numai
n batjocur a si denigrare. Cei nelegiuiti si neglijenti, ncurajati de
pozitia nv at atorilor religio si, recurgeau la epitete ru sinoase si la
glume josnice si hulitoare, n eforturile lor de a aduce batjocur a
asupra lui si a lucr arii sale. Omul cu p arul c arunt, care- si p ar asise
un c amin confortabil pentru a c al atori pe propria cheltuial a, din ora s
n ora s si din sat n sat, str aduindu-se f ar a ncetare s a duc a cuvntul
de avertizare solemn a cu privire la judecata care se apropia, era
denuntat n mod batjocoritor ca un fanatic, un mincinos, un escroc
si speculant.
Ridicolul, n sel aciunea si abuzul puse n seama lui au provocat
un protest plin de indignare, chiar din partea presei laice. A trata
un subiect de o a sa m aretie cople sitoare si avnd consecinte att
de grozave cu u surint a si dispret era declarat de oamenii din lume
nu numai o batjocur a fat a de sentimentele propagatorilor si ap ar a-
torilor lui, ci se f acea o glum a din ziua judec atii, o batjocur a la
ns a si adresa Dumnezeirii si dispret fat a de groz aviile barei Sale de
judecat a. (Bliss, p. 183)
Instigatorul r aului c auta nu numai s a fac a f ar a efect solia advent a,
dar s a-l distrug a chiar si pe sol. Miller f acea o aplicatie a adev aru-
lui Scripturii pentru inimile ascult atorilor, mustrndu-le p acatele si [337]
tulburndu-le multumirea de sine, dar cuvintele lui clare si t aioase le
trezea vr ajm a sia. mpotrivirea manifestat a de c atre membrii bisericii
fat a de aceast a solie i ncuraja pe cei josnici s a- si ng aduie libert ati
si mai mari; du smanii complotau chiar s a-i ia viata cnd va p ar asi
locul de adunare. Dar ngerii snti erau n mijlocul multimii si o dat a
unul dintre ei, n chip de om, l-a luat de brat pe slujitorul Domnului
si l-a condus n sigurant a prin mijlocul multimii nfuriate. Lucrarea
lui nu era nc a terminat a, iar Satana mpreun a cu emisarii lui au fost
dezam agiti n toate planurile lor.
n ciuda oric arei mpotriviri, interesul fat a de mi scarea advent a
continua s a creasc a. De la zeci si sute, num arul ascult atorilor cres-
cuse cu miile. Ace stia se bucuraser a un timp de o acceptare deplin a
din partea diferitelor lor biserici, dar dup a o vreme, spiritul de m-
potrivire s-a manifestat chiar si asupra acestor noi convertiti, iar
bisericile au nceput s a ia m asuri disciplinare fat a de aceia care m-
br ati saser a vederile lui Miller. Aceast a actiune cerea un r aspuns din
partea lui Miller care, printr-o scrisoare deschis a c atre cre stinii din
toate denominatiunile, le solicita ca, n cazul n care nv at aturile lui
erau r at acite, s a i se dovedeasc a r at acirea cu Scripturile.
Ce am crezut noi, spunea el, care nu ni s-a poruncit prin
Cuvntul lui Dumnezeu, despre care voi n siv a declarati c a este
singura regul a de credint a si practic a? Ce am f acut noi care s a
provoace denunt ari att de violente mpotriva noastr a, de la amvoane
si prin pres a, si v a determin a s a ne excludeti pe noi (adventi stii) din
bisericile si din mijlocul fr atiei?... Dac a suntem gre siti, v a rug am
ar atatine n ce const a gre seala noastr a. Ar atatine din Cuvntul lui
Dumnezeu c a suntem n r at acire; am fost destul batjocoriti, aceasta
nu ne va convinge niciodat a c a suntem gre siti; numai Cuvntul lui
Dumnezeu ne poate schimba conceptiile. Concluziile noastre s-au
format n mod deliberat si cu rug aciune, cnd am v azut dovezile din
Scripturi. (Idem, pp. 250. 252)
De la un veac la altul, avertiz arile pe care Dumnezeu le-a trimis
lumii prin slujitorii S ai au fost primite cu aceea si nencredere si
necredint a. Cnd nelegiuirea antediluvienilor L-au determinat s a [338]
aduc a un potop de ape peste p amnt, El le-a f acut cunoscut mai
dinainte planul S au pentru ca ei s a se ntoarc a de la c aile lor rele.
Timp de o sut a dou a zeci de ani a r asunat n urechile lor avertizarea
s a se poc aiasc a, pn a ce mnia lui Dumnezeu s-a manifestat n
distrugerea lor. Dar solia li s-a p arut ca o poveste stupid a si n-
au crezut-o. A sa c a, ncurajati n nelegiuirea lor, ei si-au b atut joc
de solul lui Dumnezeu, au tratat cu u surint a chem arile lui si l-au
acuzat chiar de ncumetare. Cum ndr azne ste un om s a se ridice
mpotriva tuturor oamenilor mari ai p amntului? Dac a solia lui Noe
ar adev arat a, de ce nu a nteles toat a lumea lucrul acesta si n-
a crezut-o? Sustinerea unui om mpotriva ntelepciunii a mii de
oameni! Ei nu vor crede avertizarea si nu- si vor c auta ad apost n
corabie.
Batjocoritorii ar atau c atre lucrurile din natur a la succesiunea
neab atut a a anotimpurilor, la cerul albastru din care nu plouase
niciodat a sau la cmpiile verzi nviorate de roua noptii si strigau:
Nu ne spune el pove sti? Si, n mod dispretuitor, l-au declarat pe
predicatorul neprih anirii un exaltat entuziast, continund cu mai
mult a st aruint a n c autarea pl acerii si mai hot arti pe c aile lor rele
dect nainte. Dar necredinta lor n-a anulat evenimentul prevestit.
Dumnezeu a avut ndelung a r abdare cu nelegiuirea lor, dndu-le o
ocazie deosebit a pentru poc aint a; dar la timpul stabilit, judec atile
Sale au c azut peste aceia care respinseser a mila Sa.
Hristos a spus c a se va manifesta aceea si necredint a si cu privire
la a doua Sa venire. A sa cum oamenii din zilele lui Noe n-au stiut
nimic pn a ce a venit potopul si i-a luat pe toti, tot astfel, dup a
cuvintele Mntuitorului nostru, va si la venirea Fiului omului.
(Matei 24, 39). Cnd pretinsul popor al lui Dumnezeu se une ste cu
lumea, tr aind a sa cum tr aie ste ea si uninduse cu ea n pofte vinovate,
cnd luxul lumii devine luxul bisericii; cnd clopotele c as atoriei sun a
si toti privesc nainte c atre multi ani de prosperitate p amnteasc a,
atunci, deodat a, a sa cum fulgerul str aluce ste pe cer, va veni sfr situl [339]
visurilor si n adejdilor am agitoare.
A sa cum Dumnezeu l-a trimis pe slujitorul S au s a avertizeze
lumea cu privire la venirea potopului, tot a sa i-a trimis pe solii S ai
ale si s a fac a cunoscut apropierea judec atii nale. Dup a cum con-
temporanii lui Noe au rs batjocoritor la prevestirile predicatorului
neprih anirii, tot astfel n zilele lui Miller multi, chiar dintre aceia care
se socoteau din poporul lui Dumnezeu, si-au b atut joc de cuvintele
de avertizare.
Dar de ce oare nv at atura si predicarea celei de a doua veniri a
lui Hristos nu au fost bine primite de biseric a? n timp ce pentru
cei nelegiuiti venirea Domnului aduce vai si dezam agire, pentru cel
neprih anit este nc arcat a de bucurie si n adejde. Acest mare adev ar
fusese mngierea celor credincio si ai lui Dumnezeu n toate veacu-
rile; de ce devenise el, asemenea Autorului, o piatr a de poticnire
si o stnc a de blestem pentru pretinsul S au popor? Domnul nsu si
f ag aduise ucenicilor S ai: Dup a ce M a voi duce si v a voi preg ati un
loc, M a voi ntoarce si v a voi lua cu Mine. (Ioan 14, 3). Mntui-
torul milostiv a fost Acela care, anticipnd singur atatea si necazul
urma silor S ai, a ns arcinat pe ngeri s a-i mngie cu asigurarea c a
El va veni iar a si la fel cum Se n alta la cer. Si atunci cnd ucenicii
st ateau cu ochii pironiti spre cer, pentru a prinde ultima privire a
Aceluia pe care-L iubeau, atentia le-a fost atras a de cuvintele n-
gerului: B arbati Galileeni, de ce stati si v a uitati spre cer? Acest
Isus, care S-a n altat la cer din mijlocul vostru, va veni n acela si
fel cum L-ati v azut mergnd la cer. (Faptele Apostolilor 1, 11).
N adejdea le-a fost aprins a iar a si de solia ngerului. Ucenicii s-au
ntors la Ierusalim cu mare bucurie; si st ateau totdeauna n templu,
l audnd si binecuvntnd pe Dumnezeu. (Luca 24, 52.53). Ei nu se
bucurau pentru c a Isus se desp artise de ei si erau l asati s a se lupte
cu ncerc arile si ispitele lumii, ci datorit a asigur arii ngerilor c a El
urma s a vin a iar a si.
Vestea revenirii lui Hristos ar trebui s a e acum ca atunci cnd [340]
a fost adus a de ngeri p astorilor din Betleem, o veste plin a de o
mare bucurie. Aceia care l iubesc cu adev arat pe Mntuitorul nu
pot dect s a salute cu bucurie vestea care se g ase ste n Cuvntul
lui Dumnezeu, c a Acela n care sunt concentrate n adejdile de viat a
ve snic a vine iar a si, nu ca s a e insultat, dispretuit si lep adat, a sa
cum a fost la prima venire, ci n putere si slav a ca s a- Si r ascumpere
poporul. Cei care nu-L iubesc pe Mntuitorul sunt aceia care doresc
ca El s a r amn a acolo si nu poate o dovad a mai conving atoare c a
bisericile s-au dep artat de Dumnezeu dect sup ararea si fr amntarea
provocat a de aceast a solie trimis a de Cer.
Aceia care au primit solia advent a simteau nevoia de poc aint a si
umilint a naintea lui Dumnezeu. Multi oscilaser a mult a vreme ntre
Hristos si lume, dar acum simteau c a a venit timpul s a ia o atitudine.
Lucrurile ve snice le ap areau ntr-o realitate neobi snuit a. Cerul era
adus aproape si ei se vedeau vinovati naintea lui Dumnezeu. (Bliss
147). Cre stinii erau treziti la o nou a viat a spiritual a. Erau determinati
s a simt a c a timpul era scurt, c a tot ce aveau de f acut pentru aproa-
pele lor trebuia f acut repede. Cele p amnte sti si pierdeau valoarea,
ve snicia p area c a se deschide naintea lor, iar suetul, cu tot ce se
raporta la fericirea sau la nenorocirea lor etern a, ntuneca n ochii lor
orice tint a vremelnic a. Duhul lui Dumnezeu era asupra lor si d adea
putere apelurilor arz atoare f acute att fratilor, ct si p ac ato silor, ca ei
s a se preg ateasc a pentru Ziua lui Dumnezeu. M arturia t acut a a vietii
lor zilnice era o mustrare continu a pentru membrii bisericii, forma-
li sti si neconsacrati. Ace stia nu doreau s a e tulburati n urm arirea
pl acerilor lor, n devotiunea lor fat a de c stigul de bani si n ambitia
lor dup a onoare lumeasc a. Astfel ap area vr ajm a sia si mpotrivirea
contra credintei advente si a acelora care o vesteau.
Cnd au v azut c a argumentele din perioadele profetice nu puteau
contrazise, mpotrivitorii au ncercat s a descurajeze cercetarea
subiectului, sustinnd nv at atura c a proorociile erau sigilate. n felul
acesta, protestantii urmau c aile romani stilor. n timp ce biserica pa-
pal a ascundea Biblia (vezi notele suplimentare) de popor, bisericile [341]
protestante pretindeau c a o parte important a a Cuvntului Sfnt si
anume aceea care aduce la cuno stint a adev aruri speciale aplicabile
timpului nostru nu puteau ntelese.
Pastorii si poporul declarau c a profetiile din Daniel si Apocalipsa
erau ni ste taine nentelese. Dar Hristos i-a ndreptat pe ucenicii S ai
c atre cuvintele profetului Daniel, privitoare la evenimentele care
aveau s a aib a loc n vremea lor, si a spus: Cine cite ste s a nteleag a.
(Matei 24, 15). Iar sustinerea c a Apocalipsa era o tain a ce nu poate
nteleas a este contrazis a de nsu si titlul c artii: Descoperirea lui
Isus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu, pentru a ar ata robilor S ai
lucrurile care au s a se ntmple n curnd.... Ferice de cine cite ste
si de cel ce ascult a cuvintele acestei proorocii si p aze ste lucrurile
scrise n ea; c aci vremea este aproape. (Apocalipsa 1, 1-3)
Profetul spunea: Ferice de cine cite ste! Sunt unii care nu vor
citi; binecuvntarea nu este pentru ei. Si de cine ascult a. Sunt altii,
de asemenea, care nu vor s a asculte nimic cu privire la profeti; bine-
cuvntarea nu este nici pentru aceast a categorie. Si p azesc lucrurile
scrise n ea; multi refuz a s a ia seama la avertiz arile si ndemnurile
cuprinse n Apocalipsa; dar nici unul din ace stia nu poate cere bine-
cuvntarea f ag aduit a. Toti aceia care iau n rs subiectele proorociei
si- si bat joc de simbolurile date aici cu solemnitate, toti aceia care
refuz a s a- si schimbe viata si s a se preg ateasc a pentru venirea Fiului
omului vor r amne nebinecuvntati.
Tinnd seama de m arturia inspiratiei, cum ndr aznesc oamenii s a
nvete c a Apocalipsa este o tain a dincolo de puterea de p atrundere a
ntelepciunii omene sti? Ea este o tain a descoperit a, o carte deschis a.
Studiul Apocalipsei ndreapt a mintea c atre profetiile lui Daniel si
amndou a prezint a cele mai importante directive date de Dumnezeu
oamenilor, cu privire la evenimentele care vor avea loc la ncheierea
istoriei acestei lumi.
Lui Ioan i-au fost descoperite scene de un interes profund si
emotionant n experienta bisericii. A v azut pozitia, primejdiile, con- [342]
ictele si eliberarea nal a a poporului lui Dumnezeu. El raporteaz a
soliile de ncheiere care vor coace seceri sul p amntului e ca roade
pentru grnarul ceresc, e ca paie pentru focul nimicitor. Subiecte de
o important a colosal a i-au fost descoperite, ndeosebi pentru biserica
sfr sitului, ca aceia care se vor ntoarce de la r at acire la adev ar s a e
instruiti cu privire la primejdiile si luptele ce le stau nainte. Nimeni
nu trebuie s a e n ntuneric fat a de ceea ce va veni peste p amnt.
Atunci de ce aceast a ne stiint a larg r aspndit a cu privire la o parte
att de important a a Sntelor Scripturi? De ce aceast a mpotrivire ge-
neral a de a cerceta nv at aturile ei? Nu este dect materializarea unui
efort studiat al printului ntunericului, de a ascunde de oameni ceea
ce descoper a am agirile lui. Pentru motivul acesta Hristos, Descoperi-
torul, prev aznd lupta ce se va duce mpotriva studierii Apocalipsei,
a pronuntat o binecuvntare asupra tuturor acelora care vor citi, vor
asculta si vor p azi cuvintele proorociei. [343]
Capitolul 19 Lumin a prin ntuneric
Lucrarea lui Dumnezeu de pe p amnt prezint a, de la un
veac la altul, o asem anare izbitoare n orice reform a mare sau mi s-
care religioas a. Principiile lui Dumnezeu n procedeele cu oamenii
sunt totdeauna acelea si. Mi sc arile importante ale prezentului si au
paralele n acelea ale trecutului, iar experienta bisericii din primele
veacuri are lectii de mare valoare pentru timpul nostru.
Nici un adev ar nu este mai clar ar atat n Biblie ca acela c a
Dumnezeu, prin Duhul S au cel Sfnt, i conduce n mod deosebit
pe slujitorii S ai de pe p amnt n marile mi sc ari, pentru a face s a
nainteze lucrarea de mntuire. Oamenii sunt instrumente n mna
lui Dumnezeu, folositi de El pentru mplinirea planurilor Sale de
har si de mil a. Fiecare are o parte de ndeplinit; ec aruia i este
acordat a o m asur a de lumin a, adaptat a la nevoile timpului s au si
ndestul atoare spre a-l face n stare s a mplineasc a lucrarea pe care
Dumnezeu i-a dat s-o fac a. Cu toate acestea, nici un om, orict ar
fost el onorat de Cer, n-a ajuns la o ntelegere deplin a a marelui
Plan de Mntuire sau chiar la o apreciere des avr sit a a planului divin
n lucrarea timpului s au. Oamenii nu nteleg pe deplin ce ar dori
Dumnezeu s a aduc a la ndeplinire prin lucrarea pe care le-o d a de
f acut; ei nu nteleg sub toate aspectele ei solia pe care o rostesc n
numele S au.
Poti spune tu c a poti p atrunde adncimile lui Dumnezeu, c a
poti ajunge la cuno stinta des avr sit a a Celui Atotputernic? C aci
gndurile Mele nu sunt gndurile voastre, si c aile voastre nu sunt
c aile Mele, zice Domnul. [344]
Ci, ct sunt de sus cerurile fat a de p amnt, att sunt de sus c a-
ile Mele fat a de c aile voastre si gndurile Mele fat a de gndurile
voastre! Eu sunt Dumnezeu, si nu este altul, Eu sunt Dumnezeu
si nu este nici unul ca Mine. Eu am vestit de la nceput ce are s a se
ntmple si cu mult nainte ce nu este nc a mplinit. (Iov 11, 7; Isaia
55, 8.9; 46, 9.10).
295
Chiar si proorocii, care au fost favorizati cu o iluminare deosebit a
a Duhului, n-au nteles pe deplin importanta descoperirilor ncre-
dintate lor. ntelesul avea s a e dezv aluit de la un veac la altul, pe
m asur a ce poporul lui Dumnezeu urma s a aib a nevoie de ndrumarea
cuprins a n ele.
Petru, scriind despre mntuirea adus a la lumin a prin Evanghelie,
spune: Proorocii, care au proorocit despre harul care v a era p astrat
vou a, au f acut din mntuirea aceasta tinta cercet arilor si c aut arii lor
st aruitoare. Ei cercetau s a vad a ce vreme si ce mprejur ari avea n
vedere Duhul lui Hristos, care era n ei, cnd vestea mai dinainte
patimile lui Hristos si slava de care aveau s a e urmate. Lor le-a
fost descoperit c a nu pentru ei n si si, ci pentru voi spuneau ei aceste
lucruri. (1 Petru 1, 10-12).
Cu toate c a nu le-a fost dat proorocilor s a nteleag a deplin lucru-
rile descoperite, ei au c autat cu st aruint a s a primeasc a toat a lumina
pe care Dumnezeu le-o descoperise dup a buna Sa pl acere. Ei cer-
cetau cu st aruint a, c autnd s a vad a ce vreme si ce mprejur ari avea
n vedere Duhul lui Hristos care era n ei! Ce lectie pentru popo-
rul lui Dumnezeu din era cre stin a, pentru a c arui folosint a au fost
date aceste proorocii slujitorilor S ai! Lor le-a fost descoperit c a nu
pentru ei n si si, ci pentru noi spuneau aceste lucruri. Observati pe
ace sti oameni snti ai lui Dumnezeu, cercetnd cu st aruint a desco-
peririle date lor pentru generatiile care nu se n ascuser a nc a. Puneti
n contrast zelul lor sfnt cu neglijenta manifestat a de cei favorizati
din zilele sfr sitului fat a de acest dar al cerului. Ce mustrare pentru
cei indiferenti, iubitori de comoditate si lume, care se multumesc s a
declare c a profetiile nu pot ntelese!
De si mintile m arginite ale oamenilor nu sunt n stare s a p atrund a [345]
n sfaturile Celui Innit sau s a nteleag a deplin realizarea scopurilor
Sale, se ntmpl a adesea ca, din cauza vreunei gre seli sau vreunei
neglijente din partea lor, s a nteleag a slab soliile Cerului. Nu rareori
mintea oamenilor si chiar a slujitorilor lui Dumnezeu este att de
orbit a de p arerile omene sti, de traditii si de nv at aturile false ale
oamenilor, nct nu sunt n stare s a prind a dect n parte lucrurile
mari pe care El le-a descoperit n Cuvntul S au. A sa au stat lucrurile
cu ucenicii lui Hristos, chiar atunci cnd Mntuitorul era cu ei n
persoan a. Mintea lor era mbibat a de conceptia popular a cu privire
la Mesia, ca print p amntesc, care urma s a-l ridice pe Israel pe tronul
Lumin a prin ntuneric 297
mp ar atiei universale, si nu puteau ntelege nsemn atatea cuvintelor
Lui prin care prevestea suferintele si moartea Sa.
nsu si Hristos i trimisese cu solia: S-a mplinit vremea, si mp a-
r atia lui Dumnezeu este aproape: poc aiti-v a si credeti n Evanghelie.
(Marcu 1, 15). Aceast a solie era ntemeiat a pe profetia capitolului 9
din Daniel. Cele saizeci si nou a de s apt amni erau ar atate de nger
c a se ntind pn a la printul Mesia, iar ucenicii priveau nainte, cu
sperante sigure si cu anticip ari pline de bucurie, spre ntemeierea
mp ar atiei lui Mesia la Ierusalim, pentru a conduce p amntul ntreg.
Ei predicau solia pe care Hristos le-o ncredintase, cu toate c a
ntelegeau gre sit sensul ei. n timp ce vestirea lor se ntemeia pe
pasajul din Daniel 9, 25, ei nu vedeau n versetul urm ator al aceluia si
capitol c a Mesia avea s a e strpit. nc a de la na sterea Sa, inimile lor
se opriser a la slava anticipat a a unei mp ar atii p amnte sti, si aceasta
le-a orbit ntelegerea att fat a de prevederile proorociei, ct si fat a
de cuvintele lui Hristos.
Cu toate acestea, ei si-au adus la ndeplinire datoria, prezentnd
natiunii iudaice chemarea plin a de mil a si apoi, chiar atunci cnd se
a steptau s a-L vad a pe Domnul lor urcnd pe tronul lui David, L-au
v azut prins ca un r auf ac ator, biciuit, batjocorit, condamnat si n altat
pe crucea Calvarului. Ce [346]
disperare si groaz a au nfrnt inimile ucenicilor n zilele cnd
Domnul lor dormea n mormnt!
Hristos venise la timpul precis si n felul proorocit de profetie.
M arturia Scripturii se mplinise n toate am anuntele lucr arii Sale.
El predicase solia mntuirii si Cuvntul Lui era plin de putere.
Inimile ascult atorilor m arturisiser a c a El era din ceruri. Cuvntul si
Duhul lui Dumnezeu atestaser a ns arcinarea divin a a Fiului S au.
Ucenicii se tineau nentrerupt, cu o dragoste ce nu piere, de
Domnul lor iubit. Si cu toate acestea, mintea lor era nv aluit a n
nesigurant a si ndoial a. n chinul lor, nu si-au amintit de cuvintele
lui Hristos care ar atau nainte c atre suferintele si moartea Sa. Dac a
Isus din Nazaret fusese adev aratul Mesia, ar fost ei aruncati n
durere si dezam agire? Aceasta era ntrebarea care le tortura suetele,
n timp ce Mntuitorul z acea n mormntul S au, n ceasurile disperate
ale acelui Sabat care desp artea moartea de nvierea Sa.
Cu toate c a noaptea durerii adusese ntuneric n jurul acestor
urma si ai lui Isus, ei n-au fost uitati. Profetul spunea: Chiar dac a
stau n ntuneric, totu si Domnul este Lumina mea! El m a va scoate
la lumin a, si voi privi dreptatea Lui (Mica 7, 8.9) Iat a c a nici
chiar ntunericul nu este ntunecos pentru tine: ci noaptea str aluce ste
ca ziua si ntunericul ca lumina. Dumnezeu spune: Celui f ar a
prihan a i r asare o lumin a n ntuneric. Voi duce pe orbi pe un
drum necunoscut de ei, i voi pov atui pe c ar ari ne stiute de ei; voi
preface ntunericul n lumin a, naintea lor, si locurile strmbe n
locuri netede; iat a ce voi face, si nu-i voi p ar asi. (Psalmii 139, 12;
112, 4; Isaia 42, 16.
Vestirea pe care o duseser a ucenicii n numele Domnului era
corect a n toate am anuntele, iar evenimentele c atre care ar atase ea
aveau loc chiar atunci. [347]
S-a mplinit vremea si mp ar atia lui Dumnezeu este la u si,
fusese solia lor. La ncheierea vremii a celor saizeci si nou a de
s apt amni, din Daniel capitolul 9, care urmau s a se ntind a pn a la
Unsul, Mesia Hristos primise ungerea Duhului, dup a ce fusese
botezat de Ioan n Iordan. Iar mp ar atia lui Dumnezeu, despre care
ei spuseser a c a este la u si, fusese ntemeiat a prin moartea lui Hristos.
Aceast a mp ar atie nu era a sa cum fuseser a ei nv atati s a cread a, o
mp ar atie p amnteasc a. Nu era nici mp ar atia aceea ve snic a, ne-
muritoare, care va ntemeiat a atunci cnd domnia, st apnirea si
puterea tuturor mp ar atiilor de sub cerul ntreg, vor date poporului
sntilor Celui Preanalt, acea mp ar atie ve snic a n care toate pute-
rile l vor sluji si-L vor asculta. (Daniel 7, 27). n Biblie, expresia
mp ar atia lui Dumnezeu este folosit a pentru a desemna att mp a-
r atia harului, ct si mp ar atia slavei. mp ar atia harului este scoas a n
evident a de Pavel n Epistola c atre Evrei. Dup a ce arat a spre Hristos,
ca Mijlocitor plin de mil a, care este mi scat de simtul sl abiciunilor
noastre, apostolul spune: S a ne apropiem cu ncredere de scaunul
harului, ca s a c ap at am ndurare si s a g asim har. (Evrei 4, 15.16).
Tronul harului reprezint a mp ar atia harului, deoarece existenta unui
tron implic a existenta unei mp ar atii. n multe din parabolele Sale,
Hristos ntrebuinteaz a expresia mp ar atia cerurilor pentru a descrie
lucrarea harului divin asupra inimilor oamenilor.
n felul acesta tronul slavei reprezint a mp ar atia slavei; si la
aceast a mp ar atie se face referire n cuvintele Mntuitorului: Cnd
va veni Fiul omului n slava Sa, cu toti sntii ngeri, va sedea pe
scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor adunate
naintea Lui. (Matei 25, 31.32). Aceast a mp ar atie este nc a n viitor.
Nu se va ntemeia, pn a la a doua venire a lui Hristos.
mp ar atia harului ns a a fost instituit a imediat dup a c aderea
omului, cnd a fost pus n aplicare planul pentru mntuirea neamului
omenesc c azut. Pn a atunci, ea exista n planul si n f ag aduinta [348]
lui Dumnezeu; si prin credint a oamenii pot deveni supu sii ei. Dar
n realitate n-a fost ntemeiat a pn a la moartea lui Hristos. Chiar
dup a intrarea n lucrarea Sa p amnteasc a, Mntuitorul, mpov arat
de nc ap atnarea si nerecuno stinta oamenilor, Se putea retrage de la
jertrea pe Calvar. n Ghetsemani, paharul de am ar aciune a tremurat
n mna Sa. El putea chiar si atunci s a- Si stearg a sudoarea de snge
de pe frunte si s a lase neamul omenesc vinovat s a piar a n nelegiuirea
lui. Dac a ar f acut lucrul acesta, n-ar mai fost r ascump arare pentru
omenirea c azut a. Dar cnd Mntuitorul Si-a dat viata si cu ultima
suare a strigat S-a sfr sit, atunci mplinirea Planului de Mntuire
a fost asigurat a. F ag aduinta mntuirii f acut a perechii p ac atoase n
Eden a fost raticat a. mp ar atia harului, care pn a acum existase
prin f ag aduinta lui Dumnezeu, a fost atunci ntemeiat a.
n felul acesta moartea lui Hristos chiar evenimentul pe care
ucenicii l socotiser a ca ind nimicirea nal a a n adejdii lor a fost
aceea care a asigurato pentru vecie. n timp ce i aruncase n cea
mai crud a dezam agire, ea era dovada culminant a a corectitudinii
credintei lor. Evenimentul care-i umpluse de jale si disperare era
acela care deschidea u sa n adejdii pentru orice u al lui Adam si n
care se concentra viata viitoare si fericirea ve snic a pentru toti cei
credincio si ai lui Dumnezeu din toate veacurile.
Planurile milei innite si-au ajuns mplinirea chiar si n dezam a-
girea ucenicilor. n timp ce inimile lor fuseser a c stigate de harul
divin si de puterea nv at aturilor lui Isus, care a vorbit cum n-a vorbit
niciodat a vreun om, totu si, aurul curat al iubirii lor pentru Domnul,
era amestecat de mndrie lumeasc a si ambitii egoiste. Chiar si n
camera unde au mncat Pa stele, n ora aceea solemn a cnd Domnul
lor intrase deja n ntunericul din Ghetsemani, se luptau ntre ei,
care s a e socotit cel mai mare. (Luca 22, 24). Gndul lor era la
tron, coroan a si slav a, n timp ce chiar n fata lor se aa ru sinea,
agonia din gr adin a, sala de judecat a si crucea Calvarului. Mndria [349]
inimii lor, setea lor de slav a p amnteasc a, era aceea care-i f acuse s a
se prind a, cu atta nc ap atnare, de nv at atura r at acit a a vremii lor
si s a treac a neatenti pe lng a cuvintele Mntuitorului, care ar atau
natura adev arat a a mp ar atiei Sale si c atre agonia si moartea Sa. Si
aceste r at aciri au dus la ncercarea dureroas a, dar necesar a
care fusese ng aduit a pentru ndreptarea lor. Cu toate c a ucenicii
nteleseser a gre sit nsemn atatea soliei lor si nu- si d aduser a seama de
a stept arile lor, predicaser a totu si avertizarea dat a de Dumnezeu, iar
Domnul urma s a le r aspl ateasc a credinta si s a le onoreze ascultarea.
Lor urma s a le e ncredintat a lucrarea de predicare, c atre toate
neamurile, a Evangheliei sl avite despre Domnul lor nviat. Aceasta
trebuia s a-i preg ateasc a pentru lucrarea n vederea c areia le fusese
ng aduit a experienta ce li se p aruse att de amar a.
Dup a nvierea Sa, Isus S-a ar atat ucenicilor S ai pe calea c atre
Emaus si, ncepnd de la Moise si de la toti proorocii, le-a tlcuit
n toate Scripturile, ce era cu privire la El. (Luca 24, 27). Inimile
ucenicilor s-au trezit, credinta s-a aprins. Ei erau n ascuti din nou la
o n adejde vie, chiar nainte ca Isus s a li Se descopere. Planul Lui
era s a le lumineze ntelegerea si s a le prind a credinta de Cuvntul
temeinic al profetiei. El dorea ca adev arul s a prind a o r ad acin a pu-
ternic a n mintea lor, nu numai pentru c a era sustinut de m arturia Sa
personal a, ci datorit a dovezilor nendoielnice prezentate de simbolu-
rile si umbrele legii tipice si de c atre profetiile Vechiului Testament.
Trebuie ca urma sii lui Hristos s a aib a o credint a inteligent a nu numai
pentru ei, ci si pentru a putea duce lumii cuno stinta despre Hristos.
Si, ca prim pas n r aspndirea acestei cuno stinte, Isus i-a ndreptat
pe ucenici c atre Moise si toti proorocii. Aceasta era m arturia dat a
de Mntuitorul nviat cu privire la valoarea si importanta Scripturilor
Vechiului Testament.
Ce schimbare s-a produs n inimile ucenicilor cnd au privit
nc a o dat a fata iubit a a Mntuitorului! (Luca 24, 32). ntr-un sens [350]
mai deplin si mai des avr sit dect nainte, ei L-au g asit pe Acela
despre care a scris Moise n lege si prooroci. Nesiguranta, chinul
si disperarea au f acut loc unei certitudini des avr site, unei credinte
neumbrite. Nu e de mirare c a dup a n altarea Sa ei erau continuu n
templu l audndu-L si binecuvntndu-L pe Dumnezeu. Oamenii,
stiind numai despre moartea infam a a Mntuitorului, se a steptau s a
vad a pe fata lor expresia am ar aciunii, a confuziei si a nfrngerii; dar
au v azut bucurie si biruint a. Ce preg atire primiser a ace sti ucenici
pentru lucrarea care le st atea nainte! Ei trecuser a prin cele mai
adnci ncerc ari care fuseser a posibile n experienta lor si au v azut
cum, atunci cnd orice viziune omeneasc a era pierdut a, Cuvntul
lui Dumnezeu se mplinise triumfnd. De aici nainte ce putea sl abi
credinta si ce putea r aci zelul iubirii lor? n cea mai aprig a durere, ei
avuseser a o mngiere puternic a, o n adejde care era ca o ancor a
a suetului, tare si neclintit a (Evrei 6, 18.19). Ei fuseser a martori
ai ntelepciunii si puterii lui Dumnezeu si erau ncredintati c a nici
moartea, nici viata, nici ngerii, nici st apnirile, nici puterile, nici
lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici n altimea, nici adncimea,
si nici o alt a f aptur a nu erau n stare s a-i despart a de dragostea
lui Dumnezeu care este n Hristos Isus, Domnul nostru. n toate
aceste lucruri, spuneau ei, suntem mai mult dect biruitori prin Acela
care ne-a iubit. (Romani 8, 38.39.37). Cuvntul lui Dumnezeu
d ainuie ste n veac. (1 Petru 1, 25). Si cine ne osnde ste? Hristos a
murit, mai mult, El a nviat si este chiar la dreapta lui Dumnezeu si
mijloce ste pentru noi. (Romani 8, 34)
Poporul Meu, zice Domnul, nu va mai niciodat a de ocar a.
(Ioel 2, 26). Seara vine plnsul iar dimineata vine veselia. (Psalmii
30, 5). Cnd n ziua nvierii ace sti ucenici s-au ntlnit cu Mntui-
torul, inimile lor ardeau n ei cnd ascultau cuvintele Sale; cnd au
v azut fruntea, minile si picioarele care fuseser a zdrobite pentru ei,
cnd, nainte de n altarea Sa, Isus i-a condus afar a din Betania, si [351]
ridicndu- si minile n semn de binecuvntare, le-a poruncit: Mer-
geti n toat a lumea si predicati Evanghelia, ad augnd: Iat a, c a Eu
sunt cu voi ntotdeauna (Marcu 16, 15; Matei 28, 20); cnd n Ziua
Cincizecimii Mngietorul f ag aduit a cobort si a fost dat a putere
de sus, iar suetele credincio silor au tres arit de con stienta prezentei
Domnului lor n altat, atunci, chiar dac a, asemenea Lui, ar trebuit
s a treac a prin sacriciu si martiraj, ei nu ar dat slujirea Evangheliei
harului S au si coroana neprih anirii, care va primit a la venirea Sa,
pentru slava unui tron p amntesc care fusese n adejdea de la nceput
a uceniciei lor. El, care va face cu mult mai mult dect putem noi
cere sau gndi, le-a acordat p art a sia suferintelor Sale, comunicarea
bucuriei Sale, bucuria de a aduce multe suete la slav a, o bucurie
negr ait a, o greutate ve snic a de slav a, fat a de care, spune Pavel,
suferintele noastre de o clip a nu merit a s a e comparate.
Experienta ucenicilor care au predicat Evanghelia mp ar atiei
la prima venire a lui Hristos si are corespondentul n experienta
acelora care au predicat solia celei de a doua veniri a Sa. Dup a cum
ucenicii au mers predicnd: S-a mplinit vremea si mp ar atia lui
Dumnezeu este aproape, tot astfel Miller si tovar a sii lui au predicat
c a perioada profetic a din urm a si cea mai lung a, scoas a n evident a de
Biblie, era gata s a se ncheie, c a judecata era aproape, iar mp ar atia
ve snic a urma s a se arate. Predicarea venirii, de c atre ucenici, se
ntemeia pe cele saptezeci de s apt amni din Daniel capitolul 9. Dar
solia lui Miller si a tovar a silor s ai anunta ncheierea celor 2300 de
zile, din Daniel 8, 14, din care cele saptezeci de s apt amni erau doar
o parte. Predicarea ec aruia s-a ntemeiat pe mplinirea unei alte
p arti din aceea si mare perioad a profetic a.
Asemenea primilor ucenici, William Miller si tovar a sii lui n-au
nteles deplin importanta soliei pe care o vesteau. R at aciri, care
fuseser a mp amntenite de mult a vreme n biseric a, i-a mpiedicat [352]
s a ajung a la o interpretare corect a a unui punct important al pro-
fetiei. De aceea, cu toate c a au vestit solia pe care Dumnezeu le-a
ncredintat-o s a o duc a lumii, printr-o ntelegere gre sit a a sensului
ei, au suferit dezam agirea.
n explicarea pasajului din Daniel 8, 14: Pn a vor trece 2300
de zile apoi sfntul loca s va cur atit, Miller, a sa cum s-a stabilit,
a adoptat conceptia, primit a unanim, c a p amntul este sanctuarul
si a crezut c a, de fapt, cur atirea sanctuarului reprezenta cur atirea
p amntului prin foc la venirea Domnului. Si cnd a descoperit c a
ncheierea celor 2300 de zile era profetizat a cu precizie, el a tras
concluzia c a aceasta descoperea timpul celei de a doua veniri. Gre-
seala lui a rezultat din acceptarea conceptiei populare de atunci cu
privire la Sanctuar.
n sistemul tipic, care era o umbr a a jertfei si a preotiei lui Hristos,
cur atirea sanctuarului era ultimul serviciu ndeplinit de marele preot
n ciclul anual de slujbe. Aceasta era lucrarea de ncheiere a isp a sirii
o ndep artare a p acatului din Israel. Ea pregura lucrarea de
ncheiere n slujba Marelui nostru Preot din ceruri, prin ndep artarea
sau stergerea p acatelor poporului S au, care sunt scrise n rapoartele
cerului. Acest serviciu cuprinde o lucrare de cercetare, o lucrare de
judecat a; si precede imediat venirea lui Hristos pe norii cerului cu
putere si slav a mare; c aci atunci cnd vine, toate cazurile au fost
hot arte. Isus spune: R asplata Mea este cu Mine ca s a dau ec aruia
dup a faptele lui. (Apocalipsa 22, 12). Lucrarea aceasta de judecat a,
care precede imediat a doua venire, este anuntat a n prima solie
ngereasc a din Apocalipsa 14, 7: Temeti-v a de Dumnezeu si dati-I
slav a c aci a venit ceasul judec atii Lui.
Aceia care au vestit aceast a avertizare au avut solia potrivit a
pentru timpul potrivit. Dar, a sa cum primii ucenici au declarat: S-a
mplinit vremea si mp ar atia lui Dumnezeu este aproape, ntemeiati
pe proorocia din Daniel capitolul 9, f ar a s a nteleag a c a moartea [353]
lui Mesia era profetizat a n aceea si Scriptur a, tot astfel Miller si
tovar a sii lui au predicat solia ntemeiat a pe Daniel capitolul 8,14 si
Apocalipsa capitolulas4,7, f ar a s a vad a c a n Apocalipsa capitolul 14
mai erau si alte solii scoase n evident a care trebuiau de asemenea s a
e vestite nainte de venirea Domnului. Dup a cum ucenicii au gre sit
cu privire la mp ar atia care urma s a e ntemeiat a, la ncheierea celor
saptezeci de s apt amni, tot astfel adventi stii au gre sit cu privire la
evenimentul care urma s a aib a loc la ncheierea celor 2300 de zile.
n ambele cazuri a fost o primire sau mai degrab a o subscriere la
credintele populare, care le-a orbit mintea fat a de adev ar. Ambele
categorii au mplinit voia lui Dumnezeu, vestind solia care El dorea
s a e dat a, si amndou a, prin gre sita ntelegere a soliei lor, au suferit
dezam agirea.
Dar Dumnezeu Si-a mplinit planul S au binef ac ator, ng aduind
ca avertizarea cu privire la judecat a s a e dat a exact a sa cum trebuia.
Ziua cea mare era aproape si, n providenta Sa, oamenii au fost
cercetati la timpul hot art, pentru a le descoperi ce era n inimile
lor. Solia avea ca scop s a ncerce si s a curete biserica. Ei au fost
determinati s a vad a dac a sentimentele lor erau legate de lumea
aceasta sau de Hristos si de cer. Ei m arturiseau c a l iubesc pe
Mntuitorul si acum trebuiau s a- si dovedeasc a iubirea. Erau ei gata
s a renunte la n adejdile si ambitiile lor p amnte sti si s a ntmpine cu
bucurie venirea Domnului lor? Solia urm area s a-i fac a n stare s a
vad a adev arata lor stare spiritual a; a fost trimis a din mil a pentru a-i
trezi s a-L caute pe Domnul, cu poc aint a si umilint a.
Chiar si dezam agirea, cu toate c a era urmarea gre sitei lor ntele-
geri a soliei pe care o d aduser a, urma s a e schimbat a n bine. Ea
trebuia s a ncerce inimile acelora care m arturisiser a c a au primit
avertizarea. Oare, n fata dezam agirii urmau s a renunte la experienta
lor si s a p ar aseasc a ncrederea n Cuvntul lui Dumnezeu? Sau vor
c auta n rug aciune si umilint a s a vad a unde au gre sit n ntelegerea
profetiei? [354]
Cti au fost mnati de team a sau de impuls si emotie? Cti
erau cu inima mp artit a si necredincioas a? Multimi m arturiseau c a
iubesc venirea Domnului. Cnd sunt chemati s a sufere batjocura si
mustrarea lumii si ncercarea amn arii si dezam agirii, vor renunta
ei la credint a? Din cauz a c a n-au nteles imediat procedeele lui
Dumnezeu cu ei, vor respinge adev arurile sprijinite de m arturia cea
mai clar a a Cuvntului S au?
Aceast a ncercare avea s a descopere puterea acelora care, cu o
credint a adev arat a, ascultaser a de ceea ce crezuser a a nv at atura
Cuvntului si a Duhului lui Dumnezeu. Ea urma s a-i nvete, a sa cum
numai o astfel de experient a putea s-o fac a, primejdia de a primi
teoriile si interpret arile oamenilor, n loc de a face din Biblie propriul
interpret. Pentru copiii credintei, nedumerirea si am ar aciunea, care
au fost urmarea gre selii lor, trebuiau s a lucreze ndreptarea necesar a.
Ei aveau s a e condu si la un studiu mai atent al Cuvntului profetic.
Urmau s a e nv atati s a examineze mai cu atentie temeiul credintei
lor si s a resping a orice lucru, orict de mult ar acceptat de lumea
cre stin a, care nu era ntemeiat pe Scripturile adev arului.
Pentru ace sti credincio si, ca si cu primii ucenici, ceea ce n ceasul
ncerc arii p area ntunecat pentru ntelegerea lor urma s a e claricat
dup a aceea. Cnd urmau s a vad a sfr situl pe care-l va da Domnul,
aveau s a stie c a, n ciuda ncerc arii, care a fost urmarea gre selilor
lor, planurile Sale de iubire fat a de ei se mpliniser a f ar a gre s. Ei
aveau s a nvete printr-o experient a binecuvntat a c a El este foarte
ndur ator si plin de mil a, c a toate c aile Sale sunt mil a si adev ar
pentru aceia care p azesc leg amntul S au si m arturiile Sale. [355]
Capitolul 20 O mare rede steptare religioas a
n profetia primei solii ngere sti din Apocalipsa capitolul
14, este profetizat a o mare rede steptare religioas a, ca urmare a vesti-
rii apropiatei veniri a lui Hristos. Un nger este v azut zburnd prin
mijlocul cerului, cu o Evanghelie ve snic a, pentru ca s-o vesteasc a lo-
cuitorilor p amntului, oric arui neam, oric arei semintii, oric arei limbi
si oric arui norod. El zice cu glas tare: Temeti-v a de Dumnezeu, si
dati-I slav a, c aci a venit ceasul judec atii Lui; si nchinati-v a Celui
ce a f acut cerul si p amntul, marea si izvoarele apelor! (Ver 6.7).
Faptul c a un nger este prezentat a vestitorul acestei avertiz ari
este semnicativ. Prin cur atia, slava si puterea solului ceresc, nte-
lepciunii divine i-a pl acut s a reprezinte caracterul n altat al lucr arii
ce trebuia ndeplinit a prin solia, puterea si slava care urmau s a o
nsoteasc a. Iar zborul ngerului prin mijlocul cerului, glasul cel
tare cu care este dat a avertizarea si propov aduirea ei tuturor celor
care locuiesc pe p amnt la orice neam, semintie, limb a si norod
arat a repeziciunea si extinderea mondial a a mi sc arii.
Solia ofer a si lumin a cu privire la timpul n care trebuie s a
aib a loc aceast a mi scare. Este declarat a a o parte din Evanghelia
ve snic a si anunt a nceputul judec atii. Solia mntuirii a fost predicat a [356]
n toate veacurile; dar solia aceasta este o parte a Evangheliei care
urma s a e predicat a numai n zilele de pe urm a, c aci numai atunci
avea s a e adev arat c a ceasul judec atii a venit. De fapt, proorociile
prezint a o succesiune de evenimente care duc la nceputul judec atii.
Acest lucru este adev arat n mod deosebit n ceea ce prive ste cartea
lui Daniel. Dar partea aceea din proorocie care avea leg atur a cu
zilele din urm a, lui Daniel i-a fost cerut s a o sigileze pn a la vremea
sfr sitului. O solie cu privire la judecat a ntemeiat a pe mplinirea
acelor profetii nu putea proclamat a dect atunci cnd va sosi
aceast a vreme. Dar n timpul sfr sitului, spune profetul, multi vor
citi si cuno stinta va cre ste. (Daniel 12, 4)
Apostolul Pavel avertizase biserica s a nu a stepte revenirea lui
Hristos n zilele sale. Ziua aceea nu va veni, spunea el, pn a cnd
305
nu va veni lep adarea de credint a si se va descoperi omul f ar adelegii
(2 Tesaloniceni 2, 3). Nu putem a stepta venirea Domnului nostru
pn a dup a marea apostazie si dup a perioada lung a de domnie a
omului p acatului. Omul f ar adelegii, care mai este numit Taina
nelegiuirii, ul pierz arii si acel nelegiuit, reprezint a papalita-
tea, care, a sa cum a fost prevestit n profetie, urma s a- si mentin a
suprematia timp de 1260 de ani. Aceast a perioad a s-a ncheiat n
anul 1798. Venirea lui Hristos nu putea avea loc nainte de acel timp.
Pavel cuprinde cu avertizarea lui ntreaga dispensatiune cre stin a,
pn a n anul 1798. n aceast a perioad a de timp trebuia predicat a
solia cu privire la a doua venire a lui Hristos.
O astfel de solie n-a fost proclamat a niciodat a n veacurile tre-
cute. Pavel, a sa cum am v azut, n-a predicat-o; el ar ata fratilor s ai
c atre venirea Domnului ca ind ntr-un viitor foarte ndep artat. Nici
reformatorii n-au predicat-o. Martin Luther situa judecata cam la
300 de ani n viitor de epoca lui. Dar, de la anul 1798, cartea lui
Daniel a fost desigilat a, cunoa sterea profetiilor a crescut si multi au
vestit mesajul solemn al judec atii ce se apropia.
Asemenea marii Reforme, din secolul al XVI-lea, mi scarea ad-
vent a a ap arut n diferite t ari ale cre stin at atii n acela si timp. Att n
Europa, ct si n America, b arbati ai credintei si rug aciunii au fost
condu si la studiul profetiilor si, urm arind raportul inspirat, au v azut
dovada conving atoare c a sfr situl tuturor lucrurilor era aproape. n [357]
diferite t ari existau grupe izolate de cre stini care, numai prin studiul
Scripturilor, au ajuns la convingerea c a venirea Mntuitorului era
aproape.
n anul 1821, adic a la trei ani dup a ce Miller ajunsese la explicatia
lui cu privire la profetiile care ar atau spre timpul judec atii, dr. Joseph
Wolff, misionarul lumii, a nceput s a vesteasc a apropiata revenire
a Domnului. Wolff s-a n ascut n Germania, din p arinti evrei, tat al
lui ind rabin. Cnd era destul de tn ar, a fost convertit cu privire
la adev arul religiei cre stine. Avnd o minte activ a, cercet atoare,
fusese un ascult ator atent la conversatiile care avuseser a loc n casa
tat alui s au, unde evrei credincio si se adunau zilnic pentru a povesti
n adejdile si a stept arile poporului lor, slava lui Mesia care avea s a
vin a si restatornicirea lui Israel. ntr-o zi, auzind numele lui Isus
din Nazaret, b aiatul a ntrebat cine era El. Un iudeu de un foarte
mare talent, a fost r aspunsul; dar pentru c a a pretins c a este Mesia,
O mare rede steptare religioas a 307
tribunalul iudaic l-a condamnat la moarte. De ce?, a replicat
cercet atorul. Ierusalimul este distrus si de ce suntem noi n robie?
Vai, vai, a r aspuns tat al s au, pentru c a Iudeii iau ucis pe prooroci.
Deodat a, copilului i-a venit gndul: Poate c a Isus a fost un prooroc,
iar iudeii l-au omort, cu toate c a a fost nevinovat. (Travels and
Adventures of the Rev. Joseph Wolff, vol. 1, p. 61). Att de puternic
a fost acest simt amnt, nct, cu toate c a i era interzis s a intre ntr-o
biseric a cre stin a, se strecura adesea s a asculte predica.
Atunci cnd avea numai sapte ani, se l auda fat a de un vecin
cre stin, mai n vrst a, cu triumful viitor al lui Israel la venirea lui
Mesia, la care b atrnul a spus cu bun atate: Dragul meu b aiat, am [358]
s a-ti spun cine a fost Mesia cel adev arat; a fost Isus din Nazaret ...
pe care str amo sii t ai L-au r astignit, a sa cum au f acut cu proorocii
din vechime. Du-te acas a si cite ste capitolul 53 din Isaia si te vei
convinge c a Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. (Idem, vol. I, p.
7). Deodat a, aceast a convingere a pus st apnire pe el. A mers acas a
si a citit Scriptura, ind uimit s a vad a c a profetia cu privire la Isus
din Nazaret se mplinise n mod des avr sit. Erau oare adev arate
cuvintele cre stinului? B aiatul a cerut tat alui o explicatie a profetiei,
dar a fost ntmpinat cu o t acere att de categoric a, nct niciodat a
na mai ndr aznit s a aminteasc a acest subiect. ns a aceasta na f acut
dect s a-i m areasc a dorinta de a cunoa ste si mai mult despre religia
cre stin a.
Cuno stinta pe care o c auta era tinut a cu premeditare departe de
el n c aminul lui iudaic; dar, atunci cnd avea numai unsprezece ani,
a p ar asit casa tat alui si a plecat n lume pentru a- si face o educatie,
pentru a- si alege religia si cariera vietii. A g asit un ad apost pentru o
vreme la ni ste rude, dar n scurt timp a fost alungat ca ind un apos-
taziat; a sa c a, singur si f ar a bani, a trebuit s a- si croiasc a drum printre
str aini. A mers din loc n loc, studiind cu atentie si ntretinndu-se
prednd limba ebraic a. Prin inuenta unui instructor catolic, a fost
determinat s a accepte credinta catolic a, si-a f acut planul s a devin a
misionar pentru propriul popor. Cu aceast a tint a, a plecat peste c-
tiva ani pentru a- si continua studiile la Colegiul de propagand a din
Roma. Dar aici, spiritul s au de cugetare independent a si de vorbire
sincer a i-au adus acuzatii de erezie. A nceput s a critice n mod des-
chis abuzurile bisericii si a insistat asupra necesit atii unei reforme.
Cu toate c a la nceput a fost tratat cu o favoare deosebit a de c atre
demnitarii papali, dup a o scurt a vreme a fost mutat din Roma. Sub
supravegherea bisericii mergea din loc n loc, pn a cnd a devenit
clar c a niciodat a nu va convins s a se supun a orbe ste romanismului.
A fost declarat incorigibil si a fost l asat liber s a se duc a unde-i pl acea.
A f acut o c al atorie n Anglia si, m arturisind credinta protestant a, s-a
unit cu Biserica Anglican a. Dup a doi ani de studiu, a fost trimis n
misiune n anul 1821. [359]
n timp ce Wolff a acceptat marile adev aruri cu privire la prima
venire a lui Hristos ca Om al durerii si obi snuit cu suferinta, a
v azut c a profetiile scot n evident a, cu o egal a claritate, a doua Sa
venire cu putere si slav a. Si n timp ce c auta s a- si aduc a propriul
popor la Isus din Nazaret, ca ind Cel F ag aduit, si s a-i ndrepte
atentia spre prima Lui venire n umilint a, ca jertf a pentru p acatele
oamenilor, i nv ata si cu privire la a doua Sa venire ca mp arat si
Liberator.
Isus din Nazaret, adev aratul Mesia, zicea el, ale c arui mini si
picioare au fost pironite, care a fost adus ca un miel la junghiere,
care a fost Omul durerilor si obi snuit cu suferinta, care, dup a ce
Si-a luat toiagul de domnie din Iuda si toiagul de crmuire dintre
picioarele Lui, a venit ntia oar a; va veni pentru a doua oar a pe
norii cerului cu strig atul unui arhanghel (Joseph Wolff, Researches
and Missionary Labors, p. 62) si va sta pe Muntele M aslinilor;
iar domnia ncredintat a odat a lui Adam la creatiune si pierdut a de
el (Geneza 1, 26; 3, 17) va dat a lui Isus. El va mp arat peste
tot p amntul. Gemetele si plnsul ntregii creatiuni vor nceta, dar
cntecele de laud a si de multumire se vor auzi mereu.... Cnd Isus
va veni n slava Tat alui S au cu sntii ngeri.... Mortii credincio si vor
nvia cei dinti (1 Tesaloniceni 4, 16; 1 Corinteni 15, 32). Aceasta
este ceea ce noi, cre stinii, numim prima nviere. Atunci, si lumea
animal a si va schimba natura (Isaia 11, 6-9) si se va supune lui
Isus (Psalmul 8). O pace universal a va domni. (Journal of the Rev.
Joseph Wolff, pp. 378, 379). Domnul va privi din nou peste p amnt
si va spune: Iat a, c a este foarte bun. (Idem, p. 294)
Wolff credea c a venirea Domnului este aproape, n interpretarea
perioadelor profetice a seznd marea mplinire la foarte putini ani de
timpul xat de Miller. Tuturor acelora care sustineau din Scriptur a
c a despre ziua si ceasul acela nu stie nimeni, c a oamenii nu stiu
nimic despre apropierea venirii, Wolff le r aspundea: A spus oare
Domnul c a ziua si ceasul nu vor niciodat a cunoscute? Nu ne-a dat [360]
El semnele timpurilor pentru ca s a stim cel putin apropierea venirii
Sale, a sa cum se cunoa ste apropierea verii dup a smochinul care
nfrunze ste? (Matei 24, 32). Nu vom cunoa ste noi oare niciodat a
aceast a perioad a, n timp ce El nsu si ne ndeamn a nu numai s a-l
citim pe profetul Daniel, ci s a-l si ntelegem? Acela si profet spune
c a aceste cuvinte vor pecetluite pn a la vremea sfr sitului (ceea
ce era cazul n vremea lui), dar c a multi vor c al atorii (o expresie
ebraic a cu privire la observarea si gndirea n ce prive ste timpul) si
cuno stinta (cu privire la timpul acela) va cre ste (Daniel 12, 4). Pe
lng a toate acestea, Domnul nu intentioneaz a s a spun a c a apropierea
timpului nu va cunoscut a, ci faptul c a nici un om nu cunoa ste exact
ziua si ceasul. El spune c a, se va cunoa ste destul prin semnele
timpului, pentru a ne face s a ne preg atim pentru revenirea Sa, a sa
cum Noe a preg atit corabia. (Wolff, Researches and Missionary
Labors, pp. 404, 405)
Cu privire la sistemul popular de interpretare sau de a r ast alm aci
Scripturile, Wolff scria: Cea mai mare parte a bisericii cre stine a
deviat de la ntelesul clar al Scripturii si s-a ndreptat c atre siste-
mul iluzoriu al budi stilor, care cred c a fericirea viitoare a omenirii
va consta n plimb ari prin aer, nchipuindu- si c a, atunci cnd se
cite ste n Scripturi iudei, trebuie s a se nteleag a neamuri; cnd ci-
tesc Ierusalim, trebuie s a nteleag a biserica; si dac a scrie p amnt,
aceasta nseamn a cer; prin venirea Domnului, trebuie s a se nteleag a
naintarea societ atilor misionare; iar suirea pe muntele casei Dom-
nului nseamn a o mare adunare a metodi stilor. (Journal of the Rev.
Joseph Wolff, p. 96)
Timp de dou azeci si patru de ani, de la 1821 la 1845, Wolff a
c al atorit foarte mult. n Africa, a vizitat Egiptul si Etiopia; n Asia,
a traversat Palestina, Siria, Persia, Buhara si India. A vizitat de ase-
menea si Statele Unite, cu ocazia acestei c al atorii a predicat si n
insula Sf. Elena. A sosit n New York, n luna August 1837 si, dup a
ce a vorbit n acel ora s, a predicat n Philadelphia si Baltimore si
n cele din urm a a mers la Washington. Aici, spune el, pe baza [361]
unei motiuni prezentate de ex-pre sedintele John Quincy Adams n
una din sedintele Congresului, Camera mi-a acordat n unanimitate
aprobarea s a folosesc sala Congresului pentru o lectur a pe care am
tinut-o ntr-o smb at a, onorat cu prezenta tuturor membrilor Congre-
sului si, de asemenea, a episcopului din Virginia, precum si a clerului
si cet atenilor din Washington. Aceea si onoare mi-a fost acordat a
de c atre membrii guvernului din New Jersey si Pennsylvania, n
a c aror prezent a am tinut lecturi cu privire la cercet arile mele n
Asia, precum si la domnia personal a a lui Isus Hristos. (Idem, pp.
398.399)
Dr. Wolff a c al atorit n t arile cele mai barbare f ar a protectia
vreunei autorit ati europene, suferind multe greut ati si nconjurat de
primejdii numeroase. A fost b atut cu picioarele si nfometat, vndut
ca sclav si de trei ori condamnat la moarte. A fost nconjurat de
banditi si uneori aproape a pierit de sete. O dat a a fost jefuit de
tot ce avea si l asat s a c al atoreasc a sute de mile pe jos prin munti,
z apada biciuindu-i fata, iar picioarele goale amortite de contactul cu
p amntul nghetat.
Cnd a fost avertizat s a nu mearg a nenarmat printre triburile s al-
batice si ostile, el s-a declarat a asigurat cu arme rug aciune,
zel pentru Hristos si ncredere n ajutorul S au. Mai sunt nzestrat,
spunea el, cu iubirea fat a de Dumnezeu si fat a de aproapele pe
care o port n inim a si cu Biblia n mn a (W.H.D. Adams, In Perils
Oft, p. 192). Biblia n limba ebraic a si cea n englez a le ducea cu
el oriunde mergea. Despre una dintre ultimele sale c al atorii spunea:
Am ... tinut Biblia deschis a n mn a. Am simtit c a puterea mea era
n aceast a carte si c a puterea ei m a va sustine. (Idem, p. 201)
n felul acesta a perseverat n lucr arile lui, pn a cnd solia jude-
c atii a fost dus a unei mari p arti a p amntului locuit. Printre iudei,
turci, parti, hindu si si multe alte nationalit ati si rase, el a mp ar-
tit Cuvntul lui Dumnezeu n limbi diferite si pretutindeni vestea
apropierea domniei lui Mesia.
n c al atoriile lui la Buhara, a g asit c a nv at atura cu privire la [362]
apropiata venire a Domnului era tinut a de un popor ndep artat si
izolat. Arabii din Yemen, spunea el, sunt n posesia unei c arti
numit a Seera, care aduce la cuno stint a a doua venire a lui Hristos si
domnia Sa n slav a, si ei a steapt a ca evenimente mari s a aib a loc n
anul 1840. (Journal of the Rev. Joseph Wolff, p. 377). n Yemen ...
am petrecut sase zile mpreun a cu ii lui Recab. Ei nu beau vin, nu
cultiv a vie, nu seam an a si tr aiesc n corturi, amintindu- si de bunul
b atrn Ionadab, ul lui Recab; si am g asit n tov ar a sia lor pe urma sii
lui Israel din semintia lui Dan ... care a steapt a mpreun a cu ii lui
Recab venirea grabnic a a lui Mesia pe norii cerului. (Idem, p. 398)
O credint a asem an atoare a fost descoperit a de un alt misionar
n Tartaria. Un preot tartar a pus misionarului ntrebarea cnd va
veni Hristos a doua oar a. Cnd misionarul a r aspuns c a nu stie nimic
despre acest lucru, preotul a p arut foarte surprins de o a sa ne stiint a la
unul care se pretindea profesor de Biblie si si-a m arturisit credinta,
ntemeiat a pe profetie, c a Hristos va reveni n anul 1844.
La nceputul anului 1826, solia advent a a nceput s a e predicat a
si n Anglia. Aici, lucrarea nu a luat aceea si form a denit a ca n
America; timpul exact al venirii n-a fost att de general predicat,
ns a marele adev ar al apropiatei veniri a lui Hristos cu putere si
slav a a fost vestit n mare m asur a. Si acest lucru s-a ntmplat nu
numai printre nonconformi sti si disidenti. Mourant Brock, un scri-
itor englez, declar a c a aproape sapte sute de slujitori din Biserica
Anglican a au fost angajati n predicarea acestei Evanghelii a m-
p ar atiei. n modul acesta, solia, ar atnd c atre anul 1844 ca timp al
revenirii Domnului, a fost predicat a si n Marea Britanie. Publicatiile
adventiste din Statele Unite aveau o circulatie larg r aspndit a. C arti
si reviste erau republicate n Anglia. n anul 1842, Robert Winter,
englez prin na stere, care primise credinta advent a n America, s-a
rentors n tara sa natal a pentru a vesti revenirea Domnului. Multi
s-au unit cu el n aceast a lucrare, iar solia judec atii a fost proclamat a
n diferite p arti ale Angliei. [363]
n America de Sud, n mijlocul barbariei si a preotimii, Lacunza,
un iezuit spaniol, a g asit calea c atre Scripturi si n felul acesta a primit
adev arul cu privire la revenirea n curnd a lui Hristos. ndemnat
s a dea avertizarea si n acela si timp dorind s a scape de cenzura
Romei, si-a publicat convingerile sub pseudonimul Rabi Ben Ezra,
pretinznd a un convertit iudeu. Lacunza a tr ait n secolul al XVIII-
lea, dar cartea lui si-a croit drumul spre Londra aproximativ prin
anul 1825, cnd a fost tradus a si n limba englez a. Publicarea ei a
slujit la adncirea interesului care deja se trezise n Anglia cu privire
la subiectul celei de a doua veniri.
n Germania, nv at atura fusese predicat a n secolul al XVIII-lea
de c atre Bengel, pastor al Bisericii Lutherane si un vestit savant
si critic al Bibliei. Dup a terminarea studiilor, Bengel s-a devotat
studiului teologiei, c atre care era, n mod natural, nclinat datorit a
sobriet atii religioase a mintii lui, exersat a prin educatie si discipline
timpurii. Asemenea altor tineri cu un caracter bine echilibrat, nainte
si dup a aceea, a trebuit s a lupte cu ndoielile si cu greut atile naturii
rii sale religioase si face aluzie, cu mult a sensibilitate, la multele
s ageti care i-au str apuns s armana lui inim a si i-au f acut tineretea greu
de suportat. Devenind membru al Consistoriului din Wrttemberg,
a ap arat cauza libert atii religioase. n timp ce sustinea drepturile si
privilegiile bisericii, el sustinea s a se acorde toat a libertatea rational a
acelora care se simteau obligati din motive de con stiint a s a se retrag a
de la mp art a sanie. (Encyclopaedia Britannica, ed. 9-a, art. Bengel).
Efectele bune ale acestui mod de a proceda se mai simt si ast azi, n
provincia lui natal a.
Lumina celei de a doua veniri a lui Hristos a inundat mintea lui
Bengel, n timp ce preg atea o predic a, din Apocalipsa capitolul 21,
pentru prima duminic a din postul Cr aciunului. Profetiile Apocalipsei
s-au desf a surat naintea ntelegerii sale ca niciodat a mai nainte.
Cople sit de simtul importantei surprinz atoare care dep a se ste slava
scenelor prezentate de profet, a fost constrns s a se abat a pentru un
timp de la contemplarea subiectului. Dar, n timp ce se aa la amvon, [364]
i s-au prezentat iar a si cu toat a puterea si lumina. De la data aceea s-a
devotat studiului profetiilor, ndeosebi a acelora din Apocalipsa, si a
ajuns n scurt a vreme la convingerea c a ele ar atau c atre venirea lui
Hristos ca ind aproape. Data pe care a stabilito ca timp al celei de
a doua veniri era cu numai ctiva ani dup a aceea sustinut a de Miller.
Scrierile lui Bengel s-au r aspndit n toat a cre stin atatea. Concep-
tiile lui cu privire la profetie au fost primite aproape de toti oamenii
n statul s au Wrttemberg si ntr-o oarecare m asur a si n alte p arti
ale Germaniei. Mi scarea a continuat si dup a moartea lui, iar solia
advent a a r asunat n continuare n Germania, n acela si timp atr agnd
atentia si n alte t ari. nc a din acest timp, unii credincio si au plecat
n Rusia unde au format colonii, iar credinta apropiatei veniri a lui
Hristos este p astrat a nc a de bisericile germane din aceast a tar a.
Lumina a str alucit n Franta si Elvetia. La Geneva, acolo unde
Farel si Calvin r aspndiser a adev arul Reformei, Gaussen predica
solia celei de a doua veniri. Pe cnd era nc a student, Gaussen s-a
izbit de spiritul rationalismului care invadase toat a Europa n ultima
parte a secolului al XVIII-lea si nceputul secolului al XIX-lea; iar
cnd a intrat n lucrarea de pastoratie, nu era numai ne stiutor cu
privire la adev arata credint a, dar nclina si spre scepticism. n tine-
rete, se interesase de studiul profetiei. Dup a ce a citit Istoria Veche
a lui Rollin, atentia i-a fost atras a de capitolul 2 din Daniel, ind
impresionat de exactitatea minunat a cu care se mplinise proorocia,
a sa cum se vedea din raportul istoricului. Aceasta era o m arturie cu
privire la inspiratia Scripturilor, care-i slujea ca o ancor a n mijlocul
primejdiilor din ultimii ani. Nu putea multumit cu nv at aturile
rationalismului, astfel c a, prin studiul Bibliei si prin cercetare dup a
o lumin a mai clar a, a ajuns, dup a o vreme, la o credint a temeinic a.
Pe m asur a ce nainta n cercetarea profetiilor, a ajuns la convin-
gerea c a venirea Domnului era aproape. Impresionat de solemnitatea
si de importanta acestui mare adev ar, dorea s a-l aduc a naintea popo- [365]
rului; dar credinta de atunci, cum c a profetiile lui Daniel sunt taine
si nu pot ntelese, era o piedic a serioas a n calea lui. n cele din
urm a, s-a hot art a sa cum Farel f acuse nainte de el n evanghe-
lizarea Genevei s a nceap a cu cei mici, prin care n ad ajduia s a-i
sensibilizeze pe p arinti.
Doresc s a u bine nteles, spunea el dup a aceea, vorbind despre
aceast a obligatie pe care si-a asumat-o, nu datorit a importantei
nensemnate, ci din contr a, datorit a marii ei valori am dorit s a o
prezint n aceast a form a familiar a si pentru motivul acesta m-a s
adresat copiilor. Doream s a u ascultat si m a temeam c a n-a s
fost dac a m-a s adresat mai nti celor maturi. De aceea m-am
hot art s a merg la cei mai tineri. Am strns un auditoriu format din
copii; dac a grupa se va m ari, dac a v ad c a voi ascultat, dac a le va
pl acea si vor interesati, dac a vor ntelege si explica subiectul, sunt
sigur c a n curnd voi avea al doilea cerc si, la rndul lor, oamenii
maturi vor vedea c a nu este zadarnic timpul petrecut n studiu. Cnd
lucrul acesta s-a f acut, cauza este c stigat a. (L. Gaussen, Daniel
the Prophet, vol. 2, Preface)
Efortul a fost ncununat cu succes. Atunci cnd s-a adresat copi-
ilor, au venit s a asculte si persoane n vrst a. Balcoanele bisericii lui
erau pline de ascult atori atenti. Printre ei se g aseau oameni de rang
nalt, nv atati str aini si turi sti care vizitau Geneva; si n felul acesta
solia a fost dus a si n alte p arti.
ncurajat de acest succes, Gaussen si-a publicat lectiile, cu spe-
ranta de a promova studiul c artilor profetice n bisericile de limb a
francez a. A publica ceea ce am predat copiilor, spunea Gaussen,
nseamn a a vorbi adultilor care prea adesea neglijeaz a aceste c arti,
sub pretentia neadev arat a c a sunt neclare. Dar cum pot ele neclare
din moment ce copiii vo stri le nteleg?... Aveam o mare dorint a,
ad auga el, s a redau, dac a era posibil, o cunoa stere a profetiilor cu
care grupa noastr a era obi snuit a.... F ar a ndoial a c a nu exist a nici
un alt studiu care, dup a p arerea mea, r aspunde mai bine nevoilor
timpului.... Prin aceasta trebuie s a ne preg atim noi pentru suferinta
care este aproape si s a veghem n a steptarea lui Isus Hristos. [366]
Cu toate c a era unul dintre cei mai distin si si mai iubiti predica-
tori de limb a francez a, dup a o vreme, Gaussen a fost suspendat din
serviciu, principala acuzatie ind c a n loc de a folosi catehismul
bisericii manual banal si rationalist, lipsit aproape de adev arul
sigur folosise Biblia n educarea tineretului. Dup a aceea a devenit
profesor ntr-o scoal a teologic a, n timp ce duminica si-a continuat
lucrarea de catihet, adresndu-se copiilor si instruindu-i din Scripturi.
Lucr arile lui cu privire la profetie au trezit de asemenea mult interes.
De la catedra de profesor, prin pres a si n ocupatia lui preferat a ca
nv at ator al copiilor, a continuat timp de multi ani s a exercite o larg a
inuent a si a contribuit la trezirea atentiei multora asupra studiului
profetiilor care ar atau c a venirea Domnului este aproape.
n Scandinavia solia advent a a fost proclamat a si s-a de steptat un
interes deosebit. Multi au fost treziti din falsa lor sigurant a s a- si m ar-
turiseasc a si s a- si p ar aseasc a p acatele si s a caute iertare n numele
lui Hristos. Dar clerul bisericii ociale s-a mpotrivit mi sc arii si,
prin inuenta lui, unii dintre cei care predicau solia au fost aruncati
n temnit a. n multe locuri n care predicatorii revenirii apropiate a
Domnului erau adu si n felul acesta la t acere, Dumnezeu a g asit po-
trivit s a trimit a solia ntr-un mod miraculos, prin copila si. Deoarece
ei erau sub vrsta maturit atii, legea statului nu-i putea opri, si li sa
ng aduit s a vorbeasc a f ar a s a e opriti.
Mi scarea s-a dezvoltat mai ales n clasele de jos, iar oamenii se
adunau s a asculte avertizarea n locuintele modeste ale muncitorilor.
Copiii predicatori erau ei n si si n majoritate i de t arani s araci.
Unii dintre ei nu aveau mai mult de sase sau opt ani; si n timp ce
viata lor m arturisea c a l iubeau pe Mntuitorul si se str aduiau s a
tr aiasc a n ascultare de cerintele snte ale lui Dumnezeu, de obicei ei
manifestau numai inteligenta si priceperea ce se putea vedea la copiii
de vrsta lor. Cnd st ateau naintea oamenilor, ns a, se vedea c a erau [367]
mnati de o inuent a mai presus de nsu sirile lor naturale. Tonul si
manierele se schimbau si, cu o putere solemn a, d adeau avertizarea
cu privire la judecat a, folosind chiar cuvintele Scripturii: Temeti-v a
de Dumnezeu si dati-I slav a, c aci a venit ceasul judec atii Lui. Ei
mustrau p acatele oamenilor, condamnnd nu numai imoralitatea si
viciul, mustrndu-i pe cei lume sti si pe cei apostaziati si i avertizau
pe ascult atorii lor s a fug a degrab a de mnia ce avea s a vin a.
Oamenii ascultau tremurnd. Spiritul conving ator al lui Dumne-
zeu vorbea inimilor lor. Multi erau determinati s a cerceteze Scrip-
turile cu un interes nou si profund, cei necump atati si imorali se
schimbau, altii p ar aseau practicile necinstite si s-a f acut o lucrare
att de vizibil a, nct si slujitorii bisericii ociale erau constrn si s a
recunoasc a c a n aceast a mi scare era mna lui Dumnezeu.
A fost voia lui Dumnezeu ca vestea revenirii Mntuitorului s a
e predicat a n t arile scandinave; si atunci cnd glasurile slujitorilor
S ai erau aduse la t acere, El a pus Duhul S au asupra copiilor, pentru
ca aceast a lucrare s a poat a adus a la ndeplinire. Odinioar a, atunci
cnd Isus Se apropia de Ierusalim, a steptat de multimile care-L acla-
mau si care cu strig ate de biruint a si cu ramuri de palmier l salutau
ca ind Fiul lui David, Fariseii invidio si I-au cerut s a-i aduc a la
t acere; dar Isus a r aspuns c a toate acestea erau o mplinire a profetiei
si, dac a ace stia vor t acea, pietrele urmau s a strige. Oamenii, intimi-
dati de amenint arile preotilor si conduc atorilor, au ncetat vestirea
lor plin a de bucurie cnd au intrat pe portile Ierusalimului, dar copiii,
n curtile templului, au reluat refrenul si, uturnd ramurile lor de
palmier, strigau: Osana, Fiul lui David! (Matei 21, 8-16). Cnd
Fariseii si-au manifestat nemultumirea si I-au spus: Auzi ce spun
ace stia?, Isus a r aspuns: Da, oare n-ati citit din gura pruncilor
si a celor ce sug ai scos laude? Dup a cum Dumnezeu a lucrat
prin copii la prima venire a lui Hristos, tot astfel a lucrat El prin ei
vestind solia celei de a doua veniri a Sa. Cuvntul lui Dumnezeu [368]
trebuie s a se mplineasc a pentru ca vestirea venirii Mntuitorului s a
e adresat a tuturor oamenilor, limbilor si natiunilor.
Lui William Miller si colaboratorilor s ai le-a fost dat s a predice
avertizarea n America. Aceast a tar a a devenit centrul marii mi sc ari
advente. Acolo, profetia primei solii ngere sti si-a avut cea mai
direct a mplinire. De acolo, scrierile lui Miller si ale colaboratorilor
s ai au fost duse n t ari dep artate. Pretutindeni n lume unde au
p atruns misionarii a fost dus a vestea bun a a grabnicei reveniri a lui
Hristos. Solia Evangheliei ve snice se r aspndea n lung si n lat:
Temeti-v a de Dumnezeu si dati-I slav a; c aci a venit ceasul judec atii
Lui.
M arturia profetiilor care ar atau c atre venirea lui Hristos n pri-
m avara anului 1844 a pus st apnire deplin a pe mintile oamenilor. Pe
m asur a ce solia era vestit a de la un stat la altul, trezea un interes larg
r aspndit. Multi erau convin si c a dovezile din perioadele profetice
erau corecte si, sacricndu- si mndria, p arerile personale, primeau
cu bucurie adev arul. Unii pastori p ar aseau vederile si sentimentele
lor exclusiviste, si p ar aseau serviciile, chiar si bisericile, si se uneau
n vestirea venirii lui Isus. Au fost totu si, comparativ, putini sluji-
tori care au primit aceast a solie; de aceea ea a fost ncredintat a n
mare m asur a credincio silor laici umili. Fermierii si p ar aseau cm-
purile, mecanicii si l asau sculele, negustorii si p ar aseau m arfurile,
iar speciali stii renuntau la pozitiile lor; si cu toate acestea, num arul
lucr atorilor era mic, n comparatie cu lucrarea ce trebuia mplinit a.
Starea unei biserici neevlavioase si a unei lumi care z acea n ne-
legiuire mpov ara suetele adev aratilor veghetori, dar ei cu drag a
inim a suportau truda, lipsa si suferinta, pentru a-i putea chema pe
oameni la poc aint a spre mntuire. Cu toate c a Satana i se mpotrivea,
lucrarea mergea neab atut nainte si adev arul advent era primit de mii [369]
de oameni.
Pretutindeni r asuna m arturia cercet atoare, avertizndu-i pe p a-
c ato si, att pe cei din lume, ct si pe membrii bisericii, s a fug a de
mnia viitoare. Ca si Ioan Botez atorul, nainte merg atorul lui Hris-
tos, predicatorii au pus securea la r ad acina pomului si i-au somat pe
toti s a aduc a roade spre poc aint a. Chem arile lor arz atoare erau n
contrast vizibil cu asigur arile de pace si sigurant a care se auzeau de
la amvoanele bisericilor; si oriunde era vestit a solia, ea i mi sca pe
oameni. M arturia simpl a si direct a a Scripturilor, s adit a de puterea
Duhului Sfnt, aducea o convingere c areia putini erau n stare s a-i
reziste. Profesorii de religie erau treziti din siguranta lor fals a. si ve-
deau abaterile, spiritul lor lumesc si necredinta, mndria si egoismul.
Multi l c autau pe Domnul cu poc aint a si umilint a. Simt amintele
care se prinseser a att de mult a vreme de lucrurile p amnte sti erau
acum ndreptate c atre cer. Duhul lui Dumnezeu st aruia asupra lor si,
cu inimi umilite si supuse, se uneau s a nalte strig atul: Temeti-v a
de Dumnezeu si dati-I slav a; c aci a venit ceasul judec atii Lui.
P ac ato sii ntrebau cu lacrimi: Ce trebuie s a fac ca s a u mn-
tuit? Aceia ale c aror vieti fuseser a caracterizate prin necinste se
gr abeau s a dea napoi. Toti aceia care g aseau pace n Hristos do-
reau s a i vad a si pe altii mp art a sindu-se de aceea si binecuvntare.
Inimile p arintilor se ntorceau c atre copiii lor, iar inimile copiilor
c atre p arinti. Barierele mndriei si ale retinerilor erau ndep artate.
Se f aceau m arturisiri sincere, iar membrii familiei lucrau pentru
mntuirea acelora care le erau apropiati si scumpi. Adesea se au-
zea glasul unor mijlociri st aruitoare. Pretutindeni se g aseau suete
care st aruiau erbinte naintea lui Dumnezeu. Multi se luptau toat a
noaptea n rug aciune pentru asigurarea iert arii p acatelor si pentru
convertirea rudelor sau vecinilor.
Toate categoriile veneau la adun arile adventiste. Bogati si s araci,
oameni de sus si de jos erau dornici, din motive diferite, s a asculte
nv at aturile despre a doua venire. Domnul a tinut n fru spiritul
mpotrivirii, n timp ce servii S ai explicau motivele credintei lor. [370]
Uneori unealta era slab a; dar Duhul lui Dumnezeu compensa, dnd
putere adev arului S au. Prezenta ngerilor snti era simtit a n aceste
adun ari si multi se ad augau zilnic la num arul credincio silor. Cnd
erau repetate dovezile cu privire la apropiata venire a lui Hristos,
multimi de oameni ascultau cu respiratia t aiat a cuvintele solemne.
Cerul si p amntul p areau c a sunt aproape. Puterea lui Dumnezeu se
simtea peste b atrn, tn ar si de vrst a mijlocie. Oamenii mergeau
la casele lor cu laude pe buze si cnt ari de bucurie r asunau n aerul
lini stit al noptii. Nici unul dintre cei care au participat la acele
adun ari nu pot uita scenele acelea de profund interes.
Vestirea unui timp precis pentru venirea lui Hristos a provocat
o mare mpotrivire din partea tuturor claselor de oameni, ncepnd
cu pastorul de la amvon si pn a la p ac atosul cel mai dec azut si mai
hulitor al cerului. Se mplineau cuvintele profetiei: nainte de toate,
s a stiti c a n zilele din urm a vor veni batjocoritori plini de batjocuri,
care vor tr ai dup a poftele lor si vor zice: Unde este f ag aduinta
venirii Lui? C aci de cnd au adormit p arintii no stri, toate r amn
a sa cum erau de la nceputul zidirii! (2 Petru 3, 3.4) Multi din
aceia care m arturiseau c a l iubesc pe Mntuitorul declarau c a nu
se mpotrivesc nv at aturii cu privire la a doua venire; obiectau mai
degrab a cu privire la xarea unei date. Dar ochiul a toate v az ator al
lui Dumnezeu le citea inimile. Ei nu doreau s a aud a despre venirea
lui Hristos care avea s a judece lumea n neprih anire. Fuseser a ni ste
robi necredincio si, lucrarea lor neputnd suporta controlul ochiului
cercet ator de inimi al lui Dumnezeu si se temeau s a se ntlneasc a
cu Domnul lor. Asemenea iudeilor din vremea primei veniri a lui
Hristos, ei nu erau preg atiti s a-L ntmpine pe Isus. Nu numai c a
refuzau s a asculte argumentele clare ale Bibliei, dar i luau n rs
pe aceia care l a steptau pe Domnul. Satana si ngerii lui jubilau si
aruncau repro suri naintea lui Hristos si a sntilor ngeri, c a pretinsul
S au popor avea att de putin a iubire pentru El nct nu dorea venirea
Sa.
Argumentul cel mai des folosit de aceia care respingeau credinta
advent a era c a Nimeni nu cunoa ste ziua si ceasul. Scriptura spune:
Despre ziua aceea si despre ceasul acela, nu stie nimeni: nici ngerii [371]
din ceruri, nici Fiul, ci numai Tat al. (Matei 24, 36). ns a o explicatie
clar a si armonioas a a textului a fost dat a de aceia care l a steptau
pe Domnul, iar folosirea gre sit a a lui de c atre mpotrivitori a fost
ar atat a deslu sit. Cuvintele acestea au fost spuse de Hristos n discutia
memorabil a cu ucenicii S ai de pe muntele M aslinilor, dup a ce a
p ar asit pentru ultima oar a Templul. Ucenicii puseser a ntrebarea:
Care va semnul venirii Tale si al sfr sitului veacului acestuia?
Isus, vorbindu-le despre semne, le-a zis: Cnd veti vedea aceste
lucruri, s a stiti c a este aproape, este chiar la u si (Ver 3, 33). Nici un
cuvnt al Mntuitorului nu trebuie s a e folosit pentru a desinta pe
altul. Cu toate c a nimeni nu cunoa ste nici ziua si nici ceasul venirii
Sale, suntem ndemnati si ni se spune c a stim cnd este aproape. Mai
departe, suntem nv atati c a dispretuirea avertiz arilor Sale si refuzul
sau neglijenta de a sti cnd este aproape venirea Sa vor tot att de
fatale pentru noi, a sa cum a fost si pentru cei care au tr ait n zilele
lui Noe, care n-au stiut cnd a venit potopul. n parabola din acela si
capitol, unde se pune n contrast servul cel r au cu cel credincios si se
d a o condamnare aceluia care zice n inima sa: Domnul z above ste
s a vin a, se arat a n ce lumin a i prive ste si i r aspl ate ste Hristos pe
aceia pe care-i g ase ste veghind si predicnd venirea Sa, precum si
pe aceia care o resping. Vegheati deci, spune El. Ferice de robul
pe care Domnul la venirea Sa l va g asi f acnd a sa. (Ver 42, 46).
Dac a nu veghezi, voi veni ca un hot, si nu vei sti n care ceas voi
veni peste tine. (Apocalipsa 3, 3)
Pavel vorbe ste despre o categorie de oameni pe care venirea
Domnului o va g asi nepreg atit a. Ziua Domnului va veni ca un
hot noaptea. Cnd vor spune pace si lini ste, atunci o pr ap adenie
nea steptat a va veni peste ei ... si nu va chip de sc apare. Dar
adaug a pentru aceia care au luat aminte la avertizarea Mntuitorului:
Voi, fratilor, nu sunteti n ntuneric pentru ca ziua aceea s a vin a
peste voi ca un hot. Voi sunteti i ai luminii si i ai zilei; noi nu
suntem ai noptii si nici ai ntunericului. (1 Tesaloniceni 5, 2-5) [372]
Astfel s-a ar atat c a Scripturile nu dau oamenilor nici o asigurare
pentru ca ei s a r amn a n necuno stint a cu privire la apropierea venirii
lui Hristos. Dar aceia care c autau numai o scuz a pentru a respinge
adev arul si-au astupat urechile la aceast a explicatie; dar cuvintele:
Nimeni nu cunoa ste ziua, nici ceasul continuau s a e repetate de
batjocoritorii ndr azneti si chiar de c atre aceia care m arturiseau a
slujitorii lui Hristos. Cnd oamenii au fost treziti si au nceput
s a caute calea mntuirii, nv at atorii religiei s-au interpus ntre ei si
adev ar, c autnd s a le lini steasc a temerile prin interpretarea eronat a
a Cuvntului lui Dumnezeu. Veghetorii necredincio si s-au unit n
lucrarea marelui am agitor, strignd pace, pace, cnd Dumnezeu nu a
vorbit de pace. Asemenea fariseilor de pe vremea lui Hristos, multi
refuzau s a intre n mp ar atia cerurilor si i mpiedicau si pe aceia
care voiau s a intre. Sngele acelor suete va cerut din mna lor.
Cei mai umili si cei mai devotati din biserici erau de obicei cei
dinti care primeau solia. Aceia care studiau Biblia nu puteau s a
nu vad a caracterul nescripturistic al conceptiilor populare privitoare
la profetie si oriunde oamenii nu erau st apniti de inuenta cle-
rului, oriunde cercetau Cuvntul lui Dumnezeu pentru ei, doctrina
advent a trebuia doar s a e comparat a cu Scripturile pentru a stabili
autoritatea lor divin a.
Multi erau persecutati de fratii lor necredincio si. Altii, pentru
a- si p astra pozitia n biseric a, au trecut sub t acere n adejdea lor,
n timp ce foarte multi au socotit c a nu le era ng aduit, datorit a
credincio siei fat a de Dumnezeu, s a tin a ascunse adev arurile pe care
El li le ncredintase. Nu putini au fost aceia care au fost exclu si din
biseric a pentru simplul motiv c a si-au exprimat credinta n revenirea
lui Hristos. Pentru aceia care au suferit aceast a ncercare a credintei
lor, le erau deosebit de pretioase cuvintele profetului: Iat a ce zic
fratii vo stri, care v a ur asc si v a izgonesc din pricina Numelui Meu:
S a- Si arate Domnul slava, ca s a v a vedem bucuria! Dar ei vor
r amne de ru sine! (Isaia 66, 5)
ngerii lui Dumnezeu vegheau cu cel mai profund interes asupra [373]
urm arilor avertiz arii. Cnd se manifesta o respingere general a a
soliei, de c atre biserici, ngerii si ntorceau fetele cu am ar aciune.
Dar erau multi care nu fuseser a nc a ncercati cu privire la adev arul
advent. Multi au fost du si n r at acire de c atre soti, sotii, p arinti sau
copii si f acuti s a cread a ca ind un p acat chiar si de a asculta la
asemenea r at aciri, cum erau acelea predicate de adventi sti. ngerilor
le-a fost poruncit s a vegheze cu credincio sie asupra acestor suete,
deoarece o alt a lumin a avea s a lumineze peste ei de la tronul lui
Dumnezeu.
Cu o dorint a negr ait a, aceia care primiser a solia, a steptau venirea
Mntuitorului lor. Timpul n care a steptau s a-L ntlneasc a era la u si.
A steptau ceasul acesta cu o deosebit a solemnitate. St ateau n dulce
comuniune cu Dumnezeu, o pregustare a p acii pe care urmau s a o
mo steneasc a n str alucirea de sus. Nici unul dintre aceia care au ex-
perimentat aceast a n adejde si ncredere nu a putut uita acele ceasuri
pretioase de a steptare. Cu cteva s apt amni nainte de timpul acela,
afacerile p amnte sti au fost p ar asite n mare parte. Credincio sii sin-
ceri cercetau cu atentie orice gnd si simt amnt al inimii, ca si cnd
ar fost pe patul de moarte si ar mai avut doar cteva ceasuri pn a
s a nchid a ochii asupra scenelor p amnte sti. Nu s-au f acut haine
pentru n altare [(vezi note suplimentare)], dar toti simteau nevoia
unei dovezi interioare c a erau preg atiti s a se ntlneasc a cu Mntui-
torul; hainele lor albe erau cur atia suetului caracterul cur atit de
p acat prin sngele isp a sitor al lui Hristos. Dac a s-ar mai vedea iar a si,
n poporul care m arturise ste a al lui Dumnezeu, acela si spirit de
cercetare a inimii, aceea si credint a hot art a si sincer a, dac a ei ar
continuat n felul acesta s a se umileasc a naintea Domnului si s a- si
nalte cererile la tronul milei, ar avut o experient a mai nalt a dect
au acum. Se vede prea putin a rug aciune, prea putin a convingere
adev arat a despre p acat, iar lipsa unei credinte vii i las a pe multi
lipsiti de harul att de bogat oferit de Mntuitorul nostru.
Dumnezeu a pl anuit s a- Si ncerce poporul. Mna Lui a acoperit
o gre seal a n calcularea perioadelor profetice. Adventi stii n-au des- [374]
coperit gre seala si n-a fost descoperit a nici de cei mai nv atati dintre
mpotrivitorii lor. Ace stia din urm a spuneau: Calculul perioadelor
profetice este corect. Un eveniment mare este gata s a aib a loc; dar
nu este ceea ce prezice dl. Miller; ci este convertirea lumii si nu a
doua venire a lui Hristos. [(vezi note suplimentare)]
Timpul de a steptare a trecut, iar Hristos nu S-a ar atat pentru
eliberarea poporului S au. Aceia care, cu credint a si iubire sincer a,
L-au a steptat pe Mntuitorul au avut parte de o dezam agire amarnic a.
Cu toate acestea, planurile lui Dumnezeu se mplineau; El punea la
ncercare inimile acelora care m arturisiser a c a a steapt a revenirea Sa.
Printre ei erau multi care nu fuseser a mnati de motive mai nalte,
de team a. M arturisirea lor de credint a nu atinsese nici inimile si nici
viata lor. Cnd evenimentul a steptat n-a avut loc, ace stia au declarat
c a nu fuseser a dezam agiti; ei nu crezuser a niciodat a c a Hristos va
veni. Ace stia au fost printre primii care au luat n rs mhnirea
adev aratilor credincio si.
Dar Isus mpreun a cu o stile cere sti priveau cu iubire si cu simpa-
tie asupra celor ncercati si credincio si, dar dezam agiti. Dac a s-ar
putut da la o parte v alul care desp artea lumea v azut a de cea nev azut a,
ar fost v azuti ngerii apropiindu-se de aceste suete statornice si
ocrotindu-le de s agetile lui Satana. [375]
Capitolul 21 O avertizare respins a
n predicarea nv at aturii despre a doua venire, William Mi-
ller mpreun a cu tovar a sii lui lucraser a cu singurul scop de a trezi pe
oameni s a se preg ateasc a pentru judecat a. Ei c autaser a s a-i trezeasc a
pe nv at atorii religiei la n adejdea adev arat a a bisericii si la nevoia
lor dup a o experient a cre stin a mai profund a; de asemenea lucraser a
s a i trezeasc a pe cei neconvertiti la datoria unei grabnice poc ainte
si a unei ntoarceri la Dumnezeu. N-au f acut nici o ncercare s a i
converteasc a pe oameni la o sect a sau grupare religioas a. De aceea,
ei lucrau n mijlocul grup arilor si sectelor f ar a s a se amestece n
organizatia sau disciplina lor.
n toate lucr arile mele, spunea Miller, niciodat a n-am avut
dorinta sau gndul s a acord vreun interes deosebit uneia dintre deno-
minatiunile existente sau s a avantajez pe una n detrimentul celeilalte.
M-am gndit la binele tuturor. Presupunnd c a toti cre stinii se vor
bucura n perspectiva venirii lui Isus si c a aceia care nu vedeau,
cum vedeam eu, nu i vor iubi mai putin pe aceia care vor mbr ati sa
aceast a nv at atur a, n-am conceput c a ar fost nevoie de adun ari
separate. Scopul meu era dorinta de a ntoarce suetele la Dumne-
zeu, de a duce lumii vestea despre judecata viitoare si a-i determina
pe concet atenii mei la acea preg atire a inimii care urma s a-i aduc a
n stare s a-L ntmpine pe Dumnezeu n pace. Marea majoritate a
acelora care s-au convertit n urma lucr arii mele s-au unit apoi cu
diferitele biserici existente. (Bliss, p. 328) Atta timp ct lucrarea [376]
lui a ajutat la nt arirea bisericilor, a fost privit a cu bun avoint a. Dar
cnd slujitorii si conduc atorii religiei au nceput s a e ostili nv at a-
turii advente, dorind s a pun a cap at oric arei agitatii cu privire la acest
subiect, nu numai c a i s-au mpotrivit de la amvon, dar le-au interzis
si membrilor privilegiul de a participa la predicile unde se prezenta a
doua venire sau chiar s a vorbeasc a despre n adejdea lor n adun arile
bisericii. n felul acesta credincio sii se aau ntr-o mare ncercare si
ncurc atur a. Ei si iubeau bisericile lor si le era greu s a se despart a de
ele. Dar cnd au v azut c a m arturia Cuvntului lui Dumnezeu le este
322
O avertizare respins a 323
interzis a si dreptul de a cerceta profetiile este imposibil, au judecat
c a loialitatea, credinta fat a de Dumnezeu i oprea s a se supun a. Pe
aceia care c autau s a interzic a m arturia Cuvntului lui Dumnezeu
nu-i puteau socoti ca ind biserica lui Hristos, stlpul si temelia
adev arului. De aceea s-au socotit ndrept atiti s a se despart a de ei.
n vara anului 1844, aproximativ cincizeci de mii de persoane s-au
retras din biserici.
Cam n vremea aceea, un fenomen curios s-a observat n majo-
ritatea bisericilor din Statele Unite. Timp de multi ani se v azuse o
cre stere treptat a si continu a a conform arii la practicile si obiceiurile
lume sti si, n acela si timp, o dec adere corespunz atoare a adev aratei
vieti spirituale; dar n anul acela au ap arut dovezile unei repezi si vi-
zibile dec aderi n aproape toate bisericile din tar a. n timp ce nimeni
nu p area n stare s a arate cauza, fenomenul era recunoscut n cercuri
largi si comentat att prin pres a, ct si de la amvoane.
La o adunare a prezbiterilor din Philadelphia, Mr. Barnes, autorul
unui comentariu larg r aspndit si pastor al uneia dintre bisericile
principale din acel ora s, a declarat c a slujise n lucrare timp de do-
u azeci de ani si niciodat a pn a la ultima Sfnt a Cin a nu administrase
sntele rnduieli f ar a s a primeasc a mai multi sau mai putini membri
n snul bisericii. Dar acum nu se mai v ad nici treziri si nici con-
vertiri, nici o cre stere prea vizibil a n har a credincio silor si nimeni
nu vine la studiu pentru a discuta cu privire la mntuirea suetului [377]
s au. O dat a cu dezvoltarea afacerilor si cu l argirea perspectivelor
comerciale si ale manufacturii, se vede si o cre stere a nchin arii
n fata celor lume sti. Acest lucru se petrece n toate confesiunile.
(Congregational Journal, May 23, 1844)
n luna February a aceluia si an, profesorul Finney de la Colegiul
Oberlin spunea: naintea ochilor no stri am avut faptul c a, n general,
bisericile protestante din tara noastr a au fost e indiferente, e ostile
fat a de aproape toate reformele morale din veacul nostru. Sunt si ex-
ceptii partiale, dar nu suciente pentru a ne ar ata faptele altfel dect
sunt n realitate. Mai putem ad auga si un alt lucru: absenta aproape
general a a inuentei renvior atoare n biserici. Apatia spiritual a este
aproape atotcuprinz atoare si este teribil de profund a; de altfel, si
presa religioas a din ntreaga tar a m arturise ste lucrul acesta.... ntr-o
foarte mare m asur a, membrii bisericii se nchin a modei si se unesc
cu cei necredincio si n adun ari de pl aceri, la dans, la serb ari etc....
Dar nu trebuie s a desf a sur am acest subiect dureros. Este ndeajuns
c a aceast a trist a realitate se m are ste si apas a greu peste noi, pentru a
ne ar ata c a aproape toate bisericile degenereaz a n mod ntrist ator.
Ele s-au dep artat foarte mult de Domnul si El le-a p ar asit.
Tot n privinta aceasta, un scriitor n Religious Telescope m ar-
turisea: Niciodat a n-am fost martorii unei asemenea dec aderi gene-
rale a religiei ca acum. n adev ar, biserica trebuie s a se trezeasc a si
s a caute cauzele acestei nenorociri; c aci toti cei care iubesc Sionul
trebuie s a o socoteasc a ca ind o nenorocire. Cnd ne d am seama ct
sunt de putine si incomplete cazurile de convertire adev arat a si ct a
neru sinare si mpietrire ntlnim din partea p ac ato silor, exclam am
f ar a s a vrem: A uitat oare Dumnezeu s a e milostiv? sau S-a
nchis u sa milei Sale?
O astfel de stare nu exist a niciodat a n biseric a f ar a o cauz a.
ntunericul spiritual care cade peste popoare, peste biserici si peste
indivizi nu se datoreaz a unei retrageri arbitrare a harului divin din
partea lui Dumnezeu, ci neglij arii sau respingerii luminii divine
din partea oamenilor. O ilustratie izbitoare, a acestui adev ar, este [378]
prezentat a n istoria poporului iudeu din timpul Domnului Hristos.
Prin unirea lor cu lumea, datorit a uit arii lui Dumnezeu si neglij arii
Cuvntului S au, ntelegerea lor s-a ntunecat, iar inimile lor au de-
venit re sti si senzuale. Astfel au fost n necuno stint a cu privire la
venirea lui Mesia si, n mndria si necredinta lor, L-au respins pe
Mntuitorul. Dumnezeu n-a ndep artat nici atunci poporul iudeu de
la cunoa sterea sau de la mp art a sirea lor cu binecuvnt arile mntui-
rii. Dar aceia care au respins adev arul au pierdut orice dorint a pentru
darul cerului. Ei au numit lumina ntuneric si ntunericul lumin a,
pn a cnd lumina care era n ei a devenit ntuneric; si ct de mare
era ntunericul acela!
Scopul lui Satana este ca oamenii s a p astreze formele religiei, dar
s a le lipseasc a spiritul viu al evlaviei. Dup a ce au respins Evanghelia,
iudeii au continuat cu zel s a p astreze vechile ritualuri; ei au p astrat cu
strictete exclusivismul lor national, n timp ce ei n si si recuno steau
c a prezenta lui Dumnezeu nu se mai vedea printre ei. Profetia lui
Daniel ar ata f ar a gre s timpul venirii lui Mesia si preciza att de
direct moartea Sa, nct ei au descurajat studiul c artii lui si, n cele
din urm a, rabinii au pronuntat un blestem asupra tuturor acelora care
ar ncercat o socotire a timpului. n orbirea si nepoc ainta lor, ii lui
Israel, n secolele care au urmat, au devenit indiferenti la invitatiile
miloase ale mntuirii si neatenti la binecuvnt arile Evangheliei, ca o
avertizare solemn a si nfrico sat a a primejdiei de a respinge lumina
din cer.
Oriunde exist a aceea si cauz a vor urma acelea si consecinte. Acela
care n mod deliberat si n abu se convingerile cu privire la datorie,
pentru c a nu se potrivesc cu nclinatiile sale, va pierde n cele din
urm a puterea discern amntului ntre adev ar si r at acire. Ratiunea
se ntunec a, con stiinta se toce ste, inima se mpietre ste, iar suetul
se desparte de Dumnezeu. Acolo unde solia adev arului divin este
dispretuit a sau socotit a f ar a important a, acolo biserica va nv alu-
it a n ntuneric, credinta si dragostea se vor r aci si nstr ainarea si [379]
certurile vor p atrunde n auntru. Membrii bisericii si concentreaz a
interesele si energiile n planuri lume sti, iar p ac ato sii se mpietresc
n nepoc ainta lor.
Prima solie ngereasc a din Apocalipsa capitolul 14, care anunta
ceasul judec atii lui Dumnezeu chemndu-i pe oameni s a se team a si
s a se nchine Lui, a avut scopul de a-i desp arti pe aceia care purtau
numele de popor al lui Dumnezeu, de inuentele d aun atoare ale
lumii si a-i trezi spre a vedea adev arata lor stare de dec adere si iubire
pentru lume. n aceast a solie Dumnezeu a trimis bisericii o avertizare
care, dac a ar fost primit a, ar ndreptat relele care-i ndep artau
de El. Dac a ar primit solia din cer, smerindu- si inimile naintea
Domnului si c autnd cu sinceritate s a se preg ateasc a pentru a sta
n prezenta Sa, Duhul si puterea lui Dumnezeu s-ar manifestat n
mijlocul lor. Biserica ar ajuns iar a si la acea stare binecuvntat a
de unire, credint a si iubire care se vedea n zilele apostolice, cnd
credincio sii erau o inim a si un suet si vesteau Cuvntul Domnu-
lui cu ndr azneal a, cnd Domnul ad auga n ecare zi la Biseric a
pe cei care trebuiau s a e mntuiti. (Faptele Apostolilor 4, 32.31;
Faptele Apostolilor 2, 47).
Dac a aceia care pretind c a sunt poporul lui Dumnezeu ar primi
lumina care str aluce ste asupra lor din Cuvntul S au, ar ajunge la acea
unitate pentru care S-a rugat Hristos si pe care apostolul a descris-o
ca ind unirea Duhului prin leg atura p acii. Este, spune el, un
singur trup si un singur Duh, dup a cum si voi ati fost chemati la o
singur a n adejde a chem arii voastre, este un singur Domn, o singur a
credint a, un singur botez. (Efeseni 4, 3-5)
Acestea erau rezultatele binecuvntate, experimentate de aceia
care au primit solia advent a. Ei proveneau din grup ari religioase di-
ferite, dar deosebirile lor confesionale fuseser a ndep artate; crezurile
care erau n conict au fost distruse, n adejdea despre un mileniu vre-
melnic, neavnd temei n Scriptur a, a fost p ar asit a; vederile r at acite
cu privire la a doua venire au fost corectate; mndria si asem ana-
rea cu lumea au fost ndep artate; gre selile erau ndreptate; inimile
s-au unit n cea mai dulce p art a sie, iar iubirea si bucuria detineau [380]
suprematia. Dac a aceast a nv at atur a a f acut lucrul acesta pentru cei
putini care au primit-o, ea ar f acut acela si lucru pentru toti, dac a
ar primit-o.
Dar bisericile, n general, n-au primit avertizarea. Slujitorii lor,
care erau str ajeri asupra casei lui Israel ar trebuit s a e primii
n cunoa sterea semnelor venirii lui Isus, n-au nv atat adev arul nici
din m arturia profetilor si nici din semnele timpurilor. Pentru c a
n adejdile si ambitiile p amnte sti le umpluser a inimile, iubirea fat a
de Dumnezeu si credinta n Cuvntul S au s-au r acit. Iar cnd a
fost prezentat a doctrina advent a, ea n-a f acut dect s a trezeasc a
prejudec atile si necredinta lor. Faptul c a solia era, ntr-o mare m asur a,
predicat a de laici a fost folosit ca argument mpotriva ei. Ca si
n vechime, m arturia l amurit a a Cuvntului lui Dumnezeu a fost
ntmpinat a cu ntrebarea: A crezut vreunul din conduc atori sau
farisei? Si v aznd ct de grea era sarcina de a combate argumentele
scoase din perioadele profetice, multi descurajau studiul profetiilor,
nv atnd c a aceste c arti profetice erau pecetluite si nu puteau
ntelese. Multimile, ncrezndu-se orbe ste n pastorii lor, au refuzat
s a asculte avertizarea; si altii, de si convin si de adev ar, nu ndr azneau
s a-l m arturiseasc a spre a nu sco si afar a din sinagog a. Solia pe
care Dumnezeu o trimisese pentru ncercarea si cur atirea bisericii
a descoperit cu toat a siguranta ct de mare era num arul acelora
care si lipiser a sentimentele de acest p amnt, mai mult dect de
Hristos. Leg aturile care-i tineau prin si de p amnt erau mai puternice
dect atractiile cerului. Ei au ales s a asculte de glasul ntelepciunii
omene sti si s-au ndep artat de solia adev arului venit a s a cerceteze
inima.
Refuznd s a ia seama la avertizarea primului nger, ei au respins
mijloacele pe care Cerul le prev azuse spre ndreptarea lor. Ei au dis-
pretuit solul harului care le-ar corectat gre selile care-i desp arteau
de Dumnezeu si, cu o nver sunare mai mare, s-au ntors s a caute
prietenia lumii. Aceasta era cauza acelei st ari ngrozitoare de iubire
pentru lume, apostazie si moarte spiritual a care exista n bisericile
anului 1844. [381]
n Apocalipsa capitolul 14, primul nger este urmat de al doilea
care veste ste solia: A c azut, a c azut Babilonul, cetatea cea mare care
a ad apat toate neamurile din vinul mniei desfrn arii ei. (Apoca-
lipsa 14, 8). Termenul Babilon este derivat de la Babel si nseamn a
confuzie. Este folosit n Scriptur a pentru a desemna diferitele forme
ale religiei false sau apostate. n Apocalipsa capitolul 17, Babilonul
este reprezentat printr-o femeie o metafor a care este folosit a n Bi-
blie ca simbol al bisericii, o femeie virtuoas a reprezentnd o biseric a
curat a, iar o femeie stricat a reprezentnd o biseric a dec azut a.
n Biblie, caracterul sfnt si durabil al leg aturii care exist a ntre
Hristos si biserica Sa este reprezentat prin unirea c as atoriei. Domnul
S-a unit cu poporul S au printr-un leg amnt solemn, El f ag aduind s a
e Dumnezeul lor, iar ei legndu-se s a e ai Lui si numai ai Lui. El
declar a: Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu
Mine prin neprih anire, judecat a, mare bun atate si ndurare (Osea 2,
19). Si iar a si: Eu sunt St apnul vostru (Ieremia 3, 14). Iar Pavel
ntrebuinteaz a acela si tablou n Noul Testament cnd zice: V-am
logodit cu un b arbat, ca s a v a nf ati sez naintea lui Hristos ca pe o
fecioar a curat a. (2 Corinteni 11, 2)
Necredincio sia bisericii fat a de Hristos, ng aduind ca ncrederea
si dragostea ei s a se ndep arteze de la El si f acnd ca iubirea fat a
de lucrurile p amnte sti s a ocupe suetul, este asemenea c alc arii
jur amntului c as atoriei. P acatul prin care Israel s-a dep artat de Dom-
nul este prezentat prin aceast a comparatie; iar iubirea minunat a a lui
Dumnezeu, pe care ei au dispretuit-o n felul acesta, este descris a
n mod mi sc ator astfel: Ti-am jurat credint a, am f acut leg amnt cu
tine, zice Domnul Dumnezeu, si ai fost a Mea! Erai de o frumusete
des avr sit a, ba ajunsese si chiar mp ar ateas a. Ti s-a dus vestea printre
neamuri, pentru frumusetea ta, c aci erai des avr sit a de tot, datorit a
str alucirii cu care te mpodobisem, dar te-ai ncrezut n frumusetea
ta, si ai curvit, la ad apostul numelui t au cel mare. Ai fost femeia
prea curv a, care prime ste pe str aini n locul b arbatului ei. Cum este [382]
necredincioas a iubitului s au o femeie, a sa Mi-ati fost necredincio si
voi, casa lui Israel, zice Domnul! (Ezechiel 16, 8.13-15.32; Ieremia
3, 20)
n Noul Testament, o vorbire asem an atoare este adresat a celor
care se numesc cre stini, dar care caut a prietenia lumii mai presus de
favoarea lui Dumnezeu. Apostolul Iacov spune: Suete preacurvare,
nu stiti c a prietenia lumii este vr ajm a sie cu Dumnezeu? A sa c a cine
vrea s a e prieten cu lumea se face vr ajma s cu Dumnezeu.
