1

FEOCROMOCITOMUL
Feocromocitomul este o tumoare rara, localizata in majoritatea cazurilor in partea interna a glandei
suprarenale (medulosuprarenala). Desi 90% din feocromocitoame se dezvolta in medulosuprarenala,
mai rar ele pot aparea si in lantul paraganglionar simpatic, in glomusul carotidian, sau in organul lui
Zuckerkandl (langa bifurcatia aortei).

In conditiile formarii unui feocromocitom, glandele suprarenale produc unii hormoni in exces, ducand la
cresterea tensiunii arteriale si a frecventei cardiace. Aceasta tumoare este amenintatoare de viata daca
nu este depistata si tratata.

Feocromocitomul poate sa se dezvolte la orice varsta, dar apare cu precadere la persoanele intre 40 si
60 ani. Incidenta tumorii este egala la ambele sexe, in 10% din cazuri fiind bilaterala.

Feocromocitomul poate aparea in cadrul unei neoplazii endocrine multiple (NEM) de tip IIA sau IIB. In
1% din cazuri, feocromocitomul se asociaza cu neurofibromatoza.
In majoritatea cazurilor (90%), feocromocitomul este o tumoare benigna (necanceroasa), iar cu ajutorul
tratamentului, tensiunea poate fi readusa in limitele normale.

Semne si simptome
Principalul simptom este hipertensiunea arteriala, care la 45% din pacienti este paroxistica (episodica).
Aproximativ 1 din 1000 pacienti cu hipertensiune prezinta un feocromocitom.

Numerosi pacienti sufera de crize provocate de producerea excesiva a hormonilor. Inafara de
hipertensiune, semnele si simptomele comune sunt:
- tahicardia (accelerare a batailor inimii)
- diaforeza (transpiratii abundente)
- hipotensiune ortostatica
- tahipnee (accelerarea respiratiei)
- cefalee
- anghina pectorala
- palpitatii
- greturi
- voma
- durere epigastrica
- tulburari ale vederii
- tremuraturi ale mainilor (tremor)
- dispnee (dificultate in respiratie)
- constipatie, etc.
2

Semnele si simptomele sunt in general aceleasi la fiecare criza.

Crizele hipertensive sunt provocate de palparea tumorii, modificari ale pozitiei corpului, compresie
abdominala sau masaj, anestezie, traume emotionale, sau prin mictiune (atunci cand tumoarea este
localizata in vezica urinara). La varstnici, pierderea accentuata a greutatii asociata cu hipertensiunea
permanenta sunt semne ale feocromocitomului.

Alte cauze ale crizelor sunt consumul de droguri sau de excitante care cresc tensiunea, precum nicotina,
sau ingerarea alimentelor bogate in tiramina (un aminoacid care se gaseste in mod normal in organism si
contribuie la reglarea tensiunii arteriale): bere, vin si branza. O criza de hipertensiune arteriala dureaza
in general 15- 60 minute si se poate produce de mai multe ori pe saptamana.

Diagnostic
Diagnosticul feocromocitomului se stabileste prin depistarea nivelurilor crescute de catecolamine in
urina, cu ajutorul urmatoarelor teste:

Analize ale sangelui si urinei -in scopul depistarii nivelurilor ridicate de hormoni: adrenalina (epifrina),
noradrenalina (norepifrina), sau produsii lor de descompunere- metanefrinele. Daca rezultatele acestor
analize indica prezenta unui feocromocitom, se trece la determinarea localizarii tumorii.
Tomografia computerizata abdominala poate detecta feocromocitomul in majoritatea cazurilor. Cu
toate acestea, examinarea altor regiuni ale corpului (gat, torace sau pelvis) poate fi necesara. Alte
tehnici de imagistica medicala, precum fotografierea prin rezonanta magnetica (MRI) sau MIBG
(metaiodbenzilguanidina) pot fi utlizate pentru depistarea tumorii.

De multe ori, tumorile glandelor suprarenale sunt descoperite accidental, in timpul unor analize
efectuate din alte motive.

