Sunteți pe pagina 1din 14

1

Academia de Studii Economice


Catedra Contabilitate i Audit
Facultatea Contabilitate
Disciplina Dreptul Afacerilor






















Realizat de Nedelciuc Maria-Mihaela,
CON-132
Aprobat de Demerji Maria
Evaluat de Oxana Ursu






Chiinu 2014

2

CUPRINS:

I. Obiectivele Dreptului Afecerilor;
II. Aspecte introductive in Dreptul Afacerilor;
III. Noiunea afacerilor. Particulariti;
a) Notiunea Dreptului Afacerilor;
b) Obiectul Afacerilor;
c) Caracteristicile fundamentale ale obiectului Dreptului Afacerilor;
d) Metoda de reglementare;
e) Asemanari si deosebiri intre Dreptul Afacerilor si alte discipline;
IV. Principii fundamentale
a) Libertatii comertului;
b) Concurentei loiale;
c) Egalitatea juridical a partilor;
d) Libertatii conventiilor;
e) Contractele de comert international au putere de lege intre partile contractante

f) Bunei-credinte

V. Izvoarele Dreptului Afacerilor;
VI. Bibliografie.







3

I. Obiectivele Dreptului Afecerilor

Disciplina Dreptul Afacerilor isi propune sa introduca studentii facultatilor cu profil economic in
problematica complexa a aspectelor juridice privind schimburile de marfuri, cooperariea economica si
tehnico-stiintifica, domeniu deosebit de actual si care necesita o abordare atenta a principiilor, conceptelor
si aspectelor legale.
Spre deosebire de studentii facultatilor de drept, beneficiarii unui bagaj suficient de cunostinte juridice
care le permite sa patrunda mai usor in materie, studentii facultatilor de Marketing si Afaceri Economice
Internationale si cei de Finante si Banci au cunostinte mai reduse de ordin juridic, fapt pentru care ne-am
straduit sa facem cat mai accesibila, din acest punct de vedere disciplina cautand, de fiecare data sa utilizam
numai acele notiuni si concepte care sunt cu adevarat la indemana lor.
Prezenta sinteza enunta si evidentiaza conceptele cu care operam, institutiile juridice care evidentiaza
particularitatea acestei discipline, tratand intraga problematica, asa cum am mai afirmat, deosebit de
complexa, in mod succint, insa in deplina concordanta cu programa analitica.

II. Aspecte introductive in Dreptul Afacerilor. Problematica Dreptului Afacerilor

Actualmente, pe plan international, are loc un amplu proces de regandire a vechilor principii, concepte,
categorii politice, economice si financiare.De asemenea, se incearca repozitionarea relatiilor comerciale pe
noile fundamente impuse de revolutiile care au avut loc in Europa centrala si de est in ultimul deceniu al
secolului trecut, precum si dupa incetarea razboiului rece.
In acest context, principiile fundamentale, alaturi de normele promovate de catre Conventia Natiunilor
Unite pentru Dreptul Comertului International, cum ar fi: libertatea comertului, concurenta loiala, egalitatea
partilor, libertatea conventiilor, buna credinta, au devenit coordonatele dezvoltarii actuale a comertului
mondial.
Importanta tranformarilor, mai mult decat substantiale, in comertul mondial este reliefata si de
urmatoarele considerente:

o raporturile juridice de comert international sunt reglementate atat de norme juridice
comerciale cu caracter intern, cat si de norme de drept cuprinse in acordurile si tratatele
internationale;

o exista un permanent razboi(sui generis), nascut din multitudinea si diversitatea
reglementarilor cu caracter comercial care se suprapun sau se contrazic uneori;

o asistam la numeroase eforturi, desfasurate pe plan mondial, pentru elaborarea unor reguli
uniforme ori a unor legi cadru, menite sa conduca la promovarea unor reguli unitare
aplicabile raporturilor juridice de comert international.