Femeia (Babilonul) din Apocalipsa capitolul 17 este descris a ca
ind mpodobit a n purpur a si stacojiu si g atit a cu aur, cu pietre pre-
tioase si diamante, avnd n mn a o cup a de aur plin a cu stric aciuni
si necur atii ... iar pe frunte avea scris un nume: Tain a, Babilonul
cel mare, mama desfrnatelor. Profetul spune: Am v azut pe fe-
meia aceasta, mb atat a de sngele sntilor si de sngele ucenicilor
lui Isus. Babilonul este descris mai departe ca ind cetatea cea
mare care are st apnire peste mp aratii p amntului. (Apocalipsa
17, 4-6.18). Puterea aceea care timp de multe secole a exercitat o
guvernare despotic a asupra monarhilor cre stin at atii este Roma. Pur-
pura si stacojiul, aurul, diamantele si pietrele pretioase descriu n
mod viu m aretia si pompa, mai mult dect mp ar ateasc a, desf a surat a
de scaunul trufa s al Romei. Si despre nici o alt a putere nu s-a putut
spune n realitate c a a fost mb atat a de sngele sntilor ca despre
aceast a biseric a, care i-a persecutat cu atta cruzime pe urma sii lui
Hristos. Babilonul mai este nc arcat si cu p acatul leg aturii nele-
giuite cu mp aratii p amntului. Biserica iudaic a devenise deja o
desfrnat a, ca urmare a dep art arii de Domnul si a aliantei cu p agnii;
iar Roma care a dec azut n acela si fel, deoarece a c autat sprijin la
puterile p amnte sti, va primi aceea si condamnare.
Despre Babilon se spune c a este mama desfrnatelor. Prin
icele ei sunt simbolizate bisericile care tin nv at atura si traditiile ei
si urmeaz a exemplul ei de sacricare a adev arului si a aprob arii lui
Dumnezeu, pentru a stabili o aliant a nelegiuit a cu lumea. Solia din [383]
Apocalipsa capitolul 14, care anunt a c aderea Babilonului, trebuie
s a se aplice grup arilor religioase care odinioar a au fost curate, dar
care s-au stricat. Si ntruct aceast a solie urmeaz a dup a avertizarea
cu privire la judecat a, ea trebuie s a e vestit a n zilele din urm a,
de aceea ea nu se poate referi numai la biserica Romei, deoarece
aceast a biseric a a fost ntr-o stare dec azut a timp de multe veacuri.
Mai mult dect att, n capitolul optsprezece din Apocalipsa poporul
lui Dumnezeu este chemat s a ias a din Babilon. Conform acestui
text, multi oameni din poporul lui Dumnezeu, se g asesc nc a n
Babilon. Dar n care grup ari religioase se g ase ste acum cea mai mare
parte dintre urma sii lui Hristos? F ar a ndoial a, n diferitele biserici
care m arturisesc credinta protestant a. La data aparitiei lor, aceste
biserici au luat o pozitie nobil a pentru Dumnezeu si pentru adev ar,
iar binecuvntarea Lui a fost cu ele. Chiar si lumea necredincioas a a
fost constrns a s a recunoasc a rezultatele binef ac atoare care au urmat
dup a primirea principiilor Evangheliei. n cuvintele proorocului
c atre Israel se spune: Ti s-a dus vestea printre neamuri pentru
frumusetea ta; c aci erai des avr sit a de tot datorit a str alucirii cu care
te mpodobisem, zice Domnul Dumnezeu. Dar ele au dec azut din
cauza aceleia si dorinte care a constituit blestemul si ruina lui Israel
dorinta de a imita practicile si c autarea prieteniei celor necredincio si.
Te-ai ncrezut n frumusetea ta si ai curvit la ad apostul numelui t au
cel mare. (Ezechiel 16, 14.15)
Multe dintre bisericile protestante urmeaz a exemplul Romei
de leg atur a nelegiuit a cu mp aratii p amntului ca biserici de
stat prin leg aturile lor cu conducerile p amnte sti la fel f acnd si
alte denominatiuni care caut a favoarea lumii. Deci, termenul de
Babilon confuzie se poate aplica pe drept si acestor grup ari,
care sustin c a si iau nv at aturile din Biblie si totu si sunt divizate n
secte aproape f ar a num ar, cu crezuri si teorii contradictorii.
Pe lng a unirea vinovat a cu lumea, bisericile care s-au desp artit
de Roma mai prezint a si altele din caracteristicile ei. [384]
O publicatie romano-catolic a sustine c a: Dac a biserica Romei
a fost vreodat a vinovat a de idolatrie n leg atur a cu sntii, ica ei,
Biserica Anglican a, este vinovat a de acela si p acat deoarece are zece
biserici nchinate Mariei si doar una dedicat a lui Hristos. (Richard
Challoner, The Catholic Christian Instructed, Preface, pp. 21, 22)
Iar Dr. Hopkins, n lucrarea sa Tratat asupra Mileniului, declar a:
Nu exist a nici cel mai mic motiv s a apreciem c a spiritul si practicile
antihriste si-ar trage n totul originea de la aceea care se nume ste
biserica Romei. Bisericile protestante au n ele mult din spiritul lui
Anticrist si sunt departe de a reformate n totul de ... stric aciune si
nelegiuire. (Samuel Hopkins, Works, vol. 2, p. 328)
Cu privire la desp artirea Bisericii Prezbiteriene de Roma, Dr.
Guthrie scria: Acum trei sute de ani, biserica noastr a a ie sit pe
portile Romei cu o Biblie deschis a pe steagul ei si cu urm atorul
motto pe banderol a: Cercetati Scripturile. Apoi pune ntrebarea
plin a de semnicatie: Dar au ie sit ei curati din Babilon? (Thomas
Guthrie, The Gospel in Ezechiel, p. 237)
Biserica Anglican a, spunea Spurgeon, pare c a este roas a com-
plet de sacramentarism; dar nonconformismul pare s a e aproape
tot att de r au primit de necredinta lozoc a. Aceia despre care am
gndit lucruri mai bune se dep arteaz a unul cte unul de la temelia
credintei. Din ce n ce mai mult, cred c a ns a si inima Angliei este
mbibat a de o necredint a vrednic a de condamnat si care ndr azne ste
s a urce amvonul si s a se numeasc a cre stin a.
Care a fost originea marii apostazii? Cum s-a dep artat prima
biseric a de simplitatea Evangheliei? Asem anndu-se practicilor p a-
gnismului pentru a u sura primirea cre stinismului de c atre p agni.
Apostolul Pavel declara c a n zilele sale taina f ar adelegii ncepe
deja s a lucreze. (2 Tesaloniceni 2, 7). n timpul vietii apostolilor,
biserica a r amas relativ curat a. Dar spre ultima parte a secolului al
II-lea, majoritatea bisericilor mbr acau o form a nou a; simplitatea de
la nceput a disp arut si pe nesimtite, cnd b atrnii ucenici au cobort [385]
n mormnt, copiii lor mpreun a cu noii convertiti ... au ajuns la
conducerea bisericii si au dat o nou a form a cauzei. (Robert Robin-
son, Ecclesiastical Researches, cp. 6, par. 17, Pagina. 51). Pentru
a c stiga noi convertiti, standardele nalte ale credintei cre stine au
fost coborte si, ca urmare, un potop de p agnism s-a rev arsat n
biseric a, aducnd cu el obiceiurile, practicile si idolii lui. (Gavazzi,
Lectures, p. 278). Atunci cnd religia cre stin a a c stigat favoarea si
sprijinul conduc atorilor p amnte sti, ea a fost primit a doar cu numele
de c atre multime: dar cu toate c a la nf ati sare convertitii p areau
cre stini, multi au r amas de fapt p agni, nchinndu-se n ascuns tot
idolilor lor. (Idem, p. 278)
Oare nu s-a repetat acela si proces n aproape toate bisericile care
se numesc protestante? Cnd acei ntemeietori care aveau adev aratul
spirit al reformei au ncetat din viat a, urma sii lor s-au ridicat si au dat
un nou chip cauzei. n timp ce tineau orbe ste la crezul p arintilor lor
si refuzau s a primeasc a orice alt adev ar n afar a de acela pe care l-au
cunoscut mai nainte, urma sii reformatorilor s-au ndep artat mult de
exemplul lor de umilint a, lep adare de sine si de renuntare la lume. n
felul acesta simplitatea de la nceput a disp arut. Un potop lumesc
a inundat biserica, aducnd cu el obiceiurile, practicile si idolii ei.
Vai, ct de nfrico s ator de departe se ntinde prietenia cu lumea,
aceast a vr ajm a sie cu Dumnezeu, care este cultivat a ast azi de cei
care se numesc urma sii lui Hristos! Ct de mult s-au dep artat bi-
sericile din ntreaga cre stin atate de standardul biblic al umilintei,
al lep ad arii de sine, al simplit atii si al evlaviei! Vorbind de modul
corect de a folosi banii, John Wesley spunea: Nu risipi nici o parte
din acest dar att de pretios numai pentru satisfacerea poftei ochilor,
adunnd haine scumpe si de prisos sau podoabe inutile; nu risipiti
nici un ban pentru mpodobirea minutioas a a caselor voastre, n
mobil a scump a sau de prisos, n picturi si bijuterii costisitoare....
Lep adati tot ce ncurajeaz a mndria vietii pentru a c stiga admiratia
sau lauda oamenilor.... Atta timp ct ti faci bine tie nsuti, oamenii
te vor vorbi de bine. Atta timp ct e sti mbr acat n purpur a si ve s-
minte ne si cheltuie sti risipitor n ecare zi, nu te ndoi c a multi vor
aplauda eleganta gustului t au, generozitatea si ospitalitatea ta. Dar [386]
s a nu cumperi laudele lor att de scump. Multume ste-te mai degrab a
cu onoarea care vine de la Dumnezeu. (Wesley, Works, Sermon 50,
The Use of Money). Dar n multe biserici din vremea noastr a o
astfel de nv at atur a este dispretuit a.
Numai o m arturisire a religiei este un fapt apreciat n lume.
Conduc atori, politicieni, juri sti, medici si negustori intr a n biseric a
pentru a- si asigura respectul si ncrederea societ atii, ct si pentru
promovarea propriilor interese lume sti. n felul acesta, ei caut a s a
acopere toate afacerile lor necinstite, cu o m arturie a cre stinismului.
Diferitele grup ari religioase, renviorate prin bog atia si inuenta
acestor oameni lume sti, dar botezati, urc a nc a o treapt a spre popula-
ritate si dominatie. Biserici splendide, nfrumusetate cu extravagant a,
sunt ridicate pe str azile cele mai aglomerate. nchin atorii se mbrac a
n ve sminte scumpe si la mod a. Se pl ate ste un salariu mare unui
pastor talentat pentru a-i atrage si a-i p astra pe oameni. Predicile lui
nu trebuie s a ating a p acatele care se practic a, ci s a e dulci si pl acute
chiar pentru urechile sensibile. n felul acesta, p ac ato sii notorii sunt
nscri si n registrele bisericii, iar p acatele grave sunt ascunse sub o
fals a evlavie.
Comentnd atitudinea actual a a celor care- si zic cre stini, un
renumit ziar spune: Pe neobservate, biserica s-a supus spiritului
veacului si si-a adaptat formele de nchinare la dorintele moderne.
Biserica folose ste acum ca mijloace ale ei toate lucrurile care ajut a
ca religia s a e atractiv a. Iar n revista din New York, Independent,
se vorbe ste despre metodism n felul acesta: Linia de desp artire
dintre cei evlavio si si cei neevlavio si dispare pe neobservate, iar
b arbati zelo si de ambele p arti se str aduiesc s a stearg a orice deosebire
dintre felul lor de lucru si de distractie. Popularitatea religiei tinde
ntr-o mare m asur a s a m areasc a num arul acelora care vor asigura
c stigurile f ar a s a mplineasc a cu cinste datoriile ei.
Howard Crosby spune: Este un motiv de ngrijorare adnc a
faptul c a vedem biserica lui Hristos mplinind ntr-o m asur a att de [387]
mic a planurile Domnului ei. A sa cum iudeii din vechime au ng aduit
ca o leg atur a strns a cu popoarele idolatre s a le ndep arteze inimile
de Dumnezeu ... tot astfel biserica lui Hristos de ast azi, prin leg atu-
rile ei nesnte cu lumea necredincioas a, p ar ase ste metodele divine
ale adev aratei vieti si si ng aduie obiceiurile distrug atoare, prea
adesea vizibile, ale unei societ ati necre stine, folosind argumente si
ajungnd la concluzii care sunt str aine de descoperirea lui Dumne-
zeu si ndreptate mpotriva oric arei cre steri n har. (The Healthy
Christian: An Appeal to the Church, pp. 141, 142)
n aceast a avalan s a de iubire pentru lume si c autare de pl aceri,
jertrea de sine pentru cauza lui Hristos este pierdut a aproape cu
totul. Unii dintre b arbatii si femeile cu o viat a activ a n bisericile
noastre au fost educati, pe cnd erau copii, s a fac a sacricii pentru a
putea da sau face ceva pentru Hristos. Dar dac a ast azi este nevoie
de fonduri ... nimeni nu trebuie chemat s a dea. O, Nu! Organizati o
tombol a, o mas a, un concurs de glume, sau ceva de mncare orice
lucru care i amuz a pe oameni.
Guvernatorul Washburn din Wisconsin, n mesajul s au de Anul
Nou (9 January 1873) declara: S-ar cere o lege care s a desinteze
scolile n care se practic a jocurile de noroc. Dar acestea exist a pre-
tutindeni. Chiar si biserica (f ar a stiint a, binenteles) se pomene ste
f acnd uneori lucrarea celui r au. Concerte cu dar, serb ari si tombole,
uneori n ajutorul unui proiect religios sau caritabil, adesea pentru
scopuri mai putin demne, loterii, premii etc., toate sunt pl anuite pen-
tru a c stiga bani f ar a osteneal a. Nimic nu este att de demoralizator
sau otr avitor, ndeosebi pentru tineret, cum este c stigarea de bani
sau de propriet ati f ar a munc a. Oamenii onorabili se angajeaz a n
aceste jocuri si si lini stesc con stiinta la gndul c a banii trebuie s a
circule, s a e folositi pentru un scop bun si de aceea nu este curios
faptul c a tineretul t arii cade att de des n obiceiuri pe care emotia
jocurilor de noroc le provoac a aproape sigur. [388]
Spiritul asem an arii cu lumea inund a bisericile din toat a cre sti-
n atatea. Robert Atkins, ntr-o predic a tinut a la Londra, prezint a un
tablou al dec aderii spirituale care predomina n Anglia: Adev aratii
credincio si se mputineaz a pe p amnt si nimeni nu pune la inim a
lucrul acesta. Adeptii religiei din vremea noastr a, din orice biseric a,
sunt iubitori de lume, se aseam an a lumii, iubitori ai bel sugului si
tnjesc dup a consideratie. Sunt chemati s a sufere cu Hristos, dar se
sup ar a chiar si de mustrare.... Apostazie, apostazie, apostazie este
scris pe frontispiciul ec arei biserici; si dac a ar sti lucrul acesta, si
dac a l-ar simti, ar mai o n adejde; dar vai, ei strig a: suntem bo-
gati, ne-am nmultit bunurile si nu ducem lips a de nimic. (Second
Advent Library, tract nr. 39)
Marele p acat pus n seama Babilonului este c a a f acut ca toate
popoarele s a bea din vinul mniei desfrn arii ei. Acest pahar pe
care l ntinde lumii reprezint a nv at aturile r at acite pe care le-a primit
ca urmare a leg aturii ei nelegiuite cu oamenii cei mari ai p amntului.
Prietenia cu lumea i-a stricat credinta, astfel c a acum exercit a o
inuent a distrug atoare asupra lumii, sustinnd nv at aturi care sunt
mpotriva declaratiilor l amurite ale Sntelor Scripturi.
Roma a ascuns Biblia de popor si a cerut tuturor oamenilor s a
primeasc a n schimb nv at aturile ei. Se stie c a lucrarea Reformei a
fost de a restabili naintea oamenilor Cuvntul lui Dumnezeu; dar
nu este oare prea adev arat c a n bisericile din timpul nostru oamenii
sunt nv atati s a- si ntemeieze credinta mai degrab a pe crezul si pe
nv at aturile bisericii lor dect pe Scripturi? Charles Beecher spunea,
vorbind despre bisericile protestante: Ele se simt jignite de orice
cuvnt aspru rostit mpotriva crezurilor, cu aceea si sensibilitate cu
care sntii p arinti s-ar simtit jigniti de orice cuvnt aspru rostit
mpotriva vener arii crescnde a sntilor si martirilor pe care ei o
ncurajau.... Denominatiunile evanghelice protestante si-au strns
att de mult minile si s-au apropiat att una de alta, nct un om
nu poate deveni cu nici un chip predicator n vreuna din ele, f ar a s a
accepte o alt a carte pe lng a Biblie. [389]
Nu este nimic nchipuit n declaratia c a puterea crezului ncepe
s a interzic a Biblia, tot a sa cum a f acut Roma, dar pe o cale mai
subtil a. (Sermon on The Bible a Sufcient Creed, delivered at
Fort Wayne, Indiana, febr. 22, 1846)
Cnd nv at atorii credincio si prezint a Cuvntul lui Dumnezeu, se
ridic a b arbati de cultur a, slujitori care pretind c a nteleg Scripturile,
dar care denunt a nv at atura s an atoas a ca ind erezie, n felul acesta i
r at acesc pe cercet atorii dup a adev ar. Dac a lumea n-ar fost mb atat a
n mod deplin cu vinul Babilonului, multimile ar fost convinse si
convertite de adev arurile l amurite si p atrunz atoare ale Cuvntului
lui Dumnezeu. Dar credinta religioas a se prezint a att de confuz a
si discordant a, nct oamenii nu stiu ce s a considere ca ind adev ar.
P acatul nepoc aintei lumii st a la u sa bisericii.
A doua solie ngereasc a din Apocalipsa capitolul 14 a fost pre-
dicat a mai nti n vara anului 1844, cu aceast a ocazie a avut loc
o aplicatie mai direct a la bisericile din Statele Unite, unde averti-
zarea cu privire la judecat a fusese vestit a mai mult, dar respins a n
general si unde dec aderea n biserici fusese mai rapid a. Dar solia
celui de-al doilea nger nu si-a atins mplinirea total a, n anul 1844.
Bisericile au ajuns atunci la dec adere moral a, ca urmare a respingerii
luminii soliei advente; dar aceasta nu era total a. Atunci cnd ele au
continuat s a resping a adev arurile deosebite pentru vremea aceea,
au dec azut din ce n ce mai mult. Totu si, nc a nu se putea spune a
c azut Babilonul ... pentru c a el a f acut ca toate popoarele s a bea din
vinul mniei curviei ei. El nc a nu reu sise s a fac a lucrul acesta cu
toate popoarele. Spiritul asem an arii cu lumea si al nep as arii fat a de
adev arurile probatoare pentru timpul nostru exist a si a c stigat teren
n bisericile protestante din toate t arile cre stin at atii; si aceste biserici
sunt cuprinse n denuntarea solemn a si teribil a a celui de-al doilea
nger. Dar lucrarea apostaziei nc a nu a atins punctul culminant.
Biblia declar a c a, nainte de venirea Domnului, Satana va lucra
cu toat a puterea, cu semne si minuni mincinoase si cu toat a am agi- [390]
rea nelegiuirii; iar aceia care n-au primit dragostea adev arului, ca
s a e mntuiti, vor l asati s a primeasc a o lucrare de r at acire ca
s a cread a o minciun a (2 Tesaloniceni 2, 9-11). Pn a cnd aceast a
stare nu va atins a, iar unirea bisericii cu lumea nu va realizat a
deplin n toat a cre stin atatea, c aderea Babilonului nu va total a.
Schimbarea este progresiv a, iar mplinirea des avr sit a a profetiei din
Apocalipsa 14, 8 este nc a n viitor.
Cu tot ntunericul spiritual si ndep artarea de Dumnezeu care
exist a n bisericile care compun Babilonul, majoritatea adev aratilor
urma si ai lui Hristos se g asesc nc a n ele. Sunt multi dintre ei care n-
au auzit niciodat a adev arurile deosebite pentru acest timp. Nu putini
sunt aceia care sunt nemultumiti de starea lor actual a si doresc dup a
o lumin a mai clar a. Ei caut a n zadar chipul lui Hristos n bisericile
din care fac parte. Cnd aceste biserici se vor dep arta din ce n ce
mai mult de adev ar si se vor uni mai strns cu lumea, deosebirea
dintre cele dou a clase se va m ari si se va ncheia n cele din urm a cu
desp artirea. Va veni vremea cnd aceia care l iubesc pe Dumnezeu
mai presus de orice nu vor mai putea r amne n leg atur a cu unii care
sunt iubitori de pl aceri mai mult dect iubitori de Dumnezeu; avnd
o form a de evlavie, dar t ag aduindu-i puterea.
Apocalipsa capitolul 18 arat a spre vremea cnd, ca urmare a
respingerii ntreitei avertiz ari din Apocalipsa 14, 6-12, biserica va
ajunge n starea prev azut a de ngerul al doilea, dar poporul lui Dum-
nezeu care este nc a n Babilon va chemat s a se despart a de leg atura
cu el. Aceast a solie este ultima care va mai dat a lumii si ea si
va ndeplini lucrarea. Cnd aceia care n-au crezut adev arul, ci au
avut pl acere n nelegiuire (2 Tesaloniceni 2, 12), vor l asati s a pri-
measc a o lucrare de r at acire si s a cread a o minciun a, atunci lumina
adev arului va str aluci asupra acelora ale c aror inimi sunt deschise
s a-l primeasc a si toti copiii lui Dumnezeu care exist a n Babilon vor
r aspunde chem arii: Ie siti din el, poporul Meu. (Apocalipsa 18, 4) [391]
Capitolul 22 Profetii mplinite
Cnd a trecut timpul n care a fost a steptat a pentru prima
oar a revenirea Domnului n prim avara anului 1844 aceia care
a steptaser a cu credint a revenirea Sa au fost pentru o vreme cuprin si
de ndoial a si de nesigurant a. n timp ce lumea i privea ca ind
doborti si dovediti c a nutriser a o am agire, izvorul lor de mngiere
a r amas tot Cuvntul lui Dumnezeu. Multi au continuat s a cerceteze
Scripturile, examinnd din nou dovezile credintei lor si studiind cu
atentie profetiile, pentru a c ap ata o lumin a mai deplin a. M arturia
Bibliei care sprijinise pozitia lor p area clar a si hot art a. Semne care
nu puteau gre si ar atau spre venirea lui Hristos ca ind aproape.
C al auzirea deosebit a a Domnului att n convertirea p ac ato silor,
ct si n renviorarea vietii spirituale printre cre stini era dovada c a
solia venea din cer. Si cu toate c a ace sti credincio si nu- si puteau
explica dezam agirea, se simteau asigurati c a Dumnezeu i condusese
n experienta prin care trecuser a.
ntretesute cu profetiile pe care ei le socotiser a c a se refer a la
timpul celei de a doua veniri, erau si nv at aturi special potrivite la
situatia lor de nesigurant a si ndoial a si care-i ncurajau s a a stepte cu
r abdare si credint a c a ceea ce era acum ntunecat pentru ntelegerea
lor urma s a e explicat la timpul potrivit. [392]
Printre aceste nv at aturi era si profetia din Habacuc 2, 1-4: M-
am dus la locul meu de straj a si st ateam pe turn ca s a veghez si s a
v ad ce are s a-mi spun a Domnul, si ce-mi va r aspunde la plngerea
mea. Domnul mi-a r aspuns si a zis: Scrie proorocia, si sap-o pe
table, ca s a se poat a citi u sor! C aci este o proorocie, a c arei vreme
este hot art a, se apropie de mplinire, si nu va minti; dac a z above ste
a steapt-o, c aci va veni si se va mplini negre sit. Iat a, i s-a ngmfat
suetul, nu este f ar a prihan a n el; dar cel neprih anit va tr ai prin
credinta lui.
nc a din anul 1842, ndrumarea dat a n aceast a profetie, de a
scrie proorocia si a o s apa pe table ca s a e citit a u sor, a sugerat
lui Charles Fitch preg atirea unei h arti profetice pentru a ilustra
336
Profetii mplinite 337
vedeniile lui Daniel si cele din Apocalipsa. Publicarea acestei h arti
a fost privit a ca o mplinire a poruncii date prin Habacuc. ns a
nimeni n-a observat atunci c a n aceea si profetie se vorbe ste si
despre o aparent a amnare n mplinirea viziunii un timp de
ntrziere. Dup a dezam agire, acest pasaj a devenit foarte plin de
nteles: Vedenia este pentru un timp hot art, se apropie de mplinire
si nu va minti; dac a ntrzie a steapt-o c aci va veni si se va mplini
negre sit.... Cel neprih anit va tr ai prin credinta lui.
De asemenea, o parte din proorocia lui Ezechiel a fost un izvor de
putere si de mngiere pentru credincio si: Cuvntul Domnului mi-a
vorbit astfel: Fiul omului, ce nseamn a acest cuvnt de batjocur a,
pe care-l ntrebuintati n tara lui Israel: Zilele se lungesc, si toate
vedeniile r amn nemplinite? De aceea spune-le: A sa vorbe ste
Domnul Dumnezeu.... Se apropie zilele, si toate vedeniile se vor
mplini! Voi vorbi; ce voi spune se va mplini, si nu va mai amnat.
Casa lui Israel zice: Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape s a
se mplineasc a, si prooroce ste pentru vremuri dep artate! De aceea
spune-le: A sa vorbe ste Domnul, Dumnezeu: Nu va z abav a n
mplinirea cuvintelor Mele; ci cuvntul, pe care-l voi rosti, se va [393]
mplini, zice Domnul, Dumnezeu. (Ezechiel 12, 21-25.27-28)
Aceia care a steptau s-au bucurat c a Acela, care cunoa ste sfr situl
de la nceput, privise prin veacuri si, prev aznd dezam agirile, le
d aduse cuvinte de curaj si de n adejde. Dac a n-ar fost aceste p arti
din Scriptur a, care s a-i ndemne s a a stepte cu r abdare si s a tin a cu
t arie la ncrederea lor n Cuvntul lui Dumnezeu, ei si-ar pierdut
cu totul credinta.
Parabola celor zece fecioare din Matei capitolul 25 ilustreaz a,
de asemenea, experienta poporului advent. n Matei capitolul 24, ca
r aspuns la ntrebarea ucenicilor S ai privitoare la semnele venirii Sale
si ale sfr sitului veacului, Hristos ar atase unele dintre evenimentele
cele mai importante din istoria lumii si a bisericii, de la prima si
pn a la a doua Sa venire; si anume: distrugerea Ierusalimului, marea
ncercare a bisericii sub persecutiile p agne si papale, ntunecarea
soarelui si lunii si c aderea stelelor. Dup a aceasta, El a vorbit despre
venirea mp ar atiei Sale, spunndu-le si parabola care descrie cele
dou a categorii de servi care a steapt a venirea Sa. Capitolul 25 ncepe
cu aceste cuvinte: Atunci mp ar atia cerurilor se aseam an a cu zece
fecioare. Aici este vorba de biserica din timpul sfr sitului, aceea si
care este descris a si la ncheierea capitolului 24. n aceast a parabol a,
experienta lor este ilustrat a prin tabloul unei nunti din Orient.
Atunci mp ar atia cerurilor se va asem ana cu zece fecioare, care
si-au luat candelele, si au ie sit n ntmpinarea mirelui. Cinci din ele
erau nechibzuite, si cinci ntelepte. Cele nechibzuite, cnd si-au luat
candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele ntelepte, mpreun a
cu candelele, au luat cu ele si untdelemn n vase. Fiindc a mirele
z abovea, au atipit toate, si au adormit. La miezul noptii, s-a auzit o
strigare: Iat a mirele, ie siti-i n ntmpinare! (Matei 25, 1-6)
Venirea lui Hristos, a sa cum a fost vestit a de prima solie nge-
reasc a, a fost nteleas a ca ind reprezentat a prin venirea mirelui. [394]
Reforma larg r aspndit a, care avusese loc prin vestirea apropiatei
Sale veniri, corespundea cu ie sirea fecioarelor. n aceast a parabol a,
ca si n aceea din Matei capitolul 24, sunt reprezentate dou a clase.
Toti si-au luat candelele, adic a Biblia si, prin lumina ei, au ie sit s a-L
ntmpine pe Mire. Dar, atunci cnd si-au luat candelele, cele nente-
lepte n-au luat cu ele untdelemn, a sa cum au f acut cele ntelepte. Cei
reprezentati de fecioarele ntelepte primiser a harul lui Dumnezeu,
puterea transformatoare si iluminatoare a Duhului Sfnt care face
din Cuvntul S au o candel a pentru picioare si o lumin a pe c arare.
n temere de Dumnezeu, ei studiaser a Scripturile pentru a cunoa ste
adev arul si c autaser a cu st aruint a cur atia inimii si a vietii. Ace stia
avuseser a o experient a personal a, o credint a n Dumnezeu si n Cu-
vntul S au care nu putea distrus a prin dezam agire sau ntrziere.
Ceilalti si-au luat candelele, dar n-au luat ulei. Ei actionaser a dintr-o
pornire momentan a. Temerile le fuseser a trezite de solia solemn a,
dar se sprijiniser a doar pe credinta fratilor, ind multumiti cu lumina
slab a a bunelor emotii, f ar a o ntelegere profund a a adev arului sau
o lucrare real a a harului n inim a. Ace stia au mers n ntmpinarea
Domnului plini de n adejdea unei r aspl atiri imediate; dar nu erau
preg atiti pentru ntrziere si dezam agire. Cnd au venit ncerc arile
credinta lor i-a p ar asit, iar lumina s-a stins.
Deoarece mirele z abovea, toate au atipit si au adormit. Prin
z abovirea mirelui este reprezentat a trecerea timpului cnd Domnul
a fost a steptat, dezam agirea si aparenta ntrziere. n acest timp
de nesigurant a, interesul celor superciali si cu inimile mp artite a
nceput n curnd s a se clatine, iar eforturile lor s a sl abeasc a. Dar
aceia a c aror credint a era ntemeiat a pe o cunoa stere personal a a
Bibliei aveau picioarele pe stnca pe care valurile dezam agirii nu
o puteau cl atina. Toate au a steptat si au adormit; o categorie n
neglijenta si p ar asirea credintei, cealalt a a steptnd cu r abdare pn a ce
i se va da o lumin a mai clar a. Cu toate acestea, n noaptea ncerc arii,
si cei din urm a p areau s a piard a, ntr-o oarecare m asur a, zelul si [395]
devotiunea. Cei cu inima mp artit a si superciali nu s-au mai putut
sprijini pe credinta fratilor. Astfel c a ecare trebuia s a stea sau s a
cad a pentru sine nsu si.
Cam n acela si timp a nceput s a apar a si fanatismul. Unii care
se pretindeau a credincio si zelo si ai soliei au respins Cuvntul lui
Dumnezeu ca singur a c al auz a infailibil a si, pretinznd c a sunt con-
du si de Duhul, s-au supus propriilor sentimente, impresii si imagina-
tii. Erau si unii care manifestau un zel orb si bigot, condamnndu-i
pe toti aceia care nu erau de acord cu ei. Ideile si practicile lor fana-
tice n-au obtinut nici o aprobare din partea majorit atii adventi stilor;
ei n-au f acut dect s a aduc a un blam asupra cauzei adev arului.
Satana c auta prin toate mijloacele lui s a se mpotriveasc a si s a
distrug a lucrarea lui Dumnezeu. Poporul fusese profund trezit de
mi scarea advent a, mii de p ac ato si convertindu-se si b arbati credin-
cio si consacrndu-se lucr arii de vestire a adev arului, chiar n acel
timp de ntrziere. Printul r aului si pierdea supu sii; si pentru a aduce
ocar a asupra lucr arii lui Dumnezeu, c auta s a-i am ageasc a pe unii
care m arturisiser a credinta si s a-i aduc a la extremism. Apoi, agentii
lui erau gata s a observe orice gre seal a, orice sc adere, orice fapt a
nepotrivit a, pe care s a le prezinte naintea oamenilor n lumina cea
mai exagerat a pentru a-i face nesuferiti pe adventi sti si credinta lor.
Astfel, cu ct era mai mare num arul acelora pe care-i putea folosi
pentru m arturia credintei n a doua venire, n timp ce puterea sa le
st apnea inimile, cu att mai mare c stig urma s a aib a, atr agnd aten-
tia lumii asupra lor ca s a e considerati reprezentanti ai ntregului
corp al credincio silor.
Satana este prtorul fratilor si duhul lui este acela care-i in-
spir a pe oameni s a caute gre seli si defecte la poporul lui Dumnezeu,
pe care apoi s a le trmbiteze, n timp ce faptele lor bune sunt trecute
sub t acere. Totdeauna el este activ atunci cnd Dumnezeu este la
lucru pentru mntuirea suetelor. Cnd ii lui Dumnezeu au venit
naintea Domnului, a venit si Satana n mijlocul lor. n orice rede s-
teptare religioas a, el este gata s a aduc a oameni cu inima nesfnt a si [396]
neechilibrati. Cnd ace stia au primit unele doctrine si au c stigat un
loc ntre credincio si, el lucreaz a prin ei spre a introduce teorii care i
vor duce n r at acire pe cei nepreg atiti. Nici un om nu dovede ste c a
este un bun cre stin numai pentru c a se g ase ste n tov ar a sia copiilor
lui Dumnezeu, n casa de rug aciune si ia parte la masa Domnului.
Satana este adesea acolo, chiar n mprejur arile cele mai solemne,
prin aceia pe care-i poate folosi ca unelte ale sale.
Printul r aului se lupt a pentru orice palm a de teren pe care po-
porul lui Dumnezeu nainteaz a n c al atoria a spre cetatea de sus. n
toat a istoria bisericii, nici o reform a nu a putut nf aptuit a f ar a s a
ntmpine piedici serioase. A sa a fost n zilele lui Pavel. Oriunde
apostolul ntemeia o biseric a, acolo erau unii care pretindeau c a au
primit credinta, dar aduceau cu ei r at aciri care, dac a ar fost pri-
mite, ar ndep artat poporul de la iubirea pentru adev ar. Si Luther a
suferit necazuri si ncurc aturi mari din cauza persoanelor fanatice,
care pretindeau c a Dumnezeu le vorbise si puneau ideile si p arerile
lor mai presus dect m arturia Scripturilor. Multi din cei lipsiti de
credint a si experient a, si foarte ncrezuti n ei n si si, c arora le pl acea
s a aud a si s a vorbeasc a lucruri noi, erau n selati de pretentiile no-
ilor nv at atori si se uneau cu agentii lui Satana n lucrarea lor de a
d arma ceea ce Dumnezeu ajunsese s a cl adeasc a. Si fratii Wesley,
precum si altii, care aduseser a binecuvnt ari lumii prin inuenta si
credinta lor, aveau s a se loveasc a la ecare pas de cursele lui Satana
care i mpingea la fanatism pe cei cu exces de zel, neechilibrati si
nesntiti.
William Miller nu simpatiza cu acele inuente care conduceau
spre fanatism. El declara, ca si Luther, c a orice duh trebuie vericat
prin Cuvntul lui Dumnezeu. Satana, spunea Miller, are o mare
putere asupra mintilor unora din zilele noastre. Si de unde s a stim
ce duh este n ei? [397]
Biblia r aspunde: Dup a roadele lor i veti cunoa ste.... Sunt
multe duhuri care au ap arut n lume; si ni se porunce ste s a cercet am
duhurile. Duhul care nu ne face s a tr aim cump atat, n neprih anire
si evlavie n aceast a lume, nu este Duhul lui Hristos. Din ce n ce
m a conving mai mult c a Satana este amestecat n aceste mi sc ari
nes abuite.... Multi din mijlocul nostru, care pretind c a sunt pe deplin
sntiti urmeaz a traditiile oamenilor si sunt tot att de necunosc atori
ai adev arului ca si ceilalti care nu au asemenea pretentii. (Bliss,
pp. 236.237). Duhul r at acirii ne va dep arta de adev ar, dar Duhul
lui Dumnezeu ne va conduce la adev ar. Dac a ziceti: S-ar putea
ca un om s a e n r at acire si s a cread a c a are adev arul. Cum s a
ntelegem? R aspundem: Duhul si Cuvntul sunt n deplin acord.
Dac a un om se judec a prin Cuvntul lui Dumnezeu si se descoper a
n armonie des avr sit a cu ntregul Cuvnt, atunci el trebuie s a cread a
c a are adev arul; dar dac a descoper a c a duhul care-l conduce nu se
armonizeaz a cu tot continutul Legii lui Dumnezeu sau a C artii Snte,
atunci s a mearg a cu atentie ca s a nu cad a n cursa celui r au. (The
Advent Herald and The Signs of the Times Reporter, vol. 8 nr. 23,
15 ianuarie 1845). Adesea am g asit o mai mare dovad a de evlavie
ntr-o privire cald a si amabil a, pe un obraz umed de lacrimi si ntr-o
vorbire necat a de suspine dect n mult a g al agie prin care unii si
arat a cre stinismul lor. (Bliss, p. 282)
n zilele Reformei, adversarii ei au pus toate relele fanatismului
pe seama acelora care luptau cel mai st aruitor mpotriva lui. O cale
asem an atoare a fost urmat a si de mpotrivitorii mi sc arii advente. Si
neind multumiti cu prezentarea eronat a si exagerat a a gre selilor
celor extremi sti si fanatici, au pus n circulatie rapoarte nefavorabile
care nu aveau nici cea mai slab a urm a de adev ar. Aceste persoane
erau animate de prejudec ati si de ur a. Pacea le fusese tulburat a
de vestea c a Hristos este la u si. Se temeau c a ar putea adev arat,
dar sperau c a nu va , si aceasta era secretul luptei lor mpotriva
adventi stilor si a credintei lor. [398]
Faptul c a vreo ctiva fanatici p atrunseser a n rndurile adventi s-
tilor nu era un motiv temeinic de a considera c a mi scarea aceasta
nu era de la Dumnezeu, a sa cum constituia prezenta fanaticilor si a
am agitorilor n biserica din zilele lui Pavel sau ale lui Luther nu mo-
tiv sucient de a condamna lucrarea lor. S a se trezeasc a poporul lui
Dumnezeu din somn si s a nceap a cu sinceritate lucrarea de poc aint a
si de reform a; s a cerceteze Scripturile pentru a ntelege adev arul a sa
cum este el n Isus; s a se consacre deplin naintea lui Dumnezeu si
nu va lipsi dovada c a Satana este nc a activ si veghetor. El si va da
pe fat a puterea, cu toat a am agirea posibil a, chemndu-i n ajutor pe
toti ngerii c azuti din mp ar atia sa.
Nu vestirea celei de a doua veniri a fost aceea care a provocat
fanatismul si dezbinarea. Acestea au ap arut n vara anului 1844, cnd
adventi stii erau n dubiu cu privire la pozitia adev arat a. Predicarea
primei solii ngere sti si a strig atului din miezul noptii tinteau n
mod direct s a reprime fanatismul si nentelegerea. Aceia care au
participat la aceste mi sc ari solemne lucrau n armonie; inimile lor
erau pline de iubire unul pentru altul si pentru Isus, pe care a steptau
s a-L vad a n curnd. Credinta lor unic a, o fericit a si unic a n adejde,
i-a n altat mai presus de st apnirea oric arei inuente omene sti si s-a
dovedit a un scut mpotriva asalturilor lui Satana.
Pentru c a mirele z abovea, toate au atipit si au adormit. La mie-
zul noptii s-a auzit o strigare: Iat a mirele, ie siti-I n ntmpinare!
Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat si si-au preg atit candelele.
(Matei 25, 5-7). n vara anului 1844, adic a la mijlocul timpului dintre
data xat a prima dat a, pentru sfr situl celor 2300 zile, si toamna
aceluia si an, timp hot art ulterior ca mplinire a perioadei, solia a
fost vestit a prin cuvintele Scripturii: Iat a, mirele vine!
Faptul care a dus la aceast a mi scare a fost descoperirea c a decre-
tul lui Artaxerxe pentru rezidirea Ierusalimului, care forma punctul
de plecare pentru perioada de 2300 de zile, a intrat n vigoare n
toamna anului 457 n.Hr., si nu la nceputul anului, a sa cum se cre- [399]
zuse initial. ncepnd din toamna anului 457, cei 2300 de ani se
ncheiau n toamna anului 1844 (vezi notele suplimentare).
Argumentele scoase din tipurile Vechiului Testament ar atau si
ele spre toamn a, ca ind timpul cnd trebuia s a aib a loc evenimentul
reprezentat prin cur atirea sanctuarului. Acest lucru a devenit foarte
l amurit atunci cnd atentia a fost ndreptat a asupra modului n care
tipurile, care avuseser a leg atur a cu prima venire a lui Hristos, se
mpliniser a.
Junghierea mielului pascal era o umbr a a mortii lui Hristos.
Pavel spune: Hristos, pa stele nostru a fost jertt. (1 Corinteni 5, 7).
Snopul cu primele roade care era leg anat de pa sti naintea Domnului
prenchipuia nvierea lui Hristos. Vorbind despre nvierea Domnului
si a ntregului S au popor, Pavel spune: Hristos ca prim rod; apoi
aceia care sunt ai lui Hristos la venirea Sa. (1 Corinteni 15, 23).
Asemenea snopului de leg anat care era primul seceri s adunat nainte
de marele seceri s, Hristos era primul rod al seceri sului nepieritor al
celor r ascump arati, care la nvierea viitoare vor adunati n grnarul
lui Dumnezeu.
Aceste simboluri s-au mplinit nu numai n ceea ce prive ste
evenimentul, ci si n ceea ce prive ste timpul. n ziua a patruspre-
zecea a lunii ntia iudaice, chiar n ziua si n luna n care timp de
cincisprezece lungi veacuri fusese njunghiat mielul pascal, Hristos
a mncat pa stele cu ucenicii S ai, instituind s arb atoarea care urma
s a comemoreze moartea Sa ca Miel al lui Dumnezeu care ridic a
p acatele lumii. n aceea si noapte a fost luat de mini nelegiuite
pentru a r astignit si omort. Si ca antitip al snopului de leg anat,
Domnul nostru a fost nviat dintre morti a treia zi ca prim rod al ce-
lor adormiti, modelul tuturor celor drepti nviati, ale c aror trupuri
stric acioase vor schimbate, si f acut asemenea trupului slavei
Sale. Dar cet atenia noastr a este n ceruri, de unde si a stept am ca
Mntuitor pe Domnul Isus Hristos. (Filipeni 3, 20.21)
n acela si fel, simbolurile care sunt legate de a doua venire tre-
buie s a se mplineasc a la timpul ar atat de serviciul simbolic. [400]
n sistemul iudaic, cur atirea sanctuarului, sau ziua cea mare de
isp a sire, avea loc n ziua a zecea a lunii a saptea iudaice (Leviticul 16,
29-34), cnd marele preot, dup a ce f acea isp a sire pentru tot Israelul
ndep artnd n felul acesta p acatele din sanctuar, ie sea si binecuvnta
poporul. Tot a sa se credea c a Hristos Marele nostru Preot urma s a
Se arate, pentru a cur ati p amntul prin distrugerea p acatului si a
p ac ato silor, ca apoi s a binecuvnteze cu nemurire poporul S au care
l a steapt a. Astfel, ziua a zecea a lunii a saptea, Ziua cea mare a
Isp a sirii, timpul cur atirii sanctuarului, care n anul 1844 c adea la
dou azeci si dou a October, a fost considerat a ca timp al revenirii
Domnului. Acest lucru era n armonie cu dovezile prezentate mai
nainte, c a cele 2300 de zile urmau s a se ncheie n toamn a, iar
concluzia p area bine fondat a.
n parabola din Matei capitolul 25, timpul de a steptare si de
atipire este urmat de venirea mirelui. Acest lucru era n concordant a
cu argumentele prezentate att n profetie, ct si n simboluri. Toate
acestea produceau o puternic a convingere cu privire la faptul c a sunt
vrednice de ncredere, iar strig atul din miezul noptii a fost vestit
de mii de credincio si.
Asemenea rev ars arii unui val puternic, mi scarea s-a r aspndit
n toat a tara. Din ora s n ora s si din sat n sat, ea a p atruns pn a n
cele mai izolate locuri din tar a, pn a cnd poporul lui Dumnezeu
care a stepta a fost trezit. Fanatismul disp area din fata acestei vestiri,
ca roua diminetii naintea soarelui care r asare. Credincio sii vedeau
cum ndoiala si nesiguranta erau alungate, iar n adejdea si curajul
le inuenta inimile. Lucrarea era lipsit a de acele extreme manifes-
tate totdeauna cnd rea omeneasc a nu este controlat a de inuenta
Cuvntului si Duhului lui Dumnezeu. Se asem ana n caracter cu
acele timpuri de umilire si ntoarcere la Domnul, care se produceau
n Israelul din vechime ca urmare a soliilor de mustrare din partea
slujitorilor S ai. Ea purta caracteristicile care sunt specice lucr arii
lui Dumnezeu din toate veacurile. Se manifesta putin a bucurie plin a
de extaz, dar era o profund a cercetare a inimii, m arturisirea p acatului
si p ar asirea lumii. [401]
Povara care ap asa din greu suetele lor era preg atirea pentru
ntlnirea cu Domnul. Se rugau st aruitor si se consacrau f ar a rezerve
lui Dumnezeu.
Descriind aceast a lucrare, Miller spunea: Nu se manifest a o
exprimare a bucuriei; se pare c a ea este retinut a pentru acea zi din
viitor, cnd p amntul si cerul se vor uni ntr-o bucurie de nespus. Nu
se aud strig ate; acestea sunt de asemenea rezervate pentru aclamatia
din ceruri. Cnt aretii sunt t acuti; ei a steapt a s a se uneasc a cu o stile
ngere sti si corul din ceruri.... Nu se manifest a nici o contradictie n
sentimente; toti sunt o inim a si un gnd. (Bliss, pp. 270. 271)
Altcineva care a participat la aceast a lucrare m arturisea: Pre-
tutindeni s-a produs cea mai profund a cercetare a inimii si umilire
a suetului naintea Dumnezeului cerului. Ea a produs mputinarea
iubirii pentru lucrurile din lumea aceasta, o aplanare a controverselor
si certurilor, o m arturisire a p acatelor, o pr abu sire naintea lui Dum-
nezeu si rug aciuni de poc aint a din inimi zdrobite, c atre El, pentru
iertare si primire. Ea a produs o a sa mhnire de sine si umilint a n su-
et cum niciodat a nu se mai v azuse. A sa cum Dumnezeu profetizase
prin Ioel, c a va atunci cnd ziua cea mare a Domnului urma s a e
la u si, ea a produs o sf siere a inimilor si nu a hainelor si o ntoarcere
la Domnul cu post, cu plnset si bocet. A sa cum Dumnezeu spusese
prin Zaharia, un spirit de ndurare si de rug aciune s-a rev arsat peste
copiii S ai; au privit spre Acela pe care L-au str apuns, a fost un mare
bocet n tar a ... si aceia care l a steptau pe Domnul si-au am art
suetele naintea Lui. (Bliss in Advent Shield and Review, vol. I, p.
271, January, 1845)
Dintre marile mi sc ari religioase ncepnd din zilele apostolilor,
nici una n-a fost mai liber a de nedes avr sirea omeneasc a si de
cursele lui Satana a sa cum a fost aceea din toamna anului 1844.
Chiar si acum, dup a trecerea multor ani, toti cei care au luat parte la
mi scarea aceea si care au stat hot arti pe platforma adev arului simt
nc a inuenta sfnt a a acelei lucr ari binecuvntate si dau m arturie
c a a fost de la Dumnezeu. [402]
La strig atul: Iat a, mirele vine, ie siti-I n ntmpinare, aceia
care a steptau ... s-au ridicat si si-au aprins candelele; ei au studiat
Cuvntul lui Dumnezeu cu un interes foarte mare, necunoscut mai
nainte. ngeri din cer au fost trimi si s a-i trezeasc a pe aceia care se
descurajaser a si s a-i preg ateasc a pentru a primi solia. Lucrarea nu s-
a ntemeiat pe ntelepciunea si pe preg atirea oamenilor, ci pe puterea
lui Dumnezeu. Nu cei mai talentati, ci cei mai umili si devotati
au fost printre primii care au auzit si au luat aminte la chemare.
Fermierii si-au l asat recoltele pe cmp, meseria sii si-au l asat sculele
si, cu lacrimi de bucurie, au ie sit s a vesteasc a avertizarea. Aceia care
mai nainte fuseser a n fruntea lucr arii au fost printre cei din urm a
care s-au al aturat ei. Bisericile, n general, si-au nchis u sile fat a
de aceast a solie si o mare grup a dintre aceia care o primiser a s-au
retras din leg aturile lor cu ele. n providenta lui Dumnezeu, aceast a
proclamatie s-a unit cu cea de a doua solie ngereasc a si a dat putere
acelei lucr ari.
Solia Iat a mirele vine! n-a fost o problem a de argumentare, cu
toate c a dovezile din Scriptur a erau l amurite si precise. Ea a mers cu
o putere constrng atoare care mi sca suetul. Nu se manifesta nici
o ndoial a sau retinere. Cu ocazia intr arii triumfale a lui Hristos n
Ierusalim, poporul care venise din toate p artile t arii la s arb atoare
s-a adunat spre Muntele M aslinilor si unindu-se cu multimea care-L
nsotea pe Isus si, prinznd inspiratia momentului, au sporit m aretia
strig arii: Binecuvntat este Cel ce vine n numele Domnului!
(Matei 21, 9). n acela si fel s-au comportat si necredincio sii care
veneau la adun arile adventiste unii din curiozitate, altii pentru a
lua n rs au simtit puterea conving atoare care nsotea solia: Iat a
mirele vine!
n timpul acela se v adea o credint a care aducea r aspuns la ru-
g aciune credinta care a stepta r aspl atirea. Asemenea ploii ce
cade peste p amntul nsetat, Duhul harului cobora peste cercet ato-
rii sinceri. Aceia care a steptau ca n curnd s a stea fat a n fat a cu [403]
R ascump ar atorul lor simteau o bucurie solemn a care nu se putea
descrie. Puterea nnobilatoare, conving atoare a Duhului Sfnt mi sca
inimile atunci cnd binecuvnt arile Sale erau rev arsate n m asur a
bogat a peste cei credincio si.
Cu grij a si solemnitate, aceia care primiser a solia au ajuns la
timpul n care sperau s a se ntlneasc a cu Domnul lor. n ecare
dimineat a simteau c a prima lor datorie era s a- si asigure dovada c a
sunt primiti de Dumnezeu. Inimile lor erau strns unite si se rugau
mult unul cu altul si unul pentru altul. Adesea se adunau n locuri
izolate pentru a n comuniune cu Dumnezeu si glasul rug aciunii
se n alta spre cer de pe cmpii si din crnguri. Asigurarea aprob arii
Mntuitorului le era mai necesar a dect hrana zilnic a; iar dac a vreun
nor le ntuneca mintea, nu se odihneau pn a nu-l ndep artau. Si
atunci cnd simteau dovada harului iert ator, doreau s a-L vad a pe
Acela pe care-L iubea suetul lor.
Dar aveau s a cad a din nou prad a descuraj arii. Timpul de a steptare
a trecut si Mntuitorul lor nu S-a ar atat. Cu ncredere neclintit a ei
a steptaser a venirea Sa, iar acum se simteau ca Maria cnd, venind
la mormntul Mntuitorului si g asindu-l gol, a exclamat cu lacrimi:
Au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus. (Ioan 20, 13)
Un simt amnt de respect, o team a c a solia ar putea totu si
adev arat a a tinut n fru, pentru o vreme, lumea necredincioas a. Dar,
cu trecerea timpului, ea n-a disp arut dintr-o dat a. La nceput n-au
ndr aznit s a triumfe n fata celor dezam agiti; dar pentru c a nu se
vedeau semnele mniei lui Dumnezeu, si-au revenit si au renceput
rsul si batjocura. O mare parte din aceia care crezuser a n venirea
iminent a a Domnului si-au p ar asit credinta. Unii care fuseser a foarte
ncrez atori erau acum att de r aniti n mndria lor, nct ar preferat
s a dispar a din lume. Asemenea lui Iona, ei l acuzau pe Dumnezeu si
ar ales mai degrab a moartea dect viata. Aceia care- si ntemeiaser a [404]
credinta pe p arerile altora, si nu pe Cuvntul lui Dumnezeu, erau
acum gata s a- si schimbe din nou vederile. Batjocoritorii i-au c stigat
pe cei slabi si pe cei frico si de partea lor si toti ace stia s-au unit,
declarnd c a nu mai aveau de ce s a se team a si nici ce s a a stepte.
Timpul trecuse si Domnul nu venise, iar lumea urma s a r amn a a sa
cum fusese mii de ani.
Credincio sii sinceri, st aruitori l asaser a totul pentru Hristos si se
mp art a siser a de prezenta Lui ca niciodat a mai nainte. Ei d aduser a
lumii, dup a credinta lor, ultima avertizare; si a steptnd s a e primiti
n scurt a vreme n societatea Domnului lor divin si a ngerilor snti,
se retr aseser a ntr-o mare m asur a din societatea acelora care nu
primiser a solia. Cu o dorint a profund a se rugaser a: Vino Doamne
Isuse, vino ct mai curnd. Dar El nu venise. Iar acum, ca s a ia din
nou povara grea a grijilor vietii si s a suporte rsul si batjocura lumii,
era o ncercare teribil a a credintei si r abd arii lor.
Totu si, aceast a dezam agire nu a fost att de mare cum a fost
aceea prin care au trecut ucenicii la prima venire a lui Hristos. Cnd
Isus a intrat triumfal n Ierusalim, ucenicii S ai credeau c a El era gata
s a urce pe tronul lui David si s a-l elibereze pe Israel de ap as atorii lui.
Cu speranta si a steptarea plin a de bucurie, se ntreceau unul pe altul
s a dea cinstire Regelui lor. Multi si a sterneau hainele ca un covor
pe calea Lui sau ntindeau naintea Lui ramuri nfrunzite de palmier.
Cu o bucurie plin a de entuziasm s-au unit n aclamatia: Osana, Fiul
lui David! Si atunci cnd fariseii, tulburati si mniati de aceast a
manifestare de bucurie, i-au cerut lui Isus s a- Si mustre ucenicii, El
le-a r aspuns: Dac a ace stia vor t acea pietrele vor striga. (Luca 19,
40). Profetia trebuia s a se mplineasc a. Ucenicii mplineau planul
lui Dumnezeu; cu toate acestea erau condamnati la o dezam agire
crunt a. Doar cteva zile au trecut si au fost martorii agoniei si mortii
Mntuitorului, pe care L-au pus n mormnt. A stept arile lor nu s-au
mplinit, nici m acar ntr-un singur punct, iar sperantele lor au murit [405]
o dat a cu Isus. Pn a cnd Domnul lor n-a ie sit biruitor din mormnt,
ei n-au putut pricepe tot ce a fost prevestit de profetie, si anume c a
Hristos trebuia s a sufere, si s a nvie din morti. (Faptele Apostolilor
17, 3)
Cu cinci sute de ani mai nainte, Domnul declarase prin pro-
orocul Zaharia: Bucur a-te, ica Sionului, strig a de bucurie ica
Ierusalimului; Iat a, mp aratul t au vine; El este drept si biruitor; sme-
rit, c alare pe un asin, pe mnzul unei m ag arite. (Zaharia 9, 9). Dac a
ucenicii si-ar dat seama c a Hristos mergea la judecat a si la moarte,
n-ar mai mplinit aceast a proorocie.
n acela si fel, Miller si tovar a sii lui au mplinit profetia si au dat
o solie despre care Inspiratia prevestise c a urma s a e dat a lumii,
dar ei n-ar dat-o dac a ar nteles pe deplin proorociile care ar atau
c atre dezam agirea lor si c atre prezentarea unei alte solii ce trebuia
predicat a tuturor popoarelor, nainte ca Domnul s a vin a. Prima si a
doua solie ngereasc a au fost vestite la timpul potrivit si au mplinit
lucrarea pe care Dumnezeu pl anuise s a o aduc a la ndeplinire prin
ei.
Lumea se a stepta c a, dac a timpul a trecut si Hristos nu a venit,
ntregul sistem al adventismului se va pr abu si. Dar n timp ce multi,
sub aceast a ispit a puternic a, si-au p ar asit credinta, au fost altii care
au r amas hot arti. Roadele mi sc arii advente, spiritul umilintei si
al cercet arii de sine, al renunt arii la lume si al reform arii vietii,
care nsotise lucrarea, m arturisea c a era de la Dumnezeu. Ei nu
ndr azneau s a nege c a puterea Duhului Sfnt fusese aceea care
lucrase n favoarea predic arii celei de a doua veniri si nu puteau g asi
nici o gre seal a n calculul perioadelor profetice. Cei mai abili dintre
mpotrivitori nu au reu sit s a r astoarne sistemul lor de interpretare
profetic a. Ei nu puteau consimti, f ar a o dovad a biblic a, s a renunte
la pozitiile la care ajunseser a prin studiul st aruitor si cu rug aciune
al Scripturilor, cu mintile iluminate de Duhul lui Dumnezeu si cu [406]
inimile arznd de puterea Lui vie; pozitii care suportaser a criticile
cele mai ascutite si mpotrivirea cea mai drz a a nv at atorilor religiei
zilei si a nteleptilor lumii si care st atuser a hot arti mpotriva fortelor
unite ale nv atatilor si oratorilor, ale batjocoritorilor si injuriilor celor
nobili sau josnici.
n adev ar, fusese o gre seal a n ceea ce prive ste evenimentul a step-
tat, dar nici aceasta nu putea zdruncina credinta lor n Cuvntul lui
Dumnezeu. Cnd Iona a vestit pe str azile Ninivei c a peste patruzeci
de zile ora sul va distrus, Dumnezeu a primit umilinta locuitorilor
din Ninive si le-a prelungit timpul de har; dar solia lui Iona era
trimis a de Dumnezeu, iar Ninive a fost pus a la ncercare dup a voia
Sa. Adventi stii credeau c a n acela si fel Dumnezeu i condusese s a
dea avertizarea despre judecat a. Ea, spuneau ei, a pus la ncercare
inimile tuturor acelora care au auzit-o si a trezit iubirea pentru veni-
rea Domnului; sau a provocat ura, mai mult sau mai putin v azut a,
dar cunoscut a de Dumnezeu, fat a de venirea Sa. Ea a tras o linie ...
ca aceia care- si vor cerceta inimile s a stie de ce parte a ei s-ar g asit,
dac a ar venit Domnul dac a ar exclamat: Iat a, acesta este
Dumnezeul nostru pe care L-am a steptat c a ne va mntui sau
dac a ar strigat la stnci si la munti s a cad a peste ei si s a-i ascund a
de fata Aceluia care st a pe tron si de mnia Mielului. n felul acesta,
credem noi, Dumnezeu a ncercat credinta copiilor S ai, i-a pus la
prob a si a v azut dac a n ceasul ncerc arii vor da napoi de la pozitia
n care ar dorit s a-i a seze sau dac a vor renunta la lumea aceasta si
se vor sprijini cu ncredere total a pe Cuvntul lui Dumnezeu. (The
Advent Herald and The Signs of the Times Reporter, vol. 8, nr. 14,
13 nov. 1844)
Simt amintele acelora care nc a mai credeau c a Dumnezeu i con-
dusese n experienta prin care au trecut sunt exprimate n cuvintele
lui William Miller: Dac a ar s a mai tr aiesc o dat a viata, cu acelea si [407]
dovezi pe care le-am avut atunci, ca s a u cinstit fat a de Dumnezeu
si fat a de oameni, a s face la fel cum am f acut. N ad ajduiesc c a hainele
mele sunt curate de sngele suetelor. Simt c a, att ct mi-a stat n
putere, sunt liber de orice vin a n condamnarea lor. Cu toate c a am
fost de dou a ori dezam agit, scria acest b arbat al lui Dumnezeu,
tot nu m-am pr abu sit, nici nu m-am descurajat ... n adejdea mea n
revenirea lui Hristos este tot att de puternic a ca totdeauna. Am f acut
numai ceea ce, dup a ani de cercetare solemn a, am simtit de datoria
mea s a fac. Dac a am gre sit, aceasta a fost din mila si iubirea fat a de
aproapele meu si din simtul datoriei fat a de Dumnezeu. Un lucru
stiu, n-am predicat nimic n afar a de ceea ce am crezut si Dumnezeu
a fost cu mine. Puterea Lui s-a ar atat n lucrare si s-a f acut astfel mult
bine. Multe mii de oameni, dup a ct se poate cunoa ste, au fost f acute
s a studieze Scripturile prin predicarea cu privire la timpul revenirii
si, prin toate mijloacele, prin credint a si prin stropirea sngelui lui
Hristos, s-au mp acat cu Dumnezeu (Bliss, pp. 256, 255, 277, 280,
281). N-am alergat niciodat a dup a zmbetele celor mndri, nici nu
m-am descurajat atunci cnd lumea m a privea cu ncruntare. Nu voi
c auta favoarea oamenilor nici acum si nici nu-mi voi dep a si datoria
ca s a-mi atrag ura lor. Nu-mi voi ncredinta viata n minile lor si
nici nu m a voi teme c a o voi pierde, dac a Dumnezeu, n providenta
Lui, va porunci a sa. (J.White, Life of W.Miller, p. 315).
Dumnezeu nu Si-a p ar asit poporul; Duhul S au a r amas cu aceia
care n-au lep adat n mod necugetat lumina pe care o primiser a si
care nu condamnaser a mi scarea advent a. n Epistola c atre Evrei sunt
cuvinte de ncurajare si de avertizare pentru cei ncercati, care au
a steptat n aceast a criz a: S a nu v a p ar asiti dar ncrederea voastr a,
pe care o a steapt a o mare r aspl atire! C aci aveti nevoie de r abdare,
ca dup a ce ati mplinit voia lui Dumnezeu s a puteti c ap ata ce v-a
fost f ag aduit. nc a putin a, foarte putin a vreme si Cel ce vine,
va veni, si nu va z abovi. Si cel neprih anit va tr ai prin credint a; dar
dac a d a napoi, suetul Meu nu g ase ste pl acere n el. Noi ns a nu
suntem din aceia care dau napoi ca s a se piard a, ci din aceia care au [408]
credint a pentru mntuirea suetului. (Evrei 10, 35-39)
C a acest ndemn este adresat si bisericii din zilele sfr sitului
se vede din cuvintele care arat a spre apropierea venirii Domnului.
nc a putin a, foarte putin a vreme, si Cel ce vine va veni si nu va
z abovi. Se vede clar c a va o aparent a ntrziere si c a Domnul va
z abovi s a vin a. ndemnul dat este n mod deosebit adaptat experientei
adventi stilor de la data aceea. Poporul c aruia i se adreseaz a aici era n
primejdia de a- si pierde credinta. Ei au ndeplinit voia lui Dumnezeu,
urmnd c al auzirea Duhului Sfnt si a Cuvntului S au; totu si, n-au
nteles planul Lui n experienta prin care au trecut si n-au v azut calea
din fata lor, ind ispititi s a se ndoiasc a dac a Dumnezeu i-a condus
cu adev arat. La timpul acesta s-au referit cuvintele: Cel neprih anit
va tr ai prin credint a. Cnd lumina str alucitoare a strig atului de la
miezul noptii a ap arut pe calea lor si au v azut profetiile desigilate si
mplinirea rapid a a semnelor care vesteau c a venirea lui Hristos era
aproape, au mers, cum era si cazul, prin vedere. Dar acum, ncovoiati
de n adejdile n selate, au putut r amne n picioare numai prin credinta
n Dumnezeu si n Cuvntul S au. Lumea batjocoritoare spunea: Ati
fost am agiti. L asati-v a credinta si spuneti c a mi scarea advent a a
fost de la Satana. Dar Cuvntul lui Dumnezeu spune: Dar dac a d a
napoi, suetul Meu nu g ase ste pl acere n el. A renunta la credinta
lor acum si a respinge puterea Duhului Sfnt care nsotise solia ar
nsemnat ntoarcere spre pierzare. Dar au fost ncurajati la statornicie
prin cuvintele lui Pavel: S a nu v a pierdeti ncrederea voastr a, aveti
nevoie de r abdare, nc a putin a vreme si Cel ce vine va veni si nu
va z abovi. Unicul lor drum sigur era s a amplice lumina pe care
o primiser a de la Dumnezeu, s a tin a tare la f ag aduintele Lui si s a
continue a cerceta Scripturile; s a vegheze si s a a stepte cu r abdare
pentru a primi mai mult a lumin a. [409]
Capitolul 23 Ce este sanctuarul?
Textul din Scriptur a , care mai presus de toate celelalte a
fost temelia si pivotul central al credintei advente, a fost acesta:
Pn a vor trece 2300 de seri si dimineti, apoi sfntul Loca s va
cur atit (Daniel 8, 14). Acestea fuseser a cuvintele cunoscute de toti
credincio sii apropiatei reveniri a Domnului. Pe buzele a mii de oa-
meni era repetat a aceast a profetie ca un cuvnt de ordine al credintei
lor. Toti simteau c a de evenimentele profetizate aici depindeau cele
mai str alucite a stept ari si cele mai scumpe n adejdi. Aceste zile pro-
fetice fuseser a ar atate ca ncheindu-se n toamna anului 1844. La fel
ca restul lumii cre stine, adventi stii sustineau atunci c a p amntul sau
o parte din el era sanctuarul. Astfel, ei ntelegeau c a astfel cur atirea
sanctuarului nsemna cur atirea p amntului prin focul zilei din urm a
si c a aceasta urma s a aib a loc la a doua venire. De aici s-a tras
concluzia c a Hristos urma s a vin a pe p amnt n anul 1844.
Dar timpul stabilit trecuse si Domnul nu Se ar atase. Credincio sii
stiau c a sfntul Cuvnt al lui Dumnezeu nu gre se ste. Atunci inter-
pretarea lor trebuia s a fost gre sit a; dar unde era gre seala? Multi au
t aiat nodul dicult atilor, negnd c a cele 2300 de zile se ncheiau n
anul 1844. Si nu puteau aduce nici o dovad a n sustinerea lor dect
faptul c a Hristos n-a venit la data cnd a fost a steptat. Ei sustineau c a,
dac a zilele profetice s-ar sfr sit n anul 1844, Hristos ar trebuit
s a cur ateasc a sanctuarul, cur atind p amntul prin foc; si c a, dac a n-a [410]
venit, nseamn a c a profetia nu s-a ncheiat atunci.
Acceptarea acestei concluzii nsemna renuntarea la calculul an-
terior al perioadelor profetice. Dar se constatase temeinic c a cele
2300 de zile ncepuser a atunci cnd a intrat n vigoare decretul lui
Artaxerxe, cu privire la refacerea si cl adirea Ierusalimului, n toamna
anului 457 n.Hr. Lund aceast a dat a ca punct de plecare, se vedea o
armonie des avr sit a n aplicarea tuturor evenimentelor profetizate
n explicarea acelei perioade din Daniel 9, 25-27. Saizeci si nou a
de s apt amni, adic a primii 483 de ani din cei 2300 urmau s a ajung a
pn a la Mesia, Cel Uns; iar botezul lui Hristos si ungerea cu Duhul
351
Sfnt, anul 27 d.Hr., mplinea exact specicarea f acut a. La mijlocul
s apt amnii a saptezecia, Mesia urma s a e omort. La trei ani si ju-
m atate de la botezul S au, Hristos a fost r astignit, adic a n prim avara
anului 31 d.Hr. Astfel, cele saptezeci de s apt amni sau 490 de ani
erau rezervate pentru Iudei. La ncheierea acestei perioade, natiu-
nea a sigilat lep adarea lui Hristos prin persecutarea ucenicilor S ai,
iar apostolii s-au ndreptat c atre neamuri n anul 34 d.Hr. Primii 490
de ani din cei 2300 ind ncheiati atunci, mai r amneau 1810 ani.
Si ncepnd cu anul 34 d.Hr., cei 1810 ani se terminau n anul 1844.
Atunci, spunea ngerul, sanctuarul va cur atit. n modul acesta,
toate prevederile anterioare ale profetiei s-au mplinit indiscutabil la
timpul stabilit.
n acest calcul, totul era l amurit si armonios, n afara faptului c a
nu s-a v azut nici un eveniment, petrecndu-se n anul 1844, care s a
corespund a cur atirii sanctuarului. Dar a t ag adui c a zilele s-au sfr sit
la data aceea nsemna s a se arunce confuzie asupra ntregii probleme
si s a se renunte la pozitiile care fuseser a stabilite prin mplinirea f ar a
gre s a profetiei.
ns a Dumnezeu Si-a condus poporul n marea mi scare advent a,
puterea si slava Sa au nsotit lucrarea si El nu putea ng adui ca ea
s a se ncheie n ntuneric si n dezam agire sau s a e socotit a drept
r at acit a si fanatic a. El nu avea s a lase Cuvntul S au acoperit de
ndoial a si de nesigurant a. [411]
Cu toate c a multi renuntaser a la calculul de mai nainte al peri-
oadelor profetice si negau conceptia corect a a mi sc arii ntemeiat a
pe ea, altii nu erau dispu si s a renunte la punctele de credint a si la
o experient a care erau sustinute de Scripturi si de Testimoniesle
Duhului lui Dumnezeu. Ace stia erau convin si c a au adoptat principii
s an atoase de interpretare n studiul lor cu privire la profetii si c a era
de datoria lor s a tin a la aceste adev aruri deja descoperite, continund
acela si drum de cercetare biblic a. Cu rug aciuni st aruitoare, ei si-au
revizuit pozitia si au studiat Scripturile ca s a descopere gre seala
f acut a. Si pentru c a n-au v azut nici o gre seal a n calculul lor cu
privire la perioadele profetice, au fost condu si s a examineze mai
atent subiectul sanctuarului.
n cercetarea lor, au descoperit c a nu exist a nici o dovad a n Scrip-
turi care s a sustin a conceptia popular a c a p amntul este sanctuarul;
dar au g asit n Biblie o explicatie a subiectului sanctuarului, despre
Ce este sanctuarul? 353
natura lui, despre locul a sez arii sale si serviciile din el; m arturia
scriitorilor snti era att de clar a si cuprinz atoare, nct claricarea
problemei era mai presus de orice ndoial a. Apostolul Pavel spune n
Epistola c atre Evrei: Leg amntul dinti avea si el porunci privitoare
la slujba dumnezeiasc a si la un loca s p amntesc de nchinare. n
adev ar, s-a f acut un cort. n partea dinainte, numit a Locul Sfnt,
era sfe snicul, masa si pinile pentru punerea naintea Domnului;
dup a perdeaua a doua se aa partea cortului care se chema Lo-
cul preasfnt. El avea un altar de aur pentru t amie, si chivotul
leg amntului, ferecat peste tot cu aur. n chivot era un vas de aur cu
man a, toiagul lui Aaron, care nfrunzise, si tablele Leg amntului.
Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul isp a sirii cu
umbra lor (Evrei 9, 1-5).
Sanctuarul la care se refer a Pavel aici era tabernacolul cl adit
de Moise la porunca lui Dumnezeu, ca ind loca sul de pe p amnt
al Celui Preanalt. S a-Mi faceti un loca s sfnt, si Eu voi locui n
mijlocul lor (Exod 25, 8) a fost ndrumarea dat a lui Moise cnd
fusese pe munte cu Dumnezeu. [412]
Izraelitii c al atoreau prin pustie, iar cortul a fost n a sa fel con-
struit, nct s a poat a purtat din loc n loc; cu toate acestea, era o
constructie de o deosebit a m aretie. Peretii erau din scnduri drepte,
acoperite cu aur si puse n suporti de argint, iar acoperi sul era f a-
cut dintr-o serie de nvelitori, sau cortine, cele din exterior din piei,
iar cele din interior, din tes aturi ne, brodate frumos cu heruvimi.
n afar a de curtea exterioar a, care cuprindea altarul arderilor de
tot, tabernacolul era format din dou a desp artituri, numite Sfnta si
Sfnta Sntelor, separate printr-o perdea sau acoperitoare bogat a
si frumoas a, o perdea asem an atoare nchidea si intrarea n prima
desp artitur a.
n Sfnta se g asea candelabrul a sezat spre miaz azi, cu cele sapte
candele care luminau sanctuarul att ziua, ct si noaptea; la mia-
z anoapte era masa cu pinile prezentei, iar naintea perdelei care
desp artea Sfnta de Sfnta Sntelor era altarul t amierii, din aur, de
pe care norul de t amie mpreun a cu rug aciunile lui Israel se n altau
zilnic naintea lui Dumnezeu.
n Sfnta Sntelor se g asea chivotul, o lad a din lemn pretios,
acoperit cu aur, avnd n ea cele dou a table de piatr a pe care Dum-
nezeu scrisese Legea Celor Zece Porunci. Pe chivot, ca un capac
pentru lada cea sfnt a, era tronul harului, o pies a minunat lucrat a,
pe care se aau heruvimi, cte unul la ecare cap at, totul ind lucrat
din aur masiv. n aceast a desp artitur a se manifesta prezenta divin a
prin norul de slav a dintre heruvimi.
Dup a stabilirea evreilor n Canaan, cortul acesta a fost nlocuit
cu Templul lui Solomon care, cu toate c a era o constructie stabil a si
la o scar a mult mai mare, a p astrat acelea si proportii si a fost mobilat
la fel. n forma aceasta, sanctuarul a existat n afar a de timpul ct
a z acut n ruine pe vremea lui Daniel pn a la distrugerea lui de
c atre romani, n anul 70 d.Hr.
Acesta este singurul sanctuar care a existat vreodat a pe p amnt
si despre care Biblia ne d a am anunte. Pavel a declarat c a acesta era [413]
sanctuarul leg amntului dinti. Dar oare noul leg amnt nu are nici
un sanctuar?
Deschiznd din nou Epistola c atre Evrei, cercet atorii dup a adev ar
au descoperit c a Pavel vorbe ste de existenta unui al doilea sanctuar,
al noului leg amnt, n cuvintele citate mai nainte: Si n adev ar,
leg amntul dinti avea si el rnduieli de slujb a divin a si un sanc-
tuar p amntesc. Folosirea cuvntului si d a de nteles c a Pavel a
vorbit si mai nainte despre acest sanctuar. Astfel c a, ntorcndu-se
la nceputul capitolului dinainte, ei au citit: Punctul cel mai n-
semnat al celor spuse este c a avem un Mare Preot, care S-a a sezat
la dreapta scaunului de domnie al M aririi, n ceruri, ca slujitor al
Locului preasfnt si al adev aratului cort, care a fost ridicat nu de un
om, ci de Domnul (Evrei 8, 1-2).
Aici este descoperit Sanctuarul noului leg amnt. Sanctuarul pri-
mului leg amnt a fost ridicat de om, cl adit de Moise; acesta este ns a
edicat de Domnul, si nu de om. n primul sanctuar slujeau ni ste
preoti p amnte sti; n acesta, Hristos, Marele nostru Preot, sluje ste
la dreapta lui Dumnezeu. Primul se aa pe p amnt, cel alalt este n
ceruri.
Apoi, cortul construit de Moise a fost f acut dup a un model. Dom-
nul l instruise astfel: S a faceti cortul si toate vasele lui dup a chipul
pe care ti-l voi ar ata. Si din nou i-a fost dat a ns arcinarea: Vezi s a
faci dup a chipul, care ti s-a ar atat pe munte (Exodus 25, 9.40). Iar
Pavel spune c a primul tabernacol era o asem anare pentru vremurile
de acum, cnd se aduc daruri si jertfe, c a loca surile lui snte erau
chipurile lucrurilor care sunt n ceruri; c a preotii care aduceau
daruri dup a lege slujeau dup a chipul si umbra lucrurilor cere sti si
c a Hristos n-a intrat ntr-un loca s f acut de mn a omeneasc a, dup a
chipul adev aratului loca s de nchinare, ci a intrat chiar n cer ca s a
Se nf ati seze acum, pentru noi, naintea lui Dumnezeu (Evrei 9,
9.23; 8, 5; 9, 24.) [414]
Sanctuarul din ceruri, n care sluje ste Hristos n favoarea noastr a,
este marele original, a c arui copie era sanctuarul construit de Moise.
Dumnezeu a pus Duhul S au peste cl aditorii sanctuarului p amntesc.
ndemnarea artistic a, manifestat a n construirea lui, era o dovad a a
ntelepciunii divine. Peretii aveau aspectul aurului masiv, reectnd
n toate p artile lumina celor sapte candele ale candelabrului de aur.
Masa cu pinile pentru punerea nainte si altarul t amierii str aluceau
ca aurul aprins. Covoarele mari, care formau tavanul, brodate cu
guri de ngeri n albastru, purpuriu si c ar amiziu, se ad augau la
frumusetea scenei. Iar dincolo de perdeaua a doua se aa sfnta
Sechin a, manifestarea vizibil a a slavei lui Dumnezeu, naintea c areia
nimeni, n afar a de marele preot, nu putea s a intre si s a tr aiasc a.
Splendoarea neasemuit a a sanctuarului p amntesc reecta, pen-
tru viziunea omeneasc a, slava acelui Templu ceresc, unde Hristos,
naintemerg atorul nostru, sluje ste pentru noi naintea tronului lui
Dumnezeu. Locul loca sului Regelui regilor, n care mii de mii i
slujesc si de zece mii de ori zece mii stau naintea Lui (Daniel 7,
10); templul acela plin de slava tronului celui ve snic, unde seramii,
p azitorii str alucitori ai lui, si acoper a fetele n adorare, si putea
g asi, n cea mai m areat a cl adire n altat a vreodat a de mini omene sti,
doar o slab a reectare a slavei si a imensit atii lui. Cu toate acestea,
sanctuarul p amntesc si slujbele ce se tineau acolo au dat nv at aturi
importante cu privire la Sanctuarul ceresc si la marea lucrare ce se
face acolo pentru r ascump ararea omului.
Locurile snte ale Sanctuarului din ceruri erau reprezentate prin
cele dou a desp artituri ale sanctuarului de pe p amnt. Cnd apos-
tolului Ioan i-a fost ar atat a n vedenie o priveli ste a Templului lui
Dumnezeu din ceruri, el a v azut acolo sapte sfe snice de foc arznd
naintea tronului (Apocalipsa 4, 5). A v azut un nger avnd o c a-
delnit a de aur; si i s-a dat t amie mult a ca s a o aduc a mpreun a cu
rug aciunile sntilor pe altarul de aur care este naintea scaunului
de domnie (Apocalipsa 8, 3). Aici profetului i s-a ng aduit s a vad a
prima desp artitur a a Sanctuarului din ceruri; si acolo a v azut cele [415]
sapte candele de foc si altarul de aur, reprezentate prin sfe snicul
de aur si prin altarul t amierii din sanctuarul de pe p amnt. Iar a si,
Templul lui Dumnezeu a fost deschis (Apocalipsa 11, 19) si a pri-
vit dincolo de perdeaua din auntru n Sfnta Sntelor. Acolo a v azut
chivotul leg amntului S au, reprezentat prin lada sfnt a, construit a
de Moise pentru a pune acolo Legea lui Dumnezeu.
n felul acesta, aceia care studiau acest subiect au g asit dovada
indiscutabil a a existentei unui Sanctuar n ceruri. Moise a f acut
sanctuarul p amntesc dup a un model care i-a fost ar atat. Pavel ne
spune c a modelul acela era Sanctuarul cel adev arat, care se g ase ste
n ceruri. Iar Ioan m arturise ste c a l-a v azut n ceruri.
n Templul din ceruri, locuinta lui Dumnezeu, tronul S au este
ntemeiat pe neprih anire si judecat a. n Locul Preasfnt se a a Legea
Sa, marea regul a a drept atii dup a care trebuie s a e m asurat a ntreaga
omenire. Chivotul, care contine tablele Legii, este acoperit cu tronul
harului, naintea c aruia Hristos mijloce ste cu sngele S au n favoarea
p ac atosului. n felul acesta este reprezentat a unirea dintre dreptate si
mil a n planul pentru r ascump ararea omului. Numai ntelepciunea
innit a putea pl anui aceast a unire si numai puterea innit a o putea
aduce la ndeplinire; este o unire care umple tot cerul de uimire si
adorare. Heruvimii din sanctuarul p amntesc, care priveau cu respect
c atre tronul milei, reprezint a oastea cereasc a, ce urm are ste cu interes
lucrarea de mntuire. Aceasta este taina harului n care ngerii doresc
s a priveasc a pentru ca Dumnezeu s a r amn a drept n timp ce l
ndrept ate ste pe p ac atosul poc ait si s a rennoiasc a leg atura Sa cu
neamul omenesc c azut; ca Hristos s a Se coboare pentru a ridica
multimi nenum arate din pr apastia distrugerii, pentru a le mbr aca
n hainele nep atate ale neprih anirii Sale si pentru a le uni cu ngerii
care n-au c azut niciodat a, ca s a locuiasc a pentru ve snicie n prezenta
lui Dumnezeu.
Lucrarea lui Hristos, ca Mijlocitor al omului, este prezentat a n
acea frumoas a profetie a lui Zaharia, cu privire la Acela al c arui
Nume este Odrasla. Profetul spune: Va zidi podoab a mp ar ateasc a,
va sedea si va st apni pe scaunul Lui (al Tat alui) de domnie, va [416]
preot pe scaunul Lui de domnie, si o des avr sit a unire va domni ntre
ei amndoi (Zaharia 6, 12.13).
El va cl adi Templul Domnului. Prin jertfa si mijlocirea Sa,
Hristos este att temelia, ct si Ziditorul bisericii lui Dumnezeu.
Apostolul Pavel l prezint a ca ind Piatra din capul unghiului; n
care toat a cl adirea bine legat a cre ste ca s a e un templu sfnt n
Domnul n care si noi, zice el, suntem cl aditi ca s a m un loca s al
lui Dumnezeu prin Duhul (Efeseni 2, 20-22).
El va purta slava. Lui Hristos i apartine slava mntuirii pentru
neamul omenesc dec azut. De-a lungul veacurilor ve snice, cntarea
mntuitilor va : A Lui, care ne-a iubit, si care ne-a sp alat de
p acatele noastre prin sngele S au ... a Lui s a e slava si st apnirea
n vecii vecilor (Apocalipsa 1, 5.6).
El va sedea si va conduce de pe tronul S au si va preot pe
tronul S au. Acum, pe tronul slavei Sale, mp ar atia slavei nc a n-a
fost ntemeiat a. Dumnezeu nu-I va da scaunul de domnie al tat alui
S au David, o mp ar atie care nu va avea sfr sit, pn a cnd lucrarea
Sa de Mntuitor nu va ncheiat a (Luca 1, 32.33). Ca preot, Hristos
st a cu Tat al pe tronul S au (Apocalipsa 3, 21). Pe tron, mpreun a cu
Cel ve snic, st a Acela care exist a prin Sine nsu si si care suferintele
noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra Lui, care n
toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar f ar a p acat, ca s a poat a veni
n ajutorul celor ce sunt ispititi. Dac a cineva a p ac atuit, avem
la Tat al un Mijlocitor. (Isaia 53, 4; Evrei 4, 15; 2, 18; 1 Ioan 2,
1). Mijlocirea Sa o face cu trupul S au frnt si cu o viat a f ar a pat a.
Minile r anite, coasta str apuns a, picioarele zdrobite mijlocesc pentru
omul c azut, a c arui salvare a c stigat-o cu un pret att de mare.
O des avr sit a unire va domni ntre Ei amndoi. Iubirea Tat alui,
nu mai mic a dect a Fiului, este izvorul de mntuire pentru neamul
omenesc pierdut. Isus le spunea ucenicilor S ai nainte de a-i p ar asi: [417]
Nu v a spun c a voi ruga pe Tat al pentru voi; c aci Tat al nsu si v a
iube ste (Ioan 16, 26.27). Dumnezeu era n Hristos, mp acnd
lumea cu Sine (2 Corinteni 5, 19). Iar n slujirea din Sanctuarul de
sus, o des avr sit a unire va ntre Ei amndoi. Fiindc a att de
mult a iubit Dumnezeu lumea, c a a dat pe singurul Lui Fiu, pentru
ca oricine crede n El, s a nu piar a, ci s a aib a viata ve snic a (Ioan 3,
16).
La ntrebarea: Ce este sanctuarul?, s-a r aspuns l amurit n Scrip-
turi. Termenul sanctuar, a sa cum este ntrebuintat n Biblie, se
refer a mai nti la cortul construit de Moise, ca o prenchipuire a
lucrurilor cere sti; iar n al doilea rnd, la adev aratul cort din ce-
ruri, c atre care ar ata sanctuarul p amntesc. La moartea lui Hristos,
serviciul slujbelor simbolice a luat sfr sit. Adev aratul cort din cer
este Sanctuarul noului leg amnt. Si cum profetia din Daniel 8, 14
s-a mplinit n aceast a dispensatiune, sanctuarul la care se refer a el
trebuie s a e Sanctuarul noului leg amnt. La ncheierea celor 2300
de zile, n anul 1844, pe p amnt nu se mai g asea nici un sanctuar de
multe veacuri. n felul acesta, profetia: Pn a vor trece 2300 de zile,
si atunci sanctuarul va cur atit arat a indiscutabil c atre Sanctuarul
din ceruri.
Dar mai r amne s a se dea r aspuns la cea mai important a ntre-
bare: Ce este cur atirea sanctuarului? Scripturile Vechiului Testa-
ment ne spun c a exist a o astfel de slujb a n leg atur a cu sanctuarul
p amntesc. Dar poate ceva n cer care trebuie cur atit? n Evrei
capitolul 9, cur atirea att a sanctuarului p amntesc, ct si a celui
ceresc este clar prezentat a: Si, dup a Lege, aproape totul este cur atit
cu snge; si f ar a v arsare de snge, nu este iertare. Dar, deoarece
chipurile lucrurilor care sunt n ceruri, au trebuit cur atite n felul
acesta cu snge de animale, trebuia ca nse si lucrurile cere sti s a e
cur atite cu jertfe mai bune dect acestea (Evrei 9, 22.23), chiar cu
sngele pretios al lui Hristos.
Cur atirea, att n serviciul tipic, ct si n cel real, trebuia f acut a
cu snge; n primul, cu snge de animale, n cel de al doilea, cu [418]
sngele lui Hristos. Ca motiv pentru care cur atirea trebuie s a e
f acut a cu snge, Pavel spune c a f ar a v arsare de snge nu este iertare.
Iertarea, sau ndep artarea p acatului, este lucrarea care trebuie s a e
adus a la ndeplinire. Dar cum ajungea p acatul s a e n leg atur a cu
sanctuarul, att n cer, ct si pe p amnt? Acest lucru se poate ntelege
numai dac a ne gndim la serviciul simbolic; c aci preotii care ociau
pe p amnt au slujit drept chipul si umbra lucrurilor cere sti (Evrei
8, 5).
Serviciul din sanctuarul p amntesc se f acea n cele dou a des-
p artituri: preotii slujeau zilnic n Locul sfnt, n timp ce, o dat a pe
an, marele preot ndeplinea o lucrare deosebit a de isp a sire n Locul
preasfnt, pentru cur atirea sanctuarului. Zi de zi, p ac atosul care se
poc aia si aducea jertfa la u sa cortului si, punndu- si minile pe
capul victimei, si m arturisea p acatele, trecndu-le n felul acesta,
n simbol, de la el asupra jertfei nevinovate. Animalul era apoi n-
junghiat. Apostolul spune: F ar a v arsare de snge nu este iertare.
Viata trupului este n snge (Leviticul 17, 11). Legea lui Dum-
nezeu c alcat a cerea viata p ac atosului. Sngele, reprezentnd viata
p ac atosului pierdut a n f ar adelege, a c arui vinov atie o purta victima,
era dus de preot n Locul sfnt si stropit naintea perdelei, n spatele
c areia era chivotul n care se g asea legea pe care p ac atosul o c alcase.
Prin aceast a ceremonie, prin snge, p acatul era transmis n simbol
asupra sanctuarului. n unele cazuri, sngele nu era dus n Locul
sfnt; dar carnea era atunci mncat a de preot, a sa cum i instruise
Moise pe ii lui Aaron, zicnd: Dumnezeu v-a dat s a purtati nele-
giuirea adun arii (Leviticul 10, 17). Ambele ceremonii simbolizau
deopotriv a trecerea p acatului de la p ac atos asupra sanctuarului.
Aceasta era lucrarea care avea loc zi de zi, n tot cursul anului.
P acatele lui Israel erau n felul acesta trecute asupra sanctuarului
si devenea necesar a o lucrare deosebit a pentru ndep artarea lor.
Dumnezeu a poruncit s a se fac a o isp a sire pentru ecare dintre [419]
desp artiturile snte: Astfel s a fac a isp a sire pentru sfntul loca s,
pentru necur atiile copiilor lui Israel si pentru toate c alc arile de lege,
prin care au p ac atuit ei. S a fac a la fel pentru cortul ntlnirii, care
este cu ei n mijlocul necur atiilor lor. O isp a sire era f acut a si pentru
altar, ca s a-l curete si s a-l snteasc a de necur atiile copiilor lui Israel
(Leviticul 16, 16.19).
O dat a pe an, n marea Zi de Isp a sire, preotul intra n Locul
preasfnt pentru cur atirea sanctuarului. Lucrarea ndeplinit a acolo
completa ciclul anual al slujbelor. n Ziua Isp a sirii, erau adu si doi
tapi la u sa cortului si se arunca sortul pentru ei, unul pentru Domnul
si altul pentru tapul de trimis (Ver 8). Tapul pe care c adea sortul
pentru Domnul urma s a e njunghiat ca jertf a pentru p acat n favoa-
rea poporului. Si preotul urma s a duc a sngele lui dincolo de perdea
si s a-l stropeasc a pe tronul milei si n fata lui. Sngele urma s a e
stropit si pe altarul t amierii, care se g asea n fata perdelei.
Aaron s a- si pun a amndou a minile pe capul tapului cel viu
si s a m arturiseasc a peste el toate f ar adelegile copiilor lui Israel si
toate c alc arile lor de lege cu care au p ac atuit ei; s a le pun a pe capul
tapului, apoi s a-l izgoneasc a n pustie, printr-un om care va avea
ns arcinarea aceasta. Tapul acela va duce asupra lui toate f ar adelegile
lor ntr-un p amnt pustiit; n pustie s a-i dea drumul (Ver 21.22).
Tapul de trimis nu se mai ntorcea n tab ara lui Israel, iar b arbatului
care-l ducea i se cerea s a se spele si s a- si spele si hainele cu ap a
nainte de a se ntoarce n tab ar a.
ntreaga ceremonie era destinat a s a-i impresioneze pe izraeliti
cu privire la sntenia lui Dumnezeu si la ura Sa fat a de p acat; s a
le arate apoi c a nu puteau veni n leg atur a cu p acatul f ar a s a se
ntineze. Fiec arui om i se cerea s a- si ntristeze suetul n timp ce
se f acea aceast a lucrare de isp a sire. Toate treburile trebuiau l asate
la o parte si ntreaga adunare a lui Israel trebuia s a petreac a ziua [420]
n smerenie solemn a naintea lui Dumnezeu, cu rug aciune, post si
adnc a cercetare de inim a.
Adev aruri importante cu privire la isp a sire erau nv atate prin
serviciul simbolic. n locul p ac atosului era primit un nlocuitor;
dar p acatul nu era anulat prin sngele victimei. n felul acesta, se
asigurase doar un mijloc prin care el s a poat a transferat asupra
sanctuarului. Prin aducerea sngelui, p ac atosul recuno stea autorita-
tea legii, si m arturisea vinov atia pentru c alcarea ei si si exprima
dorinta de iertare prin credinta n R ascump ar atorul care avea s a vin a;
dar nu era nc a pe deplin liberat de sub condamnarea legii. n Ziua
Isp a sirii, marele preot, dup a ce sacrica jertfa de la adunare, intra
n Locul preasfnt cu sngele acestei jertfe si-l stropea pe scaunul
harului, direct deasupra Legii, pentru a da satisfactie cerintelor ei.
Atunci, n calitatea lui de mijlocitor, lua p acatele asupra sa si le
ducea afar a din sanctuar. Punndu- si minile pe capul tapului de
trimis, m arturisea toate p acatele, n felul acesta trecndu-le simbolic
de la el asupra tapului de trimis. Apoi tapul le ducea n pustie si erau
socotite ca ind ndep artate pentru totdeauna de la popor.
Astfel, serviciul era ndeplinit ca o prenchipuire si ca o umbr a
a lucrurilor cere sti. Iar ceea ce se f acea n simbol n slujba sanctua-
rului p amntesc se face n realitate n lucrarea Sanctuarului ceresc.
Dup a n altarea Sa, Mntuitorul nostru Si-a nceput lucrarea ca Ma-
rele nostru Preot. Pavel spune: C aci Hristos n-a intrat ntr-un loca s
de nchinare f acut de mn a omeneasc a, dup a chipul adev aratului
loca s de nchinare, ci a intrat chiar n cer, ca s a Se nf ati seze acum,
pentru noi, naintea lui Dumnezeu (Evrei 9, 24).
Lucrarea preotului n cursul anului din prima desp artitur a a sanc-
tuarului, dincolo de perdea, care constituia u sa si desp artea Sfnta
de curte, reprezint a lucrarea de slujire n care a intrat Hristos la
n altarea Sa. Lucrarea preotului n slujba zilnic a era de a prezenta
naintea lui Dumnezeu sngele jertfei pentru p acat mpreun a cu [421]
t amia care se n alta o dat a cu rug aciunile lui Israel. Tot astfel, Hris-
tos mijloce ste cu sngele S au naintea Tat alui n favoarea p ac ato silor
si aduce, mpreun a cu parfumul pretios al propriei neprih aniri, ru-
g aciunile credincio silor poc aiti. Aceasta a fost lucrarea de slujire n
prima desp artitur a a Sanctuarului din ceruri.
Acolo a fost ndreptat a credinta ucenicilor lui Hristos atunci
cnd El S-a n altat dinaintea lor. Si aici s-a concentrat speranta lor pe
care, spune Pavel, o avem ca o ancor a a suetului, tare si neclintit a,
care p atrunde dincolo de perdeaua din auntrul Templului, unde Isus a
intrat pentru noi ca naintemerg ator, cnd a fost f acut Mare Preot n
veac ... si a intrat, odat a pentru totdeauna, n Locul Preasfnt, nu cu
snge de tapi si de vitei, ci cu nsu si sngele S au, dup a ce a c ap atat
o r ascump arare ve snic a (Evrei 6, 19.20; (Evrei 9, 12).
Timp de optsprezece veacuri, aceast a lucrare de slujire a conti-
nuat n prima desp artitur a a Sanctuarului. Sngele lui Hristos mijlo-
cea n favoarea credincio silor poc aiti, le asigura iertarea si primirea
la Tat al, dar p acatele lor r amneau nc a n rapoartele din c arti. Si a sa
cum n serviciul simbolic se f acea o lucrare de isp a sire la ncheierea
anului, tot astfel, nainte ca lucrarea lui Hristos pentru mntuirea
oamenilor s a se ncheie, o lucrare de isp a sire trebuie f acut a pentru
ndep artarea p acatului din Sanctuar. Acesta este serviciul care a
nceput atunci cnd s-au ncheiat cele 2300 de zile. La data aceea,
a sa cum a fost proorocit de profetul Daniel, Marele nostru Preot a
intrat n Locul Preasfnt pentru a ndeplini ultima parte a lucr arii
Sale solemne cur atirea Sanctuarului.
Dup a cum p acatele poporului din vechime erau a sezate prin
credint a asupra jertfei pentru p acat si, prin sngele ei, transferate n
simbol asupra sanctuarului p amntesc, tot a sa si n noul leg amnt,
p acatele celor care se poc aiesc sunt a sezate prin credint a asupra lui
Hristos si transferate, n fapt, asupra Sanctuarului ceresc. Si a sa cum
cur atirea simbolic a a celui p amntesc era ndeplinit a prin ndep arta-
rea p acatelor prin care fusese mnjit, tot astfel cur atirea celui ceresc
trebuie realizat a prin ndep artarea sau stergerea p acatelor, care sunt [422]
nregistrate acolo. Dar mai nainte ca aceasta s a se poat a face, trebuie
s a aib a loc o examinare a c artilor cu rapoarte, pentru a stabili cine
este ndrept atit prin poc ainta de p acat si prin credinta n Hristos la
binefacerile isp a sirii Sale. De aceea, cur atirea Sanctuarului implic a o
lucrare de cercetare o lucrare de judecat a. Aceast a lucrare trebuie
ndeplinit a nainte de venirea lui Hristos pentru a- Si r ascump ara po-
porul; c aci atunci cnd vine, r asplata este cu El ca s a dea ec aruia
dup a faptele lui (Apocalipsa 22, 12).
n felul acesta, cei care au urmat lumina cuvntului profetic au
v azut c a, n loc s a vin a atunci pe p amnt, la ncheierea celor 2300 de
zile, n anul 1844, Hristos a intrat n Locul Preasfnt din Sanctuarul
ceresc, pentru a ndeplini lucrarea de ncheiere a isp a sirii ca preg atire
pentru revenirea Sa.
S-a mai nteles c a, n timp ce jertfa pentru p acat ar ata c atre
Hristos ca ind jertfa, iar marele preot l reprezenta pe Hristos ca
Mijlocitor, tapul de trimis l simboliza pe Satana, autorul p acatu-
lui, asupra c aruia vor a sezate, n cele din urm a, p acatele celor cu
adev arat poc aiti. Cnd marele preot, n virtutea sngelui jertfei pen-
tru p acat, ndep arta p acatele din sanctuar, le a seza pe capul tapului
de trimis. Cnd Hristos, n virtutea propriului snge, ndep arteaz a
p acatele poporului S au din Sanctuarul ceresc la ncheierea slujirii
Sale, le va a seza asupra lui Satana care, conform judec atii, trebuie s a
poarte pedeapsa nal a. Tapul era trimis ntr-un tinut nelocuit, pentru
a nu se mai ntoarce niciodat a n adunarea lui Israel. Tot astfel va
izgonit si Satana din fata lui Dumnezeu si a poporului S au si va
adus la inexistent a prin distrugerea nal a a p acatului si a p ac ato silor. [423]
Capitolul 24 n Sfnta Sntelor
Subiectul sanctuarului a fost cheia care a descuiat taina n-
telegerii dezam agirii din anul 1844. El a deschis vederii un sistem
complet al adev arului, legat si armonios, ar atnd c a mna lui Dumne-
zeu dirijase marea mi scare advent a, si a descoperit totodat a si datoria
prezent a, pozitia si lucrarea poporului S au. Dup a cum ucenicii lui
Isus, dup a noaptea teribil a de groaz a si dezam agire, au fost bucu-
ro si cnd au v azut pe Domnul, tot a sa s-au bucurat si aceia care
a steptaser a cu credint a a doua Lui venire. Ei a steptaser a ca El s a Se
arate n slav a pentru a da r asplata servilor S ai. Atunci cnd n adejdile
lor au fost dezam agite, L-au pierdut pe Isus din vedere si, mpreun a
cu Maria, la mormnt, au strigat: Mi-au luat pe Domnul si nu stiu
unde L-au pus. Acum L-au v azut din nou n Sfnta Sntelor pe
Marele lor Preot milos, gata s a Se arate ca mp aratul si Eliberatorul
lor. Lumina din Sanctuar a iluminat trecutul, prezentul si viitorul. Ei
stiau acum c a Dumnezeu i condusese prin providenta Sa care nu
gre se ste. Cu toate c a, asemenea primilor ucenici, ei nu nteleseser a
solia pe care o duceau, ea fusese totu si corect a n toate aspectele.
Predicnd-o, mpliniser a planul lui Dumnezeu, iar lucrarea lor nu
fusese zadarnic a n Domnul. N ascuti din nou la o n adejde vie, ei
se bucurau cu o bucurie negr ait a si str alucit a. [424]
Att profetia din Daniel 8, 14: Pn a vor trece 2300 de seri
si dimineti si sfntul Loca s va cur atit, ct si prima solie nge-
reasc a: Temeti-v a de Dumnezeu si dati-I slav a: c aci a venit ceasul
judec atii Lui ar atau c atre lucrarea lui Hristos din Locul Preasfnt,
c atre judecata de cercetare, si nu c atre venirea lui Hristos pentru
r ascump ararea poporului S au si pentru distrugerea celor nelegiuiti.
Gre seala nu era n calculul perioadelor profetice, ci n evenimentul
ce trebuia s a aib a loc la ncheierea celor 2300 de zile. Din cauza
acestei gre seli credincio sii suferiser a dezam agirea, ns a toate acestea
fuseser a prevestite de profetie si toate acelea care au avut o garantie
a Scripturii se mpliniser a. Chiar atunci cnd ei deplngeau spul-
berarea n adejdilor, avusese loc evenimentul care fusese prev azut n
363
solie si care trebuia s a se mplineasc a nainte ca Domnul s a vin a
pentru a da r aspl atire solilor S ai.
Hristos venise, dar nu pe p amnt, cum a steptaser a ei, ci a sa
cum fusese anticipat n simbol, n Locul Preasfnt al Templului lui
Dumnezeu din ceruri. El este prezentat de c atre profetul Daniel
ca venind la data aceasta la Cel mb atrnit de zile: M-am uitat n
timpul vedeniilor mele de noapte, si iat a c a pe norii cerurilor a venit
Unul ca un u al omului nu pe p amnt a naintat spre Cel
mb atrnit de zile si a fost adus naintea Lui (Daniel 7, 13).
Aceast a venire este proorocit a si de c atre profetul Maleahi: Si
deodat a va intra n Templul S au Domnul pe care-L c autati; Solul
leg amntului, pe care-L doriti; iat a c a vine zice Domnul o stirilor
(Maleahi 3, 1). Venirea Domnului n Templul S au a fost nea steptat a
pentru cei din poporul S au. Ei nu-L c autau acolo. l a steptau s a
vin a pe p amnt, ntr-o ac ar a de foc, ca s a pedepseasc a pe cei ce
nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu ascult a de Evanghelie (2
Tesaloniceni 1, 8).
Dar oamenii nu erau gata nc a s a-L ntlneasc a pe Domnul lor.
Mai era de adus la ndeplinire nc a o lucrare de preg atire n favoarea
lor. Urma s a e dat a lumin a care s a le ndrepte mintile c atre Templul [425]
lui Dumnezeu din ceruri si, n timp ce ei l urmau prin credint a pe
Marele lor Preot, n slujirea Sa de acolo, aveau s a le e descoperite
noi ndatoriri. O alt a solie de avertizare si de ndrumare urma s a e
dat a bisericii.
Profetul zice: Cine va putea s a sufere ns a ziua venirii Lui? Cine
va r amne n picioare cnd Se va ar ata El? C aci El va ca focul
topitorului, si ca le sia n albitorului. El va sedea, va topi si va cur ati
argintul; va cur ati pe ii lui Levi, i va l amuri cum se l amure ste aurul
si argintul, si va aduce Domnului daruri neprih anite (Maleahi 3,
2.3). Aceia care vor tr ai pe p amnt atunci cnd Domnul Hristos va
mijloci n Sanctuarul de sus va trebui s a stea n fata unui Dumnezeu
sfnt f ar a mijlocitor. Hainele lor trebuie s a e f ar a pat a, caracterele
lor trebuie s a e cur atite de p acat prin sngele stropirii. Prin harul
lui Dumnezeu si prin eforturile lor st aruitoare, trebuie s a e biruitori
n lupta cu cel r au. n timp ce judecata de cercetare se continu a n
cer, n timp ce p acatele credincio silor poc aiti sunt ndep artate din
Sanctuar, n mijlocul poporului lui Dumnezeu trebuie s a se produc a
o lucrare deosebit a de cur atire, de ndep artare a p acatelor. Aceast a
n Sfnta Sntelor 365
lucrare este mai clar prezentat a n soliile din Apocalipsa capitolul
14.
Cnd aceast a lucrare se va mplinit, urma sii lui Hristos vor
gata pentru venirea Sa. Atunci darul lui Iuda si al Ierusalimului va
pl acut Domnului, ca n zilele cele vechi, ca n anii de odinioar a
(Maleahi 3, 4). Atunci, biserica pe care Domnul, la venirea Sa, o
va lua la Sine va o biseric a sl avit a, f ar a pat a sau zbrcitur a, sau
altceva de felul acesta (Efeseni 5, 27). Atunci ea va ar ata ca zorile,
frumoas a ca luna, curat a ca soarele si cumplit a ca ni ste o sti sub
steagurile lor (Cntarea Cnt arilor 6, 10).
Pe lng a venirea Domnului n Templul S au, profetul Maleahi a
mai proorocit a doua Sa venire, si anume venirea Sa pentru aducerea
la ndeplinire a judec atii, n cuvintele: M a voi apropia de voi pentru
judecat a, si M a voi gr abi s a m arturisesc mpotriva descnt atorilor [426]
si preacurvarilor, mpotriva celor ce jur a strmb, mpotriva celor
ce opresc plata simbria sului, care asupresc pe v aduv a si pe orfan,
nedrept atesc pe str ain, si nu se tem de Mine, zice Domnul o stirilor
(Maleahi 3, 5). Iuda se refer a la aceea si scen a cnd zice: Iat a c a a
venit Domnul cu zecile de mii de snti ai S ai, ca s a fac a o judecat a
mpotriva tuturor si s a ncredinteze pe toti cei nelegiuiti, de toate
faptele nelegiuite (Iuda 14, 15). Aceast a venire si venirea Domnului
n Templul S au sunt evenimente separate si distincte.
Intrarea lui Hristos ca Mare Preot n Locul Preasfnt pentru
cur atirea Sanctuarului, a sa cum a fost scoas a n evident a n Daniel
8, 14; venirea Fiului omului naintea Celui mb atrnit de zile, a sa
cum ni se prezint a n Daniel 7, 13; si venirea Domnului n Templul
S au, profetizat a de Maleahi, sunt descrieri ale aceluia si eveniment;
si lucrul acesta mai este reprezentat si prin venirea mirelui la osp atul
de nunt a descris de Hristos n parabola celor zece fecioare, din Matei
capitolul 25.
n vara si n toamna anului 1844, a fost proclamat a solia: Iat a
Mirele vine. Cele dou a categorii, reprezentate prin fecioarele n-
telepte si cele nentelepte, se g aseau atunci n biseric a o grup a
care a stepta cu bucurie venirea Domnului si care se preg atea cu grij a
pentru a se ntlni cu El; o alt a grup a care, inuentat a de team a si
actionnd din impuls, se multumise cu teoria adev arului, dar c areia
i lipsea harul lui Dumnezeu. n parabol a, cnd a venit mirele, cele
care au fost gata au intrat cu el la nunt a. Venirea mirelui, ar atat a aici,
are loc nainte de nunt a. Nunta reprezint a primirea de c atre Hristos
a mp ar atiei Sale. Sfnta cetate, Noul Ierusalim, care este capitala
si reprezentanta mp ar atiei, este numit a mireasa, sotia Mielului.
ngerul i-a spus lui Ioan: Vino aici, si-ti voi ar ata mireasa, sotia
Mielului. El m-a dus n Duhul, zice profetul, si mi-a ar atat cetatea
cea mare, Ierusalimul cel sfnt, cobornd din cer de la Dumnezeu [427]
(Apocalipsa 21, 9.10). Atunci este clar c a mireasa reprezint a Cetatea
cea sfnt a, iar fecioarele care merg n ntmpinarea Mirelui sunt
simbolul bisericii. n Apocalipsa, se spune despre poporul lui Dum-
nezeu c a este oaspete la masa de nunt a (Apocalipsa 19, 9). Dac a
sunt oaspeti, nu pot reprezentati si prin mireas a. Hristos, a sa cum
declarase profetul Daniel, va primi de la Cel mb atrnit de zile n
ceruri st apnirea, slava si mp ar atia; El va primi Noul Ierusalim,
capitala mp ar atiei Sale, preg atit a ca o mireas a mpodobit a pen-
tru b arbatul ei (Daniel 7, 14; Apocalipsa 21, 2). Dup a ce a primit
mp ar atia, va veni n slava Sa, ca mp arat al mp aratilor si Domn al
domnilor, pentru mntuirea poporului S au, care trebuie s a stea cu
Avraam, Isaac si Iacov, la mas a n mp ar atia Sa (Matei 8, 11; Luca
22, 30), pentru a participa la masa nuntii Mielului.
Vestirea Iat a Mirele vine, din vara anului 1844, a f acut ca
mii de oameni s a a stepte venirea imediat a a Domnului. La timpul
cuvenit, mirele a venit, dar nu pe p amnt, cum a steptau oamenii, ci la
Cel mb atrnit de zile n ceruri, la nunt a, s a- Si primeasc a mp ar atia.
Cele care erau gata, au intrat cu El la nunt a si s-a ncuiat u sa. Ei
nu puteau prezenti n persoan a la nunt a, deoarece ea are loc n
ceruri, n timp ce ei sunt pe p amnt. Urma sii lui Hristos trebuie s a
a stepte pe Domnul cnd Se va ntoarce de la nunt a (Luca 12, 36).
ns a trebuie s a nteleag a lucrarea Lui si s a-L urmeze prin credint a
atunci cnd intr a naintea lui Dumnezeu. n sensul acesta se spune
c a ei merg la nunt a.
n parabol a, au intrat la nunt a aceia care aveau ulei n candele.