Complicatii
Hipertensiunea arteriala cauzata de feocromocitom poate duce la afectarea organelor vitale ale
organismului, datorita presiunii crescute pe peretii arterelor. Hipertensiunea netratata poate duce
la infarct miocardic, insuficienta cardiaca, accident vascular cerebral, insuficienta renala, dementa,
tulburari grave ale vederii si moarte prematura.

Cresterea accentuata a tensiunii arteriale (criza hipertensiva), ajungand pana la 250/ 150 mm coloana de
mercur, determina eliberarea brusca a unei cantitati mari de adrenalina din tumoare. Aceasta poate
duce la accident vascular cerebral (AVC), sau la aritmie (tulburare a ritmului cardiac). Expunerea
indelungata la actiunea acestor hormoni afecteaza muschiul inimii, ducand la insuficienta cardiaca
3

congestiva (ICC).

Tratament
Tratamentul feocromocitomului consta in indepartarea pe cale chirurgicala a tumorii. In prealabil insa,
se incearca controlarea hipertensiunii arteriale cu ajutorul combinatiei de alfa si beta-blocanti.

Alfa-blocantii (numiti si agenti blocanti alfa-adrenergici) -actioneaza prin blocarea actiunii noradrenalinei
asupra vaselor sangvine.
Noradrenalina stimuleaza peretii musculari ai arterelor si venelor de calibru mic; acestia se contracta si
isi micsoreaza volumul. Impiedicand actiunea noradrenalinei, alfa-blocantii mentin vasele sangvine
deschise si relaxate, ameliorand circulatia sangelui si micsorand tensiunea arteriala. Printre alfa-blocanti
se numara: fenoxibenzamina, doxazosin, prazosin (Minipress) si terazosin (Hytrin).

Beta-blocantii (numiti si agenti blocanti beta-adrenergici) reduc frecventa si intensitatea batailor
inimii. Ei au rolul de a bloca actiunea noradrenalinei, incetinind impulsurile nervoase de la nivelul inimii.
Prin urmare, inima nu mai pompeaza sangele cu aceeasi forta, deoarece necesita mai putin oxigen si
sange. Beta-blocantii reduc si eliberarea unei enzime (renina) de catre celulele rinichilor, contribuind la
mentinerea vaselor sangvine dilatate. Printre beta-blocanti se numara: atenolol (Tenormin), carvedilol
(Coreg) si metoprolol.

In cadrul tratamentului feocromocitomului, alfa-blocantii sunt primii utilizati pentru a readuce tensiunea
arteriala in limitele normale. Odata cu scaderea acesteia, beta-blocantii controleaza ritmul cardiac. Atat
alfa- cat si beta- blocantii sunt utilizati pentru pregatirea interventiei chirurgicale.

Tratamentul chirurgical consta in extirparea glandei suprarenale afectate, ceea ce duce la disparitia
semnelor si simptomelor si la scaderea tensiunii arteriale. Dar daca ambele glande suprarenale sunt
afectate de feocromocitom si indepartate pe cale chirurgicala, pacientul va lua medicamente pentru a
inlocui hormonii produsi de aceste glande.

In functie de marimea si de localizarea tumorii, poate fi efectuata chirurgia laparoscopica, care
presupune inserarea instrumentelor prin mai multe incizii mici. Aceasta tehnica prezinta avantajul unei
recuperari mai rapide comparativ cu chirurgia conventionala, care necesita incizii mai mari.

Dar laparoscopia nu poate fi efectuata in unele situatii: de exemplu, atunci cand tumoarea creste sau se
extinde (metastazeaza) in alte parti ale corpului. Daca feocromocitomul este canceros (malign),
tratamentul va consta in radiologie, chemoterapie, sau in distrugerea arterelor care furnizeaza sange
tumorii. - See more at: file:///D:/Documents/Desktop/Feocromocitom.htm#sthash.ujsPRHoU.dpuf