Avand in vedere complexitatea si importanta deosebita a Dreptului Afacerilor in lumea
contemporana, prin cursul de fata ne propunem sa dam un raspuns urmatoarelor probleme:
4


-familiarizarea studentilor cu principiile, notiunile si conceptele cu care opereaza Dreptul Afacerilor

-evidentierea principalelor tendinte si orientari manifestate in codificarea multitudinii si diversitatii
de reglementari intalnite in fluxurile comerciale

-reliefarea evolutiilor inregistrate in ultimii ani, in tara noastra, in alinierea legislatiei noastre
comerciale la legislatia europeana si indeosebi la Dreptul comunitar si, nu in ultimul rand, al
dispozitiilor normative din conventiile internationale la care Romania este parte.

III. Noiunea afacerilor. Particulariti.

1) Notiunea Dreptului Afacerilor

Putem defini Dreptul Afacerilor, in sens larg, ca fiind totalitatea activitatilor economice, bancare,
financiare, etc., prin care se realizeaza, la nivel mondial, schimburile economice, cooperarea economica si
tehnico-stiintifica.
Stricto sensu, Dreptul Afacerilor este definit prin insasi gama de operatiuni de import/export,
derulate de persoane fizice si/sau juridice dintr-un stat cu parteneri cu aceeasi vocatie dintr-un alt stat,
avand ca obiect marfurile, capitalurile si serviciile.
Din aceasta definitie reiese, cu claritate, ca Dreptul Afacerilor insumeaza acele norme juridice care
reglementeaza relatiile comerciale ce depasesc cadrul intern sau international al unui stat si au aderente
internationale, cu doua sau mai multe sisteme de drept nationale.

2) Obiectul Afacerilor

Este constituit de catre raporturile juridice patrimoniale, care au un caracter volitional si patrimonial,
precum si de de comercialitate si internationalitate.

3) Caracteristicile fundamentale ale obiectului Dreptului Afacerilor

Caracteristicile se deslusesc, cu limpezime, din definirea obiectului acestuia, si anume:

o caracterul volitional, care rezida din faptul ca participantii la activitatea de comert intern si
international isi stabilesc, potrivit vointei lor proprii, drepturi si obligatii corelative in
domeniul schimburilor, al cooperarii tehnico-stiintifice si economice;

o caracterul patrimonial este conferit de acele raporturi patrimoniale, evaluabile in bani, care
iau nastere intre cei care iau parte la vehicularea marfurilor, valorilor si cunostintelor pe plan
mondial si care urmaresc obtinerea unui profit;

5

o caracterul comercial este relevat de recurgerea la anumite criterii, in raport de definirea sa, in
dreptul intern. Cel mai important criteriu se desprinde din prevederile art. 3 alin. 2 din Codul
Comercial Roman, care arata ca actele civile se disting de actele comerciale prin cauza
acestora din urma, ce consta in interpunerea in procesul de circulatie a marfurilor si serviciilor
cu intentia de a realiza beneficii;

o caracterul international implica in aceasta privinta, obligatoriu, existenta unuia sau a mai
multor elemente de extraneitate.

4) Metoda de reglementare

Prin metoda sa de reglementare a raporturilor juridice comerciale, Dreptul Afacerilor recurge la
norme de drept privat. De retinut un aspect foarte important: in raporturile juridice comerciale, subiectele
se afla pe pozitie de egalitate juridica, unele fata de altele. Chiar si statul, in cadrul acelorasi raporturi, se
manifesta ca subiect de drept privat de jure gestionis, cu alte cuvinte pozitia sa juridica este egala cu a
celeilalte parti, indiferent daca aceasta este o persoana fizica sau juridica, ce apartine unui alt stat.

5) Asemanari si deosebiri intre Dreptul Afacerilor si alte discipline

A. DREPTUL AFACERILOR SI DREPTUL COMERCIAL

a) ASEMANARI:
a.1.) Ambele reglementeaza raporturi juridice cu caracter patrimonial si comercial, iar subiectii acestor
raporturi (fie ei persoane fizice ori persoane juridice) au, in mod obligatoriu, calitatea de comerciant ; a.2.)
Raporturile juridice reglementate de ambele ramuri de drept sunt guvernate de Codul comercial, de celelalte
legi comerciale si de subsidiarele acestora ; a.3.) Dreptul Afacerilor si-a insusit unele caractere, norme de
reglementare si dispozitii normative de la dreptul comercial, devenind un drept special in raport de dreptul
comercial, care ramane dreptul comun

b) DEOSEBIRI SI DELIMITARI:
b.1.) In mod obligatoriu, raportul juridic de Dreptul Afacerilor contine un element de extraneitate, care ii
imprima un caracter specific de internationalitate, pe cand raportul juridic comercial intern nu prezinta
aceasta caracteristica.

b.2.) Din cauza acestui caracter specific, adica al elementului de extraneitate, raportul juridic de Dreptul
Afacerilor este susceptibil sa cada sub incidenta a doua sau mai multe sisteme de drept (cel putin doua),
aspect asupra caruia vom reveni.