Aceia care, o dat a ce au cunoscut adev arul din Scripturi, au avut si
Duhul, si harul lui Dumnezeu si care, n noaptea celei mai amare
ncerc ari, au a steptat cu r abdare, cercetnd Biblia dup a o lumin a mai
clar a, au nteles att adev arul cu privire la Sanctuarul din ceruri, ct si
noua slujire a Mntuitorului, iar prin credint a L-au urmat n lucrarea
Sa din Sanctuarul de sus. Toti aceia care, prin m arturia Scipturilor,
primesc acelea si adev aruri l urmeaz a pe Hristos prin credint a cnd [428]
n Sfnta Sntelor 367
intr a naintea lui Dumnezeu, pentru a aduce la ndeplinire ultima
lucrare de mijlocire, la a c arei ncheiere s a- Si primeasc a mp ar atia
toti ace stia sunt reprezentati ca unii care intr a la nunt a.
n parabola din Matei capitolul 22, este prezentat acela si tablou
al nuntii, iar judecata de cercetare este reprezentat a clar ca avnd
loc nainte de nunt a. nainte de nunt a, mp aratul intr a s a- si vad a
oaspetii, s a vad a dac a toti sunt mbr acati n haine de nunt a, haina
f ar a pat a a caracterului, sp alat a si albit a n sngele Mielului (Matei
22, 11; Apocalipsa 7, 14). Acela care este g asit f ar a hain a de nunt a
este aruncat afar a, dar toti aceia care la cercetare sunt g asiti avnd
hain a de nunt a sunt primiti de Dumnezeu si socotiti vrednici s a
mo steneasc a mp ar atia si s a stea pe tronul S au. Aceast a lucrare
de examinare a caracterului, de a hot ar cine sunt aceia care sunt
preg atiti pentru mp ar atia lui Dumnezeu, este judecata de cercetare,
care ncheie lucrarea din Sanctuarul de sus.
Cnd lucrarea de cercetare se va ncheia, cnd cazurile acelora
care n toate veacurile au m arturisit c a sunt urma sii lui Hristos au
fost examinate si hot arte, atunci, si nu mai nainte, se va ncheia
harul, iar u sa milei se va nchide. Astfel, printr-o singur a declaratie
scurt a: Cele care erau gata au intrat cu El la nunt a; si s-a ncuiat
u sa, suntem adu si la slujirea nal a a Mntuitorului, la data cnd
lucrarea cea mare pentru mntuirea omului va terminat a.
n serviciul sanctuarului p amntesc care, a sa cum am v azut, era
o prenchipuire a serviciului din cel ceresc, cnd marele preot n ziua
de isp a sire intra n Sfnta Sntelor, slujirea din prima desp artitur a
nceta. Dumnezeu poruncise: S a nu e nimeni n cortul ntlnirii
cnd va intra Aaron s a fac a isp a sirea n sfntul loca s, pn a va ie si
din el (Leviticul 16, 17). Astfel c a, atunci cnd Hristos a intrat n
Sfnta Sntelor pentru a aduce la ndeplinire lucrarea de ncheiere
a isp a sirii, El a ncetat slujirea n prima desp artitur a. Dar cnd s-a [429]
ncheiat slujirea din prima desp artitur a, a nceput lucrarea din a doua
desp artitur a. Cnd n serviciul simbolic marele preot p ar asea Sfnta
n Ziua Isp a sirii, intra naintea lui Dumnezeu, pentru a prezenta
acolo sngele jertfei pentru p acat n favoarea ntregului Israel, care
se poc aia cu adev arat de p acatele lui. Tot astfel si Hristos a terminat
prima parte a lucr arii Sale ca Mijlocitor al nostru, pentru a ncepe a
doua parte a lucr arii, mijlocind mai departe cu sngele S au naintea
Tat alui, n favoarea p ac ato silor.
Acest subiect n-a fost nteles de adventi sti n anul 1844. Dup a
trecerea timpului, cnd Mntuitorul a fost a steptat, ei tot mai credeau
c a venirea Sa era aproape; ei sustineau c a ajunseser a la o criz a
serioas a si c a lucrarea lui Hristos ca Mijlocitor al omului naintea
lui Dumnezeu ncetase. Socoteau c a Biblia nvat a c a timpul de har
al omului avea s a se ncheie cu putin nainte de venirea real a a
Domnului pe norii cerului. Acest lucru p area clar din acele texte
biblice care arat a spre un timp cnd oamenii vor c auta, vor bate si
vor striga la u sa milei, dar ea nu se va mai deschide. Si mai aveau o
problem a cu privire la data la care ei a steptaser a venirea lui Hristos,
dac a aceasta n-ar marca mai degrab a nceputul acestei perioade care
urma s a precead a imediat revenirea Sa. Dnd avertizarea c a judecata
este aproape, ei simteau c a lucrarea pentru lume fusese ndeplinit a si
se eliberaser a de povara de pe suet pentru mntuirea p ac ato silor, n
timp ce batjocurile r aut acioase si hulitoare ale celor nelegiuiti li se
p area a o alt a dovad a c a Duhul lui Dumnezeu fusese retras de la
aceia care lep adaser a mila Sa. Toate acestea i-au nt arit n credinta
c a harul fusese nchis sau, a sa cum se exprimau ei atunci, u sa milei
se nchisese.
Dar, o dat a cu cercetarea problemei sanctuarului, a venit o lumin a
mai clar a. Au v azut c a fuseser a corecti n credinta c a sfr situl celor
2300 de zile, n anul 1844, marca o criz a important a. Dar, n timp ce
era adev arat c a u sa n adejdii si a harului prin care oamenii timp
de optsprezece secole au avut intrare la Dumnezeu se nchisese, a
fost deschis a o alt a u s a, iar iertarea p acatelor a fost oferit a oamenilor [430]
prin mijlocirea lui Hristos n Locul Preasfnt. O parte a slujirii Sale
se ncheiase numai pentru a face loc alteia. Mai era nc a o u s a
deschis a c atre Sanctuarul ceresc, unde Hristos slujea n favoarea
p ac atosului.
Acum au nteles aplicarea acelor cuvinte ale Mntuitorului din
Apocalipsa, adresate bisericii chiar pentru vremea aceea: Iat a ce
zice Cel Sfnt, Cel Adev arat, Cel ce tine cheia lui David, Cel ce
deschide, si nimeni nu va nchide, Cel ce nchide si nimeni nu va
deschide: Stiu faptele tale: iat a ti-am pus nainte o u s a deschis a, pe
care nimeni n-o poate nchide. (Apocalipsa 3, 7.8).
Aceia care prin credint a l urmeaz a pe Isus n marea lucrare de
isp a sire sunt cei care primesc binefacerile mijlocirii Sale n favoarea
lor, n timp ce aceia care leap ad a lumina ce scoate n evident a aceast a
n Sfnta Sntelor 369
lucrare de slujire nu sunt ajutati prin ea. Iudeii care au lep adat
lumina dat a la prima venire a lui Hristos si au refuzat s a cread a
n El ca Mntuitor al lumii n-au putut primi iertarea prin El. Cnd
Isus, la n altarea Sa, a intrat cu propriul snge n Sanctuarul ceresc,
pentru a rev arsa asupra ucenicilor S ai binecuvnt arile mijlocirii Sale,
iudeii au fost l asati n ntuneric total, pentru a continua jertfele si
darurile lor inutile. Slujba simbolurilor si umbrelor ncetase. U sa
prin care oamenii g asiser a pn a atunci intrare la Dumnezeu nu mai
era deschis a. Iudeii refuzaser a s a-L caute pe singura cale prin care
putea g asit dup a aceea, prin slujba Sanctuarului din ceruri. De
aceea, ei nu mai aveau nici o leg atur a cu Dumnezeu. Pentru ei, u sa
era nchis a. Nu aveau nici o cuno stint a despre Hristos, ca ind jertfa
adev arat a si unicul Mijlocitor naintea lui Dumnezeu; de aceea ei
n-au putut primi binefacerile mijlocirii Sale.
Starea iudeilor necredincio si ilustreaz a starea de neglijent a si ne-
credint a a acelora care pretind c a sunt cre stini si care sunt ne stiutori
de bun avoie cu privire la lucrarea milosului nostru Mare Preot. n
serviciul simbolic, cnd marele preot intra n Locul preasfnt, ntre- [431]
gului Israel i se cerea s a se adune n jurul sanctuarului si, n modul
cel mai solemn, s a- si umileasc a suetele naintea lui Dumnezeu,
ca s a primeasc a iertarea p acatelor lor pentru a nu dati afar a din
adunare. Deci, cu mult mai important este ca, n aceast a zi real a a
isp a sirii, s a ntelegem lucrarea Marelui nostru Preot si s a stim ce ni
se cere s a facem.
Oamenii nu pot lep ada avertiz arile pe care Dumnezeu le trimite
n mila Sa si s a r amn a nepedepsiti. O solie a fost trimis a din cer
lumii din zilele lui Noe si salvarea lor a depins de felul n care ei au
tratat solia. Pentru c a au lep adat avertizarea, Duhul lui Dumnezeu
a fost retras de la cei p ac ato si, care au pierit n apele potopului. n
timpul lui Avraam, mila a ncetat s a mai st aruie pe lng a locuitorii
vinovati ai Sodomei si toti, n afar a de Lot mpreun a cu sotia si
cele dou a ice, au fost mistuiti de focul trimis din cer. Tot a sa a
fost si n zilele lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu le-a declarat iudeilor
necredincio si din generatia aceea: Vi se las a casa pustie (Matei 23,
38). Privind spre zilele de pe urm a, aceea si Putere innit a declar a
cu privire la aceia care n-au primit dragostea adev arului ca s a
e mntuiti. Din aceast a pricin a, Dumnezeu le trimite o lucrare
de r at acire, ca s a cread a o minciun a; pentru ca toti cei ce n-au
crezut adev arul, ci au g asit pl acerea n nelegiuire, s a e osnditi (2
Tesaloniceni 2, 10-12). Cnd ei leap ad a nv at aturile Cuvntului S au,
Dumnezeu si retrage Duhul de la ei si-i las a prad a am agirilor pe
care le iubesc.
Dar Hristos nc a mijloce ste n favoarea omului, iar lumina va
dat a celor ce o caut a. Cu toate c a lucrul acesta n-a fost nteles la
nceput de c atre adventi sti, a fost explicat dup a aceea, pe m asur a
ce Scripturile care denesc adev arata lor pozitie au nceput s a se
deschid a naintea lor.
Dup a trecerea timpului din toamna anului 1844, a urmat o peri-
oad a de mare ncercare pentru aceia care p astrau credinta advent a.
Singura lor mngiere, pe m asur a ce primeau asigurarea c a pozitia
lor era corect a, era lumina care le ndrepta mintea c atre Sanctuarul [432]
de sus. Unii au renuntat la credinta lor n socotirea anterioar a a
perioadelor profetice si au atribuit agentilor omene sti sau lui Satana
puternica inuent a a Duhului Sfnt care nsotise mi scarea advent a. O
alt a categorie sustinea cu t arie c a Domnul i condusese n experienta
lor de pn a atunci; si pentru c a au a steptat, au vegheat si s-au rugat
s a cunoasc a voia lui Dumnezeu, au v azut c a marele lor Mare Preot
intrase ntr-o alt a lucrare de slujire si, urmndu-L prin credint a, au
fost condu si s a nteleag a si lucrarea de ncheiere a bisericii. Ei aveau
o ntelegere mai clar a a primei si a celei de a doua solii ngere sti
si erau preg atiti s a primeasc a si s a dea lumii solemna avertizare a
ngerului al treilea din Apocalipsa capitolul 14. [433]
Capitolul 25 Legea lui Dumnezeu de neschimbat
Templul lui Dumnezeu , care este n cer, a fost deschis; si
s-a v azut chivotul leg amntului S au, n Templul S au (Apocalipsa
11, 19). Chivotul leg amntului lui Dumnezeu se a a n Sfnta Sn-
telor, a doua desp artitur a a Sanctuarului. n serviciul sanctuarului
p amntesc, care slujea ca o prenchipuire si o umbr a a lucrurilor ce-
re sti, aceast a desp artitur a era deschis a numai n marea Zi a Isp a sirii
pentru cur atirea sanctuarului. De aceea, anuntarea c a Templul lui
Dumnezeu a fost deschis n ceruri si a fost v azut chivotul leg amn-
tului S au arat a c atre deschiderea Locului preasfnt din Sanctuarul
ceresc, n anul 1844, cnd Hristos a intrat acolo pentru a aduce la
ndeplinire ncheierea lucr arii de isp a sire. Aceia care, prin credint a,
L-au urmat pe Marele lor Preot cnd Si-a nceput lucrarea n Locul
Preasfnt au v azut chivotul leg amntului S au. Cnd au studiat su-
biectul sanctuarului, au ajuns s a nteleag a schimbarea locului slujirii
Mntuitorului si au v azut c a El mijlocea acum naintea chivotului
lui Dumnezeu, mijlocind cu sngele S au n favoarea p ac ato silor.
Chivotul din sanctuarul de pe p amnt continea cele dou a table de
piatr a pe care erau nscrise preceptele Legii lui Dumnezeu. Chivotul
era doar un loca s pentru tablele Legii, si prezenta acestor precepte
divine i d adea valoare si sntenie. Cnd Templul lui Dumnezeu a
fost deschis n cer, s-a v azut chivotul leg amntului S au. n Sfnta [434]
Sntelor din Sanctuarul din cer, Legea divin a este nconjurat a de
sntenie Legea care a fost vestit a de nsu si Dumnezeu n mijlocul
tunetelor de pe Sinai si scris a cu degetul S au pe table de piatr a.
Legea lui Dumnezeu din Sanctuarul din ceruri este marele ori-
ginal, dup a care poruncile nscrise pe tablele de piatr a si redate de
Moise n Pentateuh (cele cinci c arti ale lui Moise n.tr.) erau o
transcriere f ar a gre s. Aceia care au ajuns la ntelegerea acestui punct
important au fost condu si astfel s a vad a caracterul sfnt, neschim-
b ator al Legii divine. Ei au nteles ca niciodat a mai nainte puterea
cuvintelor Mntuitorului. Ct a vreme nu va trece cerul si p amntul,
nu va trece o iot a sau o frntur a de slov a din Lege (Matei 5, 18).
371
Legea lui Dumnezeu ind o descoperire a vointei Sale, o transcri-
ere a caracterului S au, trebuie s a d ainuiasc a ve snic, ca un martor
credincios n ceruri. Nici o porunc a n-a fost anulat a, nici o iot a sau
o frntur a de slov a din ea n-au fost schimbate. Psalmistul spune:
Cuvntul T au, Doamne, d ainuie ste n veci n ceruri; toate poruncile
Lui sunt adev arate, nt arite pentru ve snicie (Psalmii 119, 89; 111,
7.8).
Chiar n centrul Decalogului se g ase ste porunca a patra, a sa cum
a fost pentru prima dat a proclamat a: Adu-ti aminte de ziua de
odihn a, ca s-o snte sti. S a lucrezi sase zile, si s a-ti faci tot lucrul
t au. Dar ziua a saptea este ziua de odihn a nchinat a Domnului,
Dumnezeului t au: s a nu faci nici o lucrare n ea, nici tu, nici ul t au,
nici ica ta, nici robul t au, nici roaba ta, nici vita ta, nici str ainul care
este n casa ta. C aci n sase zile a f acut Domnul cerurile, p amntul si
marea si tot ce este n ele, iar n ziua a saptea S-a odihnit: de aceea
a binecuvntat Domnul ziua de odihn a si a sntit-o (Exodul 20,
8-11).
Duhul lui Dumnezeu a impresionat inimile acelor cercet atori ai
Cuvntului S au. A pus st apnire pe ei convingerea c a din ne stiint a
c alcaser a preceptele si nesocotiser a ziua de odihn a a Creatorului.
Atunci au nceput s a cerceteze temeiurile pentru care prima zi a
s apt amnii era p azit a n locul zilei pe care o sntise Dumnezeu.
Si n-au putut g asi nici o dovad a n Scripturi c a porunca a patra a [435]
fost desintat a sau c a Sabatul a fost schimbat; binecuvntarea care
la nceput a sntit ziua a saptea n-a fost niciodat a ndep artat a. Ei
c autaser a ca n mod corect s a cunoasc a si s a fac a voia lui Dumnezeu;
acum ns a, cnd s-au v azut c alc atori ai Legii Sale, durerea le-a um-
plut inimile si si-au ar atat credincio sia fat a de Dumnezeu ncepnd
a p azi Sabatul S au cel sfnt.
Multe si st aruitoare au fost eforturile f acute pentru distruge-
rea credintei lor. Nici unul n-a putut s a vad a c a, dac a sanctuarul
p amntesc era o prenchipuire sau un model al celui ceresc, Legea
p astrat a n chivotul de pe p amnt era o copie exact a a Legii din
chivotul din ceruri; si c a primirea adev arului cu privire la Sanctuarul
ceresc cuprindea si recunoa sterea cerintelor Legii lui Dumnezeu,
si obligativitatea Sabatului poruncii a patra. Acestui fapt se dato-
reaz a nver sunata si hot arta ostilitate fat a de armonioasa nv at atur a
a Scripturilor, care descopereau lucrarea lui Hristos n Sanctuarul ce-
Legea lui Dumnezeu de neschimbat 373
resc. Oamenii c autau s a nchid a u sa pe care Dumnezeu o deschisese
si s a deschid a u sa pe care El o nchisese. Dar Acela care deschide si
nimeni nu nchide si care nchide si nimeni nu deschide declarase:
Iat a c a ti-am pus nainte o u s a deschis a pe care nimeni n-o poate
nchide (Apocalipsa 3, 7.8). Hristos deschisese u sa, sau slujirea, n
Sfnta Sntelor, lumina str alucea prin u sa aceea a Sanctuarului din
ceruri, iar porunca a patra se vedea cuprins a n Legea care se aa
acolo; ceea ce Dumnezeu ntemeiase, nimeni nu putea desinta.
Aceia care au primit lumina, cu privire la mijlocirea lui Hristos
si la perpetuitatea Legii lui Dumnezeu, au g asit c a aceste adev a-
ruri erau prezentate n Apocalipsa capitolul 14. Soliile din capitolul
acesta constituie ntreita avertizare (vezi notele suplimentare) care
trebuie s a-i preg ateasc a pe locuitorii p amntului pentru a doua ve-
nire a Domnului. Vestirea: A sosit ceasul judec atii Lui arat a c atre
ncheierea lucr arii lui Hristos pentru mntuirea oamenilor. Ea face
cunoscut adev arul care trebuie vestit pn a cnd va nceta mijloci- [436]
rea Mntuitorului si El va reveni pe p amnt pentru a lua la Sine
pe poporul S au. Lucrarea de judecat a, care a nceput n anul 1844,
trebuie s a se continue pn a cnd se vor hot ar cazurile tuturor oame-
nilor att ale celor vii, ct si ale celor morti; de aceea va continua
pn a la ncheierea prob arii neamului omenesc. Pentru ca oamenii
s a e preg atiti s a stea la judecat a, solia le porunce ste s a se team a de
Dumnezeu si s a-I dea slav a si s a se nchine Aceluia care a f acut
cerul si p amntul, marea si izvoarele apelor. Iar rezultatul primirii
acestor solii este ar atat prin cuvintele: Aici sunt cei care p azesc
poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus. Pentru a preg atiti
pentru judecat a, este necesar ca oamenii s a tin a Legea lui Dumnezeu.
Aceast a Lege va m asura caracterului la judecat a. Apostolul Pavel
declar a: Toti cei ce au p ac atuit avnd Lege, vor judecati dup a
Lege ... n ziua cnd, dup a Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca,
prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor. Si tot el mai zice
c a mplinitorii Legii vor socotiti ndrept atiti (Romani 2, 12-16).
Credinta este necesar a pentru a putea p azi Legea lui Dumnezeu; c aci
f ar a credint a este cu neputint a s a m pl acuti Lui. Si tot ce nu vine
din ncredintare este p acat (Evrei 11, 6; Romani 14, 23).
Prin ntia solie ngereasc a, oamenii sunt chemati s a se team a
de Dumnezeu si s a-I dea slav a si s a I se nchine ca ind Creatorul
cerului si al p amntului. Pentru a face lucrul acesta, ei trebuie s a
asculte de Legea Sa. nteleptul spune: Teme-te de Dumnezeu si
p aze ste poruncile Lui. Aceasta este datoria oric arui om (Eclesiastul
12, 13). F ar a ascultare de poruncile Sale, nici o nchinare nu poate
pl acut a lui Dumnezeu. C aci dragostea lui Dumnezeu st a n p azirea
poruncilor Lui. Dac a cineva si ntoarce urechea ca s a n-asculte
Legea, chiar si rug aciunea lui este o scrb a. (1 Ioan 5, 3; Proverbe
28, 9)
Datoria de a ne nchina lui Dumnezeu se ntemeiaz a pe faptul c a
El este Creatorul si c a Lui i datoreaz a existenta toate celelalte inte.
Si peste tot n Biblie, unde este prezentat a porunca Sa cu privire la [437]
respect si nchinare mai presus de zeii p agnilor, acolo este citat a
si dovada puterii Sale creatoare. C aci toti dumnezeii popoarelor
sunt ni ste idoli, dar Domnul a f acut cerurile (Psalmii 96, 5). Cu
cine M a veti asem ana, ca s a u deopotriv a cu el? zice Cel Sfnt.
Ridicati-v a ochii n sus, si priviti! Cine a f acut aceste lucruri?
C aci a sa vorbe ste Domnul, F ac atorul cerurilor, singurul Dumnezeu,
care a ntocmit p amntul: ...Eu sunt Domnul, si nu este altul!
(Isaia 40, 25.26; 45,18). Psalmistul zice: S a stiti c a Domnul este
Dumnezeu! El ne-a f acut, ai Lui suntem (Psalmii 100, 3). Veniti
s a ne nchin am si s a ne smerim, s a ne plec am genunchiul naintea
Domnului, F ac atorului nostru! (Psalmii 95, 6). Iar intele snte
care se nchin a lui Dumnezeu n ceruri declar a, ca motiv pentru care
nchinarea lor este datorat a Lui: Vrednic e sti Doamne si Dumnezeul
nostru, s a prime sti slava, cinstea si puterea, c aci Tu ai f acut toate
lucrurile (Apocalipsa 4, 11).
n Apocalipsa capitolul 14, oamenii sunt chemati s a se nchine
Creatorului, iar profetia scoate n evident a o categorie care, datorit a
ntreitei solii, p azesc poruncile lui Dumnezeu. Una din aceste po-
runci arat a direct c atre Dumnezeu n calitate de Creator. Porunca a
patra declar a: Ziua a saptea este ziua Domnului Dumnezeului t au
... c aci n sase zile a f acut Domnul cerul si p amntul si tot ce este n
ele, iar n ziua a saptea S-a odihnit; de aceea a binecuvntat Domnul
ziua de odihn a si a sntit-o (Exodul 20, 10.11). Cu privire la Sabat,
Domnul spune mai departe c a este un semn ca s a stiti c a Eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru (Ezechiel 20, 20). Iar motivul dat este:
c aci n sase zile a f acut Domnul cerurile si p amntul, iar n ziua a
saptea S-a odihnit si a r asuat (Exodul 31, 17).
Importanta Sabatului ca monument al creatiunii este c a el p as-
treaz a totdeauna prezent motivul adev arat pentru care nchinarea
se cuvine lui Dumnezeu pentru c a El este Creatorul, iar noi
suntem f apturile Sale. De aceea Sabatul st a chiar la temelia nchi-
n arii divine, c aci el ne nvat a acest mare adev ar n modul cel mai
impresionant si nici o alt a institutie nu face lucrul acesta. [438]
Adev aratul temei al nchin arii divine, nu numai acela din ziua a
saptea, ci al ntregii nchin ari, se g ase ste n deosebirea dintre Creator
si creaturile Sale. Acest fapt important nu se poate nvechi niciodat a
si nu trebuie uitat niciodat a. (J.N.Andrews, History of the Sabbath,
cap. 27). Totdeauna trebuia p astrat acest adev ar n mintea oamenilor,
c a Dumnezeu a instituit Sabatul n Eden; si ct a vreme faptul c a
El este Creatorul nostru continu a s a e motivul pentru care s a ne
nchin am Lui, atta vreme Sabatul va continua s a e semnul si me-
morialul S au. Dac a Sabatul ar fost p astrat pretutindeni, gndurile
si afectiunile omului ar fost ndreptate c atre Creator ca obiect al
ador arii si al nchin arii si niciodat a n-ar fost vreun nchin ator la
idoli, vreun ateu sau vreun necredincios. P azirea Sabatului este un
semn al credincio siei fat a de adev aratul Dumnezeu, Acela care a
f acut cerul si p amntul, marea si izvoarele apelor. Urmeaz a ca solia
care porunce ste oamenilor s a se nchine lui Dumnezeu si s a p azeasc a
poruncile Sale s a cear a n mod deosebit s a p azeasc a porunca a patra.
n contrast cu aceia care p azesc poruncile lui Dumnezeu si au
credinta lui Isus, ngerul al treilea arat a c atre o alt a categorie, mpo-
triva r at acirilor c arora este vestit a o avertizare solemn a si nfrico sat a:
Dac a se nchin a cineva arei si icoanei ei, si prime ste semnul ei
pe frunte sau pe mn a, va bea si el din vinul mniei lui Dumnezeu
(Apocalipsa 14, 9.10). O interpretare corect a a simbolurilor folosite
este necesar a pentru ntelegerea acestei solii. Ce este reprezentat
prin ar a, prin chip, prin semn?
Seria profetiilor n care se g asesc aceste simboluri ncepe cu
Apocalipsa capitolul 12, cu balaurul care c auta s a-L distrug a pe
Hristos la na sterea Sa. Balaurul este Satana (Apocalipsa 12, 9), el
este acela care l-a determinat pe Irod s a-L dea la moarte pe Mntuito-
rul. Dar unealta principal a a lui Satana, care a f acut r azboi cu Hristos
si cu poporul S au n primele secole ale erei cre stine, a fost Imperiul
Roman, n care p agnismul era religia predominant a. Astfel, n timp
ce balaurul reprezint a n primul rnd pe Satana, n al doilea rnd este
un simbol al Romei p agne. [439]
n capitolul 13 (Ver 1-10) este descris a o alt a ar a ca un leo-
pard, c aruia balaurul i-a dat puterea lui, tronul lui si o st apnire
mare. Acest simbol, a sa cum au crezut majoritatea protestantilor,
reprezint a papalitatea care a urmat puterii, tronului si autorit atii de-
tinute odinioar a de Imperiul Roman. Despre ara care seam an a cu
un leopard se spune: I s-a dat o gur a, care rostea vorbe mari si
hule.... Si-a deschis gura si a nceput s a rosteasc a hule mpotriva
lui Dumnezeu, s a-I huleasc a Numele, cortul si pe cei ce locuiesc
n cer. I s-a dat s a fac a r azboi cu sntii si s a-i biruie. Si i s-a dat
st apnire peste orice semintie, peste orice norod, peste orice limb a
si peste orice neam. Aceast a profetie, care este aproape la fel cu
descrierea cornului mic din Daniel capitolul 7, arat a f ar a ndoial a
c atre papalitate.
I s-a dat putere s a lucreze patruzeci si dou a de luni. Iar profetul
spune: Am v azut unul din capetele ei r anit de moarte. Si iar a si:
Cel care duce pe altii n robie trebuie s a mearg a si el n robie; cine
ucide cu sabia trebuie s a e ucis de sabie. Cele patruzeci si dou a de
luni sunt acela si lucru ca o vreme, dou a vremi si o jum atate de vreme,
trei ani si jum atate sau 1260 de zile din Daniel capitolul 7 timpul
n care puterea papal a urma s a persecute pe poporul lui Dumnezeu.
Aceast a perioad a, a sa cum se spune n capitolul precedent, a nceput
cu suprematia papal a, anul 538 d.Hr., si s-a ncheiat n anul 1798.
La data aceasta, papa a fost f acut prizonier de c atre armata francez a,
puterea papal a a primit rana de moarte si astfel s-a mplinit profetia:
Cine duce pe altii n robie va merge si el n robie.
n momentul acesta, este introdus un alt simbol. Profetul spune:
Apoi am v azut ridicndu-se din p amnt o alt a ar a, care avea dou a
coarne ca ale unui miel (Apocalipsa 13, 11). Att aparitia acestei
are, ct si modul n care s-a ridicat arat a c a poporul pe care l repre-
zint a nu se aseam an a cu acela reprezentat n simbolurile precedente.
Marile mp ar atii care au st apnit lumea au fost prezentate profetului
Daniel ca ni ste are de prad a, ridicndu-se atunci cnd cele patru [440]
vnturi ale cerului au suat peste marea cea mare (Daniel 7, 2).
n Apocalipsa capitolul 17, un nger a explicat c a apele reprezint a
popoare, multimi, natiuni si limbi (Apocalipsa 17, 15). Vnturile
sunt un simbol al luptei. Cele patru vnturi ale cerului sund pe
marea cea mare reprezint a scenele teribile de lupt a si revolutie prin
care mp ar atiile au ajuns la putere.
Dar ara cu coarne ca de miel a fost v azut a ie sind din p amnt.
n loc s a distrug a alte puteri pentru a o ntemeia pe a ei, natiunea
reprezentat a astfel trebuie s a se ridice ntr-un teritoriu neocupat mai
nainte si s a se dezvolte treptat si pa snic. Nu putea deci s a se ridice
dintre popoarele aate n lupt a si fr amntate, din Lumea Veche
acea mare tulburat a de popoare, multimi, natiuni si limbi. Trebuie
c autat a deci n continentul apusean.
Care natiune din Lumea Nou a, n anul 1798, se dezvolta, avnd
perspectiva puterii si m aretiei si atr agnd atentia lumii? Aplicatia
simbolului nu admite nici o ndoial a. O singur a natiune si numai una
mpline ste toate am anuntele acestei profetii, indicnd f ar a gre s spre
Statele Unite ale Americii. Foarte adesea, ideile sau exact cuvintele
scriitorului sacru au fost folosite, f ar a s a- si dea seama, de oratori si
istorici care au descris na sterea, ridicarea si cre sterea acestei natiuni.
Fiara a fost v azut a ridicndu-se din p amnt; si dup a traduc atori,
cuvntul profetiei redat prin ie sind nseamn a literal a cre ste, a
se n alta ca o plant a. Si, a sa cum am v azut, natiunea trebuie s a se
ridice ntr-un teritoriu neocupat mai nainte. Un scriitor renumit,
descriind dezvoltarea Statelor Unite, vorbe ste despre taina ie sirii
ei din gol si spune: Ca o s amnt a t acut a ne-am dezvoltat ntr-un
imperiu (G. A. Townsend, The New World Compared With the Old,
p. 462). O revist a european a, din anul 1850, vorbea despre Statele
Unite ca despre un imperiu minunat, care se ridic a n t acerea
p amntului, ad augnd zilnic la puterea si mndria lui (The Dublin [441]
Nation). Edward Everett, ntr-un discurs cu privire la P arintii Pele-
rini, ntemeietorii acestei natiuni, spunea: Au c autat ei un loc retras,
inofensiv prin obscuritatea lui si sigur n singur atatea lui, unde mica
biseric a din Leyden s-ar putut bucura de libertate de con stiint a?
Iat a regiuni puternice, peste care, n cuceriri pa snice, ... ei au purtat
steagurile crucii! (Vorbire tinut a la Plymouth, Massachusetts, 22
decembrie 1824, p. 11)
Si ea avea dou a coarne ca ale unui miel. Coarnele ca de miel
arat a tinerete, nevinov atie si blndete, care reprezint a exact caracte-
rul Statelor Unite, ar atate profetului ca ie sind n anul 1798. Printre
cre stinii exilati, care au fugit n America si au c autat ad apost de
persecutia regal a si de intoleranta preotilor, erau multi care s-au
hot art s a ntemeieze o guvernare pe temelia solid a a libert atii reli-
gioase si civile. Vederile lor si-au g asit ntruchiparea n Declaratia
de Independent a, care a stabilit marele adev ar c a toti oamenii sunt
creati egali si nzestrati cu dreptul inalienabil la viat a, libertate si
c autarea fericirii. Iar constitutia le-a garantat oamenilor dreptul la
autoguvernare, dnd asigurarea c a reprezentantii ale si prin votul po-
porului sunt mputerniciti si pot s a aplice legea. Libertatea credintei
religioase a fost de asemenea garantat a, ec arui om indu-i ng aduit
s a se nchine lui Dumnezeu dup a glasul con stiintei lui. Principiile
republicane si cele protestante au devenit principiile fundamentale
ale t arii. Aceste principii sunt secretul puterii si prosperit atii ei. Toti
cei persecutati si asupriti din ntreaga cre stin atate s-au ndreptat
c atre aceast a tar a cu interes si cu n adejde. Milioane de oameni au
c autat t armurile ei, iar Statele Unite au ajuns curnd printre cele mai
puternice natiuni ale p amntului.
Dar ara cu coarne ca de miel vorbea ca un balaur. Ea lucra
cu toat a puterea arei dinti naintea ei; si f acea ca p amntul si
locuitorii lui s a se nchine arei dinti, a c arei ran a de moarte fusese
vindecat a.... [442]
Ea a zis locuitorilor p amntului s a fac a o icoan a arei, care avea
rana de sabie si tr aia (Apocalipsa 13, 11-14).
Coarnele ca de miel si glasul de balaur, din punct de vedere
simbolic, indic a o contradictie agrant a ntre m arturisirile si prac-
ticile natiunii reprezentate n felul acesta. Vorbirea acestei natiuni
reprezint a actiunile puterilor ei legislative si juridice. Prin astfel
de actiuni vor contrazise principiile liberale si pa snice pe care
le pusese odinioar a la temelia politicii ei. Profetizarea c a va vorbi
ca un balaur si va folosi toat a puterea arei dinti preveste ste
n mod clar dezvoltarea unui spirit de intolerant a si persecutie, pe
care l-au dat pe fat a natiunile reprezentate prin balaur si prin ara
care sem ana cu un leopard. Iar declaratia c a ara cu dou a coarne
f acea p amntul si locuitorii lui s a se nchine arei dinti arat a c a
autoritatea acestui popor urmeaz a s a e folosit a pentru impunerea
unei respect ari care va constitui un act de nchinare, de respect fat a
de papalitate.
O astfel de actiune va contrar a principiilor acestei guvern ari,
geniului institutiilor ei libere, m arturisirilor solemne si directe din
Declaratia de Independent a si din Constitutie. ntemeietorii natiu-
nii au c autat cu ntelepciune s a vegheze mpotriva folosirii puterii
p amnte sti din partea bisericii, cu urmarea ei inevitabil a intole-
ranta si persecutia. Constitutia prevede c a Congresul nu poate da
nici o lege care s a respecte stabilirea unei religii sau s a interzic a
exercitarea liber a a ei si c a nici o prob a religioas a s a nu e cerut a
ca o calicare pentru un serviciu public n Statele Unite. Numai
printr-o violare agrant a a acestor garantii ale libert atii natiunii poate
impus a o lege religioas a de c atre autoritatea civil a. De altfel, in-
consecventa unei asemenea actiuni nu putea mai bine exprimat a
de cum o exprim a simbolurile: o ar a care are coarne ca de miel
pretinzndu-se curat a, amabil a si nevinovat a care vorbe ste ca un
balaur. [443]
A zis locuitorilor p amntului s a fac a o icoan a arei. Aici este
prezentat a clar o form a de guvernare, n care puterea legislativ a
apartine poporului, o dovad a izbitoare c a Statele Unite sunt natiunea
ar atat a n profetie.
Dar ce este chipul arei si cum va realizat a? Icoana este
f acut a de ara cu dou a coarne si este f acut a pentru ar a. Mai este
numit a si icoan a a arei. Pentru a vedea cu ce se aseam an a icoana si
cum va realizat a, trebuie s a studiem caracteristicile arei ns a si
papalitatea.
Atunci cnd prima biseric a a dec azut, dep artndu-se de simplita-
tea Evangheliei, si a primit riturile si obiceiurile p agne, a pierdut
Spiritul si puterea lui Dumnezeu; dar, pentru a st apni totu si con-
stiintele oamenilor, a c autat sprijinul puterii p amnte sti. Astfel a
rezultat papalitatea, o biseric a ce a subjugat chiar si puterea statului
si a folosit-o pentru realizarea planurilor ei, mai ales pentru pedepsi-
rea ereziei. Pentru ca Statele Unite s a fac a un chip arei, puterea
religioas a trebuie s a st apneasc a asupra guvernului civil, astfel nct
ns a si autoritatea statului s a e folosit a de biseric a pentru a- si ajunge
scopurile ei.
Oriunde biserica a c stigat putere p amnteasc a, ea a folosit-o
pentru pedepsirea celor ab atuti de la nv at atura ei. Si bisericile pro-
testante care au c alcat pe urmele Romei, ncheind aliant a cu puterile
lume sti, au dat pe fat a aceea si dorint a de a restrnge libertatea de
con stiint a. Un exemplu de felul acesta este dat de persecutia Bisericii
Anglicane asupra unor disidenti, care a durat mult timp. n secolele
XVI si XVII, mii de slujitori care nu s-au supus au fost constrn si s a
plece din bisericile lor si multi, att pastori, ct si laici au fost supu si
la amend a, nchisoare, tortur a si martiriu.
Apostazia a fost aceea care a condus biserica primar a s a caute
ajutor la conducerea civil a si aceasta a preg atit calea pentru dezvol- [444]
tarea papalit atii a arei. Pavel spunea: Va veni lep adarea de
credint a, si se va descoperi omul f ar adelegii (2 Tesaloniceni 2, 3).
n felul acesta, apostazia n biseric a va preg ati calea pentru chipul
arei.
Biblia spune c a nainte de venirea Domnului va exista o stare
de dec adere religioas a, asem an atoare cu aceea din primele veacuri.
S a stii c a n zilele din urm a vor vremuri grele. C aci oamenii
vor iubitori de sine, iubitori de bani, l aud aro si, trufa si, hulitori,
neascult atori de p arinti, nemultumitori, f ar a evlavie, f ar a dragoste
reasc a, nenduplecati, clevetitori, nenfrnati, nemblnziti, neiu-
bitori de bine, vnz atori, obraznici, ngmfati; iubitori mai mult de
pl aceri dect iubitori de Dumnezeu; avnd doar o form a de evlavie,
dar t ag aduindu-i puterea (2 Timotei 3, 1-5). Dar Duhul spune l a-
murit c a, n vremurile din urm a, unii se vor lep ada de credint a, ca
s a se alipeasc a de duhuri n sel atoare si de nv at aturile dracilor (1
Timotei 4, 1). Satana va lucra cu tot felul de minuni, de semne si
puteri mincinoase, si cu toate am agirile nelegiuirii; si toti aceia care
n-au primit dragostea adev arului ca s a e mntuiti vor l asati s a
primeasc a o lucrare de r at acire, ca s a cread a o minciun a (2 Tesalo-
niceni 2, 9-11). Cnd se va ajunge la aceast a stare de nelegiuire, vor
urma acelea si consecinte ca n primele secole.
Larga diversitate a doctrinelor bisericilor protestante este privit a
de multi ca ind o dovad a hot artoare c a niciodat a nu se va putea face
vreun efort pentru a se asigura o uniformitate fortat a. Dar s-a v azut,
de-a lungul anilor, n bisericile de credint a protestant a, un sentiment
puternic si mereu crescnd n favoarea unei uniri ntemeiate pe
punctele comune de doctrin a. Pentru a se asigura o astfel de unire,
este neap arat necesar s a se renunte la discutarea subiectelor asupra
c arora nu sunt de acord orict de importante ar din punct de
vedere biblic.
Charles Beecher, ntr-o predic a n anul 1846, a armat c a lu-
crarea denominatiunilor evanghelice protestante nu numai c a s-a
dezvoltat pe tot parcursul sub presiunea grozav a a fricii omene sti;
dar ei tr aiesc, se mi sc a si respir a ntr-o stare de lucruri radical co- [445]
rupt a, f acnd apel la orice element josnic al rii lor, pentru a aduce
la t acere adev arul si pentru a- si pleca genunchiul naintea puterii
apostaziei. Nu astfel s-au ntmplat lucrurile cu Roma? Nu tr aim noi
viata ei din nou? Si ce vedem chiar n fata noastr a? Un alt conci-
liu general! O adunare mondial a! O aliant a evanghelic a si un crez
universal! (Sermon on The Bible a Sufcient Creed, tinut a la
Fort Wayne, Indiana, 22 febr. 1846). Cnd acest lucru va realizat,
atunci, n efortul de a asigura o uniformitate total a, va numai un
pas pn a la recurgerea la fort a.
Atunci cnd bisericile principale din Statele Unite se vor uni
asupra unor puncte de doctrin a care le sunt comune, vor inuenta
statul pentru a impune decretele lor si pentru a sustine institutiile
lor, atunci America protestant a va face o icoan a bisericii Romei,
iar aplicarea pedepselor civile asupra disidentilor va rezultatul
inevitabil al acestor actiuni.
Fiara cu dou a coarne va face (va porunci) ca toti, mici si mari,
bogati si s araci, liberi si robi, s a primeasc a un semn pe mna dreapt a
sau pe frunte: si nimeni s a nu poat a cump ara sau vinde, dac a nu are
semnul sau numele arei, sau num arul numelui ei (Apocalipsa 13,
16.17). Avertizarea ngerului al treilea este: Dac a se nchin a cineva
arei si chipului ei si prime ste semnul ei pe frunte sau pe mn a,
va bea din vinul neamestecat al mniei lui Dumnezeu. Fiara
mentionat a n aceast a solie, a c arei nchinare este impus a de ara
cu dou a coarne, este prima, sau ara care seam an a cu leopardul, din
Apocalipsa capitolul 13 papalitatea. Chipul arei reprezint a
acea form a a protestantismului dec azut, care se va dezvolta atunci
cnd bisericile protestante vor c auta ajutorul puterii civile pentru
impunerea dogmelor lor. Semnul arei r amne s a e denit n
viitor.
Dup a avertizarea mpotriva nchin arii la ar a si la chipul ei, pro-
fetia spune: Aici sunt cei care p azesc poruncile lui Dumnezeu si
credinta lui Isus. Deoarece aceia care p azesc poruncile lui Dum-
nezeu sunt pu si n felul acesta n contrast cu aceia care se nchin a
arei si chipului ei si primesc semnul ei, urmeaz a ca p azirea Legii [446]
lui Dumnezeu, pe de o parte, si c alcarea ei, pe de alt a parte, s a fac a
deosebirea dintre nchin atorii lui Dumnezeu si nchin atorii arei.
Caracteristica deosebit a a arei, precum si a chipului ei, este c al-
carea poruncilor lui Dumnezeu. Daniel spune despre cornul cel mic,
papalitatea: se va ncumeta s a schimbe vremile si legea (Daniel 7,
25). Iar Pavel numea aceea si putere omul f ar adelegii, care urma
s a se nalte pe sine mai presus de Dumnezeu. O profetie este com-
pletat a de alta. Numai prin schimbarea Legii lui Dumnezeu putea
papalitatea s a se nalte mai presus de Dumnezeu; oricine va p astra
cu bun a stiint a Legea, a sa cum a fost ea schimbat a, va da cinste
suprem a acelei puteri prin care s-a f acut schimbarea. Un asemenea
act de ascultare de legile papale va un semn de supunere fat a de
papa, n locul supunerii fat a de Dumnezeu.
Papalitatea a ncercat s a schimbe Legea lui Dumnezeu. Porunca
a doua, care interzice nchinarea la chipuri, a fost scoas a din Lege,
iar porunca a patra a fost schimbat a n a sa fel, nct s a autorizeze
p azirea zilei nti ca sabat, n locul zilei a saptea. Dar papista sii
sustin, ca motiv pentru scoaterea poruncii a doua, c a aceasta nu este
necesar a, ind inclus a n prima porunc a, si c a ei dau Legii ntelesul
exact pe care Dumnezeu l-a intentionat. Dar aceasta nu este schim-
barea prevestit a de profet. Profetia vorbe ste despre o schimbare
intentionat a, deliberat a: Ea se va ncumeta s a schimbe vremile si
Legea. Schimbarea poruncii a patra mpline ste exact profetia. Pen-
tru aceasta, singura autoritate invocat a este aceea a bisericii. Aici,
puterea papal a se ridic a pe fat a mai presus de Dumnezeu.
n timp ce adev aratii nchin atori ai lui Dumnezeu se vor deosebi
prin p azirea poruncii a patra pentru c a ea este semnul puterii Sale
creatoare si dovada dreptului S au de a pretinde omului ascultarea
si nchinarea nchin atorii arei se vor caracteriza prin eforturile
lor de a desinta Ziua de amintire a Creatorului si a n alta institutia
Romei. [447]
Tocmai n sustinerea duminicii si-a rostit papalitatea primele
ei pretentii arogante (vezi notele suplimentare) si primul ei apel la
puterea statului a fost pentru a impune p azirea duminicii ca Ziua
Domnului. Dar Biblia arat a c atre ziua a saptea, si nu c atre ziua nti,
ca ind ziua Domnului. Hristos a spus: Fiul omului este Domn
chiar si al Sabatului. Porunca a patra spune clar: Ziua a saptea este
Sabatul Domnului. Iar prin profetul Isaia, Domnul o nume ste ca
ind Ziua Mea cea sfnt a (Marcu 2, 28; Isaia 58, 13).
Sustinerea att de des folosit a c a Hristos a schimbat Sabatul
este dezaprobat a de cuvintele categorice ale Domnului Hristos. n
Predica de pe Munte, El a zis: S a nu credeti c a am venit s a stric
Legea sau proorocii; am venit nu s a stric, ci s a mplinesc. C aci
adev arat v a spun, ct a vreme nu va trece cerul si p amntul, nu va
trece o iot a sau o frntur a de slov a din Lege, nainte ca s a se
ntmplat toate lucrurile. A sa c a, oricine va strica una din cele mai
mici din aceste porunci, si va nv ata pe oameni a sa, va chemat cel
mai mic n mp ar atia cerurilor; dar oricine le va p azi, si va nv ata pe
altii s a le p azeasc a, va chemat mare n mp ar atia cerurilor (Matei
5, 17-19).
Este un fapt n general admis de c atre protestanti c a Scripturile
nu ofer a nici o autoritate pentru schimbarea Sabatului. Acest lucru
este clar ar atat n publicatiile editate de Societatea American a de
Tractate si de American Sunday School Union. Una dintre aceste
lucr ari recunoa ste t acerea total a a Noului Testament cu privire
la o porunc a clar a n favoarea Sabatului (Duminica, ziua nti a
s apt amnii) sau a unor reguli precise pentru p azirea ei. (George
Elliot, The Abiding Sabbath, p. 184).
Un altul spune: Pn a la moartea lui Hristos, nu s-a f acut nici
o schimbare cu privire la aceast a zi; si, att ct ne arat a rapoartele,
ei (apostolii) n-au ... dat nici o porunc a l amurit a care s a ncura-
jeze p ar asirea Sabatului zilei a saptea si p azirea lui n prima zi a
s apt amnii. (A. E. Wafe, The Lords Day, pp. 186-188)
Romano-catolicii recunosc c a schimbarea Sabatului a fost f acut a [448]
de biserica lor si declar a c a protestantii, prin p azirea duminicii,
recunosc puterea ei. n Catholic Catechism of Christian Religion,
ntr-un r aspuns la ntrebarea care zi trebuie s a e tinut a, potrivit
poruncii a patra din Decalog, se face aceast a declaratie: n legea
veche, smb ata a fost ziua sntit a; dar biserica, nv atat a de Isus
Hristos si dirijat a de Duhul lui Dumnezeu, a nlocuit smb ata cu
duminica; a sa c a acum noi sntim ziua nti, nu a saptea. Duminica
nseamn a si este acum Ziua Domnului.
Ca semn al autorit atii Bisericii Catolice, scriitorii papista si men-
tioneaz a chiar actul schimb arii Sabatului n duminic a, pe care pro-
testantii l admit; ... deoarece, prin p azirea duminicii, ei recunosc
bisericii puterea de a rndui s arb atori si de a impune p azirea lor
(Henry Tuberville, An Abridgment of the Christian Doctrine, p. 58).
Ce este atunci schimbarea Sabatului, dect semnul sau dovada auto-
rit atii Bisericii Romane, semnul arei?
Biserica Romano-Catolic a nu a renuntat la pretentia ei de supre-
matie; si cnd lumea si bisericile protestante accept a un sabat creat
de ea, n timp ce leap ad a Sabatul biblic, admit n realitate aceast a
ncumetare. Ele si pot ntemeia schimbarea pe autoritatea traditiei si
pe aceea a sntilor p arinti; dar, f acnd lucrul acesta, trec cu vederea
nsu si principiul care-i desparte de Roma si anume Biblia si
numai Biblia este religia protestantilor. Papista sii pot vedea c a se
am agesc atunci cnd nchid ochii cu bun a stiint a la faptele n cauz a.
Pe m asur a ce mi scarea pentru impunerea duminicii cap at a simpatie,
ei se bucur a, ind siguri c a aceasta va aduce n curnd ntreaga lume
protestant a sub steagul Romei.
Romani stii declar a c a p azirea duminicii de c atre protestanti
este un omagiu pe care ei l aduc f ar a voia lor autorit atii Bisericii
Catolice (Mgr. Segur, Plain Talk About the Protestantism of Today,
p. 213). Impunerea p azirii duminicii din partea bisericilor protestante [449]
este o impunere a nchin arii la papalitate la ar a. Aceia care,
ntelegnd cerintele poruncii a patra, aleg s a p azeasc a sabatul fals
n locul celui adev arat aduc prin aceasta nchinare acelei puteri prin
care a fost poruncit a. ns a, chiar prin actul impunerii unei datorii
religioase de c atre puterea civil a, bisericile vor face un chip arei; de
aceea, impunerea p azirii duminicii, n Statele Unite, va o impunere
a nchin arii la ar a si la chipul ei.
Dar cre stinii din generatiile trecute au p azit duminica, ind
convin si c a, f acnd astfel, ei p azesc Sabatul biblic; si ast azi mai
exist a cre stini adev arati n ecare biseric a, inclusiv n cea Romano-
Catolic a, ce cred cu sinceritate c a duminica este Sabatul rnduit de
Dumnezeu. Dumnezeu prime ste sinceritatea scopului lor si integrita-
tea lor naintea Lui. Dar atunci cnd p azirea duminicii va impus a
prin lege, iar lumea va l amurit a cu privire la obligatia Sabatului
adev arat, atunci toti aceia care vor c alca porunca lui Dumnezeu,
pentru a asculta de un precept care nu are o autoritate mai nalt a
dect aceea a Romei, vor onora prin aceasta papalitatea mai pre-
sus de Dumnezeu. Ei aduc cinstire Romei si puterii care impune
institutia rnduit a de Roma. Ei se nchin a arei si chipului ei. Cnd
oamenii leap ad a institutia pe care Dumnezeu a declarat-o ca ind
semnul autorit atii Sale si cinstesc n locul ei ceea ce Roma a ales ca
semn al suprematiei ei, prin aceasta ei aleg semnul supunerii fat a
de Roma semnul arei. Si lucrul acesta nu se va produce pn a
cnd problema nu va pus a l amurit naintea poporului, iar oamenii
vor adu si s a aleag a ntre poruncile lui Dumnezeu si poruncile
oamenilor, iar aceia care continu a n nelegiuire vor primi semnul
arei.
Cea mai nfrico sat a amenintare adresat a vreodat a muritorilor
este cuprins a n a treia solie ngereasc a. Este un p acat groaznic acela
care atrage mnia lui Dumnezeu neamestecat a cu mil a. Oamenii nu
trebuie s a e l asati n ntuneric cu privire la aceast a problem a impor-
tant a; avertizarea mpotriva acestui p acat trebuie dat a lumii nainte [450]
de venirea judec atilor lui Dumnezeu, pentru ca toti s a cunoasc a ce i
a steapt a si s a aib a posibilitatea de sc apare. Profetul declar a c a primul
nger si face cunoscut a vestirea oric arui neam, oric arei semintii,
oric arei limbi si oric arui norod. Avertizarea ngerului al treilea,
care face parte din aceea si ntreit a solie ngereasc a, trebuie s a e
larg r aspndit a. n profetie este prezentat a ca ind vestit a cu glas
tare de un nger zburnd prin mijlocul cerului, care va atrage atentia
lumii [(vezi note suplimentare)].
Toat a cre stin atatea se va mp arti n dou a clase cu privire la
aceast a problem a aceia care p azesc poruncile lui Dumnezeu si
credinta lui Isus si aceia care se nchin a arei si chipului ei si primesc
semnul ei. Cu toate c a biserica si statul si vor uni puterea pentru a-i
constrnge pe toti: mici si mari, bogati si s araci, slobozi si robi
(Apocalipsa 13, 16) ca s a primeasc a semnul arei, poporul lui
Dumnezeu nu-l va primi. Profetul de pe Patmos vede cum pe marea
de sticl a, cu al autele lui Dumnezeu n mn a, st ateau biruitorii arei,
ai icoanei ei si ai num arului numelui ei, cntnd cntarea lui Moise
si a Mielului (Apocalipsa 15, 2-3). [451]
Capitolul 26 O lucrare de reform a
Lucrarea de reform a a Sabatului , care urma s a e adus a
la ndeplinire n zilele de pe urm a, este prevestit a n proorocia lui
Isaia: A sa vorbe ste Domnul: P aziti ce este drept, si faceti ce este
bine; c aci mntuirea Mea este aproape s a vin a, si neprih anirea Mea
este aproape s a se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta, si
de ul omului care r amne statornic n el, p azind Sabatul, ca s a nu-l
png areasc a, si st apnindu- si mna, ca s a nu fac a nici un r au!... Si pe
str ainii, care se vor lipi de Domnul ca s a-I slujeasc a, si s a iubeasc a
Numele Domnului, pentru ca s a e slujitorii Lui, si pe toti cei ce
vor p azi Sabatul, ca s a nu-l png areasc a, si vor st arui n leg amntul
Meu, i voi aduce la muntele Meu cel sfnt, si-i voi umple de veselie
n Casa Mea de rug aciune (Isaia 56, 1.2.6.7).
Aceste cuvinte si au aplicatia n era cre stin a, a sa cum este ar atat
n context: A sa vorbe ste Domnul Dumnezeu, care strnge pe cei
risipiti ai lui Israel: Voi mai strnge si alte popoare la cei strn si
acum din el (Ver. 8). Aici este profetizat a adunarea neamurilor
de c atre Evanghelie. Si o binecuvntare este rostit a asupra acelora
care cinstesc Sabatul. n felul acesta, obligativitatea p azirii poruncii
a patra se extinde dincolo de r astignirea, nvierea si n altarea lui
Hristos, pn a n timpul n care slujitorii S ai urmau s a predice tuturor
popoarelor vestea cea bun a. [452]
Domnul porunce ste prin acela si profet: nvele ste aceast a m artu-
rie, pecetluie ste aceast a descoperire, ntre ucenicii Mei (Isaia 8, 16).
Sigiliul Legii lui Dumnezeu se g ase ste n porunca a patra. Dintre
toate Cele Zece Porunci, numai aceasta scoate n evident a numele si
titlul Legiuitorului. Ea l declar a a Creatorul cerului si al p amn-
tului si n felul acesta arat a cerintele Sale cu privire la respect si
nchinare mai presus de toti ceilalti. n afar a de aceast a porunc a, nu
mai este nici una n Decalog care s a arate prin a cui autoritate a fost
dat a Legea. Cnd Sabatul a fost schimbat de puterea papal a, sigiliul
a fost scos din Lege. Ucenicii lui Isus sunt chemati s a-l reabiliteze
386
O lucrare de reform a 387
prin ridicarea Sabatului poruncii a patra la pozitia lui legitim a, ca
memorial al Creatorului si ca semn al autorit atii Sale.
La Lege si la m arturie. Cnd doctrine si teorii contradictorii
abund a, Legea lui Dumnezeu este m asura f ar a gre s prin care sunt
puse la prob a toate p arerile, doctrinele si teoriile. Profetul zice:
Dac a nu vor vorbi a sa, nu vor mai r as ari zorile pentru poporul
acesta (Ver 20).
Si din nou este dat a porunca: Strig a n gura mare, nu te opri!
nalt a-ti glasul ca o trmbit a, si veste ste poporului Meu nelegiuirile
lui, casei lui Iacov p acatele ei! Nu lumea p ac atoas a, ci aceia pe
care Domnul i arat a ca ind poporul Meu trebuie s a e mustrati
pentru nelegiuirile lor. El declar a mai departe: n toate zilele M a
ntreab a, si vor s a ae c aile Mele, ca un neam, care ar nf aptuit
neprih anirea, si n-ar p ar asit Legea Dumnezeului s au (Isaia 58,
1.2). Aici este scoas a n evident a o clas a de oameni care se socotesc
drepti si, n aparent a, dau pe fat a un mare interes pentru slujirea lui
Dumnezeu; dar mustrarea solemn a si categoric a a Cercet atorului
inimilor i dovede ste ca pe unii care calc a n picioare poruncile
divine.
Profetul arat a n felul acesta c atre rnduiala care a fost uitat a:
Ai t ai vor zidi iar a si pe d arm aturile de mai nainte, vei ridica din
nou temeliile str abune; vei numit Dreg ator de sp arturi, Cel
ce drege drumurile, si face tara cu putint a de locuit. Dac a ti
vei opri piciorul n ziua Sabatului, ca s a nu-ti faci gusturile tale n [453]
ziua Mea cea sfnt a; dac a Sabatul va desf atarea ta, ca s a snte sti
pe Domnul, sl avindu-L, si dac a-L vei cinsti, neurmnd c aile tale,
nendeletnicindu-te cu treburile tale si nededndu-te la ec arii, atunci
te vei putea desf ata n Domnul (Ver 12-14). Aceast a profetie
se aplic a si timpului nostru. O sp artur a a fost f acut a n Legea lui
Dumnezeu atunci cnd Sabatul a fost schimbat de c atre puterea
Romei. Dar a venit timpul ca aceast a institutie divin a s a e restabilit a.
Sp artura trebuie ref acut a, iar temelia multor generatii s a e recl adit a.
Sntit prin odihna si binecuvntarea Creatorului, Sabatul a fost
tinut de Adam, n nevinov atia sa din Edenul sfnt; de Adam cel
c azut si poc ait, atunci cnd a fost alungat din starea lui fericit a. A
fost tinut de toti patriarhii, de la Abel pn a la Noe cel neprih anit,
la Avraam si la Iacov. Cnd poporul ales era n robia Egiptului,
multi, n mijlocul idolatriei care predomina, au pierdut cunoa sterea
Legii lui Dumnezeu; dar cnd Domnul l-a eliberat pe Israel, El a
vestit Legea Sa ntr-o m aretie nfrico sat a adun arii poporului, ca s a-I
cunoasc a voia, s a se team a si s a asculte de El pe vecie.
Din ziua aceea si pn a ast azi, cunoa sterea Legii lui Dumnezeu
a fost p astrat a pe p amnt, iar Sabatul poruncii a patra a fost tinut.
Cu toate c a omul f ar adelegii a reu sit s a calce n picioare ziua
sfnt a a lui Dumnezeu, chiar si n timpul suprematiei lui, n locuri
t ainuite, au fost ascunse suete credincioase care i-au dat cinstire.
Din timpul Reformei au existat unii, n toate generatiile, care au
respectat p azirea lui. Chiar dac a adesea au f acut lucrul acesta n
mijlocul persecutiei, a fost dat a o m arturie permanent a cu privire
la perpetuitatea Legii lui Dumnezeu si a obligatiei snte fat a de
Sabatul creatiunii.
Aceste adev aruri, a sa cum au fost prezentate n Apocalipsa capi-
tolul 14, n leg atur a cu Evanghelia ve snic a, vor deosebi biserica
lui Hristos la vremea venirii Sale. C aci, ca rezultat, ntreita solie [454]
ngereasc a spune: Aici sunt cei care p azesc poruncile lui Dumnezeu
si credinta lui Isus. Aceast a solie este ultima care va dat a nainte
de venirea Domnului. ndat a dup a proclamarea ei, Fiul omului este
v azut de profet venind n slav a pentru a culege seceri sul p amntului.
Aceia care au primit lumina privitoare la Sanctuar si la imuta-
bilitatea Legii lui Dumnezeu s-au umplut de bucurie si de uimire
cnd au v azut frumusetea si armonia sistemului de adev aruri care
s-a deschis ntelegerii lor. Ei doreau ca aceast a lumin a, care li se
p area att de pretioas a, s a o mp art a seasc a tuturor cre stinilor si nu
puteau dect s a cread a c a va primit a cu bucurie. Dar adev arurile
care aveau s a-i pun a n conict cu lumea n-au fost primite de multi
dintre aceia care pretindeau c a sunt urma si ai lui Hristos. Ascultarea
de porunca a patra cerea o jertf a de la care marea majoritate s-a dat
napoi.
Cnd erau prezentate cerintele Sabatului, multi judecau din punct
de vedere omenesc. Ei spuneau: Totdeauna am tinut duminica, au
tinut-o si p arintii no stri si multi oameni buni si evlavio si au tinut-o
fericiti pn a la moarte. Dac a ei au avut dreptate, si noi avem. P azirea
acestui Sabat nou ne va scoate din armonie cu lumea si nu vom
mai avea nici o inuent a asupra ei. Ce poate n ad ajdui s a realizeze
o grup a mic a de p azitori ai zilei a saptea n fata lumii ntregi, care
s arb atore ste duminica? Prin argumente asem an atoare au ncercat
si iudeii s a justice respingerea lui Hristos. P arintii lor fuseser a
primiti de Dumnezeu prin prezentarea jertfelor si de ce n-ar putea si
copiii lor s a g aseasc a mntuirea urmnd aceea si cale? Tot astfel si n
zilele lui Luther, papista sii socoteau c a adev aratii cre stini au murit
n credinta catolic a si deci acea religie este ndestul atoare pentru
mntuire. Rationamente ca acestea se vor dovedi o adev arat a piedic a
n calea oric arei naint ari n credinta si practica religioas a.
Multi sustineau c a p azirea duminicii fusese o doctrin a ntemeiat a
si un obicei foarte r aspndit n biseric a timp de multe veacuri. mpo- [455]
triva acestui argument s-a ar atat c a Sabatul si p azirea lui erau mult
mai vechi si mult mai r aspndite, tot att de vechi ct lumea, avnd
aprobarea ngerilor si a lui Dumnezeu. Deja atunci cnd au fost puse
temeliile p amntului, cnd stelele diminetii au cntat si toti ii lui
Dumnezeu au strigat de bucurie, atunci a fost pus a temelia Sabatului
(Iov 38, 6.7; Geneza 2, 1-3). n mod ndrept atit deci, aceast a institu-
tie cere respectul nostru; n-a fost rnduit a de o autoritate omeneasc a
si nu se sprijin a pe nici o traditie omeneasc a; a fost ntemeiat a de
Cel Vechi de zile si poruncit a de Cuvntul S au cel ve snic.
Atunci cnd atentia oamenilor a fost atras a asupra subiectu-
lui reformei Sabatului, slujitorii populari au denaturat Cuvntul lui
Dumnezeu, interpretnd m arturia lui astfel nct s a lini steasc a min-
tile ntreb atoare. Iar cei care nu cercetau Scripturile pentru ei s-au
multumit s a accepte concluziile care erau n armonie cu dorintele
lor. Prin argumente, prin falsic ari, prin traditiile p arintilor si prin
autoritatea bisericii, multi au ncercat s a se mpotriveasc a adev arului.
Ap ar atorii lui au fost condu si la Biblie pentru a ap ara validitatea
poruncii a patra. Oamenii umili, nzestrati numai cu Cuvntul adev a-
rului au respins atacurile celor nv atati care, cu surpriz a si mnie, au
constatat c a falsicarea lor era f ar a putere mpotriva judec atii simple
si deschise a oamenilor care erau versati n Scripturi mai mult dect
n subtilit atile scolastice.
n lipsa Testimonieslor Bibliei n favoarea lor, multi st aruiau
cu o perseverent a neobosit a, uitnd cum acela si rationament fusese
folosit mpotriva lui Hristos si a apostolilor: Pentru ce mai marii
no stri nu nteleg problema Sabatului? Doar putini cred ca voi. Nu se
poate ca voi s a aveti dreptate si toti b arbatii nv atati din lume s a e
gre siti.
Pentru a respinge aceste argumente, nu era nevoie dect s a citeze
nv at aturile Scripturii si istoria procedeelor lui Dumnezeu cu poporul
S au din toate veacurile. Dumnezeu lucreaz a prin aceia care aud si
ascult a de glasul S au, prin aceia care vor vorbi, dac a va nevoie, [456]
adev aruri nepopulare, prin aceia care nu se tem s a mustre p acatele
zilei. Motivul pentru care El nu alege prea des oameni nv atati si din
pozitii nalte, ca s a initieze mi sc ari de reform a, este c a ei se ncred
n crezurile lor, n teoriile si n sistemele lor teologice si simt c a
nu au nevoie s a e nv atati de Dumnezeu. Numai aceia care au o
leg atur a personal a cu Izvorul ntelepciunii pot ntelege sau explica
Scripturile. Oamenii care au mai putin din nv at atura scolilor sunt
adesea chemati s a vesteasc a adev arul, nu pentru c a sunt nenv atati,
ci pentru c a nu sunt prea multumiti de ei n si si si pot nv atati de
Dumnezeu. Ei nvat a n scoala lui Hristos, iar umilinta si ascultarea
i fac mari. ncredintndu-le cunoa sterea adev arului S au, Dumnezeu
le acord a o cinste pe lng a care onoarea p amnteasc a si m arirea
omeneasc a sunt f ar a valoare.
Majoritatea adventi stilor au lep adat adev arurile privitoare la
Sanctuar si la Legea lui Dumnezeu si multi au renuntat chiar si
la credinta lor n mi scarea advent a, adoptnd conceptii nes an atoase
si contradictorii cu privire la profetiile care se aplicau acestei lucr ari.
Unii au fost du si n r at acire din cauza repetatelor x ari de date ale
venirii lui Hristos. Lumina care str alucea acum asupra subiectului
Sanctuarului ar trebuit s a le arate c a nici o perioad a profetic a nu se
ntinde pn a la a doua venire, c a timpul precis al venirii Sale nu este
profetizat. Dar, ntorcnd spatele luminii, au continuat s a stabileasc a
dat a dup a dat a pentru venirea Domnului si tot de attea ori au fost
dezam agiti.
Cnd cei din biserica din Tesalonic au acceptat nv at aturi eronate
cu privire la venirea lui Hristos, apostolul Pavel i-a sf atuit s a probeze
n adejdile si a stept arile lor, cu grij a, prin Cuvntul lui Dumnezeu. El
le-a ndreptat privirea c atre profetiile ce descopereau evenimentele
care aveau loc nainte ca Hristos s a vin a si le-a ar atat c a nu aveau
nici un temei s a-L a stepte n zilele lor. Nimeni s a nu v a am ageasc a
n vreun fel (2 Tesaloniceni 2, 3) sunt cuvintele avertiz arii lui. Dac a
si-ar ng aduit a stept ari care nu erau aprobate de Scripturi, ar fost
du si pe un drum gre sit de actiune; dezam agirea urma s a-i expun a [457]
dispretului necredincio silor si aveau s a e n primejdia c aderii n
descurajare si ispititi s a se ndoiasc a de adev arurile esentiale pentru
mntuirea lor. ndemnul apostolului c atre tesaloniceni contine o
lectie important a, pentru aceia care tr aiesc n zilele de pe urm a.
Multi adventi sti au socotit c a, dac a nu- si pot xa credinta pe un
timp precis al venirii Domnului, atunci nu vor zelo si si st aruitori
n lucrarea de preg atire. ns a, cnd n adejdile lor au fost nsuetite
mereu si mereu numai pentru a nimicite, credinta lor a primit o a sa
lovitur a, nct au ajuns n imposibilitatea de a mai impresionati de
marile adev aruri ale profetiei.
Predicarea unui timp precis pentru judecat a, n vestirea primei
solii, a fost poruncit a de Dumnezeu. Calcularea perioadelor profe-
tice, pe care s-a ntemeiat solia aceea, xnd ncheierea celor 2300
de zile n toamna anului 1844, a fost discreditat a. Eforturi repetate
de a g asi date noi pentru nceputul si ncheierea perioadelor profetice
si judecata nes an atoas a pentru a sustine aceste pozitii nu numai c a
a ndep artat mintile de la adev arul prezent, ci au si aruncat dispret
asupra tuturor eforturilor de a explica profetiile. Cu ct se stabile ste
mai des un timp pentru a doua venire si cu ct acesta este mai mult
predicat, cu att mai bine se slujesc planurile lui Satana. Dup a ce a
trecut timpul, el a provocat batjocura si dispretul asupra ap ar atorilor
lui si, n felul acesta, a aruncat ocara asupra marii mi sc ari advente
din anii 1843 si 1844. Aceia care st aruie n aceast a r at acire vor sta-
bili pn a la urm a o dat a prea ndep artat a n viitor pentru venirea lui
Hristos. n felul acesta, vor determinati s a se bazeze pe o sigurant a
fals a si multi nu se vor trezi la realitate dect atunci cnd va prea
trziu.
Istoria Israelului din vechime este o ilustrare izbitoare pentru
experienta trecut a a poporului advent. Dumnezeu l-a condus pe
poporul S au n mi scarea advent a a sa cum i-a condus pe copiii lui
Israel din Egipt. n timpul marii dezam agiri, credinta lor a fost
ncercat a a sa cum a fost si a evreilor la Marea Ro sie. Dac a ei si-ar [458]
pus ncrederea n mna c al auzitoare care fusese cu ei n experienta
lor trecut a, ar v azut salvarea lui Dumnezeu. Dac a toti aceia care
au lucrat uniti n lucrarea din anul 1844 ar primit solia ngerului al
treilea si ar vestit-o n puterea Duhului Sfnt, Domnul ar lucrat
cu putere, mpreun a cu eforturile lor. Un potop de lumin a ar fost
rev arsat asupra lumii. Cu ani mai nainte, locuitorii p amntului ar
fost avertizati, ncheierea lucr arii ar fost terminat a, iar Hristos ar
venit pentru mntuirea poporului S au.
N-a fost voia lui Dumnezeu ca Israel s a r at aceasc a patruzeci de
ani n pustie; El dorea s a-i duc a direct n tara Canaanului si s a-i
mp amnteneasc a acolo, ca un popor sfnt si fericit. Dar n-au putut
intra din cauza necredintei (Evrei 3, 19). Din cauza abaterii si a
apostaziei, au pierit n pustie si altii au fost chemati s a intre n tara
f ag aduit a. La fel, n-a fost voia lui Dumnezeu ca venirea lui Hristos
s a e amnat a atta vreme, iar poporul S au s a r amn a attia ani
n aceast a lume a p acatului si durerii. Dar necredinta i-a desp artit
de Dumnezeu. Pentru c a au refuzat s a fac a lucrarea pe care El le-o
d aduse, altii au fost chemati s a vesteasc a solia. Din mil a fat a de
lume, Hristos si amn a venirea, pentru ca p ac ato sii s a aib a ocazia s a
aud a avertizarea si s a g aseasc a n El un scut nainte de a se rev arsa
mnia lui Dumnezeu.
Si acum, ca n primele veacuri, prezentarea unui adev ar care mus-
tr a p acatele si r at acirile timpului va trezi mpotrivire: C aci oricine
face r aul, ur a ste lumina, si nu vine la lumin a, ca s a nu i se v adeasc a
faptele (Ioan 3, 20). Cnd oamenii v ad c a nu- si pot mentine pozitia
cu ajutorul Scripturilor, multi se hot ar asc s a o sustin a cu orice risc
si, cu un spirit de r autate, atac a motivele si caracterul acelora care
ap ar a un adev ar nepopular. Acela si procedeu a fost urmat n toate
veacurile. Ilie a fost declarat ca ind cel care l nenoroce ste pe Israel,
Ieremia a fost socotit tr ad ator, Pavel, un profanator al templului.
Din zilele acelea si pn a ast azi, aceia care au vrut s a r amn a cre- [459]
dincio si adev arului au fost denuntati ca ind r azvr atiti, eretici sau
dezbin atori. Multimile care sunt prea necredincioase pentru a primi
cuvntul sigur al profetiei vor primi, cu o credulitate indiscutabil a, o
acuzatie mpotriva acelora care ndr aznesc s a mustre p acatele zilei.
Acest spirit se va dezvolta din ce n ce mai mult. Iar Biblia nvat a
l amurit c a se apropie o vreme cnd legile statului vor att de mult
n conict cu Legea lui Dumnezeu, nct oricine va voi s a asculte de
toate preceptele divine va trebui s a fac a fat a acuzatiei si pedepsei ca
un r auf ac ator.
V aznd toate acestea, care este datoria vestitorului adev arului?
Va ajunge oare la concluzia c a adev arul n-ar trebui s a e prezentat,
din moment ce singurul efect al lui este s a-i trezeasc a pe oameni,
s a fug a sau s a reziste n fata cerintelor lui? Nu; la fel ca primii
reformatori, el nu are nici un motiv temeinic s a retin a m arturia Cu-
vntului lui Dumnezeu, pentru c a provoac a mpotrivire. M arturisirea
de credint a f acut a de snti si de martiri a fost scris a pentru folosul
generatiilor care au urmat. Acele exemple vii de sntenie si de inte-
gritate statornic a ne-au fost l asate pentru a inspira curaj acelora care
acum sunt chemati s a dea m arturie pentru Dumnezeu. Ei au primit
harul si adev arul nu numai pentru ei, ci ca prin ei cunoa sterea lui
Dumnezeu s a lumineze ntregul p amnt. A dat Dumnezeu lumin a
slujitorilor S ai n aceast a generatie? Atunci ei trebuie s a o lase s a
lumineze n lume.
n vechime, Dumnezeu a spus unei persoane care vorbea n
numele S au: Dar casa lui Israel nu va voi s a te asculte, pentru c a
nu vrea s a M-asculte. Cu toate acestea, El a spus: Ci s a le spui
cuvintele Mele, e c a vor asculta, e c a nu vor asculta (Ezechiel 3,
7; 2, 7). Slujitorului lui Dumnezeu din acest timp i este dat a porunca:
nalt a-ti glasul ca o trmbit a, si arat a poporului Meu nelegiuirile lui
si casei lui Iacov p acatele ei. (Isaia 58, 1)
Pe m asura ocaziilor pe care le au, toti aceia care au primit lumina
adev arului se g asesc sub aceea si solemn a si nfrico sat a r aspundere
cum a fost profetul lui Israel, c aruia Cuvntul Domnului i-a spus:
Acum, ul omului, te-am pus str ajer peste casa lui Israel. Tu trebuie [460]
s a asculti Cuvntul care iese din gura Mea, si s a-i n stiintezi din
partea Mea. Cnd zic celui r au: R aule, vei muri negre sit! si tu
nu-i spui, ca s a-l ntorci de la calea lui cea rea, r aul acela va muri
n nelegiuirea lui, dar sngele lui l voi cere din mna ta. Dar dac a
vei n stiinta pe cel r au, ca s a se ntoarc a de la calea lui, si el nu se
va ntoarce, va muri n nelegiuirea lui, dar tu ti vei mntui suetul
(Ezechiel 33, 7-9).
Piedica cea mare n primirea si vestirea adev arului este faptul c a
aceasta implic a nepl aceri si batjocur a. Acesta este singurul argument
mpotriva adev arului, pe care ap ar atorii lui nu l-au putut contrazice.
Dar lucrul acesta nu i-a f acut pe adev aratii urma si ai lui Hristos s a se
clatine. Ei nu a steapt a ca adev arul s a devin a popular. Fiind convin si
de datoria lor, ei primesc de bun avoie crucea pe care apostolul Pavel
socotea c a ncerc arile noastre u soare de o clip a, lucreaz a pentru
noi tot mai mult o greutate ve snic a de slav a; mpreun a cu cel din
vechime, care socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bog atie dect
comorile Egiptului (2 Corinteni 4, 17; Evrei 11, 26).
Oricare ar m arturisirea lor, numai aceia care slujesc lumii
n inima lor lucreaz a din interes, mai degrab a dect din principiu,
n lucrurile religioase. Trebuie s a alegem dreptatea, pentru c a este
drept, si s a l as am urm arile pe seama lui Dumnezeu. B arbatilor de
principiu, de credint a si de curaj, lumea le este n mare m asur a
ndatorat a pentru reformele ei mari. Prin astfel de oameni trebuie
dus a mai departe lucrarea de reform a pentru timpul acesta.
A sa zice Domnul: Ascultati-M a, voi care cunoa steti neprih a-
nirea, popor, care ai n inim a Legea Mea! Nu te teme de ocara
oamenilor, si nu tremura de oc arile lor. C aci i va mnca molia ca
pe o hain a, si-i va roade viermele cum roade lna; dar neprih anirea
Mea va d ainui n veci, si mntuirea Mea se va ntinde din veac n
veac (Isaia 51, 7.8). [461]
Capitolul 27 Rede stept ari moderne
Pretutindeni unde Cuvntul lui Dumnezeu a fost predicat
cu credincio sie, rezultatele care au urmat au atestat originea lui di-
vin a. Duhul lui Dumnezeu a nsotit solia slujitorilor S ai, iar cuvntul
a avut putere. P ac ato sii si-au simtit con stiinta trezit a. Lumina care
lumineaz a pe orice om venind n lume a iluminat nc aperile as-
cunse ale suetului lor, iar lucrurile acoperite de ntuneric au fost
descoperite. Convingerea adnc a a pus st apnire pe mintile si pe
inimile lor. Au fost convin si cu privire la p acat, la neprih anire si la
judecata viitoare. Au avut un simt amnt al neprih anirii lui Iehova
si au simtit groaza de a se nf ati sa, n vinov atia si necur atia lor, n
fata Cercet atorului inimilor. n ntristarea lor au strigat: Cine m a
va izb avi de acest trup de moarte? Cnd crucea de pe Calvar, cu
jertfa ei innit a pentru p acatele oamenilor, a fost descoperit a, ei au
v azut c a nimic altceva n afar a de meritele lui Hristos nu putea
ndestul ator pentru isp a sirea nelegiuirilor; numai aceasta l putea
mp aca pe om cu Dumnezeu. Cu credint a si cu umilint a L-au primit
pe Mielul lui Dumnezeu care ridic a p acatul lumii. Prin sngele lui
Hristos au primit iertarea p acatelor din trecut.
Aceste suete au adus roade vrednice de poc aint a. Ei au crezut
si au fost botezati si apoi s-au ridicat s a mearg a ntr-o viat a nou a
f apturi noi n Hristos Isus; nu pentru a se modela dup a poftele de
mai nainte, ci prin credinta n Fiul lui Dumnezeu s a calce pe urmele [462]
Sale, s a reecte caracterul S au si s a se cur ateasc a, dup a cum El nsu si
este curat. Lucrurile pe care odinioar a le urau acum le iubeau, iar
lucrurile pe care odat a le iubeau acum le urau. Cel mndru si ncrezut
n sine a devenit blnd si umil cu inima. Cel arogant si nfumurat
a devenit serios si modest. Cel profan a devenit respectuos, betivul
a devenit sobru si desfrnatul a devenit curat. Modele de sarte ale
lumii au fost p ar asite. Cre stinii nu c autau podoaba de afar a, care st a
n mpletitura p arului, n purtarea de scule de aur sau n mbr acarea
hainelor, ci ... omul ascuns al inimii, n cur atia nepieritoare a unui
395
duh blnd si lini stit, care este de mare pret naintea lui Dumnezeu
(1 Petru 3, 3.4).
Rede stept arile au adus o adnc a cercetare a inimii si umilint a. Ele
s-au caracterizat prin apeluri solemne c atre p ac ato si, pline de mil a
pentru cei r ascump arati prin sngele lui Hristos. B arbati si femei
se rugau si se luptau cu Dumnezeu n rug aciunea pentru mntuirea
suetelor. Roadele acestor renvior ari se vedeau n suetele care nu
se d adeau napoi de la lep adare de sine si sacriciu, ci se bucurau
c a erau socotite vrednice s a sufere ocar a si necaz pentru Hristos.
Oamenii vedeau o transformare n viata acelora care m arturiseau
numele lui Isus. Societatea era c stigat a prin inuenta lor. Ei adunau
cu Hristos si sem anau n Duhul pentru a culege viata ve snic a.
Despre ei se putea spune: ntristarea voastr a v-a adus la po-
c aint a.... Cnd ntristarea este dup a voia lui Dumnezeu, aduce o
poc aint a care duce la mntuire si de care cineva nu se c aie ste nici-
odat a; pe cnd ntristarea lumii aduce moartea. C aci, uite, tocmai
ntristarea aceasta a voastr a dup a voia lui Dumnezeu, ce fr amntare
a trezit n voi! Si ce cuvinte de dezvinov atire! Ce mnie! Ce fric a!
Ce dorint a aprins a! Ce rvn a! Ce pedeaps a! n toate voi ati ar atat c a
sunteti curati n privinta aceasta (2 Corinteni 7, 9-11).
Acesta este rezultatul lucr arii Duhului lui Dumnezeu. Nu exist a
nici o dovad a de adev arat a poc aint a, dac a nu se vede o reform a. Dac a [463]
d a z alogul napoi, dac a restituie ceea ce a furat, dac a si m arturise ste
p acatele si l iube ste pe Dumnezeu si pe aproapele, p ac atosul poate
sigur c a a g asit pacea cu Dumnezeu. Acestea erau efectele care
se vedeau n anii dinti ce au urmat trezirii religioase. Si, judecati
dup a roadele lor, ei c ap ataser a conrmarea c a erau binecuvntati de
Dumnezeu n salvarea oamenilor si n altarea omenirii.
Dar multe dintre rede stept arile timpurilor moderne au dat pe fat a
un contrast categoric fat a de acele manifest ari de har divin care au
nsotit, n zilele din vechime, lucr arile slujitorilor lui Dumnezeu.
Este adev arat c a, atunci cnd se de steapt a un interes mare, multi
pretind c a sunt poc aiti, iar bisericile se umplu; cu toate acestea,
rezultatele nu sunt o garantie c a ea, credinta, a adus si o cre stere
corespunz atoare a unei adev arate vieti spirituale. Lumina care arde
pentru o vreme moare repede, l asnd ca ntunericul s a devin a mai
adnc dect nainte.
Rede stept ari moderne 397
Rede stept arile populare sunt, prea adesea, conduse prin apeluri
la imaginatie, prin trezirea emotiilor, prin ng aduirea iubirii fat a de
ceea ce este nou si senzational. Convertitii c stigati n felul acesta
au prea putin a dorint a s a asculte de adev arul biblic si au un interes
slab fat a de Testimoniesle profetilor si ale apostolilor. Dac a nu are
nimic senzational, serviciul religios nu are nici o atractie pentru ei.
O solie care face apel la ratiune f ar a zel nu treze ste nici un r aspuns.
Avertiz arile clare ale Cuvntului lui Dumnezeu, care urm aresc n
mod direct interesele lor ve snice, nu sunt luate n seam a.
Pentru orice suet convertit cu adev arat, leg atura cu Dumne-
zeu si cu lucrurile ve snice va constitui marele scop al vietii. Dar,
n bisericile zilelor noastre, unde este spiritul consacr arii fat a de
Dumnezeu? Multi convertiti la credint a nu renunt a la mndria lor si
la iubirea fat a de lume. Ei nu sunt mai dispu si acum s a se lepede de
sine, s a- si ia crucea si s a-L urmeze pe blndul si umilul Isus dect
erau nainte de convertire. Religia devine un obiect de batjocur a
pentru necredincio si si pentru sceptici, pentru c a att de multi, dintre
aceia care-i poart a numele, nu cunosc principiile ei. Puterea evlaviei
a fost aproape ndep artat a din multe biserici. Picnicuri, spectacole
biserice sti, bazare, case luxoase, etalarea persoanei au alungat gn- [464]
durile de la Dumnezeu. P amnturi, bunuri si preocup ari lume sti
absorb mintea, iar lucrurile de interes ve snic primesc doar o atentie
trec atoare.
Cu toat a dec aderea larg r aspndit a a credintei si a evlaviei, n
aceste biserici sunt si urma si adev arati ai lui Hristos. nainte de re-
v arsarea nal a a judec atilor lui Dumnezeu peste p amnt, n mijlocul
poporului lui Dumnezeu va avea loc o a sa renviorare a evlaviei de
la nceput, cum nu s-a mai v azut din timpurile apostolice. Duhul si
puterea lui Dumnezeu vor rev arsate peste copiii S ai. n vremea
aceea, multi se vor desp arti de bisericile acelea n care dragostea
pentru lume a luat locul iubirii fat a de Dumnezeu si fat a de Cuvntul
S au. Multi, att slujitori, ct si laici, vor primi cu bucurie acele ade-
v aruri mari pe care Dumnezeu le-a rnduit s a e vestite n vremea
aceea, pentru a preg ati un popor pentru a doua venire a Domnului.
Vr ajma sul suetelor dore ste s a mpiedice aceast a lucrare: si nainte
ca s a vin a timpul pentru o astfel de lucrare, el va ncerca s a o mpie-
dice, introducnd o contrafacere. n bisericile pe care va reu si s a le
aduc a sub puterea lui am agitoare, va face s a par a c a s-a rev arsat o
binecuvntare deosebit a a lui Dumnezeu; se va manifesta ceea ce
se crede a un mare interes religios. Multimile se vor bucura c a
Dumnezeu lucreaz a n mod minunat pentru ei, cnd de fapt aceasta
este lucrarea altui spirit. Sub o aparent a religioas a, Satana va c auta
s a- si ntind a inuenta peste lumea cre stin a.
n multe din rede stept arile care au avut loc, n ultima jum atate
de veac, au fost la lucru acelea si inuente, ntr-o m asur a mai mare
sau mai mic a, dar care se vor manifesta si n mi sc arile mai mari ale
viitorului. Se va manifesta o exaltare emotional a, o amestecare a
adev arului cu r at acirea, care are ca scop inducerea n eroare. ns a
nimeni nu trebuie s a e am agit. n lumina Cuvntului lui Dumnezeu
nu este greu de stabilit natura acestor mi sc ari. Oriunde oamenii ne-
glijeaz a m arturia Bibliei, ntorcndu-se de la acele adev aruri clare si
cercet atoare de suet, care cer lep adare de sine si renuntare la lume,
putem siguri c a binecuvntarea lui Dumnezeu nu este rev arsat a.
Si dup a regula pe care Isus Hristos a dat-o: i veti cunoa ste dup a [465]
roadele lor (Matei 7, 16), este evident c a aceste mi sc ari nu sunt
lucrarea Duhului lui Dumnezeu.
n adev arurile Cuvntului S au, Dumnezeu le-a dat oamenilor
descoperiri despre Sine si, pentru toti aceia care le primesc, ele sunt
ca un scut mpotriva am agirilor lui Satana. Tocmai neglijarea acestor
adev aruri a deschis u sa relelor care se r aspndesc ast azi att de mult
n lumea religioas a. Natura si importanta Legii lui Dumnezeu au
fost, ntr-o mare m asur a, pierdute din vedere. O conceptie gre sit a
cu privire la caracterul, la perpetuitatea si la obligativitatea acestei
Legi divine a dus la r at aciri n leg atur a cu poc ainta si cu sntirea
si a avut ca urmare sc aderea nivelului de pietate n biseric a. Aici
trebuie c autat secretul lipsei Duhului si puterii lui Dumnezeu n
rede stept arile din vremea noastr a.
Exist a, n diferite denominatiuni, b arbati vestiti pentru credin-
cio sia lor, care recunosc si deplng acest fapt. Profesorul Edwards
A. Park, subliniind primejdiile din lumea religioas a de ast azi, spune:
O adev arat a surs a de primejdie este neglijarea celor care predic a de
a sustine Legea divin a. n zilele de odinioar a, amvonul era un ecou
al glasului con stiintei.... Cei mai vestiti predicatori ai no stri d adeau
o str alucire minunat a predicilor lor, urmnd exemplul Domnului si
dnd prioritate Legii, preceptelor ei si amenint arilor ei. Ei repetau
cele dou a maxime importante, si anume c a Legea este o transcriere
a des avr sirii divine si c a omul care nu iube ste Legea nu iube ste
nici Evanghelia; c aci Legea, ca si Evanghelia, este o oglind a care
reect a adev aratul caracter al lui Dumnezeu. Aceast a primejdie duce
la o alta, aceea a subaprecierii r aut atii p acatului, a ntinderii ei, a
efectului ei. Gravitatea neascult arii este proportional a cu dreptatea
poruncii....
Pe lng a primejdiile amintite deja, este primejdia subestim arii
drept atii lui Dumnezeu. Tendinta modern a este s a se despart a drep-
tatea divin a de bun avointa divin a, s a transforme bun atatea ntr-un
sentiment dect s a o nalte ca principiu. Noul punct de vedere teolo- [466]
gic desparte ceea ce Dumnezeu a unit. Este Legea divin a un lucru
bun sau un lucru r au? Evident este bun a! Atunci dreptatea este bun a;
c aci ea este dispozitia de a executa si mplini Legea. De la obiceiul
de a subaprecia Legea si dreptatea divin a si a nu vedea extinderea
si gravitatea neascult arii omene sti, oamenii ajung u sor la obiceiul
de a nu mai pretui harul care a prev azut isp a sirea pentru p acat. n
felul acesta, Evanghelia si pierde valoarea si importanta n mintea
oamenilor care, n scurt a vreme, sunt gata s a lepede chiar si Biblia.
Multi nv at atori ai religiei sustin c a Hristos, prin moartea Sa, a
desintat Legea si, prin urmare, oamenii sunt absolviti de cerintele
ei. Sunt unii care o prezint a ca ind un jug ap as ator si, n contrast
cu robia Legii, ei prezint a libertatea de a te bucura de Evanghelie.
Dar nu a sa au f acut profetii si apostolii fat a de sfnta Lege a lui
Dumnezeu. David spunea: Voi umbla n loc larg, c aci caut poruncile
Tale (Psalmii 119, 45). Apostolul Iacov, care a scris dup a moartea
lui Hristos, se refer a la Decalog ca ind Legea mp ar ateasc a si
Legea des avr sit a a slobozeniei (Iacov 2, 8; 1, 25). Iar Apocalipsa,
la o jum atate de veac dup a r astignire, rostea o binecuvntare asupra
acelora care p azesc poruncile ca s a aib a drept la pomul vietii si s a
intre pe porti n cetate (Apocalipsa 22, 14).
Sustinerea c a Hristos, prin moartea Sa, a desintat Legea Tat alui
S au este f ar a temei. Dac a ar fost posibil ca Legea s a e schimbat a
sau desintat a, atunci Hristos n-ar trebuit s a mai moar a pentru a-l
mntui pe om de sub condamnarea p acatului. Moartea lui Hristos,
departe de a desinta Legea, dovede ste c a este de neschimbat. Fiul
lui Dumnezeu a venit s a vesteasc a o lege mare si minunat a (Isaia
42, 21). El spunea: S a nu credeti c a am venit s a stric Legea sau
Proorocii ... ct a vreme nu va trece cerul si p amntul, nu va trece o
iot a sau o frntur a de slov a din Lege (Matei 5, 17.18). Iar cu privire
la Sine, declar a: Vreau s a fac voia Ta, Dumnezeule! Si Legea Ta
este n adncul inimii mele (Psalmii 40, 8). [467]
Legea lui Dumnezeu, prin ns a si natura ei, este neschimb atoare.
Ea este descoperirea vointei si a caracterului Autorului ei. Dum-
nezeu este iubire si Legea Sa este iubire. Cele dou a mari principii
ale ei sunt dragostea fat a de Dumnezeu si dragostea fat a de om.
Dragostea este mplinirea Legii (Romani 13, 10). Caracterul lui
Dumnezeu este neprih anirea si adev arul, si aceasta este si natura
Legii Sale. Psalmistul spune: Legea Ta este adev arul ... toate po-
runcile Tale sunt drepte (Psalmii 119, 142. 172). Iar apostolul Pavel
declar a: Legea este sfnt a, iar porunca este sfnt a, dreapt a si bun a
(Romani 7, 12). O astfel de Lege, ind expresia mintii si a vointei
lui Dumnezeu, trebuie s a dureze tot att ct si Autorul ei.
Este lucrarea poc aintei si a sntirii aceea de a-i mp aca pe oameni
cu Dumnezeu, aducndu-i n armonie cu principiile Legii Sale. La
nceput, omul a fost creat dup a chipul lui Dumnezeu. El era n
armonie des avr sit a cu natura si cu Legea lui Dumnezeu; principiile
drept atii erau nscrise n inima sa. Dar p acatul l-a nstr ainat de
F ac atorul s au. El n-a mai reectat chipul divin. Inima lui a intrat n
lupt a cu principiile Legii lui Dumnezeu. Fiindc a umblarea dup a
lucrurile rii p amnte sti este vr ajm a sie mpotriva lui Dumnezeu,
c aci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate s a se
supun a (Romani 8, 7). ns a att de mult a iubit Dumnezeu lumea,
nct a dat pe singurul S au Fiu, pentru ca omul s a poat a mp acat
cu Dumnezeu. Prin meritele lui Hristos, el poate readus n armonie
cu F ac atorul s au. Inima lui trebuie rennoit a prin harul divin; el
trebuie s a aib a o viat a nou a de sus. Aceast a schimbare este na sterea
din nou, f ar a de care, spunea Isus, nu poate vedea mp ar atia lui
Dumnezeu.
Primul pas c atre mp acarea cu Dumnezeu este convingerea de
p acat. P acatul este c alcarea Legii. Prin Lege vine cuno stinta p a-
catului (1 Ioan 3, 4; Romani 3, 20). Pentru a- si vedea vinov atia,
p ac atosul trebuie s a- si probeze caracterul prin marele standard al
neprih anirii lui Dumnezeu. El este oglinda care i arat a des avr si-
rea unui caracter neprih anit si-l face n stare s a vad a defectele din
caracterul s au.
Legea i descoper a omului p acatele, dar nu-i d a nici o solutie. n
timp ce f ag aduie ste viata pentru cel ascult ator, ea declar a c a moartea
este partea c alc atorului ei. Numai Evanghelia lui Hristos l poate [468]
elibera de sub condamnarea sau de ntinarea p acatului. El trebuie s a
dea pe fat a poc aint a fat a de Dumnezeu, a c arui Lege a c alcat-o; si
credint a n Hristos si n jertfa Sa isp a sitoare. n felul acesta, prime ste
iertarea p acatelor trecute si devine p arta s naturii divine. El este un
copil al lui Dumnezeu, primind duhul nerii, prin care strig a: Ava,
adic a Tat a.
Este el acum liber s a calce Legea lui Dumnezeu? Pavel spune:
Deci, prin credint a desint am noi Legea? Nicidecum. Dimpotriv a,
noi nt arim Legea.... Nicidecum! Noi, care am murit fat a de p acat,
cum s a mai tr aim n p acat? Iar Ioan declar a: C aci dragostea de
Dumnezeu st a n p azirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt
grele (Romani 3, 31; 6, 2; 1 Ioan 5, 3). Prin na sterea din nou, inima
este adus a n armonie cu Dumnezeu si este pus a n acord si cu Legea
Sa. Cnd aceast a schimbare categoric a a luat loc n cel p ac atos, el a
trecut din moarte la viat a, de la p acat la sntenie; de la c alcarea ei si
r azvr atire, la ascultare si la credincio sie. Viata veche de nstr ainare
de Dumnezeu a luat sfr sit si viata nou a de mp acare, de credint a
si iubire a nceput. Atunci, dreptatea Legii va mplinit a n noi,
care nu mai umbl am dup a ndemnurile c arnii, ci dup a ndemnurile
duhului (Romani 8, 4). Iar glasul suetului va : Ct de mult
iubesc Legea Ta! Toat a ziua m a gndesc la ea (Psalmii 119, 97).
Legea Domnului este des avr sit a si nvioreaz a suetul (Psal-
mii 19, 7). F ar a Lege, oamenii nu au o conceptie dreapt a cu privire
la cur atia si sntenia lui Dumnezeu sau cu privire la vinov atia si
necur atia lor. Ei n-au o convingere dreapt a despre p acat si nu simt
nevoia de poc aint a. Nev azndu- si starea pierdut a de c alc atori ai
Legii lui Dumnezeu, ei nu- si dau seama de nevoia lor de sngele
isp a sitor al lui Hristos. N adejdea de mntuire este primit a f ar a o
schimbare radical a a inimii sau o reform a a vietii. n felul acesta,
abund a o poc aint a supercial a si se unesc cu biserica multimi de
oameni care nu s-au unit niciodat a cu Hristos. [469]
Teorii r at acite cu privire la sntire, care izvor asc din neglijarea
sau lep adarea Legii divine, au un loc de frunte n mi sc arile religioase
din zilele noastre. Aceste teorii sunt r at acite n doctrin a si primejdi-
oase n consecintele lor practice; iar faptul c a ele g asesc o primire
favorabil a att de general a are o dubl a important a, pentru ca toti s a
aib a o ntelegere clar a a ceea ce nvat a Scripturile cu privire la acest
subiect.
Sntirea adev arat a este o nv at atur a biblic a. Apostolul Pavel, n
Epistola sa c atre biserica din Tesalonic, spune: Voia lui Dumnezeu
este sntirea voastr a. Si se roag a: Dumnezeul p acii s a v a sn-
teasc a El nsu si pe deplin (1 Tesaloniceni 4, 3; 5, 23). Biblia nvat a
deslu sit ce este sntirea si cum poate realizat a. Mntuitorul Se
ruga pentru ucenicii S ai: Snte ste-i prin Cuvntul T au: Cuvntul
T au este adev arul (Ioan 17, 17). Iar Pavel nvat a c a cei credincio si
trebuie s a e sntiti prin Duhul Sfnt (Romani 15, 16). Care este
lucrarea Duhului Sfnt? Isus le spunea ucenicilor S ai: Cnd va
veni Mngietorul, Duhul Adev arului, are s a v a c al auzeasc a n tot
adev arul (Ioan 16, 13). Iar psalmistul spune: Legea Ta este ade-
v arul. Prin Cuvntul si prin Duhul lui Dumnezeu sunt descoperite
oamenilor marile principii ale neprih anirii cuprinse n Legea Sa.
Si pentru c a Legea lui Dumnezeu este sfnt a, dreapt a si bun a, o
transcriere a des avr sirii divine, nseamn a c a un caracter format prin
ascultare de aceast a Lege va sfnt. Hristos este exemplul des avr-
sit al unui astfel de caracter. El zice: Am p azit poruncile Tat alui
Meu.... Totdeauna fac ceea ce-I este pl acut (Ioan 15, 10; 8, 29).
Urma sii lui Hristos trebuie s a devin a asemenea Lui si, prin harul lui
Dumnezeu, s a- si formeze caractere n armonie cu principiile sntei
Sale Legi. Aceasta este sntirea biblic a.
Aceast a lucrare poate adus a la ndeplinire numai prin credinta
n Hristos si prin puterea l auntric a a Duhului lui Dumnezeu. Pavel i
ndeamn a pe credincio si: Duceti pn a la cap at mntuirea voastr a,
cu fric a si cutremur. C aci Dumnezeu este Acela care lucreaz a n
voi, si v a d a, dup a pl acerea Lui, si vointa si nf aptuirea (Filipeni 2,
12-13). [470]
Cre stinul va simti ndemnurile p acatului, dar va mentine o lupt a
permanent a mpotriva lui. Aici este nevoie de ajutorul lui Hristos.
Sl abiciunea omeneasc a se une ste cu puterea divin a, iar credinta
exclam a: Multumiri e aduse lui Dumnezeu, care ne d a biruinta
prin Domnul nostru Isus Hristos! (1 Corinteni 15, 57).
Scripturile arat a clar c a lucrarea sntirii este progresiv a. Cnd n
poc aint a p ac atosul g ase ste pacea cu Dumnezeu prin sngele isp a sirii,
viata cre stin a abia a nceput. Acum el trebuie s a nainteze n des a-
vr sire, s a creasc a pn a la m asura staturii plin at atii lui Hristos.
Apostolul Pavel spune: fac un singur lucru: uitnd ce este n urma
mea, si aruncndu-m a spre ce este nainte, alerg spre tint a, pentru
premiul chem arii cere sti a lui Dumnezeu, n Hristos Isus (Filipeni
3, 13.14). Iar Petru ne a sez a nainte treptele prin care se poate ajunge
la sntirea biblic a: De aceea, dati-v a si voi toate silintele ca s a
uniti cu credinta voastr a fapta; cu fapta cuno stinta; cu cuno stinta,
nfrnarea; cu nfrnarea, r abdarea; cu r abdarea, evlavia; cu evlavia,
dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni. C aci,
dac a faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodat a (2 Petru 1, 5-10).
Aceia care experimenteaz a sntirea Bibliei vor da pe fat a un spi-
rit de umilint a. Asemenea lui Moise, ei au o descoperire a maiest atii
nfrico sate a snteniei si- si v ad propria nevrednicie, n contrast cu
des avr sirea n altat a si cur atia Celui Innit.
Profetul Daniel era un exemplu de sntire adev arat a. Lunga
lui viat a a fost plin a de o slujire nobil a pentru Domnul S au. El
a fost un om preaiubit (Daniel 10, 11) de Cer. Si totu si, n loc
s a pretind a c a este curat si sfnt, acest profet onorat s-a identicat
cu p ac ato senia lui Israel, cnd a mijlocit naintea lui Dumnezeu n
favoarea poporului S au. Nu pentru neprih anirea noastr a ti aducem
noi cererile noastre, ci pentru ndur arile Tale cele mari. Noi am
p ac atuit, am s avr sit nelegiuire. El declar a: Vorbeam, m a rugam,
mi m arturiseam p acatul meu si p acatul poporului meu. Si cnd, [471]
mai trziu, Fiul lui Dumnezeu i S-a ar atat s a-l ndrume, Daniel a zis:
Puterile m-au l asat, culoarea mi s-a schimbat, fata mi s-a slutit, si
am pierdut orice vlag a (Daniel 9, 18.15.20; Daniel 10, 8).
Cnd Iov a auzit glasul Domnului din furtun a, a exclamat: Mi-
e scrb a de mine si m a poc aiesc n t arn a si cenu s a (Iov 42, 6).
Acela si lucru s-a ntmplat atunci cnd Isaia a v azut slava Domnului
si i-a auzit pe heruvimi strignd: Sfnt, sfnt, sfnt este Domnul
o stirilor! Atunci am zis: Vai de mine! Sunt pierdut (Isaia 6, 3.5).
Pavel, dup a ce a fost r apit n al treilea cer si a auzit lucruri pe care
un om nu le putea rosti, vorbe ste despre sine ca ind cel mai de
pe urm a dintre snti (2 Corinteni 12, 2-4; Efeseni 3, 8). Si Ioan,
ucenicul iubit, care se pleca pe pieptul lui Isus si a v azut slava Sa, a
c azut ca mort la picioarele ngerului (Apocalipsa 1, 17).
Nu poate exista n altare de sine sau pretentie nfumurat a de
libertate fat a de p acat la aceia care merg n umbra crucii Calvarului.
Ei simt c a p acatul lor a fost acela care a provocat agonia ce a frnt
inima Fiului lui Dumnezeu, iar acest gnd i va duce la umilire de
sine. Aceia care tr aiesc mai aproape de Isus si dau seama mai clar
de sl abiciunea si de p ac ato senia omeneasc a si singura lor n adejde
este n meritele unui Mntuitor r astignit si nviat.
Sntirea care c stig a acum ntietate n lumea religioas a aduce
cu ea un spirit de n altare de sine si o dispretuire a Legii lui Dum-
nezeu, care o arat a ca ind str ain a de religia Bibliei. Ap ar atorii ei
nvat a c a sntirea este o lucrare de o clip a, prin care, numai prin
credint a, pot ajunge la sntenie des avr sit a. S a crezi doar, spun ei,
si binecuvntarea ti apartine. Se nvat a c a nu se mai cere nici un
efort din partea credinciosului. n acela si timp, ei neag a autoritatea
Legii lui Dumnezeu, sustinnd c a sunt dezlegati de a p azi poruncile.
Dar este oare posibil ca oamenii s a e snti, n armonie cu voia si
caracterul lui Dumnezeu, f ar a s a ajung a n armonie cu principiile
care sunt expresia naturii si vointei Sale si care arat a ce-I este pl acut? [472]
Dorinta dup a o religie u soar a, care nu cere lupt a, nici lep adare de
sine, nici desp artire de nebuniile lumii, a f acut din doctrina mntuirii
si numai prin credint a o nv at atur a popular a; dar ce spune Cuvntul
lui Dumnezeu? Apostolul Iacov spune: Fratii mei, ce-i folose ste
cuiva s a spun a c a are credint a, dac a n-are fapte? Poate oare credinta
aceasta s a-l mntuiasc a?... Vrei dar s a ntelegi, om nesocotit, c a
credinta f ar a fapte este zadarnic a? Avraam, p arintele nostru, n-a
fost el socotit neprih anit prin fapte, cnd a adus pe ul s au Isaac
jertf a pe altar? Vezi c a credinta lucra mpreun a cu faptele lui, si, prin
fapte, credinta a ajuns des avr sit a.... Vedeti dar c a omul este socotit
neprih anit prin fapte, si nu numai prin credint a (Iacob 2, 14-24).
M arturia Cuvntului lui Dumnezeu este mpotriva acestei nv a-
t aturi n sel atoare a credintei f ar a fapte. Acea credint a care pretinde
favoarea cerului f ar a s a mplineasc a acele conditii pe baza c arora se
ofer a harul nu este credint a, ci o ncumetare; c aci credinta adev arat a
si are temelia n f ag aduintele si prevederile Scripturilor.
S a nu se am ageasc a nimeni cu credinta c a poate deveni sfnt, n
timp ce calc a de bun avoie una din cerintele lui Dumnezeu. S avr sirea
unui p acat cunoscut aduce la t acere m arturia glasului Duhului si
des-parte suetul de Dumnezeu. P acatul este c alcarea Legii. Si
oricine p ac atuie ste calc a Legea nu L-a v azut, nici nu L-a cunoscut
(1 Ioan 3, 6). De si Ioan, n epistolele sale, z above ste att de mult
asupra dragostei, nu ezit a totu si s a descopere adev aratul caracter
al acelei clase de oameni care pretind c a sunt sntiti, n timp ce
tr aiesc c alcnd Legea lui Dumnezeu. Cine zice: l cunosc si nu
p aze ste poruncile Lui, este un mincinos si adev arul nu este n el.
Dar cine p aze ste Cuvntul Lui, n el dragostea lui Dumnezeu a ajuns
des avr sit a (1 Ioan 2, 4.5). Iat a proba m arturisirii de credint a a
oric arui om. Nu putem socoti pe nimeni sfnt f ar a s a-l aducem la
m asura singurului nivel de sntire al lui Dumnezeu, n cer si pe
p amnt. Dac a oamenii nu simt povara Legii morale, dac a trateaz a
cu u surint a si subapreciaz a preceptele lui Dumnezeu, dac a ncalc a
una din cele mai mici din aceste porunci si i nvat a pe oameni a sa, [473]
nu vor avea nici un pret n ochii Cerului si putem sti c a pretentiile
lor n-au nici o temelie.
Iar pretentia de a f ar a p acat este dovada c a acela care pretinde
aceasta este departe de a sfnt. Aceasta se datoreaz a faptului c a
acesta nu are o conceptie adev arat a cu privire la cur atia innit a
si la sntenia lui Dumnezeu sau cu privire la ceea ce trebuie s a
devin a pentru a ajunge asemenea caracterului S au; pentru c a nu are
o conceptie adev arat a cu privire la cur atia si la frumusetea f ar a egal
ale lui Isus, cu privire la r autatea si gravitatea p acatului, se poate
socoti un om sfnt. Cu ct mai mare este distanta dintre el si Hristos
si cu ct sunt mai nepotrivite conceptiile lui despre caracterul S au
divin si cerintele Sale, cu att mai neprih anit pare el n propriii ochi.
Sntirea pe care o recomand a Scripturile cuprinde ntreaga int a
duh, suet si corp. Pavel se ruga pentru tesaloniceni ca duhul
lor, suetul lor si trupul lor s a e p astrate f ar a pat a pn a la venirea
Domnului nostru Isus Hristos (1 Tesaloniceni 5, 23). Tot el mai
scria credincio silor: V a ndemn dar, fratilor, pentru ndurarea lui
Dumnezeu, s a aduceti trupurile voastre ca o jertf a vie, sfnt a, pl acut a
lui Dumnezeu (Romani 12, 1). n vremea Israelului din vechime,
toate jertfele aduse ca dar Domnului erau cercetate cu atentie. Dac a
se descoperea vreun defect, animalul prezentat era refuzat; deoarece
Dumnezeu poruncise ca jertfa s a e f ar a cusur. Tot astfel, cre stinii
sunt ndemnati s a aduc a trupurile lor ca o jertf a vie, sfnt a, pl acut a
lui Dumnezeu. Pentru ca s a fac a lucrul acesta, toate puterile trebuie
s a e p astrate n cea mai bun a stare cu putint a. Orice obicei care
sl abe ste puterea zic a sau mintal a l face pe om nenstare pentru
slujirea Creatorului S au. Si ar oare Dumnezeu multumit cu mai
putin dect tot ce putem da mai bun? Hristos spune: S a iube sti pe
Domnul Dumnezeul t au cu toat a inima ta. Aceia care l iubesc pe
Dumnezeu cu toat a inima lor vor dori s a-I dea cea mai bun a slujire
din viata lor si vor c auta s a aduc a ncontinuu orice putere a intei lor
n armonie cu legile care vor promova priceperea lor de a face voia
Sa. Ei nu vor sl abi si nici nu vor ntina, prin ng aduirea apetitului
sau pasiunii, jertfa pe care o aduc naintea Tat alui ceresc. [474]
Petru spune: S a v a feriti de poftele rii p amnte sti care se
r azboiesc cu suetul (1 Petru 2, 11). Orice ng aduint a p ac atoas a
tinde s a sl abeasc a facult atile si s a amorteasc a perceptiile mintale si
spirituale, iar Cuvntul sau Duhul lui Dumnezeu nu mai poate face
dect o slab a impresie asupra inimii. Pavel le scria corintenilor: S a
ne cur atim de orice ntin aciune a c arnii si a duhului, si s a ne ducem
sntirea pn a la cap at, n frica de Dumnezeu (2 Corinteni 7, 1).
