Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de M. Eminescu
Oda (in metru antic) de Mihai Eminescu a aparut in anul 1884 in editia Priceps a lui Titu
Maiorescu. Este o poezie a maturitatii artistice depline ce a cunoscut, ca mai toate poeziile lui
Eminescu, un process indelungat de elaborare. Cuprinde mai multe variante (7 / 12), prima
aparuta fiind Oda pentru Napoleon.
Titlul releva antiteza dintre sensul cuvantului oda (lauda) si tristetea profunda a poetului care
a ramas nemuritor prin puterea geniului.
Tema este filozofica, ilustrand atat superioritatea poetului privind cunoasterea, dar mai ales
autocunoasterea.
Primul vers as poeziei Nu credeam sa-nvat a muri vreodata; este cel mai profund gand din
opera. Apare ca o concluzie ce socheaza prin alaturarea celor trei verbe a crede, a invata si
a muri, verbe ce ne trimit la trecutul eului liric, cand acesta se credea un element integrat
Cosmosului.
Strofa a II-a este marcata de perfectul simplu care dinamizeaza actiunea, poetul aflandu-se sub
semnul unei emotii puternice date de intalnirea neasteptata cu iubirea. Cand deodata tu
rasarisi in cale-mi, vers care produce un dezechilibru suflesc; pierderea echilibrului inseamna si
pierderea de sine, de unde si aparitia suferintei dureros de dulce.
Strofa a III-a exprima patima eului poetic pentru femeie. Sufletul poetului este mistuit de
patima erotica pe care os imte chinuitoare pana in strafundurile eului liric.
Strofa a IV-a atinge punctul culminant prin trairea erotica si e sugerata de mistuirea in flacarile
propriului ring.
In strofa a V-a este evocata linistea pe care sufletul poetului ar putea-o dobandi odata cu
disparitia suferintelor Piara-mi ochi tulburatori din cale, linistea este evocata cu scopul de a
pregati trecerea in nefiinta.
oda -> specie a genului liric cu caracter solemn, in care sunt exprimate sentimente de
admiratie, preamarire fata de un ideal, o personalitate, un eveniment.
->dupa continut, poate fi sacra, eroica,patriotica, erotica sau ocazionala
Poemul este format din 5 strofe, elemental care ordoneaza structura compozitionala este
oximoronul, figura de stil ce consta in alaturarea a doua notiuni apparent incompatibile
suferinta, tu, dureros de dulce.