B. DREPTUL AFACERILOR SI DREPTUL CIVIL

a) ASEMANARI:
6

a.1.) Corelatia care exista intre Dreptul Afacerilor si dreptul civil rezulta chiar din primul articol al Codului
comercial roman, care stipuleaza ca in contract se aplica legea de fata si, mai departe, legiuitorul
precizeaza ca unde ea nu dispune se aplica Codul civil. a.2.) Atat in raporturile de Dreptul Afacerilor, cat si
in raporturile de Drept civil, partile sunt, totdeauna, pe pozitie de egalitate, ceea ce atesta existenta unei
metode de reglementare comune.; a.3.) In sfarsit, evidentiem ca, atat in Dreptul Afacerilor, cat si in Dreptul
civil, raporturile juridice sunt raporturi de drept privat, iar contractul este principalul izvor de obligatii pentru
ambele discipline.

b) DEOSEBIRI SI DELIMITARI:
b.1.) Subiectele de Dreptul Afacerilor au o capacitate speciala de a efectua operatiuni de comert exterior, in
timp ce subiectele Dreptului civil(persoanele fizice si persoanele juridice) nu au o asemenea calitate ;b.2.)
Raporturile de Dreptul Afacerilor au, in principiu, caracter patrimonial, in timp ce raporturile de Drept civil se
clasifica in patrimoniale si nepatrimoniale.; b.3.) Raporturile de Dreptul Afacerilor au caractere specifice de
comercialitate si internationalitate, spre deosebire de cele civile care nu prezinta aceste caractere.

Dreptul Afacerilor mai are stranse legaturi cu dreptul procesual civil, cu dreptul international privat,
cu dreptul international public.

IV. Principii fundamentale ale Dreptului Afacerilor

a) Principiul libertatii comertului.
Acest principiu este consacrat in Constitutia Romaniei, prin art.134 alin.2, care statueaza obligatia
asigurarii libertatii comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de decizie.
In cadrul acestui principiu distingem urmatoarele subprincipii (ori linii de actiune calauzitoare) si
anume: - libertatea de a revinde pentru a obtine un profit - consensul ca politica monopolista aduce atingere
principiului libertatii comertului; - controlul exercitat asupra subiectelor de Drept al Afacerilor prin mijloace
financiar-bancare de catre stat.

b) Principiul concurentei loiale
Dupa cum se cunoaste, concurenta, in orice domeniu al activitatii umane, are un rol benefic, cu atat
mai mult in schimburile de marfuri si servicii, constituind, in aceasta privinta, un factor real de progres
economic. Si in ceea ce priveste acest principiu, deosebim, in cadrul sau, mai multi factori de determinare si
anume:
b.1. Concurenta presupune, in primul rand, o competitie de piata intre subiecte de drept cu activitati
comerciale asemanatoare, care se intrec nestingherite pe piata libera;
b.2. Domeniul concurentei comerciale internationale amplifica rolul concurentei de pe piata interna,
ridicand-o, pe aceasta din urma, la nivel continental, regional sau mondial, dupa cum se manifesta.

7

Acest principiu se regaseste in actele normative cu aplicare interna si cu vocatie internationala, el
fiind, de altfel, o forma de manifestare a principiului libertatii comertului, acesta din urma reprezentand, pe
de alta, parte, fundamentul economic al exercitarii concurentei loiale in comertul international.
Dintre actele normative care asigura pe plan national desfasurarea raporturilor juridice comerciale in
conditii de concurenta loiala, evidentiem Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, care
sanctioneaza persoanele fizice si juridice ce efectueaza acte si fapte de comert cu incalcarea principiilor
libertatii comertului si a concurentei loiale.

