Sunteți pe pagina 1din 8

SUBIECTELE PENTRU EXAMEN

1. Concepii privind dreptul public i dreptul privat.


Drept este o totalitate de norme de conduit n societate, care au fost edictate sau sancionate
de stat i a cror respectare este asigurat, n ultim instan prin fora de constrngere a statului.
Dreptul public se ocup de constituirea statului i a puterilor publice i de raporturile dintre stat i
particulari n general. n raporturile cu cetenii si, statul i exercit puterea suveran; acestea sunt
raporturile de subordonare. De exemplu , Statul ,prin organismele sale ,este cel care fixeaza si
percepe impozitul care urmeqaza a fi platit si tot el stabileste sanctiunileaplicabile in caz de neplata.
Dreptul privat se ocup de actele particularilor care nu pun n discuietie dect interesele individuale;
el este dreptul persoanelor private (persoane fizice i persoane juridice de dreptprivat). Raporturile
de drept privat sunt raporturi de egalitate juridic, n sensul cnici una dintre prti nu i poate
impune voina juridic celeilalte. Statul poate ns participa i el laasemenea raporturi juridice, atunci
cnd acioneaz nu n virtutea puterii sale suverane, ci ca persoana juridica
Dreptul privat cuprinde in principal dreptul civil, dr. Comercial , dr. Familiei etc.


2. Caracteristica general a dreptului civil.
Caracteristicile fundamentale ale obiectului Dreptului Afacerilor se deslusesc,
culimpezime, din definirea obiectului acestuia, si anume:
a)caracterul volitional, care rezida din faptul ca participantii la activitatea de comertintern si
international isi stabilesc, potrivit vointei lor proprii, drepturi si obligatii corelative
indomeniul schimburilor, al cooperarii tehnico-stiintifice si economice.
b)caracterul patrimonial este conferit de acele raporturi patrimoniale, evaluabile in bani,
care iau nastere intre cei care iau parte la vehicularea marfurilor, valorilor si cunostintelor pe
plan mondial si care urmaresc obtinerea unui profit.
c)caracterul commercial este relevat de recurgerea la anumite criterii, in raport dedefinirea
sa, in dreptul intern. Cel mai important criteriu se desprinde din prevederile art. 3 alin.2 din
Codul Comercial Roman, care arata ca actele civile se disting de actele comerciale princauza
acestora din urma, ce consta in interpunerea in procesul de circulatie a marfurilor siserviciilor
cu intentia de a realiza beneficii;
d)caracterul international implica in aceasta privinta, obligatoriu, existenta unuia sau amai
multor elemente de extraneitate.







3. Noiunea i obiectul dreptului afacerilor.
1) Notiunea Dreptului Afacerilor
Putem defini Dreptul Afacerilor, in sens larg, ca fiind totalitatea activitatilor
economice,bancare, financiare, etc., prin care se realizeaza, la nivel mondial, schimburile
economice,cooperarea economica si tehnico-stiintifica.
Stricto sensu, Dreptul Afacerilor este definit prin insasi gama de operatiuni deimport/export,
derulate de persoane fizice si/sau juridice dintr-un stat cu parteneri cu aceeasivocatie dintr-un
alt stat, avand ca obiect marfurile, capitalurile si serviciile.Din aceasta definitie reiese, cu
claritate, ca Dreptul Afacerilor insumeaza acele norme juridice
care reglementeaza relatiile comerciale ce depasesc cadrul intern sau international al unui stat
si au aderente internationale, cu doua sau mai multe sisteme de drept nationale.
2) Obiectul Afacerilor
Este constituit de catre raporturile juridice patrimoniale, care au un caracter volitional si
patrimonial, precum si de comercialitate si internationalitate.