Si mpreun a cu roadele Duhului: dragostea, bucuria, pacea, nde-
lunga r abdare, facerea de bine, bun atatea, credincio sia, blndetea,
el enum ar a si nfrnarea poftelor (Galateni 5, 22.23).
n ciuda acestor declaratii inspirate, cti din aceia care pretind c a
sunt cre stini nu si sl abesc puterile, urm arind c stigul sau nchinarea
la mod a; nu si njosesc capacit atile date de Dumnezeu prin l acomie,
prin betie, prin pl aceri neng aduite. Iar biserica, n loc s a mustre,
prea adesea ncurajeaz a r aul provenit din apetit, din dorinta de c stig
sau iubirea de pl aceri, pentru a- si umple tezaurul pe care iubirea
pentru Hristos este prea slab a pentru a-l alimenta. Dac a Hristos ar
intra n bisericile de ast azi si ar vedea petrecerile si negotul nesfnt
care au loc acolo n numele religiei, nu i-ar alunga El oare pe ace sti
profanatori a sa cum i-a alungat pe schimb atorii de bani din templu?
Apostolul Iacov declar a c a ntelepciunea care vine de sus este
mai nti curat a. Dac a i-ar ntlnit pe aceia care rostesc Numele
lui Isus cu buzele lor mnjite de tutun, pe aceia a c aror respiratie si
int a sunt contaminate de mirosul infect al tutunului si care polueaz a
aerul si i oblig a pe toti cei din jurul lor s a inhaleze otrava dac a
apostolul ar venit n leg atur a cu o practic a att de opus a cur atiei
Evangheliei, n-ar denuntat-o el ca ind p amnteasc a, reasc a,
dr aceasc a? Robii tutunului, care pretind binecuvntarea sntirii
depline, vorbesc despre n adejdea lor din ceruri; dar Cuvntul lui
Dumnezeu declar a l amurit c a nimic ntinat nu va intra n ea, nimeni
care tr aie ste n spurc aciune (Apocalipsa 21, 27). [475]
Nu stiti c a trupul vostru este Templul Duhului Sfnt, care lo-
cuie ste n voi, si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si c a voi nu
sunteti ai vo stri? C aci ati fost cump arati cu un pret. Prosl aviti dar pe
Dumnezeu n trupul si n duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu
(1 Corinteni 6, 19.20). Acela al c arui corp este templul Duhului Sfnt
nu va nrobit de un obicei d aun ator. Puterile lui apartin lui Hristos,
care l-a cump arat cu pret de snge. Tot ce are este al Domnului. Cum
ar putea f ar a vin a aceia care risipesc acest capital ncredintat lor?
Aceia care poart a numele de cre stini cheltuiesc anual sume uria se n
ng aduinte d aun atoare si inutile, n timp ce suetele pier, alergnd
dup a Cuvntul vietii. Dumnezeu este jefuit n zecimi si daruri, n
timp ce ei consum a pe altarul poftei distrug atoare mai mult dect dau
pentru ajutorarea s aracilor sau pentru sustinerea Evangheliei. Dac a
toti aceia care m arturisesc a urma si ai lui Hristos ar n adev ar
sntiti, atunci mijloacele lor, n loc s a e cheltuite n practici inutile
si chiar d aun atoare, ar aduse n tezaurul Domnului, iar cre stinii ar
exemplu de cump atare, de lep adare de sine si de jertre. Atunci ei
ar lumina lumii.
Lumea este sclava ng aduintei de sine. Pofta rii p amnte sti,
pofta ochilor si l aud aro sia vietii st apnesc multimile. ns a urma sii
lui Hristos au o chemare mai sfnt a. Ie siti din mijlocul lor, si
ti deosebiti, spune Domnul, si nu atingeti ce este necurat. n
lumina Cuvntului lui Dumnezeu, suntem ndrept atiti s a declar am
c a nu poate adev arat a acea sntire care nu rode ste o renuntare la
tendintele p ac atoase si la pl acerile lumii.
Pentru toti aceia care mplinesc aceste conditii: Ie siti din mijlo-
cul lor si ti deosebiti ... si nu atingeti ce este necurat, f ag aduinta
lui Dumnezeu este: V a voi primi si v a voi Tat a, iar voi mi veti
i si ice, zice Domnul cel Atotputernic (2 Corinteni 6, 17.18). Este
privilegiul si datoria oric arui cre stin de a avea o experient a bogat a n
lucrurile lui Dumnezeu. Eu sunt Lumina lumii, spune Isus. Cine
M a urmeaz a pe Mine nu va umbla n ntuneric, ci va avea lumina [476]
vietii (Ioan 8, 12). Dar c ararea celor neprih aniti este ca lumina
str alucitoare, a c arei str alucire merge mereu crescnd pn a la miezul
zilei (Proverbe 4, 18). Fiecare pas de credint a si de ascultare aduce
suetul ntr-o leg atur a mai strns a cu Lumina lumii, n care nu este
ntuneric. Razele str alucitoare ale Soarelui neprih anirii str alucesc
asupra slujitorilor lui Dumnezeu, iar ei reect a razele Sale. Dup a
cum stelele ne spun c a n cer este o lumin a mai mare de la slava
c areia ele si primesc str alucirea, tot astfel cre stinii trebuie s a dea
pe fat a faptul c a exist a un Dumnezeu pe tronul universului, al c arui
caracter este vrednic de laud a si de imitat. Darurile Duhului S au,
cur atia si sntenia caracterului S au se vor da pe fat a n martorii S ai.
n Epistola sa c atre Coloseni, Pavel subliniaz a binecuvnt arile
bogate oferite copiilor lui Dumnezeu. El spune: Noi nu ncet am
s a ne rug am pentru voi, si s a cerem s a v a umpleti de cuno stinta
voii Lui, n orice fel de ntelepciune si pricepere duhovniceasc a;
pentru ca astfel s a v a purtati ntr-un chip vrednic de Domnul, ca s a-I
ti pl acuti n orice lucru: aducnd roade n tot felul de fapte bune,
si crescnd n cuno stinta lui Dumnezeu: nt ariti, cu toat a puterea,
potrivit cu t aria slavei Lui, pentru orice r abdare si ndelung a r abdare,
cu bucurie (Coloseni 1,9-11).
El scrie apoi despre dorinta sa ca fratii din Efes s a ajung a la
ntelegerea n altimii privilegiului de cre stin. El desf a soar a naintea
lor, n cel mai cuprinz ator limbaj, puterea minunat a si cunoa sterea
pe care le-ar putea avea, ca i si ice ai Celui Preanalt. Ei erau
aceia nt ariti n putere, prin Duhul Lui, n omul dinl auntru ... pentru
ca avnd r ad acina si temelia pus a n dragoste, s a puteti pricepe
mpreun a cu toti sntii, care este l argimea, lungimea, adncimea si
n altimea; si s a cunoa steti dragostea lui Hristos, care ntrece orice
cuno stint a. Dar rug aciunea apostolului atinge apogeul privilegiului
atunci cnd se roag a ca s a ajungeti plini de toat a plin atatea lui
Dumnezeu (Efeseni 3, 16-19). [477]
Aici sunt descoperite n altimile realiz arilor care pot atinse prin
credinta n f ag aduintele Tat alui nostru ceresc, atunci cnd mplinim
cerintele Sale. Prin meritele lui Hristos, avem intrare la tronul Puterii
Innite. El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul S au, ci L-a dat pentru
noi toti, cum nu ne va da f ar a plat a, mpreun a cu El, toate lucrurile?
(Romani 8, 32). Tat al a dat Fiului S au Duhul f ar a m asur a, iar noi
ne putem mp art a si de plin atatea Lui. Isus spune: Deci, dac a voi,
care sunteti r ai, stiti s a dati daruri bune copiilor vo stri, cu ct mai
mult Tat al vostru cel din ceruri va da Duhul Sfnt celor ce I-L cer!
(Luca 11, 13). Dac a cereti ceva n Numele Meu, v a voi da. Cereti
si veti primi, ca bucuria voastr a s a e deplin a (Ioan 14, 14; 16, 24).
n timp ce viata cre stinului va caracterizat a prin umilint a, ea
nu trebuie s a e marcat a de am ar aciune si dispret de sine. Este
privilegiul tuturor s a tr aiasc a astfel, nct Dumnezeu s a-i aprobe
si s a-i binecuvnteze. Nu este voia Tat alui nostru ceresc ca s a m
totdeauna sub condamnare si ntunecime. Nu este nici o dovad a de
adev arat a umilint a n a merge cu capul plecat, dar cu inima plin a
de gnduri egoiste. Putem merge la Isus si s a m cur atiti, pentru a
sta naintea Legii f ar a ru sine sau remu sc ari. Acum dar nu este nici
o osndire pentru cei ce sunt n Hristos Isus, care nu tr aiesc dup a
ndemnurile rii p amnte sti, ci dup a ndemnurile Duhului (Romani
8, 1).
Prin Isus, ii c azuti ai lui Adam devin i ai lui Dumnezeu.
C aci Cel ce snte ste si cei ce sunt sntiti, sunt dintr-unul. De aceea,
Lui nu-I este ru sine s a-i numeasc a frati (Evrei 2, 11). Viata cre s-
tinului trebuie s a e o viat a de credint a, de biruint a si de bucurie
n Domnul. Pentru c a oricine este n ascut din Dumnezeu, biruie
lumea; si ceea ce c stig a biruinta asupra lumii, este credinta noas-
tr a (1 Ioan 5, 4). Adev arat vorbea si Neemia, slujitorul Domnului:
Bucuria n Domnul este t aria voastr a ((Neemia 8,10). Iar Pavel
spune: Bucurati-v a totdeauna n Domnul! Si iar a si zic, bucurati-v a.
Bucurati-v a ntotdeauna. [478]
Rugati-v a nencetat. Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucru-
rile; c aci aceasta este voia lui Dumnezeu, n Hristos Isus, cu privire
la voi (Filipeni 4, 4; 1 Tesaloniceni 5, 16-18).
Acestea sunt roadele poc aintei si ale sntirii biblice; si din cauz a
c a marile principii ale neprih anirii stabilite n Legea lui Dumnezeu
sunt privite cu o att de mare nep asare de lumea cre stin a, aceste
roade se v ad att de rar. Pentru motivul acesta se d a pe fat a att
de putin din acea lucrare profund a si d ainuitoare a Duhului lui
Dumnezeu, care a caracterizat rede stept arile din anii de mai nainte.
Privind, suntem schimbati. Si atunci cnd preceptele snte, n
care Dumnezeu le-a descoperit oamenilor des avr sirea si sntenia
caracterului S au, sunt neglijate, iar mintile oamenilor sunt ndreptate
c atre nv at aturi si teorii omene sti, ne mir am c a a urmat o dec adere a
evlaviei vii n biseric a. A sa zice Domnul: M-au p ar asit pe Mine,
Izvorul apelor vii, si si-au s apat puturi, puturi cr apate, care nu tin
ap a (Ieremia 2, 13).
Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor r ai.... Ci si g ase ste
pl acerea n Legea Domnului, si zi si noapte cuget a la Legea Lui!
El este ca un pom s adit lng a un izvor de ap a, care si d a rodul la
vremea lui, si ale c arui frunze nu se ve stejesc: tot ce ncepe duce la
bun sfr sit (Psalmii 1, 1-3). Numai atunci cnd Legea lui Dumnezeu
este restabilit a n pozitia ei de drept se va produce o renviorare a
credintei si a evlaviei de la nceput, n mijlocul poporului care se
pretinde a al S au. A sa vorbe ste Domnul: Stati n drumuri, uitati-
v a, si ntrebati care sunt c ar arile cele vechi, care este calea cea bun a:
umblati pe ea, si veti g asi odihn a pentru suetele voastre! (Ieremia
6, 16). [479]
Capitolul 28 n fata raportului vietii
M a uitam spune profetul Daniel, pn a cnd s-au a sezat ni ste
scaune de domnie. Si un mb atrnit de zile a sezut jos. Haina Lui era
alb a ca z apada, si p arul capului Lui era ca ni ste ln a curat a; scaunul
Lui de domnie era ca ni ste ac ari de foc, si rotile Lui ca un foc
aprins. Un ru de foc curgea si ie sea dinaintea Lui. Mii de mii de
slujitori i slujeau, si de zece mii de ori zece mii st ateau naintea Lui.
S-a tinut judecata si s-au deschis c artile. (Daniel 7, 9.10).
Astfel i-a fost prezentat a profetului, n viziune, ziua aceea
mare si solemn a, cnd caracterele si vietile oamenilor vor trebui s a
treac a pe dinaintea Judec atorului a tot p amntul si cnd ecare om
va trebui s a primeasc a r asplata dup a faptele sale. Cel mb atrnit
de zile este Dumnezeu Tat al. Psalmistul spune: nainte ca s a se
n ascut muntii, si nainte ca s a se f acut p amntul si lumea, din
ve snicie n ve snicie, Tu e sti Dumnezeu (Psalmii 90, 2). El, izvorul
oric arei existente si al oric arei legi, este Acela care conduce judecata.
Iar ngerii snti, ca slujitori si martori n num ar de zece mii de ori
zece mii si mii de mii, particip a la acest mare tribunal.
Si iat a c a pe norii cerurilor a venit unul ca un u al omului; a
naintat spre Cel mb atrnit de zile si a fost adus naintea Lui. I s-a
dat st apnire, slav a si putere mp ar ateasc a, pentru ca s a-I slujeasc a [480]
toate popoarele, neamurile si oamenii de toate limbile. St apnirea
Lui este o st apnire ve snic a, si nu va trece nicidecum (Daniel 7,
13.14). Venirea lui Hristos descris a aici nu este a doua Sa venire
pe p amnt. El vine la Cel mb atrnit de zile, n cer, pentru a primi
st apnirea, slava si o mp ar atie care-I va dat a la ncheierea lucr arii
Sale de Mijlocitor. Aceast a venire, si nu a doua Sa venire pe p amnt,
a fost prevestit a n profetie ca avnd loc la ncheierea celor 2300 de
zile, n anul 1844. nsotit de ngeri cere sti, Marele nostru Preot intr a
n Sfnta Sntelor si acolo Se nf ati seaz a naintea lui Dumnezeu,
pentru a ndeplini ultimele acte ale slujirii Sale n favoarea omului
pentru a ndeplini lucrarea judec atii de cercetare si pentru a face
isp a sire pentru toti aceia care au dreptul la binefacerile ei.
411
n serviciul jertfelor, numai aceia care veneau naintea lui Dum-
nezeu, cu m arturisire si poc aint a si ale c aror p acate fuseser a trecute
asupra sanctuarului prin sngele jertfei pentru p acat, aveau o parte
n serviciul Zilei de Isp a sire. Tot a sa, n ziua cea mare a isp a sirii
nale si a judec atii de cercetare, sunt luate n consideratie numai
cazurile acelora care alc atuiesc poporul lui Dumnezeu. Judecata
celor nelegiuiti este o lucrare distinct a si separat a si are loc mai
trziu. C aci suntem n clipa cnd judecata st a s a nceap a de la casa
lui Dumnezeu. Si dac a ncepe cu noi, care va sfr situl celor ce nu
ascult a de Evanghelia lui Dumnezeu? (1 Petru 4, 17)
C artile rapoartelor din ceruri, n care sunt trecute numele si
faptele oamenilor, urmeaz a s a determine hot arrea judec atii. Profetul
Daniel spune: S-a tinut judecata si s-au deschis c artile. Apocalipsa,
care descrie aceea si scen a, adaug a: Si a fost deschis a o alt a carte,
care era cartea vietii. Si mortii au fost judecati dup a faptele lor, dup a
cele ce erau scrise n c artile acelea (Apocalipsa 20, 12).
Cartea vietii cuprinde numele tuturor acelora care au intrat
vreodat a n serviciul lui Dumnezeu. Isus i ndemna pe ucenici:
Bucurati-v a pentru c a numele voastre sunt scrise n ceruri (Luca [481]
10, 20). Pavel vorbe ste despre colaboratorii lui credincio si, ale c aror
nume sunt scrise n cartea vietii (Filipeni 4, 3). Daniel, privind spre
timpul ncerc arii, a sa cum n-a fost niciodat a, spune c a poporul lui
Dumnezeu va mntuit, si anume toti aceia al c aror nume a fost
scris n carte. Iar Ioan spune c a numai aceia vor intra n cetatea
sfnt a a lui Dumnezeu, ale c aror nume sunt scrise n cartea vietii
Mielului (Daniel 12, 1; Apocalipsa 21, 27).
O carte de aducere aminte este scris a naintea lui Dumne-
zeu, n care sunt raportate faptele bune ale acelora care se tem de
Domnul si cinstesc Numele Lui (Maleahi 3, 16). Cuvintele lor de
credint a, faptele lor de iubire sunt scrise n ceruri. Neemia se refer a
la aceasta atunci cnd spune: Adu-ti aminte de mine, Dumnezeule,
... si nu uita faptele mele evlavioase f acute pentru Casa Dumnezeului
meu (Neemia 13, 14). n cartea aducerii aminte a lui Dumnezeu
este imortalizat a orice fapt a de dreptate. Acolo se nregistreaz a cu
credincio sie orice ispit a c areia i s-a rezistat, orice p acat biruit, orice
cuvnt de mil a duioas a care a fost exprimat. Si orice fapt a de jertre,
orice suferint a si orice durere suportat a pentru Hristos sunt raportate
acolo. Psalmistul spune: Tu numeri pa sii vietii mele de pribeag;
n fata raportului vietii 413
pune-mi lacrimile n burduful T au: nu sunt ele scrise n cartea Ta?
(Psalmii 56, 8)
Exist a si un raport al p acatelor oamenilor. C aci Dumnezeu
va aduce orice fapt a la judecat a, si judecata aceasta se va face cu
privire la tot ce este ascuns, e bine, e r au (Eclesiastul 12,14).
V a spun c a, n ziua judec atii, oamenii vor da socoteal a de orice
cuvnt nefolositor, pe care-l vor rostit. Mntuitorul spune: C aci
din cuvintele tale vei scos f ar a vin a, si din cuvintele tale vei
osndit (Matei 12, 36.37). Planurile si motivele ascunse apar n
acest registru care nu gre se ste; c aci Dumnezeu va aduce la lumin a
lucrurile ascunse ale ntunericului si va da pe fat a gndurile inimii
(1 Corinteni 4, 5). Iat a este scris naintea Mea ... nelegiuirile voastre
mpreun a cu nelegiuirile p arintilor vo stri zice Domnul (Isaia 65,
6.7, tr. eng.). [482]
Lucrarea ec arui om este trecut a n revist a naintea lui Dum-
nezeu si nregistrat a la credincio sie sau necredincio sie. n dreptul
ec arui nume din c artile cerului, este trecut a cu o exactitate teri-
bil a orice cuvnt r au, orice fapt a egoist a, orice datorie nendeplinit a
si orice p acat ascuns, orice pref ac atorie iscusit a. Avertiz arile sau
mustr arile trimise de cer, dar neglijate, clipele risipite, ocaziile ne-
folosite, inuenta exercitat a spre bine sau spre r au, cu rezultatele ei
ndep artate, toate sunt nregistrate de ngerul raportor.
Legea lui Dumnezeu este m asura prin care vor judecate carac-
terele si vietile oamenilor. nteleptul zice: Teme-te de Dumnezeu
si p aze ste poruncile Lui. Aceasta este datoria oric arui om. C aci
Dumnezeu va aduce orice fapt a la judecat a (Eclesiastul 12, 13.14).
Apostolul Iacov i ndemna pe frati: S a vorbiti si s a lucrati ca ni ste
oameni care au s a e judecati de o lege a slobozeniei (Iacob 2, 12).
Aceia care la judecat a sunt socotiti vrednici vor avea parte
de nvierea dreptilor. Isus spunea: dar cei ce vor g asiti vrednici
s a aib a parte de veacul viitor si de nvierea dintre cei morti ... vor
ca ngerii. Si vor ii lui Dumnezeu, ind i ai nvierii (Luca
20, 35.36). Si mai spunea: si vor ie si afar a din ele. Cei ce au f acut
binele, vor nvia pentru viat a (Ioan 5, 29). Dreptii cei morti nu vor
nviati dect dup a judecata la care vor socotiti vrednici de nviere
si viat a. De aceea, nu vor prezenti n persoan a la tribunal atunci
cnd sunt cercetate rapoartele si cnd cazul lor este hot art.
Isus Se va ar ata ca ap ar ator al lor, pentru a mijloci n favoarea
lor naintea lui Dumnezeu. Dac a cineva a p ac atuit, avem la Tat al un
Mijlocitor, pe Isus Hristos cel neprih anit (1 Ioan 2, 1). C aci Hristos
n-a intrat ntr-un loca s de nchinare f acut de mn a omeneasc a, ca s a
Se nf ati seze acum, pentru noi naintea lui Dumnezeu. De aceea
si poate s a mntuiasc a n chip des avr sit pe cei ce se apropie de
Dumnezeu prin El, pentru c a tr aie ste pururea ca s a mijloceasc a
pentru ei (Evrei 9, 24; 7, 25). [483]
Cnd c artile cu rapoarte sunt deschise la judecat a, viata tuturor
acelora care au crezut n Isus trece prin fata lui Dumnezeu. ncepnd
cu aceia care au tr ait la nceput pe p amnt, Ap ar atorul nostru prezint a
cazurile ec arei generatii, unul dup a altul, si judecata se ncheie cu
cei vii. Fiecare nume este amintit, ecare caz este cercetat cu atentie.
Nume sunt primite si nume sunt respinse. Dac a mai sunt p acate
r amase n c arti, de care oamenii nu s-au poc ait si nu sunt iertate,
numele lor sunt sterse din cartea vietii, iar raportul faptelor bune
este sters din cartea de amintire a lui Dumnezeu. Domnul i-a spus
lui Moise: Pe acela care a p ac atuit mpotriva Mea l voi sterge din
cartea Mea (Exod 32:33). Iar proorocul Ezechiel spune: ns a dac a
cel neprih anit se abate de la neprih anirea lui si s avr se ste nelegiuirea,
toat a neprih anirea lui va uitat a (Ezechiel 18, 24).
Pentru toti aceia care s-au poc ait cu adev arat de p acat si prin
credint a au apelat la sngele lui Hristos ca jertf a isp a sitoare, s-a
scris iertare n dreptul numelui lor n c artile cerului; pentru c a au
devenit p arta si ai neprih anirii lui Hristos, iar caracterele lor sunt n
armonie cu Legea lui Dumnezeu, p acatele lor vor sterse, iar ei vor
socotiti vrednici de viata ve snic a. Domnul declar a prin profetul
Isaia: Eu, Eu ti sterg f ar adelegile, pentru Mine, si nu-Mi voi mai
aduce aminte de p acatele tale (Isaia 43, 25). Isus spune: Cel ce va
birui, va mbr acat astfel n haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum
numele din cartea vietii, si voi m arturisi numele lui naintea Tat a-
lui Meu si naintea ngerilor Lui. De aceea, pe ori sicine M a va
m arturisi naintea oamenilor, l voi m arturisi si Eu naintea Tat alui
Meu care este n ceruri; dar de oricine se va lep ada de Mine naintea
oamenilor, M a voi lep ada si Eu naintea Tat alui Meu care este n
ceruri (Apocalipsa 3, 5; Matei 10, 32.33).
Interesul cel mai profund manifestat printre oameni fat a de hot a-
rrile tribunalelor p amnte sti reprezint a foarte slab interesul din cur-
tile cere sti atunci cnd numele scrise n cartea vietii vin la cercetare [484]
naintea Judec atorului a tot p amntul. Mijlocitorul divin pledeaz a
ca toti aceia care au biruit, prin credinta n sngele S au, s a e iertati
de nelegiuirile lor, s a e readu si n c aminul lor din Paradis si s a
e ncoronati ca mpreun a-mo stenitori cu El la vechea st apnire
(Mica 4, 8). n str aduintele lui de a am agi si a ispiti neamul omenesc,
Satana a pl anuit s a z ad arniceasc a planul lui Dumnezeu f acut la crea-
rea omului; dar Hristos cere ca acest plan s a e adus la ndeplinire ca
si cum omul n-ar p ac atuit niciodat a. El cere pentru poporul S au nu
numai iertare deplin a si ndrept atire des avr sit a, ci si o mp art a sire
de slava Sa si un loc pe tronul S au.
n timp ce Isus mijloce ste pentru supu sii harului S au, Satana i
acuz a naintea lui Dumnezeu ca ind c alc atori ai Legii. Marele am a-
gitor a c autat s a-i aduc a la necredint a, s a-i fac a s a piard a ncrederea
n Dumnezeu, s a-i despart a de dragostea Sa si s a calce Legea. Acum
el arat a c atre raportul vietii lor, la defectele lor de caracter, la lipsa
lor de asem anare cu Hristos, care L-a dezonorat pe R ascump ar atorul
lor, la toate p acatele pe care el i-a ispitit s a le s avr seasc a, si din
cauza aceasta el i pretinde ca supu si ai lui.
Isus nu le scuz a p acatele, dar arat a c atre poc ainta lor, c atre cre-
dinta lor si, cernd iertare n favoarea lor, si nalt a minile r anite
naintea Tat alui si a ngerilor snti, spunnd: i cunosc pe nume,
i-am s apat pe palmele Mele. Jertfele pl acute lui Dumnezeu sunt
un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu dispretuie sti o inim a zdrobit a
si mhnit a (Psalmii 51, 17). Iar pr sului poporului S au i spune:
Domnul s a te mustre, Satano! Domnul s a te mustre, El care a ales
Ierusalimul! Nu este el ... un t aciune scos din foc? (Zaharia 3, 2).
Hristos i va mbr aca pe cei credincio si cu neprih anirea Sa, pentru
a putea prezenta naintea Tat alui o biseric a sl avit a, f ar a pat a, f ar a
zbrcitur a sau altceva de felul acesta (Efeseni 5, 27). Numele lor
sunt scrise n cartea vietii si despre ei st a scris: Ei vor merge cu
Mine mbr acati n alb, c aci sunt vrednici (Apocalipsa 3, 4). [485]
n felul acesta se va mplini deplin f ag aduinta leg amntului nou,
care zice: Le voi ierta nelegiuirea, si nu-Mi voi mai aduce aminte
de p acatul lor. n zilele acelea, n vremea aceea zice Domnul
se va c auta nelegiuirea lui Israel, si nu va mai , si p acatul lui
Iuda si nu se va mai g asi (Ieremia 31, 34; 50, 20). n vremea aceea
odrasla Domnului va plin a de m aretie si slav a, si rodul t arii va
plin de str alucire si frumusete pentru cei mntuiti ai lui Israel. Si cel
r amas n Sion, cel l asat n Ierusalim, se va numi sfnt, oricine va
scris printre cei vii, la Ierusalim (Isaia 4, 2-3).
Lucrarea judec atii de cercetare si de stergere a p acatelor trebuie
ndeplinit a nainte de a doua venire a Domnului. Deoarece mortii
trebuie judecati dup a lucrurile scrise n c arti, este cu neputint a ca
p acatele oamenilor s a e sterse dup a judecata la care sunt cercetate
cazurile lor. Dar apostolul Petru spune l amurit c a p acatele credincio-
silor vor sterse atunci cnd vor veni vremurile de renviorare de
la fata Domnului si va trimite pe Isus Hristos (Faptele Apostolilor
3, 19.20). Cnd se va ncheia judecata de cercetare, Hristos va veni
si r asplata va cu El, ca s a dea ec aruia dup a faptele pe care le-a
f acut.
n serviciul jertfelor, marele preot, dup a ce f acea isp a sirea pentru
Israel, ie sea si binecuvnta adunarea. Tot astfel Hristos, la ncheierea
lucr arii Sale de mijlocire, Se va ar ata, nu n vederea p acatului, ca s a
aduc a mntuirea (Evrei 9, 28), pentru a binecuvnta poporul S au,
care a steapt a, cu viat a ve snic a. A sa cum preotul ndep arta p acatele
din sanctuar si le m arturisea pe capul tapului, tot astfel si Hristos va
a seza toate aceste p acate asupra lui Satana, initiatorul si instigatorul
la p acat. Tapul care purta p acatele lui Israel era trimis ntr-un tinut
nelocuit (Leviticul 16, 22); n acela si fel Satana, care poart a vina
tuturor p acatelor la care a provocat pe poporul lui Dumnezeu s a le
fac a, va legat pe p amnt timp de o mie de ani, care n timpul acesta
va pustiu, f ar a locuitori, si va suferi n cele din urm a pedeapsa [486]
deplin a n foc, care i va distruge pe toti nelegiuitii. n felul acesta,
marele Plan de Mntuire si va ajunge mplinirea n eradicarea nal a
a p acatului si n eliberarea tuturor acelora care au vrut s a renunte la
f ar adelege.
n timpul rnduit pentru judecat a ncheierea celor 2300 de
zile n anul 1844 a nceput lucrarea de cercetare si de stergere
a p acatelor. Toti aceia care au luat vreodat a asupra lor numele lui
Hristos trebuie s a treac a prin lucrarea cercet arii. Att cei vii, ct si
cei morti sunt judecati dup a lucrurile care au fost scrise n c arti,
dup a faptele lor.
P acatele pentru care nu s-au poc ait si n-au fost p ar asite nu vor
iertate si nici sterse din c arti, ci vor sta ca m arturie mpotriva p ac a-
tosului n ziua lui Dumnezeu. Poate c a faptele rele au fost s avr site
la lumina zilei sau la ntunericul noptii; dar ele au fost deschise
si descoperite naintea Aceluia cu care avem de-a face. ngerii lui
Dumnezeu au fost martori la ecare p acat si l-au nregistrat n ra-
poartele care nu gre sesc. P acatul poate ascuns, negat, acoperit de
tat a, de mam a, de sotie, de copii si de prieteni; nimeni altul n afar a
de f apta sul vinovat n-ar putea s a aib a nici cea mai slab a b anuial a cu
privire la p acat; dar el este descoperit n fata inteligentelor cerului.
ntunericul noptii celei mai ntunecate, t ainuirea cea mai me ste su-
git a nu sunt n stare s a acopere nici m acar un gnd de cunoa sterea
Celui ve snic. Dumnezeu are un raport exact cu privire la orice fapt a
nedreapt a si lucrare necinstit a. El nu este indus n eroare de aparenta
de evlavie. El nu face gre seli n aprecierea caracterului. Oamenii pot
n selati de cei stricati cu inima, dar Dumnezeu p atrunde prin toate
pref ac atoriile si cite ste viata interioar a.
Ct de solemn este gndul acesta! Zi dup a zi, trecnd n ve snicie,
duce cu ea povara rapoartelor pentru c artile din ceruri. Cuvintele o
dat a rostite si faptele o dat a f acute nu mai pot retrase. ngerii au
nregistrat att binele, ct si r aul. Cuceritorul cel mai puternic de pe
p amnt nu poate chema napoi nici m acar raportul unei singure zile.
Faptele noastre, cuvintele noastre, chiar si cele mai ascunse motive,
toate au greutatea lor n hot arrea viitorului nostru, pentru fericire [487]
sau nenorocire. De si pot uitate de noi, ele vor da m arturie pentru
ndrept atirea sau pentru condamnarea noastr a.
A sa dup a cum tr as aturile fetei sunt reproduse cu o exactitate
f ar a gre s pe plan seta l acuit a a artistului, tot astfel caracterul este
reprodus cu credincio sie n c artile de sus. Si totu si ct de putin
interes se manifest a cu privire la raportul care trebuie s a e supus
privirii intelor cere sti. Dac a s-ar putea da la o parte v alul care
desparte lumea vizibil a de cea invizibil a, iar ii oamenilor l-ar vedea
pe ngerul raportor nregistrnd orice cuvnt si fapt a cu care va trebui
s a se ntlneasc a la judecat a, cte cuvinte care se rostesc zilnic ar
r amne nerostite si cte fapte ar r amne nef acute!
La judecat a va cercetat felul n care a fost ntrebuintat ecare
talant. Cum am folosit capitalul ncredintat de cer? Va primi Dom-
nul, la venirea Sa, ce I se cuvine cu dobnd a? Am ntrebuintat noi
puterile ncredintate nou a, ale bratului, ale inimii si ale creierului,
spre slava lui Dumnezeu si spre binecuvntarea lumii? Cum am
folosit timpul, condeiul, glasul, banii, inuenta? Ce am f acut pentru
Hristos n persoana s aracului, a celui ndurerat, a orfanului sau a
v aduvei? Dumnezeu ne-a f acut depozitarii Cuvntului S au sfnt; ce
am f acut cu lumina si cu adev arul pe care le-am primit pentru a-i
face pe oameni ntelepti spre mntuire? Nici o valoare nu are doar
m arturisirea credintei n Hristos; numai dragostea care se arat a
prin fapte este socotit a autentic a. Totu si numai dragostea este aceea
care d a valoare ec arei fapte n ochii cerului. Tot ce este f acut din
dragoste, orict de nensemnat ar p area n aprecierea oamenilor, este
primit si r aspl atit de Dumnezeu.
Egoismul ascuns al oamenilor este descoperit n c artile din ceruri.
Acolo se g ase ste raportul datoriilor nemplinite fat a de semenii lor,
de uitare a cererilor Mntuitorului. Acolo se va vedea ct de adesea
i-au fost date lui Satana timpul, gndul si puterea care i apartin
lui Hristos. Trist este raportul pe care l duc ngerii n ceruri. Fiinte
inteligente, care pretind c a l urmeaz a pe Hristos, sunt preocupate n
c stigarea de averi p amnte sti sau n procurarea de pl aceri lume sti. [488]
Bani, timp si putere se jertfesc pentru etalare si pentru ng aduint a
de sine; ns a momentele devotate rug aciunii, cercet arii Scripturilor,
umilirii suetului si m arturisirii p acatelor sunt putine.
Satana inventeaz a nenum arate planuri pentru a ne ocupa mintea,
a sa ca ea s a nu st aruie asupra lucr arii pe care ar trebui s a o cunoa stem
foarte bine. Arhiam agitorul ur a ste adev arurile mari, care scot n
evident a o jertf a isp a sitoare si un Mijlocitor puternic. El stie c a, n
ceea ce-l prive ste, totul depinde de abaterea mintilor de la Isus si de
la adev arul S au.
Aceia care vor s a se mp art a seasc a de meritele mijlocirii Sale nu
trebuie s a ng aduie nim anui s a se amestece n datoria lor fat a de o
sntenie des avr sit a, n temere de Dumnezeu. Ceasurile pretioase,
n loc s a e dedicate pl acerii, expunerii sau c aut arii de c stiguri, ar
trebui devotate studiului cu rug aciune st aruitoare a Cuvntului Ade-
v arului. Subiectul cu privire la Sanctuar si la judecata de cercetare
trebuie s a e clar nteles de c atre poporul lui Dumnezeu. Toti au
nevoie de o cunoa stere personal a a pozitiei si a lucr arii Marelui lor
Preot. Altfel, le va cu neputint a s a arate credinta care este absolut
necesar a n vremea aceasta sau s a ocupe locul pe care Dumnezeu
dore ste ca ei s a-l ocupe. Fiecare are un suet de c stigat sau de
pierdut. Fiecare are un caz ce trebuie s a se nf ati seze naintea barei
de judecat a a lui Dumnezeu. Fiecare trebuie s a se ntlneasc a fat a n
fat a cu Judec atorul cel mare. Ct de important este deci ca ecare
minte s a contemple ct mai des scena solemn a n care se va tine ju-
decata si se vor deschide c artile, cnd, a sa cum spune Daniel, ecare
trebuie s a- si primeasc a plata la sfr situl zilelor.
Toti aceia care au primit lumin a cu privire la acest subiect trebuie
s a dea m arturie despre adev arurile mari pe care Dumnezeu le-a
ncredintat lor. Sanctuarul din ceruri este chiar centrul lucr arii lui
Hristos n favoarea oamenilor. El cuprinde orice suet care tr aie ste
pe p amnt. El deschide privirii Planul de Mntuire, aducndu-ne
foarte aproape de ncheierea vremii si descoperindu-ne sfr situl plin
de biruint a, n lupta dintre neprih anire si p acat. Este de o important a
cople sitoare ca toti s a cerceteze cu grij a aceste subiecte si s a e n [489]
stare s a dea un r aspuns oricui le cere socoteal a de n adejdea care este
n ei.
Mijlocirea lui Hristos n favoarea omului, din Sanctuarul de sus,
este tot att de important a, pentru Planul de Mntuire, ca moartea Sa
pe cruce. Prin moartea Sa, El a nceput acea lucrare, pe care, dup a
nviere, S-a n altat s a o des avr seasc a n ceruri. Trebuie s a intr am
prin credint a dincolo de perdea, unde Isus a intrat pentru noi ca
nainte-merg ator (Evrei 6, 20). Acolo se reect a lumina de la crucea
de pe Calvar. Acolo putem c stiga o ntelegere mai clar a a tainelor
mntuirii. Mntuirea omului a fost adus a la ndeplinire cu un pret
innit pentru cer; jertfa adus a mpline ste cererile cele mai mari ale
Legii lui Dumnezeu c alcate de om. Isus a deschis calea c atre tronul
Tat alui si, prin mijlocirea Sa, dorinta sincer a a tuturor acelora care
vin la El n credint a poate prezentat a naintea lui Dumnezeu.
Cine si ascunde f ar adelegile, nu prop a se ste, dar cine le m ar-
turise ste si se las a de ele, cap at a ndurare (Proverbe 28, 13). Dac a
aceia care si ascund si si scuz a p acatele ar vedea cum se bucur a
Satana de ei, cum le repro seaz a Domnului Hristos si sntilor ngeri,
ar atnd spre viata lor, s-ar gr abi s a- si m arturiseasc a p acatele si s a
le p ar aseasc a. Prin defectele de caracter, Satana lucreaz a pentru a
pune st apnire pe toat a inta si el stie c a, dac a aceste defecte sunt
cultivate, va avea succes. De aceea el caut a f ar a ncetare s a-i am a-
geasc a pe urma sii lui Hristos cu sostic aria lui fatal a c a ei nu pot
biruitori. Dar Isus mijloce ste n favoarea lor cu minile Sale r a-
nite, cu trupul S au zdrobit si declar a tuturor acelora care l urmeaz a:
Harul Meu ti este de ajuns (2 Corinteni 12, 9). Luati jugul Meu
asupra voastr a, si nv atati de la Mine, c aci Eu sunt blnd si smerit cu
inima; si veti g asi odihn a pentru suetele voastre. C aci jugul Meu
este bun, si sarcina Mea este u soar a (Matei 11, 29.30). Nimeni deci
s a nu socoteasc a defectele sale ca ind de nevindecat. Dumnezeu va
da credint a si har pentru a le nvinge.
Tr aim acum n ziua cea mare de isp a sire. n serviciul simbolic, [490]
atunci cnd marele preot f acea isp a sire pentru Israel, tuturor li se
cerea s a- si ntristeze suetele prin poc aint a de p acat si prin umilire
naintea lui Dumnezeu, ca s a nu e nimiciti din poporul lui Dum-
nezeu. n acela si fel, toti aceia care vor ca numele lor s a r amn a n
cartea vietii trebuie ca acum, n putinele zile de har care au mai r a-
mas, s a- si umileasc a suetele naintea lui Dumnezeu prin ntristarea
pentru p acat si prin poc aint a adev arat a. Trebuie s a se dea pe fat a
o cercetare de inim a profund a si sincer a. Spiritul u suratic si frivol,
ng aduit de attia care pretind c a sunt cre stini, trebuie ndep artat.
n fata tuturor acelora care vor s a- si supun a nclinatiile rele ce vor
s a st apneasc a, st a o lupt a st aruitoare. Lucrarea de preg atire este o
lucrare personal a. Nu suntem mntuiti n grup. Cur atia si devotiunea
unuia nu vor mplini lipsa acestor calit ati la altul. Chiar dac a toate
popoarele trebuie s a treac a prin fata judec atii lui Dumnezeu, El va
cerceta cazul ec aruia n parte cu tot atta atentie ca si cnd n-ar mai
exista alt a int a pe p amnt. Fiecare trebuie s a e ncercat si dovedit
f ar a pat a sau zbrcitur a sau altceva de felul acesta.
Solemne sunt scenele legate de ncheierea lucr arii de isp a sire.
Interesele care se cuprind n ea sunt cople sitoare. Judecata are loc
acum n Sanctuarul de sus. Aceast a lucrare continu a timp de multi
ani. n curnd nimeni nu stie ct de curnd ea va ajunge la
cei vii. n prezenta nfrico s atoare a lui Dumnezeu, viata noastr a
trebuie s a vin a la cercetare. n aceast a vreme, mai presus de orice, se
cuvine ca ecare suet s a ia seama la avertizarea lui Hristos: Luati
seama, vegheati si rugati-v a; c aci nu stiti cnd va veni vremea aceea
(Marcu 13, 33). Dac a nu vegheati, voi veni ca un hot, si nu vei sti
n care ceas voi veni peste tine (Apocalipsa 3, 3).
Cnd lucrarea judec atii de cercetare se ncheie, soarta tuturor va
hot art a pentru viat a sau pentru moarte. Timpul de har se ncheie cu
putin nainte de venirea Domnului pe norii cerului. Hristos, privind
la timpul acesta, spune n cartea Apocalipsei: Cine este nedrept,
s a e nedrept si mai departe; cine este ntinat, s a se ntineze si mai [491]
departe; cine este f ar a prihan a s a tr aiasc a si mai departe f ar a prihan a.
Si cine este sfnt, s a se snteasc a si mai departe! Iat a, Eu vin curnd;
si r asplata Mea este cu Mine, ca s a dau ec aruia dup a fapta Lui
(Apocalipsa 22, 11.12).
Att cel neprih anit, ct si cel p ac atos vor tr ai mpreun a pe p amnt
n starea lor muritoare oamenii vor s adi si vor cl adi, vor mnca si
vor bea, ne stiind c a hot arrea nal a si irevocabil a a fost pronuntat a n
Sanctuarul de sus. nainte de potop, dup a ce Noe a intrat n corabie,
Dumnezeu l-a nchis n auntru, iar pe cei p ac ato si, afar a; dar, timp
de sapte zile, oamenii, ne stiind c a soarta lor a fost pecetluit a, si-au
continuat viata f ar a grij a si iubitoare de pl aceri si si-au b atut joc de
avertismentele cu privire la judecata care se apropia. Tot a sa, spune
Mntuitorul, va si la venirea Fiului omului (Matei 24, 39). Pe
t acute si pe neobservate, la fel ca hotul n miez de noapte, va veni
ora hot artoare, care va stabili soarta ec arui om, retragerea nal a a
darului milei de la oamenii vinovati.
Vegheati deci ... ca nu cumva, venind pe nea steptate, s a v a
g aseasc a dormind (Marcu 13, 35.36). Este primejdioas a starea
acelora care, obositi de veghere, se ntorc la atractiile lumii. n timp
ce omul de afaceri este captivat de urm arirea c stigului, n timp ce
iubitorul de pl aceri caut a satisfacerea poftelor, n timp ce ica modei
si aranjeaz a podoabele, s-ar putea ca n ceasul acela Judec atorul
ntregului p amnt s a rosteasc a sentinta: Ai fost cnt arit n cump an a
si ai fost g asit prea u sor (Daniel 5, 27). [492]
Capitolul 29 Originea r aului
Originea p acatului si motivul existentei lui constituie, pen-
tru multe minti, un izvor de mare ncurc atur a. Oamenii v ad lucrarea
r aului, cu urm arile lui grozave de vai si distrugere, si se ntreab a
cum pot exista toate acestea sub conducerea Aceluia care este ne-
m arginit n ntelepciune, n putere si n dragoste. Iat a o tain a c areia
nu-i g asesc nici o explicatie. n nesiguranta si ndoiala lor, sunt orbi
fat a de adev arurile descoperite l amurit n Cuvntul lui Dumnezeu si
esentiale pentru mntuire. Sunt unii care, n c autarea lor cu privire la
existenta p acatului, ncearc a s a cerceteze ceea ce Dumnezeu nu le-a
descoperit; si ca urmare nu g asesc nici o rezolvare pentru greut atile
lor; si unii ca ace stia, mnati de dispozitia de a se ndoi si de a c auta
nepotriviri, fac din aceasta o scuz a pentru lep adarea cuvintelor Sn-
telor Scripturi. Altii ns a nu ajung la nici o ntelegere multumitoare a
marii probleme a r aului din cauz a c a traditia si interpretarea gre sit a
au ntunecat nv at atura Bibliei cu privire la caracterul lui Dumnezeu,
la natura guvern arii Sale si la modul n care El trateaz a p acatul.
Este cu neputint a s a explic am originea p acatului, pentru a da un
motiv existentei. Cu toate acestea, se pot ntelege sucient att ori-
ginea lui, ct si m asurile luate cu privire la soarta nal a a p acatului,
m asuri care descoper a pe deplin dreptatea si mila lui Dumnezeu n
toate procedeele Sale cu p acatul. Nimic nu este mai clar explicat n [493]
Scripturi dect c a Dumnezeu n-a fost n nici o privint a r aspunz ator
de aparitia p acatului; c a n-a fost o retragere arbitrar a a harului divin,
nici o lips a n conducerea divin a, care s a dea ocazie la aparitia r az-
vr atirii. P acatul este un intrus, pentru a c arui existent a nu se poate
da nici o explicatie. El este tainic, de neexplicat; a-l scuza nseamn a
a-l ap ara. Dac a s-ar putea g asi o scuz a pentru el sau vreo cauz a
a existentei lui, ar nceta s a mai e p acat. Unica denitie pe care
o putem da p acatului este aceea pe care o g asim n Cuvntul lui
Dumnezeu; el este c alcarea Legii; este actiunea unui principiu n
lupt a cu Legea cea mare a dragostei, care este temelia guvern arii
divine.
422
Originea r aului 423
nainte de aparitia p acatului, n ntregul univers era pace si bucu-
rie. Totul era n armonie des avr sit a cu vointa Creatorului. Iubirea
fat a de Dumnezeu era suprem a, iar iubirea omului fat a de om era
nep artinitoare. Hristos, Cuvntul, singurul n ascut al lui Dumnezeu,
era una cu Tat al cel ve snic una n natur a, n caracter si n scop
singura Fiint a din tot Universul care putea intra n sfaturile si n
planurile lui Dumnezeu. Prin Hristos, Tat al a realizat cererea tuturor
intelor cere sti. Prin El au fost f acute toate lucrurile care sunt n
ceruri; e scaune de domnii, e dreg atorii, e st apniri (Coloseni
1,16) si tot cerul d adea ascultare lui Hristos n aceea si m asur a ca si
Tat alui.
Legea iubirii ind temelia guvern arii lui Dumnezeu, fericirea
tuturor intelor create depindea de asentimentul lor des avr sit fat a de
marile principii ale drept atii. Dumnezeu dore ste de la toate f apturile
Sale o slujire din dragoste un omagiu care izvor a ste dintr-o
apreciere inteligent a a caracterului S au. El nu g ase ste pl acere ntr-o
slujire silit a si, ca urmare, d a tuturor libertatea de voint a, ca s a-I
aduc a o slujire de bun avoie.
Dar a ap arut cineva care a ales s a perverteasc a aceast a libertate.
P acatul si-a avut originea n acela care, dup a Hristos, fusese cel mai
onorat de Dumnezeu si care st atea n cea mai nalt a pozitie de putere
si de slav a printre locuitorii cerului. nainte de c adere, Lucifer era
primul dintre heruvimii ocrotitori, sfnt si nep atat. A sa vorbe ste [494]
Domnul Dumnezeu: Ajunsese si la cea mai nalt a des avr sire, erai
plin de ntelepciune si des avr sit n frumusete. St ateai n Eden, gr a-
dina lui Dumnezeu si erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe....
Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile ntinse; te pusesem pe muntele
cel sfnt al lui Dumnezeu si umblai prin mijlocul pietrelor scnteie-
toare. Ai fost f ar a prihan a n c aile tale, din ziua cnd ai fost f acut,
pn a n ziua cnd s-a g asit nelegiuirea n tine (Ezechiel 28, 12-15).
Lucifer ar putut r amne n gratia lui Dumnezeu, iubit si onorat
de o stile ngere sti, punndu- si la lucru puterile nobile pentru a-
i binecuvnta pe altii si a-L sl avi pe F ac atorul s au. Dar profetul
spune: Ti s-a ngmfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat
ntelepciunea cu str alucirea ta (Ver 17). Putin cte putin, Lucifer a
ajuns s a- si ng aduie dorinta dup a n altare de sine. Pentru c a ti dai
ifose ca si cnd ai Dumnezeu. Tu ziceai n inima ta: ... mi voi
ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi
sedea pe muntele adun arii ... m a voi sui pe vrful norilor, voi ca
Cel Preanalt (Ver 6; Isaia 14, 13.14). n loc s a caute s a-L fac a pe
Dumnezeu cel dinti n dragostea si slujirea creaturilor, str adania lui
Lucifer a fost s a le c stige slujirea si nchinarea pentru el. Rvnind
la onoarea pe care Tat al cel ve snic o rev arsase asupra Fiului S au,
acest print al ngerilor a aspirat la puterea pe care numai Hristos o
putea folosi.
Tot cerul se bucura s a reecte slava Creatorului si s a trmbiteze
lauda Lui. Ct a vreme Dumnezeu fusese onorat n felul acesta, pre-
tutindeni fusese pace si veselie. Dar acum armoniile cere sti au fost
umbrite de o not a discordant a. Slujirea si n altarea de sine, contrar a
planului Creatorului, a provocat simt aminte rele n mintile n care
slava lui Dumnezeu era mai presus de orice. Sfaturile cere sti au
st aruit pe lng a Lucifer. Fiul lui Dumnezeu i-a prezentat m aretia,
bun atatea si dreptatea Creatorului si natura sfnt a si neschimb atoare
a Legii Sale. Dumnezeu nsu si stabilise ordinea n ceruri; a sa c a, [495]
netinnd seama de ea, Lucifer l dezonora pe F ac atorul s au si aducea
ruin a asupra lui. Dar avertizarea dat a cu mil a si cu o dragoste nem ar-
ginit a n-a f acut dect s a trezeasc a un spirit de mpotrivire. Astfel,
Lucifer a ng aduit ca invidia fat a de Hristos s a-l st apneasc a si a
r amas intransigent.
Mndria si slava proprie au alimentat dorinta dup a suprematie.
nalta cinstire dat a lui Lucifer n-a fost apreciat a ca ind darul lui
Dumnezeu si n-a produs nici o recuno stint a fat a de Creator. El se
pream area pe sine n str alucirea si n altarea lui si aspira s a e deo-
potriv a cu Dumnezeu. Era iubit si respectat de o stile cere sti. ngerii
g aseau pl acere s a aduc a la ndeplinire poruncile lui si era mbr acat
cu ntelepciune si cu slav a mai presus de toti ceilalti. Dar Fiul lui
Dumnezeu era recunoscut ca Suveran al cerului, una cu Tat al n pu-
tere si n autoritate; Hristos participa la toate sfaturile lui Dumnezeu,
pe cnd lui Lucifer nu-i era ng aduit s a p atrund a planurile divine.
De ce, ntreba acest nger puternic, s a aib a Hristos suprematia?
De ce este n felul acesta onorat mai mult dect Lucifer?
P ar asindu- si locul din prezenta imediat a a lui Dumnezeu, Luci-
fer a nceput s a r aspndeasc a spiritul de nemultumire printre ngeri.
Lucrnd n tain a adnc a si pentru o vreme ascunzndu- si scopul
adev arat sub aparenta respectului fat a de Dumnezeu, a ncercat s a
trezeasc a nemultumirea fat a de legile care guvernau intele cere sti,
l asnd s a se nteleag a c a ele impuneau restrictii care nu erau ne-
cesare. Din moment ce erau snti, el sustinea c a ngerii trebuie
s a asculte de ndemnul con stiintei lor. C auta s a trezeasc a simpatie
pentru el, ar atnd c a Dumnezeu pro-cedase nedrept cu el, dndu-I
onoarea suprem a lui Hristos. El pretindea c a, aspirnd la o putere
si la o onoare mai mari, nu urm area n altarea de sine, ci c auta s a
asigure libertatea pentru toti locuitorii cerului; c a pe calea aceasta ei
ar putea ajunge la o stare mai nalt a de existent a.
Dumnezeu, n mila Sa cea mare, l-a suportat ndelung pe Lucifer.
Nu l-a ndep artat imediat din starea lui n altat a atunci cnd, pentru
prima oar a, si-a permis un spirit de nemultumire, nici chiar atunci
cnd a nceput s a dea pe fat a pretentiile lui false naintea ngerilor [496]
credincio si. El a fost mentinut n ceruri mult a vreme. Mereu si
mereu i s-a oferit iertarea, conditionat a de poc aint a si a supunere.
Asemenea eforturi, pe care numai iubirea si ntelepciunea innit a
le puteau pl anui, au fost f acute pentru a-l convinge de r at acirea lui.
Spiritul de nemultumire nu fusese cunoscut niciodat a n ceruri. Nici
chiar Lucifer n-a v azut de la nceput unde va ajunge; el nu ntelegea
natura adev arat a a simt amintelor lui. Dar atunci cnd s-a dovedit c a
nemultumirea lui nu are motiv, Lucifer a fost convins c a era gre sit,
c a cerintele divine erau drepte si c a ar trebuit s a recunoasc a acest
lucru naintea cerului ntreg. Dac a atunci ar f acut lucrul acesta,
s-ar salvat pe sine si pe multi alti ngeri. Pn a atunci nu p ar asise
cu totul supunerea fat a de Dumnezeu. Cu toate c a p ar asise pozitia
de heruvim ocrotitor, dac a ar vrut s a se ntoarc a la Dumnezeu,
recunoscnd ntelepciunea Creatorului, si dac a s-ar multumit s a
ocupe locul care-i fusese destinat n marele plan al lui Dumnezeu, ar
fost pus iar a si n slujb a. Dar mndria l-a mpiedicat s a se supun a. El
si-a ap arat cu insistent a calea, a sustinut c a nu are nevoie de poc aint a
si s-a angajat cu totul n lupta cea mare mpotriva F ac atorului s au.
Toate puterile mintii lui iscusite au fost puse n slujba am agirii,
pentru a- si asigura simpatia ngerilor care fuseser a sub comanda lui.
Chiar faptul c a Hristos l avertizase si l sf atuise a fost interpretat
pentru a sluji planurilor lui de tr adare. Acelora a c aror ncredere
plin a de iubire i legase mai strns de el, Satana le spunea c a a fost
judecat gre sit, c a pozitia lui nu era respectat a si c a libertatea avea
s a-i e restrns a. De la prezentarea eronat a a cuvintelor lui Hristos
a trecut la pervertire si la n sel aciune direct a, acuzndu-L pe Fiul
lui Dumnezeu de un plan care s a-L umileasc a naintea locuitorilor
cerului. A mai ncercat s a fac a si o leg atur a fals a ntre el si ngerii
r ama si credincio si. Pe toti aceia pe care nu i-a putut supune si nu
i-a putut aduce cu totul de partea lui i-a acuzat de indiferent a fat a
de interesele intelor cere sti. Chiar lucrarea pe care o f acea el o
punea pe seama acelora care r am aseser a credincio si lui Dumnezeu. [497]
Si, pentru a- si sustine acuzatia de nedreptate a lui Dumnezeu fat a
de el, a recurs la interpretarea tendentioas a a cuvintelor si faptelor
Creatorului. Metoda lui era s a-i ncurce pe ngeri cu argumente
subtile cu privire la planurile lui Dumnezeu. A mbr acat n mister
tot ce era simplu si, printr-o pervertire m aiastr a, a aruncat ndoial a
asupra declaratiilor celor mai l amurite ale lui Iehova. Pozitia lui
nalt a, ntr-o leg atur a att de strns a cu conducerea divin a, a dat mai
mult a putere sostic ariilor lui si multi au fost indu si n eroare s a se
uneasc a n r azvr atire mpreun a cu el mpotriva autorit atii cerului.
Dumnezeu, n ntelepciunea Sa, i-a ng aduit lui Satana s a- si
continue lucrarea, pn a cnd spiritul de nemultumire a avut ca rod
o revolt a activ a. A fost necesar ca planurile lui s a se desf a soare din
plin, pentru ca natura si tendinta lor adev arat a s a poat a v azute
de toti. Lucifer, heruvimul cel uns, fusese foarte mult n altat; el era
mult iubit de intele cere sti, iar inuenta lui asupra lor era puternic a.
Guvernarea lui Dumnezeu i includea nu numai pe locuitorii cerului,
ci si pe toate lumile pe care El le crease; si Satana cugeta c a, dac a
i-ar putut atrage pe ngerii cerului mpreun a cu el la r ascoal a, ar
putut atrage si celelalte lumi. El si-a prezentat cu m aiestrie punctul
de vedere, folosind ntelepciunea si denaturarea pentru a- si atinge
scopul. Puterea lui de am agire era foarte mare si, ascunzndu-se sub
o masc a de n sel aciune, c stigase teren. Nici chiar ngerii r ama si
credincio si nu puteau discerne pe deplin caracterul lui si nici nu
puteau vedea unde avea s a duc a lucrarea lui.
Satana fusese att de mult onorat si toate faptele lui erau att
de nve smntate n tain a, nct era greu s a se descopere ngerilor
natura adev arat a a lucr arii sale. Pn a ce n-a ajuns la dezvoltarea
deplin a, p acatul n-a p arut att de r au precum era. Deoarece pn a
atunci p acatul nu avusese nici un loc n universul lui Dumnezeu,
intele snte nu aveau nici o idee cu privire la natura si la r autatea
lui. Ele nu puteau vedea urm arile teribile care aveau s a se produc a
drept urmare a lep ad arii Legii lui Dumnezeu. La nceput, Satana si
ascunsese lucrarea sub o m arturisire am agitoare de loialitate fat a
de Dumnezeu. El pretindea c a urm are ste s a promoveze onoarea lui [498]
Dumnezeu, stabilitatea guvern arii Sale si binele tuturor locuitorilor
cerului. n timp ce strecura nemultumirea n mintea ngerilor aati
sub conducerea lui, f acea cu m aiestrie s a par a c a el caut a s a ndep ar-
teze nemultumirea. Cnd sustinea c a trebuiau f acute schimb ari n
ordinea si n legile guvern arii lui Dumnezeu, f acea aceasta motivnd
c a ele erau necesare pentru a p astra armonia n ceruri.
n procedeele Sale cu p acatul, Dumnezeu a folosit numai drepta-
tea si adev arul. Satana putea folosi ceea ce Dumnezeu nu putea
lingu sirea si am agirea. El c auta s a falsice cuvintele lui Dumnezeu
si reprezenta eronat planul S au de guvernare naintea ngerilor, sus-
tinnd c a Dumnezeu nu a fost drept atunci cnd a dat legi si rnduieli
locuitorilor cerului; c a atunci cnd cerea supunere si ascultare de
la creaturile Sale, c auta numai n altarea de Sine. De aceea trebuia
demonstrat naintea locuitorilor cerului si ai celorlalte lumi c a guver-
narea lui Dumnezeu era dreapt a, iar Legea Sa era des avr sit a. Satana
a creat impresia c a el c auta s a promoveze binele universului. Att
caracterul adev arat al uzurpatorului, ct si scopul lui real trebuiau s a
e ntelese de toti. El trebuia s a aib a timp pentru a se demasca prin
lucrurile lui nelegiuite.
Satana punea pe seama Legii si guvern arii lui Dumnezeu discor-
dia pe care actiunea lui o provocase n ceruri. Toate relele, spunea
el, erau urmarea conducerii divine. El pretindea c a scopul lui era s a
mbun at ateasc a ntocmirile lui Iehova. De aceea, era necesar ca s a
demonstreze natura pretentiilor sale si s a arate efectul schimb arilor
propuse n Legea divin a. Propria lucrare urma s a-l condamne. Satana
pretinsese de la nceput c a nu se r azvr atise. Universul ntreg trebuia
s a-l vad a pe am agitor demascat.
Chiar si atunci cnd s-a hot art c a el nu mai putea r amne n
cer, ntelepciunea Innit a nu l-a distrus pe Satana. Deoarece numai
slujirea din iubire poate primit a de Dumnezeu, devotamentul cre-
aturilor Sale trebuie s a se ntemeieze pe o convingere cu privire la
dreptatea si la mila Sa. Locuitorii cerului si ai celorlalte lumi, ind [499]
nepreg atiti s a nteleag a natura sau consecintele p acatului, nu puteau
vedea dreptatea si mila lui Dumnezeu n distrugerea lui Satana. Dac a
ar fost adus imediat la inexistent a, ei L-ar slujit pe Dumnezeu
din team a, si nu din iubire. Inuenta am agitorului n-ar fost cu
totul distrus a si nici spiritul de revolt a n-ar fost ndep artat cu totul.
R aului trebuia s a i se ng aduie s a ajung a la maturitate. Pentru binele
universului ntreg, de-a lungul veacurilor ve snice, Satana trebuia
s a- si dezvolte mai deplin principiile, pentru ca acuzatiile lui aduse
mpotriva guvern arii divine s a e v azute de intele create n lumina
lor adev arat a, pentru ca dreptatea si mila lui Dumnezeu, precum si
neschimbabilitatea Legii Sale s a e pentru totdeauna a sezate n afara
oric arei discutii.
R azvr atirea lui Satana urma s a e o lectie pentru univers de-a
lungul veacurilor viitoare, ca o m arturie continu a cu privire la natura
si la urm arile grozave ale p acatului. Efectul conducerii lui Satana,
urm arile ei asupra ngerilor si a oamenilor aveau s a arate care urmau
s a e roadele lep ad arii autorit atii divine. Aceasta trebuia s a dea
m arturie despre faptul c a de existenta guvern arii lui Dumnezeu si a
Legii Sale depindea bun astarea tuturor intelor pe care El le crease.
Astfel, istoria acestei experiente grozave de r azvr atire urma s a e o
ocrotire continu a pentru toate inteligentele snte, prevenindu-le s a
mai e am agite cu privire la natura f ar adelegii, s a le fereasc a de a
mai s avr si p acatul si a suferi pedeapsa pentru el.
Pn a la ncheierea luptei din ceruri, marele uzurpator a continuat
s a se ndrept ateasc a. Cnd i s-a adus la cuno stint a c a trebuia s a e
alungat din locuintele str alucite mpreun a cu toti simpatizantii lui,
atunci conduc atorul r asculat si-a manifestat cu ndr azneal a nemul-
tumirea fat a de Legea Creatorului. El si-a rearmat sustinerea c a
ngerii nu trebuiau s a e controlati, c a ei trebuiau l asati s a- si urmeze
propria voint a, care avea s a-i conduc a n mod corect. El a denuntat
rnduielile divine ca ind o restrngere a libert atii lor si a declarat
c a scopul lui era s a asigure desintarea Legii; c a, liberati de aceast a
restrictie, o stile cere sti puteau s a intre ntr-o stare de existent a mai
nalt a si mai sl avit a.
Satana mpreun a cu oastea sa au aruncat, ntr-un deplin acord,
ocara rebeliunii lor asupra lui Hristos, declarnd c a, dac a n-ar [500]
fost mustrati, nu s-ar r asculat niciodat a. Astfel, nc ap atnati si
dispretuitori n lipsa lor de loialitate, c autnd zadarnic s a r astoarne
guvernarea lui Dumnezeu, pretinznd totu si n mod batjocoritor a
victime nevinovate ale puterii opresoare, marele r azvr atit mpreun a
cu cei care-l simpatizau au fost alungati n cele din urm a din cer.
Acela si spirit care s-a ar atat n rebeliunea din cer inspir a si rebe-
liunea de pe p amnt. Satana a continuat cu oamenii acela si fel de a
proceda pe care l-a avut si fat a de ngeri. Duhul lui domne ste ast azi
n ii neascult arii. Asemenea lui, ei caut a s a ndep arteze restrictiile
Legii lui Dumnezeu si f ag aduiesc oamenilor libertatea prin c alcarea
preceptelor ei. Mustrarea p acatului treze ste nc a spiritul urii si al
mpotrivirii. Cnd soliile de avertizare ale lui Dumnezeu sunt pre-
zentate con stiintei, Satana i conduce pe oameni s a se ndrept ateasc a
si s a caute aprobarea altora pentru calea lor p ac atoas a. n loc s a- si
ndrepte gre selile, ei si manifest a indignarea fat a de cel care mustr a,
de parc a aceasta ar singura cauz a a greut atilor. Din zilele dreptului
Abel pn a n vremea noastr a, acesta este spiritul care s-a manifestat
fat a de aceia care au ndr aznit s a mustre p acatul.
Satana l-a am agit pe om la p acat prin aceea si reprezentare fals a
a caracterului lui Dumnezeu pe care o practicase n ceruri, f acndu-
L s a e privit ca aspru si tiranic. Satana l-a dus pe om n p acat
si a reu sit s a ajung a att de departe, nct s a declare c a restrictiile
nedrepte ale lui Dumnezeu au dus att la c aderea omului, ct si la
r azvr atirea lui.
Dar Cel ve snic a declarat cu privire la Sine: Domnul Dumnezeu
este un Dumnezeu plin de ndurare si milostiv, ncet la mnie, plin
de bun atate si credincio sie, care si tine dragostea pn a la mii de
neamuri de oameni, iart a f ar adelegile, r azvr atirea si p acatul, dar nu
socote ste pe cel vinovat drept nevinovat (Exodul 34,6.7).
Prin alungarea lui Satana din ceruri, Dumnezeu Si-a dat pe fat a
dreptatea si a p astrat onoarea tronului S au. Dar atunci cnd omul a
p ac atuit, supunndu-se am agirilor acestui duh dec azut, Dumnezeu a
dat dovada iubirii Sale, dndu-L pe singurul S au Fiu s a moar a pentru
neamul omenesc c azut. [501]
n isp a sire, s-a descoperit caracterul lui Dumnezeu. Argumentul
cel puternic al crucii demonstreaz a universului ntreg c a drumul
p acatului, pe care Lucifer l-a ales, nu putea pus n nici un fel pe
seama guvern arii lui Dumnezeu.
n lupta dintre Hristos si Satana, n timpul lucr arii p amnte sti
a Mntuitorului, caracterul marelui am agitor a fost demascat. Ni-
mic altceva nu l-ar putut dezr ad acina att de mult pe Satana, din
simpatia ngerilor cere sti si a ntregului univers r amas credincios,
cum a f acut-o lupta lui crunt a mpotriva Mntuitorului lumii. Hula
ndr azneat a din cererea lui, ca Hristos s a i se nchine; obr aznicia
lui ngmfat a, de a-L duce pe vrful muntelui si pe strea sina tem-
plului; intentia lui plin a de viclenie cnd I-a cerut s a Se arunce
de pe n altimea ametitoare; r autatea neadormit a cu care-L urm area
dintr-un loc n altul, inspirnd inimile preotilor si ale poporului s a
resping a iubirea Sa si, n cele din urm a, s a strige: R astigne ste-L!
R astigne ste-L!; toate acestea au provocat uimirea si indignarea
universului.
Satana a fost acela care a ndemnat lumea s a-L resping a pe Hris-
tos. Printul p acatului si-a exercitat toat a puterea si viclenia pentru
a-L distruge pe Isus; deoarece a v azut c a dragostea si mila Mntu-
itorului, simpatia si grija Lui iubitoare prezentau lumii caracterul
lui Dumnezeu, Satana a pus n discutie toate sustinerile Fiului lui
Dumnezeu si i-a folosit pe oameni ca unelte ale sale, pentru a um-
ple viata Mntuitorului de suferint a si de durere. n sel aciunea si
necinstea prin care c autase s a z ad arniceasc a lucrarea lui Isus, ura
manifestat a prin copiii neascult arii, acuzatiile lor nemiloase mpo-
triva Aceluia a c arui viat a era un exemplu de bun atate f ar a egal,
toate acestea izvorau dintr-o r azbunare profund a. Focul invidiei si al
r aut atii, mocnit pn a acum, ura si dorinta de r azbunare au izbucnit
pe Calvar mpotriva Fiului lui Dumnezeu, n timp ce tot cerul privea
ngrozit scena.
Cnd marea jertf a a fost adus a, Hristos S-a n altat la cer, refuznd
adorarea ngerilor pn a ce nu a prezentat cererea: Vreau ca acolo
unde sunt Eu, s a e mpreun a cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat
Tu (Ioan 17, 24). Atunci, cu o iubire si o putere de nedescris, a [502]
venit r aspunsul de la tronul Tat alui: Toti ngerii lui Dumnezeu, s a
I se nchine (Evrei 1, 6). Asupra lui Isus nu r am asese nici o pat a.
Umilirea Lui ind terminat a, jertfa Lui ind deplin a, I s-a dat un
nume care este mai presus de orice nume.
Vina lui Satana era acum f ar a scuz a. El si dezv aluise adev aratul
caracter de mincinos si uciga s. S-a v azut c a acela si spirit care i
inspirase pe ii oamenilor care se g aseau sub puterea lui ar fost
descoperit, dac a i s-ar ng aduit s a aib a st apnire peste locuitorii
cerului. El sustinuse c a neascultarea de Legea lui Dumnezeu ar
adus libertate si n altare; dar s-a v azut c a a avut ca urmare sclavie si
degradare.
Acuzatiile mincinoase ale lui Satana, cu privire la caracterul si
guvernarea lui Dumnezeu, au ap arut acum n adev arata lor lumin a.
El l acuzase pe Dumnezeu de n altare de Sine, atunci cnd a cerut
supunere si ascultare din partea creaturilor Sale, si declarase c a, n
timp ce Creatorul cerea lep adare de sine de la toti ceilalti, El nu
practicase jertre de sine si nu f acuse nici un sacriciu. Acum s-a
v azut c a, pentru mntuirea neamului omenesc c azut, Conduc atorul
universului f acuse sacriciul cel mai mare pe care-l putea face iu-
birea; c aci Dumnezeu era n Hristos mp acnd lumea cu Sine (2
Corinteni 5, 19). S-a mai v azut c a, n timp ce Lucifer deschisese
u sa pentru intrarea p acatului prin dorinta lui de onoare si ntietate,
Hristos, pentru a distruge p acatul, Se umilise si Se f acuse ascult ator
pn a la moarte.
Dumnezeu Si-a ar atat dezaprobarea fat a de principiile rebeliunii.
Tot cerul a v azut dreptatea Sa descoperit a att n condamnarea lui
Satana, ct si n r ascump ararea omului. Lucifer declarase c a, dac a
Legea lui Dumnezeu este de neschimbat, iar pedeapsa nu putea
nl aturat a, orice c alc ator al ei trebuia s a e pe veci lipsit de favoarea
Creatorului. El pretindea ca neamul omenesc p ac atos s a e a sezat n
afara mntuirii si prin aceasta s a e prada lui de drept. Dar moartea
lui Hristos era un argument n favoarea omului, care nu putea
nfrnt. [503]
Pedeapsa Legii a c azut peste Acela care era egal cu Dumnezeu,
iar omul avea posibilitatea s a primeasc a neprih anirea lui Hristos si,
printr-o viat a de poc aint a si de umilint a, s a biruie, a sa cum Fiul lui
Dumnezeu a triumfat asupra puterii lui Satana. A sa c a Dumnezeu
este drept si n acela si timp poate s a-l ndrept ateasc a pe acela care
crede n Isus.
Dar Hristos a venit pe p amnt nu numai s a aduc a la ndeplinire
mntuirea omului, s a sufere si s a moar a. El a venit s a vesteasc a o
lege mare si minunat a. Nu numai pentru ca locuitorii acestui p amnt
s a priveasc a Legea a sa cum ar trebui privit a, ci ca s a se demonstreze
lumilor din univers c a Legea lui Dumnezeu este de neschimbat.
Dac a cerintele ei ar putut s a e nl aturate, atunci n-ar fost nevoie
ca Fiul lui Dumnezeu s a- si dea viata ca jertf a de isp a sire pentru
c alcarea ei. Iar jertfa la care I-a ndemnat iubirea innit a pe Tat al si
pe Fiul, ca p ac ato sii s a e mntuiti, demonstreaz a ntregului univers
nimic mai putin dect acest plan de isp a sire neind sucient
c a dreptatea si mila sunt temelia Legii si guvern arii lui Dumnezeu.
n aducerea la ndeplinire a judec atii nale, se va vedea c a nu
exist a nici un motiv pentru existenta p acatului. Cnd Judec atorul a
tot p amntul l va ntreba pe Satana: De ce te-ai r azvr atit mpotriva
Mea si M-ai jefuit de supu sii mp ar atiei Mele?, initiatorul p acatului
nu va putea aduce vreo scuz a. Orice gur a va nchis a si toate o stile
r azvr atirii vor f ar a cuvnt.
Crucea de pe Calvar, n timp ce declar a Legea ca ind de ne-
schimbat, face cunoscut universului c a plata p acatului este moartea.
n strig atul de moarte al Mntuitorului S-a sfr sit, a b atut clopotul
de moarte al lui Satana. Marea lupt a care durase atta vreme s-a
hot art atunci, iar cur atirea nal a a p acatului a fost asigurat a. Fiul lui
Dumnezeu a trecut prin portile mormntului, pentru ca prin moarte
s a nimiceasc a pe acela care avea puterea mortii, pe diavolul (Evrei
2, 14). Dorinta lui Lucifer dup a n altare de sine l f acuse s a spun a:
mi voi n alta tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu.... Voi
ca Cel Preanalt. Dar Dumnezeu declar a: Te voi face ca cenu sa [504]
pe p amnt.... si niciodat a nu vei mai (Isaia 14, 13.14; Ezechiel
28, 18.19). C aci iat a, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toti cei
trufa si si toti cei r ai, vor ca miri stea; ziua care vine i va arde,
zice Domnul o stirilor, si nu le va l asa nici r ad acin a, nici ramur a
(Maleahi 4,1).
ntregul univers va martor cu privire la natura si la urm arile
p acatului. Si distrugerea lui total a, care la nceput ar provocat n-
gerilor fric a, iar lui Dumnezeu dezonoare, va ndrept ati acum iubirea
Sa si-I va restabili onoarea n fata universului intelor care- si g aseau
pl acerea s a fac a voia Sa si n a c aror inim a este Legea Sa. Niciodat a
nu va mai p acatul. Cuvntul Domnului spune: Nenorocirea nu
vine de dou a ori (Naum 1, 9). Legea lui Dumnezeu, pe care Satana
a declarat-o a un jug al robiei, va cinstit a ca lege a libert atii. O
creatiune ncercat a si trecut a prin experiente nu va mai niciodat a
ndep artat a de la supunerea fat a de Acela al c arui caracter a fost de-
plin descoperit naintea lor, ca ind iubire nep atruns a si ntelepciune
innit a. [505]
Capitolul 30 Vr ajm a sia dintre om si Satana
Vr ajm a sie voi pune ntre tine si femeie, ntre s amnta ta si
s amnta ei. Aceasta ti va zdrobi capul si tu i vei zdrobi c alciul.
(Geneza 3, 15). Sentinta divin a pronuntat a mpotriva lui Satana dup a
c aderea omului era la rndul ei o profetie, cuprinznd toate veacurile
pn a la sfrtitul timpului si prevestind marele conict care urma
s a angajeze toate rasele de oameni ce aveau s a locuiasc a pe fata
p amntului.
Dumnezeu spune: Voi pune vr ajm a sie. Aceast a vr ajm a sie
nu se arat a n mod natural. Cnd omul a c alcat Legea divin a, rea
lui a devenit p ac atoas a si el era n armonie, si nu n lupt a cu Satana.
n mod natural, nu exist a vr ajm a sie ntre omul p ac atos si ncep atorul
p acatului. Amndoi au devenit r ai prin apostazie. Cel dec azut nu- si
g ase ste odihn a niciodat a, n afar a de cazul cnd c stig a simpatie si
sprijin, f acndu-i si pe altii s a-i urmeze exemplul. Pentru motivul
acesta, ngerii c azuti si oamenii nelegiuiti se unesc ntr-o tov ar a sie
disperat a. Dac a Dumnezeu n-ar intervenit n mod deosebit, Satana
si omul s-ar unit ntr-o aliant a mpotriva cerului; si, n loc s a
nutreasc a vr ajm a sie contra lui Satana, ntreaga familie omeneasc a
s-ar unit n mpotrivire contra lui Dumnezeu.
Satana l-a dus pe om la p acat, a sa cum i-a f acut pe ngeri s a
se r azvr ateasc a, pentru a- si asigura n felul acesta colaborarea n
lupta lui mpotriva cerului. ntre el si ngerii c azuti n-a fost nici o
deosebire n ceea ce prive ste ura lor fat a de Hristos; n timp ce toate
celelalte puncte erau n discordie, ei erau strns uniti n opozitia [506]
lor contra autorit atii Conduc atorului universului. Dar cnd Satana
a auzit declaratia c a avea s a e vr ajm a sie ntre el si femeie, ntre
s amnta lui si s amnta ei, a stiut c a eforturile lui pentru a corupe
rea omeneasc a urmau s a e z ad arnicite; c a prin anumite mijloace
omul avea s a e n stare s a reziste puterii sale.
Vr ajm a sia lui Satana mpotriva neamului omenesc este aprins a
pentru c a, prin Hristos, el este obiectul iubirii si grijii lui Dumne-
zeu. El dore ste s a z ad arniceasc a planul divin pentru r ascump ararea
433
omului, ca s a arunce dezonoare asupra lui Dumnezeu, desgurnd
si ntinnd lucrarea minilor Sale; el voia s a produc a am ar aciune
n ceruri si s a umple p amntul de blestem si pustiire. Si el arat a
tot acest r au ca ind urmarea lucr arii lui Dumnezeu prin crearea
omului.
Harul pe care Hristos l s ade ste n suet este acela care creeaz a
n om vr ajm a sia contra lui Satana. F ar a acest har transformator
si aceast a putere nnoitoare, omul ar sclavul lui Satana, un rob
totdeauna gata s a mplineasc a pretentiile lui. Dar principiul nou n
suet creeaz a conict acolo unde pn a atunci fusese pace. Puterea pe
care o mp art a se ste Hristos l face pe om n stare s a reziste tiranului
si uzurpatorului. Pretutindeni unde se vede oroare fat a de p acat, n
loc de iubire fat a de el, oriunde se rezist a acestor patimi care au pus
st apnire pe suet si sunt biruite, acolo se vede efectul unui principiu
ntru totul de sus.
Antagonismul care exist a ntre spiritul lui Hristos si spiritul lui
Satana s-a dat pe fat a n modul cel mai pronuntat n felul n care
lumea L-a primit pe Isus. Iudeii au ajuns s a-L lepede nu att de mult
pentru c a a venit f ar a bog atie lumeasc a, pomp a sau grandoare. Ei
au v azut c a El detinea puterea care avea s a fac a mai mult dect s a
compenseze lipsa acestor avantaje exterioare. ns a cur atia si sntenia
lui Hristos I-au atras ura celor nelegiuiti. Viata Lui de lep adare de
sine si consacrarea Lui f ar a p acat erau o mustrare continu a pentru
un popor mndru si senzual. Aceasta a provocat vr ajm a sia mpotriva
Fiului lui Dumnezeu. Satana si ngerii cei r ai s-au unit cu oamenii
p ac ato si. Toate fortele apostaziei au conspirat mpotriva Lupt atorului
pentru adev ar. [507]
Aceea si vr ajm a sie care s-a dovedit fat a de Maestru s-a mani-
festat si fat a de urma sii lui Hristos. Toti aceia care v ad caracterul
resping ator al p acatului si cu putere de sus rezist a ispitei vor trezi cu
sigurant a ura lui Satana si a supu silor s ai. Ura fat a de principiile cele
curate ale adev arului, precum si mustrarea si prigonirea ap ar atorilor
lui vor exista atta vreme ct exist a p acat si p ac ato si. Urma sii lui
Hristos si slujitorii lui Satana nu se pot armoniza. Ru sinea crucii nu
a ncetat. Toti aceia care vor s a tr aiasc a cu evlavie n Hristos Isus
vor prigoniti (2 Timotei 3, 12).
Agentii lui Satana lucreaz a continuu sub conducerea lui pentru a
nt ari autoritatea si a cl adi mp ar atia lui n opozitie cu guvernarea lui
Vr ajm a sia dintre om si Satana 435
Dumnezeu. n scopul acesta, ei caut a s a-i am ageasc a pe urma sii lui
Hristos si s a-i abat a de la ascultarea de El. Asemenea conduc atorului
lor, ei interpreteaz a gre sit si pervertesc Scripturile pentru a- si atinge
scopul. Dup a cum Satana a ncercat s a arunce ocara asupra lui
Dumnezeu, tot a sa si agentii lui caut a s a calomnieze poporul lui
Dumnezeu. Spiritul care L-a dus pe Hristos la moarte i inspir a si pe
cei r ai s a-i nimiceasc a pe urma sii Lui. Toate acestea sunt prevestite
n acea prim a profetie: Vr ajm a sie voi pune ntre tine si femeie, ntre
s amnta ta si s amnta ei. Si aceasta va continua pn a la ncheierea
timpului.
Satana si adun a toate fortele si arunc a toat a puterea n lupt a.
De ce oare nu ntlne ste o mpotrivire mai mare? De ce soldatii lui
Hristos sunt att de adormiti si indiferenti? Pentru c a, n realitate, au
o leg atur a slab a cu Hristos; pentru c a sunt att de lipsiti de Duhul
S au. P acatul nu este pentru ei att de resping ator si de oribil cum
a fost pentru Domnul lor. Ei nu se mpotrivesc, a sa cum a f acut
Hristos, cu rezistent a hot art a si categoric a. Ei nu- si dau seama de
r aul nespus de mare si de r autatea p acatului si sunt orbiti att de
caracterul, ct si de puterea printului ntunericului. Se d a pe fat a
putin a vr ajm a sie contra lui Satana si a lucr arilor lui, pentru c a este o
lips a de cunoa stere att de mare cu privire la puterea si la r autatea
lui, ct si la marea ntindere a luptei sale mpotriva lui Hristos si
a bisericii Sale. Aici multi sunt am agiti. Ei nu stiu c a vr ajma sul
lor este un general puternic, care st apne ste mintile ngerilor r ai, [508]
si c a, prin planuri bine puse la punct si prin ma sinatii pricepute, el
lupt a mpotriva lui Hristos, pentru a mpiedica mntuirea suetelor.
Printre aceia care poart a numele de cre stini si chiar printre lucr atorii
Evangheliei, rareori se aude vreo referire la Satana, afar a poate doar
de o mentionare incidental a de la amvon. Ei trec cu vederea dovezile
activit atii si succesului lui continuu; ei neglijeaz a multele avertis-
mente cu privire la viclenia lui; ei par s a ignore chiar si existenta
lui.
n timp ce oamenii nu cunosc planurile lui, acest du sman ve-
ghetor este n orice clip a pe urmele lor. El se amestec a n toate
domeniile c aminului, pe toate str azile ora selor noastre, n biserici,
n consiliile nationale, n tribunale, ncurcnd, am agind, seducnd,
ruinnd pretutindeni suetele si trupurile b arbatilor, femeilor si copi-
ilor, distrugnd familii, sem annd ur a, concurent a, lupt a, r azvr atire,
crim a. Iar lumea cre stin a pare s a priveasc a aceste lucruri ca si cnd
Dumnezeu le-ar rnduit si trebuie s a existe.
Satana caut a continuu s a-l nving a pe poporul lui Dumnezeu,
d armnd barierele care-l despart de lume. Israelul din vechime a
fost ademenit la p acat atunci cnd s-a aventurat n asociere interzis a
cu p agnii. n acela si fel este r at acit si Israelul modern, a c arui
minte necredincioas a a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca s a
nu vad a chipul lui Dumnezeu (2 Corinteni 4, 4). Toti aceia care
nu sunt urma sii hot arti ai lui Hristos sunt slujitorii lui Satana. n
inima neren ascut a este iubire fat a de p acat si o dispozitie de a-l
hr ani si a-l scuza. Dar n inima ren ascut a este ur a fat a de p acat si o
rezistent a hot art a mpotriva lui. Cnd cre stinii aleg societatea celor
nelegiuiti si necredincio si, ei se expun ispitei. Satana se ascunde si,
pe neobservate, trage v alul lui am agitor pe ochii lor. Ei nu v ad c a o
astfel de tov ar a sie este intentionat a ca s a le produc a pagube; si dac a
devin tot mai asemenea lumii n caracter, n vorbire si n fapte, ei
ajung din ce n ce mai orbiti. [509]
Conformarea fat a de obiceiurile lumii converte ste biserica spre
lume; ea niciodat a nu converte ste lumea la Hristos. Prietenia cu
p acatul l va face n mod inevitabil s a par a mai putin resping ator.
Acela care alege s a se uneasc a cu slujitorii lui Satana n curnd nu se
va mai teme de st apnul lor. Cnd pe calea datoriei suntem adu si n
ncerc ari, a sa cum a fost Daniel la curtea mp aratului, putem siguri
c a Dumnezeu ne va ocroti; dar, dac a ne a sez am n calea ispitei, mai
curnd sau mai trziu vom c adea.
Ispititorul lucreaz a adesea cu cel mai mare succes prin aceia care
sunt cel mai putin b anuiti c a sunt sub st apnirea lui. Cei nzestrati
cu talente si educatie sunt admirati si onorati, de parc a aceste calit ati
ar putea nlocui lipsa temerii lor de Dumnezeu sau le-ar da dreptul
la favoarea Sa. Talentul si cultura sunt n ele nsele darurile lui
Dumnezeu, dar, atunci cnd acestea sunt socotite c a pot nlocui
evlavia, cnd n loc s a aduc a suetul mai aproape de Dumnezeu
l ndep arteaz a de El, atunci ele devin un blestem si o curs a. n
mintea multora predomin a p arerea c a tot ce apare ca ind curtenie
sau ranament trebuie, ntr-un anumit sens, s a-I apartin a lui Hristos.
Niciodat a n-a fost o gre seal a mai mare ca aceasta. Aceste calit ati
trebuie s a onoreze caracterul oric arui cre stin, c aci ele vor exercita o
inuent a puternic a n favoarea religiei adev arate; dar trebuie s a e
Vr ajm a sia dintre om si Satana 437
consacrate lui Dumnezeu, c aci altfel sunt o putere spre r au. Multi
b arbati cu o inteligent a cultivat a si cu maniere pl acute, care nu se
coboar a la ceea ce este n general socotit ca o fapt a imoral a, sunt
doar o unealt a lustruit a n minile lui Satana. Caracterul am agitor
si n sel ator al inuentei si al exemplului acestora face din ei ni ste
du smani mult mai periculo si pentru cauza lui Hristos dect cei care
sunt necultivati si ne stiutori.
Prin rug aciune st aruitoare si prin dependent a de Dumnezeu,
Solomon a primit ntelepciunea care a provocat uimirea si admiratia
lumii. Dar a c azut prad a ispitei atunci cnd s-a ndep artat de la
Izvorul puterii lui si a plecat, ncrezndu-se n sine. Atunci, puterile
minunate, rev arsate peste cel mai ntelept dintre regi, au f acut din el
doar un mijloc mai ecient al vr ajma sului suetelor. [510]
Cnd Satana caut a continuu s a le orbeasc a mintile fat a de acest
fapt, cre stinii s a nu uite niciodat a c a ei nu se lupt a mpotriva c arnii
si sngelui, ci mpotriva domniilor, mpotriva st apnitorilor ntuneri-
cului acestui veac, mpotriva duhurilor r aut atii care sunt n locurile
cere sti (Efeseni 6, 12). Avertizarea inspirat a str abate veacurile pn a
n timpul nostru: Fiti treji si vegheati! Pentru c a potrivnicul vostru,
diavolul, d a trcoale ca un leu care r acne ste si caut a pe cine s a n-
ghit a (1 Petru 5, 8). mbr acati-v a cu toat a arm atura lui Dumnezeu,
ca s a puteti tine piept mpotriva uneltirilor diavolului (Efeseni 6,
11).
Din zilele lui Adam si pn a n vremea noastr a, marele nostru
vr ajma s si-a exercitat puterea de a prigoni si de a distruge. El se
preg ate ste acum pentru ultima lui campanie mpotriva bisericii. Toti
aceia care caut a s a-L urmeze pe Isus vor ajunge n conict cu acest
vr ajma s nenduplecat. Cu ct cre stinul imit a Modelul divin, cu att
mai sigur va deveni o tint a a atacurilor lui Satana. Toti aceia care sunt
angajati n mod activ n lucrarea lui Dumnezeu, c autnd s a dema ste
am agirile celui r au si s a-L prezinte pe Hristos naintea oamenilor,
se vor putea uni cu m arturisirea lui Pavel, n care vorbe ste despre
slujirea lui Dumnezeu cu toat a umilinta suetului, cu multe lacrimi
si ispite.
Satana L-a atacat pe Hristos cu ispitele cele mai am agitoare si
mai cumplite, dar a fost respins de ecare dat a. Acele lupte au fost
duse n favoarea noastr a; biruintele acelea ne fac pe noi n stare s a
biruim. Hristos va da putere tuturor acelora care-L caut a. Nici un
om nu poate biruit de Satana f ar a consimt amntul lui. Ispititorul
nu are putere s a st apneasc a vointa sau s a constrng a suetul ca
s a p ac atuiasc a. El poate ntrista, dar nu poate contamina. El poate
provoca agonie, dar nu poate mnji. Faptul c a Hristos a biruit ar
trebui s a le inspire urma silor Lui curaj de a lupta b arb ate ste n lupta
mpotriva p acatului si a lui Satana. [511]
Capitolul 31 Lucrarea duhurilor rele
Leg atura dintre lumea v azut a si cea nev azut a , lucrarea
ngerilor lui Dumnezeu si lucrarea duhurilor rele sunt l amurit desco-
perite n Scripturi si sunt ntretesute cu istoria omenirii. Se vede o
tendint a crescnd a de a nu crede n existenta duhurilor rele, n timp
ce ngerii snti, care lucreaz a pentru cei care vor mo steni mntui-
rea (Evrei 1, 14), sunt priviti de multi ca duhuri ale mortilor. Dar
Scriptura nu numai c a nvat a despre existenta ngerilor, att a celor
buni, ct si a celor r ai, ci prezint a dovezi de net ag aduit c a ace stia nu
sunt duhuri desp artite de corp ale mortilor.
ngerii existau nainte de crearea omului, c aci atunci cnd au fost
puse temeliile p amntului, stelele diminetii izbucneau n cnt ari
de bucurie, si ii lui Dumnezeu scoteau strig ate de veselie (Iov 38,
7). Dup a c aderea omului, ngerii au fost trimi si s a p azeasc a pomul
vietii, si aceasta s-a petrecut nainte ca o int a omeneasc a s a murit.
ngerii sunt superiori oamenilor, c aci psalmistul spune c a omul a
fost f acut cu putin mai prejos dect ngerii (Psalmii 8, 5).
n Scriptur a ni se spune despre num arul, despre puterea si slava
intelor cere sti, despre leg atura lor cu guvernarea lui Dumnezeu,
precum si despre leg atura lor cu lucrarea de mntuire. Domnul
Si-a a sezat scaunul de domnie n ceruri; si mp ar atia Lui se ntinde
peste tot. Iar profetul spune: Am auzit glasul multor ngeri n
jurul scaunului de domnie. n prezenta mp aratului mp aratilor, ei [512]
a steapt a ngerii care sunt tari n putere, robii Lui care fac voia
Lui, care ascult a de glasul cuvintelor Lui (Psalmii 103, 19-21;
Apocalipsa 5, 11). Zece mii de ori zece mii si mii de mii erau solii
cere sti pe care i-a v azut profetul Daniel. Apostolul Pavel a declarat
c a sunt o multime nenum arat a (Daniel 7, 10; Evrei 12, 22). Ca
soli ai lui Dumnezeu, ei alearg a ca un fulger de lumin a (Ezechiel
1, 14), att de str alucitoare este slava lor si att de iute este zborul
lor. Fata ngerului care s-a ar atat la mormntul Mntuitorului era
ca lumina, iar mbr ac amintea lui era alb a ca z apada, ceea ce i-a
f acut pe p azitori s a tremure de spaim a si au r amas ca ni ste morti
439
(Matei 28, 3.4). Cnd Sanherib, asirianul cel ngmfat, L-a hulit si
L-a blestemat pe Dumnezeu si l-a amenintat pe Israel cu distrugerea,
chiar n noaptea aceea a venit ngerul Domnului si a lovit tab ara
asirienilor, omornd o sut a optzeci si cinci de mii. Si au fost uci si
toti b arbatii puternici si de valoare, conduc atorii si c apeteniile din
armata lui Sanherib. Astfel s-a ntors ru sinat n tara lui (2 Regi 19,
35; 2 Cronici 32, 21).
ngerii sunt trimi si n misiuni de har la copiii lui Dumnezeu.
Astfel, la Avraam au fost trimi si cu f ag aduinta binecuvnt arii; la
portile Sodomei, pentru a salva pe Lot cel drept de sub condamnarea
groaznic a; la Ilie, cnd era gata s a piar a de sl abiciune si de foame
n pustie; la Elisei, avnd care si cai de foc, care au nconjurat
mica cetate care era asediat a de du smani; la Daniel, cnd c auta
ntelepciune divin a la curtea regelui p agn sau cnd a fost dat prad a
leilor; la Petru, amenintat cu moartea n nchisoarea lui Irod; la
prizonierii din Filipi; la Pavel si la tovar a sii lui, n noaptea furtunii
pe mare; s a deschid a mintea lui Corneliu, pentru a primi Evanghelia;
pentru a-l trimite pe Petru cu o solie a mntuirii la acel str ain dintre
neamuri n felul acesta, ngerii snti au slujit n toate veacurile
poporului lui Dumnezeu.
Un nger p azitor este rnduit pentru ecare urma s al lui Hristos. [513]
Ace sti veghetori cere sti l ocrotesc pe cel drept de puterea celui
r au. Acest lucru l-a recunoscut Satana atunci cnd a spus: Oare
degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui
si tot ce este al lui? (Iov 1, 9,10). Instrumentul prin care Dumnezeu
l ocrote ste pe poporul S au este prezentat n cuvintele psalmistului:
ngerul Domnului t ab ar a ste n jurul celor ce se tem de El, si-i scap a
din primejdie (Psalmii 34, 7). Vorbind despre cei care cred n El,
Mntuitorul spunea: Feriti-v a s a nu def aimati nici m acar pe unul
din ace sti micuti; c aci v a spun c a ngerii lor n ceruri v ad pururea
fata Tat alui Meu (Matei 18, 10). ngerii rnduiti s a slujeasc a pentru
copiii lui Dumnezeu au totdeauna intrare n prezenta Sa.
n felul acesta, poporul lui Dumnezeu, expus puterii am agitoare
si r aut atii neadormite ale printului ntunericului si n lupta cu toate
puterile r aului, este asigurat de paza nencetat a a ngerilor cere sti.
Aceast a asigurare nu este dat a f ar a s a e nevoie. Dac a Dumnezeu
le-a dat copiilor S ai f ag aduinta harului si a ocrotirii, a f acut aceasta
pentru c a exist a forte puternice ale r aului c arora trebuie s a le fac a
Lucrarea duhurilor rele 441
fat a fortele numeroase, hot arte si neobosite ale acelor puteri si
r aut ati de care nimeni nu trebuie s a e ne stiutor sau s a nu tin a seama
de ele.
Spiritele rele, la nceput create f ar a p acat, erau egale n natur a,
putere si slav a cu intele snte, care acum sunt solii lui Dumnezeu.
Dar, c azute prin p acat, ele s-au unit pentru dezonorarea lui Dumne-
zeu si pentru distrugerea oamenilor. Unite cu Satana n r azvr atire
si aruncate din ceruri o dat a cu el, au colaborat cu el de-a lungul
veacurilor n lupta mpotriva autorit atii divine. n Scriptur a se spune
despre confederatia si despre conducerea lor, despre diferitele lor
categorii, despre inteligenta si despre viclenia lor si despre planurile
lor r aut acioase mpotriva p acii si fericirii oamenilor.
Istoria Vechiului Testament prezint a n diferite mprejur ari des-
crieri cu privire la existenta si lucrarea lor; dar duhurile rele si-au
manifestat puterea n modul cel mai izbitor, mai ales n timpul cnd [514]
Hristos a fost pe p amnt. Hristos venise s a ndeplineasc a planul n-
tocmit pentru mntuirea omului, dar Satana s-a hot art s a- si sustin a
dreptul de a st apni lumea. El reu sise s a ntemeieze idolatria n toate
p artile p amntului, n afar a de tara Palestinei. n singura tar a care nu
se supusese ispitei, Hristos a venit s a r aspndeasc a asupra oamenilor
lumina cerului. Aici si disputau suprematia dou a puteri rivale. Isus
Si-a ntins bratul iubirii, invitndu-i pe toti aceia care voiau s a g a-
seasc a iertare si pace n El. O stile ntunericului au v azut c a nu aveau
puteri nelimitate si au nteles c a, dac a misiunea lui Hristos avea s a
e ncununat a de succes, st apnirea lor avea s a se ncheie n curnd.
Satana r acnea ca un leu nl antuit si folosea puterea cu ndr azneal a
att asupra corpurilor, ct si asupra suetelor oamenilor.
Faptul c a oamenii au fost luati n st apnire de demoni este clar
ar atat n Noul Testament. Persoanele chinuite n felul acesta nu
sufereau numai de boala pricinuit a de cauze naturale. Hristos stia
perfect de bine cu cine avea de a face si recuno stea prezenta direct a
si lucrarea duhurilor rele.
Un exemplu izbitor cu privire la num arul, puterea si r autatea lor,
dar si cu privire la puterea si mila lui Hristos este dat n raportul
Scripturii referitor la vindecarea demonizatilor din Gadara. Acei
maniaci nefericiti, rupnd toate obstacolele, se zvrcoleau, f aceau
spume la gur a, turbnd de furie, umpleau v azduhul de strig atele lor,
si f aceau r au lor n si si si i puneau n primejdie pe toti aceia care
erau n jurul lor. Trupurile lor desgurate si sngernde, precum si
mintile lor r at acite prezentau o priveli ste care i convenea printului
ntunericului. Unul dintre demonii care aveau st apnire asupra su-
ferinzilor a strigat: Numele meu este legiune, c aci suntem multi
(Marcu 5, 9). n armata roman a, o legiune era format a din trei pn a
la cinci mii de oameni. Si o stile lui Satana sunt mp artite n grupe
si o singur a grup a c areia apartineau ace sti demoni num ara nu mai
putin dect o legiune.
La porunca lui Isus, duhurile rele au p ar asit victimele, l asndu-le
lini stite, supuse, inteligente si blnde la picioarele Mntuitorului.
Demonilor le-a fost ng aduit s a arunce o turm a de porci n mare; dar, [515]
pentru locuitorii Gadarei, pierderea acestora a cnt arit mai mult dect
binecuvnt arile pe care Hristos le rev arsase, a sa c a Vindec atorul
divin a fost rugat s a-i p ar aseasc a. Acesta a fost rezultatul pe care
Satana a dorit s a-l obtin a. Aruncnd vina pentru pierderea lor asupra
lui Isus, el a trezit temerile egoiste ale poporului si i-a mpiedicat
s a as-culte cuvintele Sale. Satana i acuz a continuu pe cre stini ca
ind cauza pierderii, a nenorocirii si a suferintei, n loc s a lase ca
mustrarea s a cad a asupra aceluia care o merit a asupra lui si a
agentilor lui.
Dar planurile lui Hristos n-au fost z ad arnicite. El a ng aduit ca
duhurile rele s a distrug a turma de porci, ca o mustrare pentru iudeii
care cre steau aceste animale necurate pentru c stig. Dac a Hristos nu
i-ar mpiedicat, demonii ar aruncat n mare nu numai porcii, ci
si pe p azitorii si pe proprietarii lor. Ocrotirea att a p azitorilor, ct si
a st apnilor se datorase numai puterii Sale, folosit a, din mil a, pentru
sc aparea lor. Mai mult dect att, acest eveniment a fost ng aduit
s a aib a loc pentru ca ucenicii s a poat a martori ai puterii crude
a lui Satana att asupra omului, ct si a animalelor. Mntuitorul
dorea ca urma sii S ai s a-l cunoasc a pe vr ajma sul pe care aveau s a-l
ntlneasc a, pentru a nu am agiti si biruiti de planurile lui. Voia
Sa era, de asemenea, ca oamenii din regiunea aceea s a vad a puterea
Sa de a rupe robia lui Satana si de a-i elibera pe captivi. Iar cnd
Isus nsu si avea s a plece, b arbatii aceia eliberati ntr-un mod att de
minunat r amneau s a vesteasc a mila Binef ac atorului lor.
n Scripturi mai sunt redate si alte mprejur ari asem an atoare.
Fiica femeii siro-feniciene era chinuit a grozav de un demon, pe
care Isus l-a alungat prin Cuvntul S au (Marcu 7, 26-30). Unul
Lucrarea duhurilor rele 443
st apnit de un demon, orb si mut (Matei 12, 22); un tn ar care
avea un duh mut, care deseori l arunca n foc, si n ap a, pentru
a-l distruge (Marcu 9, 17-27); demonizatul care era chinuit de
un duh al unui demon necurat (Luca 4, 33-36) a tulburat lini stea
Sabatului n sinagoga din Capernaum toti ace stia au fost vindecati
de Mntuitorul milostiv. Aproape n ecare mprejurare, Hristos S-a [516]
adresat demonului ca unei inte inteligente, poruncindu-i s a ias a
din victim a si s a nu o mai chinuiasc a. nchin atorii de la Capernaum,
v aznd marea Sa putere, au fost uimiti si vorbeau ntre ei, spunnd:
Ce nseamn a lucrul acesta? El porunce ste cu st apnire si cu putere
duhurilor necurate si ele ies afar a! (Luca 4, 36).
Cei posedati de duhuri rele sunt de obicei reprezentati ca ind
ntr-o stare de mare suferint a; cu toate acestea, sunt si exceptii de
la aceast a regul a. Pentru a avea putere supranatural a, unii primeau
inuenta satanic a. Ace stia, desigur, nu aveau lupte cu demonii. Din
aceast a categorie erau aceia care aveau duhul ghicirii Simon
magul, Elima vr ajitorul si femeia aceea care s-a luat dup a Pavel si
Sila la Filipi.
Nimeni nu se g ase ste ntr-o primejdie mai mare din partea in-
uentei spiritelor rele dect aceia care, netinnd seama de m arturia
direct a si ndestul atoare a Scripturilor, neag a existenta si lucrarea
celui r au si a ngerilor lui. Atta vreme ct suntem n necuno stint a
cu privire la siretlicurile lui, ele au un c stig aproape de necrezut;
multi iau seama la sugestiile lor, n timp ce cred c a urmeaz a ndem-
nul propriei ntelepciuni. Pentru motivul acesta, pe m asur a ce ne
apropiem de ncheierea timpului, cnd Satana va lucra cu cea mai
mare putere pentru a am agi si a distruge, el r aspnde ste pretutindeni
credinta c a nu exist a. Aceasta este metoda lui de a se ascunde pe
sine si modul lui de lucru.
De nimic nu se teme att de mult marele am agitor ca de faptul
c a i vom cunoa ste planurile. Si-a ascuns att de bine adev aratul
caracter si scopurile, nct a f acut s a e reprezentat n a sa fel ca
s a nu provoace nici o emotie deosebit a n afar a de batjocur a sau
nemultumire. i place s a e descris ca o int a caraghioas a sau ca o
int a resping atoare, jum atate animal si jum atate om. i place s a- si
aud a numele folosit n glum a si batjocur a de c atre aceia care se
socotesc inteligenti si cunosc atori. [517]
Tocmai pentru c a s-a deghizat cu o iscusint a des avr sit a se re-
pet a att de des ntrebarea: Poate exista cu adev arat o astfel de
int a? Dovada succesului s au este faptul c a teoriile care socotesc o
minciun a cele mai l amurite Testimonies ale Scripturilor sunt att de
unanim primite n lumea religioas a. Si datorit a faptului c a Satana
poate st apni foarte u sor mintile acelora care nu- si dau seama de
inuenta lui, Cuvntul lui Dumnezeu ne d a att de multe exemple
cu privire la lucrarea lui ruin atoare, descoperindu-ne puterile lui
ascunse si, n felul acesta, punndu-ne n gard a mpotriva atacurilor
lui.
Puterea si r autatea lui Satana si a o stirii lui ne-ar putea ngrozi
cu adev arat, dac a n-am g asi ocrotire si sc apare n puterea cu mult
mai mare a R ascump ar atorului nostru. Ne asigur am casele cu ncu-
ietori si cu z avoare, pentru a ne ap ara proprietatea si viata de oameni
nelegiuiti; dar rareori ne gndim la ngerii cei r ai care caut a continuu
intrare la noi si mpotriva atacurilor c arora, n puterea noastr a, nu
avem nici o metod a de ap arare. Dac a le ng aduim, ei ne pot lua
mintea, pot produce dezordine si suferint a n trupurile noastre, ne
pot distruge propriet atile si viata. Singura lor bucurie o g asesc n
nenorocire si distrugere. Grozav a este starea acelora care se mpo-
trivesc cerintelor divine si se supun ispitelor lui Satana, pn a cnd
Dumnezeu i las a sub st apnirea duhurilor rele. Dar aceia care l
urmeaz a pe Hristos sunt totdeauna siguri sub grija Lui ocrotitoare.
ngerii care sunt tari n putere sunt trimi si din cer s a-i p azeasc a. Cel
nelegiuit nu poate trece de paza pe care Dumnezeu a pus-o n jurul
poporului S au. [518]
Capitolul 32 Cursele lui Satana
Marea lupt a dintre Hristos si Satana , care a fost dus a
aproape sase mii de ani, se va ncheia n curnd, astfel nct cel r au
si dubleaz a eforturile pentru a nimici lucrarea lui Hristos n favoarea
omului, ca s a prind a suete n cursele lui. Scopul lui este acela de
a-i tine pe oameni n ntuneric si n nepoc aint a, pn a cnd mijlocirea
Mntuitorului se ncheie si nu va mai jertf a pentru p acat.
Cnd nu se depune nici un efort deosebit pentru a rezista puterii
sale si cnd nep asarea predomin a n biseric a si n lume, Satana nu
este ngrijorat; c aci nu este n primejdie s a-i piard a pe aceia pe care-i
duce robi dup a voia lui. Dar atunci cnd atentia este atras a c atre
lucrurile ve snice, iar suetele ntreab a: Ce s a fac ca s a u mntuit?,
el este la lucru, c autnd s a opun a puterea lui puterii lui Hristos si s a
contracareze inuenta Duhului Sfnt.
Scripturile raporteaz a c a, ntr-o mprejurare cnd ngerii lui Dum-
nezeu au venit naintea Domnului, a venit si Satana n mijlocul lor
(Iov 1, 6), nu pentru ca s a se nchine naintea mp aratului ve snic,
ci ca s a- si continue planurile rele mpotriva celor neprih aniti. Cu
acela si scop vine el si n adunare, atunci cnd oamenii se adun a
pentru a se nchina lui Dumnezeu. Cu toate c a este ascuns vederii
noastre, el lucreaz a cu toat a puterea pentru a st apni mintile nchi-
n atorilor. Asemenea unui general iscusit, el si face planurile mai
dinainte. Cnd l vede pe solul lui Dumnezeu cercetnd Scripturile,
el ia not a de subiectul care va prezentat naintea poporului. Apoi [519]
si folose ste toat a viclenia si dib acia pentru a controla mprejur arile,
astfel nct solia s a nu ajung a la aceia pe care-i am age ste chiar n
problema prezentat a. Acela care are cea mai mare nevoie de averti-
zare va solicitat ntr-o problem a care cere prezenta lui sau, prin alte
mijloace, va mpiedicat s a asculte cuvintele care ar fost pentru
el ca un miros de viat a spre viat a.
Satana i vede pe slujitorii lui Dumnezeu mpov arati datorit a
ntunericului spiritual, care nv aluie poporul. El aude rug aciunile lor
st aruitoare pentru har si putere divin a, pentru a rupe vraja indiferen-
445
tei, a neglijentei si a indolentei. Atunci, cu un zel nou, si folose ste
priceperea. El i ispite ste pe oameni n leg atur a cu ng aduirea ape-
titului sau cu alte forme ale ng aduintei de sine si n felul acesta le
amorte ste simturile, ca ei s a nu mai aud a lucrurile pe care au o att
de mare nevoie s a le nvete.
Satana stie bine c a toti aceia pe care i poate duce la neglijarea
rug aciunii si a cercet arii Scripturilor vor nvin si de atacurile lui.