Functiile concurentei loiale - Avand in vedere ca, din totdeauna, concurenta loiala este unul dintre
principiile fundamentale ale Dreptului Afacerilor, expresie a liberalismului economic, ea are functii
importante in evolutia relatiilor comerciale internationale, dintre care exemplificam:
- garantarea desfasurarii economiei de piata;
- facilitarea liberei circulatii a marfurilor, capitalurilor, serviciilor si persoanelor;
- stimularea initiativei in cadrul schimburilor comerciale internationale.

Acest principiu fundamental orienteaza reglementarile nationale si internationale in vederea
asigurarii:
accesului liber pe piata;
libertatii cererii si a ofertei;
libertatii economice, in general;
prevenirii si reprimarii actelor anticoncurentiale recuperarii prejudiciilor nascute din abuzul de
libertate in schimburile comerciale internationale.

Concurenta neloiala poate fi definita in mod succint ca fiind recurgerea, de catre comercianti, la fapte si
acte care contravin uzantelor oneste in activitatea de comert international.
Concurenta neloiala este caracterizata, de regula, prin:
utilizarea unor mijloace si metode reprobabile in activitatea comerciala;
comiterea unor acte blamabile, prejudiciabile, in atragerea clientelei.

Conventia anticoncurentiala poate fi definita ca o manifestare a principiului libertatii comertului, precum
si a caracterului volitional al raportului juridic de Dreptul Afacerilor, prin care partile pot prevede in
contractul de comert international o clauza cu caracter anticoncurential, in scopul apararii intereselor
reciproce. Aceasta conventie obliga partile sa nu efectueze acte si fapte de comert international care pot
aduce atingere premiselor raportului juridic stabilit intre ele.

c) Egalitatea juridica a partilor
Este un alt principiu fundamental al Dreptului Afacerilor, care priveste direct raportul de comert
international, potrivit caruia fiecare parte contractanta are dreptul sa actioneze conform vointei sale, in ceea
ce priveste desfasurarea tuturor operatiunilor de comert international, pe care le doreste realizate, in scopul
obtinerii unui profit, pentru sine.

8

d) Principiul libertatii conventiilor
Potrivit acestui principiu, partile raporturilor juridice de comert international isi pot alege, in mod
liber partenerii si sa trateze cu acestia clauzele contractuale, astfel incat sa se concretizeze interesul lor.
De asemenea, subiectele raportului juridic pot sa stabileasca, prin acelasi act de vointa, natura juridica,
obiectul si continutul contractului de comert international, sa hotarasca asupra modului de rezolutiune sau
de reziliere a acestuia, dar fara a incalca dispozitiile imperative in materie.

e) Contractele de comert international au putere de lege intre partile contractante
Potrivit acestui principiu, libertatea contractuala le permite partilor sa stabileasca, de comun acord,
cu respectarea dispozitiilor legale, natura si conditiile contractului, pe care apoi sunt obligate sa le respecte
intocmai, cu consecintele de rigoare ce decurg din respectarea ori nesocotirea clauzelor stipulate.

f) Principiul bunei-credinte
Actioneaza, in primul rand, in domeniul incheierii si derularii contractelor de comert international si
are o importanta covarsitoare. Acest principiu pretinde ca orice conventie trebuie sa fie efectuata de catre
parti cu bona fides, iar partile contractante sa nu recurga la uzante necinstite, dand dovada de concurenta
neloiala. In raporturile comerciale interne si internationale, buna-credinta se prezuma. In cazul in care se
constata, din partea unui contractant, reaua-credinta, el va suporta rigorile legii, foarte aspre in acest sens.

