Dupa 1441- 42 este un raspuns crestin coordonat de Iancu de Hunedoara: camapnia cea lunga, de la Dunare, lupta Kossovo.

Ofensiva otomana sub Mehmed al II-lea. Ofesniva care duce la transformarea M. Negre in lac turcesc care obliga TR sa se inchine
turcilor si Moldova sa intre intr-un conflict deschis cu mari confruntari intre cele doua parti.

Sfarsitul secolului al XV si inceput de XVI este o acalmie fara o confruntare militara majora, pentru ca dupa 1538 se vorbim despre
integrarea definitiva a statelor romanesti in sistemul otoman. Titulatura lui Soliman Magnificul intr-un tratat de Pace cu
Ferdinand: eu care sunt sultnul orientului si occidentului, erou Persia si Arabia, padishahul marii albe si negre, Medina si Iersualim,
al Tronului Egiptului, Bagadat, Basra, Murishavan, al Azerbaigeanului, Rumeliei, Carameniei, Bogdaniei, Valahiei, Transilvaniei.
este ceea ce avea deja. Valhia si Bogania sunt considerate parte din imperiul otoman. Asupra Moldovei implica cucerirea prin sabie,
in 1538, in Moldova nu a fost o mare reazilare militara, dar este o inchinare definitiva.

Aspecte care tin de partea juridico diplomatica
In secolul al XV_lea si pana la 1538, TR-ile sunt considerata a apartine casei razboiului sau casei necredinciosilor: dr ul-kefere
casa necredincioilor. Impotriva TR-ilor au fost organizate expeditii sfinte toate razboiele pe care IO le-au dus cu aceste tari au fost
integrate ideologiei jihadului. De mentionat faptul c marile expediii au fost pregatite de expeditii de jaf care aveau loc periodic in
apropierea granitelor din TR si Mold. Expeditile de jaf erau conduse de bey de margine n fruntea akngiilor. Aceste expedititi au
rolul de a mentine starea de tensiune la granita de a culege informatii si se pot dovedi mult mai eficiente decat marile expeditii,
deoarece de frica acestor jafuri repetate domnii consimteau sa se inchine otomanilor si sa le recunoasca autoritatea. Un exemplu
in acest sens este Vlad Dracul care a fost atacat de Firuzbeyoglu, care a acceptat in urma atacurilor sa se inchine lui Murad al II-lea.

nchinarea
Inseamna a pleca capul (suna oribil). Un alt elemente era ingenuncherea. Interesant de remarcat este fatul ca otomanii preiau acest
gest al ingenuncherii, conform ideologiei lor este un eloement preluat de la crestini pentru otomani pana sf sec XVI; pana la Murad
al III-lea. Gestul anterior este sarutarea mainilor padishaului, abia in secolul al XVIII-lea inchinarea domnitorilor romani
presupunea ingenuncherea in fata padisahului si sarutarea pamantului, in perioada fanariota.
Inchinarea fata de poarta otomana este un obicei cat se poate de comuna de a reglementa relatiile intre doua state din care unul
mai putin puternic se supune altuia putenric. Este stabilrirea unei realtii de vasalitate. Inchinarea fata de Poarta nu are semnificatii
mai mari decat intrarea in vasalitate fata de Ungaria. Din seclul XVI, diferentele religioase se atenueza, cand este cucerit Ctinopol,
iar sultanul incepe sa fie vazut ca un inlocuitor, chiar daca este de alta religie, el ramane imparatul.
Inchinarea poate desemna pe deopart momentul acceptarii tributului, momentul in care se plateste pentur prima
oara tributul. Pentur TR 1417-18, M. Cel Baran, iar in Mold sub Petru Aron, 1453. Ca punct de