De aceea n ascoce ste orice plan posibil pentru a preocupa mintea.
Totdeauna a existat o categorie de oameni care m arturisesc c a sunt
evlavio si, dar care, n loc s a nainteze n cunoa sterea adev arului,
si fac o religie din c autarea gre selilor de caracter sau ale credintei
la aceia pe care nu-i agreeaz a. Ace stia sunt mna dreapt a a lui
Satana. Prtorii fratilor nu sunt putini si sunt totdeauna activi atunci
cnd Dumnezeu este la lucru, iar slujitorii Lui i aduc o nchinare
adev arat a. Ei vor da un alt sens fals cuvintelor si faptelor acelora
care iubesc si ascult a adev arul. i vor nf ati sa pe cei mai st aruitori, pe
cei mai zelo si si mai smeriti slujitori ai lui Hristos ca ind am agiti
sau am agitori. Lucrarea lor este s a reprezinte gre sit motivele oric arei
fapte nobile si cinstite, s a pun a n circulatie insinu ari si s a trezeasc a
ndoiala n mintea celor f ar a experient a. Pe orice cale posibil a, ei
vor c auta s a determine ca tot ce este curat si neprih anit s a e privit
ca nebunie si am agire.
Dar nimeni nu trebuie s a e am agit cu privire la ei. Se poate
vedea cu u surint a ai cui copii sunt, al cui exemplu l urmeaz a si [520]
lucrarea cui o fac. i veti cunoa ste dup a roadele lor (Matei 7,
16). Calea lor se aseam an a cu a lui Satana, calomniatorul veninos,
prtorul fratilor no stri (Apocalipsa 12, 10).
Marele am agitor are multi agenti, gata s a prezinte tot felul de
r at aciri pentru a prinde suetele n curs a r at aciri preg atite pentru
a se potrivi diferitelor gusturi si capacit ati ale acelora pe care vrea
s a-i duc a la ruin a. Planul lui este de a aduce n biseric a elemente
nesincere, neren ascute, care vor ncuraja ndoiala si necredinta, si s a-
i mpiedice pe toti aceia care doresc s a vad a lucrarea lui Dumnezeu
naintnd, ca s a avanseze o dat a cu ea. Multi dintre aceia care nu au
o credint a adev arat a n Dumnezeu sau n Cuvntul S au sustin unele
principii ale adev arului si sunt considerati cre stini si n felul acesta li
se d a posibilitatea s a- si strecoare propriile r at aciri ca ind nv at aturi
ale Scripturii.
Cursele lui Satana 447
A sustine c a nu are nici o important a ce cred oamenii este una
dintre am agirile cele mai ascunse ale lui Satana. El stie c a adev arul
primit n iubire snte ste suetul primitorului, de aceea el caut a f ar a
ncetare s a aduc a n locul lui teorii false, fabule sau o alt a evan-
ghelie. nc a de la nceput, slujitorii lui Dumnezeu au avut de luptat
mpotriva nv at atorilor r at aciti, nu numai pentru c a erau oameni plini
de vicii, ci si pentru c a strecurau r at aciri fatale pentru suet. Ilie,
Ieremia, Pavel s-au mpotrivit cu hot arre si f ar a team a acelora care
i ab ateau pe oameni de la Cuvntul lui Dumnezeu. Acele persoane
cu vederi liberale, care socotesc o credint a religioas a corect a ca
ind neimportant a, nu se bucur a de nici o atentie din partea acestor
ap ar atori snti ai adev arului.
Interpretarea supercial a si fantezist a a Scripturii, precum si
nenum aratele teorii contradictorii cu privire la credinta religioas a,
care se g asesc n lumea cre stin a, sunt lucrarea vr ajma sului nostru
care caut a s a ncurce mintile, astfel ca ele s a nu mai deosebeasc a
adev arul. Iar nentelegerea si desp artirea care exist a ntre bisericile
cre stin at atii se datoreaz a n mare m asur a obiceiului predominant de
a denatura Scripturile, pentru a sustine o teorie favorit a. n loc s a
studieze Cuvntul lui Dumnezeu cu atentie, cu inima umilit a pentru
a obtine o cunoa stere a vointei Sale, multi caut a numai s a descopere
ceva ciudat sau original. [521]
Pentru a sustine nv at aturile r at acite sau practicile necre stine sti,
unii se opresc asupra unor pasaje ale Scripturii desp artite de context,
citind jum atate dintr-un singur verset, pentru a- si dovedi punctul de
vedere, atunci cnd restul ar putea ar ata c a ntelesul este cu totul
altul. Cu viclenia sarpelui, se ascund n spatele declaratiilor f ar a
leg atur a ntre ele, construite pentru a urma dorintele lor re sti. n
felul acesta, multi pervertesc Cuvntul lui Dumnezeu. Altii, care au
o imaginatie activ a, se opresc asupra simbolurilor si gurilor din
Sntele Scripturi, le interpreteaz a pentru a se potrivi fanteziei lor,
netinnd seama de m arturia Scripturii care este propriul interpret, si
dup a aceea prezint a aceste capricii ca ind nv at aturile Bibliei.
Atunci cnd se studiaz a Scripturile f ar a un spirit de rug aciune,
umil si gata s a primeasc a nv at atur a, att pasajele cele mai simple si
mai l amurite, ct si cele mai grele vor denaturate n ntelesul lor
adev arat. Conduc atorii papali aleg p arti din Scriptur a care slujesc cel
mai bine scopurilor lor, le interpreteaz a, pentru a-i sustine, si dup a
aceea le prezint a poporului, n timp ce interzic privilegiul de a studia
Biblia si de a ntelege adev arurile ei snte. ntreaga Biblie trebuie
dat a oamenilor exact a sa cum se prezint a ea. Ar fost mai bine
pentru ei s a nu nv atat din Biblie deloc dect s a le e interpretate
gre sit nv at aturile Scripturii.
Biblia a fost dat a cu scopul de a o c al auz a pentru toti aceia
care doresc s a cunoasc a voia F ac atorului lor. Dumnezeu le-a dat
oamenilor cuvntul cel sigur al profetiei; ngerii si nsu si Hristos au
venit s a-i descopere lui Daniel si lui Ioan lucrurile care aveau s a se
ntmple n curnd. Aceste probleme importante, care au de-a face
cu mntuirea noastr a, n-au fost l asate nv aluite de mister. Ele n-au
fost descoperite ca s a ncurce si s a r at aceasc a pe cercet atorul sincer
dup a adev ar. Domnul spunea prin profetul Habacuc: Scrie viziunea
si explic-o ... ca s a se poat a citi u sor (Habacuc 2, 2). Cuvntul lui
Dumnezeu este l amurit pentru toti aceia care l studiaz a cu o inim a
plin a de rug aciune. Orice suet sincer va veni la lumina adev arului.
Lumina este sem anat a pentru cel drept (Psalmii 97, 11). Si nici o [522]
biseric a nu poate nainta n sntenie, dac a membrii ei nu caut a cu
st aruint a dup a adev ar ca dup a o comoar a ascuns a.
Prin strig atul: Tolerant a! oamenii sunt orbiti fat a de planurile
vr ajma sului lor, n timp ce el lucreaz a tot timpul, neab atut, la mplini-
rea scopului s au. Dac a reu se ste s a nlocuiasc a Biblia cu speculatiile
omene sti, Legea lui Dumnezeu este pus a deoparte, iar bisericile sunt
sub robia p acatului, n timp ce pretind c a sunt libere.
Pentru multi, cercet arile stiintice au devenit un blestem. Dum-
nezeu a ng aduit ca un potop de lumin a s a se reverse peste lume
prin descoperirile din stiint a si din art a; dar chiar cele mai luminate
minti, dac a nu sunt c al auzite de Cuvntul lui Dumnezeu n cercet a-
rile lor, se r at acesc n ncerc arile de a cerceta leg aturile dintre stiint a
si revelatie.
Cuno stinta omeneasc a a lucrurilor materiale si spirituale este
partial a si nedes avr sit a; de aceea, multi nu sunt n stare s a pun a de
acord vederile lor cu privire la stiint a cu declaratiile Scripturii. Multi
accept a simplele teorii si speculatii ca fapte stiintice si socotesc c a
Scriptura trebuie probat a prin nv at aturile stiintei pe nedrept numite
astfel (1 Timotei 6, 20). Creatorul si lucr arile Sale sunt dincolo
de ntelegerea lor; si pentru c a nu pot explica acestea prin legile
naturale, istoria biblic a este socotit a ca neind demn a de ncredere.
Aceia care se ndoiesc de autenticitatea rapoartelor din Vechiul si
Noul Testament prea adesea fac un pas mai departe si se ndoiesc de
existenta lui Dumnezeu si atribuie naturii puterea innit a. P ar asindu-
si ancora, sunt l asati s a se loveasc a de stncile necredintei.
n felul acesta, multi se r at acesc de la credint a si sunt am agiti
de cel r au. Oamenii au ncercat s a e mai ntelepti dect Creatorul
lor; lozoa omeneasc a a ncercat s a cerceteze si s a explice taine
care nu vor niciodat a descoperite n decursul veacurilor ve snice.
Dac a oamenii ar cerceta si ar ntelege ceea ce Dumnezeu a f acut
cunoscut despre Sine, ar avea o a sa viziune despre slava, maiestatea
si puterea lui Iehova, nct si-ar da seama de propria nimicnicie si ar [523]
multumiti cu ceea ce le-a fost descoperit lor si copiilor lor.
Capodopera am agirilor lui Satana este aceea de a tine mintea
oamenilor n cercetarea si emiterea de ipoteze despre lucrurile pe
care Dumnezeu nu le-a descoperit si pe care El nu intentioneaz a ca
noi s a le ntelegem. Din cauza aceasta si-a pierdut Lucifer locul din
ceruri. El a ajuns nemultumit, deoarece nu i-au fost ncredintate pla-
nurile ascunse ale lui Dumnezeu, iar el a dispretuit ceea ce-i fusese
descoperit cu privire la propria lucrare n pozitia important a ce-i
fusese ncredintat a. Trezind aceea si nemultumire si n ceilalti ngeri
de sub conducerea lui, i-a dus la c adere. Acum el caut a s a imprime n
mintea oamenilor acela si spirit si s a-i fac a s a dispretuiasc a poruncile
directe ale lui Dumnezeu.
Aceia care nu vor s a primeasc a adev arurile Bibliei, clare si t ai-
oase, caut a necontenit povestiri pl acute, care s a le lini steasc a con-
stiinta. Cu ct nv at aturile prezentate sunt mai putin spirituale, cer
mai putin a umilint a si lep adare de sine, cu att mai mare este fa-
voarea cu care sunt primite. Aceste persoane si njosesc puterile
intelectuale pentru a sluji dorintelor lor re sti. Fiind prea ntelepti,
dup a p arerea lor, pentru a cerceta Scripturile cu inima umilit a si cu
rug aciune st aruitoare pentru c al auzirea divin a, ei nu au nici un scut
mpotriva am agirii. Satana este gata s a mplineasc a dorinta inimii si
plaseaz a am agirile lui n locul adev arului. Aceasta a fost calea prin
care papalitatea si-a c stigat puterea asupra mintilor oamenilor, iar
protestantii merg pe aceea si cale, respingnd adev arul, deoarece el
implic a o cruce. Toti aceia care neglijeaz a Cuvntul lui Dumnezeu,
pentru a studia avantajul material si diplomatia ca metod a de lucru,
ca s a nu e n contradictie cu lumea, vor l asati s a primeasc a r at a-
cirea cea mai condamnabil a ca ind adev ar religios. Toate formele
de r at acire ce pot imaginate vor primite de aceia care resping
adev arul de bun avoie. Cel care prive ste cu oroare la o am agire va
primi cu drag a inim a o alta. Apostolul Pavel, vorbind despre aceia
care n-au primit dragostea adev arului ca s a e mntuiti, declar a:
Din aceast a pricin a,Dumnezeu le trimite o lucrare de r at acire, ca [524]
s a cread a o minciun a: pentru ca toti cei ce n-au crezut adev arul,
ci au g asit pl acere n nelegiuire, s a e osnditi (2 Tesaloniceni 2,
10-12). Cu o astfel de avertizare n fat a, avem datoria s a veghem la
nv at aturile pe care le primim.
Printre mijloacele cele mai eciente ale marelui am agitor, sunt
nv at aturile false si minunile neadev arate ale spiritismului. Sub apa-
renta unui nger de lumin a, el si ntinde plasele acolo unde se b a-
nuie ste mai putin. Dac a oamenii ar studia Cartea lui Dumnezeu cu
rug aciune st aruitoare pentru a o ntelege, n-ar l asati n ntuneric, ca
s a primeasc a nv at aturi r at acite. Dar, pentru c a ei resping adev arul,
cad prad a am agirii.
O alt a r at acire primejdioas a este nv at atura care neag a dumne-
zeirea lui Hristos, pretinznd c a n-a existat nainte de venirea Lui
n lume. Aceast a teorie este primit a favorabil de o mare categorie
de credincio si care pretind a crede Biblia, dar ea contrazice n mod
direct declaratiile l amurite ale Mntuitorului nostru, cu privire la
leg atura Sa cu Tat al, la caracterul S au divin si la preexistenta Sa.
Acestea nu pot sustinute f ar a o deformare cu totul nesigur a a Scrip-
turilor. El nu numai c a diminueaz a importanta conceptiilor omului
referitoare la lucrarea de mntuire, dar submineaz a credinta n Bi-
blie ca o descoperire de la Dumnezeu. n timp ce aceasta o face mai
primejdioas a, ea devine si mai greu de ntmpinat. Dac a oamenii
leap ad a m arturia Scripturilor inspirate cu privire la dumnezeirea
lui Hristos, este zadarnic s a discut am aceast a problem a cu ei, c aci
nici un argument, orict de categoric ar , nu-i va convinge. Omul
resc nu prime ste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, c aci, pentru el,
sunt o nebunie; si nici nu le poate ntelege, pentru c a trebuie jude-
cate duhovnice ste (1 Corinteni 2, 14). Nimeni dintre aceia care
sustin aceast a r at acire nu poate avea o conceptie adev arat a despre
caracterul si misiunea lui Hristos sau cu privire la marele plan al lui
Dumnezeu pentru mntuirea omului.
O alt a r at acire subtil a si primejdioas a, care se r aspnde ste cu
repeziciune, este credinta c a Satana nu exist a ca int a personal a
si c a numele lui este folosit n Scripturi numai pentru a prezenta
gndurile si dorintele rele ale omului. [525]
nv at atura, att de r aspndit a de la amvoanele de ast azi, c a a
doua venire a lui Hristos nseamn a venirea Sa la ecare n parte la
moarte este un plan de a devia mintile oamenilor de la venirea Sa
personal a pe norii cerului. Timp de ani de zile, Satana a spus: Iat a-L
n c am arut a (Matei 24, 23-26); si multe suete au fost pierdute prin
primirea acestei am agiri.
ntelepciunea omeneasc a mai nvat a c a rug aciunea nu este esen-
tial a. Oamenii de stiint a pretind c a nu poate exista un r aspuns real la
rug aciune; c a aceasta ar o nc alcare a legilor naturii, o minune, si
c a minuni nu exist a. Universul, spun ei, este guvernat de legi xe si
chiar Dumnezeu nu poate face nimic mpotriva acestor legi. n felul
acesta, ei l reprezint a pe Dumnezeu ca ind legat de propriile legi
ca si cnd actiunea unei legi divine ar exclude libertatea divin a.
O astfel de nv at atur a este contrar a m arturiei Scripturii. N-au fost
f acute minuni de c atre Hristos si apostolii S ai? Acela si Mntuitor
milostiv tr aie ste si ast azi si este tot att de binevoitor s a asculte
rug aciunea credintei ca atunci cnd a tr ait vizibil printre oameni.
Naturalul colaboreaz a cu supranaturalul. Este o parte din planul lui
Dumnezeu s a ne dea, ca r aspuns la rug aciunea credintei, ceea ce nu
ne-ar da dac a n-am cere n felul acesta.
Nenum arate sunt nv at aturile r at acite si ideile am agitoare, care
sunt la mod a n bisericile cre stin at atii. Este peste putint a s a apreciem
urm arile rele ale ndep art arii uneia dintre pietrele de hotar stabilite de
Cuvntul lui Dumnezeu. Cei putini care se aventureaz a s a fac a acest
lucru ncep cu lep adarea unui singur adev ar. Majoritatea continu a
s a ndep arteze unul dup a altul principiile adev arului, pn a devin n
realitate necredincio si.
R at acirile teologiei populare au condus multe suete la scepti-
cism, care altfel ar fost credincioase Scripturii. Este cu neputint a
ca cineva s a primeasc a nv at aturi care ncalc a simtul s au de dreptate,
de mil a si de bun atate; si pentru c a aceste r at aciri sunt prezentate ca
ind nv at aturile Bibliei, oamenii refuz a s a accepte chiar Cuvntul
lui Dumnezeu.
Acesta este obiectivul pe care Satana caut a s a-l realizeze. [526]
El nu dore ste nimic mai mult dect s a distrug a ncrederea n
Dumnezeu si n Cuvntul S au. Satana st a n fruntea marii armate
de ndoielnici si lucreaz a cu toat a puterea pentru a n sela suetele
s a intre n rndurile lui. Este la mod a s a te ndoie sti. Exist a o mare
categorie de oameni care privesc Cuvntul lui Dumnezeu cu nen-
credere pentru acela si motiv pentru care a fost privit si Autorul lui
pentru c a el mustr a si condamn a p acatul. Aceia care nu vor s a asculte
de cerintele lui ncearc a s a-i distrug a autoritatea. Ei citesc Biblia
sau ascult a nv at aturile ei, a sa cum sunt prezentate de la amvoanele
snte, numai pentru a g asi gre seli n Scriptur a sau n predic a. Nu
putini ajung necredincio si pentru c a se ndrept atesc sau se scuz a
pentru neglijarea datoriei. Altii adopt a principii sceptice din mndrie
si nep asare. Prea iubitori de comoditate pentru a se evidentia prin
ndeplinirea unui lucru vrednic de cinste, care cere efort si lep adare
de sine, ei doresc s a- si asigure reputatia unei nte-lepciuni superi-
oare, criticnd Biblia. Exist a multe lucruri pe care mintea m arginit a,
neluminat a de ntelepciunea divin a, nu le poate ntelege; si n felul
acesta g asesc ocazia s a critice. Sunt multi care par s a cread a c a este
o virtute s a stea de partea necredintei, a scepticismului si a ndoielii.
Dar, sub o aparent a de nevinov atie, se va vedea c a ace stia sunt mnati
de ncredere n sine si de mndrie. Multi se delecteaz a cnd g asesc
n Scripturi ceva care ncurc a mintea altora. La nceput, unii critic a
si judec a gre sit numai de dragul contrazicerii. Ei nu- si dau seama
c a n felul acesta se ncurc a n cursa p as ararului. Dar, dup a ce si-au
exprimat pe fat a necredinta, simt c a trebuie s a- si mentin a pozitia.
Astfel, se unesc cu cei nelegiuiti si si nchid portile paradisului.
Dumnezeu a dat, n Cuvntul S au, suciente dovezi cu privire la
caracterul S au divin. Marile adev aruri care au de-a face cu mntuirea
noastr a sunt prezentate clar. Cu ajutorul Duhului Sfnt, care este
f ag aduit tuturor acelora care caut a cu sinceritate, orice om poate [527]
ntelege aceste adev aruri pentru sine. Dumnezeu le-a dat oamenilor
o temelie puternic a, pe care s a- si a seze credinta.
Cu toate acestea, mintile m arginite ale oamenilor nu sunt n stare
s a nteleag a deplin planurile si scopurile Celui innit. Niciodat a
nu-L vom putea descoperi pe Dumnezeu doar prin cercetare. Nu
trebuie s a ncerc am s a ridic am, cu o mn a ndr azneat a, cortina n
spatele c areia El si ascunde maiestatea. Apostolul exclam a: Ct de
nep atrunse sunt judec atile Lui si ct de nentelese sunt c aile Lui!
(Romani 11, 33). Putem ntelege att de mult procedeele Sale cu
noi si motivele care-L determin a, nct putem vedea iubirea si mila
Sa nem arginit a, unite cu puterea Sa innit a. Tat al nostru din ceruri
rnduie ste totul cu ntelepciune si n dreptate, iar noi nu putem
nemultumiti si nencrez atori, ci trebuie s a ne plec am n supunere
plin a de respect. El ne va descoperi din planurile Sale att ct este
bine pentru noi s a cunoa stem, iar mai departe s a ne ncredem n
mna care este atotputernic a si n inima care este plin a de iubire.
Cu toate c a Dumnezeu ne-a dat dovezi ndestul atoare pentru
credint a, El nu va ndep arta toate motivele pentru necredint a. Toti
aceia care caut a crlige de care s a- si agate ndoielile le vor g asi. Iar
aceia care refuz a s a primeasc a si s a asculte Cuvntul lui Dumnezeu,
pn a cnd orice obiectie a fost ndep artat a si pn a cnd nu mai este
nici o ocazie de ndoial a, nu vor veni niciodat a la lumin a.
Nencrederea n Dumnezeu este manifestarea natural a a unei
inimi neren ascute, care este n vr ajm a sie cu El. Dar credinta este
inspirat a de Duhul Sfnt si ea va odr asli numai dac a este alimentat a.
Nici un om nu poate deveni puternic n credint a f ar a un efort hot art.
Necredinta cre ste cnd este ncurajat a; si dac a oamenii, n loc s a
st aruie asupra dovezilor pe care Dumnezeu le-a dat pentru a le
sustine credinta, si ng aduie s a pun a la ndoial a si s a critice, vor
constata c a ndoielile lor devin mai puternice.
Dar aceia care se ndoiesc de f ag aduintele lui Dumnezeu si nu
cred asigur arile harului S au l dezonoreaz a, iar inuenta lor, n loc
s a-i atrag a si pe altii la Hristos, tinde s a-i ndep arteze de El. Ei sunt [528]
ca ni ste pomi neroditori, care si ntind ramurile umbroase departe,
ndep artnd lumina soarelui de la celelalte plante si f acndu-le s a se
ve stejeasc a si s a moar a sub umbra lor rece. Lucrarea vietii acestora
va ca o m arturie nencetat a mpotriva lor. Ei seam an a semintele
ndoielii si ale scepticismului si vor recolta un seceri s care nu d a
gre s.
Exist a doar un singur drum de urmat pentru aceia care doresc
cu sinceritate s a e eliberati de ndoieli. n loc s a pun a la ndoial a
si s a critice ceea ce nu nteleg, s a ia seama mai degrab a la lumina
care str aluce ste deja asupra lor si vor primi o lumin a mai mare. S a
ndeplineasc a toate datoriile care au fost claricate ntelegerii lor si
vor n stare s a le nteleag a si s a le ndeplineasc a si pe acelea de
care se ndoiesc acum.
Satana poate prezenta o contrafacere att de asem an atoare cu
adev arul, nct i am age ste pe aceia care se las a s a e am agiti, care
doresc s a evite lep adarea de sine si sacriciul cerut de adev ar; dar
este cu neputint a pentru el s a tin a n puterea sa un suet care dore ste
cu sinceritate, cu orice pret, s a cunoasc a adev arul. Hristos este ade-
v arul si lumina care lumineaz a pe orice om venind n lume (Ioan
1, 9). Duhul adev arului a fost trimis s a-i c al auzeasc a pe oameni n
tot adev arul. Si prin autoritatea Fiului lui Dumnezeu este declarat:
C autati si veti g asi. Dac a vrea cineva s a fac a voia Sa, va ajunge
s a cunoasc a nv at atura (Matei 7, 7; Ioan 7, 17).
Urma sii lui Hristos cunosc putin din comploturile pe care Satana
si o stile sale le urzesc mpotriva lor. Dar Acela care st a n ceruri
va conduce toate aceste planuri pentru ndeplinirea scopurilor Sale
mai profunde. Dumnezeu ng aduie ca poporul S au s a e supus
chinului nemilos al ispitei, nu pentru c a are pl acere de necazurile
si suferintele lor, ci pentru c a acest procedeu este esential pentru
biruinta lor nal a. El n-ar putea, potrivit cu slava Sa, s a-i ocroteasc a
de ispit a; c aci scopul ncerc arii este s a-i preg ateasc a s a reziste tuturor
ispitelor celui r au. [529]
Nici oamenii nelegiuiti si nici ngerii r ai nu pot mpiedica lucra-
rea lui Dumnezeu sau alunga prezenta Sa de la copiii S ai, dac a ei
doresc, cu inimi supuse si zdrobite, s a- si m arturiseasc a si s a ndep ar-
teze p acatele si n credint a s a cear a mplinirea f ag aduintelor Sale.
Fiec arei ispite, ec arei inuente mpotrivitoare, pe fat a sau ascuns a,
i se poate rezista nu prin putere, nici prin t arie, ci prin Duhul Meu,
zice Domnul o stirilor (Zaharia 4, 6).
Ochii Domnului sunt peste cei neprih aniti si urechile Lui iau
aminte la rug aciunile lor.... Si cine v a va face r au, dac a sunteti plini
de rvn a pentru bine? (1 Petru 3, 12.13). Cnd Balaam, ispitit de
f ag aduinta unei r aspl atiri bogate, a folosit descntecul mpotriva lui
Israel si, prin jertfele aduse Domnului, a c autat s a invoce blestemul
asupra poporului S au, Duhul Domnului i-a interzis r aul pe care a
vrut s a-l rosteasc a si Balaam a fost obligat s a exclame: Cum s a
blestem eu pe cel ce nu-l blestem a Dumnezeu? Cum s a defaim eu
pe cel ce nu-l defaim a Domnul?... O, de a s muri de moartea celor
neprih aniti si sfr situl meu s a e ca al lor! Cnd a fost din nou
adus a jertfa, profetul nelegiuit a declarat: Iat a c a am primit porunc a
s a binecuvntez. Da, El a binecuvntat, si eu nu pot ntoarce. El
nu vede nici o f ar adelege n Iacov. Nu vede nici o r autate n Israel.
Domnul, Dumnezeul lui, este cu el. El este mp aratul lui, veselia
lui.... Descntecul nu poate face nimic mpotriva lui Iacov. Nici
vr ajitoria mpotriva lui Israel. Acum se poate spune despre Iacov
si Israel: Ce lucruri mari a f acut Dumnezeu! Totu si, pentru a
treia oar a, altarele au fost din nou ridicate, iar Balaam a ncercat
s a rosteasc a un blestem. Dar, de pe buzele lipsite de bun avoint a
ale profetului, Duhul lui Dumnezeu a f acut cunoscut a prosperitatea
celor ale si ai S ai si a mustrat nesocotinta si r autatea du smanilor:
Binecuvntat s a e oricine te va binecuvnta si blestemat s a e
oricine te va blestema! (Numeri 23, 8.10.20.21.23; Numeri 24, 9).
Poporul lui Israel era n vremea aceea credincios lui Dumnezeu;
si atta vreme ct continua s a asculte de Legea Sa, nici o putere de
pe p amnt sau din iad nu-l putea birui. Dar blestemul care nu i-a [530]
fost ng aduit lui Balaam s a-l pronunte mpotriva celor din poporul
lui Dumnezeu a reu sit s a-l aduc a n nal asupra lor, am agindu-i la
p acat. Cnd au c alcat poruncile lui Dumnezeu, atunci s-au desp artit
de El si au fost l asati s a simt a puterea distrug atorului.
Satana este con stient c a suetul cel mai slab care r amne n
Hristos este mai mult dect un adversar pentru o stile ntunericului si
c a, dac a s-ar descoperi, ar ntlni o mpotrivire categoric a. De aceea
caut a s a-i ndep arteze pe soldatii crucii din fort areata lor puternic a,
n timp ce el st a la pnd a cu fortele sale, gata s a-i distrug a pe toti
aceia care se aventureaz a pe terenul lui. Numai cu o ncredere total a
n Dumnezeu si n ascultare de toate poruncile Sale putem n
sigurant a.
Nici un om nu este sigur nici m acar o zi sau o or a f ar a rug aciune.
n mod deosebit trebuie s a-L rug am pe Domnul pentru ntelepciunea
de a ntelege Cuvntul S au. Aici sunt descoperite ademenirile ispiti-
torului si mijloacele prin care i se poate mpotrivi cu succes. Satana
este expert n citarea Scripturii si n a- si pune propria interpretare
asupra pasajelor prin care n ad ajduie ste s a ne fac a s a c adem. Trebuie
s a studiem Biblia cu inima umilit a si s a nu pierdem niciodat a din
vedere dependenta noastr a de Dumnezeu. n timp ce trebuie s a m
continuu atenti la planurile lui Satana, trebuie s a ne rug am continuu
n credint a: Si nu ne duce n ispit a. [531]
Capitolul 33 Prima mare am agire
Satana si-a nceput eforturile de a am agi neamul omenesc
o dat a cu nceputul istoriei omului. El, care a pus la cale r azvr atirea
n ceruri, a dorit s a-i aduc a pe locuitorii p amntului n unire cu el n
lupta mpotriva guvern arii lui Dumnezeu. Adam si Eva fuseser a pe
deplin fericiti n ascultare de Legea lui Dumnezeu si faptul acesta
era o m arturie permanent a mpotriva pretentiilor pe care Satana le
ridicase n ceruri, si anume c a Legea lui Dumnezeu era opresiv a si
opus a binelui f apturilor Sale. Nu numai att, dar invidia lui Satana
a fost mult mai aprins a atunci cnd a fost d aruit c aminul frumos
preg atit pentru perechea f ar a p acat. S-a hot art s a-i duc a la c adere ca,
ind desp artiti de Dumnezeu si sub puterea lui, s a c stige st apnire
asupra p amntului si aici s a- si ntemeieze mp ar atia, n opozitie cu
Cel Preanalt.
Dac a Satana s-ar descoperit n caracterul lui adev arat, ar
fost respins imediat, c aci Adam si Eva fuseser a avertizati mpotriva
acestui vr ajma s primejdios; dar el a lucrat n ntuneric, ascunzndu-
si planu-rile, ca s a- si poat a ndeplini scopul mai cu succes. Folosind
sarpele ca mediu, pe atunci o int a cu nf ati sare fermec atoare, s-a
adresat personal Evei: Oare a zis Dumnezeu s a nu mncati din toti
pomii din gr adin a? (Geneza 3, 1). Dac a Eva n-ar intrat n discutie
cu ispititorul, ea ar fost sigur a; dar s-a aventurat s a duc a tratative
cu el si a c azut victim a vicleniilor lui. [532]
Tot astfel sunt biruiti si ast azi multi. Ei se ndoiesc si discut a cu
privire la cererile lui Dumnezeu; si, n loc s a asculte de poruncile
divine, primesc teoriile omene sti, care ascund numai planurile lui
Satana.
Femeia a r aspuns sarpelui: Putem s a mnc am din rodul tuturor
pomilor din gr adin a. Dar despre rodul pomului din mijlocul gr adinii,
Dumnezeu a zis: S a nu mncati din el, si nici s a nu v a atingeti de el,
ca s a nu muriti. Atunci sarpele a zis femeii: Hot art, c a nu veti
muri; dar Dumnezeu stie c a, n ziua cnd veti mnca din el, vi se vor
deschide ochii si veti ca Dumnezeu, cunoscnd binele si r aul
456
Prima mare am agire 457
(Geneza 3, 2-5). El a spus c a ei aveau s a e ca Dumnezeu, avnd o
ntelepciune mai mare dect nainte si ajungnd la un nivel mai nalt
de existent a. Eva s-a supus ispitei; si, prin inuenta ei, Adam a fost
condus la p acat. Ei au crezut cuvintele sarpelui, c a Dumnezeu nu va
face ceea ce a spus; astfel nu s-au ncrezut n Creatorul lor si si-au
nchipuit c a El le ngr adea libertatea, c a ei ar ajuns la o mai mare
ntelepciune si n altare prin c alcarea Legii Sale.
Dar, dup a p ac atuire, cum a nteles Adam cuvintele: n ziua
n care vei mnca din el vei muri negre sit? Le-a nteles el oare
ca nsemnnd, a sa cum i f acuse Satana s a cread a, c a aveau s a e
ridicati la o stare mai nalt a de existent a? Atunci, cu sigurant a, prin
p ac atuire s-ar c stigat mult mai bine, iar Satana s-ar dovedit a
un binef ac ator al neamului omenesc. Dar Adam n-a descoperit
c a acesta era sensul sentintei divine. Dumnezeu declarase, ca o pe-
deaps a pentru p acatul lui, c a omul trebuie s a se ntoarc a n p amntul
din care fusese luat: T arn a e sti, din t arn a ai fost luat si n t arn a
te vei ntoarce (Ver 19). Cuvintele lui Satana: vi se vor deschide
ochii s-au dovedit a adev arate numai n acest sens: Dup a ce Adam
si Eva au c alcat Cuvntul lui Dumnezeu, ochii li s-au deschis s a- si
vad a nes abuinta; ei au cunoscut r aul si au gustat din rodul amar al
neascult arii.
n mijlocul Edenului cre ste pomul vietii, ale c arui roade aveau
puterea de a prelungi viata. Dac a Adam ar r amas ascult ator fat a de
Dumnezeu, el ar continuat s a se bucure de intrare liber a la acest [533]
pom si ar tr ait ve snic. Dar, atunci cnd a p ac atuit, i s-a interzis
s a se mai mp art a seasc a din pomul vietii si a devenit astfel supus
mortii. Sentinta divin a: T arn a e sti si n t arn a te vei ntoarce arat a
c atre deplina stingere a vietii.
Nemurirea, f ag aduit a omului conditionat a de ascultare, a fost
pierdut a prin p ac atuire. Adam nu putea transmite urma silor lui ceea
ce nu avea; si n-ar fost nici o n adejde pentru neamul omenesc
c azut, dac a Dumnezeu, prin jertfa Fiului S au, n-ar adus nemurirea.
Deoarece moartea a trecut asupra tuturor oamenilor din pricin a c a
toti au p ac atuit, Hristos a adus la lumin a viata si neputrezirea, prin
Evanghelie (Romani 5, 12; 2 Timotei 1, 10). Numai prin Hristos se
poate obtine nemurirea. Isus a spus: Cine crede n Fiul, are viata
ve snic a; dar cine nu crede n Fiul, nu va vedea viata (Ioan 3, 36).
Orice om poate ajunge n posesia acestei binecuvnt ari pretioase,
dac a mpline ste conditiile. Toti aceia care, prin st aruinta n bine,
caut a slava, cinstea si nemurirea, vor primi viata ve snic a (Romani
2, 7).
Singurul care i-a f ag aduit lui Adam viata prin neascultare a
fost marele am agitor. Iar declaratia sarpelui c atre Eva n Eden
Hot art c a nu veti muri a fost prima predic a despre nemuri-
rea suetului. Totu si declaratia aceasta, care se bazeaz a numai pe
autoritatea lui Satana, r asun a de la amvoanele cre stin at atii si este
primit a de majoritatea omenirii tot att de u sor cum a fost primit a
de primii no stri p arinti. Sentinta divin a: Suetul care p ac atuie ste,
acela va muri (Ezechiel 18, 20) a fost r ast alm acit a n: Suetul
care p ac atuie ste nu va muri, ci va tr ai ve snic. Nu putem dect s a ne
mir am de absurditatea ciudat a, care i face pe oameni att de creduli
fat a de cuvintele lui Satana si att de necredincio si fat a de cuvintele
lui Dumnezeu.
Dac a omul, dup a c adere, ar avut intrare liber a la pomul vietii,
ar tr ait ve snic si, n felul acesta, p acatul ar fost nemuritor. Dar
un heruvim cu o sabie de foc a p azit drumul care duce la pomul [534]
vietii (Geneza 3, 24) si nim anui din familia lui Adam nu i-a mai
fost ng aduit s a treac a aceast a barier a si s a se mp art a seasc a din
rodul d at ator de viat a. De aceea nu exist a p ac atos nemuritor.
Dar, dup a c adere, Satana i-a ndemnat pe ngerii lui s a fac a un
efort deosebit pentru a r aspndi credinta c a omul ar de la natur a
nemuritor si, am agindu-i pe oameni s a cread a aceast a r at acire, urma
s a se ajung a la concluzia c a p ac atosul ar tr ai n nenorocire ve snic a.
Apoi printul ntunericului, lucrnd prin agentii lui, l prezint a pe
Dumnezeu ca pe un tiran r azbun ator, declarnd c a El i arunc a n
iad pe toti aceia care nu-I sunt pe plac si-i face s a simt a mnia Lui;
si c a, n timp ce sufer a o groaz a si un chin de nedescris n ac arile
ve snice, Creatorul lor prive ste cu satisfactie la ei.
n felul acesta, arhiam agitorul pune atributele lui pe seama Cre-
atorului si Binef ac atorului omenirii. Cruzimea este de la Satana.
Dumnezeu este iubire; si tot ce a creat a fost curat, sfnt si pl acut,
pn a cnd a fost adus p acatul de c atre primul mare r azvr atit. Satana
nsu si este vr ajma sul care-l ispite ste pe om la p acat si dup a aceea l
distruge, dac a poate; iar cnd este sigur de victim a, atunci se bucur a
de ruina pe care a produs-o. Dac a i s-ar ng adui, el ar prinde tot
neamul omenesc n plasa lui. Dac a n-ar interventia puterii divine,
nici un u sau ic a a lui Adam n-ar sc apa.
Satana caut a s a-i nving a pe oameni ast azi, a sa cum i-a biruit
pe primii no stri p arinti, sl abindu-le ncrederea n Creatorul lor si
ducndu-i la ndoial a fat a de ntelepciunea guvern arii Sale si a
drept atii legilor Sale. Satana mpreun a cu agentii lui l prezint a
pe Dumnezeu ca ind mai r au dect ei, pentru a- si justica r autatea
si r azvr atirea. Marele am agitor ncearc a s a pun a caracterul lui, de o
cruzime nfrico s atoare, pe seama Tat alui nostru ceresc, ca el s a par a
extrem de nedrept atit prin alungarea din cer, pentru c a n-a vrut s a se
supun a unui conduc ator att de nedrept. El prezint a naintea lumii
libertatea de care s-ar bucura sub st apnirea lui blnd a, n contrast [535]
cu robia impus a prin hot arrile aspre ale lui Iehova. n felul acesta,
el reu se ste s a n sele suetele si s a le dep arteze de credincio sia lor
fat a de Dumnezeu.
Ct de resping atoare pentru orice emotie de iubire si de mil a, si
chiar pentru simtul nostru de dreptate, este nv at atura potrivit c areia
mortii nelegiuiti sunt chinuiti n foc si pucioas a, ntr-un iad care arde
ve snic; c a, pentru p acatele unei vieti p amnte sti scurte, trebuie s a
suferi chinul ct va Dumnezeu. Totu si, aceast a nv at atur a a fost
mult predicat a si este cuprins a n multe din crezurile cre stin at atii.
Un doctor n teologie spunea: Priveli stea chinurilor iadului va m ari
fericirea sntilor pe vecie. Cnd i v ad pe altii, cu aceea si natur a,
n ascuti n acelea si mprejur ari, aruncati ntr-o a sa nenorocire, iar ei
att de deosebiti, si dau seama ct de fericiti sunt. Un altul folosea
aceste cuvinte: Cnd hot arrea de condamnare ve snic a se execut a
asupra f apturilor mniei, fumul chinului lor se ridic a ve snic naintea
f apturilor milei, care, n loc s a ia partea acestor inte chinuite, spun:
Amin, Aleluia! L audati-L pe Domnul!
Unde se g ase ste o astfel de nv at atur a n paginile Cuvntului lui
Dumnezeu? Vor pierde cei r ascump arati n ceruri toate sentimentele
de mil a si de compasiune, chiar si sentimentul obi snuit al omeniei?
Sunt transformate oare n nep asare si stoicism sau n cruzimea a-
rei? Nu, nicidecum; nu aceasta este nv at atura C artii lui Dumnezeu.
Aceia care prezint a vederile exprimate n citatele de mai nainte pot
oameni nv atati si chiar sinceri, dar sunt am agiti de sostic aria lui
Satana. El i c al auze ste s a foloseasc a gre sit unele expresii hot arte
ale Scripturii, dnd limbajului un colorit de am ar aciune si de r autate,
care-i apartine lui, dar nu Creatorului nostru. Pe viata Mea, zice
Domnul Dumnezeu, c a nu doresc moartea p ac atosului, ci s a se n-
toarc a de la calea lui si s a tr aiasc a. ntoarceti-v a, ntoarceti-v a de la
calea voastr a cea rea! Pentru ce vreti s a muriti? (Ezechiel 33, 11). [536]
Ce ar c stiga Dumnezeu dac a am admite c a El si g ase ste pl ace-
rea n a vedea chinurile ve snice; c a El si g ase ste pl acere n gemetele,
tipetele si blestemele f apturilor care sufer a, pe care El le tine n a-
c arile iadului? Pot oare aceste gemete ngrozitoare s a constituie o
muzic a n auzul Iubirii Innite? Se sustine c a aceast a pedeaps a de
nenorocire nesfr sit a asupra celor nelegiuiti ar ar ata ura lui Dum-
nezeu fat a de p acat, ca ind un r au care ruineaz a pacea si ordinea
universului. Ce blasfemie grozav a! Ca si cnd ura lui Dumnezeu fat a
de p acat este un motiv ca el s a e perpetuat. C aci, dup a nv at aturile
acestor teologi, continuarea chinurilor f ar a n adejde de mil a si scot
din minti victimele nenorocite si, cnd si revars a mnia n blesteme
si hul a, ei m aresc continuu povara de vinov atie. Slava lui Dumne-
zeu nu este nicidecum sporit a prin perpetuarea cre sterii continue a
p acatului de-a lungul veacurilor ve snice.
Era mai presus de puterea mintii omene sti s a aprecieze r aul care
a fost produs de aceast a r at acire a chinurilor ve snice. Religia Bibliei,
plin a de dragoste si de bun atate si abundnd n mil a, este ntunecat a
de superstitie si mbr acat a n groaz a. Cnd ne d am seama n ce culori
false a nf ati sat Satana caracterul lui Dumnezeu, s a ne mai mir am
oare c a milostivul nostru Creator este de temut, de groaz a si chiar
urt de oameni? Conceptiile nsp aimnt atoare despre Dumnezeu,
care sunt r aspndite n toat a lumea prin nv at aturile de la amvoane,
au dat na stere la mii, ba chiar milioane de sceptici si de necredincio si.
Teoria chinurilor ve snice este una dintre nv at aturile r at acite,
care constituie vinul nelegiuirii Babilonului, din care el d a s a bea
popoarelor (Apocalipsa 14, 8; 17, 2). F ar a ndoial a, este o tain a cum
au primit slujitorii lui Hristos aceast a r at acire si au predicat-o de la
amvoanele snte. Ei au primit-o de la Roma, a sa cum au primit si
sabatul neadev arat. Este adev arat c a a fost sustinut a de oameni mari
si buni; dar lumina cu privire la acest subiect nu le-a fost descoperit a
asemenea nou a. Ei au fost r aspunz atori numai pentru lumina care a
str alucit n vremea lor; noi suntem r aspunz atori pentru aceea care
str aluce ste n vremea noastr a. Dac a ne ntoarcem de la m arturia [537]
Cuvntului lui Dumnezeu si primim nv at aturi r at acite numai pen-
tru c a p arintii no stri le-au nv atat, c adem sub aceea si condamnare
pronuntat a asupra Babilonului; noi bem din vinul desfrn arii ei.
O mare categorie de oameni, pe care nv at atura despre chinurile
ve snice i revolt a, sunt condu si c atre o r at acire opus a acesteia. Ei
v ad c a Scripturile l prezint a pe Dumnezeu ca o int a a iubirii si
milei si nu pot crede c a El ncredinteaz a f apturile Sale focului unui
iad care este ve snic. Dar, sustinnd c a suetul este nemuritor de
la natur a, nu v ad o alt a alternativ a, ci doar s a ajung a la concluzia
c a toat a omenirea va n cele din urm a mntuit a. Multi privesc
amenint arile Bibliei ca ind destinate numai s a-i ngrozeasc a pe
oameni, determinndu-i s a asculte, dar nu ca s a e mplinite literal.
Astfel, p ac atosul poate tr ai n pl aceri egoiste, dispretuind cererile
lui Dumnezeu, si cu toate acestea a steapt a s a e n cele din urm a
primiti n harul S au. O astfel de nv at atur a care se ncrede n mila
lui Dumnezeu, dar care nesocote ste dreptatea Sa, este pl acut a inimii
re sti si i ncurajeaz a pe cei nelegiuiti n nelegiuirea lor.
Pentru a vedea cum aceia care cred ntr-o mntuire universal a
r ast alm acesc Scripturile, pentru a- si sustine nv at atura lor distrug a-
toare de suete, trebuie s a cit am numai cteva din declaratiile lor.
La nmormntarea unui tn ar neevlavios, care fusese omort ntr-un
accident, un slujitor universalist a ales ca text biblic declaratia cu
privire la David: El a fost mngiat cu privire la Amnon, v azndu-l
mort (2 Samuel 13, 39).
Adeseori sunt ntrebat, spunea vorbitorul, care va soarta
acelora care p ar asesc lumea ntr-o stare de p acat, mor poate ntr-o
stare de ebrietate, mor cu ve smintele nesp alate de petele ro sii ale
crimei sau mor a sa cum a murit acest tn ar, f ar a s a avut vreodat a
o credint a sau f ar a s a experimentat vreo religie. Suntem multumiti
cu ceea ce ne spun Scripturile; r aspunsul lor va rezolva aceast a pro-
blem a grozav a. Amnon era peste m asur a de p ac atos; nu se poc aise,
s-a mb atat si, n stare de betie, a fost ucis. David era profetul lui
Dumnezeu; el trebuie s a cunoscut dac a soarta lui Amnon avea s a
e rea sau bun a n lumea viitoare. Care a fost exprimarea inimii lui? [538]
mp aratul David a ncetat s a mai urm areasc a pe Absalom, c aci se
mngiase de moartea lui Amnon (Ver 39).
Si ce concluzie se poate deduce din aceast a vorbire? Nu-i a sa
c a suferintele ve snice nu erau o parte din credinta lui religioas a?
A sa ntelegem noi; si aici descoperim un argument puternic pentru
sustinerea unei ipoteze mai pl acute, mai luminoase, mai binevoitoare
cu privire la cur atia si pacea universal a de la urm a. El a fost mn-
giat v aznd c a ul lui era mort. Si de ce a sa? Pentru c a, prin ochiul
profetiei, el putea privi nainte la un viitor glorios, s a vad a c a ul
lui, sc apat de toate ispitele, eliberat de robie si cur atit de stric aciu-
nea p acatului, dup a ce a fost f acut ndeajuns de sfnt si luminat, a
fost primit n adunarea spiritelor n altate n bucurie.... Singura lui
mngiere a fost aceea c a, ind mutat din aceast a stare de p acat
si de suferint a, iubitul lui u se dusese acolo unde adierile pl acute
ale Duhului Sfnt aveau s a se reverse peste suetul lui ntunecat,
acolo unde aveau s a e descoperite mintii lui ntelepciunea cerului
si adierile dulci ale iubirii nemuritoare si n felul acesta era preg atit
cu o re sntit a s a se bucure de odihn a si de societatea mo stenirii
cere sti.
n aceste gnduri, am dori s a se nteleag a c a noi credem c a
mntuirea n ceruri nu depinde de nimic din ceea ce facem n aceast a
viat a; nici de o schimbare actual a a inimii, nici de credinta de acum
sau o m arturisire a religiei.
n felul acesta, pretinsul slujitor al lui Hristos repet a r at acirea
spus a de sarpele din Eden: Hot art c a nu veti muri! n ziua n
care veti mnca, vi se vor deschide ochii si veti ca Dumnezeu. El
declar a c a cei mai mari p ac ato si criminalul, hotul si adulterul
dup a moarte vor preg atiti s a intre n str alucirea ve snic a.
Si de unde scoate acest pervertitor al Scripturilor concluziile
sale? Dintr-o singur a propozitie care exprim a supunerea lui David
fat a de hot arrea Providentei. Suetul lui dorea s a mearg a la Absa- [539]
lom; c aci fusese mngiat cu privire la Amnon, v aznd c a este mort.
Greul suferintei sale fusese u surat cu trecerea timpului, iar gndurile
lui s-au ntors de la ul mort la cel viu, care fugise de frica pedepsei
meritate pentru crima lui. Si aceasta era dovada c a Amnon cel betiv,
care s avr sise incestul, a fost dus imediat dup a moarte n locuintele
fericite, spre a cur atit si preg atit pentru tov ar a sia ngerilor f ar a
p acat? O povestire pl acut a, desigur, bine aranjat a ca s a e pe placul
inimii re sti! Aceasta este nv at atura lui Satana si si face lucrarea
cu succes. S a ne mai surprind a oare faptul c a nelegiuirea abund a cu
o astfel de nv at atur a?
Calea urmat a de acest fals nv at ator o ilustreaz a pe aceea a altora.
Cteva cuvinte ale Scripturii sunt desp artite de contextul lor, care
n multe cazuri ar avea ntelesul exact contrar fat a de interpretarea
care li se d a; si astfel de pasaje desp artite sunt schimbate si folosite
ca dovezi ale nv at aturilor care n-au nici un temei n Cuvntul lui
Dumnezeu. M arturia citat a ca dovad a c a Amnon cel betiv se a a
n ceruri este doar o deductie, contrazis a direct de declaratia clar a
si pozitiv a a Scripturii, care spune c a nici un betiv nu va mo steni
mp ar atia lui Dumnezeu (1 Corinteni 6, 10). n felul acesta, cei
ndoielnici, necredincio si si sceptici schimb a adev arul n minciun a.
Si multimile au fost am agite de sostica lor si sunt leg anati s a
doarm a n leag anul sigurantei re sti.
Dac a ar adev arat c a suetele tuturor oamenilor au trecut direct
n ceruri n clipa descompunerii lor, atunci am dori mai degrab a
moartea dect viata. Multi au fost determinati de aceast a credint a
s a- si pun a cap at vietii. Cnd sunt cople siti de necaz, ncurc aturi si
dezam agiri, li se pare mult mai u sor s a- si curme rul fragil al vietii,
ca s a se nalte n str alucirea lumii ve snice.
Dumnezeu a dat o dovad a categoric a n Cuvntul S au c a El i
va pedepsi pe c alc atorii Legii Sale. Aceia care se am agesc cu ideea [540]
c a El este prea milostiv pentru a- si aduce la ndeplinire dreptatea
asupra p ac atosului, s a priveasc a la crucea de pe Calvar. Moartea
Fiului nevinovat al lui Dumnezeu dovede ste c a plata p acatului
este moartea, c a orice c alcare a Legii lui Dumnezeu trebuie s a- si
primeasc a plata cuvenit a. Hristos cel f ar a p acat S-a f acut p acat pentru
om. El a suportat vina c alc arii Legii si ascunderea fetei Tat alui S au,
pn a cnd inima i-a fost sf siat a si viata i-a fost zdrobit a. Aceast a
jertf a ntreag a a fost adus a pentru ca p ac ato sii s a poat a mntuiti.
Omul nu poate eliberat de pedeapsa p acatului pe nici o alt a cale.
Si orice suet care refuz a s a se mp art a seasc a de isp a sirea asigurat a
cu un pret att de mare trebuie s a poarte n persoana sa vinov atia si
pedeapsa pentru c alcarea Legii.
S a lu am seama la ceea ce spune Biblia mai departe cu privire la
omul neevlavios si nepoc ait, pe care universul l a seaz a n cer, ca pe
ngerii snti si fericiti.
Celui ce i este sete, i voi da s a bea f ar a plat a din izvorul apei
vietii (Apocalipsa 21, 6). Aceast a f ag aduint a este numai pentru
aceia care nseteaz a. Apa vietii o vor primi numai aceia care simt
nevoia dup a ea si o caut a cu pretul pierderii tuturor celorlalte lucruri.
Cel ce va birui, va mo steni aceste lucruri. Eu voi Dumnezeul lui,
si el va ul Meu (Ver 7). Iat a, de asemenea, si conditiile. Pentru a
mo steni aceste lucruri, trebuie s a ne mpotrivim si s a biruim p acatul.
Domnul declar a prin profetul Isaia: Bine de cel neprih anit! Lui
i va merge bine. Vai de cel r au! Lui i va merge r au, c aci va culege
rodul faptelor lui (Isaia 3, 10.11). Totu si, m acar c a p ac atosul face
de o sut a de ori r au, spune nteleptul, si st aruie mult a vreme n el,
eu stiu c a fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu si au fric a
de El. Dar cel r au nu este fericit (Eclesiastul 8, 12.13). Iar Pavel
m arturise ste c a p ac atosul si adun a o comoar a de mnie pentru ziua
mniei si a ar at arii dreptei judec ati a lui Dumnezeu, care va r aspl ati
ec aruia dup a faptele lui; necaz si strmtorare va veni peste orice
suet omenesc care face r aul (Romani 2, 5.6.9). [541]
Nici un curvar, nici un stricat, nici un lacom de avere, care
este un nchin ator la idoli, n-are parte de mo stenire n mp ar atia lui
Hristos si a lui Dumnezeu (Efeseni 5, 5). Urm ariti pacea cu toti si
sntirea, f ar a care nimeni nu va vedea pe Domnul (Evrei 12, 14).
Ferice de cei ce si spal a hainele, ca s a aib a drept la pomul vietii,
si s a intre pe porti n cetate! Afar a sunt cnii, vr ajitorii, curvarii,
uciga sii, nchin atorii la idoli, si oricine iube ste minciuna si tr aie ste
n minciun a (Apocalipsa 22, 14.15).
Dumnezeu le-a dat oamenilor o declaratie cu privire la carac-
terul S au si la metoda Sa de a trata p acatul. Domnul Dumnezeu
este un Dumnezeu plin de ndurare si milostiv, ncet la mnie, plin
de bun atate si credincio sie, care si tine dragostea pn a la mii de
neamuri de oameni, iart a f ar adelegea, r azvr atirea si p acatul, dar nu
socote ste pe cel vinovat drept nevinovat (Exodul 34, 6.7). Domnul
nimice ste pe toti cei r ai (Psalmii 145, 20). Dar cei r azvr atiti sunt
nimiciti cu totii, s amnta celor r ai este pr ap adit a (Psalmii 37, 38).
Puterea si autoritatea guvern arii divine vor folosite pentru a dobor
r azvr atirea; si toate manifest arile drept atii care r aspl ate ste vor n
armonie des avr sit a cu caracterul lui Dumnezeu care este o int a
miloas a, ndelung r abd atoare si plin a de bun atate.
Dumnezeu nu constrnge vointa si judecata nim anui. El nu g a-
se ste pl acere ntr-o ascultare de rob. El dore ste ca f apturile minilor
Sale s a-L iubeasc a pentru c a este demn de iubit. El ar dori ca ele
s a-L asculte pentru c a au o apreciere inteligent a a ntelepciunii, a
drept atii si a bun at atii Sale. Si toti aceia care au o conceptie corect a
cu privire la aceste calit ati l vor iubi pentru c a sunt atra si c atre El n
admiratie fat a de atributele Sale.
Principiile bun at atii, ale milei si ale iubirii pe care le-a nv atat si
exemplicat Mntuitorul nostru sunt o copie a vointei si caracterului
lui Dumnezeu. Hristos a declarat c a n-a nv atat nimic altceva dect
ceea ce a primit de la Tat al S au. Principiile guvern arii divine sunt
n armonie des avr sit a cu nv at aturile Mntuitorului care spune:
Iubiti pe vr ajma sii vo stri. Dumnezeu aduce la ndeplinire dreptatea [542]
asupra celor nelegiuiti pentru binele universului si chiar pentru binele
acelora asupra c arora sunt ndreptate judec atile Sale. El i-ar face
fericiti dac a ar putea, tinnd seama de legile guvern arii Sale si de
dreptatea caracterului S au. El i nconjoar a cu dovezile iubirii Sale, le
d a cuno stinta cu privire la Legea Sa si-i urm are ste cu darurile harului
S au; dar ei dispretuiesc iubirea, fac f ar a valoare Legea Sa si resping
mila Sa. De si primesc continuu darurile Sale, ei l dezonoreaz a pe
D at ator; ei l ur asc pe Dumnezeu, deoarece stiu c a El are oroare
de p acatele lor. Dumnezeu suport a ndelung r autatea lor, dar ora
hot artoare va veni n cele din urm a cnd soarta le va hot art a.
i va obliga El atunci pe ace sti r asculati s a stea de partea Sa? i va
obliga oare s a fac a voia Sa?
Aceia care l-au ales pe Satana drept conduc ator al lor si au
fost st apniti de puterea lui nu sunt preg atiti s a intre n prezenta
lui Dumnezeu. Mndria, am agirea, desfrul, cruzimea s-au xat n
caracterul lor. Pot ei s a intre n ceruri si s a tr aiasc a ve snic cu aceia
pe care i-au dispretuit si i-au urt pe p amnt? Niciodat a adev arul
nu va pe placul mincinosului; blndetea nu va multumi mndria
si n altarea de sine; cur atia nu este pe placul celui mnjit; iubirea
dezinteresat a nu este atractiv a pentru cel egoist. Ce izvor de bucurie
poate oferi cerul acelora care sunt cu totul absorbiti de interese
p amnte sti si egoiste?
Pot oare aceia a c aror viat a a fost petrecut a n r azvr atire mpotriva
lui Dumnezeu s a e du si deodat a n ceruri si s a e martori la acea
stare sfnt a de des avr sire care exist a acolo ecare suet ind
plin de iubire, toate fetele str alucind de bucurie, o muzic a n alt atoare
n sunete melodioase, n altate n cinstea lui Dumnezeu si a Mielului,
si raze de lumin a rev arsndu-se nencetat asupra celor r ascump arati
de la fata Aceluia care sede pe tron pot oare aceia ale c aror inimi
sunt pline de ur a fat a de Dumnezeu, fat a de adev ar si de sntenie
s a se amestece cu multimea cereasc a si s a se al ature cnt arilor de
laud a? Pot ei s a suporte slava lui Dumnezeu si a Mielului? Nu,
nicidecum; le-au fost oferiti ani de har, pentru a- si forma caractere [543]
pentru cer; dar ei nu si-au educat mintea pentru a iubi cur atia; n-
au nv atat limbajul cerului, iar acum este prea trziu. O viat a de
r azvr atire mpotriva lui Dumnezeu i-a f acut nepotriviti pentru cer.
Cur atia, sntenia si pacea Lui i-ar chinui; slava lui Dumnezeu ar
pentru ei un foc mistuitor. Ar dori s a fug a din acel loc sntit.
Ar prefera mai degrab a distrugerea, s a se ascund a de fata Aceluia
care a murit pentru a-i r ascump ara. Soarta celor nelegiuiti este deci
hot art a prin alegerea lor. Excluderea lor din ceruri este urmarea
vointei lor si este dreapt a si plin a de mil a din partea lui Dumnezeu.
Asemenea apelor potopului, focul marii zile face cunoscut a ho-
t arrea lui Dumnezeu c a p ac ato sii sunt de nevindecat. Ei nu sunt
dispu si s a se supun a autorit atii divine. Vointa lor a fost exercitat a n
r azvr atire; si cnd si sfr sesc viata, este prea trziu pentru ei ca s a- si
schimbe cursul gndurilor n directie contrar a, prea trziu pentru a
se mai ntoarce de la nelegiuire la ascultare, de la ur a la dragoste.
Crutnd viata lui Cain, uciga sul, Dumnezeu a dat lumii un exem-
plu despre ce nseamn a s a ng adui unui p ac atos s a tr aiasc a, pentru
a- si continua calea de nelegiuire f ar a fru. Prin inuenta nv at aturii
si a exemplului lui Cain, multimea urma silor lui au fost du si la p acat,
pn a cnd nelegiuirea era mare pe p amnt. Si c a toate ntocmirile
gndurilor din inima lui erau ndreptate n ecare zi numai spre r au.
P amntul era stricat naintea lui Dumnezeu, p amntul era plin de
silnicie (Geneza 6, 5.11).
Din mil a fat a de lume, Dumnezeu i-a sters de pe fata p amntului
pe locuitorii nelegiuiti din vremea lui Noe. Din mil a i-a distrus pe
locuitorii stricati ai Sodomei. Prin puterea am agitoare a lui Satana,
f aptuitorii f ar adelegii c stig a simpatie si admiratie si n felul acesta
i-a condus continuu si pe altii la r azvr atire. A sa a fost n zilele lui
Cain si ale lui Noe, ca si n vremea lui Avraam si a lui Lot; la fel stau
lucrurile si n vremea noastr a. Din mil a pentru univers, Dumnezeu i
va distruge, n cele din urm a, pe aceia care au respins harul S au. [544]
Fiindc a plata p acatului este moartea; dar darul f ar a plat a al
lui Dumnezeu este viata ve snic a n Isus Hristos, Domnul nostru
(Romani 6, 23). n timp ce viata este mo stenirea celor neprih aniti,
moartea este partea celor nelegiuiti. Moise i-a spus lui Israel: Ti-am
pus nainte viata si binele, moartea si r aul (Deuteronom 30, 15).
Moartea, la care se refer a aceste texte, nu este aceea pronuntat a
asupra lui Adam, deoarece toat a omenirea sufer a pedeapsa pentru
c alcarea lui. Este moartea a doua, care este pus a n contrast cu
viata ve snic a.
Ca urmare a p acatului lui Adam, moartea a trecut asupra ntre-
gului neam omenesc. Toti, f ar a deosebire, merg n mormnt. Iar prin
prevede-rile Planului de Mntuire toti vor sco si din mormntul lor.
Va o nviere a celor drepti si a celor nedrepti. Si dup a cum toti
mor n Adam, tot a sa toti vor nvia n Hristos (Faptele Apostolilor
24, 15; 1 Corinteni 15, 22). Dar se face deosebirea ntre cele dou a
categorii care sunt nviati. Toti cei din morminte vor auzi glasul
Lui, si vor ie si afar a din ele. Cei ce au f acut binele, vor nvia pentru
viat a; iar cei ce au f acut r aul, vor nvia pentru judecat a (Ioan 5,
28.29). Aceia care au fost socotiti vrednici de nvierea spre viat a
sunt fericiti si snti. Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere
(Apocalipsa 20, 6). Dar aceia care n-au primit iertare prin poc aint a
si credint a trebuie s a primeasc a pedeapsa nelegiuirii lor plata
p acatului. Ei sufer a pedeapsa care va diferit a ca durat a si intensi-
tate dup a faptele lor, dar n cele din urm a se ncheie cu moartea
a doua. Deoarece este imposibil pentru Dumnezeu, tinnd seama
de dreptatea si de mila Sa, s a-l mntuiasc a pe p ac atos n p acatele
lui, El l priveaz a de viata pe care, prin neascultare, a pierdut-o si
de care s-a dovedit a nevrednic. Un scriitor inspirat spune: nc a
putin si cel nelegiuit nu va mai ; da, l vei c auta n locul lui si nu va
mai . Iar un altul declar a: Ei sunt ca si cum n-ar fost niciodat a [545]
(Psalmii 37, 10; Obadia 16). Acoperiti de ru sine, ei cad ntr-o uitare
dezn ad ajduit a, ve snic a.
n felul acesta se va pune cap at p acatului, cu tot vaiul si ruina
care au izvort din el. Psalmistul spune: Tu pedepse sti neamurile,
nimice sti pe cel r au, le stergi numele pentru totdeauna si pe vecie. S-
au dus vr ajma sii! N-au r amas din ei dect ni ste d arm aturi ve snice!
(Psalmii 9, 5.6). Ioan, n Apocalipsa, privind nainte spre starea
ve snic a a celor mntuiti, aude corul universal de laud a, netulburat
de nici o not a discordant a. Toat a suarea din cer si de pe p amnt
a fost auzit a dnd slav a lui Dumnezeu (Apocalipsa 5, 13). Acolo
nu vor suete pierdute care s a-L huleasc a pe Dumnezeu, cnd se
zvrcolesc n chinul f ar a sfr sit, nici inte nenorocite n iad nu- si
vor amesteca vaietele cu cnt arile celor mntuiti.
Pe r at acirea fundamental a a nemuririi din re a suetului se
bazeaz a nv at atura cu privire la starea de con stient a n moarte o
nv at atur a care, asemenea chinurilor ve snice, este opus a nv at aturilor
Scripturilor, contrar a ratiunii si simt amintelor noastre de omenie.
Dup a credinta popular a, cei r ascump arati, n ceruri, au cuno stint a
de tot ce se petrece pe p amnt, n mod deosebit de viata prietenilor
pe care i-au l asat n urm a. Dar cum poate exista un izvor de fericire
pentru cei morti s a stie necazurile celor vii, s a e martori la p acatele
s avr site de cei iubiti ai lor si s a-i vad a suferind toate necazurile,
dezam agirile si groz aviile vietii? Ct de mult se vor bucura de fe-
ricirea cereasc a aceia care plutesc deasupra prietenilor lor de pe
p amnt? Si ct de revolt atoare este credinta c a, ndat a ce suarea
p ar ase ste trupul, suetul celui nepoc ait este ncredintat ac arilor
iadului! Pn a la ce adncimi de groaz a trebuie s a se cufunde ace stia,
ca s a- si vad a prietenii intrnd n mormnt nepreg atiti, ca s a intre
ntr-o ve snicie de vai si de p acat! Multi au fost adu si la nebunie de
acest gnd chinuitor.
Ce spun Scripturile cu privire la aceste lucruri? David declar a c a
omul nu este con stient n starea de moarte: suarea lor trece. [546]
Se ntorc n p amnt, si n aceea si zi le pier si planurile lor
(Psalmii 146, 4). Solomon d a aceea si m arturie: Cei vii, n adev ar,
m acar stiu c a vor muri; dar cei morti nu stiu nimic, si dragostea lor,
si ura lor, si pizma lor, de mult au si pierit, si niciodat a nu vor mai
avea parte de tot ce se face sub soare. C aci, n locuinta mortilor, n
care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuial a, nici stiint a, nici
ntelepciune! (Eclesiastul 9, 5.6.10).
Cnd, ca r aspuns la rug aciunea sa, viata lui Ezechia a fost prelun-
git a cu cincisprezece ani, mp aratul, recunosc ator, I-a dat lui Dum-
nezeu tributul laudei pentru mila Sa cea mare. n aceast a cntare,
el spune motivul pentru care se bucur a: C aci nu locuinta mortilor
Te laud a, nu moartea Te m are ste, si cei ce s-au pogort n groap a
nu mai n ad ajduiesc n credincio sia Ta; ci cel viu, Te laud a ca mine
ast azi (Isaia 38, 18.19). Teologia popular a l prezint a pe cel mort
neprih anit ca ind n ceruri, intrat n fericire si l audndu-L pe Dum-
nezeu cu o limb a nemuritoare; dar Ezechia n-a putut vedea nici o
perspectiv a glorioas a n moarte. n cuvintele sale este de acord cu
m arturia psalmistului: C aci cel ce moare nu- si mai aduce aminte
de Tine; si cine Te va l auda n locuinta mortilor? Nu mortii laud a
pe Domnul, si nici vreunul din cei ce se pogoar a n locul t acerii
(Psalmii 6, 5; 115, 17).
Petru, n Ziua Cincizecimii, a declarat c a patriarhul David a
murit si a fost ngropat, iar mormntul lui este ntre noi pn a n ziua
de ast azi, C aci David nu s-a n altat la cer (Faptele Apostolilor
2, 29.34). Faptul c a David va r amne n mormnt pn a la nviere
dovede ste c a cei neprih aniti nu merg n ceruri la moarte. Numai prin
nviere si n virtutea faptului c a Isus a nviat poate David, n cele din
urm a, s a stea la dreapta lui Dumnezeu.
Iar Pavel spunea: C aci, dac a nu nvie mortii, nici Hristos n-a
nviat. Si dac a n-a nviat Hristos, credinta noastr a este zadarnic a, voi
sunteti nc a n p acatele voastre, si prin urmare si cei ce au adormit n
Hristos, sunt pierduti (1 Corinteni 15, 16-18). Dac a timp de patru
mii de ani dreptii la moartea lor au mers direct n ceruri, cum a putut
spune Pavel c a dac a nu este nviere si cei care au adormit n Hristos [547]
sunt pierduti? N-ar mai necesar a nici o nviere.
Martirul Tyndale, referindu-se la starea celor morti, spunea:
M arturisesc deschis c a nu sunt convins c a ei sunt deja n slava
deplin a n care este Hristos sau ngerii ale si ai lui Dumnezeu. Nici
acesta nu este un punct al credintei mele; c aci dac a ar a sa, socotesc
c a predicarea cu privire la nvierea trupului ar un lucru zadarnic
(William Tyndale, Preface to New Testament, Ed. 1534).
Este un fapt nendoielnic c a n adejdea trecerii la nemurire cu
ocazia mortii a condus la o r aspndire a neglij arii nv at aturii biblice
cu privire la nviere. Aceast a tendint a a fost remarcat a de Dr. Adam
Clarke, care spunea: nv at atura cu privire la nviere pare s a fost
predicat a cu mult mai mult a consecvent a printre primii cre stini
dect este ast azi! Cum se explic a lucrul acesta? Apostolii au insistat
continuu asupra ei si i-au ndemnat pe urma sii lui Hristos la st aruint a,
ascultare si la bucurie n vederea ei. Iar urma sii lor de ast azi rareori
o mai amintesc! A sa au predicat apostolii si a sa au crezut cre stinii
bisericii primare; a sa predic am si noi si a sa cred ascult atorii no stri.
Nu exist a n Evanghelie o alt a nv at atur a asupra c areia s a se pun a
un accent mai deosebit; si nu este o nv at atur a, n sistemul actual de
predicare, care s a e tratat a cu mai mult a neglijent a (Commentary,
Remarks on 1 Corinteni 15, par. 3).
Acest lucru a continuat pn a cnd adev arul sl avit, cu privire
la nviere, a fost aproape cu totul ntunecat si pierdut din vedere
de lumea cre stin a. Astfel, un scriitor religios de frunte, comentnd
cuvintele lui Pavel din 1 Tesaloniceni 4, 13-18, spune: Urm arind
scopurile practice de mngiere, nv at atura cu privire la nemurirea
binecuvntat a a dreptilor nlocuie ste pentru noi orice doctrin a ne-
sigur a cu privire la a doua venire a Domnului. La moartea noastr a,
Domnul vine pentru noi. Pentru aceasta trebuie s a veghem si s a ne
rug am. Cei morti sunt deja trecuti la slav a. Ei nu a steapt a trmbita
pentru judecat a si pentru fericire.
Dar cnd a fost gata s a- Si p ar aseasc a ucenicii, Isus nu le-a spus
c a ei aveau s a vin a curnd la El. M a duc s a v a preg atesc un loc, [548]
a spus El. Si dup a ce M a voi duce si v a voi preg ati un loc, M a
voi ntoarce si v a voi lua cu Mine (Ioan 14, 2.3). Iar Pavel ne
spune mai departe c a nsu si Domnul, cu un strig at, cu glasul unui
arhanghel si cu trmbita lui Dumnezeu, Se va pogor din cer, si
nti vor nvia cei morti n Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom
r amas, vom r apiti toti mpreun a cu ei, n nor, ca s a ntmpin am pe
Domnul n v azduh; si astfel vom totdeauna cu Domnul. Si adaug a:
Mngiati-v a dar unii pe altii cu aceste cuvinte (1 Tesaloniceni 4,
16-18). Ce contrast izbitor ntre aceste cuvinte de mngiere si acelea
ale slujitorului universalist citat mai nainte! Ultimul i consola pe
prietenii lui ntristati cu asigurarea c a, orict de p ac atos ar fost
cel mort, cnd si-a dat sfr situl, el avea s a e primit ntre ngeri.
Pavel i ndreapt a pe fratii lui c atre venirea viitoare a Domnului,
cnd c atu sele mormntului vor sf armate si cei morti n Hristos
vor nviati pentru viat a ve snic a.
nainte ca cineva s a intre n locuintele celor binecuvntati, cazu-
rile lor trebuie cercetate, iar caracterele si faptele lor trebuie s a treac a
pe dinaintea lui Dumnezeu. Toti trebuie s a e judecati dup a lucrurile
scrise n c arti si s a e r aspl atiti dup a cum au fost faptele lor. Aceast a
judecat a nu are loc la moarte. Observati cuvintele lui Pavel: pentru
c a a rnduit o zi, n care va judeca lumea dup a dreptate, prin Omul pe
care L-a rnduit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor
o dovad a net ag aduit a prin faptul c a L-a nviat din morti.... (Faptele
Apostolilor 17, 31). Aici, apostolul declar a l amurit c a a fost stabilit
un timp anume, n viitor, pentru judecarea lumii.
Iuda se refer a la aceea si perioad a: El a p astrat pentru judecata
zilei celei mari, pu si n lanturi ve snice, n ntuneric, pe ngerii care
nu si-au p astrat vrednicia, ci si-au p ar asit locuinta. Si citeaz a mai
departe cuvintele lui Enoh: Iat a c a a venit Domnul cu zecile de
mii de snti ai S ai, ca s a fac a o judecat a mpotriva tuturor (Iuda [549]
6.14.15). Ioan spune c a a v azut pe cei morti, mici si mari, stnd
naintea lui Dumnezeu; si au fost deschise c artile ... iar mortii au
fost judecati dup a lucrurile care au fost scrise n c arti (Apocalipsa
20, 12).
Dar dac a mortii se bucur a deja de fericirea cerului sau de chi-
nul din ac arile iadului, ce nevoie mai este de o judecat a viitoare?
nv at aturile Cuvntului lui Dumnezeu cu privire la aceste puncte im-
portante nu sunt nici neclare si nici contradictorii; ele pot ntelese
de mintile obi snuite. Dar care minte curat a poate vedea ntelepciune
sau dreptate n aceast a teorie la mod a? Vor primi oare cei drepti,
dup a cercetarea cazurilor lor la judecat a, invitatia: Bine, rob bun si
credincios ... intr a n bucuria st apnului t au, cnd ei vor locuit n
prezenta Sa poate veacuri ntregi? Sunt oare cei nelegiuiti chemati
din locul de chin ca s a primeasc a sentinta din partea Judec atorului a
tot p amntul: Dep artati-v a de la Mine, blestematilor, n focul cel
ve snic? (Matei 25, 21.41). O, ce solemn a batjocur a! Ce ru sinoas a
discreditare a ntelepciunii si drept atii lui Dumnezeu!
Teoria nemuririi suetului a fost una dintre acele nv at aturi r at a-
cite pe care Roma a mprumutat-o de la p agni si a ncorporat-o n
religia cre stin at atii. Martin Luther a clasat-o mpreun a cu fabulele
monstruoase, care formeaz a o parte din vraful de decrete ale Romei
(E. Petavel, The Problem of Immortality, p. 255). Comentnd asupra
cuvintelor lui Solomon, din Eclesiastul, care spune c a mortii nu stiu
nimic, reformatorul spune: Un alt lucru care dovede ste c a mortii
nu stiu nimic. Este spus c a acolo nu mai exist a datorie, stiint a, cu-
no stint a, ntelepciune. Solomon socote ste c a mortii dorm si nu mai
stiu absolut nimic. Pentru mortii care zac acolo, nu mai este nici
num ar atoarea zilelor si nici a anilor, c aci atunci cnd vor nvia, li se
va p area c a au dormit doar o clip a (Martin Luther, Exposition of
Solomons Book Called Ecclesiastes, p. 152). [550]
Nic aieri n Sntele Scripturi nu se g ase ste declaratia c a cei ne-
prih aniti si primesc r asplata sau cei nelegiuiti si primesc pedeapsa
la moarte. Patriarhii si profetii nu ne-au dat o astfel de asigurare.
Hristos si apostolii n-au f acut nici o aluzie la aceasta. Biblia nvat a
l amurit c a cei morti nu merg ndat a la ceruri. Ei sunt descri si ca
dormind pn a la nviere (1 Tesaloniceni 4, 14; Iov 14, 10-12). Chiar
n ziua cnd funia de argint se rupe, iar vasul de aur se sf arm a
(Eclesiastul 12, 6), pier si gndurile omului. Aceia care coboar a n
mormnt stau n t acere. Ei nu mai stiu nimic din ceea ce se face
sub soare (Iov 14, 21). Ce binecuvntat a odihn a pentru neprih anitul
obosit! Fie timpul lung sau scurt, pentru ei nu este dect o clip a. Ei
dorm si sunt treziti de trmbita lui Dumnezeu la o nemurire glo-
rioas a. Trmbita va suna, mortii vor nvia nesupu si putrezirii....
Cnd trupul acesta supus putrezirii se va mbr aca n neputrezire, si
trupul acesta muritor se va mbr aca n nemurire, atunci se va mplini
cuvntul care este scris: Moartea a fost nghitit a de biruint a (1
Corinteni 15, 52-54). Cnd sunt chemati din somnul lor adnc, ncep
s a gndeasc a exact de acolo de unde au ncetat. Ultimul simt amnt
a fost boldul mortii; ultimul gnd a fost acela al c aderii sub puterea
mormntului. Cnd se ridic a din mormnt, primul lor gnd se va
prinde de strig atul biruitor: Unde ti este biruinta, moarte? Unde ti
este boldul, moarte? (Ver 55). [551]
Capitolul 34 Spiritismul
Lucrarea ngerilor snti, a sa cum este prezentat a n Scrip-
turi, este un adev ar deosebit de pretios si de mngietor pentru toti
urma sii lui Hristos. Dar nv at atura Bibliei cu privire la acest subiect
a fost ntunecat a si pervertit a de r at acirile teologiei populare. nv at a-
tura cu privire la nemurirea de la natur a a suetului, care a fost prima
oar a mprumutat a de la lozoa p agn a, iar n ntunecimea marii
apostazii a fost introdus a n credinta cre stin a, a subminat adev arul,
att de l amurit ar atat de Scriptur a, c a mortii nu stiu nimic. Mul-
timi de oameni au ajuns s a cread a c a duhurile mortilor sunt duhuri
slujitoare, trimise s a slujeasc a acelora care vor mo steni mntuirea.
Si fac lucrul acesta n ciuda m arturiei Scripturii cu privire la exis-
tenta ngerilor cere sti si la leg atura lor cu istoria omului, nainte de
moartea vreunei inte omene sti.
nv at atura cu privire la con stienta omului n moarte, ndeosebi
credinta c a duhurile mortilor se ntorc s a slujeasc a celor vii, a preg atit
calea pentru spiritismul modern. Dac a cei morti sunt primiti n
prezenta lui Dumnezeu si a ngerilor snti si avnd privilegiul de
cunoa stere cu mult mai mult dect nainte, de ce s a nu se ntoarc a
pe p amnt pentru a-i lumina si a-i ndruma pe cei vii? Dac a, a sa
cum nvat a teologii populari, duhurile mortilor plutesc deasupra
prietenilor lor de pe p amnt, de ce nu le-ar ng aduit s a comunice
cu ei, s a-i avertizeze mpotriva r aului sau s a-i mngie n necaz? [552]
Cum pot aceia care cred n con stienta omului n starea de moarte
s a lepede ceea ce le vine ca o lumin a divin a transmis a de duhurile
sl avite? Iat a un mijloc socotit sfnt, prin care Satana lucreaz a la
mplinirea planurilor. ngerii c azuti, care mplinesc poruncile lui,
apar ca soli din lumea duhurilor. n timp ce m arturisesc c a i aduc
pe cei vii n leg atur a cu cei morti, printul p acatului si desf a soar a
inuenta lui am agitoare asupra mintilor lor.
El are putere s a aduc a naintea oamenilor gura prietenilor ple-
cati dintre cei vii. Contrafacerea este des avr sit a; priviri, cuvinte, ton
familiar sunt reproduse cu o deosebit a claritate. Multi sunt mngiati
473
cu asigurarea c a cei iubiti se bucur a de str alucirea cerului si, f ar a s a
b anuiasc a primejdia, pleac a urechea la duhurile am agitoare si la
nv at aturile demonilor.
Atunci cnd sunt determinati s a cread a c a cei morti vin n adev ar
s a comunice cu ei, Satana i face s a apar a pe aceia care au intrat n
mormnt nepreg atiti. Ei pretind c a sunt fericiti n cer si c a ocup a o
pozitie nalt a si n felul acesta este r aspndit a r at acirea c a nu se face
nici o deosebire ntre cei drepti si cei p ac ato si. Vizitatorii, care pre-
tind c a vin din lumea duhurilor, rostesc deseori avertiz ari si preveniri
care se dovedesc a corecte. Iar cnd este c stigat a ncrederea, pre-
zint a nv at aturi care submineaz a direct credinta n Scripturi. O dat a
cu manifestarea unui interes profund pentru bun astarea prietenilor
lor de pe p amnt, n aparent a, ei insinueaz a cele mai primejdioase
r at aciri. Faptul c a sustin unele adev aruri, si uneori sunt n stare s a
prezic a evenimentele viitoare, d a declaratiilor o sperant a de temeini-
cie; iar nv at aturile lor r at acite sunt primite de multimi cu u surint a si
crezute ca si cnd ar cele mai sacre adev aruri ale Bibliei. Legea
lui Dumnezeu este dat a la o parte, Duhul harului este dispretuit,
sngele leg amntului socotit ca un lucru nesfnt. Duhurile rele
nu recunosc dumnezeirea Domnului Hristos si l pun chiar pe Crea-
tor pe aceea si treapt a cu ele. n felul acesta, sub o nf ati sare nou a, [553]
marele r azvr atit si continu a lupta mpotriva lui Dumnezeu, nceput a
n ceruri si continuat a timp de aproape sase mii de ani pe p amnt.
Multi ncearc a s a explice manifest arile spiritiste, atribuindu-le
ntru totul n sel aciunii si iutelii de mn a a mediului. Dar n timp ce
este adev arat c a urm arile acestei am agiri au fost adesea socotite ca
manifest ari veritabile, au fost si expuneri ale unor puteri supranatu-
rale. Cioc aniturile misterioase cu care a nceput spiritismul modern
n-au fost rezultatul n sel aciunii omene sti sau al vicleniei, ci au fost
lucrarea direct a a ngerilor r ai, care n felul acesta au introdus una
dintre am agirile cele mai cu succes n distrugerea suetelor. Multi
vor prin si n curs a, creznd c a spiritismul este doar o n sel atorie
omeneasc a; atunci cnd sunt adu si fat a n fat a cu manifest arile pe
care ei nu le pot considera dect ca ind supranaturale, sunt am agiti
si vor condu si s a le primeasc a drept marea putere a lui Dumnezeu.
Aceste persoane trec cu vederea m arturia Scripturilor cu privire
la minunile lucrate de Satana si de agentii lui. Cu ajutorul lui Satana
au fost n stare vr ajitorii lui Faraon s a contrafac a lucrarea lui Dumne-
Spiritismul 475
zeu. Pavel m arturise ste c a, nainte de a doua venire a lui Hristos, vor
avea loc manifest ari similare ale puterii satanice. Venirea Domnului
urmeaz a s a e precedat a de puterea Satanei, cu tot felul de minuni,
de semne si puteri mincinoase si cu toate am agirile nelegiuirii (2
Tesaloniceni 2, 9.10). Iar apostolul Ioan, descriind puterea f ac atoare
de minuni care se va da pe fat a n zilele de pe urm a, declar a: S a-
vr sea semne mari, pn a acolo c a f acea chiar s a se pogoare foc din
cer pe p amnt, n fata oamenilor. Si am agea pe locuitorii p amntului
prin semnele, pe care i se d aduse s a le fac a (Apocalipsa 13, 13.14).
Aici nu sunt profetizate doar n sel atorii. Oamenii sunt am agiti de
minunile pe care agentii lui Satana ar putea s a le fac a, si nu pe care
pretind c a le fac.
Printul ntunericului, care atta vreme si-a dedicat lucr arii de
am agire puterile mintii lui pricepute, si adapteaz a cu m aiestrie ispi- [554]
tele pentru oamenii din toate clasele si din toate categoriile sociale.
Celor care au cultur a si ranament, el le prezint a spiritismul n as-
pectele lui ranate si intelectuale si n felul acesta reu se ste s a-i
prind a pe multi n cursele sale. ntelepciunea pe care o d a spiritismul
este aceea descris a de apostolul Iacov care nu vine de sus, ci este
p amnteasc a, reasc a, dr aceasc a (Iacob 3, 15). Marele am agitor o
ascunde ns a, atunci cnd t ainuirea va mplini mai bine scopul lui.
El, care a putut s a apar a mbr acat n str alucirea seramilor cere sti
n fata lui Hristos n pustia ispitei, vine la oameni n modul cel mai
atractiv, ca un nger de lumin a. El face apel la ratiune prin prezen-
tarea subiectelor nalte; delecteaz a imaginatia cu scene r apitoare;
c stig a sentimentele prin prezent arile elocvente de iubire si de mil a.
Stimuleaz a imaginatia spre zboruri nalte, f acndu-i pe oameni s a
se mndreasc a att de mult cu propria ntelepciune, nct n inima
lor s a-L dispretuiasc a pe Cel Ve snic. Fiinta aceasta puternic a, ce a
putut s a-L duc a pe Mntuitorul lumii pe un munte foarte nalt si s a
fac a s a-I treac a pe dinainte toate mp ar atiile p amntului cu slava
lor, va prezenta ispitele naintea oamenilor, a sa nct s a perverteasc a
simturile tuturor acelora care nu sunt ocrotiti de puterea divin a.
Satana i n seal a pe oameni ast azi a sa cum a n selat-o pe Eva n
Eden prin lingu sire, aprinzndu-i dorinta de a obtine ceea ce i era
interzis, trezindu-i ambitia dup a n altare de sine. Hr anirea acestor
gnduri rele i-a provocat c aderea si, prin ele, urm are ste s a aduc a
ruina oamenilor. Veti ca Dumnezeu, declarase el, cunoscnd
binele si r aul (Geneza 3, 5). Spiritismul nvat a c a omul este creatia
progresului; c a destinul lui, chiar de la na stere, este s a progreseze,
pn a n ve snicie, spre Dumnezeu. Si iar a si: Fiecare inteligent a se
va judeca pe ea si nu pe alta. Judecata va dreapt a, pentru c a este
judecata proprie.... Tronul este n auntrul t au. Un nv at ator spiritist
spunea c a n el s-a trezit o con stiint a spiritual a: Prietenii mei, toti
am fost semizei nec azuti. Iar un altul declar a: Hristos nu este o
int a dreapt a si nici des avr sit a. [555]
n felul acesta, n locul neprih anirii si a des avr sirii Dumnezeu-
lui nem arginit, adev aratul obiect al adoratiei, n locul neprih anirii
des avr site a Legii Sale, m asura adev arat a a tintei omene sti, Satana
a pus natura p ac atoas a si gre sit a a omului, ca ind singurul obiect al
ador arii, unica regul a de judecat a sau m asur a a caracterului. Acesta
este progres, dar nu n sus, ci n jos.
Este o lege a naturii intelectuale si spirituale aceea c a prin privire
suntem schimbati. Mintea se adapteaz a treptat la subiectele asupra
c arora i se ng aduie s a z aboveasc a. Ea este absorbit a de ceea ce este
obi snuit a s a iubeasc a si s a respecte. Omul nu se va ridica niciodat a
mai sus dect modelul lui de cur atie, de bun atate sau de adev ar.
Dac a eul este idealul lui, niciodat a nu va atinge altul mai nalt. Mai
degrab a se va cobor continuu, din ce n ce mai mult. Numai harul lui
Dumnezeu are putere s a-l nalte pe om. L asat n puterea lui, drumul
va merge n mod inevitabil n jos.
Pentru cel iubitor de pl aceri, pentru cel care cultiv a ng aduinta
de sine, pentru cel senzual, spiritismul se prezint a sub o masc a mai
putin subtil a dect pentru cel mai ranat si pentru intelectual; n
formele lui grosolane, ei g asesc ceea ce este n armonie cu pornirile
lor. Satana studiaz a orice semn de sl abiciune n rea omeneasc a,
el noteaz a p acatele pe care toti sunt nclinati s a le comit a si dup a
aceea are grij a ca ocaziile pentru ncurajarea tendintei spre r au
s a nu lipseasc a. El i ispite ste pe oameni s a abuzeze n ceea ce
este ng aduit, f acndu-i ca prin necum-p atare s a sl abeasc a puterile
zice, mintale si morale. El a distrus si distruge mii de oameni prin
ng aduirea patimilor, brutaliznd n felul acesta toat a rea omului.
Si pentru a- si completa lucrarea, declar a prin mijlocirea spiritelor
c a o cunoa stere adev arat a l a seaz a pe om mai presus de orice
lege, c a tot ce exist a este bun, c a Dumnezeu nu condamn a si c a
toate p acatele s avr site sunt nevinovate. Cnd oamenii sunt adu si
Spiritismul 477
astfel s a cread a c a dorinta este legea cea mai nalt a, c a libertatea
este ng aduint a si c a omul este r aspunz ator numai fat a de sine, cine
se mai mir a c a stric aciunea si depravarea mi sun a n toate p artile? [556]
Multimile primesc nsetate nv at aturile care le las a libertatea s a
asculte de ndemnurile inimii re sti. Friele st apnirii de sine sunt
l asate pe seama poftei, puterile mintii si ale suetului sunt supuse
pornirilor animalice, iar Satana arunc a bucuros n plasa lui mii de
oameni dintre aceia care pretind c a sunt urma si ai lui Hristos.
Dar nimeni nu trebuie s a e am agit de pretentiile mincinoase
ale spiritismului. Dumnezeu a dat lumii sucient a lumin a pentru
a o ajuta s a descopere cursa. A sa cum s-a ar atat deja, teoria care
formeaz a chiar temelia spiritismului este n lupt a cu declaratiile
l amurite ale Scripturii. Biblia declar a c a mortii nu stiu nimic, c a
toate gndurile lor au pierit; ei nu au parte de nimic din ceea ce se
face sub soare; ei nu stiu nimic despre bucuriile si necazurile acelora
care le-au fost scumpi pe p amnt.
Mai mult dect att, Dumnezeu a interzis categoric toate pre-
tinsele comunic ari cu duhurile celor plecati dintre cei vii. n zilele
poporului evreu, exista o categorie de oameni care pretindeau, ca si
spiriti stii de ast azi, c a sunt n leg atur a cu cei morti. Dar duhurile
familiare, cum erau numiti ace sti pretin si vizitatori din alte lumi,
sunt declarate de Biblie a duhuri de draci (compar a Numeri
25, 1-3; Psalmii 106, 28; 1 Corinteni 10, 20; Apocalipsa 16, 14).
Lucrarea care se ocup a cu duhurile familiare a fost declarat a a o
urciune pentru Domnul si a fost solemn interzis a sub pedeapsa cu
moartea (Leviticul 19, 31; 20, 27). Chiar si numele de vr ajitorie este
acum dispretuit. Pretentia c a oamenii pot avea leg aturi cu duhuri
rele este privit a ca o poveste din evul mediu. Dar spiritismul, care
si num ar a convertitii cu sutele de mii, mai mult, cu milioanele, care
si-a f acut intrare n cercurile stiintice, care a invadat bisericile si a
g asit o bun a primire n corpurile legiuitoare si chiar la curtile regilor
aceast a am agire monstruoas a este doar o renviere, ntr-o nou a
travestire, a vr ajitoriei condamnate si interzise n vechime.
Dac a n-ar o alt a dovad a cu privire la caracterul adev arat al [557]
spiritismului, ar trebui s a e sucient pentru cre stin faptul c a duhurile
nu fac nici o deosebire ntre neprih anire si p acat, ntre cei mai nobili
si cei mai curati apostoli ai lui Hristos si cei mai stricati slujitori
ai lui Satana. Prezentndu-i pe cei mai josnici oameni ca ind n
ceruri si foarte n altati acolo, Satana spune lumii: Nu conteaz a ct
de p ac ato si sunteti; nu conteaz a dac a voi credeti sau nu n Biblie
si n Dumnezeu. Tr aiti cum v a place; cerul este c aminul vostru.
nv at atorii spiriti sti declar a n realitate: Oricine face r au este bun
naintea Domnului, si de el are pl acere! Sau: Unde este Dumnezeul
drept atii? (Maleahi 2, 17). Cuvntul Domnului spunea: Vai de cei
ce numesc r aul bine, si binele r au, care spun c a ntunericul este
lumin a, si lumina ntuneric! (Isaia 5, 20).
Apostolii, a sa cum sunt reprezentati de aceste duhuri mincinoase,
sunt f acuti s a contrazic a tot ce au scris sub inspiratia Duhului Sfnt
atunci cnd au fost pe p amnt. Ei neag a originea divin a a Bibliei
si n felul acesta dezr ad acineaz a temelia n adejdii cre stinului si n-
dep arteaz a lumina care descoper a calea c atre ceruri. Satana face ca
lumea s a cread a c a Biblia este doar o poveste imaginar a sau, cel
mult, o carte potrivit a pentru copil aria neamului omenesc, dar care
acum trebuie privit a ca ind f ar a greutate, dep a sit a sau ndep artat a.
Pentru a lua locul Cuvntului lui Dumnezeu, el ofer a manifest arile
spiritiste. Acesta este un drum pe de-a-ntregul sub st apnirea lui; pe
aceast a cale, el poate face ca lumea s a cread a ce vrea el. El pune n
umbr a, chiar acolo unde o dore ste, Cartea care trebuie s a-l judece
pe el si pe urma sii lui; face s a cread a c a Mntuitorul lumii este un
om obi snuit. Si a sa cum soldatii romani, care au p azit mormntul lui
Isus, au r aspndit vestea mincinoas a pe care preotii si b atrnii le-au
pus-o n gur a pentru a contesta nvierea Sa, tot a sa cei care cred n
manifest arile spiritiste ncearc a s a fac a n a sa fel, nct s a par a c a nu
este nimic miraculos n viata Mntuitorului nostru. Dup a ce caut a
s a-L pun a astfel pe Isus n umbr a, atrage atentia asupra propriilor
minuni, declarnd c a acestea dep a sesc lucr arile lui Hristos. [558]
Este adev arat c a spiritismul si schimb a acum forma si, acope-
rind unele din tr as aturile cele mai condamnabile, mbrac a o hain a
cre stin a. Dar declaratiile de la amvon si din pres a au fost prezen-
tate naintea publicului timp de multi ani si n acestea s-a descoperit
caracterul lui adev arat. Aceste nv at aturi nu pot negate sau ascunse.
Chiar si n forma lui actual a, departe de a mai vrednic de tolerat
dect pn a acum, n realitate este mai primejdios, din cauza unei
am agiri mai subtile. Dac a la nceput a denuntat pe Hristos si Biblia,
acum declar a c a le accept a pe amndou a. Dar Biblia este interpretat a
ntr-un mod care place inimii neren ascute, n timp ce adev arurile
Spiritismul 479
solemne si vitale sunt f acute f ar a valoare. Se st aruie asupra iubirii
ca ind atributul de c apetenie al lui Dumnezeu, dar este cobort a la
un sentimentalism slab, f acnd o mic a deosebire ntre bine si r au.
Dreptatea lui Dumnezeu, denuntarea de c atre El a p acatului, cererile
Legii Sale snte, toate acestea sunt trecute cu vederea. Oamenii
sunt nv atati s a priveasc a Decalogul ca pe o liter a moart a. Fabule
pl acute, am agitoare, pun st apnire pe simturi si conduc pe oameni
s a lepede Biblia ca temelie a credintei lor. Hristos este comb atut ca
mai nainte; dar Satana a orbit att de mult ochii oamenilor, nct
am agirea nu este sesizat a.
Putini sunt aceia care au o conceptie real a cu privire la puterea
am agitoare a spiritismului si a primejdiei de a intra sub inuenta lui.
Multi se intereseaz a de el doar pentru a- si multumi curiozitatea. Ei
nu au o credint a adev arat a n el si ar plini de groaz a la gndul de a
se supune st apnirii duhurilor. Dar se aventureaz a pe un teren oprit,
iar vr ajma sul cel puternic si exercit a puterea asupr a-le mpotriva
vointei lor. O dat a ajun si s a- si supun a mintea conducerii sale, el
i tine robi. Este peste putint a, prin propria putere, s a rup a vraja
am agitoare, ispititoare. Nimic altceva dect puterea lui Dumnezeu,
oferit a ca r aspuns la rug aciunea st aruitoare a credintei, poate elibera
aceste suete prinse n curs a.
Toti aceia care si ng aduie tr as aturi de caracter p ac atoase sau
care hr anesc de bun avoie un p acat cunoscut invit a ispitele lui Satana. [559]
Ei se despart de Dumnezeu si de grija ocrotitoare a ngerilor Lui;
cnd cel r au si prezint a am agirile, ei sunt f ar a ap arare si cad ca o
prad a u soar a. Aceia care se a seaz a n felul acesta sub puterea lui si
dau prea putin seama unde se va sfr si drumul lor. Dup a ce realizeaz a
nfrngerea lor, i va folosi ca agenti ai lui pentru a-i ademeni si pe
altii la ruin a.
Profetul Isaia spune: Dac a vi se zice ns a: ntrebati pe cei ce
cheam a mortii si pe cei ce spun viitorul, care soptesc si bolborosesc,
r aspundeti: Nu va ntreba oare un popor pe Dumnezeul s au? Va
ntreba el pe cei morti pentru cei vii? La lege si la m arturie! C aci
dac a nu vor vorbi a sa, nu vor mai r as ari zorile pentru poporul acesta
(Isaia 8, 19.20). Dac a oamenii ar fost gata s a primeasc a adev arul,
att de clar ar atat n Scripturi, cu privire la natura omului si starea
lui n moarte, ar vedea n pretentiile si n manifest arile spiritismului
puterea lucr arii lui Satana, semne si minuni mincinoase. Dar, n loc
s a renunte la libertatea att de pl acut a inimii re sti si s a p ar aseasc a
p acatele pe care le iubesc, multimile si nchid ochii fat a de lumin a,
merg drept nainte, f ar a s a tin a seama de avertiz ari, n timp ce Satana
si plimb a cursele mprejurul lor, iar ei devin prada lui, pentru c a n-
au primit dragostea adev arului ca s a e mntuiti. Din aceast a pricin a,
Dumnezeu le trimite o lucrare de r at acire, ca s a cread a o minciun a
(2 Tesaloniceni 2, 10.11).
Aceia care se mpotrivesc nv at aturilor spiritismului sunt asaltati
nu numai de oameni, ci chiar de Satana si de ngerii lui. Ei au
intrat ntr-o lupt a mpotriva domniilor, puterilor si duhurilor rele din
locurile cere sti. Satana nu va ceda nici o palm a de teren, dac a nu
este alungat de puterea solilor cere sti. Poporul lui Dumnezeu trebuie
s a e n stare s a-l nfrunte a sa cum a f acut Mntuitorul nostru prin
cuvintele: St a scris. Satana poate cita acum Scriptura ca n zilele
lui Hristos si i va schimba nv at a-turile pentru a- si sustine am agirile.
Aceia care vor sta n picioare n acest timp de primejdie trebuie s a
nteleag a pentru ei m arturia Scripturilor. [560]
Multi vor pu si fat a n fat a cu duhurile demonilor, care i vor
personica pe cei dragi sau pe prieteni, spunnd cele mai primejdi-
oase r at aciri. Ace sti vizitatori vor face apel la sentimentele noastre
cele mai calde si vor face minuni pentru a- si sustine pretentiile. Tre-
buie s a m preg atiti ca s a i ntmpin am cu adev arul biblic c a mortii
nu stiu nimic si c a aceia care se arat a n felul acesta sunt duhuri ale
demonilor.
Chiar n fata noastr a este ceasul ncerc arii care are s a vin a
peste lumea ntreag a, ca s a ncerce pe toti locuitorii p amntului
(Apocalipsa 3, 10). Toti aceia a c aror credint a nu este ntemeiat a
puternic pe Cuvntul lui Dumnezeu vor am agiti si nvin si. Satana
lucreaz a cu toat a am agirea nelegiuirii pentru a pune st apnire pe
ii oamenilor, iar am agirile lui vor cre ste mereu. Dar si va atinge
tinta numai atunci cnd oamenii se vor supune de bun avoie ispitirilor
sale. Aceia care caut a cu st aruint a cunoa sterea adev arului si se lupt a
s a- si curete suetul prin ascultare, f acnd astfel tot ce pot pentru
a se preg ati n vederea luptei, vor g asi n Dumnezeul adev arului o
ap arare sigur a. Fiindc a ai p azit Cuvntul r abd arii Mele, te voi p azi
si Eu (Ver 10) este f ag aduinta Mntuitorului. El i-ar trimite mai
degrab a pe toti ngerii din cer s a p azeasc a pe poporul S au dect s a
lase un singur suet care se ncrede n El s a e biruit de Satana.
Spiritismul 481
Profetul Isaia scoate la iveal a am agirea teribil a care va veni peste
cei nelegiuiti, f acndu-i s a cread a c a sunt siguri n fata judec atilor
lui Dumnezeu. Noi am f acut un leg amnt cu moartea, am f acut
o nvoial a cu locuinta mortilor: cnd va trece urgia n av alitoare, nu
ne va atinge, c aci avem ca loc de sc apare neadev arul si ca ad apost
minciuna! (Isaia 28, 15). n categoria descris a aici, sunt cuprin si
aceia care n nepoc ainta lor ndrjit a se mngie cu asigurarea c a nu
va nici o pedeaps a pentru p ac atos; c a toat a omenirea, indiferent ct
de stricat a ar , trebuie s a e n altat a la cer, ca s a ajung a ca ngerii
lui Dumnezeu. Dar si mai ndr azneti sunt aceia care fac leg amnt
cu moartea si o ntelegere cu locuinta mortilor, care renunt a la ade- [561]
v arurile pe care cerul le-a rnduit ca o ap arare pentru cel neprih anit
n ziua necazului si prime ste n locul lor sc aparea prin minciunile
oferite de Satana pretentiile am agitoare ale spiritismului.
Orbirea poporului din aceast a generatie este uimitoare si de ne-
descris. Mii de oameni resping Cuvntul lui Dumnezeu ca ind
nevrednic de crezare si, cu o ncredere oarb a, primesc am agirea
lui Satana. Necredincio sii si batjocoritorii condamn a bigotismul
acelora care se lupt a pentru credinta proorocilor si a apostolilor si se
distreaz a, lund n rs declaratiile solemne ale Scripturilor cu privire
la Hristos, la Planul de Mntuire si la pedeapsa care va veni peste
aceia care leap ad a adev arul. Ei simuleaz a o mil a adnc a pentru acele
minti att de nguste, slabe si superstitioase care recunosc cererile
lui Dumnezeu si ascult a de cerintele Legii Sale. Ei dau pe fat a atta
sigurant a, ca si cnd, f ar a ndoial a, au f acut leg amnt cu moartea si
o ntelegere cu locuinta mortilor ca si cnd au ridicat o barier a de
netrecut, de nep atruns ntre ei si r azbunarea lui Dumnezeu. Nimic
nu le poate trezi temerile. S-au predat ispititorului pe deplin, s-au
unit att de strns cu el si s-au umplut complet de duhul lui, nct nu
mai au putere si nici dorinta s a scape din curs a.
Satana s-a preg atit ndelung pentru efortul nal de a am agi lu-
mea. Temelia acestei lucr ari a fost pus a o dat a cu asigurarea dat a
Evei n Eden: Hot art c a nu veti muri. n ziua cnd veti mnca
din el vi se vor deschide ochii, si veti ca Dumnezeu, cunoscnd
binele si r aul (Geneza 3, 4.5). Putin cte putin, a preg atit calea
pentru capodopera am agirii n dezvoltarea spiritismului. El nu si-
a mplinit nc a pe deplin planurile, dar o va face n timpul care a
mai r amas. Profetul spune: Am v azut trei duhuri de draci, care
fac semne nemaipomenite, si care se duc la mp aratii p amntului
ntreg, ca s a-i strng a pentru r azboiul zilei celei mari a Dumnezeului [562]
Celui Atotputernic (Apocalipsa 16, 13-14). n afar a de aceia care
sunt p aziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta n Cuvntul S au,
ntreaga lume va atras a de partea acestei am agiri. Oamenii sunt
leg anati ntr-o sigurant a fatal a numai pentru a se trezi la rev arsarea
mniei lui Dumnezeu.
Domnul Dumnezeu spune: Voi face din neprih anire o lege, si
din dreptate o cump an a; si grindina va surpa locul de sc apare al nea-
dev arului, si apele vor neca ad apostul minciunii. A sa c a leg amntul
vostru cu moartea va nimicit, si nvoiala voastr a cu locuinta morti-
lor nu va d ainui. Cnd va trece urgia apelor n av alitoare, veti striviti
de ea (Isaia 28, 17.18). [563]
Capitolul 35 Scopul papalitatii
Romanismul este privit acum de protestanti cu o bun avo-
int a mult mai mare dect n anii de mai nainte. n acele t ari unde
catolicismul nu este n ascendent a si unde papista sii aleg o cale de
mp acare pentru a c stiga inuent a, acolo se arat a o indiferent a cres-
cut a fat a de nv at aturile care despart bisericile reformate de ierarhia
papal a; c stig a teren p arerea c a, n fond, nu ne deosebim att de mult
n punctele principale, a sa cum s-a presupus, si c a o mic a cedare
din partea noastr a ne va duce la ni ste ntelegeri mai bune cu Roma.
A fost o vreme cnd protestantii puneau mare pret pe libertatea de
con stiint a care fusese c stigat a att de scump. Ei si nv atau copiii
s a urasc a papalitatea si sustineau c a a c auta ntelegere cu Roma
nsemna necredincio sie fat a de Dumnezeu. Dar ct de deosebite sunt
sentimentele pe care le exprim a acum!
Ap ar atorii papalit atii declar a c a biserica a fost vorbit a de r au, iar
lumea protestant a este nclinat a s a accepte aceast a declaratie. Multi
sustin c a este nedrept s a judec am biserica de ast azi dup a urciunile si
absurdit atile care au caracterizat domnia ei n veacurile de ne stiint a
si de ntuneric. Ei i scuz a cruzimea ngrozitoare ca ind urmarea
barbariei din vremea aceea si sustin c a inuenta civilizatiei moderne
i-a schimbat sentimentele. [564]
Au uitat oare aceste persoane pretentia de infailibilitate sustinut a
timp de opt sute de ani de c atre aceast a putere arogant a? Departe de
a renuntat la ea, aceast a pretentie a fost armat a n secolul XIX
cu o mai mare greutate dect oricnd mai nainte. Din moment ce
Roma sustine c a biserica n-a gre sit niciodat a si dup a Scripturi
nici nu va gre si (John L. von Mosheim, Institutes of Ecclesiastical
History, book 3, century II, part 2, Chapter 2, section 9, note 17), cum
poate renunta ea la principiile care i-au c al auzit drumul n veacurile
trecute?
Biserica papal a nu va renunta niciodat a la pretentia de infaili-
bilitate. Ea sustine c a tot ce a f acut, persecutndu-i pe aceia care
au respins dogmele ei, este drept; dar n-ar repeta ea acelea si fapte,
483
dac a i s-ar oferi ocazia? S a e nl aturate restrictiile impuse acum
de guvernele p amnte sti, iar Roma s a e pus a din nou n puterea ei
de mai nainte si foarte repede s-ar vedea o rena stere a tiraniei si a
persecutiei ei.
Un scriitor foarte cunoscut vorbe ste astfel despre atitudinea ie-
rarhiei papale n ceea ce prive ste libertatea de con stiint a si despre
primejdiile care amenint a ndeosebi Statele Unite datorit a succesului
politicii ei.
Exist a multi care cred c a este o copil arie sau o superstitie s a
ne temem de catolicismul Romei n Statele Unite. Unii ca ace stia
nu v ad nimic n caracterul si atitudinea romani stilor care s a e
mpotriva institutiilor noastre libere si nu g asesc nimic ie sit din
comun n cre sterea lor. De aceea, s a compar am mai nti unele
principii fundamentale ale guvern arii noastre cu acelea ale Bisericii
Catolice.
Constitutia Statelor Unite garanteaz a libertatea de con stiint a.
Nimic nu este mai scump si mai fundamental dect aceasta. Papa
Pius IX, n Enciclica sa din 15 August 1854, spunea: nv at aturile
absurde si gre site n ap ararea libert atii de con stiint a sunt o erezie
ucig atoare o crim a, ca toate celelalte, cea mai ngrozitoare ntr-un
stat. Acela si pap a, n Enciclica din 8 December 1864, i anatemiza
pe aceia care sustin libertatea de con stiint a si a nchin arii religioase [565]
si pe toti aceia care sustin c a biserica nu poate folosi forta.
Tonul pa snic al Romei n Statele Unite nu cere implicit si o
schimbare a inimii. Ea este ng aduitoare acolo unde nu are pu-
tere. Episcopul OConnor spune: Libertatea religioas a este tolerat a
numai atta vreme ct nu reprezint a o amenintare pentru lumea
catolic a.... Arhiepiscopul din St. Louis spunea odat a: Erezia si
necredinta sunt crime; si n t arile cre stine, ca Italia si Spania, de
exemplu, unde toti oamenii sunt catolici si unde religia catolic a este
o parte esential a a legii t arii, ele sunt pedepsite la fel ca celelalte
crime....