V. Izvoarele Dreptului Afacerilor

Notiunea de izvor al dreptului are trei acceptiuni: izvor de drept ca forma de studiu, izvor in sens
material si izvor de drept in sens formal.
Prin izvor de drept ca forma de studiu se intelege orice sursa purtatoare de informatie juridica. in
aceasta categorie se include orice monument istoric, inscriptie, codificare, act normativ, manual, carte etc.
Aceasta acceptiune a notiunii de izvor nu va fi analizata, deoarece mai departe se fac trimiteri la diferite
lucrari stiintifice si manuale si se da, in final, o lista de lucrari in domeniu.
Prin izvor de drept in sens material -
se subinteleg relatiile sociale reglementate de o ramura, subramura sau de o institutie de drept. Dreptul
afacerilor reglementeaza raporturile patrimoniale si personal nepatrimoniale care apar intre intreprinzatori
in legatura cu desfasurarea de catre acestia a activitatii economice aducatoare de profit, precum si
raporturile de interventie a statului in aceasta activitate.
Prin izvor de drept in sens formal
se subintelege sistemul de acte normative aranjate intr-o anumita ierarhie dupa forta lor juridica. Normele
juridice componente ale dreptului afacerilor sunt cuprinse in uzantele comerciale si in actele normative. O
importanta deosebita pentru drept o are doctrina juridica si practica judecatoreasca.
1. Uzantele comerciale ca izvor al dreptului afacerilor.
Uzanta reprezinta o norma de conduita care, desi neconsfintita de legislatie, este general recunoscuta si
aplicata pe parcursul unei perioade indelungate intr-un anumit domeniu a! raporturilor civile. Pornind de la
dispozitiile art.4 din Codul civil, uzanta se aplica numai in cazul in care nu exista norme juridice care sa
9

reglementeze raportul juridic respectiv si uzanta nu contravine legii , ordinii publice sau bunelor moravuri.
Uzantele comerciale sunt aplicate mai frecvent in raporturile juridice cu element de extranietate .
2. Actele normative ca izvor al dreptului afacerilor.
Sunt considerate izvor al dreptului afacerilor actele normative cu prevederi care reglementeaza raporturile
dintre intreprinzatori. Dupa forta lor juridica, actele normative au urmatoarea ierarhie: Constitutia,
acordurile si conventiile internationale, legile (organice si ordinare), ordonantele si hotararile Guvernului,
actele Bancii Nationale a Moldovei si ale Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, actele autoritatilor publice
centrale (ministere, departamente etc.), actele autoritatilor publice locale si actele corporative.

2.1. Constitutia
Constitutia este legea suprema a Republicii Moldova. Nici un alt act normativ sau norma juridica care
contravine prevederilor Constitutiei nu are putere juridica. Exceptiilc de la aceasta regula sunt stabilite prin
articolele 4 si 8, potrivit carora actele internationale la care Republica Moldova este parte au prioritate fata
de legile interne, deci si fata de normele constitutionale.
Constitutia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994, in vigoare de la 27 august 1994, stabileste
ca factorii de baza ai economiei sunt: piata, libera initiativa si concurenta loiala. Statul trebuie sa asigure
reglementarea juridica a activitatii economice, libertatea comertului si a activitatii de intreprinzator,
protectia concurentei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificarii tuturor factorilor de productie,
inviolabilitatea investitiilor persoanelor fizice si juridice, inclusiv straine. Aceste dispozitii pot fi puse la
temelia dreptului afacerilor, deoarece decreteaza economia de piata si stabilesc ca persoanele fizice si
juridice sunt in drept sa-si utilizeze proprietatea si capacitatile intelectuale in scopuri personale, inclusiv
pentru desfasurarea activitatii de intreprinzator in limitele legalitatii si cu respectarea principiilor
concurentei loiale.
Pentru eficienta activitatii private deosebit de importante sunt si dispozitiile constitutionale privind
inviolabilitatea si garantia proprietatii si a investitiilor. Desi aceste dispozitii inspira optimism, in ultimii ani
practica de aplicare a normelor juridice demonstreaza ca organele executive si cele jurisdictionale inteleg
eronat aceste principii.

2.2. Legile ca izvor al dreptului afacerilor
Reglementarea juridica a activitatii economice se realizeaza prin legi. Acestea sint adoptate de
Parlament si, dupa promulgare de catre Presedintele Republicii Moldova, capata forta obligatorie pe intreg
teritoriul statului. Conform dispozitiilor art.72 din Constitutie, legile sunt de doua categorii: organice si
ordinare. Prin legi organice se reglementeaza domeniile de activitate sociala stabilite de art.72 alin.(3) din
Constitutie, precum si domeniile pentru care Parlamentul considera necesar a adopta legi organice. Celelalte
domenii se reglementeaza prin legi ordinare.
Deosebirea dintre legea organica si cea ordinara consta in modul de aprobare. Astfel, pentru a fi
aprobata o lege organica este necesar votul majoritatii deputatilor alesi, dupa cel putin doua lecturi. Legile
ordinare se aproba cu votul majoritatii deputatilor prezenti. in legatura cu aceasta procedura de votare,
Curtea Constitutionala a considerat ca normele cuprinse intr-o lege organica au o putere juridica mai mare
decat normele din legea ordinara.
Dreptul afacerilor are ca obiect de studiu normele multor legi:
10