Dreptul civil este acea ramura a dreptului care reglementeaza raporturi patrimoniale si
nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitie de egalitate
juridica.
Cateva explicatii sunt necesare a) Dreptul civil este o ramura a dreptului privat b) Dreptul civil este
principala ramura de drept privat si ocupa un loc central in sistemul dreptului (exemplu folosirea
sintagmei drept comun ). c) normele de drept civil sunt grupate pe institutii de drept civil.
Institutiile dreptului civil sunt in ordinea studiului, urmatoarele:
1. raportul juridic civil - ce reuneite norme care stabilesc:partile, continutul si obiectul acestui
raport; principalele norme din aceasta institutie sunt cele care reglementeaza drepturile subiective
civile si obligatiile civile (adica continutul raportului juridic ( si bunurile ce intra in obiectul acestui
raport).
In aceasta institutie incadram si normele dreptului civil ce reglementeaza izvoarele raportului juridic
civil concret (adica actele si faptele juridice) si proba (dovada raportului juridic civil).
2. actul juridic civil - care reuneste norme ce stabilesc:
- categorii de acte juridice civile
- conditiile actului juridic civil
- efectele actului juridic civil
- nulitatea actului juridic.
3. prescriptia extinctiva - reuneste norme ce reglementeaza:
- efectul, domeniul, termenele si cursul prescriptiei extinctive in dreptul civil.
4. subiectele dreptului civil - aceasta institutie are doua componente:
- persoana fizic` (subiect individual de drept civil)
- persoana juridic` (subiect colectiv de drept civil)
5. drepturile reale principale -; institu\ia reglementeaza principalul drept real - dreptul de proprietate
- in diferitele sale forme (publica si privata) si dezmembramintele dreptului de proprietate - uzul
- uzufructul
- abitatia
- superficia
- servitutea
- administrarea (folosinta)
6. obligatiile civile - institutia reuneste normele care privesc izvoarele obligatiilor civile - contractul
civil
- actul juridic civil unilateral
- fapta juridica licit`
- raspunderea civila delictuala (fapta ilicita)
- stingerea obligatiilor civile
- transmiterea si tranformarea obligatiilor civile
- garantarea obligatiilor civile.
7. contractele civile speciale
(indeosebi cele reglementate de (Codul civil).
Obiectul dreptului civil este format din raporturi patrimoniale si raporturi nepatrimoniale numite si
(personale nepatrimoniale ) stabilite intre persoane fizice si persoane juridice.
Este patrimonial acel raport al carui continut poate fi evaluat in bani adica pecuniar (exemplu
raportul ce are in continut dreptul de proprietate).
Este nepatrimonial - acel raport al carui continut nu poate fi evaluat in bani (exemplu raport ce are in
continutul sau dreptul la nume ori denumire, dreptul la domiciliu i.a.).
Raporturile patrimoniale civile sunt alcatuite din:
-raporturi reale - adica raporturi ce au in continutul lor drepturle reale (dreptul de proprietate si
celelalte drepturi reale principale).
- raporturi obligationale (sau de obligatii - raporturi ce contin drepturile de creanta indiferent de
izvorul lor - act sau fapt juridic).
Raporturile nepatrimoniale sunt formate din:
- raporturi ce privesc existenta si integritatea subiectelor de drept civil (dreptul la viata, sanatate,
reputatie)
- raporturi de identificare cuprind in continutul lor: dreptul la nume, domiciliu, resedinta, denumire)
- raporturi generatoare de drepturi de creatie intelectuala (au in continut drepturile personale
nepatrimoniale ce au ca izvor opera stiintifica literara sau artistica - exemplu dreptul la paternitatea
operei).
Raporturile civile pot fi grupate in :
- raporturi numai intre persoana fizic`
- raporturi numai intre persoana juridic`
- raporturi mixte - intre persoana fizic` si persoana juridic`
Al treilea element al definitiei priveste subiectele raporturilor de drept civil -persoana fizic` si
persoana juridic` .
Al patrulea element - se refera la pozitia juridica a subiectelor care este de egalitate juridica care
reprezint` - atat metoda de reglementare specifica dreptului civil
- cat si o trasatura caracteristica a raportului de drept civil.