Orice cardinal, arhiepiscop sau episcop din Biserica Catolic a
depune un jur amnt de credint a fat a de papa, n care se ntlnesc ur-
m atoarele cuvinte: Pe ereticii, schismaticii si rebelii fat a de domnul
nostru (papa) sau de urma sii lui, mai sus amintiti, i voi prigoni si m a
voi mpotrivi lor cu toat a puterea. (Josiah Strong, Our Country,
Counsels on Health, 5, 2-4)
Scopul papalitatii 485
Este adev arat c a exist a cre stini sinceri n Biserica Romano-
Catolic a. Mii de oameni din aceast a biseric a l slujesc pe Dumnezeu
dup a cea mai bun a lumin a pe care o au. Lor nu li s-a ng aduit ac-
cesul la Cuvntul S au, de aceea nu cunosc adev arul. Ei n-au v azut
niciodat a contrastul dintre o slujire din inim a si o slujire n forme
si ceremonii. Dumnezeu prive ste cu dragoste plin a de mil a asupra
acestor suete, a sa cum sunt educate ntr-o credint a am agitoare si
nesatisf ac atoare. El va face ca razele de lumin a s a p atrund a prin
ntunericul des, care-i nconjoar a. El le va descoperi adev arul a sa
cum este n Isus si multi nc a vor lua pozitie mpreun a cu poporul
S au.
Dar romanismul, ca sistem, nu este mai n armonie cu Evanghe-
lia lui Hristos acum dect n oricare alt a perioad a din istoria lui.
Bisericile protestante se g asesc ntr-o mare ntunecime, dac a nu vor
lua aminte la semnele vremurilor. Biserica Roman a tinte ste departe
n planurile si n c aile ei de lucru. Ea folose ste orice ocazie pentru
a- si extinde inuenta si a- si m ari puterea n preg atirea pentru o lupt a
crud a si hot art a, spre a- si rec stiga controlul asupra lumii, a ren- [566]
cepe prigoana si a strica tot ce a f acut protestantismul. Catolicismul
c stig a teren n orice directie. Se poate vedea cre sterea num arului
de biserici si de capele n t arile protestante. Priviti la popularitatea
colegiilor si a seminarilor catolice n America, ntr-o mare m asur a
patronate de protestanti. Urm ariti cre sterea ritualismului n Anglia si
frecventele dezert ari c atre rndurile catolicilor. Aceste lucruri ar tre-
bui s a trezeasc a ngrijorarea tuturor acelora care pretuiesc principiile
romane curate ale Evangheliei.
Protestantii s-au amestecat cu catolicii si au ocrotit papalitatea;
ei au f acut compromisuri si concesii de care chiar si papista sii au
fost surprin si cnd le-au v azut si n-au putut s a le nteleag a. Oamenii
nchid ochii fat a de caracterul adev arat al romanismului si fat a de
primejdiile de care trebuie s a se team a si care provin din suprematia
lui. Oamenii trebuie treziti s a se mpotriveasc a naint arii acestui
du sman primejdios al libert atilor religioase si civile.
Multi protestanti socotesc c a religia catolic a nu este atr ag atoare
si c a slujba ei este un sir de ceremonii f ar a nteles si plictisitoare. Aici
gre sesc. n timp ce romanismul este ntemeiat pe am agire, el nu este o
n sel atorie grosolan a si vulgar a. Slujba religioas a a Bisericii Romane
este un ceremonial foarte impresionant. Desf a surarea fastuoas a si
ritualurile ei solemne fascineaz a simturile oamenilor si aduc la t acere
glasul ratiunii si al con stiintei. Ochiul este ncntat. Biserici m arete,
procesiuni impun atoare, altare de aur, racle mpodobite cu pietre
scumpe, picturi alese si sculpturi minunate fac apel la iubirea de
frumos. Si urechea este captivat a. Muzica este nentrecut a. Notele
pline si profunde ale orgii, unite cu melodia multor glasuri, care
se nalt a n domurile nalte si printre stlpii naosului din marile
catedrale, nu pot s a nu impresioneze mintea cu respect si team a.
Aceast a splendoare, pomp a si ceremonie exterioar a, care nu fac
dect s a n sele dorintele suetului bolnav de p acat, constituie o
dovad a a stric aciunii interioare. Religia lui Hristos nu are nevoie de
astfel de atractii pentru a o recomanda. n lumina care str aluce ste de
la cruce, cre stinismul adev arat se arat a att de curat si de atr ag ator, [567]
nct nici o decorare exterioar a nu-i poate spori adev arata lui valoare.
Frumusetea snteniei, a unui duh blnd si lini stit, este aceea care are
valoare naintea lui Dumnezeu.
Str alucirea stilului nu este n mod necesar o dovad a de gndire
curat a si nalt a. Conceptii nalte cu privire la art a, ranament pl acut
al gustului se g asesc deseori n mintile re sti si senzuale. Acestea
sunt folosite adesea de Satana pentru a-i face pe oameni s a uite
nevoile suetului, s a piard a din vedere viitorul, viata nemuritoare,
s a-i ndep arteze de Ajutorul lor nem arginit si s a-i fac a s a tr aiasc a
numai pentru lumea aceasta.
O religie a exteriorului este atr ag atoare pentru inima neren ascut a.
Pompa si ceremonia slujbei catolice au o putere seduc atoare, ferme-
c atoare, prin care multi sunt am agiti; ei ajung s a priveasc a Biserica
Roman a ca ind chiar poarta cerului. Numai aceia care si-au npt
picioarele cu hot arre n temelia adev arului si ale c aror inimi sunt
rennoite prin Duhul lui Dumnezeu sunt siguri mpotriva inuentei
ei. Mii de oameni care nu L-au cunoscut pe Hristos printr-o expe-
rient a proprie vor condu si s a primeasc a formele evlaviei lipsite de
putere. O astfel de religie este exact ceea ce doresc multimile.
Pretentia bisericii la dreptul de a ierta i face pe romani sti s a se
simt a liberi s a p ac atuiasc a; iar rnduiala spovedaniei, f ar a de care
iertarea ei nu este acordat a, tinde si ea s a dea ng aduint a c atre r au.
Acela care ngenuncheaz a naintea unui om c azut si si deschide
prin m arturisire gndurile ascunse si nchipuirile inimii lui, acela si
njose ste demnitatea de om si- si degradeaz a toate instinctele nobile
ale suetului. Descoperind p acatele vietii lui naintea unui preot
si el un p ac atos muritor, supus gre selii si prea adesea stricat de vin
si imoralitate -, m asura caracterului lui este cobort a si, ca urmare,
este p atat. Conceptia lui cu privire la Dumnezeu este cobort a si
asem anat a omenirii c azute, c aci preotul st a ca reprezentant al lui
Dumnezeu. Aceast a m arturisire degradant a a omului fat a de om este
izvorul tainic din care au ie sit multe din relele care mnjesc lumea si
o preg atesc pentru distrugerea nal a. Dar pentru acela care iube ste [568]
ng aduinta de sine, este mai pl acut s a- si m arturiseasc a p acatele unui
semen muritor dect s a- si deschid a suetul naintea lui Dumnezeu.
Este mai pl acut rii omene sti s a fac a penitente dect s a renunte la
p acat; este mai u sor s a- si mortice trupul mbr acat n sac, biciuit
si n lanturi aspre dect s a- si r astigneasc a poftele re sti. Greu este
jugul pe care inima reasc a este gata s a-l poarte, n loc s a se plece si
s a ia jugul lui Hristos.
Exist a o asem anare izbitoare ntre biserica Romei si biserica
iudaic a din timpul primei veniri a lui Hristos. n timp ce iudeii n
ascuns c alcau n picioare toate principiile Legii lui Dumnezeu, pe
dinafar a erau foarte riguro si n p azirea preceptelor ei, nc arcndu-le
cu excese si traditii care f aceau ca ascultarea s a e grea si mpov a-
r atoare. A sa cum iudeii pretindeau c a respect a Legea, tot astfel si
romani stii pretind c a respect a crucea. Ei nalt a simbolul suferintelor
lui Hristos, n timp ce n viata lor l resping pe Acela pe care acesta
l reprezint a.
Papista sii a saz a cruci pe biserici, pe altare si pe mbr ac aminte.
Pretutindeni se vede nsemnul crucii. Pretutindeni este onorat a si
n altat a pe dinafar a. Dar nv at aturile lui Hristos sunt ngropate sub
o multime de traditii f ar a rost, interpret ari r at acite si pretentii as-
pre. Cuvintele Mntuitorului spuse despre iudeii bigoti se aplic a n
dreptul conduc atorilor Bisericii Romano-Catolice cu o putere mult
mai mare: Ei leag a sarcini grele si cu anevoie de purtat si le pun pe
umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor s a le mi ste (Matei 23,
4). Suete con stiincioase sunt tinute n continu a groaz a, temndu-se
de mnia unui Dumnezeu ofensat, n timp ce multi dintre demnitarii
bisericii tr aiesc n lux si pl aceri senzuale.
nchinarea la chipuri si la moa ste, invocarea sntilor si n altarea
papei sunt n ascociri ale lui Satana pentru a atrage mintile oamenilor
de la Dumnezeu si de la Fiul S au. Pentru a le des avr si ruina, el n-
cearc a s a le ntoarc a atentia de la Acela prin care pot g asi mntuirea.
El i va conduce c atre orice tint a care l poate nlocui pe Acela care [569]
a zis: Veniti la Mine, toti cei truditi si mpov arati, si Eu v a voi da
odihn a (Matei 11, 28).
Efortul permanent al lui Satana este de a prezenta gre sit carac-
terul lui Dumnezeu, natura p acatului si adev aratele probleme puse
n joc n marea lupt a. Denatur arile lui sl abesc obligativitatea Legii
divine si dau oamenilor ng aduinta s a p ac atuiasc a. n acela si timp,
i face s a nutreasc a idei gre site despre Dumnezeu, astfel nct s a-L
priveasc a mai degrab a cu team a si cu ur a dect cu iubire. Cruzimea
caracterului s au o atribuie Creatorului; aceasta este nf ati sat a n sis-
temele religiei si experimentat a n felul de nchinare. n felul acesta,
mintile oamenilor sunt orbite, iar Satana si le asigur a ca mijloace de
a lupta mpotriva lui Dumnezeu. Prin conceptii gre site, privitoare la
atributele divine, popoarele p agne au fost conduse s a cread a c a sunt
necesare sacricii omene sti pentru a asigura favoarea Divinit atii; si
astfel au fost s avr site cruzimile cele mai oribile sub diferite forme
de idolatrie.
Biserica Romano-Catolic a, unind formele p agnismului cu cele
ale cre stinismului si, asemenea p agnismului, reprezentnd gre sit
caracterul lui Dumnezeu, a recurs la practici nu mai putin crude
si revolt atoare. n zilele suprematiei Romei, au existat instrumente
de tortur a pentru a impune primirea doctrinelor ei. Pentru aceia
care nu recuno steau pretentiile ei, era rezervat rugul. Au fost attea
masacre, nct nu vor putea niciodat a cunoscute dect atunci cnd
vor descoperite la judecat a. Demnitarii bisericii au studiat, sub
c al auzirea lui Satana, domnul lor, ce mijloace s a inventeze pentru a
provoca cel mai mare chin posibil si, n acela si timp, s a nu pun a cap at
vietii victimei. n multe cazuri, procedeele infernale erau repetate
pn a la limita extrem a a rezistentei omene sti, pn a cnd natura ceda
n lupt a, iar suetul saluta moartea ca pe o sc apare pl acut a.
Aceasta a fost soarta acelora care se mpotriveau Romei. Pentru
adeptii ei avea disciplina biciului, a nfomet arii, a privatiunilor zice,
n toate formele care pot concepute de mintea omeneasc a, pentru
a produce dezgust. Pentru a- si asigura favoarea cerului, penitentii
c alcau legile lui Dumnezeu prin c alcarea legilor naturii. Erau nv atati
s a rup a leg aturile pe care El le-a ntemeiat pentru a binecuvnta si
a nveseli viata p amnteasc a a omului. Cimitirele cuprind milioane [570]
de victime care si-au cheltuit viata n zadar, ncercnd s a- si supun a
sentimentele naturale, pentru a reprima, ca ind ofensatoare la adresa
lui Dumnezeu, orice gnd si orice sentiment de simpatie fat a de
semenii lor.
Dac a dorim s a ntelegem cruzimea hot art a a lui Satana, mani-
festat a timp de sute de ani nu numai printre aceia care n-au auzit
niciodat a despre Dumnezeu, ci chiar n inima si de-a lungul ntin-
derii cre stinismului, nu avem dect s a privim istoria romanismului.
Prin acest sistem gigantic de am agire, printul r aului si ajunge scopul
aducnd dezonoare lui Dumnezeu si nenorocire omului. Iar cnd
vedem cum reu se ste s a se deghizeze si s a- si aduc a la ndeplinire
lucrarea prin conduc atorii bisericii, putem ntelege mai bine de ce
are o antipatie att de mare fat a de Biblie. Dac a aceast a carte este
citit a, se vor descoperi mila si dragostea lui Dumnezeu; se va vedea
c a El nu pune asupra oamenilor nici una din aceste poveri grele. El
nu cere dect o inim a zdrobit a si mhnit a, un spirit umil si ascult ator.
Nici un exemplu din viata lui Hristos nu arat a c a b arbatii si feme-
ile ar trebui s a se nchid a n m an astiri pentru a se preg ati pentru cer.
El n-a nv atat niciodat a c a dragostea si simpatia trebuie n abu site.
Inima Mntuitorului era plin a de dragoste. Cu ct omul se apropie
mai mult de des avr sirea moral a, cu att mai ascutite sunt sensi-
bilit atile lui, cu att mai acut a este perceperea p acatului si cu att
mai profund a este simpatia pentru cel am art. Papa pretinde c a este
vicarul lui Hristos; dar cum se poate compara caracterul lui cu acela
al Mntuitorului nostru? Se stie despre Hristos c a i-a condamnat
vreodat a pe oameni la nchisoare sau pe roat a pentru c a nu I-au adus
omagii ca Rege al cerului? S-a auzit glasul Lui condamnndu-i la
moarte pe aceia care nu L-au primit? Cnd a fost refuzat de locui-
torii unui sat din Samaria, apostolul Ioan s-a umplut de indignare
si a cerut: Doamne, vrei s a poruncim s a se pogoare foc din cer si
s a-i mistuie, cum a f acut Ilie? Isus a privit cu mil a la ucenicul S au
si i-a mustrat spiritul aspru, zicnd: Fiul omului a venit nu ca s a
piard a suetele oamenilor, ci s a le mntuiasc a (Luca 9, 54.56). Ct a [571]
deosebire este ntre spiritul manifestat de Hristos si cel manifestat
de pretinsul S au vicar!
Biserica roman a prezint a acum lumii o fat a pl acut a, acoperind
cu scuze raportul cruzimilor ei oribile. S-a mbr acat cu o hain a
cre stin a; dar a r amas neschimbat a. Toate principiile papalit atii care
existau n trecut exist a si ast azi. nv at aturile n ascocite n evul mediu
sunt si azi sustinute. Nimeni s a nu se am ageasc a. Papalitatea, pe
care protestantii sunt gata acum s a o cinsteasc a, este aceea si care a
condus lumea n zilele Reformei, cnd oamenii lui Dumnezeu au stat
cu pretul vietii lor, pentru a-i demasca nelegiuirea. Ea are aceea si
mndrie si aceea si pretentie arogant a pe care le-a impus regilor
si printilor si prin care si-a asumat prerogativele lui Dumnezeu.
Spiritul ei nu este mai putin crud si despotic acum dect atunci cnd
a n abu sit libertatea uman a si i-a ucis pe sntii Celui Preanalt.
Papalitatea este exact ce a declarat profetia c a va , si anume
apostazia zilelor din urm a (2 Tesaloniceni 2, 3.4). Este unul din
procedeele ei acela de a ar ata caracterul care va mplini cel mai bine
planurile ei; dar, dincolo de aspectul schimb ator de cameleon, ea
ascunde acela si venin neschimbat al sarpelui. Credinta nu trebuie
p astrat a fat a de eretici, nici fat a de persoanele suspecte de erezie
(Lenfant vol.I, p. 516), declar a ea. Poate aceast a putere, al c arui
raport, timp de o mie de ani, este scris cu sngele sntilor, s a e
acum recunoscut a ca o parte a bisericii lui Hristos?
Nu f ar a motiv s-a sustinut c a, n t arile protestante, catolicismul
se deosebe ste mult mai putin de protestantism dect n vremurile de
demult. S-a produs o schimbare; dar schimbarea nu este n papalitate.
Catolicismul, f ar a ndoial a, se aseam an a mult cu protestantismul care
exist a ast azi, deoarece protestantismul a degenerat att de mult din
zilele reformatorilor.
n timp ce bisericile protestante au c autat favoarea lumii, iubirea
cea fals a le-a orbit ochii. Le place s a cread a c a r aul este bun, iar
urmarea inevitabil a este c a vor ajunge s a considere binele ca ind [572]
r au. n loc s a stea n ap ararea credintei date sntilor o dat a pentru
totdeauna, se scuz a acum fat a de Roma pentru p arerile pe care le au
despre ea, lipsite de dragoste, cernd iertare pentru ngustimea lor.
O mare categorie de oameni, chiar si dintre aceia care nu au nici
o simpatie fat a de romanism, nteleg putin primejdia care vine din
puterea si din inuenta ei. Multi sustin c a ntunericul intelectual si
moral, care predomina n evul mediu, a favorizat r aspndirea dog-
melor, superstitiilor si a persecutiilor ei si c a ntelepciunea mai vast a
din timpurile moderne, extinderea general a a cuno stintei si cre sterea
tolerantei n materie de religie exclud o renviere a intolerantei si a
tiraniei. Chiar si numai gndul c a va exista o a sa stare de lucruri, n
acest veac luminat, este luat n rs. Este adev arat c a o lumin a mare,
intelectual a, moral a si religioas a str aluce ste peste aceast a generatie.
n paginile descoperite ale Cuvntului sfnt al lui Dumnezeu, a fost
rev arsat a lumin a din cer asupra lumii. Dar trebuie s a ne amintim
c a cu ct este mai mare lumina rev arsat a, cu att mai mare este
ntunericul acelora care o pervertesc si o resping.
Un studiu cu rug aciune al Bibliei le-ar ar ata protestantilor carac-
terul adev arat al papalit atii si i-ar face s a o deteste si s a se fereasc a
de ea; dar multi sunt att de ntelepti, dup a p arerea lor, nct nu simt
nevoia s a-L caute cu umilint a pe Dumnezeu pentru a condu si la
adev ar. n timp ce se mndresc cu iluminarea lor, ei nu cunosc nici
Scripturile si nici puterea lui Dumnezeu. Ei trebuie s a aib a unele
mijloace pentru a- si lini sti con stiinta si caut a ceea ce este mai putin
spiritual si umilitor. Ceea ce doresc ei este o metod a de a-L uita pe
Dumnezeu, dar care s a treac a drept o metod a de a- si aminti de El.
Papalitatea este preg atit a s a fac a fat a tuturor acestor nevoi. Ea este
preg atit a pentru cele dou a categorii de oameni, care cuprind aproape
ntreaga lume aceia care doresc s a e mntuiti prin meritele lor si
aceia care ar vrea s a e mntuiti n p acatele lor. Acesta este secretul
puterii ei.
O vreme de mare ntuneric intelectual s-a dovedit a favorabil a [573]
succesului papalit atii. Se va dovedi totu si c a o vreme de mare lu-
min a intelectual a este n aceea si m asur a favorabil a succesului ei. n
veacurile trecute, cnd oamenii nu aveau Cuvntul lui Dumnezeu
si nu cuno steau adev arul, ochii le-au fost legati si mii au fost prin si
n lat, nev aznd plasa ntins a pentru picioarele lor. n aceast a gene-
ratie, sunt multi ai c aror ochi sunt orbiti de str alucirea speculatiilor
omene sti, stiint a pe nedrept numit a astfel; ei nu v ad plasa si intr a
n ea de parc a ar legati la ochi. Dumnezeu a intentionat ca puterile
intelectuale ale omului s a e socotite ca un dar de la F ac atorul lor
si s a e folosite n slujba adev arului si a neprih anirii; dar cnd se
cultiv a mndria si ambitia, iar oamenii si nalt a propriile teorii mai
presus de Cuvntul lui Dumnezeu, atunci inteligenta poate produce
mai mult a pagub a dect ne stiinta. n felul acesta, stiinta fals a din
zilele noastre, care submineaz a credinta n Biblie, se va dovedi tot
att de plin a de reu sit a n preg atirea c aii pentru primirea papalit atii,
cu formele ei pl acute, a sa cum lipsa de cunoa stere a deschis calea
pentru dezvoltarea ei n evul mediu.
n mi sc arile care se dezvolt a acum n Statele Unite, cu scopul
de a asigura sprijinul statelor n favoarea institutiilor si a practici-
lor bisericii, protestantii merg pe calea papalit atii. Ba mai mult, ei
deschid u sa ca papalitatea s a- si rec stige, n America protestant a,
suprematia pe care a pierdut-o n Lumea Veche. Si ceea ce d a o mai
mare nsemn atate acestei mi sc ari este faptul c a principala tint a care
se urm are ste este impunerea p azirii duminicii o practic a ce- si
are originea n Roma si pe care ea o pretinde ca semn al autori-
t atii sale. Acesta este spiritul papalit atii spiritul de conformare
la practicile lume sti, venerarea traditiilor omene sti mai presus de
poruncile lui Dumnezeu care p atrunde n bisericile protestante si
le conduce s a fac a aceea si lucrare de n altare a duminicii, lucrare pe
care papalitatea a f acut-o naintea lor.
Dac a cititorul vrea s a nteleag a mijloacele ce vor folosite n
lupta care se apropie cu gr abire, nu are dect s a revad a raportul [574]
despre mijloacele pe care Roma le-a folosit pentru acela si scop n
veacurile trecute. Dac a vrea s a cunoasc a modul n care papista sii
si protestantii uniti vor proceda cu aceia care leap ad a dogmele lor,
s a cerceteze spiritul pe care Roma l-a manifestat fat a de Sabat si de
ap ar atorii lui.
Edictele regale, conciliile generale si rnduielile bisericii, susti-
nute de puterea p amnteasc a, au fost treptele prin care s arb atoarea
p agn a a atins pozitia de cinste n lumea cre stin a. Prima m asur a
public a ce impune p azirea duminicii a fost legea emis a de Con-
stantin (anul 321 d.Hr.; vezi notele suplimentare). Acest edict le
cerea or a senilor s a se odihneasc a n venerabila zi a soarelui, dar le
ng aduia t aranilor s a- si continue lucr arile agricole. Cu toate c a initial
era o institutie p agn a, a fost impus a de mp arat dup a primirea, cu
numele, a cre stinismului.
Mandatul regal nedovedindu-se destul de puternic pentru nlo-
cuirea autorit atii divine, Eusebiu, un episcop care c auta favoarea
printilor si care era un prieten deosebit si un lingu sitor al lui Constan-
tin, a formulat sustinerea c a Hristos a schimbat Sabatul n duminic a.
Nu s-a adus nici m acar o singur a m arturie din Scripturi, ca dovad a
n favoarea nv at aturii noi. nsu si Eusebiu, f ar a s a vrea, recunoa ste
falsitatea ei si arat a c atre adev aratii autori ai schimb arii. Toate
lucrurile, spunea el, care trebuiau s a e f acute n Sabat au fost
transferate n Ziua Domnului. (Robert Cox, Sabbath Laws and Sa-
bbath Duties, p. 538). ns a argumentul cu privire la duminic a, n
ciuda lipsei lui de temeinicie, a slujit la ncurajarea oamenilor pentru
a c alca Sabatul Domnului. Toti aceia care doreau s a e onorati de
lume au primit s arb atoarea popular a.
Cnd papalitatea s-a statornicit temeinic, lucrarea de n altare
a duminicii a continuat. Pentru o vreme, oamenii se ocupau cu
lucr arile agricole atunci cnd nu veneau la biseric a, dar ziua a saptea
era nc a privit a ca Sabat. Dar schimbarea s-a produs f ar a ntrerupere.
Celor implicati n slujbele snte le era interzis s a se amestece ntr-o
judecat a, n vreo discutie particular a cu privire la duminic a. La scurt a
vreme dup a aceea, tuturor persoanelor, de orice rang, li s-a poruncit [575]
s a se opreasc a de la munca obi snuit a, sub pedeapsa unei amenzi
pentru oamenii liberi si a loviturilor n cazul robilor. Mai trziu, s-a
decretat ca cei bogati s a e pedepsiti cu pierderea a jum atate din
avere; si, n cele din urm a, dac a st aruie, s a e f acuti robi. Clasele de
jos aveau s a sufere o exilare denitiv a.
S-a f acut apel si la minuni. Printre altele, s-a spus c a un gospodar
care tocmai voia s a- si are ogorul duminica si-a cur atat plugul cu un
er, iar erul i s-a lipit de mn a si timp de doi ani l-a purtat, spre
marea lui durere si ru sine. (Francis West, Historical and Practical
Discourse on the Lords Day, p. 174)
Mai trziu, papa a dat ndrum ari ca preotii de parohie s a-i mustre
pe c alc atorii duminicii, s a-i invite s a mearg a la biseric a si s a- si spun a
rug aciunile, ca s a nu aduc a vreo calamitate asupra lor si asupra
vecinilor. Un conciliu ecleziastic a emis un alt argument, de atunci
folosit pe scar a larg a si de c atre protestanti, si anume c a, dac a au fost
lovite de tr asnet persoane care lucrau duminica, acesta trebuie s a e
adev aratul Sabat. Este clar, spuneau prelatii, ct de nepl acut a i
este lui Dumnezeu c alcarea acestei zile. Atunci s-a f acut o chemare
ca preotii si pastorii, regii si printii si toti oamenii credincio si s a
depun a toate eforturile si toat a grija pentru ca aceast a zi s a e repus a
n cinste, iar pentru bunul nume al cre stin at atii, s a e p azit a cu mai
mult a evlavie n vremea care vine. (Thomas Morer, Dicourse in
Six Dialogues on the Name, Notion, and Observation of the Lords
Day, p. 271)
Decretele conciliilor dovedindu-se nesatisf ac atoare, autorit atile
p amnte sti au fost rugate s a emit a un edict care s a r aspndeasc a
groaza n inimile oamenilor si s a-i oblige s a se opreasc a de la lucru
duminica. La un sinod tinut la Roma, toate hot arrile anterioare au
fost rearmate cu o putere si cu o solemnitate mai mare. Ele au fost
introduse chiar n legile biserice sti si impuse de autoritatea civil a n
aproape ntreaga cre stin atate. (Vezi Heylyn, History of the Sabbath,
p. 2, cap. 5, sec. 7.) [576]
Lipsa autorit atii scripturistice pentru p azirea duminicii a dat
ocazie nc a la multe necazuri. Oamenii puneau la ndoial a dreptul
nv at atorilor de a trece cu vederea declaratiile pozitive ale lui Iehova:
Ziua a saptea este Sabatul Domnului Dumnezeului t au, pentru a
cinsti ziua soarelui. Pentru a suplini lipsa Testimonieslor biblice, erau
necesare alte solutii. Un ap ar ator zelos al duminicii, care a vizitat
bisericile din Anglia la sfr situl secolului XII, a ntlnit mpotriviri
din partea martorilor credincio si pentru adev ar; si str aduintele lui
au fost att de neroditoare, nct a plecat din tar a pentru o bucat a de
vreme si a c autat n toate p artile cteva mijloace pentru a- si sustine
nv at aturile. Cnd s-a ntors, lipsa a fost completat a, iar str aduintele
lui ulterioare au fost nsotite de un mai mare succes. A adus cu el
un sul, despre care sustinea c a este de la Dumnezeu si care continea
porunca necesar a pentru p azirea duminicii, cu amenint ari grozave
pentru a nsp aimnta pe cel neascult ator. Acest document pretios
o contrafacere josnic a, la fel ca institutia care trebuia s a e sustinut a
se spunea c a a c azut din cer si c a a fost g asit n Ierusalim, pe
altarul sfntului Simeon, la Golgota. Dar, de fapt, palatul pontical
de la Roma a fost izvorul din care a ie sit. Fraudele si falsic arile
folosite pentru cre sterea puterii si pentru prosperitatea bisericii au
fost socotite legale n toate veacurile de c atre ierarhia papal a.
Sulul interzicea lucrul smb at a, de la ceasul al nou alea, ora trei
dup a-amiaza, pn a luni, la r as aritul soarelui; s-a declarat c a autorita-
tea lui a fost conrmat a de mai multe minuni. S-a spus c a persoane
care au lucrat peste timpul rnduit au fost lovite de paralizie. Un
morar care a ncercat s a- si macine grul a v azut, n loc de f ain a, un
suvoi de snge, iar roata morii s-a oprit, cu toate c a avea ap a destul a.
O femeie care si-a pus aluatul n cuptor l-a g asit necopt cnd l-a
scos, de si cuptorul era ncins. O alt a femeie, care s-a hot art s a-l lase
pn a luni, l-a g asit a doua zi f acut pini si copt de puterea divin a. [577]
Un b arbat care a preparat pinea smb at a, dup a ceasul al nou alea,
a constatat, atunci cnd a rupt-o, a doua zi dimineat a, c a din ea a
curs snge. Prin asemenea n ascociri absurde si superstitioase au
ncercat ap ar atorii duminicii s a-i nt areasc a sntenia. (Vezi Roger
de Hoveden, Annals, vol. 2, pp. 528-530.)
n Scotia, ca n Anglia, a fost asigurat a o respectare mai mare a
duminicii, ata snd la ea o parte din vechiul Sabat. ns a timpul ct se
cerea s a e sntit a a fost diferit. Un edict din partea regelui Scotiei
declara c a Smb ata de la ora 12, la amiaz a, ar trebui socotit a sfnt a
si c a nici un om, de la ceasul acela si pn a luni dimineata, s a nu se
angajeze n treburi lume sti (Morer, pp. 290, 291).
ns a, n ciuda tuturor eforturilor pentru a ntemeia sntenia du-
minicii, chiar si papista sii au m arturisit n public autoritatea divin a
a Sabatului si originea omeneasc a a institutiei prin care fusese n-
locuit. n secolul XVI, un conciliu papal a declarat n mod deschis:
S a- si aminteasc a toti cre stinii c a ziua a saptea a fost consacrat a de
Dumnezeu si a fost primit a si p azit a nu numai de c atre iudei, ci si de
toti ceilalti care pretind c a se nchin a lui Dumnezeu; cu toate c a noi,
cre stinii, am schimbat Sabatul lor n ziua Domnului (Idem, pp. 281,
282). Aceia care au c alcat Legea divin a nu erau ne stiutori cu privire
la caracterul lucr arii lor. Ei se a sezau n mod deliberat deasupra lui
Dumnezeu.
Un exemplu izbitor al procedeului Romei fat a de aceia care
nu erau de acord cu ea a fost prigonirea ndelungat a si sngeroas a
a valdenzilor, dintre care unii erau p azitori ai Sabatului. Altii au
suferit la fel pentru credincio sia lor fat a de porunca a patra. Istoria
bisericilor din Etiopia si Abisinia este semnicativ a, n mod deosebit.
n mijlocul ntunecimii evului mediu, cre stinii din Africa Central a,
pierduti din vedere si uitati de lume, s-au bucurat timp de mai multe
veacuri de libertatea exercit arii credintei lor. Dar, n cele din urm a,
Roma a aat de existenta lor si mp aratul Abisiniei a fost n curnd
determinat s a-l recunoasc a pe papa ca vicar al lui Hristos. Au urmat [578]
si alte concesii. A fost dat un edict care interzicea p azirea Sabatului
sub cele mai aspre pedepse. (Vezi Michael Geddes, Church History
of Ethiopia, pp. 311, 312.) Dar tirania papal a a devenit n curnd
un jug att de chinuitor, nct etiopienii s-au hot art s a-l arunce de
pe grumaz. Dup a o lupt a teribil a, romani stii au fost alungati din
dominioanele lor, iar vechea credint a a fost restabilit a. Bisericile
s-au bucurat iar a si de libertatea lor si n-au uitat niciodat a lectia
pe care o nv ataser a cu privire la am agire, la fanatism si puterea
despotic a a Romei. n lini stea singur at atii lor, s-au multumit s a
r amn a necunoscute restului cre stin at atii.
Bisericile din Africa au tinut Sabatul a sa cum era tinut de biserica
papal a nainte de apostazia ei deplin a. n timp ce tineau ziua a
saptea n ascultare de porunca lui Dumnezeu, se retineau de la lucru
duminica, n conformitate cu obiceiul bisericii. Pentru obtinerea
puterii supreme, Roma a c alcat n picioare Sabatul lui Dumnezeu
pentru a-l n alta pe al ei; dar bisericile din Africa, ascunse timp de
aproape o mie de ani, nu au fost atinse de aceast a apostazie. Cnd
au fost aduse sub st apnirea Romei, au fost obligate s a p ar aseasc a
Sabatul adev arat si s a-l nalte pe cel fals; dar, de ndat a ce si-au
c stigat independenta, s-au rentors la ascultarea de porunca a patra.
(Vezi notele suplimentare.)
Aceste rapoarte ale trecutului descoper a cu claritate vr ajm a sia
Romei fat a de Sabatul adev arat si fat a de ap ar atorii lui, precum si
mijloacele pe care le folose ste pentru a cinsti institutia pe care a
creat-o. Cuvntul lui Dumnezeu ne nvat a c a aceste scene urmeaz a
s a se repete atunci cnd romano-catolicii si protestantii se vor uni
pentru n altarea duminicii.
Profetia din Apocalipsa capitolul 13 declar a c a puterea repre-
zentat a de ara cu coarne ca de miel va face ca p amntul si cei
ce locuiesc pe el s a se nchine papalit atii, simbolizate acolo prin
ara asemenea unui leopard. Fiara cu dou a coarne va spune si ea
celor ce locuiesc pe p amnt s a fac a o icoan a arei; si mai departe [579]
va porunci tuturor, mari si mici, bogati si s araci, liberi si robi,
s a primeasc a semnul arei (Apocalipsa 13, 11-16). S-a ar atat c a
Statele Unite sunt puterea reprezentat a prin ara cu coarne ca de
miel si c a aceast a profetie se va mplini atunci cnd Statele Unite vor
impune p azirea duminicii, pe care Roma o pretinde ca recunoa stere
deosebit a a suprematiei ei. Dar n acest omagiu fat a de papalitate,
Statele Unite nu vor singure. Inuenta Romei, n t arile care odi-
nioar a i-au recunoscut st apnirea, este departe de a nimicit a. Iar
profetia preveste ste o restaurare a puterii ei: Unul din capetele ei
p area r anit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecat a. Si tot
p amntul se mira dup a ar a (Ver 3). Primirea r anii de moarte arat a
c atre c aderea papalit atii n anul 1798. Dup a aceea, spune profetul,
rana de moarte s-a vindecat si tot p amntul se mira dup a ar a.
Pavel declar a l amurit c a omul p acatului va continua pn a la a
doua venire (2 Tesaloniceni 2, 3-8). Chiar la ncheierea vremii, el
va conduce lucrarea de am agire. Iar Ioan declar a, referindu-se tot la
papalitate: Si toti locuitorii p amntului i se vor nchina, toti aceia
al c aror nume n-a fost scris, de la ntemeierea lumii, n cartea vietii
Mielului, care a fost junghiat (Apocalipsa 13, 8). Att n lumea
veche, ct si n cea nou a, papalitatea va primi nchinare prin cinstea
dat a institutiei duminicii, care se ntemeiaz a numai pe autoritatea
bisericii romane.
nc a de la mijlocul secolului al XIX-lea, n Statele Unite cerce-
t atorii profetiei au prezentat lumii aceast a m arturie. n evenimentele
care au loc acum se vede o naintare rapid a c atre mplinirea aces-
tei profetii. La nv at atorii protestanti, se vede aceea si pretentie la
autoritatea divin a n favoarea p azirii duminicii si aceea si lips a de
dovezi scripturistice ca la conduc atorii papali, care au n ascocit mi-
nuni pentru a umple locul unei porunci de la Dumnezeu. Sustinerea
c a judec atile lui Dumnezeu vin asupra oamenilor din cauza c alc arii [580]
sabatului duminical se va repeta; deja a nceput s a e sustinut a.
Si o mi scare pentru impunerea p azirii duminicii c stig a teren cu
repeziciune.
Uimitoare este biserica roman a n subtilitatea si siretenia ei. Ea
poate citi ce trebuie s a se ntmple. Ea si a steapt a vremea, v aznd c a
bisericile protestante i dau onoare primind sabatul cel fals si c a se
preg atesc s a-l impun a prin acelea si mijloace pe care le-a folosit ea n
zilele de odinioar a. Aceia care resping lumina adev arului vor c auta
iar a si ajutor la aceast a a sa-zis a putere infailibil a, pentru a n alta o
institutie care si-a avut originea o dat a cu ea. Cu ct a bucurie va
veni n ajutorul protestantilor pentru aceast a lucrare, nu este greu de
presupus. Cine ntelege mai bine dect conduc atorii papali cum s a-i
trateze pe aceia care nu ascult a de biseric a?
Biserica Romano-Catolic a, cu toate ramicatiile ei n lumea n-
treag a, formeaz a o organizatie vast a, sub st apnirea scaunului papal
si destinat s a slujeasc a intereselor lui. Milioanele lui de credincio si
din toate t arile globului sunt instruiti s a se tin a legati n supunere
fat a de papa. Oricare le-ar nationalitatea sau guvern amntul, ei
trebuie s a priveasc a autoritatea bisericii mai presus de oricare alta.
Cu toate c a au jurat credint a fat a de stat, n spatele acestuia st a votul
de ascultare fat a de Roma, care l dezleag a de oricare alt angajament
mpotriva intereselor ei.
Istoria st a ca martor a a eforturilor ei persistente si m aiestrite de
a se amesteca n treburile natiunilor; iar dup a ce a c stigat un cap de
pod, i promoveaz a scopurile, chiar cu pretul ruin arii conduc atorilor
si a poporului. n anul 1204, papa Inocentiu al III-lea a smuls de la
Petru II, regele Aragonului, urm atorul jur amnt extraordinar: Eu,
Petru, regele aragonezilor, m arturisesc si f ag aduiesc s a u totdeauna
credincios si ascult ator fat a de domnul meu, papa Inocentiu, fat a
de urma sii lui catolici si fat a de Biserica Roman a si s a p astrez cu
credincio sie regatul n ascultare fat a de el, ap arnd credinta catolic a
si persecutnd stric aciunea eretic a (John Dowling, The History [581]
of Romanism, b. 5, cap. 6, sec. 55). Aceasta este n armonie cu
pretentiile privitoare la puterea pontifului roman, c a este legal
pentru el s a-i dea jos pe mp arati si c a i poate dezlega pe supu sii
lui de supunerea fat a de conduc atorii nedrepti (Mosheim, b. 3, cent.
II, p. 2, c. 2, sec. 9, nota 17; vezi si note suplimentare).
S a nu se uite c a nfumurarea Romei nu se schimb a niciodat a.
Principiile lui Grigore al VII-lea si ale lui Inocentiu al III-lea sunt
si ast azi principiile Bisericii Romano-Catolice. Si dac a ar avea nu-
mai puterea, le-ar pune n practic a acum cu tot atta vigoare ca n
veacurile trecute. Putin si dau seama protestantii ce fac atunci cnd
si propun s a primeasc a ajutorul Romei n lucrarea de n altare a
duminicii. n timp de ei urm aresc mplinirea scopului lor, Roma
tinte ste s a- si restabileasc a puterea, s a- si refac a suprematia pierdut a.
O dat a stabilit n Statele Unite principiul c a biserica poate folosi
sau poate controla puterea statului; c a rnduielile religioase pot
impuse prin legi civile; pe scurt, c a autoritatea bisericii si a statului
trebuie s a domine con stiinta, triumful Romei n aceast a tar a este
asigurat.
Cuvntul lui Dumnezeu a avertizat cu privire la primejdia care
se apropie; dac a acesta este neglijat, atunci lumea protestant a va
vedea care sunt n realitate scopurile Romei, numai c a atunci va
prea trziu pentru a sc apa din curs a. Ea cre ste pe nesimtite n putere.
nv at aturile ei si exercit a inuenta n s alile legiuitoare, n biserici
si n inimile oamenilor. Ea si nalt a constructii masive si semete n
ale c aror ascunzi suri tainice se vor repeta persecutiile de odinioar a.
Pe ascuns si neb anuit, ea si nt are ste fortele pentru a- si ndeplini
scopurile atunci cnd va veni timpul s a loveasc a. Tot ce dore ste este
o pozitie avantajoas a, si aceasta i s-a dat deja. n curnd, vom vedea
si vom simti care este scopul elementului roman. Toti aceia care
vor crede si vor asculta de Cuvntul lui Dumnezeu vor strni prin
aceasta mustrarea si persecutia. [582]
Capitolul 36 Conictul care se apropie
nc a de la nceputul marii lupte din ceruri, scopul lui Satana
a fost s a distrug a Legea lui Dumnezeu. Tocmai pentru a aduce la
ndeplinire lucrul acesta s-a r asculat mpotriva Creatorului si, cu
toate c a a fost aruncat din cer, a continuat aceea si lupt a pe p amnt.
Tinta pe care a urm arit-o neab atut a fost s a-i am ageasc a pe oameni
si s a-i determine s a calce Legea lui Dumnezeu. Lucrul acesta s-a
realizat e prin lep adarea Legii n ntregime, e prin lep adarea unuia
dintre principiile ei, dar rezultatul va n cele din urm a acela si. Cine
calc a o singur a porunc a arat a dispret pentru toat a Legea; inuenta
si exemplul lui sunt de partea neascult arii; el devine vinovat de
toate (Iacob 2, 10).
C autnd s a arunce dispret asupra statutelor divine, Satana a per-
vertit nv at aturile Bibliei si aceste r at aciri au fost n felul acesta
ncorporate n credinta miilor de oameni care m arturisesc a crede n
Scriptur a. Ultima mare lupt a dintre adev ar si r at acire nu este dect
b at alia nal a a unei lupte ndelungate cu privire la Legea lui Dum-
nezeu. n aceast a lupt a intr am acum o lupt a ntre legile oamenilor
si preceptele lui Iehova, ntre religia Bibliei si religia fabulelor si a
traditiei.
Factorii care se vor uni mpotriva adev arului si neprih anirii n
aceast a lupt a sunt acum la lucru. Cuvntul sfnt al lui Dumnezeu,
care ne-a fost dat cu pretul attor suferinte si snge, este prea putin [583]
pretuit. Biblia este la ndemna tuturor, dar putini sunt aceia care o
primesc cu adev arat ca ind c al auza vietii. Necredinta predomin a
ntr-o proportie alarmant a, nu numai n lume, ci chiar si n biseric a.
Multi au ajuns s a combat a chiar nv at aturile care constituie stlpii
credintei cre stine. Faptele mari ale creatiunii, a sa cum sunt prezen-
tate de scriitorii inspirati, c aderea omului, isp a sirea, perpetuitatea
Legii lui Dumnezeu, sunt practic lep adate, e cu totul, e n parte,
de o mare parte din lumea a sa-zis cre stin a. Mii de oameni care se
mndresc cu ntelepciunea si cu independenta lor socotesc ca o do-
vad a de sl abiciune a- si pune cineva ncrederea n Biblie; ei socotesc
500
Conictul care se apropie 501
ca o dovad a de talent superior si de cultur a s a g aseasc a gre seli n
Scripturi, s a denatureze si s a nege cele mai importante adev aruri
ale ei. Multi slujitori nvat a poporul si multi profesori si nv at atori
si nvat a studentii c a Legea lui Dumnezeu a fost schimbat a sau
desintat a, iar aceia care privesc cerintele ei ca ind nc a valabile,
c a trebuie ascultate literal, sunt socotiti ca meritnd numai batjocur a
sau dispret.
Respingnd adev arul, oamenii l resping pe Autorul lui. C alcnd
Legea lui Dumnezeu, ei neag a autoritatea Legiuitorului. Este tot att
de u sor s a faci un idol din nv at aturile si teoriile r at acite cum este
s a modelezi un idol din lemn sau din piatr a. Reprezentnd gre sit
atributele lui Dumnezeu, Satana i conduce pe oameni s a si-L imagi-
neze ntr-un fel neadev arat. n viata multora, un idol lozoc este
ntronat n locul lui Iehova; n timp ce viul Dumnezeu, a sa cum
este descoperit n Cuvntul S au, n Hristos si n lucr arile creatiunii,
este slujit doar de putini. Mii de oameni zeic a natura, n timp ce l
leap ad a pe Dumnezeul naturii. De si ntr-o form a diferit a, idolatria
exist a n lumea cre stin a de ast azi tot att de adev arat cum exista n
vechiul Israel din zilele lui Ilie. Dumnezeul multora dintre pretin sii
oameni ntelepti, lozo, poeti, politicieni, ziari sti dumnezeul
lumii moderne, al multor colegii si universit ati, chiar si al unor insti-
tutii teologice este doar cu putin mai bun dect Baal, zeul soare
al Feniciei. [584]
Nici o r at acire primit a de lumea cre stin a nu se ridic a mai n-
dr aznet mpotriva autorit atii cerului, nici una nu este mai opus a
dictatelor ratiunii, nici una nu este mai ucig atoare n consecintele ei
dect nv at atura modern a, care c stig a teren att de repede, c a Legea
lui Dumnezeu nu mai este obligatorie pentru oameni. Fiecare popor
si are legile lui, care cer respect si ascultare; nici o guvernare nu
poate exista f ar a ele; dar se poate concepe ca F ac atorul cerurilor si
al p amntului s a nu aib a nici o lege care s a guverneze intele pe
care le-a creat? S a presupunem c a slujitorii proeminenti ar nv ata
n mod public c a legile care guverneaz a tara lor si ocrotesc drep-
turile cet atenilor lor n-ar obligatorii c a ele restrng libertatea
oamenilor si de aceea n-ar trebui s a e ascultate; ct timp ar mai
ng aduiti astfel de oameni la amvon? Dar este oare o jignire mai
grav a s a dispretuie sti legile statelor si ale natiunilor dect s a calci
acele precepte divine care sunt temelia oric arei guvern ari?
Ar cu mult mai potrivit pentru natiuni s a- si abroge legile si s a
ng aduie oamenilor s a fac a ce le place dect pentru Conduc atorul
Universului s a- Si anuleze Legea si s a lase lumea f ar a un standard
care s a-l condamne pe vinovat sau s a-l ndrept ateasc a pe cel as-
cult ator. Am dori oare s a cunoa stem rezultatele anul arii Legii lui
Dumnezeu? Experienta a fost ncercat a. Teribile au fost scenele care
au avut loc n Franta atunci cnd ateismul a devenit putere st apni-
toare. S-a demonstrat atunci naintea lumii c a a lep ada restrictiile pe
care Dumnezeu le-a impus nseamn a primirea conducerii celui mai
crud dintre tirani. Cnd m asura neprih anirii este ndep artat a, este
deschis a calea pentru printul ntunericului de a- si ntemeia puterea
pe p amnt.
Oriunde preceptele divine sunt lep adate, p acatul nceteaz a s a mai
e privit ca p acat, iar neprih anirea nu este de dorit. Aceia care refuz a
s a se supun a guvern arii lui Dumnezeu sunt cu totul nepreg atiti pentru
a se conduce pe ei n si si. Prin nv at aturile lor v at am atoare, este v adit
spiritul de nesupunere n inimile copiilor si ale tineretului, care din
re nu pot suporta controlul; si ca urmare va o societate nelegiuit a
si imoral a. n timp ce- si bat joc de credulitatea acelora care ascult a [585]
de cerintele lui Dumnezeu, multimile primesc cu u surint a am agirile
lui Satana. Ei dau fru liber pl acerii si practic a p acatele care au adus
judec atile asupra p agnilor.
Aceia care i nvat a pe oameni s a priveasc a poruncile lui Dumne-
zeu cu u surint a seam an a neascultare pentru a culege neascultare. S a
e date la o parte restrictiile impuse de Legea divin a si atunci legile
omene sti vor n curnd neluate n seam a. Din cauz a c a Dumne-
zeu interzice practicile necinstite, pofta, minciuna si n sel aciunea,
oamenii sunt gata s a calce principiile Sale, pe care le socotesc ca o
piedic a n calea prosperit atii lor p amnte sti; dar urm arile ndep ar-
t arii acestor precepte vor de a sa natur a, nct nu se pot anticipa.
Dac a legea n-ar obligatorie, de ce s a mai e teama de a o c alca?
Proprietatea n-ar mai sigur a. Oamenii ar lua bunurile vecinului
prin violent a, iar cel mai tare ar deveni cel mai bogat. Nici viata n-ar
mai respectat a. Votul c as atoriei n-ar mai sta ca un bastion pentru
ap ararea familiei. Cine ar avea puterea, dac a ar dori, ar putea lua
nevasta vecinului prin violent a. Porunca a cincea ar ndep artat a
mpreun a cu a patra. Copiii nu s-ar si s a ia viata p arintilor lor, dac a
astfel si-ar putea mplini dorinta inimii lor stricate. Lumea civilizat a
ar deveni o hoard a de hoti si asasini; iar pacea, lini stea si fericirea ar
alungate de pe p amnt.
nc a de acum nv at atura c a oamenii sunt eliberati de ascultarea
de cerintele lui Dumnezeu a sl abit puterea obligatiei morale si a
deschis st avilarele nelegiuirii asupra lumii. Nelegiuirea, risipa si
coruptia se revars a peste noi ca un val cople sitor. n familie, Satana
este la lucru. Steagul lui utur a chiar si n c aminele zise cre stine.
Gelozia, b anuielile, f at arnicia, nstr ainarea, rivalitatea, lupta, tr adarea
ncrederii sacre, ng aduirea poftei se a a acolo. ntregul sistem de
principii si de nv at aturi religioase, care ar trebui s a constituie temelia
si structura vietii sociale, pare a un ediciu gata s a se pr abu seasc a
n ruin a. [586]
Criminalii cei mai josnici, cnd sunt aruncati n nchisoare pentru
abaterile lor, sunt f acuti adesea primitorii darurilor si atentiilor ca si
cnd ar obtinut o distinctie de invidiat. Se d a o mare publicitate
caracterului si crimelor lor. Presa public a am anunte revolt atoare
cu privire la vicii, initiind n felul acesta si pe altii n practicarea
n sel atoriei, furtului si a crimei; iar Satana tresalt a pentru succesele
planurilor lui diabolice. Pasiunea nebuneasc a a viciului, violenta
cu care se ia viata, cre sterea teribil a a necump at arii si a nelegiuirii
peste orice m asur a trebuie s a i trezeasc a pe toti aceia care se tem de
Dumnezeu, s a se ntrebe ce se poate face pentru a opri valul r aului.
Curtile de justitie sunt corupte. Conduc atorii sunt mnati de
dorinta dup a c stig si de iubirea de pl aceri senzuale. Necump atarea
a ntunecat facult atile multora, a sa nct Satana are st apnire aproape
deplin a asupra lor. Juri stii sunt pervertiti, mituiti, n selati. Betia si
petrecerile, pasiunea, gelozia, necinstea de orice fel sunt prezente
printre aceia care administreaz a legile. Adev arul s-a poticnit n
piata de ob ste si neprih anirea nu poate s a se apropie. (Isaia 59, 14)
Nelegiuirea si ntunericul spiritual care au st apnit n timpul su-
prematiei Romei au fost urmarea inevitabil a a n abu sirii Scripturilor;
dar unde trebuie g asit a cauza necredintei larg r aspndite, a lep ad arii
Legii lui Dumnezeu si a stric aciunii care este legat a de acestea, n
lu-mina deplin a a ilumin arii Evangheliei si ntr-un veac de libertate
religioas a? Acum, pentru c a nu mai poate tine lumea sub st apnirea
lui prin interzicerea Scripturilor, Satana recurge la alte mijloace pen-
tru a- si atinge acela si scop. Distrugerea credintei n Biblie sluje ste
scopului lui a sa cum sluje ste si distrugerea Bibliei ns a si. Prin intro-
ducerea ideii c a Legea lui Dumnezeu nu este obligatorie, n realitate
el i conduce pe oameni s a o calce ca si cnd ar ntru totul necunos-
c atori ai preceptelor ei. Si acum, ca si n veacurile trecute, el a lucrat
prin biseric a pentru a- si realiza planurile. Organizatiile religioase
ale zilei au refuzat s a asculte adev arurile nepopulare, descoperite
clar n Scripturi, si, comb atndu-le, ei au adoptat interpret ari si au
luat pozitii care au sem anat pe o scar a larg a semintele necredintei.
Ag atndu-se de r at acirea papal a despre nemurirea natural a a sue- [587]
tului si con stienta omului n moarte, ei au lep adat singura ap arare
mpotriva am agirilor spiritismului. nv at atura cu privire la chinurile
ve snice i-a condus pe multi s a nu mai cread a n Biblie. Cnd cuvin-
tele poruncii a patra sunt sustinute naintea oamenilor, se descoper a
c a este poruncit a p azirea Sabatului zilei a saptea; si ca singura cale
de a se elibera de o datorie pe care nu sunt gata s a o ndeplineasc a,
multi nv at atori populari declar a c a Legea lui Dumnezeu nu mai
este obligatorie. n felul acesta, ei resping Legea si, o dat a cu ea, si
Sabatul. Cnd lucrarea pentru reforma Sabatului se extinde, aceast a
lep adare a Legii divine, pentru a evita cerintele poruncii a patra,
va deveni aproape general a. nv at aturile conduc atorilor religiei au
deschis u sa c atre necredint a, c atre spiritism si c atre dispretuirea
Legii snte a lui Dumnezeu; si asupra acestor conduc atori zace o
r aspundere grozav a pentru nelegiuirea care exist a n lumea cre stin a.
Cu toate acestea, chiar aceast a categorie de oameni sustine c a
rapida r aspndire a stric aciunii se datoreaz a n mare m asur a profa-
n arii a sa-numitului Sabat cre stin si c a impunerea p azirii duminicii
ar reface ntr-o mare m asur a morala societ atii. Aceast a sustinere
este accentuat a ndeosebi n America, unde nv at atura cu privire
la Sabatul adev arat a fost predicat a pe scar a larg a. Aici lucrarea
de cump atare, una dintre cele mai proeminente si importante dintre
reformele morale, este adesea combinat a cu mi scarea duminical a, iar
ap ar atorii acesteia din urm a se prezint a ca unii care lucreaz a pentru
promovarea celor mai nalte interese ale societ atii; iar aceia care
refuz a s a se alieze cu ei sunt denuntati ca ind du smanii reformei
si ai cump at arii. Dar faptul c a mi scarea pentru ntemeierea r at acirii
este legat a cu o lucrare care este bun a n ea ns a si nu este un argu-
ment n favoarea r at acirii. Putem ascunde otrava amestecnd-o cu o
hran a s an atoas a, dar nu-i putem schimba natura. Din contr a, devine
si mai primejdioas a si este mai u sor de luat de c atre cei neavizati.
Unul dintre planurile lui Satana este acela de a amesteca r at acirea
cu destul adev ar pentru a o face plauzibil a. Conduc atorii mi sc arii
duminicale pot s a ia ap ararea unor reforme de care oamenii au ne-
voie, principii care sunt n armonie cu Biblia; si cu toate acestea, [588]
dac a mpreun a cu ele se a a si o cerint a care este contrar a Legii lui
Dumnezeu, slujitorii lui Dumnezeu nu se pot uni cu ei. Nimic nu
le poate justica punerea deoparte a poruncilor lui Dumnezeu n
schimbul preceptelor oamenilor.
Prin cele dou a r at aciri mari, nemurirea suetului si sntirea
duminicii, Satana i va aduce pe oameni n robia am agirilor sale.
n timp ce prima pune temelia pentru spiritism, ultima creeaz a o
leg atur a de simpatie cu Roma. Protestantii din Statele Unite se vor
aa n primele rnduri pentru a ntinde mna peste abis si a prinde
mna spiritismului; ele vor trece peste abis pentru a da mna cu
puterea roman a; si sub inuenta acestei uniri ntreite, aceast a tar a
va merge pe urmele Romei, pentru a c alca n picioare drepturile
con stiintei.
Deoarece spiritismul imit a din ce n ce mai mult cre stinismul cu
numele, el are o putere mai mare s a am ageasc a si s a prind a n curs a.
Dup a conceptia actual a, chiar si Satana s-a convertit. El va ap area
sub forma unui nger de lumin a. Prin mijlocirea spiritismului se vor
face minuni, bolnavi vor vindecati, si multe minuni vor avea loc,
lucruri ce nu se pot contesta. Si pentru c a duhurile si vor m arturisi
credinta n Biblie si vor manifesta respect pentru institutiile bisericii,
lucrarea lor va acceptat a ca o manifestare a puterii divine.
Linia de deosebire dintre cre stinii cu numele si cei nelegiuiti abia
se mai distinge ast azi. Membrii bisericii iubesc ce iube ste lumea
si sunt gata s a se uneasc a cu ea, iar Satana s-a hot art s a-i uneasc a
ntr-o singur a organizatie si n felul acesta s a- si nt areasc a puterea,
aruncndu-i n rndurile spiritismului. Papista sii care se laud a cu
minunile, ca ind un semn sigur al bisericii adev arate, vor am agiti
cu u surint a de aceast a putere f ac atoare de minuni; iar protestantii
care au lep adat scutul adev arului vor am agiti si ei. Papista sii,
protestantii si cei lume sti vor primi n egal a m asur a o form a de
evlavie f ar a putere si vor vedea n aceast a unire o mare mi scare
pentru poc ainta lumii ntregi si pentru inaugurarea mileniului mult [589]
a steptat.
Prin spiritism, Satana apare ca un binef ac ator al omenirii, vin-
decnd bolile oamenilor si pretinznd a aduce o ordine nou a si un
sistem mai nalt de credint a religioas a; dar n acela si timp lucreaz a
ca un nimicitor. Ispitele lui duc multimile la ruin a. Necump atarea
detroneaz a ratiunea, urmeaz a ng aduinta senzual a, lupta si v arsarea
de snge. Satana g ase ste pl acere n r azboi, c aci el provoac a pasiu-
nile cele mai rele ale suetului si arunc a pentru ve snicie victimele
cufundate n viciu si n snge. Tinta lui este s a provoace popoarele la
r azboi unul mpotriva altuia, pentru c a n felul acesta poate ndep arta
mintile oamenilor de la lucrarea de preg atire pentru a sta n ziua lui
Dumnezeu.
Satana lucreaz a si prin elementele naturii, pentru a- si strnge
seceri sul de suete nepreg atite. El a studiat secretele laboratoarelor
naturii si si folose ste toat a puterea pentru a controla aceste elemente
att ct i ng aduie Dumnezeu. Cnd i s-a ng aduit s a-l chinuiasc a
pe Iov, ct de repede turmele, cirezile, robii, casele, copiii au fost
distru si, un necaz venind dup a altul ca ntr-o clip a. Dumnezeu este
Acela care ocrote ste f apturile Sale si le nconjoar a pentru a le feri
de puterea distrug atorului. Dar lumea cre stin a a dovedit dispret fat a
de Legea lui Iehova; Domnul ns a va face exact ce a spus si va
retrage binecuvnt arile de la p amnt si- Si va ndep arta grija ocroti-
toare de la aceia care se r ascoal a mpotriva Legii Sale, nv atndu-i
si obligndu-i si pe altii s a fac a la fel. Satana are st apnire peste
toti aceia pe care Dumnezeu nu-i p aze ste n mod deosebit. El i va
favoriza si i va face pe unii s a prospere pentru a aduce la ndeplinire
planurile lui si va aduce necazuri pentru altii, f acndu-i pe oameni
s a cread a c a Dumnezeu este Acela care-i chinuie ste.
n timp ce va ap area naintea copiilor oamenilor ca un mare
medic care le poate vindeca bolile, el va aduce boal a si dezastru,
pn a acolo nct ora sele populate s a e aduse n stare de ruin a
si p ar asire. Chiar acum el este la lucru. n accidente si calamit ati
pe mare si pe uscat, n marile conagratii, n furtuni grozave si n [590]
uragane pustiitoare, inundatii, cicloane, valuri uria se si n cutremure,
n toate locurile si n mii de forme, Satana si exercit a puterea.
El distruge lanurile gata de recoltat, avnd ca urmare foametea si
suferinta. El face ca aerul s a e poluat de moarte si mii de inte
pier din cauza stric aciunii lui. Aceste calamit ati vor deveni din ce
n ce mai frecvente si mai dezastruoase. Distrugerea va veni asupra
oamenilor si a animalelor. Tara este trist a, sleit a de puteri; locuitorii
sunt mhniti si tnjesc; tara a fost spurcat a de locuitorii ei; ei c alcau
legile, nu tineau poruncile, si rupeau leg amntul cel ve snic! (Isaia
24, 4.5).
Atunci, am agitorul cel mare i va convinge pe oameni c a aceia
care slujesc lui Dumnezeu sunt cauza tuturor acestor rele. Clasa de
oameni care a provocat dizgratia cerului va pune toate necazurile
lor asupra acelora a c aror ascultare de Legea lui Dumnezeu este o
mustrare continu a pentru aceia care o calc a. Se va spune c a oamenii
l insult a pe Dumnezeu prin c alcarea sabatului duminical; c a acest
p acat a adus calamit atile care nu vor nceta pn a nu se va impune cu
strictete p azirea duminicii; si c a aceia care sustin cerintele poruncii
a patra, distrugnd prin aceasta respectul fat a de duminic a, sunt
instigatorii poporului, mpiedicnd revenirea lor n favoarea divin a
si la prosperitatea material a. n felul acesta, acuzatia ridicat a n
vechime mpotriva slujitorului lui Dumnezeu se va repeta pe criterii
bine stabilite: Abia a z arit Ahab pe Ilie, si i-a zis: Tu e sti acela
care nenoroce sti pe Israel? Ilie a r aspuns: Nu eu nenorocesc pe
Israel; ci tu, si casa tat alui t au, indc a ati p ar asit poruncile Domnului
si te-ai dus dup a Baali (1 Regi 18, 17.18). Cnd mnia oamenilor
va provocat a prin acuzatii neadev arate, ei vor urma fat a de trimi sii
lui Dumnezeu o cale foarte asem an atoare cu aceea pe care Israelul
apostaziat a urmat-o n ceea ce l privea pe Ilie.
Puterea de a face minuni se va descoperi prin spiritism si si va [591]
exercita inuenta mpotriva acelora care aleg s a asculte de Dumne-
zeu mai mult dect de oameni. Comunic arile din partea duhurilor
vor declara c a Dumnezeu le-a trimis pentru a-i convinge de r at acirea
lor pe aceia care leap ad a duminica, armnd c a legile t arii trebuie
ascultate ca ind Legea lui Dumnezeu. Ele vor deplnge marea ne-
legiuire din lume si vor sustine m arturia nv at atorilor religio si, care
sustin c a starea moral a dec azut a este cauzat a de necinstirea dumi-
nicii. Mare va indignarea mpotriva tuturor acelora care refuz a s a
accepte m arturia lor.
Modul de procedare al lui Satana n aceast a lupt a nal a cu popo-
rul lui Dumnezeu este acela si pe care l-a folosit la nceputul marii
controverse din ceruri. El pretindea c a vrea s a promoveze stabilitatea
crmuirii divine, n timp ce n ascuns depunea toate eforturile pentru
a asigura lep adarea ei. Si astfel, chiar lucrarea pe care se str aduia
s a o ndeplineasc a o punea n contul ngerilor credincio si. Aceea si
lucrare de am agire a marcat istoria Bisericii Romane. Ea a sustinut
c a lucreaz a ca vicerege al cerului, n timp ce a c autat s a se nalte
mai presus de Dumnezeu si s a-I schimbe Legea. Sub conducerea
Romei, aceia care au suferit moartea pentru credincio sia lor fat a
de Evanghelie au fost denuntati ca r auf ac atori, au fost declarati ca
ind n aliant a cu Satana; si era folosit orice mijloc posibil pentru
a-i acoperi de ru sine, pentru a-i face s a apar a n ochii oamenilor si
chiar n ochii lor ca cei mai odio si criminali. Tot a sa va si acum.
n timp ce Satana caut a s a-i distrug a pe aceia care cinstesc Legea lui
Dumnezeu, va face s a e acuzati de c alcarea legii, ca oameni care l
dezonoreaz a pe Dumnezeu si aduc judec atile Lui asupra lumii.
Dumnezeu nu forteaz a niciodat a vointa sau con stiinta; dar calea
continu a a lui Satana pentru a c stiga st apnire asupra acelora pe
care nu-i poate am agi altfel este constrngerea prin cruzime. Prin
team a, el ncearc a s a domine con stiinta si s a- si asigure nchinarea.
Pentru mplinirea acestui tel, el lucreaz a prin autorit atile religioase
si p amnte sti, mobilizndu-le s a impun a legile omene sti, dispretuind
Legea lui Dumnezeu. [592]
Aceia care cinstesc Sabatul biblic vor denuntati ca vr ajma si
ai legii si ai ordinii, ca unii care calc a n picioare preceptele morale
ale societ atii, provocnd anarhie si coruptie si atr agnd judec atile
lui Dumnezeu asupra p amntului. St aruintele de a nu- si c alca pe
con stiint a vor socotite ca nc ap atnare, nd ar atnicie si dispret fat a
de autoritate. Ei vor acuzati de nemultumire fat a de crmuire.
Slujitorii care contest a obligativitatea Legii divine vor prezenta de la
amvoane datoria de a da ascultare autorit atilor civile ca ind rnduite
de Dumnezeu. n s alile legislative si n curtile de judecat a, p azitorii
Sabatului vor gre sit prezentati si condamnati. O fals a interpretare
va dat a cuvintelor lor, iar asupra motivelor lor va pus a cea mai
rea intentie.
Cnd bisericile protestante resping argumentele clare, scriptu-
ristice, n ap ararea Legii lui Dumnezeu, ele vor dori s a-i aduc a la
t acere pe aceia a c aror credint a n-o pot respinge cu ajutorul Bibliei.
Cu toate c a nchid ochii fat a de acest fapt, ele adopt a acum o cale
care va duce la prigonirea acelora care refuz a n mod con stient s a
fac a ceea ce face restul lumii cre stine si s a recunoasc a pretentiile
sabatului papal.
Demnitarii bisericii si ai statului se vor uni pentru a corupe, a
convinge sau pentru a constrnge toate clasele de oameni s a cin-
steasc a duminica. Lipsa autorit atii divine va nlocuit a cu decretele
prigonitoare. Coruptia politic a distruge iubirea de dreptate si res-
pectul pentru adev ar; chiar si n America cea liber a, conduc atorii si
legiuitorii, pentru a- si asigura favoarea public a, se vor supune cererii
populare dup a o lege care s a impun a p azirea duminicii. Libertatea
de con stiint a, obtinut a cu un sacriciu att de mare, nu va mai res-
pectat a. n lupta care se apropie cu gr abire, vom vedea exemplicate
cuvintele profetului: Si balaurul, mniat pe femeie, s-a dus s a fac a
r azboi cu r am a sita semintei ei, care p azesc poruncile lui Dumnezeu,
si tin m arturia lui Isus Hristos (Apocalipsa 12, 17). [593]
Capitolul 37 Scripturile, o ap arare sigur a
La Lege si la m arturie! C aci dac a nu vor vorbi a sa, nu
vor mai r as ari zorile pentru poporul acesta (Isaia 8, 20). Poporul lui
Dumnezeu este ndreptat c atre Scripturi, ca ind scutul lui mpotriva
inuentei nv at atorilor r at aciti si a puterii am agitoare a duhurilor
ntunericului. Satana folose ste orice plan posibil pentru a-i mpiedica
pe oameni s a c stige o cunoa stere a Bibliei, deoarece declaratiile ei
l amurite i demasc a am agirile. Ori de cte ori are loc o rede steptare
a lucr arii lui Dumnezeu, printul r aului se treze ste la o activitate
mai intens a; acum el si adun a toate puterile pentru o lupt a nal a
mpotriva lui Hristos si a urma silor Lui. Ultima mare am agire este
pe punctul de a se descoperi naintea noastr a. Antihristul trebuie
s a- si desf a soare lucr arile miraculoase naintea ochilor no stri. Att
de mult se va asem ana contrafacerea cu adev arul, nct va peste
putint a s a se fac a deosebirea ntre ele, cu exceptia faptului c a avem
Sntele Scripturi. Prin m arturia lor trebuie probate toate declaratiile
si orice minune.
Toti aceia care ncearc a s a asculte de toate poruncile lui Dum-
nezeu vor ntlni mpotriviri si vor luati n rs. Ei vor putea s a
reziste numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Pentru a putea suporta n-
cercarea din fata lor, trebuie s a nteleag a voia lui Dumnezeu a sa cum
a fost descoperit a n Cuvntul S au; ei l pot cinsti numai dac a au
o conceptie corect a cu privire la caracterul S au, la crmuirea si la
planurile Sale si dac a lucreaz a n armonie cu ele. Numai aceia care
si-au nt arit mintea cu adev arurile Bibliei vor rezista n ultimul mare
conict. [594]
Fiec arui suet i se va pune problema cercet atoare: S a ascult
mai mult de Dumnezeu dect de oameni? Ora hot artoare este chiar
acum la u si. Sunt picioarele noastre ntemeiate pe stnca de neclintit
a Cuvntului lui Dumnezeu? Suntem preg atiti s a st am hot arti n
ap ararea poruncilor lui Dumnezeu si a credintei lui Isus?
nainte de r astignirea Sa, Mntuitorul le-a explicat ucenicilor
c a urma s a e dat la moarte si c a va nvia din mormnt, iar ngerii
510
Scripturile, o ap arare sigur a 511
au fost de fat a pentru a imprima cuvintele Lui n minte si n inim a.
Dar ucenicii a steptau o eliberare p amnteasc a de sub jugul roman
si nu puteau suporta gndul ca Acela n care si concentraser a toate
n adejdile s a sufere o moarte att de ru sinoas a. Cuvintele de care
trebuiau s a- si aminteasc a au fost alungate din minte; si atunci cnd a
venit timpul ncerc arii, i-a g asit nepreg atiti. Moartea lui Isus a distrus
att de mult n adejdile lor, ca si cnd El nu-i avertizase. Tot astfel n
profetii, viitorul ne este descoperit tot a sa de clar cum a fost nf ati sat
ucenicilor prin cuvintele Domnului Hristos. Evenimentele legate de
ncheierea timpului de har si de lucrarea de preg atire pentru timpul
strmtor arii sunt prezentate l amurit. Dar multimile nu nteleg mai
bine aceste adev aruri importante si sunt pentru ele ca si cnd nu le-ar
fost descoperite. Satana vegheaz a s a r apeasc a orice impresie care
i-ar putea face ntelepti spre mntuire, iar timpul ncerc arii i va g asi
nepreg atiti.
Cnd Dumnezeu trimite oamenilor avertiz ari att de importante,
ele ind reprezentate ca vestite de ngeri snti zburnd prin mij-
locul cerului, El cere ec arui suet nzestrat cu puterile ratiunii s a
ia aminte la solie. Judec atile nfrico sate, pronuntate mpotriva n-
chin atorilor arei si chipului ei (Apocalipsa 14, 9-11), trebuie s a-i
conduc a la un studiu atent al profetiilor, s a-i nvete ce nseamn a
semnul arei si cum s a se fereasc a de a-l primi. Dar majoritatea
oamenilor nu doresc s a aud a adev arul si se ndreapt a c atre nchipuiri.
Apostolul Pavel declara, privind c atre zilele din urm a: C aci va veni
vremea cnd oamenii nu vor putea s a sufere nv at atura s an atoas a [595]
(2 Timotei 4, 3). Acel timp a venit. Multimile nu doresc adev arul
Bibliei, pentru c a el vine n conict cu dorinta inimii p ac atoase si
iubitoare de lume; iar Satana le ofer a am agirile pe care ei le iubesc.
Dar Dumnezeu va avea un popor pe p amnt care s a sustin a
Biblia si numai Biblia, ca m asur a a tuturor nv at aturilor si ca temelie
a tuturor reformelor. P arerile oamenilor nv atati, deductiile stiintei,
crezurile sau hot arrile consiliilor ecleziastice, att de numeroase si
contradictorii, cum sunt si bisericile pe care ele le reprezint a, glasul
majorit atii nici una si nici toate acestea laolalt a nu trebuie privite
ca dovad a pentru sau mpotriva vreunui punct al credintei religioase.
nainte de a primi orice nv at atur a sau precept, trebuie s a cerem un
clar A sa zice Domnul n sprijinul ei.
Satana ncearc a ncontinuu s a atrag a atentia la om, n locul lui
Dumnezeu. El i conduce pe oameni s a priveasc a la episcopi, la
pastori, la profesori de teologie, ca ndrum atori ai lor, n loc s a
cerceteze Scripturile pentru a- si cunoa ste datoria. Atunci, st apnind
mintile acestor conduc atori, el poate inuenta multimile dup a voia
lui.
Cnd Hristos a venit s a spun a cuvintele vietii, oamenii de rnd
L-au ascultat cu pl acere; si multi, chiar dintre preoti si dintre condu-
c atori, au crezut n El. Dar marele preot si conduc atorii poporului
s-au hot art s a-L condamne si s a resping a nv at aturile Lui. De si
d aduser a gre s n toate str aduintele lor de a g asi acuzatii mpotriva
Lui, cu toate c a nu putuser a dect s a simt a inuenta puterii si a
ntelepciunii divine, care nsoteau cuvintele Sale, ei s-au nchistat n
prejudec ati; au respins dovada cea mai l amurit a a mesianit atii Sale,
ca nu cumva s a e obligati s a devin a ucenicii Lui. Ace sti mpotri-
vitori ai lui Isus erau b arbati pe care oamenii fuseser a nv atati din
copil arie s a-i respecte, n fata autorit atii c arora fuseser a obi snuiti
s a se plece. Cum se face, au ntrebat ei, c a mai marii si c artu-
rarii no stri nu cred n Isus? Nu L-ar primi ace sti oameni evlavio si
dac a ar Hristosul? Inuenta unor conduc atori ca ace stia a condus [596]
natiunea iudaic a s a-L resping a pe R ascump ar atorul ei.
Duhul care i-a inuentat pe conduc atorii si preotii aceia este
manifestat si ast azi de multi care au o nalt a pretentie de evlavie.
Ei refuz a s a cerceteze m arturia Scripturilor cu privire la adev arurile
deosebite pentru aceast a vreme. Ei arat a la num arul lor, la bog atia si
popularitatea lor si i privesc cu dispret pe aceia care ap ar a adev arul
si care sunt putini, s araci, nepopulari si au o credint a care-i desparte
de lume.
Hristos a prev azut c a pretentia nejusticat a de autoritate, pe
care si-au asumat-o c arturarii si fariseii, nu avea s a nceteze o dat a
cu mpr a stierea iudeilor. El a avut o vedere profetic a n ceea ce
prive ste n altarea autorit atii omene sti, care pretindea st apnire asupra
con stiintei, dar care a fost un blestem grozav pentru biseric a n toate
veacurile. Iar mustrarea aspr a a c arturarilor si a fariseilor, precum si
avertiz arile Sale ca poporul s a nu-i urmeze pe ace sti conduc atori orbi
au fost cuprinse n raportul inspirat ca o mustrare pentru generatiile
viitoare.
Biserica Roman a rezerv a clerului dreptul de a interpreta Scrip-
turile. Pe temeiul c a numai ecleziasticii sunt competenti s a explice
Cuvntul lui Dumnezeu, el este ascuns de oamenii de rnd. Cu toate
c a Reforma a dat tuturor oamenilor Scripturile, acela si principiu
care a fost sustinut de Roma i opre ste pe credincio sii din bisericile
protestante s a cerceteze Biblia pentru ei n si si. Ei sunt instruiti s a
primeasc a nv at aturile a sa cum sunt interpretate de biseric a; si sunt
mii de oameni care nu ndr aznesc s a primeasc a nimic, orict de
l amurit ar descoperit n Scriptur a, care este contrar crezului lor
sau nv at aturii stabilite de biserica lor.
Cu toate c a Biblia este plin a de avertiz ari mpotriva nv at atorilor
r at aciti, multi sunt gata s a- si ncredinteze suetele spre p astrare cle-
rului. Exist a ast azi mii de sustin atori ai religiei care nu pot prezenta
nici un alt motiv pentru punctele de credint a pe care le sustin dect
c a a sa au fost nv atati de conduc atorii lor religio si. Ei trec pe lng a
nv at aturile Mntuitorului ca si cnd nu-L observ a si acord a o n- [597]
credere deplin a cuvintelor slujitorilor. Dar sunt slujitorii infailibili?
Cum ne putem ncredinta suetele c al auzirii lor, dac a nu stim din
Cuvntul lui Dumnezeu c a ei sunt purt atorii de lumin a? Lipsa de
curaj moral pentru a p a si al aturi de urmele trasate de lume i conduce
pe multi s a-i urmeze pe cei nv atati; si prin mpotrivirea lor de a
cerceta pentru ei n si si, ajung legati f ar a n adejde n lanturile r at acirii.
Ei v ad c a adev arul pentru vremea aceasta este l amurit prezentat n
Biblie; si simt puterea Duhului Sfnt care nsote ste vestirea lui; cu
toate acestea, ng aduie ca mpotrivirea clerului s a-i ndep arteze de
la lumin a. Cu toate c a ratiunea si con stiinta sunt convinse, aceste
suete am agite nu ndr aznesc s a gndeasc a altfel dect slujitorul
lor; iar judecata lor personal a, interesele lor ve snice sunt jertte
necredintei, mndriei si prejudec atii altuia.
Multe sunt c aile prin care Satana lucreaz a prin inuenta ome-
neasc a pentru a- si aduna captivii. El si asigur a multimile prinzndu-
le cu funiile de m atase ale iubirii fat a de aceia care sunt vr ajma si ai
crucii lui Hristos. Oricare ar aceast a leg atur a, p arinteasc a, lial a,
conjugal a sau social a, urmarea este aceea si; mpotrivitorii adev arului
si folosesc puterea pentru a st apni con stiinta, iar suetele tinute
sub st apnirea lui nu au destul curaj sau independent a ca s a asculte
de propriile convingeri cu privire la datorie.
Adev arul si slava lui Dumnezeu sunt de nedesp artit; este impo-
sibil, cu Biblia la ndemn a, s a-L cinstim pe Dumnezeu prin p areri
r at acite. Multi sustin c a nu conteaz a ce crede cineva, numai viata lui
s a e corect a. Dar viata este modelat a de credint a. Dac a adev arul
lumina este la ndemna noastr a, iar noi neglij am s a folosim
prilejul de a-l asculta si a-l vedea, n realitate l respingem; alegem
mai degrab a ntunericul dect lumina.
Multe c ai i se par bune omului, dar la urm a duc la moarte
(Proverbe 16, 25). Ne stiinta nu este o scuz a pentru r at acire sau
pentru p acat, atunci cnd exist a toate posibilit atile de a cunoa ste
voia lui Dumnezeu. Un om c al atore ste si ajunge la o r ascruce cu [598]
indicatoare pentru ecare directie. Dac a cineva nu tine seama de
indicator si apuc a pe o cale care i se pare lui corect a, s-ar putea s a
e foarte sincer, dar se va g asi probabil pe o cale gre sit a.
Dumnezeu ne-a dat Cuvntul S au pentru a ne familiariza cu
nv at aturile lui si s a stim ce anume cere El de la noi. Cnd nv at atorul
legii a venit la Isus cu ntrebarea: Ce s a fac ca s a mo stenesc viata
ve snic a?, Mntuitorul l-a trimis la Scripturi, spunnd: Ce este scris
n Lege? Cum cite sti n ea? Ne stiinta nu va scuza nici pe tn ar si nici
pe b atrn si nu-i va scuti de pedeapsa datorat a pentru c alcarea Legii
lui Dumnezeu; deoarece n mna lor se a a o prezentare corect a a
acelei Legi, a principiilor si cerintelor ei. Nu este sucient s a avem
intentii bune; nu este sucient s a fac a cineva ce crede c a este drept
sau ceea ce un slujitor i spune c a este drept. Mntuirea suetului s au
este n joc si trebuie s a cerceteze Scripturile pentru el nsu si. Orict
de puternice i-ar convingerile, orict de convins ar c a slujitorul
Evangheliei stie care este adev arul, acestea nu pot constitui pentru el
o temelie. El are o hart a care-i arat a ecare semn pe calea lui c atre
cer si n-ar trebui s a mearg a pe ghicite.
Prima si cea mai nalt a datorie a oric arei inte rationale este s a
nvete din Scripturi ce este adev arul si apoi s a mearg a n lumin a,
ncurajndu-i si pe altii s a-i urmeze exemplul. Trebuie s a studiem Bi-
blia zi de zi, cu srguint a, cnt arind ecare gnd si comparnd verset
cu verset. Cu ajutorul divin trebuie s a ne form am p areri personale,
pentru c a trebuie s a r aspundem personal naintea lui Dumnezeu.
Adev arurile cele mai clare descoperite n Biblie au fost nv aluite
n ndoial a si n ntuneric de c atre oameni nv atati, care, avnd pre-
tentia c a au ntelepciune, nvat a c a Scripturile au un nteles mistic,
ascuns, spiritual si care nu iese la iveal a n limbajul folosit n ea.
Ace sti oameni sunt nv at atori r at aciti. Unei asemenea categorii i-a
spus Isus: Nu pricepeti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu [599]
(Marcu 12, 24). Limbajul Bibliei trebuie s a e explicat dup a ntele-
sul lui evident, afar a de faptul c a se folose ste un simbol sau o gur a
de stil. Hristos a dat f ag aduinta: Dac a vrea cineva s a fac a voia Lui,
va ajunge s a cunoasc a nv at atura (Ioan 7, 17). Dac a oamenii ar lua
Biblia a sa cum st a scris, dac a n-ar fost nv at atori neadev arati, care
s a-i r at aceasc a si s a le ncurce mintile, s-ar ndeplinit o lucrare
care ar produs bucurie ngerilor si ar adus la staulul lui Hristos
mii si mii de oameni care acum pribegesc n r at acire.
Trebuie s a folosim toate puterile mintii n studiul Scripturilor si
s a punem la lucru priceperea pentru a ntelege, att ct pot muritorii,
lucrurile adnci ale lui Dumnezeu; totu si s a nu uit am c a ascultarea
si supunerea asemenea unui copil constituie adev aratul spirit al celui
care vrea s a nvete. Dicult atile din Scriptur a nu pot niciodat a
rezolvate prin acelea si metode care sunt folosite n lupta cu proble-
mele lozoce. Nu trebuie s a ne angaj am n studiul Bibliei cu acea
ncredere n sine cu care att de multi p a sesc n domeniile stiintei, ci
cu o dependent a de Dumnezeu prin rug aciune si cu o dorint a sincer a
de a cunoa ste voia Sa. Trebuie s a venim cu un spirit umil si gata de
a nv ata pentru a primi cuno stinte de la marele EU SUNT. Altfel,
ngerii cei r ai ne vor orbi att de mult mintile si ne vor nvrto sa att
de mult inimile, nc a nu vom mai impresionati de adev ar.
Multe p arti din Scriptur a, pe care oamenii nv atati le declar a
a o tain a sau pe lng a care trec ca ind lipsite de important a,
sunt pline de mngiere si de ndrumare pentru acela care a fost
nv atat n scoala lui Hristos. Un motiv pentru care multi teologi
nu au o ntelegere mai l amurit a a Cuvntului lui Dumnezeu este
acela c a si nchid ochii n fata adev arurilor pe care nu doresc s a le
practice. ntelegerea adev arului biblic depinde nu att de mult de
puterea intelectului celui care studiaz a, ct de sinceritatea scopului,
de dorinta st aruitoare de neprih anire.
Biblia n-ar trebui s a e niciodat a studiat a f ar a rug aciune. Numai
Duhul Sfnt poate s a ne fac a n stare s a simtim importanta acelor
lucruri u sor de nteles sau s a ne fereasc a de interpretarea tendentioas a
a adev arurilor greu de nteles. Lucrarea ngerilor cere sti este aceea [600]
de a preg ati inima pentru a ntelege astfel Cuvntul lui Dumnezeu,
nct s a m ncntati de frumusetea lui, mustrati de adev arurile lui
sau nsuetiti si nt ariti de f ag aduintele lui. Trebuie s a facem ca
cererea psalmistului s a e si a noastr a: Deschide-mi ochii, ca s a
v ad lucrurile minunate ale Legii Tale! (Psalmii 119, 18). Ispitele par
adesea irezistibile pentru c a, prin neglijarea rug aciunii si a studiului
Bibliei, cel ispitit nu- si poate aminti cu u surint a f ag aduintele lui
Dumnezeu si nu-l poate ntmpina pe Satana cu armele Scripturii.
Dar ngerii sunt n jurul acelora care sunt gata s a se lase nv atati n
lucrurile dumnezeie sti; si n timp de mare nevoie, ei si vor aminti
chiar acele adev aruri de care au trebuint a. n felul acesta, cnd
vr ajma sul va n av ali ca un ru, Duhul Domnului l va pune pe fug a
(Isaia 59, 19).
Isus le-a f ag aduit ucenicilor S ai: Dar Mngietorul, adic a Duhul
Sfnt, pe care-L va trimite Tat al, n Numele Meu, v a va nv ata toate
lucrurile, si v a va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu (Ioan 14, 26).
Dar nv at aturile lui Hristos trebuie ca mai nainte s a fost depozitate
n minte, pentru ca Duhul lui Dumnezeu s a ni le aduc a aminte n
vreme de primejdie. Strng Cuvntul T au n inima mea, spunea
David, ca s a nu p ac atuiesc mpotriva Ta (Psalmii 119, 11).
Toti aceia care si pretuiesc interesele ve snice ar trebui s a e n
gard a fat a de n av alirile scepticismului. Vor atacati chiar stlpii ade-
v arului. Este imposibil s a ne p astr am n afara batjocurii, a sosmelor,
a nv at aturilor subtile si otr avitoare, ale necredintei moderne. Satana
si potrive ste ispitele pentru toate clasele de oameni. El l atac a pe
cel neinstruit cu ironie sau batjocur a, n timp ce pe cel instruit l
ntmpin a cu obiectii stiintice si cu rationamente lozoce, am-
bele calculate s a provoace nencrederea sau dispretuirea Scripturilor.
Chiar si tineretul cu experient a putin a si ia libertatea s a insinueze
ndoieli cu privire la principiile fundamentale ale cre stinismului.
Si aceast a necredint a tinereasc a, orict este ea de supercial a, si [601]
are inuenta ei. Multi sunt condu si n felul acesta s a si bat a joc de
credinta p arintilor lor si s a aduc a ntristare Duhului harului (Evrei
10, 29). Multe vieti care promiteau s a e o cinste pentru Dumnezeu
si o binecuvntare pentru lume au fost nimicite de suul nebunesc
al necredintei. Toti aceia care se ncred n hot arrile nfumurate ale
ratiunii omene sti si si nchipuie c a pot explica tainele divine, ca
s a ajung a la adev ar f ar a ajutorul ntelepciunii lui Dumnezeu, sunt
ncurcati n plasa lui Satana.
Tr aim n cea mai solemn a perioad a a istoriei acestei lumi. Vii-
torul multimilor care suprapopuleaz a p amntul este gata s a se ho-
t arasc a. Buna noastr a stare viitoare si chiar mntuirea altor suete
depinde de calea pe care o alegem acum. Avem nevoie s a m c al au-
ziti de Duhul adev arului. Orice urma s al lui Hristos trebuie s a ntrebe
cu sinceritate: Doamne, ce vrei s a fac? Avem nevoie s a ne umilim
naintea Domnului, cu post si cu rug aciune, si s a cuget am mult la
Cuvntul S au, n mod deosebit la scenele judec atii. Ar trebui s a
c aut am acum o experient a vie si profund a n lucrurile lui Dumnezeu.
Nu avem nici o clip a de pierdut. Evenimente de important a vital a au
loc n jurul nostru; ne g asim pe terenul fermecat al lui Satana. Nu
dormiti, str ajeri ai lui Dumnezeu; vr ajma sul v a pnde ste de aproape,
ind gata n orice clip a, dac a sl abiti vegherea si atipiti, s a sar a asupra
voastr a si s a v a fac a prada lui.
Multi sunt am agiti n ceea ce prive ste starea lor adev arat a na-
intea lui Dumnezeu. Ei se felicit a pentru faptele rele pe care nu le
fac si uit a s a le aminteasc a pe cele bune si nobile pe care Dumnezeu
le cere de la ei, dar pe care au neglijat s a le fac a. Nu este sucient
ca ei s a e pomi n gr adina lui Dumnezeu. Ei trebuie s a r aspund a
a stept arilor Sale aducnd road a. El i face r aspunz atori pentru c a
n-au mplinit tot binele pe care-l puteau face, prin harul S au care
i-ar nt arit. n c artile cerului, ei sunt trecuti ca unii care ncurc a
locul. Cu toate acestea, nici cazul acestei categorii nu este f ar a nici o
n adejde. Inima iubirii, ndelung r abd atoare, nc a mijloce ste pe lng a
aceia care au dispretuit mila lui Dumnezeu si au c alcat n picioare [602]
harul S au. De aceea zice: De steapt a-te tu, care dormi, scoal a-te
din morti, si Hristos te va lumina. Luati seama deci s a umblati
cu b agare de seam a. R ascump arati vremea, c aci zilele sunt rele
(Efeseni 5, 14-16.).
Cnd va veni timpul de ncercare, vor v azuti aceia care au
f acut din Cuvntul lui Dumnezeu regula lor de viat a. Vara nu este
nici o deosebire vizibil a ntre brad si alti copaci; dar cnd vine
criv atul iernii, bradul r amne neschimbat, n timp ce alti copaci
sunt desfrunziti. Tot a sa cel nesincer nu poate deosebit acum de
cre stinul adev arat, dar vremea este chiar la u si cnd deosebirea se
va vedea. S a se ridice mpotrivirea, s a capete putere bigotismul
si intoleranta, s a se aprind a prigoana si cei cu inima mp artit a si
f atarnicii se vor cl atina si vor p ar asi credinta; dar cre stinul adev arat
va sta tare ca o stnc a, iar credinta lui va mai puternic a, n adejdea
lui mai str alucitoare dect n zilele de prosperitate.
Psalmistul spune: M a gndesc la nv at aturile Tale. Prin porun-
cile Tale m a fac mai priceput, deoarece ur asc orice cale a minciunii
(Psalmii 119, 99.104).
Ferice de omul care g ase ste ntelepciunea. C aci el este ca un
pom s adit lng a ape, care- si ntinde r ad acinile spre ru; nu se teme
de c aldur a, cnd vine, si frunzi sul lui r amne verde; n anul secetei,
nu se teme, si nu nceteaz a s a aduc a road a. (Proverbe 3, 13; Ieremia
17, 8) [603]
Capitolul 38 Ultima avertizare
Dup a aceea, am v azut pogorndu-se din cer un alt nger, care
avea o mare putere; si p amntul s-a luminat de slava lui. El a strigat
cu glas tare si a zis: A c azut, a c azut, Babilonul cel mare! A ajuns
un loca s al dracilor, o nchisoare a oric arui duh necurat, o nchisoare
a oric arei p as ari necurate si urte; Apoi am auzit din cer un alt
glas, care zicea: Ie siti din mijlocul ei, poporul Meu, ca s a nu ti
p arta si la p acatele ei, si s a nu ti loviti cu urgiile ei! (Apocalipsa
18:1, 2, 4).
Acest pasaj din Scriptur a arat a nainte , c atre o vreme
cnd vestirea c aderii Babilonului, adus a de cel de al doilea nger
din Apocalipsa capitolul 14 (Ver 8), trebuie repetat a cu ad augarea
mentiunii referitoare la stric aciunile care au intrat n diferite organi-
zatii care constituie Babilonul, de cnd a fost dat a pentru prima oar a
solia, n vara anului 1844. Este descris a aici o stare grozav a n lumea
religioas a. Cu ecare respingere a adev arului, mintile oamenilor
se vor ntuneca mai mult, inimile lor se vor mpietri si mai tare,
pn a cnd vor z avorte ntr-o mpietrire necredincioas a. Sdnd
avertismentele pe care Dumnezeu le-a dat, ei vor continua s a calce
n picioare unul dintre preceptele Decalogului, pn a cnd vor ajunge
s a-i prigoneasc a pe aceia care-l socotesc sfnt. Hristos este batjo-
corit prin dispretul pus asupra Cuvntului si poporului S au. Cnd
nv at aturile spiritismului sunt primite de biserici, opreli stea impus a [604]
inimii re sti este ndep artat a, iar m arturisirea religiei va deveni o
mantie care ascunde cele mai josnice nelegiuiri. Credinta n mani-
fest arile spiritiste deschide u sa pentru duhurile am agitoare si pentru
nv at aturile demonilor si n felul acesta inuenta ngerilor r ai va
simtit a n biserici.
Despre cetatea Babilon, la vremea cnd s-a scos n evident a
n aceast a profetie, s-a spus: P acatele ei s-au ngr am adit, si au
ajuns pn a la cer; si Dumnezeu Si-a adus aminte de nelegiuirea ei
(Apocalipsa 18, 5). Ea a umplut m asura nelegiuirii ei si distrugerea
este gata s a cad a peste ea. Dar Dumnezeu are nc a un popor n
519
Babilon si, nainte de c aderea judec atilor Sale, ace sti credincio si
trebuie s a e chemati afar a din ea, ca s a nu ia parte la p acatele
ei si s a nu primeasc a urgiile ei. De aici mi scarea simbolizat a
printr-un nger cobornd din cer, luminnd p amntul cu slava lui si
strignd cu un glas puternic, f acnd cunoscute p acatele Babilonului.
n leg atur a cu solia lui se aude chemarea: Ie siti dintrnsa, poporul
Meu. Aceste n stiint ari, unite cu solia ngerului al treilea, constituie
avertizarea nal a, care va dat a locuitorilor p amntului.
Grozav va deznod amntul la care va adus a lumea. Puterile
p amntului, unindu-se s a lupte mpotriva poruncilor lui Dumnezeu,
vor decreta ca toti, mici si mari, bogati si s araci, slobozi si robi
(Apocalipsa 13, 16) s a se conformeze practicilor bisericii prin p azi-
rea sabatului neadev arat. Toti aceia care refuz a s a consimt a vor primi
pedepse civile si, n cele din urm a, se va spune c a merit a moartea. Pe
de alt a parte, Legea lui Dumnezeu, bucurndu-se de ziua de odihn a
a Creatorului, cere ascultare si amenint a cu mnia pe toti aceia care
calc a preceptele ei.
O dat a ce problema a fost prezentat a clar naintea omului, ori-
cine va c alca Legea lui Dumnezeu pentru a asculta de legiuirea
omeneasc a prime ste semnul arei; el prime ste semnul de aparte-
nent a fat a de puterea de care alege s a asculte, n loc s a asculte de
Dumnezeu. [605]
Avertizarea din ceruri este aceasta: Dac a se nchin a cineva arei
si icoanei ei, si prime ste semnul ei pe frunte sau pe mn a, va bea
si el din vinul mniei lui Dumnezeu turnat neamestecat n paharul
mniei Lui (Apocalipsa 14, 9.10).
Dar nimeni nu trebuie s a sufere mnia lui Dumnezeu pn a cnd,
mai nti, adev arul nu i-a fost adus n minte si n con stiint a si nu a
fost respins. Sunt multi care n-au avut niciodat a ocazia s a aud a ade-
v arurile deosebite pentru vremea aceasta. Obligativitatea poruncii
a patra n-a fost pus a niciodat a naintea lor n adev arata ei lumin a.
Acela care cite ste toate inimile si pune la ncercare toate motivele
nu va l asa pe nimeni, dintre aceia care doresc s a cunoasc a adev arul,
s a e am agiti cu privire la scopurile luptei. Decretul nu va impus
oamenilor orbe ste. Fiecare trebuie s a aib a lumin a sucient a pentru a
lua o hot arre n mod deliberat.
Sabatul va constitui proba cea mare a credincio siei, c aci el este
adev arul pus n discutie n mod deosebit. Cnd va adus a ncer-
Ultima avertizare 521
carea nal a asupra oamenilor, se va trage linia de deosebire dintre
aceia care l slujesc pe Dumnezeu si aceia care nu-L slujesc. n timp
ce p azirea sabatului neadev arat pentru a asculta de legea statului,
contrar a poruncii a patra, va o recunoa stere f ati s a a apartenentei
la o putere care este n opozitie cu Dumnezeu, p azirea Sabatului
adev arat, n ascultare de Legea lui Dumnezeu, este o dovad a de cre-
dincio sie fat a de Creator. Pe cnd o categorie, care prime ste semnul
supunerii fat a de puterile p amnte sti, prime ste semnul arei, cea-
lalt a, alegnd semnul supunerii fat a de autoritatea divin a, prime ste
sigiliul lui Dumnezeu.
Odinioar a, aceia care au prezentat adev arurile celei de a treia
solii ngere sti au fost priviti adesea ca ni ste alarmi sti. Prevestirile lor
c a in-toleranta religioas a va c stiga teren n Statele Unite, c a biserica
si statul se vor uni ca s a-i prigoneasc a pe aceia care p azesc poruncile
lui Dumnezeu, au fost socotite nentemeiate si absurde. S-a declarat
cu ncredere c a aceast a tar a n-ar putea deveni niciodat a altceva dect [606]
ceea ce a fost ap ar atoarea libert atii religioase. Dar, pe m asur a ce
problema impunerii duminicii este discutat a n cercuri tot mai largi,
evenimentul de care s-au ndoit si nu l-au crezut atta vreme se vede
apropiindu-se, iar ntreita solie va produce un efect pe care nu l-a
avut mai nainte.
n toate generatiile, Dumnezeu i-a trimis pe slujitorii S ai s a
mustre p acatul att n lume, ct si n biseric a. Dar oamenii doresc s a
le e spuse lucruri pl acute, iar adev arul simplu si curat nu este primit.
Multi reformatori, cnd si-au nceput lucrarea, s-au hot art s a aib a
o mare prudent a cnd au atacat p acatele bisericii si ale natiunii. Ei
n ad ajduiau ca, prin exemplul unei vieti curate de cre stin, s a-i aduc a
pe oameni napoi la nv at aturile Bibliei. Dar Duhul lui Dumnezeu
a venit asupra lor a sa cum a venit peste Ilie, inspirndu-l s a mustre
p acatele unui mp arat nelegiuit si ale unui popor apostaziat; ei nu s-
au putut opri s a predice declaratiile l amurite ale Bibliei nv at aturi
pe care nu fuseser a dispu si s a le prezinte. Ei au fost constrn si s a
declare cu ardoare adev arul si primejdiile care amenintau suetele.
Cuvintele pe care Dumnezeu le d adea ei le rosteau, f ar a team a de
urm ari, iar oamenii erau constrn si s a asculte avertizarea.
Tot astfel va vestit a si solia ngerului al treilea. Cnd vine
timpul ca ea s a e proclamat a cu cea mai mare putere, Dumnezeu va
lucra prin unelte umile, conducnd mintile acelora care se consacr a
slujirii Sale. Lucr atorii vor calicati mai mult prin ungerea Duhu-
lui S au dect prin educatia dat a de institutiile de nv at amnt. B arbati
ai credintei si ai rug aciunii vor constrn si s a mearg a cu zel sfnt,
f acnd cunoscute cuvintele pe care Dumnezeu li le d a. P acatele
Babilonului vor descoperite. Urm arile dezastruoase ale impunerii
rnduielilor bisericii de c atre autoritatea civil a, am agirile spiritis-
mului, naintarea neobservat a, dar rapid a a puterii papale, toate vor
demascate. Pin aceste avertiz ari solemne, oamenii vor treziti.
Mii si mii vor auzi cuvinte pe care nu le-au mai auzit niciodat a. [607]
Cu uimire vor asculta m arturia c a Babilonul este biserica dec azut a
din cauza r at acirilor si p acatelor ei, din cauza lep ad arii adev arului
trimis pentru ea din cer. Cnd oamenii merg la nv at atorii lor de
mai nainte, cu ntrebarea r ascolitoare: Sunt aceste lucruri a sa?,
slujitorii le prezint a fabule, proorocesc lucruri pl acute pentru a le
potoli temerile si pentru a lini sti con stiinta trezit a. Dar n timp ce
multi refuz a s a se multumeasc a doar cu autoritatea oamenilor si cer
un A sa zice Domnul, slujitorii populari, asemenea fariseilor din
vechime, plini de mnie c a autoritatea lor este pus a la ndoial a, vor
denunta solia ca ind de la Satana si vor provoca multimile iubitoare
de p acat s a-i insulte si s a-i prigoneasc a pe aceia care o vestesc.
Pe m asur a ce lupta se extinde n domenii noi si mintea oamenilor
este atras a c atre Legea lui Dumnezeu, cea c alcat a n picioare, Satana
se agit a. Puterea care nsote ste solia nu face dect s a-i mnie si
mai mult pe aceia care se mpotrivesc. Conduc atorii spirituali vor
face eforturi aproape supraomene sti pentru a ndep arta lumina ca
s a nu lumineze peste turma lor. Prin toate mijloacele pe care le au
la dispozitie, vor ncerca s a interzic a discutarea acestor probleme
vitale. Biserica va face apel la bratul cel mai puternic al puterii civile
si papista sii si protestantii se vor uni n aceast a lucrare. Pe m asur a
ce mi scarea pentru impunerea duminicii devine mai ndr azneat a si
mai hot art a, va chemat a n ajutor legea mpotriva celor ce p azesc
porunca a patra. Ei vor amenintati cu amenzi si nchisoare, iar
unora le vor oferite pozitii cu inuent a si alte benecii si avantaje,
cu conditia s a renunte la credinta lor. Dar r aspunsul lor statornic va
: Ar atati-ne din Cuvntul lui Dumnezeu r at acirea noastr a, acela si
r aspuns pe care l-a dat si Luther n mprejur ari asem an atoare. Aceia
care sunt trti naintea tribunalelor aduc o puternic a sustinere a
adev arului, iar unii care aud sunt condu si s a ia pozitie pentru p azirea
tuturor poruncilor lui Dumnezeu. n felul acesta, lumina va adus a
multor mii de suete care altfel n-ar putea cunoa ste nimic despre
aceste adev aruri. [608]
Ascultarea cu sinceritate de Cuvntul lui Dumnezeu va consi-
derat a ca r azvr atire. Orbiti de Satana, p arintii vor exercita asprime
si lips a de ntelegere fat a de copiii lor credincio si, st apnul si st a-
pna vor prigoni pe servul care p aze ste poruncile. Dragostea va
denaturat a; copiii vor dezmo steniti si alungati de acas a. Se vor
mplini literal cuvintele lui Pavel: Toti cei ce voiesc s a tr aiasc a
cu evlavie n Hristos Isus, vor prigoniti (2 Timotei 3, 12). Cnd
ap ar atorii adev arului refuz a s a cinsteasc a sabatul duminical, unii
dintre ei vor aruncati n nchisori, unii vor exilati, altii vor
tratati ca robi. Pentru ntelepciunea omeneasc a, toate acestea par
acum imposibile; dar, pe m asur a ce Duhul lui Dumnezeu, care i
tine n fru, va retras de la oameni, iar ei vor sub st apnirea lui
Satana, care ur a ste principiile divine, vor avea loc manifest ari stranii.
Inima poate deveni foarte crud a atunci cnd temerea de Dumnezeu
si dragostea sunt nl aturate.
Cnd furtuna se apropie, o mare grup a de credincio si care au
m arturisit credinta n solia ngerului al treilea, dar care n-au fost
sntiti prin ascultare de adev ar si vor p ar asi pozitia si vor trece n
rndurile mpotrivitorilor. Unindu-se cu lumea si mp art a sindu-se
de spiritul ei, au ajuns s a vad a lucrurile aproape n aceea si lumin a;
si cnd ajung la ncercare, ei sunt preg atiti s a aleag a partea u soar a,
popular a. B arbati de talent si cu aspect pl acut, care odinioar a se
bucuraser a n adev ar, si folosesc puterile pentru a am agi si a r at aci
suete. Ei devin vr ajma sii cei mai aprigi ai fratilor lor de mai nainte.
Cnd p azitorii Sabatului sunt adu si naintea tribunalelor pentru a
da socoteal a de credinta lor, ace sti apostaziati sunt agentii cei mai
ecienti ai lui Satana de a-i prezenta ntr-o lumin a fals a si a-i acuza
si, prin declaratii mincinoase si b anuieli, de a-i incita pe conduc atori
mpotriva lor.
n vremea aceasta de persecutie, credinta slujitorilor Domnului
va pus a la ncercare. Ei au dat avertizarea cu credincio sie privind
numai la Dumnezeu si la Cuvntul S au. Duhul lui Dumnezeu care
le-a mi scat inimile i-a determinat s a vorbeasc a. Animati de un zel [609]
sfnt si cu un puternic impuls divin, au pornit la ndeplinirea datori-
ilor lor f ar a s a calculeze la rece urm arile rostirii n fata oamenilor
a cuvntului pe care Dumnezeu li-l d aduse. Ei n-au tinut seama de
interesele p amnte sti, nici n-au c autat s a- si p astreze bunul nume sau
viata. Cu toate acestea, atunci cnd furtuna mpotrivirii si a ap as arii
se n apuste ste peste ei, unii, cople siti de descurajare, vor gata s a
exclame: Dac a am prev azut urm arile cuvintelor noastre, am stat
lini stiti! Ei sunt aruncati n greut ati. Satana i asalteaz a cu ispite
teribile. Lucrarea pe care si-au asumat-o pare peste puterile lor de
a adus a la ndeplinire. Sunt amenintati cu distrugerea. Entuzi-
asmul care i mnase s-a dus; cu toate acestea, nu se pot ntoarce.
Atunci, simtindu- si dezn adejdea grozav a, alearg a la Cel Atotputernic
dup a nt arire. Ei si amintesc c a acele cuvinte pe care le rostiser a
nu fuseser a ale lor, ci ale Aceluia care le ncredintase avertizarea.
Dumnezeu a pus adev arul n inimile lor, iar ei n-au putut s a nu-l
vesteasc a.
Acelea si ncerc ari au fost experimentate de oamenii lui Dumne-
zeu din veacurile trecute. Wycliffe, Huss, Luther, Tyndale, Baxter,
Wesley sustinuser a ca toate nv at aturile s a e vericate cu Biblia
si declaraser a c a vor renunta la tot ceea ce condamn a. Prigoana
s-a dezl antuit asupra acestor b arbati cu o furie nestins a; cu toate
acestea, ei n-au contenit s a vesteasc a adev arul. Fiecare, din diferi-
tele perioade ale istoriei bisericii, s-a caracterizat prin evidentierea
unui adev ar deosebit, adaptat la nevoile poporului lui Dumnezeu
din vremea aceea. Fiecare adev ar nou si-a croit drum prin mijlocul
urii si mpotrivirii; aceia care au fost binecuvntati cu lumina Lui
au fost ispititi si ncercati. Dumnezeu d a un adev ar special pentru
oamenii care se g asesc ntr-o situatie dicil a. Cine ndr azne ste s a
refuze vestirea lui? El porunce ste slujitorilor S ai s a vesteasc a ultima
chemare de har c atre lume. Ei nu pot s a tac a dect cu primejduirea
suetelor lor. Trimi sii lui Hristos n-au nimic de a face cu urm arile. [610]
Ei trebuie s a- si ndeplineasc a datoria, iar urm arile s a le lase n seama
lui Dumnezeu.
Cnd mpotrivirea se ridic a la cea mai nalt a cruzime, slujitorii
lui Dumnezeu ajung iar a si n nedumerire, c aci se pare c a ei au adus
criza. Dar con stiinta si Cuvntul lui Dumnezeu i asigur a c a drumul
lor este bun si, cu toate c a ncerc arile continu a, ei sunt nt ariti s a
le suporte. Lupta cre ste si devine tot mai aprig a, dar credinta si
curajul lor cresc o dat a cu nevoile. M arturia lor este: Nu-ndr aznim
s a batjocorim Cuvntul lui Dumnezeu si s a desp artim Legea Sa cea
sfnt a, numind o parte important a si alta lipsit a de important a, pentru
a c stiga favoarea lumii. Domnul pe care l slujim este n stare s a ne
scape. Hristos a biruit puterile p amntului; cum s a ne temem noi de
o lume deja nvins a?
Persecutia, n diferitele ei forme, este punerea n practic a a unui
principiu care va exista ct a vreme va Satana si ct a vreme cre sti-
nismul va avea putere vital a. Nici un om nu poate sluji lui Dumnezeu
f ar a s a provoace mpotrivirea o stilor ntunericului. ngerii r ai l vor
asalta, alarmati c a inuenta lui le ia prada din mini. Oamenii r ai,
mustrati de exemplul lui, se vor uni cu ei, c autnd s a-l despart a de
Dumnezeu prin ispitiri ametitoare. Cnd acestea nu reu sesc, atunci
este folosit a o putere constrng atoare pentru fortarea con stiintei.