Codul civil nr. 1107/2002.
In lipsa unei legi speciale, cum ar fi un cod comercial, Codul civil apare ca legea de baza a dreptului
afacerilor, asigurind reglementarea unitara a relatiilor private. El stabileste ca subiecte ale raporturiloi
juridice civile sunt persoanele fizice si persoanele juridice care practica activitate de intreprinzator (art.2),
stipuleaza dreptul persoanei fizice de a desfasura activitate de intreprinzator fara a constitui persoana
juridica (art.26), reglementeaza statutul juridic al persoanelor juridice cu scop lucrativ, stabileste
fundamentul juridic al bunurilor, al dreptului de proprietate si al altor drepturi reale asupra acestora, fara de
care este imposibila activitatea de intreprinzator. Aceasta activitate se realizeaza in principal prin incheierea
unor contracte reglementate de Codul civil sau de alte legi care insa, in relatiile dintre intreprinzatori,
datorita scopului propus de parti, dobandesc nuante specifice.

Legea nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat si intreprinderi, care, dupa cum s-a mentionat,
la adoptare indeplinea rolul unui cod comercial, deoarece a legalizat si a definit pentru prima
data activitatea de intreprinzator, a stabilit reguli generale privind constituirea, inregistrarea,
reorganizarea si lichidarea intreprinderilor cu si fara statut de persoana juridica.

Legea nr. 1134/1997 cu privire la societatile pe actiuni ;

D. Legea nr. 1007/2002 privind cooperativele de productie;

E. Legea nr. 1353/2000 privind gospodariile taranesti (de fermier);

F. Legea insolvabilitatii nr. 632/2001;

G. Legea nr.81/2004 cu privire la investitiile in activitatea de intreprinzator ;

H. Legea nr.1265/2000 cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor si organizatiilor;

Legea nr.451/2001 cu privire la licentierea unor genuri de activitate, etc.

2.3 Hotararile Guvernului ca izvoare ale dreptului afacerilor
Guvernul Republicii Moldova poate interveni in activitatea economica prin acte sub forma de
ordonante si hotarari.
Act care vizeaza orice domeniu de activitate economica, cu exceptia celui care face obiectul legii
organice, ordonantele se adopta numai in baza legii de abilitare adoptata de Parlament. Dispozitiile
ordonantelor dobandesc forta de lege daca Parlamentul nu respinge proiectul de lege privind aprobarea
ordonantelor sau nu adopta u lege ce reglementeaza domeniul respectiv. in domeniul economic, Guvernul a
facut uz de posibilitatea de a adopta ordonante in anul 2000, cand a fost adoptata Ordonanta nr.2 din 26
septembrie 2000 cu privire la inspectia inainte de expeditie a marfurilor importate, abrogata de Parlament la
3 noiembrie 2000. Guvernul adopta hotararile sale in executarea legilor.
11


2.4. Actele normative ale Bancii Nationale a Moldovei.
Banca Nationala a Moldovei este o autoritate publica sau, precum se stabileste in lege, o persoana
juridica publica, autonoma subordonata Parlamentului, care supravegheaza circulatia monetara pe intreg
teritoriul siatului si mentine stabilitatea monedei nationale. in realizarea acestor scopuri, Bancii Nationale a
Moldovei ii este delegata imputernicirea de a elabora si adopta acte normative, obligatorii pentru institutiile
financiare, precum si pentru toate persoanele fizice si juridice.