4. Apariia istoric a dreptului afacerilor.





5. Izvoarele dreptului afacerilor.
a. Izvoarele interne
In aceast categorie sunt incluse, in primul rand, dispozitiile constitutionale . Astfel, in art. 10 din
Constitutie se stipuleaza ca Moldova intretine si dezvolta relatii pasnice cu celelalte,state ale lumii,
relatii bazate pe principiile si normele generale admise in dreptul international.
Un act juridic important este Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor dedrept
international privat. In cuprinsul ei se intalnesc norme referitoare la determinarea legiiaplicabile
unui raport de drept international privat, precum si norme de procedura incidente inlitigii privind
aceleasi raporturi (civile, comerciale, de procedura civila si alte raporturi de drept privat cu elemente
de extraneitate).De stricta actualitate sunt Legea nr.637/2002 privind normele pentru determinarea
legiiaplicabile unui raport de drept international privat in materia insolventei si Legea
nr.187/2003 privind competenta de solutionare a litigiilor nascute dintr-un raport de drept
international privat in materie civila si comerciala, precum si normele privind recunoasterea si
executarea hotararilor judecatoresti pronuntate in statele Uniunii Europene.De asemenea, trebuie
mentionata Legea nr.161 din 19.04.2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in
exercitarea demnitatilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, care
reglementeaza, intre altele, si o noua institutie juridica pentru Romania, si anume Grupul de Interes
Economic, precum si conditiile in care GrupurileEuropene de Interes Economic sunt recunoscute si
pot functiona pe plan national. Cele mai importante izvoare interne, cu adevarat predominante,
sunt legile comerciale,din randul carora se reliefeaza Codul comercial romandin 1887, cu modificarile
ulterioare, dar si alte acte normative comerciale, toate fiind importante izvoare interne de Drept al
Afacerilor.
Normele de drept financiar cuprinse in legi speciale sunt si izvor intern al DreptuluiAfacerilor.
Acestea trebuie sa indeplineasca trei conditii pentru a fi aplicabile in materie: - legeain care este
cuprinsa norma aplicabila sa nu fi fost aleasa de subiecti o lex contractus;- un subiect sa fie cetatean al
tarii careia apartine legea respectiva; - aplicarea legii nationale se fieacceptata de subiectii raportului
juridic.Sa mai adaugam printre izvoarele la care facem referire legea civila, obiceiul juridic si practica
judecatoreasca, cu sublinierea expresa ca cea din urma are o importanta sporita insistemele de
common-law , in raport cu sitemele de civil-law
.
b. Izvoare internationale
Apreciate in doctrina ca fiind elementul substantial al Dreptului Afacerilor, izvoareleinternationale
au o importanta covarsitoare, in calitatea lor de creatoare de norme cu caracter normativ.Conventiile
internationale, al caror continut este format din drepturile si obligatiile participantilor la raporturile
juridice de comert international, pot fi bilaterale sau multilaterale.Dintre conventiile bilaterale
evidentiem:
Tratatul comercial, indiferent de denumirea sa (conventie, protocol, acord, compromis,nota
diplomatica etc), document de drept international public, este o manifestare de vointa a douasau mai
multe state prin care ele inteleg sa reglementeze, intr-un anumit mod, o sfera de relatiiinternationale
bine delimitata, constituind, in acest sens, noi norme de drept international saumodificand ori
abrogand pe cele existente, la un anumit moment dat.
Cutuma, in masura in care reglementeaza in domeniul afacerilor, ea constituind ocristalizare a unei
practici indelungate si cu caracter de repetabilitate, devine izvor de Drept alAfacerilor, daca este
recunoscuta legal.


