Sunteți pe pagina 1din 16

Capitolul 4

POTENŢIALUL TURISTIC
AL ROMÂNIEI

4.1. Categorii de potenţial turistic

Consider că România dispune de un potenţial turistic de o mare


complexitate şi valoare turistica, recunoscute pe plan mondial. Poziţia geografică
îi conferă României trei componente naturale definitorii în structura peisagistica
şi a teritoriului, care conturează parţial şi potenţialul turistic al ţării: Munţii
Carpaţi, fluviul Dunărea şi Marea Neagră cu fâşia de litoral.
Funcţia de tranzit turistic este data de aşezarea sa, România asigurând
legătura dintre tarile Europei Centrale, Nordice şi Estice cu cele din sudul
continentului şi din Orientul Apropiat şi mijlociu. Reţeaua de drumuri europene
cu cele 7 artere rutiere şi doua coridoare europene (IV şi IX) magistralele
feroviare şi fluviul Dunărea (coridorul VII), prin legăturile ce se stabilesc între
tarile continentului evidenţiază poziţia geopolitica a României în bazinul Marii
Negre.
Cu toata diversitatea reliefului şi a structurii geologice teritoriul României
este unitar constituit, printr-o îmbinare armonioasa, proporţionala şi simetrica a
marilor trepte de relief, care circumscriu ca un vast amfiteatru în jurul Podişului
Transilvaniei (munţi, dealuri subcarpatice şi podişuri, câmpii, litoral marin şi
delta fluviala). Acestor mari unităţi de relief le corespund diverse tipuri de roci,
nuanţe de clima şi specii floristice şi faunistice, râuri şi oglinzi de ape, care dau o
mare varietate peisagistica şi reprezintă totodată, importante resurse, care
stimulează şi polarizează diferite activităţi turistice.
Cadrul natural al României, ca o înmănunchere a acestor elemente
67
fizico-geografice este o componenta de baza şi relativ constanta a ofertei
turistice, care determina sau influenţează direcţiile, mărimea şi structura
activităţii de turism pe ansamblu ţării sau la nivel regional şi local.
Dezvoltarea economica şi sociala a României are implicaţii mari şi asupra
activităţii de turism atât prin crearea unei infrastructuri generale (cai de
comunicaţie şi mijloace de transport) dotarea cu utilaje şi construirea bazei
tehnico-materiale specifice turismului, diversificarea bunurilor de consum şi a
produselor agroalimentare etc., cât şi prin realizarea unor obiective economice
aparţinând altor ramuri, dar care interesează şi turismul (baraje şi lacuri de
acumulare, hidrocentrale, obiective industriale, lucrări de arta inginereasca,
palate de cultura etc.) unele dintre ele devenind obiective de mare atracţie
turistica.
Progresul tehnico-economic, dezvoltarea ştiinţei, culturii şi învăţământului
în România permit extinderea şi diversificarea relaţiilor externe pe plan economic
(mai ales în condiţiile economiei de piaţa) tehnico-ştiinţific, cultural etc. marin de
interesul cetăţenilor străini de a ne vizita ţara ca parteneri de afaceri, pentru studii,
ca turişti .
Prin politica să consecventa de colaborare şi cooperare de buna cunoaştere
şi înţelegere, România si-a căpătat un binemeritat prestigiu pe plan european şi
mondial devenind sediul unor instituţii şi organisme ale Organizaţiei Naţiunilor
Unite şi Uniunii Europene, iar municipiul Bucureşti, ca şi alte centre urbane,
locul unor întruniri internaţionale .
Potenţialul turistic al unui teritoriu reprezintă elementul fundamental în
crearea produselor turistice, respectiv a ofertei turistice. Potenţialul natural
presupune o diversitate a componentelor cadrului natural, ca atracţii turistice şi
resurse potenţiale (relieful, potenţialul speologic, reţeaua hidrografica, clima
etc.).
Relieful ţării noastre cu precădere cel Carpatic se înscrie în cel mai variat şi
important potenţial turistic, cu valoare peisagistic dar mai ales pentru activităţi