Dar atta vreme ct Isus r amne Mijlocitorul omului n Sanctu-
arul de sus, inuenta nfrn atoare a Duhului Sfnt este simtit a de
conduc ator si de c atre popor. El nc a mai controleaz a, ntr-o oarecare
m asur a, legile t arii. Dac a n-ar aceste legi, starea lumii ar mult
mai rea dect este acum. n timp ce multi conduc atori sunt agentii
activi ai lui Satana, Dumnezeu si are trimi sii S ai printre conduc ato-
rii t arii. Vr ajma sul i inspir a pe slujitorii lui s a propun a m asuri care
ar mpiedica ntr-o mare m asur a lucrarea lui Dumnezeu; dar b arbati
de stat care se tem de Domnul sunt inuentati de ngerii snti s a se
mpotriveasc a unor astfel de propuneri cu argumente ce nu pot
comb atute. n felul acesta, ctiva b arbati vor putea tine piept unui [611]
curent puternic al r aului. mpotrivirea vr ajma silor adev arului va
st avilit a pn a cnd solia ngerului al treilea si va face lucrarea. Cnd
avertizarea nal a va dat a, ea va atrage atentia acestor conduc atori,
prin care Domnul lucreaz a acum, si unii dintre ei o vor primi si vor
r amne mpreun a cu poporul lui Dumnezeu n timpul strmtor arii.
ngerul care se une ste n vestirea soliei ngerului al treilea va
lumina tot p amntul cu slava lui. Aici este profetizat a o lucrare
mondial a cu o putere neobi snuit a. Mi scarea advent a din anul 1840-
1844 a fost o manifestare glorioas a a puterii lui Dumnezeu; prima
solie ngereasc a a fost dus a la toate statiunile misionare din lume, iar
n cteva t ari s-a ar atat cel mai mare interes religios care s-a v azut
n vreo tar a de la Reforma secolului XVI; dar acestea urmeaz a s a
e dep a site de mi scarea cea puternic a din timpul ultimei avertiz ari a
ngerului al treilea.
Lucrarea se va asem ana cu aceea din Ziua Cincizecimii. Dup a
cum ploaia timpurie a fost dat a, prin rev arsarea Duhului Sfnt,
la nceputul predic arii Evangheliei pentru a face posibil a cre sterea
semintei pretioase, tot a sa ploaia trzie va dat a la ncheierea ei
pentru coacerea recoltei. S a cunoa stem, s a c aut am s a cunoa stem
pe Domnul! C aci El Se ive ste ca zorile diminetii, si va veni la noi
ca o ploaie, ca ploaia de prim avar a, care ud a p amntul (Osea 6,
3). Si voi, copii ai Sionului, bucurati-v a si veseliti-v a n Domnul,
Dumnezeul vostru, c aci El v a va da ploaie la vreme, v a va trimite
ploaie timpurie si trzie, ca odinioar a (Ioel 2, 23). n zilele de pe
urm a, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice f aptur a.
Atunci oricine va chema Numele Domnului, va mntuit (Faptele
Apostolilor 2, 17.21).
Marea lucrare a Evangheliei nu se va ncheia cu o manifestare
mai slab a a puterii lui Dumnezeu dect a marcat-o nceputul ei.
Profetiile care s-au mplinit la rev arsarea ploii timpurii, la nceputul [612]
predic arii Evangheliei, urmeaz a s a se mplineasc a iar a si n ploaia
trzie de la ncheierea ei. Acestea sunt vremurile de nviorare c atre
care privea n viitor apostolul Petru cnd spunea: Poc aiti-v a dar,
si ntoarceti-v a la Dumnezeu, pentru ca s a vi se stearg a p acatele,
ca s a vin a de la Domnul vremile de nviorare, si s a trimit a pe Cel
ce a fost rnduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos (Faptele
Apostolilor 3, 19.20).
Slujitorii lui Dumnezeu, cu fetele luminate, si str alucind de con-
sacrare sfnt a, se vor gr abi, din loc n loc, pentru a vesti solia din
cer. Prin mii de glasuri, pe tot p amntul, va dat a avertizarea. Se
vor face minuni, bolnavii vor vindecati si semne si minuni i vor
nsoti pe credincio si. Satana va lucra cu minuni mincinoase, f acnd
s a coboare chiar si foc din cer naintea oamenilor (Apocalipsa 13,
13). n felul acesta, locuitorii p amntului vor adu si s a ia o hot arre.
Solia va dus a nu att prin argumente, ct prin convingerea
profund a a Duhului lui Dumnezeu. Argumentele au fost prezentate.
S amnta a fost sem anat a, iar acum va r as ari si va aduce road a. Publi-
catiile distribuite de lucr atorii misionari si-au exercitat inuenta, dar,
cu toate acestea, multi ale c aror minti au fost impresionate au fost
mpiedicati s a nteleag a pe deplin adev arul sau s a-i dea ascultare.
Acum razele de lumin a p atrund pretutindeni, adev arul este v azut cu
claritate, iar copiii cinstiti ai lui Dumnezeu rup leg aturile care i-au
tinut. Leg aturile de familie, relatiile cu biserica nu mai au putere s a-i
mai tin a. Adev arul le este mai pretios dect orice altceva. n ciuda
unirii tuturor fortelor mpotriva adev arului, un mare num ar va lua
pozitie de partea Domnului. [613]
Capitolul 39 Timpul strmtor arii
n vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul
copiilor poporului t au; c aci aceasta va o vreme de strmtorare,
cum n-a mai fost de cnd sunt neamurile si pn a la vremea aceasta.
Dar n vremea aceea, poporul t au va mntuit, si anume oricine va
g asit scris n carte. (Daniel 12:1).
Cnd se ncheie solia ngerului al treilea , harul nu mai
mijloce ste pentru locuitorii vinovati ai p amntului. Oamenii lui
Dumnezeu si-au ndeplinit lucrarea. Ei au primit ploaia trzie,
nviorarea de la fata Domnului, si sunt preg atiti pentru ceasul
ncerc arii care le st a nainte. ngerii se gr abesc ncoace si ncolo,
n ceruri. Un nger care vine de pe p amnt anunt a c a si-a terminat
lucrarea; ncercarea nal a a fost adus a asupra lumii, si toti aceia
care s-au dovedit credincio si fat a de preceptele divine au primit
sigiliul viului Dumnezeu. Atunci Isus si nceteaz a mijlocirea n
Sanctuarul de sus. El si ridic a minile si cu un glas puternic spune:
S-a sfr sit, si toat a oastea ngereasc a si scoate coroanele cnd El
face acest anunt solemn: Cine este nedrept, s a e nedrept si mai
departe; cine este ntinat, s a se ntineze si mai departe; cine este f ar a
prihan a s a tr aiasc a si mai departe f ar a prihan a. Si cine este sfnt, s a
se snteasc a si mai departe! (Apocalipsa 22, 11). Fiecare caz a fost [614]
hot art pentru viat a sau pentru moarte. Hristos a f acut isp a sire pentru
poporul S au si i-a sters p acatele. Num arul supu silor S ai este hot art;
mp ar atia, st apnirea, m aretia si domnia de sub cerul ntreg sunt
gata s a e date mo stenitorilor mntuirii, iar Isus va domni ca mp arat
al mp aratilor si Domn al domnilor.
Cnd El p ar ase ste Sanctuarul, ntunericul i acoper a pe locuitorii
p amntului. n acest timp grozav, cel neprih anit trebuie s a tr aiasc a
naintea unui Dumnezeu sfnt, f ar a mijlocire. Frul care a fost pus
celor nelegiuiti este ndep artat si Satana are st apnire deplin a peste
cel care a r amas pn a la urm a nepoc ait. ndelunga r abdare a lui
Dumnezeu s-a sfr sit. Lumea a lep adat harul S au, a dispretuit iubirea
Sa si a c alcat n picioare Legea Sa. Nelegiuitii au trecut hotarul
528
Timpul strmtor arii 529
punerii lor la prob a; Duhul lui Dumnezeu c aruia i-au rezistat cu
nc ap atnare a fost pn a la urm a retras. Neocrotiti de harul divin,
ei nu au nici o ap arare de cel r au. Satana i va arunca atunci pe
locuitorii p amntului ntr-o mare si nal a strmtorare. Cnd ngerii
lui Dumnezeu nceteaz a s a mai tin a n fru vnturile s albatice ale
patimii omene sti, toate elementele de discordie si lupt a vor l asate
libere. P amntul ntreg va adus ntr-o ruin a mai grozav a dect
aceea care a venit peste Ierusalimul din vechime.
Un singur nger i-a nimicit pe toti ntii n ascuti ai egiptenilor si a
umplut tara de jale. Cnd David a p ac atuit mpotriva lui Dumnezeu,
prin num ararea poporului, un nger a f acut o distrugere mare, prin
care i-a fost pedepsit p acatul. Aceea si putere de distrugere, pe care au
ar atat-o ngerii snti la porunca lui Dumnezeu, va manifestat a de
ngerii r ai atunci cnd El le ng aduie. Sunt gata acum forte si a steapt a
doar ng aduinta divin a, ca s a r aspndeasc a pustiirea pretutindeni.
Aceia care cinstesc Legea lui Dumnezeu au fost acuzati c a au
adus nenorocirile peste lume si vor priviti ca ind cauza con-
vulsiilor ngrozitoare ale naturii, a discordiei si a v ars arii de snge
dintre popoare, care umplu p amntul de durere. Puterea care a nsotit
ultima avertizare i-a umplut de mnie pe nelegiuiti, mnia lor s-a [615]
aprins mpotriva tuturor acelora care au primit solia, iar Satana va
provoca spiritul de ur a si de persecutie cu o si mai mare intensitate.
Cnd prezenta lui Dumnezeu a fost retras a n cele din urm a de
la natiunea iudeilor, preotii si poporul n-au stiut lucrul acesta. Cu
toate c a erau sub st apnirea lui Satana si erau mnati de patimile
cele mai ngrozitoare si mai nelegiuite, ei nc a se socoteau ca ind
ale si de Dumnezeu. Slujba de la templu continua; jertfele erau aduse
pe altarele mnjite si n ecare zi era cerut a binecuvntarea divin a
asupra unui popor vinovat de sngele scumpului Fiu al lui Dumne-
zeu, care c auta s a-i ucid a pe slujitorii si pe apostolii S ai. Tot astfel,
locuitorii p amntului nu vor sti atunci cnd hot arrea irevocabil a a
Sanctuarului a fost pronuntat a si soarta lumii a fost stabilit a pentru
totdeauna. Formele religiei vor continuate de c atre un popor de la
care a fost retras, n cele din urm a, Duhul lui Dumnezeu; iar zelul
satanic cu care printul r aului i va inspira pentru mplinirea planurilor
lui r aut acioase va asemenea zelului pentru Dumnezeu.
Pentru c a Sabatul a devenit punctul deosebit de discutie n cre s-
tin atate, iar autorit atile religioase si p amnte sti s-au unit pentru a
impune p azirea duminicii, refuzul st aruitor al unei minorit ati de a se
supune cerintei generale va face din ei obiectul unui blestem general.
Se va cere ca acei oameni putini, care stau n opozitie cu o institutie
a bisericii si cu legea statului, s a nu mai e tolerati; c a este mai
bine s a sufere ei dect natiuni ntregi s a e aruncate n confuzie si
nelegiuire. Acela si argument a fost adus acum optsprezece veacuri
mpotriva lui Hristos de c atre conduc atorii poporului. Oare nu
v a gnditi c a este n folosul nostru, spunea Caiafa cel nelegiuit, s a
moar a un singur om pentru norod si s a nu piar a tot neamul? (Ioan
11, 50). Acest argument va p area conving ator; si, n cele din urm a,
se va da un decret mpotriva acelora care sntesc Sabatul poruncii
a patra, denuntndu-i ca meritnd pedeapsa cea mai aspr a si dnd [616]
poporului libertatea ca, dup a un anumit timp, s a-i dea la moarte. Ro-
manismul din lumea veche si protestantismul apostaziat din lumea
nou a vor lua o atitudine asem an atoare fat a de aceia care cinstesc
toate nv at aturile divine.
Poporul lui Dumnezeu va atunci cufundat n acele scene de
necaz si de suferint a, descrise de profet ca ind timpul strmtor arii
lui Iacov. A sa vorbe ste Domnul: Auzim strig ate de groaz a; spaim a,
nu este pace! S-au ng albenit toate fetele. Vai! C aci ziua aceea este
mare; nici una n-a fost ca ea. Este o vreme de necaz pentru Iacov;
dar Iacov va izb avit din ea (Ieremia 30, 5-7).
Noaptea de groaz a a lui Iacov, atunci cnd s-a luptat n rug aciune
pentru eliberarea din mna lui Esau (Geneza 32, 24-30), reprezint a
experienta poporului lui Dumnezeu n ultimul timp de strmtorare.
Din cauza n sel aciunii practicate pentru a- si asigura binecuvntarea
tat alui, care voia s a i-o dea lui Esau, Iacov fugise ca s a- si scape
viata, nsp aimntat de amenint arile groaznice ale fratelui s au. Dup a
ce r am asese timp de multi ani n exil, se hot arse, la porunca lui
Dumnezeu, s a se ntoarc a n tara lui natal a cu sotiile si copiii, cu
turmele si cirezile. Ajungnd la hotarele t arii, s-a umplut de fric a la
vestea apropierii lui Esau n fruntea unei cete de lupt atori, f ar a ndo-
ial a pu si pe r azbunare. Ceata lui Iacov, nenarmat a si f ar a ap arare,
p area s a cad a victim a neajutorat a violentei si m acelului. Si, pe lng a
povara temerii si nelini stii, se mai ad auga si povara ap as atoare a re-
mu sc arii, c a p acatul lui fusese acela care adusese aceast a primejdie.
Singura lui n adejde era n harul lui Dumnezeu; singura lui ap arare
trebuia s a e rug aciunea. Cu toate acestea, n-a l asat nimic nef acut
din partea lui pentru a isp a si r aul f acut fratelui si pentru a ndep arta
primejdia care-l ameninta. Tot astfel si urma sii lui Hristos, cnd se
apropie timpul strmtor arii, fac toate demersurile pentru a priviti
ntr-o lumin a potrivit a de oameni, pentru a dezarma prejudecata si
pentru a ndep arta primejdia care amenint a libertatea de con stiint a.
Trimitndu- si familia mai departe, ca s a nu mai e martora sufe-
rintei lui, Iacov a r amas singur pentru a se lupta cu Dumnezeu. El
si-a m arturisit p acatul si a recunoscut mila lui Dumnezeu fat a de el, [617]
n timp ce, cu umilint a adnc a, a f acut apel la leg amntul ncheiat cu
p arintii lui si f ag aduintele date lui n viziunea de noapte de la Betel,
n tara exilului s au. Criza din viata lui Iacov sosise; totul era n joc.
n ntuneric si n singur atate, el continua s a se roage si s a se umi-
leasc a naintea lui Dumnezeu. Deodat a, o mn a i se a sez a pe um ar.
Creznd c a un vr ajma s caut a s a-i ia viata, se lupt a cu atacatorul
cu toat a puterea si disperarea. Cnd s-a cr apat de ziu a, str ainul si-a
folosit puterea supranatural a; la atingerea lui, b arbatul cel puternic
cade neajutorat si rug ator pe grumazul misteriosului s au adversar.
Iacov stie acum c a s-a luptat cu ngerul leg amntului. Cu toate c a a
fost lovit si a suferit o durere ascutit a, nu s-a ab atut de la tint a. Timp
ndelungat, suferise remu sc ari, ap asare si necaz pentru p acatul lui;
acum trebuia s a primeasc a asigurarea c a este iertat. Vizitatorul divin
a p arut c a vrea s a plece; dar Iacov se prinse de El, cernd binecu-
vntarea. ngerul l zori: Las a-M a s a plec, c aci se apropie ziua;
dar patriarhul exclam a: Nu Te las pn a nu m a vei binecuvnta.
Ct a ncredere, ct a hot arre si st aruint a sunt manifestate aici! Dac a
aceasta ar fost o cerere ndr azneat a, ngmfat a, Iacov ar fost
nimicit pe loc; ns a el pusese st apnire pe asigurarea dat a aceluia
care- si m arturise ste sl abiciunea si nevrednicia si se ncrede n mila
unui Dumnezeu care- Si tine leg amntul.
El a avut putere asupra ngerului si a biruit (Osea 12, 4). Prin
umilint a, poc aint a si predare de sine, aceast a int a p ac atoas a, supus a
gre selii, L-a nvins pe Maiestatea cerului. El si-a prins bratul s au
nesigur de f ag aduintele lui Dumnezeu, iar inima Iubirii Innite n-a
putut lep ada cererea unui p ac atos. Ca o dovad a a biruintei lui si ca
o ncurajare pentru altii de a imita exemplul s au, numele i-a fost
schimbat dintr-unul care-i reamintea p acatul n altul care comemora
biruinta. Si faptul c a Iacov a ie sit biruitor n lupta cu Dumnezeu [618]
era o asigurare c a avea s a biruie si n luptele cu oamenii. El nu s-a
temut, apoi, s a ntlneasc a mnia fratelui s au, pentru c a Domnul i
era ap ar atorul.
Satana l acuzase pe Iacov n fata ngerilor lui Dumnezeu, pre-
tinznd dreptul de a-l distruge din cauza p acatului s au; el i d aduse
ideea lui Esau s a mearg a mpotriva lui; si, n lunga noapte de lupt a a
patriarhului, Satana a ncercat s a pun a asupra lui simtul vinov atiei,
pentru a-l descuraja si pentru a-i rupe leg atura cu Dumnezeu. Iacov
a ajuns aproape de disperare, dar stia c a f ar a ajutor din cer trebuia s a
piar a. El s-a poc ait sincer de p acatul lui cel mare si a apelat la mila
lui Dumnezeu. N-a putut ab atut de la tinta lui, ci s-a tinut tare de
nger si a st aruit n cererea lui cu strig ate st aruitoare, disperate, pn a
cnd a biruit.
A sa cum Satana l-a inuentat pe Esau s a mearg a mpotriva lui
Iacov, tot astfel el i va provoca pe cei nelegiuiti s a distrug a poporul
lui Dumnezeu n timpul strmtor arii. Si, a sa cum l-a acuzat pe Iacov,
el si va ridica acuzatiile mpotriva poporului lui Dumnezeu. El
consider a lumea ca ind supus a lui; dar grupa aceea mic a, a celor
care p azesc poruncile lui Dumnezeu, se mpotrive ste suprematiei lui.
Dac a ar putea s a-i stearg a de pe p amnt, biruinta lui ar deplin a.
El vede c a ngerii snti i p azesc si si d a seama c a p acatele le-au
fost iertate; dar nu stie c a situatia lor a fost hot art a n Sanctuarul
de sus. El are o cunoa stere deplin a a p acatelor pe care chiar el i-a
ispitit s a le comit a si le prezint a naintea lui Dumnezeu ntr-o lumin a
exagerat a, prezentnd acest popor ca meritnd exact ca si el s a e
exclus din favoarea lui Dumnezeu. El declar a c a Domnul nu poate
s a le ierte pe drept p acatele si, cu toate acestea, s a-i distrug a pe el
si pe ngerii lui. El i pretinde ca prad a a lui si cere s a-i e dati pe
mn a ca s a-i distrug a.
Cnd Satana i acuz a pe copiii lui Dumnezeu pentru p acatele lor,
Domnul i ng aduie s a-i ncerce pn a la extrem. ncrederea lor n
Dumnezeu, credinta si hot arrea lor vor aspru ncercate. Cnd trec [619]
n revist a trecutul lor, n adejdile lor se topesc, deoarece n toat a viata
lor pot vedea prea putin bine. Sunt pe deplin con stienti de sl abiciunea
si nevrednicia lor. Satana caut a s a-i ngrozeasc a la gndul c a si-tuatia
lor este f ar a n adejde, c a ocara lor nu va putea stears a niciodat a.
El n ad ajduie ste n felul acesta s a le distrug a credinta, pentru ca
ei s a cedeze acestor ispite si s a-i abat a de la credincio sia fat a de
Dumnezeu.
De si copiii lui Dumnezeu sunt nconjurati de vr ajma si, care
sunt hot arti s a-i distrug a, chinul de care sufer a ei nu este teama
de persecutie pentru adev ar; ei se tem c a nu s-au poc ait de toate
p acatele si c a, prin vreo gre seal a, vor pierde mplinirea f ag aduintei
Mntuitorului: Te voi p azi de ceasul ncerc arii care are s a vin a
peste lumea ntreag a (Apocalipsa 3, 10). Dac a ar avea asigurarea
iert arii, nu s-ar da napoi de la chinuri sau de la moarte; dar, dac a s-ar
dovedi nevrednici si si-ar pierde viata din cauza propriilor defecte
de caracter, atunci Numele sfnt al lui Dumnezeu ar batjocorit.
Din toate p artile ei aud comploturi de tr adare si v ad lucrarea
activ a a r azvr atirii, iar n inima lor se ridic a o dorint a puternic a, o
sete sincer a a suetului ca aceast a mare apostazie s a se termine, iar
nelegiuirea celor r ai s a aib a un sfr sit. Dar, n timp ce se roag a lui
Dumnezeu s a opreasc a lucrarea r azvr atirii, ei sunt st apniti de un
simt profund de regret, c a nu mai au putere s a reziste pentru a da
napoi valul puternic al p acatului. Ei simt c a, dac a totdeauna si-ar
folosit priceperea n slujba lui Hristos, mergnd din putere n putere,
fortele lui Satana ar avut mai putin a fort a s a se ridice mpotriva
lor.
Ei si am ar asc suetele naintea lui Dumnezeu, ar atnd c atre
poc ainta din trecut pentru multele p acate si aducnd n favoarea lor
f ag aduinta Mntuitorului: Dac a vor c auta ocrotirea Mea, vor face
pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine (Isaia 27, 5). Credinta nu [620]
sl abe ste din cauz a c a rug aciunile lor nu sunt ascultate imediat. Cu
toate c a sufer a cea mai intens a nelini ste, groaz a si am ar aciune, ei
nu- si nceteaz a st aruintele. Ei se prind de puterea lui Dumnezeu a sa
cum Iacov s-a apucat de nger; iar rostirea suetului lor este: Nu
Te las pn a nu m a vei binecuvnta.
Dac a Iacov nu s-ar poc ait mai nainte de p acatul lui, prin
care a primit dreptul de nti n ascut prin n sel aciune, Dumnezeu
nu i-ar ascultat rug aciunea si nu i-ar p astrat viata. Tot astfel, n
timpul strmtor arii, dac a poporul lui Dumnezeu ar mai avea p acate
nem arturisite, care s a le vin a n minte, pe cnd sunt chinuiti de groaz a
si team a, ar cople siti; disperarea le-ar nimici credinta si n-ar mai
avea ncredere n a lupta cu Dumnezeu pentru eliberare. Dar, n timp
ce au un simt adnc al nevredniciei, ei nu au p acate ascunse pe care
s a le descopere. P acatele lor au mers nainte la judecat a si au fost
sterse, iar ei nu si le mai pot reaminti.
Satana i face pe multi s a cread a c a Dumnezeu va trece cu vede-
rea necredincio sia lor n lucrurile m arunte ale vietii; dar Domnul ne
arat a n procedeele Sale cu Iacov c a El n nici un fel nu va aproba
si nu va ng adui p acatul. Toti aceia care ncearc a s a- si scuze sau
s a- si ascund a p acatele si le ng aduie astfel s a r amn a n c artile din
cer, nem arturisite si neiertate vor biruiti de Satana. Cu ct este
mai n ac arat a m arturisirea lor de credint a si cu ct mai onorabil a
este pozitia pe care o ocup a, cu att mai ntrist atoare este calea lor
n fata lui Dumnezeu si cu att mai sigur a este victoria marelui lor
mpotrivitor. Aceia care amn a preg atirea pentru ziua lui Dumnezeu
nu o pot c stiga n timpul de strmtorare sau n oricare alt timp dup a
acesta. Cazul tuturor acestora este f ar a n adejde.
Acei cre stini cu numele care ajung la aceast a ultim a si grozav a
lupt a nepreg atiti, n disperarea lor, si m arturisesc p acatele n cuvinte
de groaz a teribil a, pe cnd cei nelegiuiti se bucur a de nenorocirea lor.
Aceste m arturisiri au acela si caracter ca al lui Esau sau al lui Iuda.
Cei care le fac deplng urm arile neascult arii, dar nu vinov atia ei.
Ei nu simt o mhnire adev arat a, nici o scrb a de p acat. si recunosc [621]
p acatul de teama pedepsei; dar, ca si faraonii din vechime, s-ar
ntoarce de la sdarea cerului, dac a judec atile ar ndep artate.
Istoria lui Iacov este, n acela si timp, si o asigurare c a Dumnezeu
nu-i va lep ada pe aceia care au fost am agiti, ispititi si du si n p acat,
dar care s-au ntors la El cu o poc aint a adev arat a. Cnd Satana caut a
s a distrug a aceast a grup a de oameni, Dumnezeu si trimite ngerii s a-
i ncurajeze si s a-i ocroteasc a n vreme de primejdie. Asalturile lui
Satana sunt furibunde si hot arte, am agirile sunt teribile; dar ochiul
Domnului este asupra copiilor S ai, iar urechea Lui aude strig atele
lor. Necazul lor este mare, ac arile cuptorului par gata s a-i mistuie;
dar Maestrul topitor i va scoate ca pe aurul cur atit n foc. Iubirea lui
Dumnezeu pentru copiii S ai, n timpul acestei perioade de ncercare
crunt a, este tot att de puternic a si delicat a ca n zilele prosperit atii
lor celei mai str alucite; dar este necesar pentru ei s a e pu si n
cuptorul de foc; rea lor p amnteasc a trebuie s a e mistuit a, astfel
nct chipul lui Hristos s a poat a reectat pe deplin.
Timpul de ncercare si de groaz a din fata noastr a va cere o
credint a care s a suporte oboseala, amnarea si foamea o credint a
care nu va sl abi, chiar dac a va aspru ncercat a. Tuturor le este
oferit timpul de har pentru a se preg ati pentru vremea aceea. Iacov a
biruit pentru c a a fost st aruitor si hot art. Biruinta lui este o dovad a
a puterii rug aciunii st aruitoare. Toti aceia care se vor prinde de
f ag aduintele lui Dumnezeu a sa cum a f acut el si vor sinceri si
st aruitori a sa cum a fost el vor reu si asemenea lui. Aceia care nu
sunt gata s a se lepede de sine, s a se lupte naintea lui Dumnezeu, s a
se roage mult si st aruitor pentru binecuvntarea Sa nu o vor primi. A
te lupta cu Dumnezeu ct de putini stiu ce nseamn a lucrul acesta!
Ct de putini sunt aceia care si-au n altat suetul c atre Dumnezeu cu
o dorint a att de puternic a, pn a cnd toat a puterea a ajuns la limit a.
Cnd valurile disper arii, pe care nici o limb a nu o poate exprima,
se revars a peste cel care se roag a, ct de putini se prind cu credint a
statornic a de f ag aduintele lui Dumnezeu! [622]
Aceia care acumpun la lucru putin a credint a sunt n cea mai mare
primejdie de a c adea sub puterea am agirilor satanice si a decretului
de constrngere a con stiintei. Chiar dac a vor rezista ncerc arii, vor
aruncati ntr-o groaz a si ntr-un chin mai adnc n timpul de
strmtorare, pentru c a niciodat a nu si-au f acut obiceiul s a se ncread a
n Dumnezeu. Lectiile de credint a pe care ei le-au neglijat vor siliti
s a le nvete sub ap asare si descurajare grozav a.
Trebuie ca acum s a facem cuno stint a cu Dumnezeu, punnd la
ncercare f ag aduintele Sale. ngerii nregistreaz a orice rug aciune
sincer a si st aruitoare. Trebuie ca mai degrab a s a ne lipsim de ng adu-
inte egoiste dect s a neglij am comuniunea cu Dumnezeu. Mai bine
cea mai neagr a s ar acie, cea mai mare lep adare de sine, cu aprobarea
Sa, dect bog atie, onoruri, confort si prietenie, dar f ar a ea. Trebuie
s a ne lu am timp de rug aciune. Dac a ng aduim ca mintile noastre s a
e n ap adite de interese p amnte sti, Domnul ne poate da timp pentru
a ne desp arti de idolii no stri de aur, de case sau de tarini fertile.
Tn arul n-ar am agit de p acat, dac a ar refuza s a mearg a pe o alt a
cale dect aceea pe care o poate cere binecuvntarea lui Dumnezeu.
Dac a solii care duc lumii ultima avertizare solemn a s-ar ruga pentru
binecuvntarea lui Dumnezeu nu ntr-un mod rece, lene s si nep as ator,
ci cu ardoare si credint a, a sa cum a f acut Iacov, ar g asi multe locuri
unde ar putea spune: Am v azut pe Dumnezeu fat a c atre fat a si viata
mi-a fost p astrat a (Geneza 32, 30). Ei ar socotiti de cer ca printi,
avnd putere s a biruie n lupta cu Dumnezeu si cu oamenii.
Timpul de ncercare cum n-a mai fost niciodat a se va dezl antui
n curnd peste noi; si vom avea nevoie de o experient a pe care
acum nu o avem si pe care multi sunt prea nep as atori s a o c stige.
Adesea, se ntmpl a c a ncercarea se arat a dinainte mai mare dect
n realitate; dar acest lucru nu este adev arat cu privire la criza din
fata noastr a. Imaginatia cea mai vie nu poate cuprinde m arimea ei.
n acest timp de ncercare, orice suet trebuie s a stea pentru sine
naintea lui Dumnezeu. Chiar dac a ar n mijlocul ei Noe, Daniel
si Iov, pe viata Mea zice Domnul Dumnezeu c a n-ar sc apa
nici i, nici ice, ci numai ei si-ar mntui suetul prin neprih anirea [623]
lor (Ezechiel 14, 20).
Acum, cnd Marele nostru Preot face isp a sire pentru noi, trebuie
s a c aut am s a devenim des avr siti n Hristos. Nici m acar printr-un
gnd Mntuitorul nostru n-a putut adus s a Se supun a puterii ispitei.
Satana g ase ste n inimile omene sti un loc unde- si poate c stiga un
punct de sprijin; o dorint a p ac atoas a este nutrit a, prin care ispitele
lui si manifest a puterea. Dar Hristos a declarat despre sine: Vine
st apnitorul lumii acesteia. El n-are nimic cu Mine (Ioan 14, 30).
Satana n-a putut g asi nimic n Fiul lui Dumnezeu care s a-i oferit
posibilitatea biruintei. El p azise poruncile Tat alui S au si n El nu
era nici un p acat pe care Satana s a-l poat a exploata spre folosul lui.
Aceasta este starea n care trebuie s a e g asiti aceia care vor sta n
timpul strmtor arii.
n viata aceasta, trebuie s a ndep art am p acatul de la noi prin
credinta n sngele isp a sitor al lui Hristos. Mntuitorul nostru scump
ne invit a s a ne unim cu El, s a unim sl abiciunea noastr a cu puterea
Lui, ne stiinta noastr a cu ntelepciunea Lui, nevrednicia noastr a cu
meritele Sale. Providenta lui Dumnezeu este scoala n care trebuie
s a nv at am blndetea si umilinta lui Isus. Domnul ne pune mereu
nainte nu calea pe care am ales-o si care ni se pare mai u soar a si mai
pl acut a, ci adev aratele tinte ale vietii. Ne r amne s a colabor am cu
mijloacele pe care le folose ste cerul n lucrarea de a aduce caracterele
noastre n asem anare cu Modelul divin. Nimeni nu poate neglija
sau amna aceast a lucrare dect cu periclitarea cea mai nfrico sat a a
suetului.
Apostolul Ioan a auzit n viziune un glas tare n cer, zicnd: Vai
de voi, p amnt si mare! C aci diavolul s-a pogort la voi, cuprins
de o mnie mare, indc a stie c a are putin a vreme (Apocalipsa
12, 12). Teribile sunt scenele care provoac a aceast a exclamatie din
partea glasului ceresc. Mnia lui Satana cre ste pe m asur a ce timpul i
se scurteaz a, iar lucrarea lui de am agire si de distrugere va atinge
apogeul n timpul strmtor arii. [624]
Semne ngrozitoare, cu un caracter supranatural, se vor desco-
peri n curnd n ceruri, ca dovad a a puterii f ac atoare de minuni a
demonilor. Duhuri de demoni vor merge la mp aratii p amntului si
n lumea ntreag a, pentru a-i nt ari n am agire si pentru a-i ndemna
s a se alieze cu Satana n lupta lui mpotriva conducerii cerului. Prin
aceste mijloace, vor am agiti deopotriv a conduc atorii si supu sii. Se
vor ridica persoane care vor pretinde c a sunt chiar hristo si si vor pre-
tinde titlul si nchinarea care apartin R ascump ar atorului lumii. Ei vor
face minuni uimitoare de vindecare si vor declara c a au descoperiri
din cer care vor contrazice m arturia Scripturilor.
Ca o ncoronare a marii drame de am agire, nsu si Satana va lua
chipul lui Hristos. Biserica a m arturisit timp ndelungat c a a steapt a
venirea Mntuitorului ca mplinire a n adejdii ei. Acum, marele am a-
gitor va face s a se arate ca si cnd Hristos ar venit. n diferite
p arti ale p amntului, Satana se va prezenta, ntre oameni, ca o int a
maiestuoas a, de o str alucire orbitoare, care se aseam an a cu descri-
erea Fiului lui Dumnezeu dat a de Ioan n Apocalipsa (Apocalipsa
1, 13.15). Slava care-l nconjoar a nu este ntrecut a cu nimic de ceea
ce ochii omene sti au v azut vreodat a. n v azduh r asun a strig atul de
biruint a: A venit Hristos! A venit Hristos! Oamenii se arunc a la
p amnt n adorare naintea lui, n timp ce el si ridic a minile si
pronunt a asupra lor o binecuvntare, a sa cum Hristos i binecuvnta
pe ucenicii S ai cnd era pe p amnt. Glasul lui este pl acut, mieros si
melodios. ntr-un ton amabil si plin de simpatie, el prezint a unele
dintre adev arurile cere sti pline de har, pe care Mntuitorul le-a rostit;
vindec a bolile din popor si apoi, n asem anarea caracterului lui Hris-
tos pe care si-a asumat-o, pretinde c a a schimbat Sabatul n duminic a
si porunce ste tuturor s a snteasc a ziua pe care el a binecuvntat-o. El
declar a c a aceia care st aruie s a snteasc a ziua a saptea hulesc numele
lui, refuznd s a asculte de ngerii trimi si la ei cu lumin a si adev ar.
Aceasta este am agirea cea mai puternic a, aproape cople sitoare. Ca [625]
si samaritenii care au fost am agiti de Simon Magul, multimile, de la
cel mai mic pn a la cel mai mare, vor da atentie acestor vr ajitorii,
zicnd: Aceasta este puterea cea mare a lui Dumnezeu (Faptele
Apostolilor 8, 10).
Dar poporul lui Dumnezeu nu va indus n eroare. nv at aturile
acestui hristos fals nu sunt n armonie cu Scripturile. Binecuvntarea
lui este pronuntat a asupra nchin atorilor arei si ai chipului ei, chiar
asupra acelei categorii de oameni peste care se va rev arsa mnia
neamestecat a a lui Dumnezeu, a sa cum declar a Biblia.
Cel mai important este faptul c a lui Satana nu-i este ng aduit s a
contrafac a felul venirii lui Hristos. Mntuitorul l-a avertizat pe po-
porul S au mpotriva am agirii din acest punct de vedere si a prevestit
cu claritate modul revenirii Sale. Se vor scula hristo si mincino si
si prooroci mincino si; vor face semne mari si minuni, pn a acolo
nct s a n sele, dac a va cu putint a, chiar si pe cei ale si.... Deci,
dac a v a vor zice: Iat a-L n pustie, s a nu v a duceti acolo! Iat a-L n
od aite ascunse, s a nu credeti. C aci, cum iese fulgerul de la r as arit
si se vede pn a la apus, a sa va si venirea Fiului omului (Matei
24, 24-27; 25, 31; Apocalipsa 1, 7; 1 Tesaloniceni 4, 16.17). Nu este
posibil a contrafacerea acestei veniri. Ea va universal cunoscut a si
v azut a de toat a lumea.
Numai aceia care au fost cercet atori srguincio si ai Scripturilor
si care au primit dragostea de adev ar vor ocrotiti de am agirea pu-
ternic a ce ia lumea n st apnire. Prin m arturia dat a de Biblie, ace stia
l vor depista pe am agitor n pref ac atoria lui. Timpul de ncercare va
veni peste toti. Prin cernerea ispitei se vor descoperi cre stinii adev a-
rati. Sunt copiii lui Dumnezeu att de solid ntemeiati pe Cuvntul
S au, nct s a nu urmeze dovada dat a de simturile lor? Se vor prinde
ei de Biblie si numai de Biblie ntr-o astfel de criz a? Satana i va
mpiedica, dac a va putea, s a- si asigure preg atirea pentru a rezista n
ziua aceea. El va preg ati lucrurile n a sa fel, nct s a le ngr adeasc a
drumul, s a-i atrag a cu bog atii p amnte sti, s a-i fac a s a duc a poveri [626]
grele si ap as atoare, pentru ca inimile s a le e suprampov arate de
grijile vietii acesteia, iar ziua ncerc arii s a vin a peste ei ca un hot.
Cnd decretul dat de diferiti conduc atori ai cre stin at atii mpotriva
p azitorilor poruncii va retrage ocrotirea conducerii si-i va l asa la
dispozitia acelora care le doresc distrugerea, copiii lui Dumnezeu
vor fugi din ora se si sate, se vor ntov ar a si n grupe, locuind n cele
mai pustii si mai singuratice locuri. Multi si vor g asi sc aparea n
nt ariturile muntilor. Asemenea cre stinilor din v aile Piemontului, ei
vor face din n altimile p amntului sanctuarele lor si vor multumi lui
Dumnezeu pentru nt ariturile stncilor (Isaia 33, 16). Dar multi din
toate popoarele si din toate clasele, de sus si de jos, bogati si s araci,
negri si albi, vor aruncati n robia cea mai nedreapt a si mai crud a.
Cei iubiti ai lui Dumnezeu vor trece prin zile grele, legati n lanturi,
nchi si dup a gratiile nchisorilor, condamnati la moarte, iar altii, n
mod v adit, vor l asati s a moar a de foame, n temnitele ntunecoase
si dezgust atoare. Nici o ureche omeneasc a nu este deschis a s a aud a
gemetele lor; nici o mn a omeneasc a nu este gata s a le dea ajutor.
l va uita oare Dumnezeu pe poporul S au n acest ceas al ncer-
c arii? L-a uitat El pe Noe cel credincios, atunci cnd judec atile lui
Dumnezeu au fost dezl antuite peste lumea antediluvian a? L-a uitat
El pe Lot atunci cnd a c azut foc din cer pentru a nimici cet atile
cmpiei? L-a uitat El pe Iosif, nconjurat de idolatri n Egipt? L-a
uitat El pe Ilie cnd jur amntul Izabelei l ameninta cu aceea si soart a
ca a preotilor lui Baal? L-a uitat El pe Ieremia n groapa cea mai
ntunecoas a si dezgust atoare a nchisorii? I-a uitat El pe cei trei
demnitari n cuptorul de foc? Sau pe Daniel n groapa leilor?
Sionul zicea: M-a p ar asit Domnul si m-a uitat Domnul! Poate
o femeie s a uite copilul pe care-l al apteaz a si s a n-aib a mil a de rodul
pntecului ei? Chiar dac a l-ar uita, totu si Eu nu te voi uita cu nici un
chip: Iat a c a te-am s apat pe minile Mele (Isaia 49, 14-16). C aci
a sa vorbe ste Domnul o stirilor: Cel ce se atinge de voi se atinge de
lumina ochilor lui (Zaharia 2, 8). [627]
Cu toate c a vr ajma sii i pot arunca n nchisoare, peretii celulei
nu pot ntrerupe leg atura dintre suetele lor si Hristos. Acela care
vede toate sl abiciunile lor, care cunoa ste toate ncerc arile este mai
presus de puterile p amntului; si ngerii vor veni la ei, n celulele
singuratice, aducndu-le lumin a si pace din cer. Temnita va ca un
palat, c aci acolo locuiesc cei bogati n credint a, iar zidurile ntunecate
vor luminate de lumina cereasc a, la fel ca atunci cnd Pavel si Sila
se rugau si cntau laude la miezul noptii, n temnita din Filipi.
Judec atile lui Dumnezeu vor veni peste aceia care caut a s a pri-
goneasc a si s a distrug a pe poporul S au. ndelunga Sa ng aduint a
cu cei r ai i ncurajeaz a pe oameni n neascultare, dar pedeapsa lor
nu este mai putin sigur a si teribil a din cauz a c a este mult amnat a.
C aci Domnul Se va scula ca la muntele Peratim, si Se va mnia
ca n valea Gabaonului, ca s a- Si fac a lucrarea, lucrarea Lui ciudat a,
ca s a- Si mplineasc a lucrul, lucrul Lui nemaiauzit (Isaia 28, 21).
Pentru Dumnezeul nostru cel milostiv, pedeapsa este un act ciudat.
Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, c a nu doresc moartea p ac a-
tosului (Ezechiel 33, 11). Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu
plin de ndurare si milostiv, ncet la mnie, plin de bun atate si credin-
cio sie, iart a f ar adelegea, r azvr atirea si p acatul, dar nu socote ste pe
cel vinovat drept nevinovat! Domnul este ndelung r abd ator, dar de
o mare t arie; si nu las a nepedepsit pe cel r au (Exodul 34, 6.7; Naum
1, 3). Prin lucruri grozave n neprih anire, El va reface autoritatea
Legii Sale c alcate n picioare. Asprimea pedepsei care l a steapt a pe
cel nelegiuit poate nteleas a dup a nepl acerea Domnului de a aduce
la ndeplinire judecata. Natiunea cu care El are o ndelung a r abdare
si pe care nu o va lovi, pn a cnd nu va umple m asura nelegiuirii
ei n c artile lui Dumnezeu, va bea pn a la urm a din cupa mniei
neamestecate cu mil a.
Cnd Hristos si nceteaz a mijlocirea n Sanctuar, mnia Sa nea-
mestecat a cu mil a va dezl antuit a mpotriva tuturor acelora care
se nchin a arei si icoanei ei si primesc semnul ei (Apocalipsa 14,
9.10). Pl agile care au c azut asupra Egiptului atunci cnd Dumnezeu
a fost pe punctul de a-l elibera pe Israel au fost asem an atoare n
caracter cu acele judec ati mai teribile si mai ntinse, care urmeaz a [628]
s a cad a peste lume chiar nainte de eliberarea nal a a poporului lui
Dumnezeu. Descriind aceste lovituri ngrozitoare, scriitorul Apoca-
lipsei spune: O ran a rea si dureroas a i-a lovit pe oamenii care aveau
semnul arei si care se nchinau icoanei ei. Marea s-a f acut snge,
ca sngele unui om mort. Si a murit orice f aptur a vie, chiar si tot
ce era n mare. Apele s-au f acut snge. Drept e sti Tu, Doamne....
pentru c a ai judecat n felul acesta. Fiindc a ace stia au v arsat sngele
sntilor si al proorocilor, le-ai dat si Tu s a bea snge. Si sunt vred-
nici (Apocalipsa 16, 2-6). Condamnnd pe poporul lui Dumnezeu
la moarte, ei si-au atras vinov atia snge lui lor ca si cnd ar fost
v arsat de propria mn a. n acela si fel, Hristos i-a declarat pe iudeii
din vremea Sa vinovati de tot sngele sntilor care fusese v arsat din
zilele lui Abel; c aci ei erau mnati de acela si duh si c autau s a fac a
aceea si lucrare ca aceea a uciga silor proorocilor.
n plaga care urmeaz a, este dat a soarelui puterea s a dogoreasc a
pe oameni cu focul lui. Si oamenii au fost dogorti de o ar sit a
mare (Ver 8.9). Profetii au descris astfel starea p amntului n acest
timp nsp aimnt ator: P amntul este ntristat, c aci bucatele de pe
cmp sunt pierdute. Toti pomii de pe cmp s-au uscat ... si s-a dus
bucuria de la copiii oamenilor! S-au uscat semintele sub bulg ari,
grnarele stau goale! Cum gem vitele! Cirezile de boi sunt buimace,
c aci nu mai au p a sune; c aci au secat praiele si a mncat focul
izlazurile pustiei. n ziua aceea, cntecele Templului se vor preface
n gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca n t acere
o multime de trupuri moarte (Ioel 1, 17-20; 1, 10-12; Amos 8, 3).
Aceste pl agi nu sunt generale, c aci locuitorii p amntului ar
nimiciti cu totul. Totu si, vor cele mai ngrozitoare calamit ati care [629]
au fost cunoscute vreodat a de muritori. Toate judec atile care au venit
peste oameni pn a la ncheierea timpul de har au fost amestecate
cu mil a. Sngele mijlocitor al lui Hristos l ferise pe cel p ac atos
s a primeasc a m asura deplin a pentru vinov atia lui; dar, n judecata
nal a, mnia este rev arsat a neamestecat a cu mil a.
n ziua aceea, multimile vor dori scutul milei lui Dumnezeu
pe care l-au dispretuit atta vreme. Iat a vin zile, zice Domnul
Dumnezeu, cnd voi trimite foamete n tar a, nu foamete de pine,
nici sete de ap a, ci foame si sete dup a auzirea cuvintelor Domnului.
Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miaz anoapte la r as arit,
vor umbla istoviti ncoace si ncolo, ca s a caute Cuvntul Domnului,
si tot nu-l vor g asi (Amos 8, 11.12).
Poporul lui Dumnezeu nu va scutit de suferint a; dar cnd este
persecutat si chinuit, cnd sufer a lipsuri si nu are hran a, nu va l asat
s a piar a. Dumnezeul acela care a avut grij a de Ilie nu va trece pe
lng a nici unul dintre copiii S ai care au dat dovad a de sacriciu de
sine. El, care num ar a perii capului, va avea grij a de ei si, n timp de
foamete, vor s aturati. n timp ce nelegiuitii mor de foame si de
boli, ngerii i vor ocroti pe cei neprih aniti si le vor mplini nevoile.
Pentru cei care umbl a n neprih anire, f ag aduinta este: I se va da
pine si apa nu-i va lipsi. Cei nenorociti si cei lipsiti caut a ap a si
nu este; li se usuc a limba de sete. Eu, Domnul, i voi asculta; Eu,
Dumnezeul lui Israel, nu-i voi p ar asi (Isaia 33, 15.16; Isaia 41, 17).
C aci chiar dac a smochinul nu va nori, vita nu va da nici un
rod, rodul m aslinului va lipsi, si cmpiile nu vor da hran a, oile vor
pieri din staule si nu vor mai boi n grajduri, eu tot m a voi bucura
n Domnul, m a voi bucura n Dumnezeul mntuirii mele! (Habacuc
3, 17-18).
Domnul este P astorul t au, Domnul este umbra ta pe mna ta
cea dreapt a. De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.
Domnul te va p azi de orice r au, ti va p azi suetul. Da, El te scap a [630]
de latul vn atorului, de cium a si de pustiirile ei. El te va acoperi cu
penele Lui si te vei ascunde sub aripile Lui. C aci scut si pav az a este
credincio sia Lui! Nu trebuie s a te temi nici de groaza din timpul
noptii, nici de s ageata care zboar a ziua, nici de ciuma care umbl a n
ntuneric, nici de molima care bntuie ziua-n amiaza mare. O mie
s a cad a al aturi de tine si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor
apropia. Doar vei privi cu ochii si vei vedea r aspl atirea celor r ai.
Pentru c a zici: Domnul este locul meu de ad apost! Si faci din Cel
Preanalt turnul t au de sc apare, de aceea nici o nenorocire nu te va
ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul t au (Psalmii 121,
5-7; 91, 3-10).
Cu toate acestea, pentru ochiul omenesc s-ar p area c a poporul lui
Dumnezeu trebuie s a- si sigileze n scurt a vreme m arturia cu snge,
a sa cum au f acut martirii de dinainte. Chiar si ei ncep s a se team a
c a Domnul i-a l asat s a cad a n mna vr ajma silor. Acesta este timpul
unei agonii teribile. Zi si noapte, ei strig a c atre Dumnezeu pentru
liberare. Nelegiuitii tresalt a si se aude un strig at batjocoritor: Unde
este credinta voastr a? De ce nu v a elibereaz a Dumnezeu din minile
noastre, dac a sunteti ntr-adev ar poporul S au? Dar cei care a steapt a
si amintesc de Isus murind pe crucea de pe Calvar si de marii preoti
si conduc atori strignd n batjocur a: Pe altii i-a mntuit, iar pe Sine
nu Se poate mntui! Dac a El este mp aratul lui Israel, s a Se pogoare
acum de pe cruce si vom crede n El! (Matei 27, 42). Toti se lupt a
cu Dumnezeu asemenea lui Iacov. Fetele lor exprim a lupta l auntric a.
Pe toate fetele se a seaz a paloarea mortii. Cu toate acestea, nu- si
ntrerup mijlocirea st aruitoare.
Dac a ar putea privi cu ochi cere sti, oamenii ar vedea legiuni
de ngeri care exceleaz a n putere, stnd n jurul acelora care au
p azit cuvntul r abd arii lui Hristos. Cu o dragoste plin a de simpatie,
ace sti ngeri au fost martorii chinului lor si le-au auzit rug aciunile.
Ei a steapt a cuvntul Comandantului lor ca s a-i smulg a din primejdie.
Dar trebuie s a mai a stepte putin. Poporul lui Dumnezeu trebuie s a
bea paharul si s a e botezat cu botezul. Chiar aceast a amnare, att [631]
de dureroas a pentru ei, este cel mai bun r aspuns la cererea lor. n
timp ce se str aduiesc s a a stepte cu ncredere ca Domnul s a lucreze,
ei sunt adu si s a- si exercite credinta, n adejdea si r abdarea, pe care
le-au practicat prea putin n timpul experientei lor religioase. Totu si,
din cauza celor ale si, timpul de ncercare va scurtat. Si Dumnezeu
nu va face dreptate ale silor Lui, care strig a zi si noapte c atre El? V a
spun c a le va face dreptate n curnd (Luca 18, 7.8). Sfr situl va
veni mai repede dect se a steapt a oamenii. Grul va adunat si legat
n snopi pentru grnarul lui Dumnezeu; neghina va legat a n snopi
pentru focul distrugerii.
Santinelele cere sti, credincioase ns arcin arii lor, si continu a ve-
ghea. Cu toate c a decretul general a stabilit data cnd p azitorii po-
runcii pot s a e dati la moarte, vr ajma sii lor vor anticipa n unele
cazuri decretul si, nainte de timpul stabilit, vor ncerca s a le ia viata.
Dar nimeni nu poate trece peste p azitorii cei puternici, care stau
aproape de ecare suet credincios. Unii sunt atacati n fuga lor din
ora se si sate; dar s abiile ridicate mpotriva lor se frng si cad f ar a
putere, ca un pai. Altii sunt ap arati de ngeri sub form a de lupt atori.
n toate veacurile, Dumnezeu a lucrat prin ngerii snti pentru
ajutorarea si eliberarea poporului S au. Fiintele cere sti s-au implicat
activ n problemele oamenilor. Ele au ap arut mbr acate n haine str a-
lucitoare ca fulgerul; au venit la oameni n haine de c al atori. ngerii
au ap arut n chip omenesc naintea oamenilor lui Dumnezeu. Ei s-au
odihnit sub stejar la miezul zilei, ca si cum ar fost obositi. Au
primit ospitalitate n casele oamenilor. Au actionat ca ni ste c al auze
pentru c al atorii r at aciti. Au aprins cu minile lor focul pe altare. Au
deschis u sile nchisorilor si i-au eliberat pe slujitorii lui Dumnezeu.
mbr acati cu armura cerului, au venit s a dea la o parte piatra de pe
mormntul Mntuitorului.
n chip de oameni, ngerii sunt adesea prezenti n adun arile celor
neprih aniti; ei viziteaz a adun arile celor nelegiuiti, a sa cum au fost [632]
la Sodoma, pentru a aduce un raport despre faptele lor, pentru a
stabili dac a au trecut hotarul r abd arii lui Dumnezeu. Domnul g ase ste
pl acere n mil a; si, de dragul acelora putini care i slujesc cu adev arat,
retine calamit atile si prelunge ste calmul multimilor. Prea putin si
dau seama cei care p ac atuiesc mpotriva lui Dumnezeu ct de mult
datoreaz a pentru viata lor celor credincio si pe care i batjocoresc si-i
prigonesc cu pl acere.
De si conduc atorii lumii nu stiu, adesea, n sfaturile lor, ngerii au
fost purt atori de cuvnt. Ochi omene sti i-au v azut; urechi omene sti
au ascultat apelurile lor; buzele omene sti s-au mpotrivit propuneri-
lor lor si le-au luat n rs sfaturile; mini omene sti i-au ntmpinat
cu insulte si abuzuri. n s alile de consiliu si n tribunale, ace sti soli
cere sti au demonstrat o cunoa stere temeinic a a istoriei omene sti;
ei s-au dovedit mai capabili s a apere cauza celor ap asati dect ar
fost cel mai priceput si mai elocvent dintre ap ar atori. Ei au nfrnt
planuri si au mpiedicat nenorocirile care ar ntrziat ntr-o mare
m asur a lucrarea lui Dumnezeu si ar provocat o mare suferint a po-
porului S au. n ceasul primejdiei si al necazului, ngerul Domnului
t ab ar a ste n jurul celor ce se tem de El, si-i scap a din primejdie
(Psalmii 34, 7).
Cu o dorint a arz atoare, copiii lui Dumnezeu a steapt a semnele ve-
nirii mp aratului lor. Cnd sunt ntrebati: Ct mai este din noapte?,
str ajerii r aspund nentrziat: Vine dimineata si este tot noapte
(Isaia 21, 11.12). Lumina str aluce ste prin nori deasupra vrfurilor
muntilor. n curnd se va descoperi slava Sa. Soarele Neprih anirii
este gata s a str aluceasc a. Att dimineata, ct si noaptea sunt la u s a
nceputul unei zile nesfr site pentru cel neprih anit si coborrea
unei nopti ve snice peste cel nelegiuit.
Pe cnd cei care se lupt a si ndreapt a cererile c atre Dumne-
zeu, v alul care i desparte de lumea nev azut a pare s a se dea la o
parte. Cerurile str alucesc ca zorii unei zile ve snice si asemenea me-
lodiei cnt arilor ngerilor r asun a n urechi cuvintele: Stati tari n
devotamentul vostru, vine ajutorul. Hristos, Biruitorul Cel puternic, [633]
p astreaz a pentru lupt atorii S ai obositi o comoar a de slav a nemuri-
toare; iar glasul Lui vine prin portile deschise: Iat a, Eu sunt cu voi.
Nu v a temeti. Stiu toate durerile voastre; am purtat poverile voastre;
nu v a luptati mpotriva unor du smani care n-au fost pu si la prob a.
Am dus lupta n favoarea voastr a si n Numele Meu sunteti mai mult
dect biruitori.
Scumpul nostru Mntuitor ne va trimite ajutorul chiar atunci
cnd avem nevoie de el. Calea spre ceruri este sntit a de urmele
Sale. Orice spin care ne r ane ste picioarele le-a r anit pe ale Sale.
Orice cruce, pe care suntem chemati s a o purt am, El a purtat-o na-
intea noastr a. Domnul ng aduie lupta pentru a preg ati suetul pentru
pace. Timpul strmtor arii este o grea ncercare si de temut pentru
poporul lui Dumnezeu; dar este un timp cnd ecare credincios ade-
v arat s a priveasc a n sus si, prin credint a, s a poat a vedea curcubeul
f ag aduintei care l nconjoar a.
Astfel, cei r ascump arati de Domnul se vor ntoarce, vor veni n
Sion cu cnt ari de biruint a, si o bucurie ve snic a le va ncununa capul;
i va apuca veselia si bucuria, iar durerea si gemetele vor fugi. Eu,
Eu v a mngi. Dar cine e sti tu, ca s a te temi de omul muritor, si de
ul omului, care trece ca iarba, si s a uiti pe Domnul, care te-a f acut?
De ce s a tremuri necontenit toat a ziua, naintea mniei asupritorului,
cnd umbl a s a te nimiceasc a? Unde este mnia asupritorului? n
curnd cel ncovoiat sub are va dezlegat; nu va muri n groap a
si nu va duce lips a de pine. Eu sunt Domnul, Dumnezeul t au, care
strnesc marea si fac s a-i urle valurile si al c arui Nume este Domnul
o stirilor. Eu pun cuvintele Mele n gura ta, si te acop ar cu umbra
minii Mele (Isaia 51, 11-16).
De aceea, nenorocitule, beat ce e sti, dar nu de vin, ascult a: A sa
vorbe ste Domnul t au, Domnul, Dumnezeul t au, care ap ar a pe poporul
Lui: Iat a c a ti iau din mn a potirul ametelii, potirul mniei Mele, ca
s a nu mai bei din el! Si l voi pune n mna asupritorilor t ai, care ti
ziceau: ndoaie-te, ca s a trecem peste tine! ti f aceai atunci spinarea [634]
ca un p amnt, si ca o ulit a pentru trec atori (Isaia 51, 21-23).
Ochiul Domnului, privind de-a lungul veacurilor, s-a oprit asupra
crizei pe care o avea de ntmpinat poporul S au, atunci cnd puterile
p amnte sti se vor alinia mpotriva lui. Asemenea robilor captivi,
copiii lui Dumnezeu se vor teme de moartea prin nfometare sau
prin violent a. Dar Cel Sfnt, care a desp artit Marea Ro sie naintea
lui Israel, si va manifesta marea Sa putere si va pune cap at robiei
lor. Ei vor ai Mei, zice Domnul o stirilor, mi vor o comoar a
deosebit a, n ziua pe care o preg atesc Eu. Voi avea mil a de ei, cum
are mil a un om de ul s au, care-i sluje ste (Maleahi 3, 17). Dac a
sngele martorilor credincio si ai lui Hristos ar v arsat n vremea
aceasta, n-ar mai ca sngele martirilor, o s amnt a sem anat a pentru
a aduce un seceri s pentru Dumnezeu. Credincio sia lor n-ar mai
o m arturie pentru a-i convinge pe altii despre adev ar; c aci inima
mpietrit a a respins att de mult valurile de mil a, pn a cnd ele nu
se mai ntorc. Dac a cei neprih aniti ar l asati acum s a cad a ca o
prad a n mna vr ajma silor, aceasta ar o biruint a pentru printul
ntunericului. Psalmistul spune: C aci El m a va ocroti n coliba
Lui, n ziua necazului, m a va ascunde sub acoperi sul cortului Lui
(Psalmii 27, 5). Hristos a spus: Du-te, poporul Meu, intr a n odaia
ta, si ncuie u sa dup a tine; ascunde-te cteva clipe, pn a va trece
mnia! C aci iat a, Domnul iese din Locuinta Lui s a pedepseasc a
nelegiuirile locuitorilor p amntului (Isaia 26, 20.21). Glorioas a va
eliberarea acelora care au a steptat cu r abdare venirea Sa si ale
c aror nume sunt scrise n cartea vietii. [635]
Capitolul 40 Poporul lui Dumnezeu salvat
Cnd protectia legilor omene sti va retras a de la aceia
care cinstesc Legea lui Dumnezeu, n diferite t ari se va produce
o mi scare simultan a pentru nimicirea lor. Deoarece timpul stabilit
n decret se apropie, oamenii vor complota s a smulg a din r ad acini
aceast a sect a urt a. Se va hot ar ca ntr-o noapte s a se dea lovitura
decisiv a, care s a aduc a la t acere glasul de discordie si de mustrare.
Poporul lui Dumnezeu unii n celulele nchisorilor, altii ascu-
n si n locuri singuratice n p aduri si munti se roag a nc a pentru
ocrotire divin a, n timp ce, n toate p artile, grupuri de oameni na-
rmati, mnati de o stile de ngeri r ai, se preg atesc pentru lucrarea
mortii. Acum este ceasul ncord arii extreme, cnd Dumnezeul lui
Israel va interveni pentru eliberarea celor ale si ai S ai. A sa zice
Domnul: Voi ns a veti cnta ca n noaptea cnd se pr aznuie ste
s arb atoarea, veti cu inima vesel a, ca cel ce merge, ca s a se duc a
la muntele Domnului, spre Stnca lui Israel. Si Domnul va face
s a r asune glasul Lui m aret. si va ar ata bratul gata s a loveasc a n
mnia Lui aprins a, n mijlocul ac arii unui foc mistuitor, n mijlocul
necului, furtunii si pietrelor de grindin a. (Isaia 30, 29.30)
Cu strig ate de biruint a, cu batjocuri si blesteme, multimile de
oameni r ai sunt gata s a se arunce asupra pr azii, cnd, iat a, un ntune- [636]
ric des, mai adnc dect ntunericul noptii, cade peste p amnt. Apoi,
un curcubeu str alucind de slav a de la tronul lui Dumnezeu se arat a
pe cer si pare s a nconjoare ecare grup a de rug atori. Multimile
nfuriate se opresc deodat a. Strig atele lor batjocoritoare se sting.
Obiectele urii lor criminale sunt uitate. Cu presimtiri nfrico sate pri-
vesc la simbolul leg amntului lui Dumnezeu si doresc s a e ocrotiti
de str alucirea lui orbitoare.
Copiii lui Dumnezeu aud un glas l amurit si melodios spunnd:
Priviti n sus si, ridicndu- si ochii c atre cer, v ad curcubeul f ag a-
duintei. Norii negri si amenint atori care acopereau rmamentul se
despart si, asemenea lui Stefan, ei privesc neclintiti spre cer si v ad
slava lui Dumnezeu si pe Fiul omului stnd pe tronul S au. Pe chipul
547
S au divin ei v ad semnele umilintei Sale, iar de pe buzele Sale aud
cererea prezentat a naintea Tat alui si a sntilor ngeri: Vreau ca
acolo unde sunt Eu, s a e mpreun a cu Mine si aceia, pe care Mi i-ai
dat Tu (Ioan 17, 24). Se aude din nou un glas melodios si biruitor
spunnd: Iat a-i vin! Vin sntii f ar a pat a, f ar a v at amare. Ei au p azit
Cuvntul r abd arii Mele; vor merge printre ngeri; iar buzele palide
si tremurnde ale acelora care au tinut tare la credinta lor scot un
strig at de biruint a.
La miezul noptii, Dumnezeu si va ar ata puterea pentru eliberarea
poporului S au. Soarele se arat a, str alucind n toat a puterea lui. Semne
si minuni urmeaz a ntr-o succesiune rapid a. Nelegiuitii privesc cu
groaz a si cu uimire aceast a scen a, n timp ce neprih anitii privesc cu
bucurie solemn a semnul eliber arii lor. Totul n natur a pare c a si-a
schimbat cursul. Rurile nceteaz a s a mai curg a. Nori ntuneco si
si grei se ridic a si se lovesc unul de altul. n mijlocul cerurilor
dezl antuite este un spatiu luminat de o slav a de nedescris, de unde
se aude glasul lui Dumnezeu ca sunetul multor ape, zicnd: S-a
ispr avit (Apocalipsa 16, 17).
Glasul acela zguduie cerul si p amntul. Urmeaz a un cutremur [637]
puternic, un cutremur att de puternic si mare cum n-a fost de
cnd sunt oamenii pe p amnt (Ver 17.18). Firmamentul pare c a se
deschide si se nchide. Slava de la tronul lui Dumnezeu str aluce ste
printre nori. Muntii tremur a ca o trestie b atut a de vnt, iar stncile
pr abu site sunt r aspndite peste tot. Se aude vuietul unei furtuni care
se apropie. Marea este lovit a cu furie. Se aude urletul furtunii ca
glasul demonilor ntr-o lucrare de distrugere. P amntul ntreg se
ridic a si se coboar a ca valurile m arii. Suprafata lui se crap a. Chiar
temeliile par c a se pr abu sesc. Lanturi de munti se pr abu sesc. Insule
locuite dispar. Porturile m arii, care au devenit asemenea Sodomei
din cauza nelegiuirii, sunt m aturate de apele nfuriate. Dumnezeu
Si-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca s a-i dea potirul de vin
al furiei mniei Lui. Pietre mari, ecare cnt arind aproape un
talant, si fac lucrarea de distrugere (Ver 19.21). Ora sele ngmfate
ale p amntului sunt doborte. Palatele printilor, n care mai marii
lumii si-au risipit bog atiile pentru a se sl avi pe ei n si si, se pr abu sesc
n ruine naintea ochilor lor. Zidurile nchisorilor se pr abu sesc si
poporul lui Dumnezeu, care a fost tinut n captivitate pentru credinta
lui, este eliberat.
Poporul lui Dumnezeu salvat 549
Mormintele se deschid si multi din aceia care au adormit n
t arna p amntului ... se trezesc, unii pentru viat a ve snic a, iar altii
pentru ru sine si ocar a ve snic a (Daniel 12, 2). Toti aceia care au
murit n credinta soliei ngerului al treilea ies din morminte sl aviti,
ca s a asculte leg amntul lui Dumnezeu de pace cu aceia care au p azit
Legea Sa. Si cei care L-au str apuns (Apocalipsa 1, 7), aceia care
au batjocorit si au rs de agonia de moarte a lui Hristos si cei mai
violenti mpotrivitori ai adev arului si ai poporului S au sunt nviati,
ca s a-L vad a n slava Sa si s a vad a cinstea pe care o primesc cei
credincio si si ascult atori.
Norii gro si acoper a nc a cerul; cu toate acestea, soarele p atrunde
din cnd n cnd, ar atndu-se ca un ochi r azbun ator al lui Iehova. [638]
Fulgerele nsp aimnt atoare coboar a din cer, nv aluind p amntul
ntr-o ac ar a de foc. Deasupra vuietului nsp aimnt ator al tunetului,
glasuri tainice si ngrozitoare anunt a soarta celor nelegiuiti. Cu-
vintele spuse nu sunt ntelese de toti; dar sunt ntelese l amurit de
nv at atorii mincino si. Aceia care cu putin mai nainte fuseser a att
de nep as atori, att de ndr azneti si provocatori, att de ncntati n
cruzimea lor fat a de poporul p azitor al poruncilor lui Dumnezeu
sunt acum cople siti de consternare si tremur a de fric a. Vaietele lor
se aud mai presus de vuietul naturii dezl antuite. Demonii recunosc
dumnezeirea lui Hristos si tremur a naintea puterii Sale, n timp ce
oamenii strig a dup a mil a si se tr asc ntr-o spaim a jalnic a.
Profetii din vechime spuneau cnd priveau n viziune ziua Dom-
nului: Gemeti, c aci ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pusti-
ire a Celui Atotputernic! (Isaia 13, 6). Intr a n stnci, si ascunde-te
n t arn a, de frica Domnului si de str alucirea m aretiei Lui.... Omul
va trebui s a- si plece privirea semeat a si ngmfarea lui va smerit a;
numai Domnul va n altat n ziua aceea. C aci este o zi a Domnului
o stirilor mpotriva oric arui om mndru si trufa s, mpotriva oricui se
nalt a, ca s a e plecat. n ziua aceea, oamenii si vor arunca idolii de
argint si idolii de aur pe care si-i f acuser a, ca s a se nchine la ei, i vor
arunca la sobolani si la lilieci; si vor intra n g aurile stncilor, si n
cr ap aturile pietrelor, de frica Domnului si de str alucirea m aretiei Lui,
cnd Se va scula s a ngrozeasc a p amntul (Isaia 2, 10-12.20.21).
Printr-o deschiz atur a n nori, str aluce ste o stea a c arei luminozi-
tate este de patru ori mai mare n contrast cu ntunericul. Ea inspir a
n adejde si bucurie celor credincio si, dar asprime si mnie c alc atori-
lor Legii lui Dumnezeu. Aceia care au jertt totul pentru Hristos sunt
acum n sigurant a, ocrotiti ca n cortul tainic al Domnului. Ei au fost
ncercati si, naintea lumii si a dispretuitorilor adev arului, si-au do-
vedit credincio sia fat a de Acela care a murit pentru ei. O schimbare [639]
uimitoare s-a petrecut cu aceia care si-au p astrat integritatea chiar
si n fata mortii. Au fost eliberati deodat a din ntuneric si de sub
tirania oamenilor transformati n demoni. Fetele lor, pn a de curnd
palide, ngrijorate si trase, str alucesc acum de uimire, credint a si
iubire. Glasurile lor se nalt a ntr-un cntec de biruint a: Dumnezeu
este ad apostul si sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipse ste niciodat a
n nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dac a s-ar zgudui p amntul, si
s-ar cl atina muntii n inima m arilor, chiar dac a ar urla si ar spumega
valurile m arii, si s-ar ridica pn a acolo de s a se cutremure muntii
(Psalmii 46, 1-3).
Cnd aceste cuvinte de o ncredere sfnt a se nalt a c atre Dum-
nezeu, norii se dau la o parte si se vede cerul nstelat, nespus de
glorios, n contrast cu rmamentul ntunecat si amenint ator de par-
tea cealalt a. Slava cet atii cere sti str abate prin portile deschise. Apoi
apare pe cer o mn a care tine cele dou a table de piatr a nchise ca o
carte. Profetul spune: Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, c aci
Dumnezeu este Cel ce judec a (Psalmii 50, 6). Aceast a Lege sfnt a,
neprih anirea lui Dumnezeu care a fost proclamat a pe Sinai n mijlo-
cul tunetelor si al focului ca o c al auz a a vietii, este acum descoperit a
oamenilor ca regul a de judecat a. Mna deschide tablele si se v ad
preceptele Decalogului, parc a scrise cu o pan a de foc. Cuvintele sunt
att de clare, nct toti le pot citi. Memoria este trezit a, ntunericul
superstitiei si al r at acirii este alungat de orice minte si Cele Zece
Cuvinte ale lui Dumnezeu, scurte, cuprinz atoare si autoritare, sunt
aduse la cuno stinta tuturor locuitorilor p amntului.
Nu se pot descrie groaza si disperarea acelora care au c alcat
n picioare sntele porunci ale lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a dat
Legea Sa; ei si-ar putut compara caracterele cu ea si ar descoperit
defectele ct nc a era ocazia pentru poc aint a si pentru schimbare; dar,
pentru a- si asigura aprobarea lumii, i-au dat la o parte preceptele si i-
au nv atat pe altii s a o calce. Ei au ncercat s a-l constrng a pe poporul
lui Dumnezeu s a-I profaneze Sabatul. Acum sunt condamnati de [640]
Legea aceea pe care au dispretuit-o. Cu o claritate ngrozitoare, v ad
c a nu au nici o scuz a. L-au ales pe acela pe care l-au slujit si c aruia
i s-au nchinat. Si veti vedea din nou atunci deosebirea dintre cel
neprih anit si cel r au, dintre cel ce sluje ste lui Dumnezeu si cel ce
nu-I sluje ste (Maleahi 3, 18).
Vr ajma sii Legii lui Dumnezeu, de la slujitorii altarelor si pn a
la ultimul dintre ei, au o nou a ntelegere cu privire la adev ar si
datorie. Prea trziu v ad c a Sabatul poruncii a patra este sigiliul
viului Dumnezeu. Prea trziu v ad natura adev arat a a sabatului lor
fals si temelia de nisip pe care au cl adit. si dau seama acum c a au
luptat mpotriva lui Dumnezeu. nv at atorii religiei au dus suetele la
pierzare, pretinznd c a le duc c atre portile Paradisului. Pn a n ziua
socotelilor nale, nu se va sti ct de mare este r aspunderea b arbatilor
din slujbele snte si ct de teribile sunt urm arile necredincio siei lor.
Numai n ve snicie vom putea aprecia corect pierderea unui singur
suet. nsp aimnt atoare va soarta aceluia c aruia Dumnezeu i va
spune: Du-te de la Mine, rob r au!
Glasul lui Dumnezeu se aude din cer, f acnd cunoscute ziua
si ceasul venirii lui Isus si vestind leg amntul ve snic cu poporul
S au. Cuvintele Sale se rostogolesc pe p amnt ca bubuitul celui mai
puternic tunet. Israelul lui Dumnezeu ascult a cu ochii pironiti n sus.
Fetele sunt luminate de slava Sa si str alucesc a sa cum str alucea fata
lui Moise cnd a cobort de pe Muntele Sinai. Nelegiuitii nu-i pot
privi. Iar cnd se roste ste binecuvntarea asupra acelora care L-au
cinstit pe Dumnezeu prin p azirea Sabatului S au sfnt, se aude un
strig at puternic de biruint a.
ndat a se arat a la r as arit un nor mic, negru, cam ct o jum atate
de palm a. Este norul care l nconjoar a pe Mntuitorul si care din
dep artare pare nconjurat de ntuneric. Poporul lui Dumnezeu stie c a
acesta este semnul Fiului omului. ntr-o t acere solemn a, l privesc
cum se apropie de p amnt, devenind din ce n ce mai luminos si mai [641]
glorios, pn a ce se face un nor mare, alb, avnd la baz a o slav a ase-
m an atoare unui foc mistuitor, iar deasupra, curcubeul leg amntului.
Isus vine ca un cuceritor puternic. Acum nu mai este Omul durerii,
ca s a bea paharul amar al ru sinii si al durerii, ci El vine biruitor n cer
si pe p amnt, s a-i judece pe cei vii si pe cei morti. Cel credincios
si adev arat, n dreptate va judeca si va face r azboi. Si o stile din
ceruri l vor urma (Apocalipsa 19, 11-14). O dat a cu acordurile
melodiei cere sti a ngerilor snti, o multime nenum arat a l nsote ste
pe drumul S au. Firmamentul pare plin de forme str alucitoare
zeci de mii de ori zece mii si mii de mii. Nici o pan a omeneasc a
nu poate descrie scena; nici o minte muritoare nu este n stare s a-i
nteleag a splendoarea. M aretia Lui acoper a cerurile si slava Lui
umple p amntul. Str alucirea Lui este ca lumina (Habacuc 3, 3.4).
Cnd norul cel viu se apropie mai mult, orice ochi l prive ste pe
Printul vietii. Nici o coroan a de spini nu mai r ane ste capul acela
sfnt; ci o diadem a de slav a se odihne ste pe sfnta Sa frunte. Fata Sa
str aluce ste de lumina orbitoare a soarelui de amiaz a: Pe hain a si pe
coaps a avea scris numele acesta: mp aratul mp aratilor si Domnul
domnilor (Apocalipsa 19, 16).
n fata prezentei Sale, toate fetele ng albenesc; peste cei care au
respins mila lui Dumnezeu, cade groaza disper arii ve snice. Inima i
e mhnit a, i tremur a genunchii si toate fetele au ng albenit (Ieremia
30, 6; Naum 2, 10). Cei neprih aniti strig a, tremurnd: Cine poate
sta n picioare? Cntarea ngerilor se opre ste si urmeaz a un timp de
nsp aimnt atoare t acere. Apoi, glasul lui Isus se aude zicnd: Harul
Meu v a este de ajuns. Fetele neprih anitilor se lumineaz a si bucuria
umple toate inimile. Iar ngerii, dnd tonuri mai nalte, cnt a iar a si
pe m asur a ce se apropie de p amnt.
mp aratul mp aratilor coboar a pe nor, nv aluit n ac ar a de foc.
Cerurile se strng ca un sul, p amntul tremur a naintea Lui si toti
muntii si toate insulele sunt mutate din locul lor. Dumnezeul nostru [642]
vine si nu tace. naintea Lui merge un foc mistuitor, si mprejurul
Lui o furtun a puternic a. El strig a spre ceruri sus si spre p amnt, ca
s a judece pe poporul S au (Psalmii 50, 3-4).
mp aratii p amntului, domnitorii, c apitanii o stilor, cei bogati si
cei puternici, toti robii si toti oamenii slobozi s-au ascuns n pe steri
si n stncile muntilor. Si ziceau muntilor si stncilor: C adeti peste
noi, si ascundeti-ne de Fata Celui ce sede pe scaunul de domnie si
de mnia Mielului; c aci a venit ziua cea mare a mniei Lui, si cine
poate sta n picioare? (Apocalipsa 6, 15-17).
Batjocurile dispretuitoare au ncetat. Buzele mincinoase sunt
reduse la t acere. Z ang anitul armelor, tumultul b at aliei, cu nv al-
m a seala luptei si cu hainele t av alite n snge (Isaia 9, 5), au t acut.
Acum nu se mai aud dect rug aciuni si cuvinte de bocet si de vaiet.
De pe buzele care pn a de curnd batjocoreau, izbucne ste strig atul:
A venit ziua mniei Lui; si cine poate sta n picioare? Nelegiuitii
se roag a s a e ngropati sub stncile muntilor dect s a-L priveasc a
n fat a pe Acela pe care L-au dispretuit si L-au respins.
Ei cunosc glasul care p atrunde n urechea celor morti. De cte
ori tonurile lor duioase si rug atoare i-au chemat la poc aint a! De cte
ori n-au auzit vocea Mntuitorului n invitatia mi sc atoare a unui
prieten sau a unui frate! Nici un alt glas nu poate att de plin de
condamnare, att de nc arcat de acuzare pentru cei care au respins
harul S au ca acest glas ce a st aruit att de mult a vreme: ntoarceti-
v a, ntoarceti-v a de la c aile voastre rele; pentru ce vreti s a muriti?
(Ezechiel 33, 11). O, dac a ar fost glasul unui str ain! Isus spune:
Fiindc a Eu chem si voi v a mpotriviti, indc a mi ntind mna si
nimeni nu ia seama, indc a lep adati toate sfaturile Mele, si nu v a
plac mustr arile Mele (Proverbe 1, 24-25). Glasul acela treze ste
amintiri pe care ei ar dori s a le stearg a avertismente dispretuite,
invitatii refuzate, privilegii pierdute. [643]
Acolo sunt aceia care si-au b atut joc de Hristos n umilinta
Sa. Cu o putere deosebit a le revin n minte cuvintele Suferindului,
cnd, somat de marele preot, a declarat solemn: V a spun c a de
acum ncolo veti vedea pe Fiul omului seznd la dreapta puterii lui
Dumnezeu si venind pe norii cerului (Matei 26, 64). Acum l v ad
n slava Lui si mai trebuie s a-L vad a si stnd la dreapta puterii.
Aceia care au luat n rs armatia Sa c a este Fiul lui Dumnezeu
r amn acum f ar a cuvnt. Iat a-l pe Irod cel ngmfat, care si-a b atut
joc de titlul S au regesc si le-a poruncit soldatilor dispretuitori s a-
L ncoroneze ca mp arat. Acolo sunt chiar oamenii aceia care, cu
mini nelegiuite, I-au pus pe umeri mantia de purpur a, pe fruntea Sa
sfnt a coroana de spini si n minile Sale, care nu s-au mpotrivit, un
sceptru derizoriu, plecndu-se naintea Sa ntr-o batjocur a hulitoare.
Oamenii care L-au lovit si L-au scuipat pe Domnul vietii acum se
ntorc de la privirea Sa p atrunz atoare si caut a s a fug a de cople sitoarea
slav a a prezentei Sale. Aceia care I-au b atut cuiele n mini si n
picioare, soldatul care I-a mpuns coasta privesc aceste semne cu
groaz a si cu remu scare.
Cu o claritate nsp aimnt atoare, preotii si conduc atorii si rea-
mintesc evenimentele de pe Calvar. Cu o groaz a nor atoare, si
reamintesc cum, cl atinnd din cap ntr-o bucurie satanic a, au ex-
clamat: Pe altii i-a mntuit, iar pe Sine nu Se poate mntui! Dac a
este El mp aratul lui Israel, s a Se pogoare acum de pe cruce, si vom
crede n El! S-a ncrezut n Dumnezeu: s a-L scape acum Dumnezeu,
dac a-L iube ste (Matei 27, 42-43).
si amintesc, n culori vii, parabola Mntuitorului cu privire
la vierii care au refuzat s a dea st apnului lor rodul viei, care si-
au b atut joc de robii lui si i-au ucis ul. si amintesc si sentinta
pe care ei n si si au pronuntat-o: St apnul viei va pierde pe acei
nelegiuiti. n p acatul si n pedepsirea acelor oameni necredincio si,
preotii si b atrnii si v ad propria cale, precum si soarta lor dreapt a.
Si acum se nalt a un strig at de agonie, de moarte. Mai puternic
dect strig atul: R astigne ste-L! R astigne ste-L!, care a r asunat pe
str azile Ierusalimului, se nalt a vaiul groaznic, disperat: El este [644]
Fiul lui Dumnezeu! El este adev aratul Mesia! Ei caut a s a fug a din
prezenta mp aratului mp aratilor. Ei ncearc a zadarnic s a se ascund a
n pe sterile adnci ale p amntului, pr abu site de furia naturii.
n viata tuturor acelora care resping adev arul, sunt momente cnd
con stiinta se treze ste, cnd memoria red a amintirile chinuitoare ale
unei vieti de f at arnicie, iar suetul este h artuit de regrete zadarnice.
Dar ce sunt acestea n comparatie cu remu scarea din ziua aceea, cnd
teama vine ca o pustiire, cnd nimicirea vine ca o furtun a! (Proverbe
1, 27). Aceia care au vrut s a distrug a pe Hristos si pe poporul S au
credincios sunt acum martorii slavei care i nconjoar a. n groaza
lor, ei aud glasurile sntilor, exclamnd n tonuri pline de bucurie:
Iat a, acesta este Dumnezeul nostru n care aveam ncredere c a ne
va mntui (Isaia 25, 9).
n mijlocul zguduirii p amntului, a str alucirii fulgerelor si a bu-
buitului tunetelor, glasul Fiului lui Dumnezeu i strig a pe sntii
adormiti. El prive ste mormintele celor neprih aniti; apoi, ridicnd
minile c atre cer, strig a: Treziti-v a, treziti-v a, treziti-v a, voi, care
dormiti n t arn a, si sculati-v a! n lungul si n latul p amntului, mor-
tii vor auzi aud glasul acela si aceia care l aud nvie. Si p amntul
ntreg va r asuna de vuietul acelei armate nespus de mari din ecare
natiune, neam, limb a si popor. Ei vin din nchisoarea mortii, mbr a-
cati cu slav a nemuritoare, strignd: Unde ti este biruinta, moarte?
Unde ti este boldul, moarte? (1 Corinteni 15, 55). Iar neprih anitii
cei vii si sntii nviati si unesc glasurile ntr-un strig at de biruint a
ndelung fericit.
Toti ies din mormintele lor avnd aceea si statur a cu care au intrat
n mormnt. Adam, care se g ase ste n multimea celor nviati, este de
o n altime distins a si cu o statur a maiestuoas a, cu putin mai prejos
dect Fiul lui Dumnezeu. Este un mare contrast ntre el si oamenii
din ultimele generatii; n aceast a privint a, se vede marea degenerare a
neamului omenesc. Dar toti nvie cu prospetimea si vigoarea tineretii
ve snice. La nceput, omul a fost creat dup a chipul si asem anarea lui [645]
Dumnezeu nu numai n caracter, ci si n tr as aturi si form a. P acatul a
desgurat si aproape a sters chipul divin; dar Hristos a venit s a refac a
ceea ce a fost pierdut. El va schimba trupurile noastre netrebnice
si le va face asemenea trupului S au sl avit. Chipul muritor, lipsit de
frumusete, odinioar a ntinat de p acat, devine des avr sit, frumos si
nemuritor. Toate defectele si diformit atile sunt l asate n mormnt.
Readu si la pomul vietii, n Edenul mult a vreme pierdut, cei mntuiti
vor cre ste (Maleahi 4, 2) la statura deplin a a neamului omenesc,
n slava lui de la nceput. Ultima r am a sit a a blestemului p acatului
va ndep artat a si cei credincio si ai lui Hristos se vor ar ata n
frumusetea Domnului Dumnezeului nostru, la minte, la suet si
la trup, reectnd chipul des avr sit al Domnului lor. O, minunat a
mntuire! Mult discutat a, mult a steptat a, contemplat a cu o anticipatie
n ac arat a, dar niciodat a nteleas a pe deplin.
Neprih anitii cei vii sunt schimbati ntr-o clip a, ntr-o clipeal a din
ochi. La glasul lui Dumnezeu, ei au fost gloricati; acum sunt f acuti
nemuritori si, mpreun a cu sntii nviati, sunt r apiti s a-L ntlneasc a
pe Domnul lor n v azduh. ngerii i adun a pe cei ale si din cele patru
vnturi, de la o margine a cerului, pn a la cealalt a. Copila sii sunt
purtati de ngerii snti si dati n bratele mamelor lor. Prieteni mult a
vreme desp artiti prin moarte sunt uniti pentru a nu se mai desp arti
niciodat a si, cu cnt ari de bucurie, se nalt a mpreun a spre cetatea
lui Dumnezeu.
De ecare parte a carului de nori sunt aripi si sub ele sunt roti vii;
si, n timp ce carul se nalt a, rotile strig a: Sfnt, iar aripile, n timp
ce se mi sc a, strig a: Sfnt, iar suita de ngeri strig a: Sfnt, sfnt,
sfnt este Domnul Dumnezeu Atotputernic. Iar cei r ascump arati
strig a: Aleluia! n timp ce carul nainteaz a c atre Noul Ierusalim.
nainte de a intra n cetatea lui Dumnezeu, Mntuitorul acord a
urma silor S ai emblemele biruintei si i nveste ste cu nsemnele ran-
gului lor mp ar atesc. Rndurile str alucitoare sunt aliniate n careu n
jurul regelui lor, a c arui statur a se nalt a maiestuoas a, mai presus de
snti si de ngeri, a c arui fat a str aluce ste asupra lor plin a de dragoste [646]
binevoitoare. Privirea tuturor din oastea nenum arat a a celor r ascum-
p arati este atintit a asupra Lui, ecare ochi prive ste slava Aceluia
a c arui fat a a fost schimonosit a mai mult dect a oric arui om, iar
chipul S au mai mult dect al ilor oamenilor. Pe capul biruitorilor,
Isus, cu propria mn a, pune coroana de slav a. Pentru ecare este cte
o coroan a, purtnd noul s au nume (Apocalipsa 2, 17) si inscriptia
sntit Domnului. n ecare mn a este pus a ramura de palmier a
biruitorului si harpe str alucitoare. Apoi, cnd ngerii care conduc
ating coardele, orice mn a atinge coardele harpelor cu pricepere,
producnd o muzic a dulce, n tonuri melodioase si bogate. O ncn-
tare de nespus pune st apnire pe toate inimile si toate glasurile se
nalt a n laud a plin a de recuno stint a: A Lui, care ne iube ste, care
ne-a sp alat de p acatele noastre cu sngele S au si a f acut din noi o
mp ar atie si preoti pentru Dumnezeu, Tat al S au: a Lui s a e slava si
puterea n vecii vecilor! (Apocalipsa 1, 5.6).
n fata multimii r ascump arate este Cetatea Sfnt a. Isus deschide
larg portile de m arg aritar si popoarele care au p azit adev arul intr a
prin ele. Acolo privesc Paradisul lui Dumnezeu, c aminul lui Adam,
n puritatea lui. Apoi glasul Acela, mai bogat dect orice muzic a ce a
atins vreodat a o ureche muritoare, se aude zicnd: Lupta voastr a s-a
sfr sit. Veniti, binecuvntatii Tat alui Meu, de mo steniti mp ar atia
care v-a fost preg atit a de la ntemeierea lumii.
Acum se mpline ste rug aciunea Mntuitorului pentru ucenicii
S ai: Vreau ca acolo unde sunt Eu s a e si aceia pe care Mi i-ai dat
Tu. F ar a prihan a si plini de bucurie naintea slavei Sale (Iuda
24). Hristos i prezint a Tat alui pe cei r ascump arati cu sngele S au,
zicnd: Iat a-M a pe Mine si copiii pe care Mi i-ai dat. Am p azit
pe aceia pe care Mi i-ai dat. O, minuni ale iubirii r ascump ar atoare;
ncntarea ceasului aceluia, cnd Tat al Cel ve snic, privindu-i pe cei
r ascump arati, va vedea chipul S au, discordia p acatului ndep artat a,
blestemul lui alungat si omenirea iar a si n armonie cu Divinitatea. [647]
Cu o dragoste de nedescris, Isus i invit a pe cei credincio si la
bucuria Domnului lor. Bucuria Domnului este s a vad a n mp ar atia
slavei suetele care au fost salvate prin agonia si umilirea Sa. Si
cei r ascump arati se vor mp art a si de bucuria Sa cnd i vor vedea
printre cei fericiti pe aceia care au fost c stigati pentru Hristos prin
rug aciunile, munca si sacriciul lor plin de iubire. Strngndu-se n
jurul marelui tron, o bucurie de nedescris le umple inimile cnd i
v ad pe aceia pe care i-au c stigat la Hristos si c a ace stia i-au c stigat
pe altii, iar ace stia, la rndul lor, pe altii, toti adu si n cerul de odihn a,
atunci si vor depune coroanele la picioarele lui Isus si-L vor l auda
de-a lungul nesfr sitelor veacuri ale ve sniciei.
Cnd cei r ascump arati sunt primiti n Cetatea lui Dumnezeu, se
nalt a un strig at triumf ator de adorare. Cei doi Adami sunt gata s a se
ntlneasc a. Fiul lui Dumnezeu st a cu bratele deschise s a-l primeasc a
pe tat al neamului nostru omenesc inta pe care a creat-o El, care
a p ac atuit mpotriva Creatorului s au si pentru p acatul c aruia semnele
r astignirii sunt purtate n trupul Mntuitorului. Cnd Adam vede
urmele cuielor nemiloase, nu cade pe pieptul Domnului s au, ci, n
umilint a, se arunc a la picioarele Sale, strignd: Vrednic, vrednic
este Mielul care a fost junghiat! Cu ging a sie, Mntuitorul l ridic a
si-l ndeamn a s a priveasc a iar a si la c aminul din Eden, din care a fost
atta vreme alungat.
Dup a ndep artarea din Eden, viata lui Adam pe p amnt a fost
plin a de durere. Fiecare frunz a care c adea, ecare victim a a jertfei,
orice umbr a de pe fata pl acut a a naturii, orice pat a pe cur atia omului
era o nou a amintire a p acatului s au. Grozav a era agonia remu sc arii
cnd privea nelegiuirea abundnd si, ca un r aspuns la avertiz arile lui,
ntmpina acuzatii aduse lui ca ind cauza p acatului. Cu umilint a
r abd atoare, a purtat aproape o mie de ani pedeapsa neascult arii. S-a
poc ait deplin de p acatul s au, s-a ncrezut n meritele Mntuitorului
f ag aduit si a murit n n adejdea nvierii. Fiul lui Dumnezeu a r ascum-
p arat gre seala si c aderea omului; iar acum, prin lucrarea de isp a sire, [648]
Adam este repus n prima lui st apnire.
Cu o nespus a bucurie, el vede pomii care odinioar a erau desf a-
tarea lui chiar pomii aceia ale c aror roade le adunase el nsu si
n zilele nevinov atiei si bucuriei lui. Vede vita pe care propriile
mini au cultivat-o si chiar acele ori pe care odinioar a le iubea si
le ngrijea. Mintea lui prinde realitatea scenei; ntelege c a acesta
este cu adev arat Edenul restabilit, mai pl acut acum dect atunci
cnd a fost alungat din el. Mntuitorul l conduce la pomul vietii,
rupe fructul cel sl avit si-i d a s a m annce. Prive ste n jurul lui si
vede o multime din familia lui r ascump arat a, stnd n Paradisul lui
Dumnezeu. Atunci si a seaz a coroana str alucitoare la picioarele lui
Isus si, c aznd pe pieptul S au, l mbr ati seaz a pe R ascump ar atorul.
Atinge harpa de aur si boltile cerului r asun a de cntarea biruitoare:
Vrednic, vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat si tr aie ste
iar a si! Cei din familia lui Adam i urmeaz a exemplul si si a seaz a
coroanele la picioarele Mntuitorului cnd se pleac a naintea Sa n
adorare.
La aceast a reunire sunt martori ngerii care au plns la c aderea
lui Adam si s-au bucurat atunci cnd Isus, dup a nviere, S-a n altat
la cer, deschiznd mormntul pentru toti aceia care vor crede n
Numele S au. Acum v ad lucrarea de mntuire mplinit a si si unesc
glasurile n cnt ari de laud a.
Pe marea de cristal, naintea tronului, acea mare ca de sticl a
amestecat a cu foc att de mult str alucind de slava lui Dumnezeu
-, este adunat a multimea care a c stigat biruinta asupra arei, a
chipului ei, a semnului ei si a num arului numelui ei. mpreun a cu
Mielul pe Muntele Sionului, cu harpele lui Dumnezeu n mn a,
stau cei o sut a patruzeci si patru de mii care au fost r ascump arati
dintre oameni; si se aude ca sunetul multor ape si ca sunetul unui
tunet puternic glasul cnt aretilor care cntau din harpele lor. Ei
cntau o cntare nou a, naintea tronului, o cntare pe care nici un [649]
om n-o poate cnta afar a de cei o sut a patruzeci si patru de mii. Este
cntarea lui Moise si a Mielului cntarea eliber arii. Nimeni n
afar a de cei o sut a patruzeci si patru de mii nu poate nv ata cntarea
aceasta; c aci este cntarea experientei lor o experient a pe care
nici o alt a generatie n-a avut-o pn a atunci. Ace stia urmeaz a pe
Miel oriunde merge El. Fiind n altati de pe p amnt, dintre cei vii,
sunt socotiti ca primele roade pentru Dumnezeu si pentru Miel
(Apocalipsa 15, 2-3; 14, 1-5). Ace stia sunt cei care au venit din
strmtorarea cea mare; au trecut printr-un timp de strmtorare cum
nu a fost niciodat a pe p amnt. Ei au rezistat groazei din timpul
strmtor arii lui Iacov, au stat f ar a mijlocitor n timpul rev ars arii
nale a judec atilor lui Dumnezeu. Dar au fost eliberati, c aci si-au
sp alat hainele si le-au albit n sngele Mielului. n gura lor nu
s-a g asit minciun a, c aci sunt f ar a pat a naintea lui Dumnezeu. De
aceea stau ei naintea tronului lui Dumnezeu si-I slujesc zi si noapte
n templul S au. Si cel care sede pe tron va locui n mijlocul lor.
Ei au v azut p amntul devastat de foamete si de boli, soarele avnd
puterea s a-i dogoreasc a pe oameni cu o ar sit a mare si ei n si si au
suportat necazuri, foame si sete. Dar nu vor mai amnzi, nici nu
le va mai sete; nici nu-i va mai dogori soarele, nici vreo alt a ar sit a.
C aci Mielul care este n mijlocul tronului i va hr ani, si-i va aduce la
izvoarele de ap a vie; si Dumnezeu va sterge orice lacrim a din ochii
lor. (Apocalipsa 7, 14-17)
n toate veacurile, cei ale si ai Mntuitorului au fost educati si
disciplinati n scoala suferintei. Ei au mers pe c ar arile nguste ale
p amntului; au fost cur atiti n cuptorul ncerc arilor. Pentru Numele
lui Isus, au suportat mpotrivire, ur a si calomnie. L-au urmat prin
lupte grele; au suportat lep adarea de sine si au avut parte de dezam a-
giri amare. Prin propria experient a dureroas a au cunoscut groz avia
p acatului, puterea lui, vinov atia si jalea lui si ei l privesc cu scrb a. [650]
Sentimentul jertfei innite aduse pentru vindecarea lor i umile ste n
ochii lor si le umple inimile de recuno stint a si de laud a, pe care cei
care n-au c azut niciodat a nu le pot aprecia. Ei iubesc mult pentru c a
li s-a iertat mult. Deoarece s-au mp art a sit de suferintele lui Hristos,
sunt n stare s a se mp art a seasc a mpreun a cu El de slava Sa.
Mo stenitorii lui Dumnezeu au venit din cocioabe, din temnite,
de pe e safod, din munti, din pustiuri, din pe sterile p amntului, din
insulele m arii. Pe p amnt au fost s araci, n ap astuiti, chinuiti, milioane
au cobort n mormnt mpov arati cu ru sine pentru c a au refuzat
cu statornicie s a se supun a pretentiilor am agitoare ale lui Satana.
Au fost declarati de tribunalele omene sti ca ind cei mai josnici
criminali. Dar acum Dumnezeu nsu si este Judec atorul (Psalmii
50, 6). Acum, sentintele omene sti sunt r asturnate. El va ndep arta
ocara poporului S au Israel (Isaia 25, 8). Ei vor numiti: Popor
sfnt, R ascump arati ai Domnului. El a hot art s a le dea celor
ntristati din Sion ... o cunun a mp ar ateasc a n loc de cenu s a, un
untdelemn de bucurie n locul plnsului, o hain a de laud a n locul
unui duh mhnit (Isaia 62, 12; 61, 3). Ei nu mai sunt slabi, prigoniti,
risipiti si ntristati. De acum ncolo, vor totdeauna cu Domnul. Ei
stau naintea tronului mbr acati cu haine mai bogate dect au purtat
vreodat a cei mai onorati oameni ai p amntului. Sunt ncoronati
cu diademe mai str alucitoare dect au fost cele puse vreodat a pe
fruntea monarhilor p amnte sti. Zilele de durere si de plns s-au
dus pentru totdeauna. mp aratul slavei a sters lacrimile de pe toate
fetele; orice cauz a de am ar aciune a fost ndep artat a. n leg anarea
ramurilor de palmieri, ei izbucnesc ntr-un cntec de biruint a, clar,
dulce si armonios; toate vocile iau tonul pn a cnd imnul r asun a prin
boltile cerului: Mntuirea este a lui Dumnezeu care sade pe tron si a
Mielului, iar toti locuitorii cerului r aspund n adorare: Amin. A
Dumnezeului nostru, s a e lauda, slava, ntelepciunea, multumirile, [651]
cinstea, puterea si t aria, n vecii vecilor! (Apocalipsa 7, 10.12).
n viata aceasta, abia ncepem s a ntelegem subiectul minunat
al mntuirii. Cu ntelegerea noastr a m arginit a, putem aprecia foarte
corect ru sinea si slava, viata si moartea, dreptatea si mila, care se
ntlnesc la cruce; totu si, cu cele mai ascutite puteri mintale, nu
putem prinde adev arata lor nsemn atate. Lungimea si l atimea, adn-
cimea si n altimea iubirii r ascump ar atoare sunt ntelese prea slab.
Planul de Mntuire nu va deplin nteles nici chiar atunci cnd cei
r ascump arati vor vedea a sa cum sunt v azuti si vor cunoa ste a sa cum
sunt cunoscuti, ns a, de-a lungul veacurilor ve snice, adev arul se va
descoperi continuu n fata mintilor uimite si ncntate. Cu toate c a
necazurile, durerile si ispitele p amntului sunt terminate, iar cauza
ndep artat a, poporul lui Dumnezeu va avea totdeauna o cunoa stere
l amurit a, inteligent a, a ceea ce a costat mntuirea lor.
Crucea lui Hristos va stiinta si cntecul mntuitilor n toat a
ve snicia. n Hristos cel sl avit l vor vedea pe Hristos cel r astignit.
Niciodat a nu se va uita c a El, a c arui putere a creat si sustinut
lumile nenum arate prin vastele domenii ale spatiului, iubitul Fiu al
lui Dumnezeu, Maiestatea cerului, El, pe care heruvimii si seramii
str alucitori se bucurau s a-L adore, S-a umilit pentru a ridica omenirea
c azut a; ca s a poarte vinov atia si ru sinea p acatului si ascunderea fetei
Tat alui, pn a cnd chinurile unei lumi pierdute I-au sf siat inima si
I-au zdrobit viata pe crucea de pe Calvar. Faptul c a F ac atorul tuturor
lumilor, Arbitrul tuturor destinelor, a trebuit s a p ar aseasc a slava si s a
Se umileasc a din dragoste pentru om va provoca totdeauna uimirea
si admiratia Universului. Cnd popoarele r ascump arate l privesc pe
Mntuitorul lor si v ad slava ve snic a a Tat alui str alucind pe fata Sa;
cnd privesc tronul S au, care este din veci si tine pn a n veci si stiu
c a mp ar atia Sa nu va avea sfr sit, izbucnesc n cntarea r apitoare: [652]
Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat si ne-a r ascump arat
pentru Dumnezeu prin sngele S au pretios!
Taina crucii explic a toate celelalte taine. n lumina care izvor a ste
de pe Calvar, atributele lui Dumnezeu care ne umpluser a de team a
si de groaz a apar frumoase si atr ag atoare. Mila, bun atatea, dragostea
p arinteasc a se v ad unite cu sntenia, dreptatea si puterea. Cnd
privim maiestatea tronului S au n altat si onorat, i vedem caracterul
n manifest arile Lui iubitoare si ntelegem, ca niciodat a mai nainte,
nsemn atatea acelui titlu scump: Tat al nostru.
Se va vedea c a Acela care este innit n ntelepciune nu putea
pune la cale un plan pentru salvarea noastr a f ar a jertrea Fiului
S au. R aspl atirea pentru jertfa Sa este bucuria popul arii p amntului
cu inte r ascump arate, snte, fericite si nemuritoare. Rezultatul
luptei Mntuitorului cu puterile ntunericului este bucuria pentru cei
mntuiti, care vor sluji spre slava lui Dumnezeu n toat a ve snicia. Si
att de mare este valoarea unui suet, nct Tat al este multumit cu
pretul pl atit; iar Hristos, privind roadele jertfei Sale mari, este si El
multumit. [653]
Capitolul 41 Pustiirea p amntului
Pentru c a p acatele ei s-au ngr am adit si au ajuns pn a la
cer; si Dumnezeu Si-a adus aminte de nelegiuirile ei.... Turnati-i
ndoit n potirul n care a amestecat ea! Pe ct s-a sl avit pe sine
ns a si, si s-a desf atat n risip a, pe att dati-i chin si tnguire! Pentru
c a zicea n inima ei: Sed ca mp ar ateas a, nu sunt v aduv a, si nu voi
sti ce este tnguirea! Tocmai pentru aceea, ntr-o singur a zi vor
veni urgiile ei: moartea, tnguirea si foametea. Si va ars a de tot
n foc, pentru c a Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. Si
mp aratii p amntului, care au curvit si s-au dezmierdat n risip a cu
ea, cnd vor vedea fumul arderii ei, o vor plnge si o vor boci ... si
vor zice: Vai, vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare!
ntr-o clip a ti-a venit judecata! (Apocalipsa 18, 5-10).
Negustorii p amntului care s-au mbog atit prin risipa desf at arii
ei. Vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plnge, se vor
tngui, si vor zice: Vai! Vai! Cetatea cea mare, care era mbr acat a
cu in foarte subtire, cu purpur a si cu stacojiu, care era mpodobit a cu
aur, cu pietre scumpe si cu m arg aritare! Attea bog atii ntr-un ceas
s-au pr ap adit! (Apocalipsa 18, 11.3.15-17).
A sa sunt judec atile care cad asupra Babilonului n ziua rev ars arii
mniei lui Dumnezeu. Ea si-a umplut m asura nelegiuirii; i-a venit
timpul si e coapt a pentru nimicire. [654]
Cnd glasul lui Dumnezeu pune cap at robiei poporului S au, se
produce o trezire teribil a a acelora care au pierdut totul n marea
lupt a a vietii. n timpul de har, ei au fost orbiti de am agirile lui Sa-
tana si si-au ndrept atit calea p ac atoas a. Cei bogati s-au ngmfat cu
superioritatea lor fat a de cei mai putin favorizati dect ei; dar ei c sti-
gaser a bog atiile prin c alcarea Legii lui Dumnezeu. Ei neglijaser a
s a-i hr aneasc a pe cei amnzi, s a-i mbrace pe cei goi, s a lucreze cu
dreptate si s a iubeasc a mila. Ei au c autat s a se nalte pe ei n si si si s a
obtin a omagiul semenilor. Acum sunt jefuiti de tot ceea ce i-a n altat
si sunt l asati s araci si f ar a ap arare. Ei privesc cu groaz a la distrugerea
idolilor pe care i pretuiser a mai mult dect pe Creatorul lor. Si-au
562
Pustiirea p amntului 563
vndut suetele pentru distractii si bog atii p amnte sti si nu au c autat
s a devin a bogati n ascultare de Dumnezeu. Urmarea este c a viata
lor ajunge un e sec; pl acerile lor sunt schimbate n am ar aciune, iar
comorile lor sunt date stric aciunii. C stigul unei vieti ntregi este
spulberat ntr-o clip a. Cei bogati deplng distrugerea caselor lor mari
si risipirea aurului si argintului lor. Dar plngerile lor sunt aduse la
t acere de groaza c a ei n si si trebuie s a piar a mpreun a cu idolii lor.
Cei nelegiuiti sunt cople siti de regrete, nu din cauza neglij arii
p ac atoase fat a de Dumnezeu si de semenii lor, ci pentru c a Dumne-
zeu a biruit. Ei deplng urmarea acestui fapt; dar nu se poc aiesc de
nele-giuirea lor. Dac a ar putea, n-ar l asa nencercat nici un mijloc
nefolosit pentru a birui.
Lumea vede chiar grupa aceea pe care a batjocorit-o, a dispretuit-
o si a dorit s a o nimiceasc a, trecnd neatins a prin boal a, furtun a
si cutremur. Acela care pentru c alc atorii Legii Sale este un foc
mistuitor, pentru poporul S au este o ocrotire sigur a.
Slujitorul care a sacricat adev arul pentru a c stiga favoarea
oamenilor si d a acum seama de caracterul si inuenta nv at aturilor
lui. Se vede l amurit c a ochiul atot stiutor l-a nsotit cnd era la amvon,
cnd mergea pe strad a, amestecndu-se cu oamenii n diferitele scene
din viat a. Orice emotie a suetului, orice rnd scris, orice cuvnt [655]
rostit sau orice fapt a care i-a f acut pe oameni s a g aseasc a sc apare la
ad apostul minciunii a fost o s amnt a sem anat a; iar acum, n suetele
pierdute si nenorocite din jurul lui, vede recolta.
Domnul zicea: Leag a n chip u suratic rana icei poporului Meu,
zicnd: Pace, pace! Si totu si pace nu este. Pentru c a ntristati
prin minciuni inima celui neprih anit, cnd Eu nsumi nu l-am ntris-
tat, si pentru c a nt ariti minile celui r au ca s a-l mpiedicati s a se lase
de calea lui cea rea, f ag aduindu-i viata (Ieremia 8, 11; Ezechiel 13,
22).
Vai de p astorii care nimicesc si risipesc turma p a sunii Mele!...
Iat a v a voi pedepsi din pricina r aut atii faptelor voastre. Gemeti,
p astori, si strigati! T av aliti-v a n cenu s a, pov atuitori ai turmelor!
C aci au venit zilele junghierii voastre. Nu mai este nici un loc de
ad apost pentru p astori! Nu mai este nici o sc apare pentru pov atuitorii
turmelor (Ieremia 23, 1-2; 25, 34-35).
Att slujitorii, ct si poporul v ad c a n-au mentinut leg atura co-
rect a cu Dumnezeu. Ei v ad c a s-au r asculat mpotriva Autorului
oric arei legi drepte si adev arate. Lep adarea preceptelor divine a dat
na stere la mii de izvoare ale r aului, discordiei, urii, nelegiuirii, pn a
ce p amntul a devenit un vast cmp de lupt a, o cloac a de stric aciune.
Aceasta este priveli stea pe care o v ad aceia care au lep adat adev arul
si au ales s a iubeasc a r at acirea. Nici o limb a nu poate exprima do-
rinta pe care cel neascult ator si necredincios o simte fat a de tot ce a
pierdut pentru totdeauna viata ve snic a. B arbati la care lumea s-a
nchinat pentru talentele si elocventa lor v ad acum aceste lucruri n
adev arata lor lumin a. si dau seama ce au pierdut prin neascultare
si cad la picioarele acelora a c aror credincio sie au dispretuit-o si au
batjocorit-o si m arturisesc c a Dumnezeu i-a iubit.
Oamenii v ad c a au fost du si n r at acire. Ei se acuz a unul pe altul
pentru c a i-au condus la distrugere; dar toti se unesc n manifestarea
celei mai crude condamn ari fat a de slujitorii religiei. P astorii necre-
dincio si au proorocit lucruri pl acute; ei i-au condus pe ascult atorii
lor s a fac a f ar a valoare Legea lui Dumnezeu si s a-i prigoneasc a pe [656]
aceia care au sntit-o. Acum, n dezn adejdea lor, ace sti nv at atori
m arturisesc naintea lumii lucrarea lor de am agire. Multimile se
umplu de furie. Suntem pierduti! strig a ei, si voi sunteti cauza
pieirii noastre; si se arunc a asupra p astorilor care i-au dus la pieire.
Chiar aceia care odinioar a i admirau n cel mai nalt grad vor rosti
mpotriva lor blestemele cele mai grozave. Chiar minile care odini-
oar a i ncoronaser a cu lauri se vor ridica s a-i distrug a. S abiile care
erau destinate s a-i ucid a pe copiii lui Dumnezeu sunt acum folosite
pentru a-i distruge pe adversarii lor. Pretutindeni este lupt a si snge
v arsat.
Vuietul ajunge pn a la marginea p amntului; c aci Domnul Se
ceart a cu neamurile, intr a la judecat a mpotriva oric arei f apturi, si
d a pe cei r ai prad a s abiei (Ieremia 25, 31). Timp de sase mii de
ani a continuat marea lupt a; Fiul lui Dumnezeu mpreun a cu solii
cere sti au fost n lupt a cu puterea celui r au, pentru a-i avertiza, a-i
lumina si a-i salva pe ii oamenilor. Acum toti au luat hot arrea;
nelegiuitii s-au unit deplin cu Satana n lupta contra lui Dumnezeu.