6. Principiile dreptului afacerilor.
a. Principiul libertatii comertului.
Acest principiu este consacrat in Constitutia Romaniei, prin art.134 alin.2, care statueazaobligatia
asigurarii libertatii comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de decizie.In cadrul acestui principiu distingem urmatoarele
subprincipii (ori linii de actiunecalauzitoare) si anume: - libertatea de a revinde pentru a obtine un
profit - consensul ca politicamonopolista aduce atingere principiului libertatii comertului; - controlul
exercitat asuprasubiectelor de Drept al Afacerilor prin mijloace financiar-bancare de catre stat.
b. Principiul concurentei loiale
Dupa cum se cunoaste, concurenta, in orice domeniu al activitatii umane, are un rol benefic, cu atat
mai mult in schimburile de marfuri si servicii, constituind, in aceasta privinta, un factor real de
progres economic.
Si in ceea ce priveste acest principiu, deosebim, in cadrul sau, mai multi factori dedeterminare si
anume:
b.1. Concurenta presupune, in primul rand, o competitie de piata intre subiecte de drept cuactivitati
comerciale asemanatoare, care se intrec nestingherite pe piata libera;
b.2. Domeniul concurentei comerciale internationale amplifica rolul concurentei de pe piatainterna,
ridicand-o, pe aceasta din urma, la nivel continental, regional sau mondial, dupa cum semanifesta.
Acest principiu se regaseste in actele normative cu aplicare interna si cu vocatieinternationala, el
fiind, de altfel, o forma de manifestare a principiului libertatii comertului,acesta din urma
reprezentand, pe de alta, parte, fundamentul economic al exercitarii concurenteiloiale in comertul
international.Dintre actele normative care asigura pe plan national desfasurarea raporturilor
juridicecomerciale in conditii de concurenta loiala, evidentiem Legea nr.11/1991 privind
combatereaconcurentei neloiale, care sanctioneaza persoanele fizice si juridice ce efectueaza acte si
fapte decomert cu incalcarea principiilor libertatii comertului si a concurentei loiale.
Functiile concurentei loiale
Avand in vedere ca, din totdeauna, concurenta loiala este unul dintre principiilefundamentale ale
Dreptului Afacerilor, expresie aliberalismului economic, ea are functiiimportante in evolutia
relatiilor comerciale internationale, dintre care exemplificam:
- garantareadesfasurarii economiei de piata;
- facilitarea liberei circulatii a marfurilor, capitalurilor, serviciilor si persoanelor;
-stimularea initiativei in cadrul schimburilor comerciale internationale.
Acest principiu fundamental orienteaza reglementarile nationale si internationale invederea
asigurarii:
accesului liber pe piata; libertatii cererii si a ofertei; libertatii economice, in general; prevenirii si
reprimarii actelor anticoncurentiale recuperarii prejudiciilor nascute din abuzul de libertate in
schimburile comerciale internationale.
Concurenta neloiala poate fi definita in mod succint ca fiind recurgerea, de catrecomercianti, la
fapte si acte care contravin uzantelor oneste in activitatea de comert international.Concurenta
neloiala este caracterizata, de regula, prin:- utilizarea unor mijloace si metode reprobabile in
activitatea comerciala;- comiterea unor acte blamabile, prejudiciabile, in atragerea clientelei.
Conventia anticoncurentiala
poate fi definita ca o manifestare a principiului libertatiicomertului, precum si a caracterului
volitional al raportului juridic de Dreptul Afacerilor, princare partile pot prevede in contractul de
comert international o clauza cu caracter anticoncurential, in scopul apararii intereselor reciproce.
Aceasta conventie obliga partile sa nuefectueze acte si fapte de comert international care pot aduce
atingere premiselor raportului juridic stabilit intre ele.
c. Egalitatea juridica a partilor -Este un alt principiu fundamental al DreptuluiAfacerilor, care priveste
direct raportul de comert international, potrivit caruia fiecare partecontractanta are dreptul sa
actioneze conform vointei sale, in ceea ce priveste desfasurareatuturor operatiunilor de comert
international, pe care le doreste realizate, in scopul obtinerii unui profit, pentru sine.
d. Principiul libertatii conventiilor
Potrivit acestui principiu, partile raporturilor juridice de comert international isi pot alege,in mod
liber partenerii si sa trateze cu acestia clauzele contractuale, astfel incat sa se concretizezeinteresul
lor.De asemenea, subiectele raportului juridic pot sa stabileasca, prin acelasi act de vointa,natura
juridica, obiectul si continutul contractului de comert international, sa hotarasca asupramodului de
rezolutiune sau de reziliere a acestuia, dar fara a incalca dispozitiile imperative inmaterie.
e.Contractele de comert international au putere de lege intre partile contractante
Potrivit acestui principiu, libertatea contractuala le permite partilor sa stabileasca, decomun acord,
cu respectarea dispozitiilor legale, natura si conditiile contractului, pe care apoisunt obligate sa le
respecte intocmai, cu consecintele de rigoare ce decurg din respectarea orinesocotirea clauzelor
stipulate.
f. Principiul bunei-credinte actioneaza, in primul rand, in domeniul incheierii si derulariicontractelor
de comert international si are o importanta covarsitoare. Acest principiu pretinde caorice conventie
trebuie sa fie efectuata de catre parti cu bona fides, iar partile contractante sanu recurga la uzante
necinstite, dand dovada de concurenta neloiala. In raporturile comercialeinterne si internationale,
buna-credinta se prezuma. In cazul in care se constata, din partea unuicontractant, reaua-credinta, el
va suporta rigorile legii, foarte aspre in acest sens.