Izvoare ale dreptului afacerilor putem considera si urmatoarele acte ale Bancii Nationale a Moldovei:

- Regulamentul nr.2309/01 din 15 august 1996 cu privire la .uilorizarea bancilor, (M.O., 1996,
nr.59-60);

- Regulamentul nr. 37/09-01 din 15 noiembrie 1996 cu privire la deschiderea filialelor de catre
banci (M.O., 1996, nr.75-76);

- Regulamentul nr. 10018-20 din 6 mai 1994 cu privire la organizarea si functionarea pe teritoriul
Republicii Moldova a caselor de schimb valutar si punctelor de schimb de pe langa hoteluri (M.O., 2003,
nr.91-96) etc.

2.5. Actele normative ale Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare
Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare este o autoritate autonoma a administratiei publice
subordonata Parlamentului, care reglementeaza, supravegheaza si controleaza respectarea legislatiei pe
piata valorilor mobiliare si activitatea participantilor la ea. CNVM are dreptul sa adopte in domeniul pietei
valorilor mobiliare acte normative obligatorii atat pentru participantii profesionisti, cat si pentru toate
persoanele fizice si juridice care opereaza pe aceasta piata.

Dintre cele mai importante acte ale CNVM pentru dreptul afacerilor enumeram:

- Hotararea nr.76/5 din 29 decembrie 1997 despre aprobarea Instructiunii privind modul de
emisiune si inregistrare de stat a valorilor mobiliare (M.O., 1999, nr.70-72);

- Hotararea nr.26/1 din 16 noiembrie 1995 despre aprobarea Instructiunii privind modul de
transmitere a dreptului de proprietate asupra hirtiilor de valoare si inregistrarea transferului (M.O., 1997,
nr.76);

- Regulamentul din 28 noiembrie 1994 cu privire la registrul actionarilor si registrul posesorilor de
obligatii ai societatii pe actiuni (M.O., 1996, nr. 5-6);

- Hotararea nr.28/1 din 1 octombrie 1998 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la
procedura de lichidare a fondurilor de investitii (M.O., 1999, nr. 101-102);
12


2.6. Actele ministerelor, departamentelor si ale altor autoritati publice centrale
Autoritatilor publice centrale le este delegata, prin dispozitiile unor legi, imputernicirea de a elabora
si a pune in aplicare anumite acte, obligatorii pentru participantii la circuitul comercial. Astfel, Ministerul
Economiei si Camera Licentierii, in temeiul art.7 din Legea nr.451/2001 privind licentierea unor genuri de
activitate, a elaborat si a pus in aplicare Ordinul nr.28/36-g din 10 iunie 2003 al ministrului economiei privind
aprobarea conditiilor de licentiere a unor genuri de activitate (M.O., 2003, nr. 146-147), prin care sunt
stabilite conditiile de desfasurare a genurilor de activitate si actele care trebuie prezentate organului de
licentiere pentru eliberarea de licenta la fiecare gen de activitate.

2.7. Actele autoritatilor publice locale
Autoritatile publice locale sunt in drept sa elaboreze si puna in vigoare acte care contin norme
obligatorii pentru toti participantii din teritoriu la circuitul civil si la cel comercial. Astfel, consiliul local
adopta planul urbanistic general si planul de amenajare a teritoriului al unitatii administrativ-teritoriale, act
normativ cu putere de lege in acel teritoriu. Toti intreprinzatorii care activeaza in teritoriul din jurisdictia
unitatii administrativ teritoriale sunt obligati sa respecte normele adoptate de consiliul local.


2.8. Actele corporative
Persoana juridica cu scop lucrativ adopta acte care contin norme de comportament pentru membrii
sai. in unele cazuri, de aceste norme se conduc si tertii. Sunt corporative actele de constituire a persoanelor
juridice, hotararile adunarii generale a asociatilor, hotararile consiliului, actele organului executiv. Normele
actelor corporative au forta obligatorie pentru toti membrii persoanei juridice, precum si pentru organele
acesteia. Norma actului corporativ poate sta la baza unei hotarari a instantei in cazul in care nu exista norme
cu o forta juridica mai mare. Mai mult decat atat, norma juridica supletiva poate avea, in actul de
constituire, un continut deosebit de cel al normei legale.

