Sunteți pe pagina 1din 2

ROLUL COMUNITATII DE ROMANI IN EUROPA

Pentru cei 60.650.000 de locuitori ai Italiei, imigratia reprezinta un


fenomen relativ recent fata de alte natii europene cum ar fi Franta sau Germania.
Cifrele oficiale se refera, fireste, la imigrantii rezidenti, adica cei care se afla in
mod oficial si stabil pe teritoriul tarii. Numarul acestora a atins 7,5% din
populatia totala, adica din cei 60.650.000 de locuitori. Cu alte cuvinte, imigrantii
sunt 4.570.317 fata de cei 4.235.059 de anul trecut. Este impresionant faptul ca
aproape un sfert din acest numar se refera la romani: 968.576. Cu un an in urma,
erau cu 80.813 mai putini. Asadar comunitatea romanesca ramane cea mai
importanta grupare de cetateni straini din Italia. Albanezii, care ocupa locul II,
sunt mai putin de jumatate: 480.000.
Romanii, am nenumarate dovezi, s-au stabilit si in locuri de care nici
italienii nu au auzit vreodata. Cunosc situatia unei localitati pitite printre munti,
Castagno dAndrea, in care iarna traiesc 150 de rezidenti dintre care 9 sunt
romani. Regiunile cu numere importante insa sunt cele clasice', in care e mai
usor sa gasesti de lucru: Lazio (in care se afla Roma, Capitala) cu 196.410
romani, urmata indeaproape de Lombardia (Milano) cu 137.718 si Piemont
(Torino) cu 137.077.
Mai exista insa un numar care mi se pare important atat pentru Italia cat si
pentru Romania: copiii romani care frecventeaza scoala italiana sunt 126.441.
Statisticile Organizatiei Mondiale a Sanatatii spun ca Italia este tara cu procentul
cel mai mare si mai rapid de imbatranire a populatiei. O tara despre care insusi
Vaticanul spune ca s-ar afla intr-o iarna demografica' nu poate decat sa aiba de
castigat din valul acesta de tinerete. Ma intreb insa daca Romania ar trebui sa-si
puna vreo intrebare cu privire la acesti copii care, de obicei, vorbesc mai bine
italiana decat limba tarii lor, pe care, deseori, nici nu o cunosc. Intr-o gradinita
in care am fost recent, trei copii erau romani, dar o singura fetita intelegea ce o
intrebam in romaneste. De raspuns insa, mi-a raspuns in italiana.
In sfarsit, alt numar pozitiv, 35.000 de romani au investit in domeniul
constructiei. Cu alte cuvinte, s-au depasit deja primii pasi ai unui antreprenoriat
romanesc in Italia. Din punctul meu de vedere (traiesc la Roma de 35 de ani), mi
se pare un miracol. Pe vremea cand am sosit eu, daca auzeam pe cineva vorbind
romaneste, ma indepartam cat mai repede, sa nu creada ca il spionam. Acum
cateva saptamani mi-am propus sa fiu atenta daca trece o zi fara sa aud
vorbindu-se limba mea materna. Exclus. In autobuz, la muzee, la semafor, pe
strada, in case, oricunde. In blocul in care locuiesc, anul trecut s-a mutat o
pereche de (foarte) tineri romani. Anul acesta au agatat o funda albastra pe usa
de la intrare, cum se obisnuieste pe aici, fiindca li se nascuse un baiat.
E bine. Pentru un popor care zeci de ani nu a cunoscut decat
comportamentul vecinului, a iesi in lume si a avea altfel de vecini, cu alte feluri
de a gandi, nu poate sa fie decat o bogatie.