A venit timpul ca Dumnezeu s a restabileasc a autoritatea Legii Sale
c alcate n picioare. Acum lupta nu mai este numai cu Satana, ci si
cu oamenii. Domnul Se ceart a cu popoarele; El va da s abiei pe
cei nelegiuiti.
Semnul eliber arii a fost pus asupra acelora care suspin a si gem
din cauza tuturor nelegiuirilor care s-au s avr sit. Acum iese ngerul
mortii, reprezentat n viziunea lui Ezechiel prin b arbatii cu armele
de nimicire, c arora le este dat a porunca: Ucideti pe b atrni si pe
tineri, fete, copii si femei; dar s a nu v a atingeti de nici unul din
aceia care au semnul; ncepeti cu loca sul Meu cel sfnt. Profetul
spune: Ei au nceput cu b atrnii care erau naintea casei (Ezechiel
9, 1-6). Lucrarea de distrugere ncepe cu aceia care au pretins c a
sunt p azitorii spirituali ai poporului. Str ajerii fal si sunt primii care
cad. Nu exist a nimeni care s a aib a mil a sau s a crute. B arbati, femei,
fete si copii pier deopotriv a.
C aci iat a, Domnul iese din locuinta Lui, s a pedepseasc a nele- [657]
giuirile locuitorilor p amntului; si p amntul va da sngele pe fat a, si
nu va mai acoperi uciderile (Isaia 26, 21). Dar iat a urgia cu care va
lovi Domnul pe toate popoarele, care vor lupta mpotriva Ierusalimu-
lui. Le va putrezi carnea stnd nc a n picioare, le vor putrezi ochii
n g aurile lor, si le va putrezi limba n gur a. n ziua aceea, Domnul
va trimite o mare nv alm a seal a n ei; unul va apuca mna altuia, si
vor ridica mna unii asupra altora (Zaharia 14, 12-13). n lupta
nebuneasc a a patimilor crude si datorit a rev ars arii grozave a mniei
neamestecate cu mil a a lui Dumnezeu, cad locuitorii nelegiuiti ai
p amntului preoti, conduc atori si popor, bogat si s arac, de sus si
de jos. Cei pe care-i va ucide Domnul n ziua aceea vor ntin si
de la un cap at al p amntului pn a la cel alalt; nu vor jeliti, nici
adunati, nici ngropati (Ieremia 25, 33).
La venirea Domnului Hristos, nelegiuitii sunt ster si de pe fata
ntregului p amnt, nimiciti de suarea gurii Sale si distru si de str a-
lucirea slavei Sale. Hristos si ia poporul n cetatea lui Dumnezeu,
iar p amntul este golit de locuitori. Iat a, Domnul de sart a tara si o
pustie ste, i r astoarn a fata si risipe ste locuitorii. Tara este pustiit a
de tot si pr adat a; c aci Domnul a hot art a sa. Ei c alcau legile, nu
tineau poruncile, si rupeau leg amntul cel ve snic! De aceea m annc a
blestemul tara, si sufer a locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de
aceea sunt pr ap aditi locuitorii t arii (Isaia 24, 1.3.5-6).
P amntul ntreg pare ca un pustiu trist. Ruinele ora selor si satelor
distruse de cutremur, copaci dezr ad acinati, stnci sf armate, aruncate
de mare sau scoase din p amnt, zac r aspndite pe suprafata lui, n
timp ce v ag auni uria se Marcheaz a locul de unde au fost smul si
muntii din temeliile lor. [658]
Acum are loc evenimentul pregurat n ultimul serviciu solemn
al zilei de isp a sire. Cnd lucrarea din sfnta sntelor se ncheia, iar
p acatele lui Israel erau ndep artate din sanctuar n virtutea sngelui
jertfei pentru p acat, atunci era adus naintea Domnului tapul cel
viu; si n fata adun arii, marele preot m arturisea pe capul lui toate
nelegiuirile copiilor lui Israel, si toate c alc arile lor de lege cu care
au p ac atuit ei; s a le pun a pe capul tapului (Leviticul 16, 21). Tot
astfel, cnd lucrarea de isp a sire din Sanctuarul ceresc se va ncheia,
n prezenta lui Dumnezeu, a ngerilor cere sti si a o stilor celor r as-
cump arati, p acatele poporului lui Dumnezeu sunt puse asupra lui
Satana; el va declarat vinovat de toate relele pe care le-a provo-
cat s a le nf aptuiasc a. Si dup a cum tapul era trimis departe, ntr-un
tinut nelocuit, tot a sa si Satana va alungat pe p amntul pustiit, o
pustietate nelocuit a si stearp a.
Apocalipsa profetizeaz a alungarea lui Satana, precum si starea
de haos si pustiire la care va adus p amntul si declar a c a aceast a
stare va d ainui timp de o mie de ani. Dup a ce prezint a scenele celei
de a doua veniri a Domnului si distrugerea celor nelegiuiti, profetia
continu a: Apoi am v azut pogorndu-se din cer un nger, care tinea
n mn a cheia Adncului si un lant mare. El a pus mna pe balaur,
pe sarpele cel vechi, care este diavolul si Satana, si l-a legat pentru
o mie de ani. L-a aruncat n Adnc, l-a nchis acolo, si a pecetluit
intrarea deasupra lui, ca s a nu mai n sele Neamurile, pn a se vor
mplini cei o mie de ani. Dup a aceea, trebuie s a e dezlegat pentru
putin a vreme (Apocalipsa 20, 1-3).
Faptul c a expresia fntna adncului reprezint a p amntul ntr-
o stare de confuzie si de ntunecime se poate vedea si din alte texte
biblice. Cu privire la starea p amntului la nceput, raportul Bibliei
spune c a era pustiu si gol; si ntunericul era peste fata adncului
*
(Geneza 1, 2). Profetia ne arat a c a va readus partial, aproape la [659]
aceea si stare. Privind nainte la ziua cea mare a lui Dumnezeu,
profetul Ieremia declar a: M a uit la p amnt, si iat a c a este pustiu si
gol; m a uit la ceruri si lumina lor a pierit! M a uit la munti, si iat a
*
Cuvntul ebraic tradus aici adncului este redat n Septuaginta traducerea greaca
a Vechiului Testament ebraic prin acela si cuvnt tradus ca abis n Apocalipsa 20, 1, 3.
c a nu este nici un om; si toate p as arile cerurilor au fugit! M a uit, si
iat a, locul roditor este un pustiu; si toate cet atile sale sunt nimicite
(Ieremia 4, 23-26).
Aici trebuie s a e locuinta lui Satana si a ngerilor r ai timp de
o mie de ani. M arginit la p amnt, el nu va mai avea intrare la alte
lumi, pentru a-i ispiti si a-i sup ara pe aceia care n-au c azut niciodat a.
n acest sens este el legat; n-a mai r amas nimeni asupra c aruia s a- si
poat a exercita puterea. Este oprit cu totul de la lucrarea de am agire si
de distrugere care, timp de attea secole, a fost singura lui desf atare.
Profetul Isaia, privind n viitor la vremea distrugerii lui Satana,
exclam a: Cum ai c azut din cer, Luceaf ar str alucitor, u al zorilor!
Cum ai fost dobort la p amnt, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai
n inima ta: M a voi sui n cer, mi voi ridica scaunul de domnie
mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi ca Cel Preanalt. Dar ai
fost aruncat n locuinta mortilor, n adncimile mormntului! Cei ce
te v ad se uit a tint a mirati la tine, te privesc cu luare aminte si zic:
Acesta este omul care f acea s a se cutremure p amntul, si zguduia
mp ar atiile, care pref acea lumea n pustie, nimicea cet atile si nu
d adea drumul prin silor s ai de r azboi? (Isaia 14, 12-17).
Timp de sase mii de ani, lucrarea de r azvr atire a lui Satana a f a-
cut p amntul s a tremure. El a f acut lumea ca un pustiu si a nimicit
cet atile de pe el. Si n-a deschis nchisoarea captivilor. Timp de
sase mii de ani, temnita lui l-a primit pe poporul lui Dumnezeu si
l-ar tinut pentru totdeauna n robie, dar Hristos a sf armat lanturile
si i-a eliberat pe prizonieri.
Chiar si cei nelegiuiti sunt acum n afara puterii lui Satana; iar [660]
el, singur, nconjurat doar de ngerii s ai, r amne s a- si dea seama
de efectele blestemului pe care l-a adus p acatul. Toti mp aratii
neamurilor, da, toti, se odihnesc cu cinste, ecare n mormntul
lui. Dar tu ai fost aruncat departe de mormntul t au, ca o ramur a
dispretuit a. Tu nu e sti unit cu ei n mormnt, c aci ti-ai nimicit tara,
si ti-ai pr ap adit poporul (Isaia 14, 18-20).
Timp de o mie de ani, Satana va r at aci ncoace si ncolo pe
p amntul pustiit, pentru a vedea urm arile r azvr atirii lui mpotriva
Legii lui Dumnezeu. n aceast a vreme, suferintele lui vor profunde.
De la c adere, activitatea nencetat a nu i-a dat timp s a reecteze; dar
acum este lipsit de putere si l asat s a contemple partea pe care a avut-
o de cnd s-a r azvr atit pentru prima oar a mpotriva guvern arii divine,
s a priveasc a nainte, tremurnd cu groaz a c atre viitorul ngrozitor,
cnd va trebui s a sufere pentru tot r aul pe care l-a f acut si s a e
pedepsit pentru p acatele pe care le-a determinat s a e f acute.
Captivitatea lui Satana i va aduce poporului lui Dumnezeu bu-
curie si veselie. Profetul spune: Iar cnd ti va da Domnul odihn a
dup a ostenelile si fr amnt arile tale, si dup a aspra robie care a fost
pus a peste tine, atunci vei cnta cntarea aceasta asupra mp aratu-
lui Babilonului (reprezentndu-l aici pe Satana) si vei zice: Iat a,
asupritorul nu mai este, asuprirea a ncetat, Domnul a frnt toiagul
celor r ai, nuiaua st apnitorilor. Cel ce n urgia lui lovea popoarele
cu lovituri f ar a r agaz, cel ce n mna lui supunea neamurile este
prigonit f ar a crutare (Isaia 14, 3-6).
n timpul celor o mie de ani, ntre prima si a doua nviere, are loc
judecata celor nelegiuiti. Apostolul Pavel arat a c atre aceast a judecat a
ca ind un eveniment ce urmeaz a celei de a doua veniri. De aceea
s a nu judecati nimic nainte de vreme, pn a va veni Domnul, care
va scoate la lumin a lucrurile ascunse n ntuneric, si va descoperi
gndurile inimilor (1 Corinteni 4, 5). Daniel declar a c a atunci [661]
cnd vine Cel mb atrnit de zile judecata a fost dat a sntilor Celui
Preanalt (Daniel 7, 22). La data aceasta, cei neprih aniti domnesc
ca regi si preoti pentru Dumnezeu. Ioan spune n Apocalipsa: Si
am v azut ni ste scaune de domnie; si celor ce au sezut pe ele, li s-a
dat judecata; ei vor preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor
mp ar ati cu El o mie de ani (Apocalipsa 20, 4-6). Acum este timpul
cnd, a sa cum a profetizat apostolul Pavel, sntii vor judeca lumea
(1 Corinteni 6, 2). mpreun a cu Hristos ei i judec a pe cei nelegiuiti,
comparnd faptele lor cu Biblia, cartea statutar a, hot arnd ecare
caz dup a faptele f acute n trup. Apoi, partea pe care cei nelegiuiti
trebuie s a o suporte este m asurat a dup a faptele lor; si este scris a n
dreptul numelui lor n cartea mortii.
Satana si ngerii lui sunt judecati de Hristos si de poporul s au.
Pavel spune: Nu stiti c a noi vom judeca pe ngeri? (1 Corinteni 6,
3). Iar Iuda declar a c a El a p astrat pentru judecata zilei celei mari,
pu si n lanturi ve snice, n ntuneric, pe ngerii care nu si-au p astrat
vrednicia, ci si-au p ar asit locuinta (Iuda 6).
La ncheierea celor o mie de ani, va avea loc a doua nviere.
Atunci, cei nelegiuiti vor nvia din morti si se vor prezenta naintea
lui Dumnezeu pentru aducerea la ndeplinire a judec atii scrise. Ast-
fel Apocalipsa, dup a ce descrie nvierea celor drepti, spune: Ceilalti
morti n-au nviat pn a nu s-au sfr sit cei o mie de ani (Apocalipsa
20, 5). Iar Isaia declar a cu privire la cei nelegiuiti: Ace stia vor
strn si ca prin si de r azboi si du si ntr-o temnit a, vor nchi si n
gherle, si, dup a un mare num ar de zile, vor pedepsiti (Isaia 24,
22). [662]
Capitolul 42 Sfr situl luptei
La ncheierea celor o mie de ani, Hristos Se ntoarce din nou
pe p amnt. El este nsotit de oastea celor mntuiti si nconjurat de o
suit a de ngeri. Cnd coboar a ntr-o maiestate nfrico sat a, porunce ste
mortilor nelegiuiti s a nvie pentru a- si primi pedeapsa. Ei ies, o ceat a
puternic a, nenum arat a ca nisipul m arii. Ce contrast fat a de aceia care
au nviat la prima nviere! Cei drepti au fost mbr acati cu tinerete
si frumusete nemuritoare. Cei nelegiuiti poart a urmele bolii si ale
mortii.
Fiecare ochi din multime se ntoarce s a vad a slava lui Dumnezeu.
Cu un glas, o stile nelegiuitilor exclam a: Binecuvntat este Cel ce
vine n Numele Domnului! Nu iubirea fat a de Isus le inspir a aceast a
exclamatie. Puterea adev arului face ca buzele lor s a rosteasc a, f ar a
s a vrea, aceste cuvinte. Cei nelegiuiti ies din mormnt cu aceea si
ur a fat a de Isus si cu acela si spirit de rebeliune. Ei nu mai au un nou
timp de har n care s a- si corecteze defectele din viata lor trecut a.
Nimic nu s-ar mai c stiga cu aceasta. O viat a ntreag a de neascultare
nu le-a nmuiat inimile. O a doua ocazie, dac a le-ar dat a, ar
folosit a la fel ca prima, c alcnd n picioare cerintele lui Dumnezeu
si r azvr atindu-se mpotriva Lui.
Hristos coboar a pe Muntele M aslinilor, de unde S-a n altat dup a
nvierea Sa si unde ngerii au repetat f ag aduinta revenirii Sale. Pro-
fetul spune: Atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, si toti sntii [663]
mpreun a cu El! Picioarele Lui vor sta n ziua aceea pe muntele
M aslinilor, care este n fata Ierusalimului, spre r as arit; muntele M a-
slinilor se va despica la mijloc ... si se va face o vale foarte mare....
Si Domnul va mp arat peste tot p amntul. n ziua aceea, Domnul
va singurul Domn, si Numele Lui va singurul Nume (Zaharia
14, 4.5.9). n timp ce Noul Ierusalim, n splendoarea lui orbitoare,
se coboar a din ceruri si se a seaz a pe locul cur atit si preg atit s a-l
primeasc a, Hristos mpreun a cu poporul S au si cu ngerii intr a n
Cetatea Sfnt a.
570
Sfr situl luptei 571
Acum Satana se preg ate ste pentru o ultim a lupt a pentru supre-
matie. Ct timp a fost lipsit de putere si ntrerupt din lucrarea lui de
am agire, printul r aului s-a simtit nenorocit si descurajat; dar cnd
mortii nelegiuiti nvie si el vede acele multimi de partea lui, n adej-
dea lui renvie si se hot ar a ste s a nu renunte la marea lupt a. si va
pune n linie de b ataie, sub steagul lui, toate o stile celor pierduti si
prin ei va c auta s a- si aduc a la ndeplinire planurile. Cei nelegiuiti
sunt prizonierii lui Satana. Respingndu-L pe Hristos, ei au acceptat
conducerea marelui r azvr atit. Ei sunt gata s a primeasc a sugestiile
lui si s a mplineasc a poruncile lui. Dar, consecvent sireteniei lui de
la nceput, nu vrea s a e recunoscut ca ind Satana. Pretinde a
printul care este proprietarul de drept al lumii si a c arui mo stenire i-a
fost r apit a pe nedrept. Se prezint a supu silor lui am agiti ca salvator,
asigurndu-i c a puterea lui i-a scos din morminte si c a este pe punc-
tul de a-i sc apa de cea mai crud a tiranie. Prezenta lui Hristos ind
ndep artat a, Satana face minuni pentru a- si sustine pretentiile. El l
face tare pe cel slab si le inspir a tuturor spiritul si energia lui. Le
propune s a-i conduc a mpotriva taberei sntilor si s a pun a st apnire
pe Cetatea lui Dumnezeu. Cu bucurie diabolic a arat a spre milioanele
nenum arate de oameni care au fost nviati din mormintele lor si
declar a c a, n calitate de conduc ator al lor, este n stare s a cucereasc a
cetatea ca s a- si rec stige tronul si mp ar atia. [664]
n acea gloat a sunt multi din generatia aceea cu viat a lung a, care
a existat nainte de potop; b arbati cu statur a nalt a si de o inteligent a
vast a, care, supunndu-se st apnirii ngerilor c azuti, si-au consacrat
toat a priceperea si cuno stintele pentru n altarea de sine; b arbati ale
c aror lucruri minunate de art a au f acut ca lumea s a idolatrizeze
geniul lor, dar ale c aror cruzime si inventii rele au murd arit p amntul
si au deformat chipul lui Dumnezeu, f acndu-L s a stearg a de pe
fata p amntului creatiunea Sa. Acolo sunt mp arati si generali care
au cucerit popoare, viteji care n-au pierdut nici o b at alie, lupt atori
mndri si ambitio si, a c aror apropiere f acea mp ar atiile s a tremure.
Prin moarte, n-au suferit nici o schimbare. Cnd ies din morminte,
si reiau cursul gndurilor chiar de acolo de unde au ncetat. Sunt
mnati de aceea si dorint a de cucerire care-i st apnea cnd au c azut.
Satana se consult a cu ngerii lui si apoi cu ace sti mp arati cu-
ceritori si oameni puternici. Ei privesc puterea si num arul acelora
care sunt de partea lor si declar a c a armata din cetate este mic a n
comparatie cu a lor si c a poate biruit a. Fac planuri s a pun a st ap-
nire pe bog atiile si pe slava Noului Ierusalim. Toti ncep de ndat a
s a se preg ateasc a de lupt a. Me steri priceputi f auresc echipament de
r azboi. Conduc atori militari, renumiti pentru succesele lor, rnduiesc
gloate de lupt atori n companii si divizii.
n cele din urm a, se d a ordinul de naintare si o stile nenum arate
pornesc o armat a cum n-a fost niciodat a format a de cuceritorii
p amnte sti, pe care fortele unite din toate veacurile, de cnd a nceput
r azboiul pe p amnt, n-au egalat-o niciodat a. Satana, cel mai puternic
dintre lupt atori, conduce avangarda, iar ngerii lui si unesc fortele
pentru aceast a lupt a nal a. mp arati si lupt atori sunt n cortegiul lui,
iar multimile i urmeaz a n companii mari, ecare sub comandantul
rnduit. Cu o precizie militar a, rndurile nainteaz a unul dup a altul
pe suprafata p amntului, neregulat a si cr apat a, c atre Cetatea lui
Dumnezeu. La porunca lui Isus, portile Noului Ierusalim sunt nchise
si armatele lui Satana mpresoar a cetatea si se preg atesc de atac. [665]
Hristos apare acum din nou n fata vr ajma silor S ai. Cu mult
deasupra cet atii, pe o temelie de aur lustruit, se a a un tron nalt. Pe
acest tron st a Fiul lui Dumnezeu, iar n jur sunt supu sii mp ar atiei
Sale. Nici o limb a si nici o pan a nu pot descrie puterea si maiestatea
lui Hristos. Slava ve snicului Tat a l nv aluie pe Fiul S au. Str alucirea
prezentei Sale umple Cetatea lui Dumnezeu si se revars a dincolo de
porti, nv aluind p amntul ntreg cu str alucirea ei.
Cel mai aproape de tron sunt aceia care odinioar a au fost zelo si
pentru cauza lui Satana, dar care, ca ni ste t aciuni sco si din foc, L-
au urmat pe Mntuitorul lor cu un devotament profund si puternic.
Apoi stau aceia care au cl adit caractere cre stine n mijlocul minciunii
si necredintei, aceia care au respectat Legea lui Dumnezeu atunci
cnd lumea cre stin a o declara f ar a valoare si milioane din toate
veacurile care au suferit moartea de martir pentru credinta lor. Iar
mai departe este gloata cea mare pe care n-o poate num ara nimeni,
dintre toate popoarele, neamurile si limbile ... naintea tronului si
naintea Mielului, mbr acati n haine albe si cu ramuri de nic n
mini (Apocalipsa 7, 9). Lupta lor s-a sfr sit, au c stigat biruinta.
Au alergat si au c ap atat premiul. Ramura de palmier din minile lor
este simbolul biruintei si haina alb a este nsemnul neprih anirii lui
Hristos care acum este a lor.
Cei r ascump arati nalt a o cntare de laud a care r asun a prin boltile
cerului: Mntuirea este a Dumnezeului nostru, care sede pe scaunul
de domnie, si a Mielului! (Ver 10). ngerii si seramii si unesc
glasurile n adorare. Cnd cei mntuiti privesc puterea si r autatea
lui Satana, v ad, ca niciodat a mai nainte, c a nici o alt a putere nu
i-a putut face biruitori, dect aceea a lui Hristos. n toat a multimea
aceea str alucit a nu se g ase ste nimeni care s a- si atribuie mntuirea, ca
si cnd ar biruit prin propria putere si bun atate. Nu se spune nimic
despre ceea ce au f acut sau au suferit; ci refrenul ec arei cnt ari,
cheia ec arui imn este: Mntuirea este a Dumnezeului nostru si a
Mielului. [666]
n prezenta locuitorilor p amntului si ai cerului, are loc ncoro-
narea nal a a Fiului lui Dumnezeu. Si acum, nvestit cu maiestate
si putere suprem a, mp aratul mp aratilor pronunt a sentinta fat a de
r azvr atitii mpotriva guvern arii Sale si aduce la ndeplinire dreptatea
pentru aceia care au c alcat n picioare Legea Sa si l-au prigonit
pe poporul S au. Profetul lui Dumnezeu spune: Apoi am v azut un
scaun de domnie mare si alb, si pe Cel ce sedea pe el. P amntul si
cerul au fugit dinaintea Lui, si nu s-a mai g asit un loc pentru ele. Si
am v azut pe morti, mari si mici, stnd n picioare naintea scaunului
de domnie. Ni ste c arti au fost deschise. Si a fost deschis a o alt a carte,
care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dup a faptele lor,
dup a cele ce erau scrise n c artile acelea (Apocalipsa 20, 11.12).
De ndat a ce c artile cu rapoarte sunt deschise, si ochiul lui Isus
prive ste asupra nelegiuitilor, ei devin con stienti de ecare p acat pe
care l-au s avr sit vreodat a. Ei v ad exact locul unde picioarele lor
s-au dep artat de pe c ararea cur atiei si a snteniei si ct de departe
i-a dus mndria si r azvr atirea n c alcarea Legii lui Dumnezeu. Is-
pitele seduc atoare pe care le-au ncurajat prin ng aduirea p acatului,
binecuvnt arile folosite n scop r au, solii lui Dumnezeu dispretuiti,
avertiz arile lep adate, valurile de mil a respinse din cauza inimii nd a-
r atnice si nepoc aite toate acestea apar ca si cnd sunt scrise cu
litere de foc.
Deasupra tronului este descoperit a crucea; si, ca o priveli ste
panoramic a, apar scenele ispitirii si c aderii lui Adam mpreun a cu
etapele succesive din Planul cel mare de Mntuire. Na sterea umil a
a Mntuitorului, primii S ai ani de s ar acie si ascultare; botezul S au
n Iordan; postul si ispitirea din pustie; lucrarea Sa public a, des-
coperirea fat a de oameni a celor mai pretioase binecuvnt ari ale
cerului; zilele pline de fapte de iubire si de mil a; noptile rug aciunii
si vegherii n singur atatea muntilor; comploturile geloziei, ale urii si
ale r aut atii cu care erau r aspl atite binefacerile Sale; agonia ngrozi-
toare si tainic a din Ghetsemani, sub povara zdrobitoare a p acatelor
lumii ntregi; tr adarea n minile gloatei uciga se; evenimentele n-
frico s atoare din noaptea aceea de groaz a; Prizonierul care nu Se [667]
mpotrivea, p ar asit de ucenicii S ai iubiti, care fugiser a dezam agiti pe
str azile Ierusalimului; Fiul lui Dumnezeu adus n mijlocul veseliei
n fata lui Ana, judecat n palatul marelui preot, n sala de judecat a a
lui Pilat, naintea lui Irod cel crud si la s, batjocorit, insultat, torturat
si condamnat la moarte toate acestea sunt prezentate n culori vii.
Iar acum, n fata multimii tremurnde, sunt ar atate scenele nale;
r abd atorul Suferind mergnd pe drum c atre Calvar; Printul cerului
atrnnd pe cruce; preotii ngmfati, gloata batjocoritoare, care lua
n rs agonia Lui de moarte; ntunericul supranatural; p amntul
mpov arat, stncile despicate, mormintele deschise, marcnd clipa
n care Mntuitorul lumii Si-a dat viata.
Spectacolul ngrozitor se arat a exact a sa cum a fost. Satana,
ngerii si supu sii lui nu au nici o putere s a se ntoarc a de la tabloul
propriei lucr ari. Fiecare si reaminte ste partea pe care a nf aptuit-o.
Irod, care a ucis copiii nevinovati din Betleem, ca s a-L nimiceasc a
pe mp aratul lui Israel; Irodiada cea josnic a, pe al c arei suet vinovat
st a sngele lui Ioan Botez atorul; Pilat cel slab si oportunist; soldatii
batjocoritori; preotii si frunta sii mpreun a cu gloata nnebunit a, care
striga: Sngele Lui s a e peste noi si peste copiii no stri toti
privesc groz avia vinov atiei lor. Zadarnic caut a s a se ascund a de
maiestatea divin a a fetei Sale, care ntrece str alucirea soarelui, n
timp ce mntuitii si depun coroanele la picioarele Mntuitorului,
exclamnd: El a murit pentru mine!
n mijlocul multimii r ascump arate sunt apostolii lui Hristos, Pa-
vel cel curajos, Petru cel n ac arat, Ioan cel iubitor si iubit, mpreun a
cu fratii lui inimo si, si mpreun a cu ei marea oaste de martiri; iar n
afara zidurilor, mpreun a cu toate lucrurile resping atoare si josnice,
sunt aceia care i-au prigonit, ntemnitat si ucis. Acolo este Nero,
acel monstru al cruzimii si al viciului, care prive ste acum bucuria si
n altarea acelora pe care odinioar a i-a torturat si n a c aror groaz a
extrem a si-a g asit o desf atare satanic a. Mama lui este acolo pentru
a vedea rezultatul lucr arii ei; s a vad a cum tr as atura rea de caracter
transmis a ului ei, patimile ncurajate si dezvoltate sub inuenta si [668]
prin exemplul ei au rodit crima care a f acut lumea s a se cutremure.
Acolo sunt preotii si prelatii papista si, care au pretins a amba-
sadorii lui Hristos, dar care au folosit roata, temnita si rugul pentru
a st apni con stiintele poporului S au. Acolo sunt pontii cei ngm-
fati, care s-au n altat mai presus de Dumnezeu si s-au ncumetat
s a schimbe Legea Celui Preanalt. Acei pretin si p arinti ai bisericii
au de dat o socoteal a naintea lui Dumnezeu, de care ar dori s a e
scutiti. Prea trziu sunt adu si s a vad a c a Cel Atot stiutor este gelos
pentru Legea Sa si c a nu-l va scuti pe cel vinovat. Ei nteleg acum c a
Hristos Se face una cu poporul S au care sufer a; iar ei simt puterea
cuvintelor Sale: Adev arat v a spun c a ori de cte ori ati f acut aceste
lucruri unuia din ace sti foarte nensemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati
f acut (Matei 25, 40).
ntreaga lume nelegiuit a este la bara de judecat a a lui Dumnezeu,
sub acuzatia de nalt a tr adare fat a de guvern amntul cerului. Ei nu
au pe nimeni care s a le apere cauza; n-au nici o scuz a; si se pronunt a
asupra lor sentinta mortii ve snice.
Acum v ad cu totii c a plata p acatului este moartea, si nu o libertate
nobil a si viata ve snic a, ci sclavie, ruin a si moarte. Cei nelegiuiti v ad
c a s-au pierdut printr-o viat a de r azvr atire. Cnd li s-a oferit greutatea
ve snic a de slav a, au batjocorit-o; dar acum, ct de dorit a li se pare!
Toate acestea, strig a suetul pierdut, le-a s putut avea; dar am
ales s a le ndep artez de la mine. O, ce patim a ciudat a! Am schimbat
pacea, fericirea si onoarea pentru distrugere, ru sine si disperare.
Toti v ad c a excluderea lor din cer este dreapt a. Prin viata lor au
declarat: Nu vrem ca acest Om (Isus) s a domneasc a peste noi.
Ca ntr-o r apire, cei nelegiuiti au privit ncoronarea Fiului lui
Dumnezeu. V ad n minile Sale tablele Legii divine, statutele pe
care le-au dispretuit si le-au c alcat. Ei sunt martori ai izbucnirii de
uimire, de r apire si de adorare a celor mntuiti; si ca unda unei me- [669]
lodii se revars a peste multimile din afara Cet atii exclamatia tuturor,
ntr-un glas: Mari si minunate sunt lucr arile Tale, Doamne, Dumne-
zeule, Atotputernice! Drepte si adev arate sunt c aile Tale, mp arate
al Neamurilor! (Apocalipsa 15, 3); si, c aznd cu fata la p amnt, ei
se nchin a Printului vietii.
Satana pare paralizat cnd prive ste slava si maiestatea lui Hristos.
El, care odat a fusese un heruvim ocrotitor, si aminte ste de unde
a c azut. Un seram str alucitor, u al zorilor; ct de schimbat,
ct de dec azut! Din sfatul n care odinioar a era onorat, acum este
exclus pentru totdeauna. El vede pe altul stnd acum lng a Tat al,
acoperindu-I slava. A v azut coroana pus a pe capul lui Hristos de
un nger cu o statur a nalt a si cu o prezent a maiestuoas a si stie c a
pozitia n altat a a acestui nger ar putut a lui.
si aduce aminte de c aminul nevinov atiei si cur atiei lui, de pacea
si de multumirea lui, pn a si-a ng aduit s a murmure mpotriva lui
Dumnezeu si s a l invidieze pe Hristos. Acuzatiile lui, r ascoala lui,
am agirile lui pentru a c stiga simpatia si sprijinul ngerilor, st aruinta
lui nc ap atnat a n a nu face nici un efort de ntoarcere atunci cnd
Dumnezeu i-a oferit iertarea toate acestea i vin cu putere n
minte. si revede lucrarea printre oameni, cu urm arile ei vr ajm a sia
omului fat a de semenul lui, distrugerea teribil a a vietii, ridicarea si
c aderea mp ar atiilor, r asturnarea tronurilor, succesiunea ndelungat a
a agitatiilor, a conictelor si a r ascoalelor. si aminte ste de toate
eforturile lui permanente de a se mpotrivi lucr arii lui Hristos si
de a-l afunda pe om din ce n ce mai adnc. Vede c a uneltirile lui
demonice nu i-au putut distruge pe aceia care si-au pus ncrederea
n Isus. Cnd Satana si prive ste mp ar atia, rodul trudei lui, vede
numai dec adere si ruin a. A condus multimile s a cread a c a Cetatea
lui Dumnezeu ar putea o prad a u soar a; dar stie c a aceasta este o
minciun a. Mereu si mereu n desf a surarea marii lupte a fost nvins si
obligat s a se predea. Cunoa ste prea bine puterea si maiestatea Celui
ve snic. [670]
Scopul marelui r asculat a fost totdeauna s a se ndrept ateasc a si
s a dovedeasc a faptul c a guvernarea divin a este r aspunz atoare de
r azvr atirea lui. n scopul acesta a folosit toat a puterea mintii lui.
A lucrat n mod premeditat si sistematic si cu un succes uimitor,
conducnd multimi uria se s a primeasc a versiunea lui cu privire la
marea lupt a care a durat atta vreme. Timp de mii de ani, acest sef
al conspiratiei a a sezat minciuna n locul adev arului. Dar acum a
venit timpul cnd rebeliunea trebuie s a e nfrnt a pn a la urm a,
iar istoria si caracterul lui Satana s a e demascate. n ultimul s au
efort uria s de a-L detrona pe Hristos, de a distruge pe poporul S au si
de a pune st apnire pe Cetatea lui Dumnezeu, arhiam agitorul a fost
demascat denitiv. Aceia care s-au unit cu el v ad nfrngerea total a
a cauzei lui. Urma sii lui Hristos si ngerii credincio si v ad ntinderea
vast a a intrigilor lui mpotriva guvern arii lui Dumnezeu. El devine
obiectul repulsiei generale.
Satana vede c a r ascoala l-a f acut nedemn pentru cer. El si-a
dirijat puterile pentru a lupta mpotriva lui Dumnezeu; cur atia, pacea
si armonia cerului ar pentru el o tortur a suprem a. Acuzatiile lui
mpotriva milei si drept atii lui Dumnezeu sunt acum aduse la t acere.
Jignirea pe care a ncercat s a o arunce asupra lui Iehova cade cu
totul asupra lui. Iar acum Satana se pleac a si m arturise ste justetea
sentintei date lui.
Cine nu se va teme, Doamne, si cine nu va sl avi Numele T au?
C aci numai Tu e sti sfnt, si toate neamurile vor veni si se vor n-
china naintea Ta, pentru c a judec atile Tale au fost ar atate! (Ver 4).
Toate ntreb arile cu privire la adev ar si r at acire n lupta cea lung a au
fost acum explicate. Urm arile r ascoalei, roadele punerii deoparte a
statutelor divine s-au descoperit vederii tuturor inteligentelor create.
Efectele conducerii lui Satana n contrast cu guvernarea lui Dum-
nezeu au fost prezentate universului ntreg. Chiar lucr arile lui l-au
condamnat. ntelepciunea lui Dumnezeu, dreptatea si bun atatea Lui
sunt deplin ndrept atite. S-a v azut c a toate procedeele Sale n marea
lupt a au fost dirijate tinnd seama de binele ve snic al poporului S au [671]
si binele tuturor lumilor pe care El le-a creat. Toate lucr arile Tale Te
vor l auda, Doamne! Si credincio sii T ai Te vor binecuvnta (Psalmii
145, 10). Istoria p acatului va sta n toat a ve snicia ca martor a c a de
existenta Legii lui Dumnezeu este legat a fericirea tuturor intelor
create de El. Tinnd seama de toate faptele din lupta cea mare, uni-
versul ntreg, att cei credincio si, ct si cei r asculati, declar a ntr-un
glas: Drepte si adev arate sunt c aile Tale, mp arate al neamurilor.
naintea universului s-a prezentat l amurit jertfa cea mare f acut a
de Tat al si de Fiul n favoarea omului. A venit ceasul cnd Hristos si
ocup a pozitia de drept si este pream arit mai presus de domnii si de
puteri si de orice nume ce se poate da. Pentru bucuria care-I era pus a
nainte ca s a aduc a multe suete la slav a a suferit El crucea si
a dispretuit ru sinea. Si pe ct de nenteles de mari au fost durerea si
ru sinea, cu mult mai mari sunt bucuria si slava. El prive ste asupra
celor r ascump arati, nnoiti dup a chipul S au, toate inimile purtnd
pecetea des avr sit a a divinului, toate fetele reectnd asem anarea
cu mp aratul lor. El vede n ei rezultatul muncii suetului S au si
este multumit. Apoi, cu un glas care mi sc a multimile celor drepti si
ale celor nelegiuiti, El declar a: Iat a r asplata pentru sngele Meu.
Pentru ace stia am suferit, pentru ei am murit, ca s a locuiasc a naintea
Mea n veacurile ve snice. Iar din gura celor mbr acati n haine albe
din jurul tronului se nalt a cntecul de laud a: Vrednic este Mielul,
care a fost junghiat, s a primeasc a puterea, bog atia, ntelepciunea,
t aria, cinstea, slava si lauda! (Apocalipsa 5, 12).
Cu toate c a Satana a fost constrns s a recunoasc a dreptatea lui
Dumnezeu si s a se plece naintea suprematiei lui Hristos, caracterul
lui r amne neschimbat. Spiritul de r azvr atire izbucne ste iar a si ca un
torent puternic. Plin de furie, se hot ar a ste s a nu abandoneze lupta
cea mare. A venit timpul pentru o lupt a disperat a, nal a, mpotriva
mp aratului cerului. Se arunc a n mijlocul supu silor lui si ncearc a [672]
s a-i inspire cu propria furie, ridicndu-i pe loc la lupt a. Dar dintre
toate milioanele pe care le-a am agit la r ascoal a nu este nici unul care
s a-i recunoasc a suprematia. Puterea lui este sfr sit a. Cei nelegiuiti
sunt plini de aceea si ur a fat a de Dumnezeu pe care o inspir a Satana;
dar ei v ad c a situatia lor este dezn ad ajduit a, c a nu pot birui n lupta
mpotriva lui Iehova. Mnia lor se aprinde mpotriva lui Satana si a
acelora care au fost agentii lui n am agire si, cu o furie demonic a, se
ntorc mpotriva lor.
Domnul zicea: Pentru c a ti dai ifose ca si cnd ai Dumnezeu,
iat a c a voi aduce mpotriva ta ni ste str aini, pe cele mai asupritoare
dintre popoare, care vor scoate sabia mpotriva ntelepciunii tale
str alucitoare, si-ti vor png ari frumusetea. Te vor arunca n groap a.
Te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scnteietoare.
De aceea, te arunc la p amnt, te dau priveli ste mp aratilor si te prefac
n cenu s a pe p amnt, naintea tuturor celor ce te privesc; e sti nimicit,
si nu vei mai niciodat a! (Ezechiel 28, 6-8.16-19).
C aci orice nc alt aminte purtat a n nv alm a seala luptei, si orice
hain a de r azboi t av alit a n snge, vor aruncate n ac ari, ca s a
e arse n foc. C aci Domnul este mniat pe toate neamurile si
plin de urgie pe toat a o stirea lor; el le nimice ste cu des avr sire, le
m acel are ste de tot. Peste cei r ai plou a c arbuni, foc si pucioas a:
un vnt dogoritor, iat a paharul de care au ei parte (Isaia 9, 5; 34,
2; Psalmii 11, 6). Fl ac ari cad de la Dumnezeu din cer. P amntul se
crap a. Armele ascunse n adncurile lui sunt scoase n afar a. Fl ac ari
nimicitoare izbucnesc din ecare pr apastie deschis a. Chiar si stncile
ard. A venit ziua care va arde ca un cuptor. Elementele se topesc
de dogoarea mistuitoare, chiar si p amntul cu tot ce este pe el arde
(Maleahi 4, 1-2; 2 Petru 3, 10). Suprafata p amntului pare o mas a
topit a un lac de foc uria s, clocotind. [673]
Este vremea judec atii si a pierz arii oamenilor nelegiuiti o
zi de r azbunare a Domnului, un an de r aspl atire si r azbunare pentru
Sion (Isaia 34, 8).
Cel nelegiuit si prime ste r asplata pe p amnt (Proverbe 11, 31).
C aci iat a, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toti cei trufa si si
toti cei r ai vor ca miri stea; ziua care vine i va arde, zice Domnul
o stirilor (Maleahi 4, 1). Unii sunt distru si ntr-o clip a, n timp ce
altii sufer a multe zile. Toti sunt pedepsiti dup a faptele lor. P acatele
celor drepti ind puse asupra lui Satana, el trebuie s a sufere nu numai
pentru r ascoala proprie, ci pentru toate p acatele la care i-a provocat
pe snti s a le s avr seasc a. Pedeapsa lui este cu mult mai mare dect
a acelora pe care i-a am agit. Dup a ce toti aceia care au c azut prin
am agirile lui au pierit, el nc a mai tr aie ste si mai sufer a. n ac arile
nimicitoare, cei nelegiuiti sunt nimiciti, si r ad acin a, si ramur a
Satana ind r ad acina, iar urma sii lui, ramurile. Pedeapsa deplin a a
Legii a fost adus a; cererea drept atii a fost satisf acut a; iar cerul si
p amntul, privind, declar a neprih anirea lui Iehova.
Lucrarea de nimicire a lui Satana s-a sfr sit pentru totdeauna.
Timp de sase mii de ani si-a f acut voia, umplnd p amntul de vai
si producnd durere n tot universul. Toat a creatiunea a gemut si
s-a chinuit n durere. Acum, f apturile lui Dumnezeu sunt pentru
totdeauna eliberate de prezenta si de ispitirile lui. Tot p amntul
se bucur a acum de odihn a si pace; izbucnesc oamenii cei drepti
n cntece de veselie (Isaia 14, 7). Si un strig at de laud a si de
biruint a se nalt a din tot universul credincios: Si am auzit ca un
glas de gloat a mult a, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor
tunete puternice, care zice: Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru
Cel Atotputernic a nceput s a mp ar ateasc a (Apocalipsa 19, 6).
n timp ce p amntul este nv aluit n focul distrugerii, cei drepti
locuiesc n sigurant a n Sfnta Cetate. A doua moarte nu are nici o
putere asupra acelora care au avut parte de prima nviere. n timp ce
Dumnezeu este pentru cei nelegiuiti un foc mistuitor, pentru poporul
S au este un soare si un scut (Apocalipsa 20, 6; Psalmii 84, 11). [674]
Apoi am v azut un cer nou si un p amnt nou: pentru c a cerul
dinti si p amntul dinti pieriser a (Apocalipsa 21, 1). Focul care i
consum a pe cei nelegiuiti cur at a p amntul. Orice urm a de blestem
este ndep artat a. Nici un iad arznd ve snic nu va p astra naintea celor
r ascump arati consecintele grozave ale p acatului.
Numai o singur a amintire r amne: Mntuitorul nostru va purta
pentru ve snicie semnele r astignirii. Pe fruntea Sa r anit a, pe coasta
Sa, pe minile si picioarele Sale, se vor p astra pe veci urmele lucr arii
pline de cruzime pe care a f acut-o p acatul. Privindu-L pe Hristos
n slava Sa, profetul spune: Din mna Lui pornesc raze, si acolo
este ascuns a t aria Lui (Habacuc 3, 4). Coasta mpuns a, din care a
curs suvoiul purpuriu, l-a mp acat pe om cu Dumnezeu acolo este
slava Mntuitorului, acolo este ascuns a t aria Lui. Puternic ca s a
mntuiasc a, prin jertfa r ascump ar arii, El a fost puternic s a execute
dreptatea asupra acelora care au dispretuit mila lui Dumnezeu. Iar
semnele umilintei Sale formeaz a cinstea Sa cea mai nalt a; prin
veacurile ve snice, r anile de la Calvar vor provoca lauda Sa si vor
face cunoscut a puterea Sa.
Iar la tine, turn al turmei, deal al icei Sionului, la tine va veni,
si la tine va ajunge vechea st apnire, mp ar atia icei Ierusalimului!
(Mica 4, 8). A venit vremea c atre care au privit cu ardoare oamenii
snti de la data de cnd sabia nv ap aiat a a oprit prima pereche din
Eden, timpul pentru r ascump ararea celor c stigati de Dumnezeu
(Efeseni 1, 14). P amntul, care a fost dat omului de la nceput s a e
mp ar atia sa si care a fost tr adat n minile lui Satana si tinut mult a
vreme de acest du sman puternic, a fost adus napoi prin marele Plan
de Mntuire. Tot ce a fost pierdut prin p acat a fost rec stigat. C aci
a sa vorbe ste Domnul, care a ntocmit p amntul, l-a f acut si l-a nt arit,
l-a f acut nu ca s a e pustiu, ci l-a ntocmit ca s a e locuit (Isaia
45, 18). Scopul de la nceput al lui Dumnezeu n crearea p amntului
este mplinit cnd este f acut locuint a ve snic a pentru cei mntuiti.
Cei neprih aniti vor st apni tara, si vor locui n ea pe vecie (Psalmii
37, 29).
Teama de a nu face mo stenirea viitoare s a par a prea material a [675]
i-a f acut pe multi s a spiritualizeze chiar acele adev aruri care ne
conduc s a o privim ca ind c aminul nostru. Isus i-a asigurat pe
ucenicii S ai c a S-a dus s a le preg ateasc a loca suri n casa Tat alui.
Aceia care primesc nv at aturile Cuvntului lui Dumnezeu nu vor
n total a necuno stint a cu privire la c aminul ceresc. Si, cu toate
acestea, lucruri pe care ochiul nu le-a v azut, urechea nu le-a auzit,
si la inima omului nu s-au suit, a sa sunt lucrurile pe care le-a preg atit
Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc (1 Corinteni 2, 9). Limbajul
omenesc nu este n stare s a descrie r asplata celor neprih aniti. Va
cunoscut a numai de aceia care o vor vedea. Nici o minte m arginit a
nu poate cuprinde slava Paradisului lui Dumnezeu.
n Biblie, mo stenirea celor mntuiti este numit a o patrie (Evrei
11, 14-16). Acolo, p astorul ceresc si conduce turma la izvoare de ap a
vie. Pomul vietii si d a roadele n ecare lun a, iar frunzele pomului
sunt pentru vindecarea neamurilor. Acolo sunt izvoare care curg
continuu, limpezi precum cristalul, si, pe malul lor, pomi unduind si
arunc a umbrele pe c ar arile preg atite pentru r ascump aratii Domnului.
Acolo cmpiile ntinse se continu a cu coline pline de frumusete,
iar muntii lui Dumnezeu si nalt a crestele nalte. Pe acele cmpii
pa snice, lng a izvoarele pline de viat a, poporul lui Dumnezeu, mult a
vreme peregrin si r at acitor, va g asi un c amin.
Poporul Meu va locui n locuinta p acii, n case f ar a grij a si n
ad aposturi lini stite. Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie n
tara ta, nici de pustiire si pr ap ad n tinutul t au, ci vei numi zidurile
tale Mntuire si portile tale Laud a. Vor zidi case si le vor locui;
vor s adi vii si le vor mnca rodul. Nu vor zidi case, ca altul s a
locuiasc a n ele, nu vor s adi vii, pentru ca altul s a le m annce rodul,
si ale sii Mei se vor bucura de lucrul minilor lor (Isaia 32, 18; 60,
18; 65, 21-22).
Pustia si tara f ar a ap a se vor bucura; pustietatea se va veseli, si
va nori ca trandarul. n locul spinului se va n alta chiparosul,
n locul m ar acinilor va cre ste mirtul. [676]
Atunci lupul va locui mpreun a cu mielul, si pardosul se va
culca mpreun a cu iedul; si le va mna un copila s. Nu se va face nici
un r au si nici o pagub a pe tot muntele Meu cel sfnt, zice Domnul
(Isaia 35, 1; 55, 13; 11, 6.9).
Durerea nu poate s a existe n atmosfera cerului. Nu vor mai
lacrimi, nici convoaie funebre, nici urme de plns. Si moartea nu
va mai . Nu va mai nici tnguire, nici tip at, nici durere, pentru c a
lucrurile dinti au trecut. Nici un locuitor nu zice: Sunt bolnav!
Poporul Ierusalimului cap at a iertarea f ar adelegilor lui (Apocalipsa
21, 4; Isaia 33, 24).
Acolo este Noul Ierusalim, metropola sl avit a a noului p amnt,
o cunun a str alucitoare n mna Domnului, o leg atur a mp ar ateasc a
n mna Dumnezeului t au. Lumina ei era ca o piatr a prea scump a,
ca o piatr a de iaspis, str avezie ca cristalul. Neamurile vor umbla n
lumina ei si mp aratii p amntului si vor aduce slava si cinstea lor n
ea. Domnul zice: Eu nsumi M a voi veseli asupra Ierusalimului
si M a voi bucura de poporul Meu. Iat a cortul lui Dumnezeu cu
oamenii! El va locui cu ei, si ei vor poporul Lui, si Dumnezeu
nsu si va cu ei. El va Dumnezeul lor (Isaia 62, 3; Apocalipsa
21, 11.24; Isaia 65, 19; Apocalipsa 21, 3).
n cetatea lui Dumnezeu nu va noapte. Nimeni nu va avea
nevoie si nu va dori odihn a. Acolo nu va oboseal a n a face voia
lui Dumnezeu si n a da laud a Numelui S au. Vom simti mereu
prospetimea diminetii si mereu vom departe de ncheierea ei. Nu
vor mai avea trebuint a nici de lamp a, nici de lumina soarelui, pentru
c a Domnul Dumnezeu i va lumina (Apocalipsa 22, 5). Lumina
soarelui va nlocuit a cu o lumin a care nu este sup ar atoare, cu toate
c a ntrece str alucirea de la amiaz a. Slava lui Dumnezeu si a Mielului
inund a Cetatea Sfnt a cu o lumin a care nu sl abe ste. Cei r ascump arati
umbl a n slava f ar a soare a unei zile permanente.
n cetate n-am v azut nici un Templu; pentru c a Domnul Dum-
nezeu, cel Atotputernic, ca si Mielul, sunt Templul ei (Apocalipsa
21, 22). Poporul lui Dumnezeu are privilegiul s a p astreze o leg atur a
deschis a cu Tat al si cu Fiul. Acum vedem ca ntr-o oglind a ntune- [677]
cat a (1 Corinteni 13, 12). Privim chipul lui Dumnezeu reectat ca
ntr-o oglind a, n lucr arile naturii si n procedeele Sale cu oamenii,
dar atunci l vom vedea fat a n fat a, f ar a v alul nceto sat ntre noi.
Vom sta n prezenta Lui si vom privi slava fetei Sale.
Acolo, cei mntuiti vor cunoa ste a sa cum sunt cunoscuti. Dra-
gostea si simpatia pe care nsu si Dumnezeu le-a s adit n suet si
vor g asi acolo exercitarea cea mai curat a si cea mai pl acut a. Comu-
niunea curat a cu intele snte, viata social a armonioas a cu ngerii
binecuvntati si cu cei credincio si din toate veacurile, care si-au
sp alat hainele si le-au albit n sngele Mielului, leg aturile snte care
unesc ntreaga familie din cer si de pe p amnt (Efeseni 3, 15)
acestea ajut a la fericirea celor r ascump arati.
Acolo, minti nemuritoare vor contempla, cu o bucurie care nu
va sl abi niciodat a, minunile puterii creatoare, tainele iubirii r ascum-
p ar atoare. Acolo, nu va mai nici un vr ajma s crud si am agitor, care
s a ispiteasc a la uitare de Dumnezeu. Orice facultate va dezvoltat a,
orice capacitate va m arit a. Acumularea de cuno stinte nu va mai
obosi mintea si nu va mai sec atui puterile. Acolo, cele mai mari
planuri vor realizate, cele mai nalte aspiratii vor atinse, cele
mai nalte ambitii vor ndeplinite; si nc a vor mai noi culmi de
urcat, noi minuni de admirat, noi adev aruri de nteles, tinte noi care
s a solicite puterile mintii, ale suetului si ale corpului.
Toate comorile universului vor deschise spre studiu mntuitilor
lui Dumnezeu. Nenc atu sati de moarte, ei si iau zborul neobosit
c atre lumile ndep artate lumi care au fost mi scate de durere la
vederea necazului oamenilor si au tres altat n cnt ari de bucurie
la vestea despre un suet salvat. Cu o bucurie de nedescris, copiii
p amntului ajung p arta si la bucuria si ntelepciunea intelor ne-
c azute. Ei se mp art a sesc din comorile de cuno stint a si ntelegere
c stigate prin veacuri si veacuri din contemplarea lucr arilor minilor
lui Dumnezeu. Cu o viziune neumbrit a, ei privesc slava creatiunii
sori, stele si sisteme, toate n ordinea rnduit a lor nconjurnd [678]
tronul Dumnezeirii. Numele Creatorului este scris pe toate lucrurile,
de la cea din urm a si pn a la cea mai mare, si n toate se manifest a
bog atiile puterii Sale.
Si anii ve sniciei, n desf a surarea lor, vor aduce descoperiri mai
bogate si mai sl avite despre Dumnezeu si despre Hristos. Pe m asur a
ce cre ste cuno stinta, cresc si dragostea, respectul si fericirea. Cu ct
oamenii l vor cunoa ste pe Dumnezeu mai mult, cu att mai mare
va admiratia lor fat a de caracterul S au. Cnd Isus deschide n fata
lor bog atiile mntuirii si realiz arile uimitoare n lupta cea mare cu
Satana, inimile celor mntuiti sunt cuprinse de o devotiune si mai
arz atoare si, cu o bucurie si mai entuziast a, si ating harpele de aur
si atunci de zece mii de ori zece mii si mii de mii de glasuri se unesc
pentru a n alta coruri puternice de laud a.
Si pe toate f apturile care sunt n cer, pe p amnt, sub p amnt, pe
mare si tot ce se a a n aceste locuri, le-am auzit zicnd: A Celui
ce sede pe scaunul de domnie, si a Mielului s a e lauda, cinstea,
slava si st apnirea n vecii vecilor! (Apocalipsa 5, 13)
Marea lupt a s-a sfr sit. P acatul si p ac ato sii nu mai exist a. Uni-
versul ntreg este curat. O singur a vibratie de armonie si de bucurie
str abate prin creatiunea imens a. De la Acela care a creat toate se
revars a viata, lumina si fericirea prin domeniile spatiului f ar a sfr sit.
De la atomul minuscul si pn a la lumile cele mari, toate lucrurile, n-
suetite si nensuetite, n frumusetea lor neumbrit a si ntr-o bucurie
des avr sit a, declar a c a Dumnezeu este iubire. [679]
Apendice
Note suplimentare
Pagina 51 . Titlurile ntr-un pasaj care este inclus n
legea canonic a Romano-Catolic a, sau Corpus Juris Canonici, Papa
Inocentiu III declar a c a pontiful roman este vicerege pe p amnt, nu
doar al unui simplu om, ci chiar al lui Dumnezeu; si, ntr-o not a
marginal a, lucrul acesta este explicat, deoarece el este viceregele
lui Hristos, care este Dumnezeu adev arat si om adev arat (vezi
Decretales Domini Gregorii Papae IX Decretaliile Domnului
Papa Grigore IX), cartea 1, De translatione Episcoporum (cu privire
la mutarea episcopiilor), titlul 7, cap. 3; Corpus Juris Canonici (ed.
a doua Leipzig 1881) col. 99; (Paris 1612), tom. 2 Decretalii, col.
205. Documentele care au constituit Decretaliile au fost adunate
de Gratian, care preda la Universitatea din Bologna n jurul anului
1140. Lucrarea lui a fost editat a si reeditat a de Papa Grigore IX
ntr-o editie ap arut a n anul 1234. Alte documente au ap arut n
anii urm atori din timp n timp, incluznd Extravagantes, ad augat a
spre ncheierea sec. XV. Toate acestea mpreun a cu Decretum al lui
Gratian au fost publicate sub titlul de Corpus Juris Canonici n 1582.
Papa Pius X a autorizat codicarea n legile canonice n anul 1904,
iar codul care a rezultat a intrat n vigoare n anul 1918.
Pentru titlul de Domnul Dumnezeu Papa, vezi nota explicativ a
cu privire la Extravagantes ale Papei Ioan XXII, titlul 14, cap. 4,
Declaramus. ntr-o editie Antwerp a lucr arii Extravagantes, datat a
1584, cuvintele Dominum Deum nostrum Papam Domnul
Dumnezeul nostru Papa se ntlnesc n col. 153. n editia din
Paris, cu data de 1612, ele se ntlnesc n col. 140. n cteva editii
publicate dup a anul 1612, cuvntul Deum (Dumnezeu) a fost omis.
Pagina 46, 53. Infailibilitate Cu privire la doctrina in-
failibilit atii, a sa cum a fost stabilit a la Conciliul Vatican din anul
1870-1871, vezi Philip Schaff. The Creeds of Christendom, vol. 2,
Dogmatic Decrees of the Vatican Council, pp. 234-271, unde sunt
585
date att textul latin, ct si cel englez. Pentru discutie, vezi conceptia
romano-catolic a, The Catholic Encyclopedia, vol. 7, art. Infallibi-
lity de Patrick J. Toner, p. 790; James Cardinal Gibbons, the Faith
of Our Fathers (Baltimore: John Murphy Company, a 110 ed. din
1917), cap. 7,11. Pentru opozitia romano-catolic a fat a de doctrina
infailibilit atii papale, vezi Johann Joseph Ignaz von Dllinger (Pse-
udonim Janus) The Pope and the Council (New York: Charles
Scribners Sons 1869); si W.J. Sparrow Simpson, Roman-Catholic
Opposition to Papal Infallibility (London: John Murray, 1909). Pen-
tru conceptia necatolic a, vezi George Salmon, Infallibility of the
Church (London: John Murray, ed. rev. 1914). [680]
Pagina 48. nchinarea la icoane nchinarea la icoane ...
a fost una din acele coruptii ale cre stin at atii care si-au f acut loc
n biseric a pe ascuns si aproape pe neobservate. Aceast a coruptie
nu s-a dezvoltat dintr-o dat a ca alte erezii, c aci n cazul acela ar
ntmpinat o mustrare si o interdictie hot art a; ci nceputul s-a
f acut ncetul cu ncetul sub o aparent a pl acut a, a sa de progresiv s-a
introdus o practic a dup a alta n leg atur a cu ea, nct biserica s-a
afundat n practicarea idolatriei, nu numai f ar a nici o mpotrivire
ecient a, dar aproape f ar a nici un protest hot art; si cnd n cele din
urm a s-a f acut ncercarea de a o dezr ad acina, s-a constatat c a r aul
era prea adnc npt pentru a accepta ndep artarea.... Trebuie mers
pe urmele ei pn a la tendinta idolatr a a inimii omene sti si pn a la
nclinarea lui de a sluji creaturii n locul Creatorului....
Chipurile si picturile cu fost introduse la nceput n biserici
nu pentru a li se aduce nchinare, ci mai degrab a n locul c artilor,
pentru a da nv at atur a acelora care nu puteau s a citeasc a sau pentru
a produce evlavie n mintea altora. Ct de mult a r aspuns scopului
acestuia este discutabil; dar, chiar ind de acord c a aceasta a fost
intentia pentru o vreme, n scurt timp a ncetat s a mai e a sa si
s-a constatat c a tablourile si chipurile aduse n biseric a, n loc s a
lumineze, au ntunecat mai degrab a mintile celor ne stiutori au
njosit mai degrab a dect au n altat evlavia nchin atorului. Astfel c a,
de si au urm arit s a ndrepte mintile oamenilor c atre Dumnezeu, ele
au sfr sit prin a le ntoarce de la El, la nchinarea fat a de lucrurile
create. J. Mendham, The Seventh General Council, the Second
of Nicaea, Introduction, p. III-VI.
Apendice 587
Pentru un raport al lucr arilor si hot arrilor celui de al doilea con-
ciliu de la Nicea, anul 787, ntrunit pentru a pune temelia nchin arii
la icoane, vezi Baronius, Ecclesiastical Annals, vol. 9, p. 391-407
(Antwerp, 1612); J. Mendham, The Seventh General Council, the
Second of Nicaea; Ed. Stilingeet, Defense of the Discourse Concer-
ning the Idolatry Practiced in the Church of Rome (London, 1686);
A Select Library of Nicene and Post-Nicene Fathers, seria a II-a, vol.
14, p. 521-587 (New York 1900); Charles J. Hefele, A History of the
Councils of the Church, from the Original Documents, b. 18, cap. 1,
sec. 332, 333; cap. 2, sec. 345-352 (T. and T.Clark ed. 1896), vol. 5,
pp. 260-304; pp. 342-372.
Pagina49. Legea duminical a a lui Constantin Legea dat a
de mp aratul Constantin la 7 March 321, cu privire la ziua de odihn a,
abtinerea de la munc a, spune astfel: Toti judec atorii, or a senii si
muncitorii trebuie s a se odihneasc a n venerabila zi a soarelui. Locu-
itorii satelor ns a pot s a se ocupe liber de cultivarea cmpului, pentru
c a deseori se ntmpl a c a nici o alt a zi nu este mai potrivit a pentru
sem anarea grului n brazde sau pentru plantarea viilor n santuri.
n felul acesta, c stigul dat de providenta cereasc a nu trebuie s a se
piard a din cauza aceasta. Joseph Cullen Ayer, A.Source Book for
Ancient Church History (New York: Charles Scribners Sons 1913),
div. 2, per. 1, cap. 1, sec. 59, pp. 284-285.
Originalul latin se g ase ste n Codex Justiniani (codul lui Justi-
nian), cart. 3, titl. 12, legea 3. Legea este redat a n latin a si n trad. [681]
englez a n Philip Schaffs History of the Christian Church, vol. 3,
perioada 3, cap. 7, sec. 75, p. 380, nota de subsol nr. 1; si n James
A. Hesseys Bampton Lectures, Sunday, lecture 3, par. 1, ed. 3, ed.
Murrays printing din 1866, p. 58. Vezi discutia n Schaff, la care
ne-am referit mai sus; n Albert Newman, A.Manual of Church His-
tory (Philadelphia: The American Baptist Publication Society, ed.
1933.), ed. rev. vol. 1, pp. 305-307; si n Le Roy E.Froom, The Pro-
phetic Faith of Our Fathers Washington, D.C. (Review and Herald
Publishing Assn, 1950),vol. 1, pp. 376-381.
Pagina50. Datele profetice Un principiu important n
interpretarea profetic a legat a de timpul profetic este principiul zi-an,
si n cadrul acestui principiu, o zi profetic a este un an calendaristic de
timp istoric. nainte ca israelitii s a intre n tara Canaanului, au trimis
dou asprezece iscoade ca s a cerceteze tara. Iscoadele au cutreierat
patruzeci de zile si, la ntoarcerea lor, evreii, sp aimntati de raportul
lor, au refuzat s a se ridice, s a mearg a si s a ocupe Tara F ag aduintei.
Urmarea a fost c a Domnul a rostit asupra lor o sentint a: Dup a cum
n patruzeci de zile ati iscodit tara, tot a sa patruzeci de ani veti purta
pedeapsa f ar adelegii voastre; adic a un an de ecare zi: si veti sti
atunci ce nsemneaz a s a-Mi retrag Eu mna de la voi (Numeri 14,
34). O metod a similar a pentru calcularea timpului viitor este ar atat a
prin profetul Ezechiel. Patruzeci de ani de pedeaps a pentru f ar adelegi
a stepta regatul lui Iuda. Domnul spusese prin profet: Dup a ce vei
ispr avi aceste zile, culc a-te a doua oar a pe coasta dreapt a, si poart a
nelegiuirea casei lui Iuda patruzeci de zile; ti pun cte o zi pentru
ecare an (Ezechiel 4, 6). Acest principiu zi-an are o aplicabilitate
nsemnat a n interpretarea timpului din profetia celor dou a mii trei
sute de seri si dimineti (Daniel 8, 14) si a perioadei de o mie dou a
sute saizeci de zile, ar atat a n diferite alte locuri sub denumirea de
o vreme, dou a vremi si o jum atate de vreme (Daniel 7, 25), 42 de
luni (Apocalipsa 11, 2; 13, 5) si 1260 de zile (Apocalipsa 11, 3; 12,
6) si trei zile si jum atate (Apocalipsa 11, 9).
Pagina52. Scrieri pl asmuite Printre documentele care n
prezent sunt socotite ca ind pl asmuite, Donatia lui Constantin si
Decretele Pseudo-Isidoriene sunt de important a capital a. Donatia
lui Constantin este denumirea traditional a dat a n vremea evului
mediu unui document despre care s-a presupus c a a fost adresat de
c atre Constantin cel Mare Papei Silvestru I, care s-a g asit pentru
prima oar a ntr-un manuscris parisian (Codex lat. 2777), probabil la
nceputul secolului IX. Din secolul XI a fost folosit ca un argument
puternic n favoarea pretentiilor papale si, ca urmare, din secolul XII
a fost obiectul unei controverse viguroase. n acela si timp, dnd po-
sibilitatea de a privi papalitatea ca ind o intermediar a ntre Imperiul
Roman original si cel medieval si astfel s a formeze baza teoretic a
a continuit atii pentru primirea legii romane n evul mediu, aceasta
n-a avut o inuent a mic a asupra istoriei p amnte sti The New [682]
Schaff Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge, vol. 3 art.
Donation of Constantin, p. 484-485.
Teoria istoric a dezvoltat a n Donatie este larg discutat a n lu-
crarea cardinalului Mannigs The Temporal Power of the Vicar of
Jesus Christ, London, 1862. Argumentele n favoarea Donatiei au
fost de tip scolastic, iar posibilitatea falsic arii n-a fost mentionat a
Apendice 589
pn a la aparitia criticei istorice din secolul XV. Nicholas de Cusa a
fost printre primii care au ajuns la concluzia c a, de fapt, Constantin
n-a f acut niciodat a o astfel de donatie. Lorenzo Valla n Italia a f acut
o demonstratie str alucit a a falsit atii ei n anul 1450. Vezi Cristopher
B. Colemans Treatise of Lorenzo Valla on the Donation of Con-
stantine(New York, 1927). Timp de peste un secol ns a, credinta n
autenticitatea Donatiei si a Falselor Decrete a fost vie. De exem-
plu, Martin Luther la nceput a acceptat decretaliile, dar peste putin a
vreme i-a spus lui Eck: M a mpotrivesc acestor decretalii; iar lui
Spalatin: El (papa) n aceste decretalii denatureaz a si r astigne ste pe
Hristos, adic a adev arul.
Este bine stabilit c a Donatia este: (1) un fals, (2) lucrarea
unui om sau a unei perioade, (3) pl asmuitorul a folosit documente
mai vechi, (4) falsul si-a avut originea n jurul anilor 752 si 778. n
ceea ce i prive ste pe catolici, ei au p ar asit ap ararea autenticit atii
documentului o dat a cu Baronius, Ecclesiastical Annals, n 1592.
A se consulta pentru cel mai bun text, K.Zeumer, in the Festgabe
fur Rudolf von Gneist (Berlin 1888). Tradus n Treatise al lui Cole-
man, la care ne-am referit mai sus, si n Ernest F.Henderson. Select
Historical Documents of the Middle Ages (New York 1892), p. 319;
Briefwechsel (Weimar ed.), pp. 141-161. Vezi si the New Schaff-
Herzog Encyclopedia of Religions Knowledge (1950), vol. 3, p.
484; F. Gregorovius, Rome in the Middle Ages, vol. 2, p. 329; si
Johann Joseph Ignaz von Dollinger, Fables Respecting the Popes of
the Middle Ages (London 1871).
Scrierile false la care se refer a textul cuprind si Decretaliile
Pseudo-Isidoriene, mpreun a cu alte falsuri. Decretaliile Pseudo-
Isidoriene sunt cu precizie scrisori n ascocite, atribuite primilor Papi
de la Clement (A.D. 100) pn a la Grigore cel Mare (A.D. 600), ncor-
porate ntr-o colectie a secolului IX, presupunndu-se ca ind f acute
de Isidor Mercator. Numele de Decretaliile Pseudo-Isidoriene a
fost n uz de la aparitia criticismului din secolul XV.
Pseudo-Isidor a luat ca baz a a falsurilor lui colectia de canoane
n vigoare, denumite Hispana Gallica Augustodunensis, reducnd n
felul acesta primejdia de a descoperite, din moment ce colectiile
de canoane erau alc atuite n general prin ad augarea de material nou
la cel vechi. n felul acesta, pl asmuirile lui au ie sit mai putin n evi-
dent a atunci cnd au fost introduse n materialul autentic. Falsitatea
fabricatiilor Pseudo-Isidoriene este admis a ast azi n mod incontes-
tabil, ind dovedit a cu dovezi interne, prin cercetarea izvoarelor, a
metodelor folosite si prin faptul c a acest material n-a fost cunos-
cut nainte de anul 852. Istoricii sunt de acord c a anii 850 sau 851
constituie data cea mai probabil a pentru ncheierea acestei colectii,
deoarece documentul este citat pentru prima oar a n The Admonitio
of the capitulary of Quiercy, n 857.
Autorul acestor falsuri nu este cunoscut. S-ar putea ca s a
emanat de la o nou a partid a agresiv a a bisericii care s-a format [683]
n secolul IX la Rheims, Franta. S-a c azut de acord c a episcopul
Hincmar din Rheims a folosit aceste Decretalii n depozitiile sale de
la Rothad of Soissons, si care a adus Decretaliile la Roma n anul
864, si le-a predat Papei Nicolae I.
Printre aceia care au pus la ndoial a autenticitatea lor a fost
Nicholas de Cusa (1401-1464), Charles Dumoulin (1500-1566) si
George Cassender (1513-1564). Dovada irecuzabil a a falsit atii lor a
fost comunicat a de David Biondel, 1628.
O editie mai veche este dat a n Migne Patrologia Latina, CXXX.
Pentru cel mai vechi si mai bun Manuscris a se vedea P. Hin-
schius, Decretalis Pseudo-Isidorianiae at capitula Angilramni (Lei-
pzig, 1863). A se consulta The New Schaff-Herzog Encyclopedia
of Religious Knowledge (1950), vol. 9, pp. 343-345. A se vedea
si H.H.Milman, Latin Christianity (vol. 9), vol. 3; Johann Joseph
Ignaz von Dllinger, The Pope and the Council (1869); si Kenneth
Scott Latourette, A History of the Expansion of Christianity (1939),
vol. 3; The Catholic Encyclopedia, vol. 5, art. False Decretals, si
Fournier, Etudes sur les Fausses Decretals, n Revue dHistorique
Ecclesiastique (Louvain) vol. 7 (1906) si vol. 8 (1907).
Pagina56. Dictatul lui Hildebrand (Grigore VII) Pentru
traducerea latin a original a a se vedea Baronius, Annales Eclesiastici,
an. 1076, vol. 17, pp. 405, 406a editurii din Paris 1869; si Monu-
menta Germaniae Historica Selecta, vol. 3, p. 17. Pentru traducerea
englez a, vezi Frederic A. Ogg, Source Book of Medieval History
(New York: American Book Co. 1907) cap. 16, sec. 45, pp. 262-264;
si Oliver J. Thatcher si Edgar H. Mc.Neal, Source Book for Medieval
History (New York: Charles Scribners Sons, 1905), sec. 3, sa 65,
pp. 136-139.
Apendice 591
Pentru discutarea temeiului Dictatului, vezi James Bryce, The
Holy Roman Empire, rev. ed. cap. 10; si James W.Thompson si
Edgar N. Johnson, An Introduction to Medieval Europa, 300-1500,
p. 377- 380.
Pagina55. Purgatoriul Dr. Joseph Faa Di Bruno dene ste
purgatoriul astfel: Purgatoriul este o stare de suferint a dup a viata
aceasta, n care sunt retinute pentru un timp acele suete care,
desp artindu-se de aceast a viat a, dup a ce p acatele lor de moarte au
fost iertate, iertati de vinov atia si pedeapsa ve snic a ce li se cuvenea;
dar care mai au de suferit si o pedeaps a temporar a pentru p acatele
lor, ca si acele suete care p ar asesc lumea, f acn-du-se vinovate de
p acate ce pot iertate Catholic Belief (1884 ed.; imprimatur
Archbishop of New York), p. 196.
Vezi si K.R. Hagenbach Compendium of the History of Doctrines
(T. and T.Clark ed.), vol. 1, pp. 234-237, 405, 408n>; pp. 135-150,
308, 309; Charles Elliot, Delineation of Roman Catholicism, b. 2,
cap. 12; The Catholic Encyclopedia, vol. 12, art. Purgatoriul.
Indulgentele Pentru o istorie am anuntit a a doctrinei indul-
gentelor, a se vedea Mandell Creighton, A History of the Papacy
From the Great Schism to the Sack of Rome (London: Longmans, [684]
Green and Co. 1911), vol. 5, pp. 56-64, 71; W. H.Kent, Indulgen-
ces, The Catholic Encyclopedia, vol. 7, pp. 783-789; H.C.Lea, A
History of Auricular Confession and Indulgences in the Latin Church
(Philadelphia: Lea Brothers and Co., 1896); Thomas M.Lindsay, A
History of the Reformation (New York Charles Scribners Sons
1917), vol. 1, pp. 216-227; Albert Henry Newman, A Manual of
Church History (Philadelphia: the American Baptist Publication
Society, 1953), vol. 2, pp. 53, 54, 62; Leopold Ranke, History of
the Reformation in Germany (editia a 2-a, London, 1845, tradus a de
Sarah Austin, vol. 1, pp. 331, 335-337, 343-346); Preserved Smith,
The Age of the Reformation (New York: Henry Holt and Company,
1920), pp. 23-25, 66.
Cu privire la operele cu caracter practic ale nv at aturii despre
indulgente n perioada Reformei, vezi o lucrare de Dr. C. Lea, inti-
tulat a Indulgentele n Spania, publicat a n Papers of the American
Society of Church History, vol. 1, pp. 129-171. Despre valoarea
acestei informatii suplimentare Dr. Lea spune n paragraful din in-
troducere: Netulburat a de controversa care a izbucnit ntre Luther,
Dr.Eck si Silvester Prierias, Spania a continuat lini stit a s a urmeze
c aile vechi si b at atorite si ne ofer a documente ociale incontestabile,
care ne ajut a s a examin am problema n lumina ei curat a a istoriei.
Pagina56. Liturghia Pentru nv at atura cu privire la litur-
ghie, a sa cum s-a stabilit la conciliul din Trent, vezi The Canons and
Decrees of the Council of Trent in Philip Schaff, Creeds of Christen-
dom, vol. 2, pp. 126-139, unde sunt date att textul latin, ct si cel
englez. Vezi si H. G. Schreder, Canons and Decrees of the Council
of Trent (St. Louis, Missouri: B.Herder, 1941).
Pentru discutiile despre liturghie, vezi The Catholic Encyclope-
dia vol. 5, art. Eucharist, de Joseph Pohle, pl.572; Nikolaus Gihr,
Holy Sacrice of the Mass, Dogmatically, Liturgically, Ascetica-
lly, Explained, a 12-a editie (St. Louis, Missouri; B. Herder, 1937);
Josef Andreas Jungmann The Mass of the Roman Rite, Its Origins
and Development, tradus a din l. German a de Francis A. Brunner
(New York: Benziger Bros, 1951). Pentru conceptia noncatolic a,
vezi John Calvin, Institutes of the Christian Religion, b.4, cap.17,
18; si Edward Bouverie Pusey, The Doctrine of the Real Presence
(Oxford, England: John H. Parker, 1855).
Pagina62. Traducerile valdenze ale Bibliei Cu privire la
descoperirile recente ale manuscriselor valdenze, vezi M. Esposito,
Sur quelques manuscrits de lanciene literature des Vaudois du
Piemont, in Revue dHistorique Ecclesiastique (Louvain, 1951),
p. 130; F.Jostes, Die Waldenserbibeln, in Historisches Jahrbuch,
1894; D. Lortsch, Historie de la Bible en France (Paris, 1910),
cap.10.
O scriere clasic a, f acut a de unul dintre b arbo sii valdenzi, Jean
Leger, este Historie Generale des Elises Evangeliques des Valles
de Piemont (Leyden, 1669), care a fost scris a n vremea marilor
persecutii si contine informatii de mna nti cu sublinieri.
Pentru literatura textelor valdenze, vezi A. de Stefano, Civilta
Medioevale (1944); and Riformatori ed eretici nel medioeve (Pa-
lermo 1938); J.D. Bounous, The Waldensian Patois of Pramol (Na-
shville, 1936); and A. Dondaine, Archivum Fratrum Praedicatorum
(1946).
Pentru istoria valdenzilor, unele dintre lucr arile cele mai recente
si mai demne de ncredere sunt: E. Comba, History of the Waldenses
in Italy (vezi editia italian a publicat a la Torre Pellice, 1934); E. Ge-
Apendice 593
bhart, Mystics and Heretics (Boston 1927); G. Gonnet, Il Valdismo
Medioevale, Prolegoment (Torre Pellice, 1935); si Jalla, Histoire des
Vaudois et leurs colonies (Torre Pellice, 1935).
Pagina67. Sabatul printre Valdenzi Sunt scriitori care au
sustinut c a valdenzii au f acut o practic a general a din p azirea Saba-
tului zilei a saptea. Aceast a conceptie a izvort din surse care n
originalul latin i descriu pe valdenzi ca pe unii care p azeau dies do-
minicalis, sau ziua Domnului (duminica), dar care printr-o practic a
ce- si are originea n reform a cuvntul duminic a a fost tradus prin
Sabat.
Dar exist a o dovad a istoric a pentru p azirea Sabatului zilei a
saptea printre valdenzi. Un raport al Inchizitiei n fata c areia au fost
adu si unii valdenzi din Moravia, n mijlocul secolul XV, declar a c a
printre valdenzi nu putini, desigur, s arb atoresc Sabatul mpreun a [685]
cu iudeii. Johann Joseph Ignaz von Dllinger, Beitrage zur
Sektengeschichte des Mittelalters (Rapoarte asupra istoriei sectelor
din evul mediu), Mnchen 1890, ed. a 2-a p. 661. Nu poate nici
o ndoial a, desigur, c a aceast a surs a indic a p azirea Sabatului zilei a
saptea.
Pagina74. Edictul mpotriva Valdenzilor O parte consi-
derabil a a textului bulei papale emise de Inocentiu VIII, n 1487,
mpotriva valdenzilor (originalul c areia se g ase ste n Biblioteca Uni-
versit atii din Cambridge) este redat ntr-o traducere englez a n John
Dowlings History of Romanism (1871), b. 6, cap.5, sec.62.
Pagina82. Wycliffe Istoricul descoper a c a numele lui
Wycliffe are multe forme de pronuntare. Pentru o cercetare complet a
a acestora, vezi J. Dahmus, The Prosecution of John Wyclyffe (New
Haven: Yale University Press, 1952), p. 7.
Pagina83. Infailibilitatea vezi nota pentru p. 50.
Pentru textul original al bulelor papale emise mpotriva lui Wycli-
ffe mpreun a cu traducerea englez a vezi J.Dahmus, The Prosecution
of John Wycliffe (New Haven: Yale University Press, 1952), pp. 35-
49, si John Foxe, Acts and Monuments of the Church (London: Pratt
Townsend. 1870), vol. 3, pp. 4-13.
Pentru un sumar al acestor bule trimise arhiepiscopului de Can-
terbury, Regelui Edward si cancelarului Universit atii din Oxford,
vezi Merle DAubign, The History of the Reformation in the Si-
xteenth Century (London: Blackie and Son, 1885); vol. 4 div. 7,
p. 93; August Neander, General History of the Christian Church [686]
(Boston: Crocker and Brester, 1862), vol. 5, pp. 146-147; George
Sargeant, History of the Christian Church (Dallas: Frederick Pu-
blishing House, 1948). p. 323; Gotthard V. Lechler, John Wycliffe
and His English Precursors (London: The Religius Tract Society,
1878), pp. 162-164; Philip Schaff, History of the Christian Church
(New York: Charles Scribners Sons, 1915), vol. 5, pt. 2, p. 317.
Pagina101. Conciliul din Constanta O surs a primar a cu
privire la Consiliul de la Constanta este Richendal Ulrich, Das Con-
cilium so zu Constanz gehalten ist worden (Augsburg, 1483, Incun.).
Un studiu interesant, recent, al acestui text ntemeiat pe Aulendorf
Codex se g ase ste n Colectia Spencer din Biblioteca public a din
New York, editat a de Karl Kup. Ultrich von Richentals Chronicle
of the Council of Constance (New York, 1936). Vezi si H. Finke
(ed.), Acta Concilii Constanciensis (1896), vol.I; Hefele, Concili-
engeshichte (9 vol.), vol. 6, 7; L. Mirbt, Quellem zur Geschihte des
Papsttums (1934); Milman, Latin Christianity, vol. 7, p. 426-524;
Pastor, The History of the Popes (34 vols.), vol. 1, p. 194.
Publicatii mai recente despre Conciliu sunt K.Zhringer, Das
Kardinal, Kollegium auf dem Konstanzer Conzil (Mnster, 1935);
The F. Grogau, The Conciliar Theory as It Manifested Itself at the
Council of Constance (Washington, 1949); Fred A. Kremple, Cul-
tural Aspects of the Council of Constance and Basel (Ann Arbor,
1955); John Patrick McGowan, DAily and the Council of Constance
(Washington: Catholic University 1936).
Pentru Jan Hus vezi John Hus, Letters, 1904; E.J. Kitts, Pope
John XXIII, and Master John Hus (London, 1910); D.S. Schaff, John
Hus (1915); Schwarze, John Hus (1915); and Mathew Spinka, John
Hus and the Czech Reform (1941).
Pagina237. Iezuitii Pentru o declaratie cu privire la originea,
principiile si telurile Societ atii lui Isus, a sa cum au fost sublini-
ate de membrii acestui ordin, vezi o lucrare intitulat a Concerning
Jesuits, editat a de Rev. John Gerard, S.J., si publicat a la Londra n
anul 1902 de Societatea Adev arului Catolic. n aceast a lucrare se
spune: Resortul ntregii organizatii a societ atii este un spirit de
total a ascultare. Fiecare, scrie Sf.Ignatiu, s a e convins c a toti aceia
care tr aiesc n ascultare ar trebui s a se lase mi scati si c al auziti de
providenta divin a prin superiorii lor, ca si cum ar un trup mort
Apendice 595
care se las a purtat oriunde si s a e tratat oricum, sau ca toiagul unui
b atrn de care se sluje ste si care-l tine n mn a cum vrea.
Aceast a supunere absolut a este nnobilat a de motivul ei si tre-
buie s a e, continu a ntemeietorul ... prompt a, cu bucurie si st arui-
toare ... ascult atorul religios mpline ste cu bucurie ceea ce i-au ncre-
dintat superiorii lui pentru binele general, asigurat c a prin aceasta el
corespunde n adev ar vointei divine. The Contess R. de Courson
in Concerning Jesuits, Pagina. 6. [687]
Vezi si L.E.Dupin, A.Compendious History of the Church, cent.
16, cap. 33, (London, 1713, vol. 4, p. 132-135); Mosheim, Ecclesi-
astical History, cent. 16, sec. 3, p. 1, cap.1, par.10 (inclusiv nota);
The Encyclopedia Britanica ed. a 9-a), art. Iezuitii. C.Paroissen, The
Principles of the Jesuits, Developed in a collection of Extracts From
Their Own Authors (London, 1860 an earlier edition appeared in
1839); W.C.Cartwright, The Jesuits, Their Constitution and Teaching
(London, 1876); E.L.Taunton, The History of the Jesuits in England,
1580-1773 (London, 1901).
Vezi si H.Boemer, The Jesuits (traducere dup a The German,
Philadelphia, Castle Press, 1928); E.Goetheim, Ignatius Loyola and
the Gegenreformation (Halle, 1895); T.Campbell, The Jesuits, 1534-
1921 (New York, 1922); E.L.Taunton, The History of the Jesuits in
England, 1580-1773 (London, 1901).
Pagina238. Inchizitia Pentru punctul de vedere romano-
catolic, vezi The Catholic Encyclopedia, vol. 8, art. Inchizitia
de Joseph Bltzer, p. 26; si E.Vacandard, The Inquisition: A Critical
and Historical Study of the Coercive Power of the Church (New
York: Longmans, Green and Company, 1908).
Pentru conceptia anglo-catolic a vezi Hoffman Nickerson, The
Inquisition: A Political and Military Study of Its Establishment.
Pentru conceptia noncatolic a vezi Philip Van Limborch, History of
the Inquisition, Henry Charles Lea, A History of the Inquisition of
the Middle Ages, 3 vol. A History of the Inquisition of Spain, 4 vols.
si The Inquisition in the Spanish Dependencies; si H.S.Turberville.
Medieval Heresy and the Inquisition (London: C.Lockwood si Son,
1920 o conceptie intermediar a).
Pagina271. Cauzele Revolutiei Franceze Cu privire la
consecintele ndep artate ale lep ad arii Bibliei si a religiei Bibliei
de c atre poporul Frantei, vezi H.von Sybel, History of the French
Revolution, b.5, cap.1, par., 3-7; Henry Thomas Buckle, History of
Civilization in England, cap. 8, 12.14 (New York, 1895, vol.I, p.
364-366, 369-371,437, 540, 541, 550), Blackwoods Magazine, vol.
34, nr.215 (November, 1833), p. 739; J.G.Lorimer, An Historical
Sketch, of the Protestant Church in France, cap.8, par. 6.7.
Pagina272. Eforturi de a suprima si de a distruge Biblia
Conciliul din Toulouse care s-a ntrunit aproximativ pe vremea
cruciadei mpotriva albigenzilor a hot art: Interzicem posedarea
de c atre laici a copiilor Vechiului si Noului Testament ... le interzi-
cem cu strictete s a aib a c artile de mai sus n dialectul local. Lorzii
districtelor s a caute cu grij a pe eretici n locuinte, n colibe si n
p aduri, chiar si ad aposturile lor subterane s a e distruse Concil.
Tolosanum, Pope Grigory IX, Anno, chr, 1229, Canons 14 and 2.
Acest Conciliu s-a tinut pe vremea cruciadei mpotriva albigenzilor.
Aceast a molim a (Biblia) a luat o a sa amploare, nct unii oa-
meni si-au rnduit preoti dintre ei, si chiar unii evangheli sti care au [688]
denaturat si au distrus adev arul Evangheliei si au f acut evanghelii
noi pentru scopurile lor ... (ei stiu c a) predicarea si explicarea Bibliei
este cu totul interzis a membrilor laici Acts of Inquisition, Philip
van Limborach, History of the Inquisition, cap.8.
Conciliul din Tarragona, 1234, a hot art ca Nimeni s a nu aib a
c artile Vechiul si Noului Testament n limba romanic a si dac a cineva
le are, trebuie s a le predea episcopului local n termen de opt zile
dup a promulgarea acestui decret, pentru a arse, e c a este cleric
sau laic, altfel va suspectat pn a se va cur atit de orice b anuial a.
D.Lortsch, Histoire de la Bible en France, 1910, p. 14.
La Conciliul din Constanta n anul 1415, Wycliffe a fost con-
damnat post-mortem de Arundel, arhiepiscopul de Canterbury, ca
ind un tic alos otr avit de erezia condamnabil a care a inventat o
nou a traducere a Bibliei n limba lui matern a.
Opozitia Bisericii Romano-Catolice fat a de Biblie a continuat de-
a lungul veacurilor si a crescut n mod deosebit pe vremea nint arii
Societ atii Biblice. La 8 December 1866, Papa Pius IX n enciclica
lui Quanta cura, a publicat expunerea a optzeci de r at aciri sub
zece titluri diferite. Sub titlul IV, g asim enumerate: Socialism,
comunism, societ ati clandestine, societ ati biblice ... ciume de acest
fel trebuie distruse prin toate mijloacele posibile.
Apendice 597
Pagina285. Domnia teroarei Pentru o introducere scurt a
si demn a de ncredere n istoria Revolutiei Franceze vezi L.Gershoy,
The French Revolution (1932); G.Lefevre, The Coming of the French
Revolution (Princeton, 1947); and H.von Sybel, History of the French
Revolution (1869), 4 vols.
Monitorul Ocial era ziarul guvernamental pe vremea revolutiei
si era o surs a primar a, continnd un raport autentic cu privire la
hot arrile Adun arilor, textele complete ale documentelor etc. A fost
retip arit. Vezi si A.Aulard, Christianity and the French Revolution
(London, 1927), n care raportul este continuat pn a n anul 1802
un studiu excelent; W.H.Jervis, The Gallican Church and the
Revolution (London, 1882), o lucrare sub ngrijirea unui anglican,
dar care manifest a preferinta pentru catolicism.
Cu privire la relatia ntre biseric a si stat, n Franta, n timpul
Revolutiei Franceze, vezi Henry H.Walsh, The Concordate of 1801;
A study of Nationalism in Relation to Church and State (New York,
1933); Charles Ledre, LEglise de France souls la Revolution (Paris,
1949).
Unele studii contemporane cu privire la nsemn atatea religioas a
a Revolutiei apartin urm atorilor: G.Chais de Sourcesol. Le Livre des
Manifestes (Avignon 1800), n care autorul a ncercat s a acrediteze
cauzele izbucnirii, precum si nsemn atatea ei religioas a etc.; James
Bicheno, The The Signs of the Times (London, 1794); James Win-
throp, A. Systematic Arrangement of Several Scripture Prophecies
Relating to Antichrist; With Their Application to the Course of His-
tory (Boston, 1795); si Lathrop, The Prophecy of Daniel Relating to [689]
the Time of the End (Springeld, Massachusetts, 1811).
Pentru starea bisericii n timpul Revolutiei vezi W.M.Sloan, The
French Revolution and Religious Reform (1901); P. F. La Gorce,
Histoire Religieuse de la Revolution (Paris, 1909).
Pentru leg aturile cu papalitatea vezi G.Bourgin, La France et
Rome de 1788-1797 (Paris, 1808), ntemeiat a pe colectiile secrete ale
Vaticanului; A.Latreille, LEglise Catholique et la Revolution (Paris,
1950), ndeosebi intereseaz a Pius VI si criza religioas a, 1775-1799.
Cu privire la protestanti n timpul Revolutiei, vezi Pressenss
(ed.) The Reign of Terror (Cincinnati, 1869).
Pagina285. Masele Si clasele privilegiate Cu privire la con-
ditiile sociale care predominau n Franta nainte de perioada Revo-
lutiei vezi H. von Holst, Lowell Lectures on the French Revolution,
lecture 1; si Taine, Ancien Regime, and A.Young, Travels n France.
Pagina288. R azbunarea Pentru alte am anunte cu privire
la caracterul r azbun ator al Revolutiei Franceze vezi Thos, H.Gill,
The Papal Drama, b.10; Edmond de Pressens, The Church and the
French Revolution, b.3, cap.1.
Pagina289. Atrocit atile domniei teroarei - Vezi
M.A.Thiers, History of the French Revolution, vol. 3, pp. 42-44,
62-74, 106 (New York, 1890 tradus a de F.Shoberl); F.A.Mignet, His-
tory of the French Revolution, cap. 9, par. 1 (Bohn, 1894); A.Alison,
History of Europe, 1789-1815, vol. 1, cap. 14 (New York 1872, vol.
1, pp. 293-312).
Pagina292. R aspndirea Scripturilor n anul 1804, dup a
spusele lui Mr.William Canton de la Societatea Biblic a pentru Bri-
tania si Str ain atate, toate Bibliile existente n lume sub form a de
manuscrise sau tip arite, cuprinznd toate traducerile din toate t a-
rile, se ridicau la peste patru milioane.... Diferitele limbi n care au
fost scrise aceste patru milioane, care includ unele limbi disp arute,
cum sunt cea moeso-gothic a a lui Ullas si cea anglo-saxon a a lui
Beda, se apreciaz a ca ridicndu-se la cincizeci What Is the Bible
Society? rev. Ed. 1904, 23.
Societatea Biblic a American a a raportat o distribuire, ntre anii
1816 si 1955, de 481.149.365 de Biblii, Testamente si p arti din
Testamente. La acestea se pot ad auga peste 600.000.000 de Biblii sau
p arti din Scriptur a distribuite de Societatea Biblic a pentru Britania
si Str ain atate. Numai n anul 1955 Societatea Biblic a American a
a distribuit n total 23.819.733 de Biblii, Testamente si p arti din
Testamente n toat a lumea.
Scripturi, n ntregime sau n parte, se tip areau n December
1955, n 1092 de limbi si mereu se adaug a limbi noi. [690]
Pagina293. Misiunile externe Activitatea misionar a n
prima biseric a cre stin a nu s-a nmultit pn a n vremurile moderne.
n jurul anului 1000, ea aproape murise si a fost urmat a de campa-
niile militare ale cruciadelor. Epoca Reformei a fost martor a la o
slab a lucrare misionar a cu exceptia aceleia pe care o f aceau iezuitii
la nceput. Mi scarea pietist a a produs ctiva misionari. Lucrarea
Bisericii Morave din secolul XVIII a fost remarcabil a si englezii au
mai format unele societ ati misionare pentru lucrarea n America de
Apendice 599
Nord colonizat a atunci. Dar marea renviorare a activit atii misionare
externe ncepe n jurul anului 1800, la vremea sfr sitului (Daniel
12, 4). n anul 1792 s-a ntemeiat Societatea Misionar a Baptist a,
care l-a trimis pe Carey n India. n anul 1795 a fost organizat a So-
cietatea Misionar a din Londra, si n anul 1799, o alt a societate care
n anul 1812 a devenit Societatea Misionar a Bisericeasc a. La scurt
timp dup a aceea a fost ntemeiat a Societatea Misionar a Wesleyan a.
n Statele Unite s-a format, n anul 1812, Comitetul American al
mputernicitilor pentru Misiunea Extern a, iar Adoniram Judson a
fost trimis n acela si an la Calcutta. El s-a stabilit n anul urm ator n
Burma. n anul 1814 a luat int a Uniunea Misionar a Baptist a Ame-
rican a. Comitetul Prezbiterian al Misiunilor Externe a luat int a n
anul 1837.
n anul 1800 ... majoritatea covr sitoare a cre stinilor erau des-
cendenti ai acelora care fuseser a c stigati nainte de anul 1500....
Acum, n secolul XIX, s-a produs o mare expansiune a cre stinis-
mului. Pentru nceput, nu s-a p atruns n prea multe continente sau
t ari mai nsemnate ca n cele trei secole anterioare. Acest lucru ar
fost imposibil, pentru c a n toate t arile mari de pe p amnt, n afar a
de Australia, si aproape printre toate popoarele mai numeroase din
toate p artile cu o civilizatie naintat a, cre stinismul fusese introdus
nainte de anul 1800. Ceea ce a avut loc acum a fost c stigarea de noi
puncte de sprijin n regiunile si printre popoarele la care se ajunsese
deja o expansiune f ar a precedent att n tinuturile noi, ct si a celor
vechi; si p atrunderea cre stinismului n marea majoritate a acestor
t ari, insule, popoare si triburi care fuseser a c stigate anterior.
n secolul XIX r aspndirea cre stinismului s-a datorat n primul
rnd unei mari renvieri a vietii religioase, care si avea originea
n imboldul cre stin.... Niciodat a, n timpuri asem an atoare, n-a dat
na stere imboldul cre stin la attea mi sc ari noi. Niciodat a nu avu-
sese un efect att de mare asupra popoarelor Europei apusene. Din
aceast a vigoare abundent a a izvort activitatea misionar a, care n
timpul secolului XIX a crescut att de mult puterea numeric a si
inuenta cre stin at atii. Kenneth Scott Latourette, A History of
the Expansion of Christianity, vol. IV, The Great Century A.D. 1800
A.D. 1914 (New York: Harper & Brothers, 1941), pp. 2-4.
Pagina347. Datele Profetice Dup a calculul iudaic, luna a
cincea (Ab) din al saptelea an al domniei lui Artaxerxe a fost de la
23 July pn a la 21 August anul 457 .Hr. Dup a sosirea lui Ezra la
Ierusalim, n toamna acestui an, a intrat n vigoare decretul mp ara-
tului. Pentru siguranta datei de 457 .Hr., ca ind anul al saptelea
al lui Artaxerxe, vezi S.H.Horn and K.H.Wood, The Chronology of [691]
Ezra 7. (Washington, D.C.; Review and Herald Publishing Assn,
1953); E.G.Kraeling, the Broklyn Museum Aramaic Papyri, New
Haven of London, 1953, p. 191-193; The Seventh-day Adventist Bi-
ble Commentary (Washington D.C.; Review and Herald Publishing
Assn, 1954), vol. 3, p. 97-110.
Pagina341. C aderea Imperiului Otoman Impactul turci-
lor musulmani asupra Europei dup a c aderea Constantinopolului, n
anul 1453, a fost att de dur precum fuseser a cuceririle catastrofale
ale musulmanilor sarazini timp de un secol si jum atate dup a moar-
tea lui Mahomed, asupra Imperiului Roman de R as arit. n perioada
Reformei, Turcia constituia o amenintare continu a la portile r as a-
ritene ale cre stin at atii europene; scrierile reformatorilor sunt pline
de condamnare a puterii otomane. Att scriitorii cre stini, de la data
de cnd au fost preocupati de rolul Turciei n evenimentele viitoare
ale lumii, ct si comentatorii profetiei au v azut puterea turceasc a si
declinul ei prev azut n Scriptur a.
Pentru ultimul capitol sub expresia: ceasul, luna, ziua si anul
profetic, ca parte a trmbitei a saptea. Josiah Litch a f acut o aplicatie
cu privire la timpul profetic, xnd ncetarea independentei Turciei
n August 1840. Pozitia lui Litch poate g asit a n lucrarea sa,
The Probability of the Second Coming of Christ About A.D. 1843
(publicat a n June 1838), An Address to the Clergy (publicat a n
prim avara anului 1840; a doua editie, cu date istorice n sprijinul
preciziei calculelor anterioare cu privire la perioada profetic a ce
se ntinde pn a la c aderea Imperiului Otoman, a fost publicat a n
anul 1841); si un articol n The Signs of the Times and Expositor of
Prophecy, 1 august 1840. Vezi si articolul din The Signs of the Times
and Expositor of Prophecy, 1 februarie 1841; si J.N.Loughborough,
The Great Advent Movement (1905 ed.), pp. 129-132. Cartea lui
Uriah Smith, Thoughts on Daniel and the Revelation, rev. ed. of
1944, discut a calculul profetic al acestei profetii la Pagina. 506-517.
Pentru istoria de nceput a Imperiului Otoman si declinul pu-
terii turce sti vezi si William Miller, The Ottoman Empire and
Its Successors, 1801-1927 (Cambridge, England University Press,
Apendice 601
1936); George G.S.L.Eversley, The Turkish Empire From 1288 la
1914 (London: T.Fisher Unwin, Ltd. ed. a 2-a, 1923); Joseph von
Hammer-Purgstall, Geschichte des Osmannischen Reichs (Pesth:
C.A.Hartleben, ed. 2-a, 1834-36), 4; vol. Herbert A.Gibbons, Fo-
undation of the Ottoman Empire, 1300-1403 (Oxford; University
Press, 1916); Arnold J.Toynbee and Kenneth B.Kirkwood, Turkey
(London, 1926).
Pagina347. Ascunderea Bibliei de popor Cu privire la
atitudinea Bisericii Romano-Catolice fat a de r aspndirea Bibliei n
traducerile poporului printre laici, vezi The Catholic Encyclopedia,
art. Biblia; si G.P.Fisher, The Reformation, cap. 15, par. 16 (1873 [692]
ed. 530-532); J.Cardinal Gibbons, The Faith of Our Fathers, cap.8 (a
49-a editie, 1897), pp. 98-117; John Dowling, History of Romanism,
b.7, cap.2, sec. 14; and b.9, cap.3, sec. 24-27 (1871 ed., 491-496, 621-
625); L.F.Bungener, History of the Council of Trent, pp. 101-110 (a
2-a ed. Edinburgh, 1853, tradus a de d.D.Scott); G.H.Putnam, Books
and Their Makers During the Middle Ages, vol. 1, part.2, cap.2, par.
49.54-56.Vezi si William Muir, The Arrested Reformation (Morgan
and Scott, 1912), pp. 37-43; Harold Grimm, The Reformation Era
(Macmillan, 1954), p. 285. Index of Prohibited Books (Vatican Po-
lyglot Press, 1930), p. IX, X; Timothy Hurley, A. Commentary on
the Present Index Legislation (New York: Benziger Brothers, 1908)
p. 71; traducere din The Great Encyclical Letters of Leo XIII (New
York: Benziger Brothers, 1903), p. 413.
Cititorul va recunoa ste c a textul acestui volum si notele lui de
Apendice au fost scrise mai nainte de Conciliul Vatican II, cu
politica lui schimbat a cu privire la citirea Sntelor Scripturi.
Pagina 381. Haine pentru n altare Povestea c a adventi stii
si-au f acut haine cu care s a se nalte pentru a ntmpina pe Domnul
n v azduh a fost n ascocit a de aceia care au dorit s a aduc a batjocur a
asupra predic arii ad-vente. Ea a fost vehiculat a att de st aruitor, nct
multi au crezut-o, dar o cerce-tare atent a i-a dovedit netemeinicia.
Timp de mai multi ani, s-a oferit o recom-pens a substantial a pentru
acela care ar adus o dovad a c a a sa ceva a avut loc vreodat a, dar n-a
fost produs a niciodat a. Nici unul dintre aceia care au iubit venirea
Mntuitorului n-a fost att de necunosc ator al nv at aturilor Scripturii,
nct s a presupun a c a hainele pe care le puteau confectiona ar fost
trebuincioa-se pentru ocazia aceea. Singura hain a de care sntii vor
avea nevoie pentru a-L ntmpina pe Domnul este neprih anirea lui
Hristos. Vezi Isaia 61, 10; Apocalipsa 19, 8.
Pentru respingerea cu ntelepciune a legendei hainelor de n al-
tare, vezi Francis D.Nichol, Midnight Cry (Washington, D.C.; Re-
view and Herald Publishing Assn, 1944) cap. 25-27 si Appendices
H., vezi si LeRoy Edwin Froom, Prophetic Faith of Our Fathers
(Washington, D.C.: Review and Herald Publishing Assn, 1954), vol.
4, p. 822- 826.
Pagina418. Cronologia profetic a Dr. George Bush, profesor
de ebraic a si literatur a oriental a la Universitatea din New York, ntr-o
scrisoare adresat a lui William Miller si publicat a n Advent Herald
and The Signs of the Times Reporter, Boston, March 6 and 13, 1844,
a f acut o declaratie important a cu privire la acceptarea calculului
s au cu privire la timpurile profetice. Dr. Bush scria:
Niciodat a nu vi se va repro sa, dup a p arerea mea, nici dumne-
avoastr a si nici prietenilor dumneavoastr a, c a ati devotat prea mult
timp si atentie studiului cronologiei profetice si c a ati lucrat mult la
determinarea datelor nceputului si ncheierii acestor mari perioade.
Dac a aceste perioade sunt date cu adev arat de c atre Duhul Sfnt n
c artile profetice, au fost date f ar a ndoial a cu scopul de a studiate [693]
si probabil, n cele din urm a, s a e ntelese pe deplin; si nici un om
care ncearc a s a fac a lucrul acesta nu trebuie acuzat de nebunie plin a
de ncumetare.... Lund o zi ca temei profetic pentru un an, cred c a
sunteti sustinut att de exegeza s an atoas a, ct si de numele mari ale
lui Mede, Sir Isaac Newton, episcopul Newton, Kirby, Scott, Keith,
ct si de o oaste ntreag a de altii care au ajuns de mult a vreme, n
principiu, la acelea si concluzii asupra acestei probleme. Toti sunt de
acord c a perioadele principale mentionate de Daniel si de Ioan se n-
cheie aproximativ n acest veac al lumii si ar o logic a ciudat a aceea
care ar ncerca s a v a conving a de erezie, sustinnd, n fond, acelea si
conceptii care se nalt a att de proeminent n notitele acestor profeti
eminenti. Rezultatele dumneavoastr a n acest domeniu de cercetare
nu m a socheaz a att de mult, nct s a afecteze vreun interes impor-
tant cu privire la adev ar si datorie. Gre seala dumneavoastr a, pe ct
nteleg, se g ase ste n alte directii dect n cronologia dumneavoastr a.
Ati gre sit cu totul n ceea ce prive ste natura evenimentelor care
trebuie s a aib a loc atunci cnd se ncheie aceste perioade. Aceasta
este fata si capul care sufer a explicatia dv. Vezi Le Roy Edwin
Apendice 603
Froom, Prophetic Faith of Our Fathers (Washington, D.C.: Review
and Herald Publishing Assn, 1950), vol. 1, cap. 1. 2.
Pagina458. O solie ntreit a Apocalipsa 14, 6.7 profeti-
zeaz a vestirea primei solii ngere sti. Apoi profetul continu a: Apoi
a urmat un alt nger zicnd: A c azut, a c azut Babilonul.... Si a
urmat al treilea nger. Cuvntul redat aici a urmat nseamn a a
merge mpreun a, a veni dup a altul, a merge cu el, vezi Henry
George Liddeli and Robert Scott Greek English Lexicon (Oxford:
Clarendon Press, 1940), vol. 1, p. 52. El mai nseamn a a nsoti.
Vezi George Abbott-Smith, A.Manual Greek Lexicon of the New
Testament (Edinburgh: T. and T.Clark, 1950), p. 17. Este acela si
cuvnt folosit n Marcu 5, 24. Isus a mers cu el; si mult popor l
urma si se nghesuia n jurul Lui. El mai este folosit si de cei o
sut a patruzeci si patru de mii de r ascump arati. Apocalipsa 14, 4
unde spune: Ace stia urmeaz a pe Miel oriunde merge El. n am-
bele locuri se vede c a ideea intentionat a s a e transmis a este aceea
de mergere mpreun a n tov ar a sie cu cineva. A sa g asim n 1
Corinteni 10, 4, unde citim despre copiii lui Israel c a au b aut din
aceea si stnc a duhovniceasc a ce venea dup a ei, cuvntul venea
este tra-ducerea aceluia si cuvnt grec, iar marginalele redau a mers
cu ei. Din acestea ntelegem c a ideea din Apocalipsa 14, 8.9 nu
este aceea c a al doilea si al treilea nger au venit dup a primul, la un
timp anumit, ci c a au venit cu el. Cele trei solii nu sunt dect o solie
ntreit a. Ele sunt trei numai n ordinea ridic arii lor. Dar, dup a ce s-au
ridicat, merg mpreun a si sunt inseparabile.
Pagina455. Suprematia episcopilor Romei Pentru m-
prejur arile deosebite referitoare la pretentia de suprematie din partea
episcopilor din Roma, vezi Robert Francis Cardinal Bellarmine,
Power of the Popes in Temporal Affairs (exist a o traducere englez a
n Biblioteca Congresului din Washington D.C.); Henry Edward
Cardinal Manning, The Temporal Power of the Vicar of Jesus Christ
(London: Burns and Lambert ed-a 1862); and James Cardinal Gib-
bons, Faith of Our Fathers (Baltimore: John Murphy Co., ed. 1917),
cap. 5. 9. 10012. Pentru autorii protestanti, vezi Trevor Gervase
Jalland, The Church and the Papacy (London: Society for Promoting
Christian Knowledge, 1944, a Bampton Lecture); and Richard Fre- [694]
derick Littledale, Petrine Claims (London: Society for Promoting
Christian Knowledge, 1899). Pentru izvoarele din primele secole n
favoarea teoriei petrine, vezi James T.Shotwell and Louise Ropes
Loomis, The See of Petre (New York: Columbia University Press,
1927). Pentru a sa-zisa Donatie a lui Constantin vezi Christopher
B.Coleman, The Treatise of Lorenzo Valla on the Donation of Con-
stantine (New York, 1914), care d a textul latin integral si traducerea
mpreun a cu critica total a a documentelor si a tezelor lui.
Pagina593. Biserica din Etiopia Si Sabatul Pn a n anii
din urm a, Biserica Copt a din Etiopia a p azit Sabatul zilei a saptea.
Etiopienii au p azit de asemenea duminica, prima zi a s apt amnii,
de-a lungul istoriei lor ca popor cre stin. Aceste zile erau marcate de
slujbe deosebite n biserici. P azirea Sabatului zilei a saptea a ncetat
n realitate n Etiopia de ast azi. Pentru rapoarte ale martorilor oculari
privitor la zilele religioase n Etiopia, vezi Pero Gomes de Teixeira,
The Discovery of Abyssinia by the Portughese n 1520 (tradus n
Englez a la Londra: British Museum, 1938), p. 79; Father Francisco
Alverez, Narrative of the Portuguese Embassy to Abyssinia During
the Years 1520-1527, in the records of the Hakluyt Society (London,
1881), vol. 64, p. 22-49; Michael Russell, Nubia and Abyssinia (qu-
oting Father Lobo, Catholic missionary in Ethiopia in 1622) (New
York: Harper & Brothers, 1837), p. 226-229; S.Giacomo Baratti,
Late Travels Into the Remote Countries of Abyssinia (London: Ben-
jamin Billingsley 1670), p. 134-137; Job Ludolphus, A.New History
for Ethiopia (London: Smith, 1682), p. 234-357; Samuel Gobat,
Journal of Three Years Residence in Abyssinia (New York; ed. din
1850), pp. 55-58, 83-98. Pentru alte lucr ari cu privire la aceast a
ntrebare vezi Peter Heylyn, History of the Sabbath ed 2, 1636,
198-200; Arthur P. Stanley, Lectures on the History of the Eastern
Church (New York; Charles Scribners Sons, 1882), lecture 1, par.
1; C.F.Rey Romance of the Portuguese in Abyssinia (London: F.H.
and G.Witherley, 1929), pp. 59, 253-297.

Tragedia Veacurilor

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tragedia Veacurilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tragedia veacurilor

S-ar putea să vă placă și