IZVOARELE INTERNE

In aceast categorie sunt incluse, in primul rand, dispozitiile constitutionale. Astfel, in art. 10 din
Constitutie se stipuleaza ca Romania intretine si dezvolta relatii pasnice cu celelalte state ale lumii, relatii
bazate pe principiile si normele generale admise in dreptul international.
Un act juridic important este Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept
international privat. In cuprinsul ei se intalnesc norme referitoare la determinarea legii aplicabile unui raport
de drept international privat, precum si norme de procedura incidente in litigii privind aceleasi raporturi
(civile, comerciale, de procedura civila si alte raporturi de drept privat cu elemente de extraneitate).
De stricta actualitate sunt Legea nr.637/2002 privind normele pentru determinarea legii aplicabile
unui raport de drept international privat in materia insolventei si Legea nr.187/2003 privind competenta de
solutionare a litigiilor nascute dintr-un raport de drept international privat in materie civila si comerciala,
precum si normele privind recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti pronuntate in statele
Uniunii Europene.
13

De asemenea, trebuie mentionata Legea nr.161 din 19.04.2003 privind unele masuri pentru
asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si
sanctionarea coruptiei, care reglementeaza, intre altele, si o noua institutie juridica pentru Romania, si
anume Grupul de Interes Economic, precum si conditiile in care Grupurile Europene de Interes Economic
sunt recunoscute si pot functiona pe plan national.
Cele mai importante izvoare interne, cu adevarat predominante, sunt legile comerciale, din randul
carora se reliefeaza Codul comercial roman din 1887, cu modificarile ulterioare, dar si alte acte normative
comerciale, toate fiind importante izvoare interne de Drept al Afacerilor.

Normele de drept financiar cuprinse in legi speciale sunt si izvor intern al Dreptului Afacerilor.
Acestea trebuie sa indeplineasca trei conditii pentru a fi aplicabile in materie: - legea in care este cuprinsa
norma aplicabila sa nu fi fost aleasa de subiecti o lex contractus; - un subiect sa fie cetatean al tarii careia
apartine legea respectiva; - aplicarea legii nationale se fie acceptata de subiectii raportului juridic.
Sa mai adaugam printre izvoarele la care facem referire legea civila, obiceiul juridic si practica
judecatoreasca, cu sublinierea expresa ca cea din urma are o importanta sporita in sistemele de common-
law, in raport cu sitemele de civil-law.

IZVOARE INTERNATIONALE

Apreciate in doctrina ca fiind elementul substantial al Dreptului Afacerilor, izvoarele internationale
au o importanta covarsitoare, in calitatea lor de creatoare de norme cu caracter normativ.
Conventiile internationale, al caror continut este format din drepturile si obligatiile participantilor la
raporturile juridice de comert international, pot fi bilaterale sau multilaterale.
Dintre conventiile bilaterale evidentiem:
Tratatul comercial, indiferent de denumirea sa (conventie, protocol, acord, compromis, nota
diplomatica etc), document de drept international public, este o manifestare de vointa a doua sau
mai multe state prin care ele inteleg sa reglementeze, intr-un anumit mod, o sfera de relatii
internationale bine delimitata, constituind, in acest sens, noi norme de drept international sau
modificand ori abrogand pe cele existente, la un anumit moment dat.
Cutuma, in masura in care reglementeaza in domeniul afacerilor, ea constituind o cristalizare a unei
practici indelungate si cu caracter de repetabilitate, devine izvor de Drept al Afacerilor, daca este
recunoscuta legal.









14


VI. Bibliografie :

Rodica Diana Apan, Teoria Generala a Dreptului Afacerilor, Editie universitara, 2005, Bucuresti;
Jenica Dragan, Dreptul Comertului International, curs universitar, Ed. Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2005;
Dumitru Mazilu, Dreptul comertului international, tratat, vol. I si II, Editura Lumina Lex, 2001
Brandusa Stefanescu, Dreptul comertului international, Cluj, 1986;
Octavian Capatana, Brandusa Stefanescu, Tratat de Drept al comertului international, Editura
Academiei, vol. I, partea generala, 1985, vol. II, partea speciala, 1987;
Brandusa Stefanescu, Ion Rucareanu, Dreptul Afacerilor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1993;
Dragos Alexandru Sitaru, Victor Babiuc, Dreptul Comertului International - tratat, vol. I, 1995, vol. II,
1996, Editura Actami, Bucuresti;
D.David, F.Grivart de Kerstrat, Les contracts en droit anglais, LGJD, Paris, 1999.