http://ru.scribd.com/doc/9331334/DREPTUL-AFACERILOR
7. Noiunea i elementele activitii de ntreprinztor.
8. Genurile activitii de ntreprinztor.
9. Tipurile activiti antreprenoriale.
10. Obligaiile ntreprinztorului.
11. Noiuni generale de subiect al dreptului afacerilor.
12. Persoana fizic subiect al dreptului afacerilor.
13. Activitatea n baz de patent de ntreprinztor.
14. ntreprinztorul individual subiect al dreptului afacerilor.
15. Gospodria rneasc subiect al dreptului afacerilor.
16. Activiti liceniate.
17. Obligaia ntreprinztorului de a obine licena.
18. Activiti monopol de stat.
19. Activiti monopol natural.
20. Persoana juridic subiect al dreptului afacerilor.
21. Noiunea i natura juridic a societilor comerciale.
22. Clasificarea societilor comerciale.
23. Funciile societilor comerciale.
24. Condiii generale de constituire a persoanelor juridice cu scop lucrativ.
25. Fondatorii societilor comerciale.
26. Actul de constituire al societii comerciale.
27. nregistrarea societilor comerciale.
28. Drepturile i obligaiile asociailor societilor comerciale.
29. Organele societilor comerciale.
30. Regimul juridic i componena patrimoniului societii comerciale.
31. Capitalul social. Funciile capitalului social.
32. Noiunea i formele reorganizrii societilor comerciale.
33. Fuziunea societilor comerciale.
34. Dezmembrarea societilor comerciale.
35. Transformarea societilor comerciale.
36. Dizolvarea societilor comerciale.
37. Lichidarea societilor comerciale.
38. Insolvabilitatea societilor comerciale.
39. Procesul de insolvabilitate ale societilor comerciale.
40. Specificul societilor de persoane.
41. Specificul societilor n nume colectiv.
42. Specificul societii n comandit.
43. Noiunea i constituirea societii cu rspundere limitat.
44. Funcionarea societii cu rspundere limitat.
45. Societatea pe aciuni noiunea i constituirea.
46. Organele de conducere i control ale societii pe aciuni.
47. Valorile mobiliare ale societii pe aciuni.
48. Cooperativa de producie.
49. Cooperativa de ntreprinztor.
50. Caracterizarea particularitilor ntreprinderilor de stat.
51. Caracterizarea particularitilor ntreprinderilor municipale.
52. Particularitile obligaiilor n dreptul comercial
53. Noiunea i elementele contractului.
54. Condiiile de fond i de form ale contractelor comerciale.
55. Elementele contractului.
56. Efectele contractului.
57. Contractul de vnzare cumprare comercial.
58. Contractul de mandat.
59. Contractul de comision.
60. Contactul de leasing.
61. Contractul de arend.
62. Noiunea i caracteristicile titlurilor comerciale ca mijloace de plat.
63. Titlurile de credit n dreptul afacerilor.
64. Noiunea i condiiile concurenei.
65. Funciile concurenei.
66. Protecia consumatorilor n relaiile de afacerilor.