68
turistice de diverse tipuri, fără deosebire de sezon.
Pe culmile carpatice cele mai înalte de peste 2000 de m o mare atracţie o
reprezintă peisajele alpine cu pajişti bogate şi vegetaţie pitica, leagăn al Mioriei.
Astfel pe platourile munţilor Godeanu, Tarcu, Sureanu-Parâng Bucegi au loc
festivaluri montane unele cu specific folcloric, etnografic. Arealele calcaroase,
puţin răspândite în ţara noastră (2%) se remarca totuşi prin peisaje carstice,
uneori aride, dar de o mare spectaculozitate, cu o paleta larga de forme şi
fenomene carstice de suprafaţa şi de adâncime.
O importanta deosebita o reprezintă pentru turism platourile de doline şi
lacuri carstice temporare, cheile, abrupturile, izbucurile, stâncăriile şi crestele,
precum şi peşterile (10 900 de peşteri), râurile subterane cu cascade etc. Ţara
noastră din punct de vedere speologic este pe locul al treilea în Europa pentru
peşterile sale de dimensiuni mari, adevărate complexe carstice, cu râuri şi
cascade (Topolnita, Cetăţile Ponorului), cu picturi murale (peştera Cuciulat,
Peştera lui Adam) dar nu toate interesează sau pot fi valorificate pentru turism.
De mare frumuseţe sunt peşterile Urşilor (de la Chiscau), Scărişoara,
Izvorul Tausoarelor, Cetăţile Ponorului, Topolnita intrate dealtfel în circuitul
turistic.
In rocile conglomeratice din unele masive montane, agenţii externi au
sculptat un microrelief cu forme bizare şi de mare atractivitate pentru
turişti:turnuri, ciuperci, clăi, sfincşi etc.
Cele mai reprezentative asemenea opere ale naturii sunt în Bucegi (Babele,
Sfinxul) în Ceahlău (stâncile Panaghia Toaca, căciula Dorobanţului, Turnu lui
buda etc.) în Ciucaş (Ciupercile, Tigăile Mari, Turnu lui Goliat ) etc.
Relieful vulcanic în general neexpresiv, se înscrie totuşi şi prin forme
spectaculoase ca Detuna Goala creata în bazaltul Munţilor Metaliferi şi Creasta
Cocosului, cizelata în andezitul din Gutii sau introduce variaţie în peisaj, precum
şi craterele din Munţii Calimani-Gurghiu-Harghita şi conurile vulcanice din
Munţii Tibles-Gutii.

69
Impresionante şi spectaculoase sunt cheile carstice (Bicazului, Turzii,
Nerei, Carasului, Cernei, Oltetului) şi defileele Dunării Jiului, Oltului,
Mureşului, Crişului Repede.
Fără a avea înălţimile Alpilor, Carpaţii româneşti prezintă un întins
domeniu schiabil desfăşurat pe aproape 1200-1400 m altitudine (de la 800- 2200
m) în general lipsit de avalanşe de zăpada şi ferit de viscol.
Fizionomia şi expunerea reliefului, dispunerea altitudinala a acestuia
alături de condiţiile meteorologice sunt factori favorizanţi ai sporturilor de iarna.
Cele mai întinse şi importante domenii schiabile se localizează între 1500-1800
m altitudine ca în munţii Bucegi, Paring, Muntele Mic-Tarcu, Postavaru, Retezat,
Rodna, Vladeasa, Fagaras etc., dar se poate schia până primăvara târziu şi la
1900-2000m în circurile glaciare din Fagaras, Rodna şi Retezat după cum în
staţiunile montane Semenic, Baisoara şi Stâna de Vale situate la numai
1100-1400 m înălţime, dar, în calea maselor de aer oceanic, schiatul se practica
peste patru luni pe an.
Crestele şi piscurile alpine, verticalitatea pereţilor stâncoşi prezenţi la tot
pasul în Carpaţi, au conturat şi un important domeniu pentru practicarea
alpinismului, mai ales în partea de est a Carpaţilor, centrele de alpinism de la
Buşteni, Braşov şi Sibiu fiind recunoscute pe plan naţional şi internaţional. Sunt
peste 1000 de trasee cu diferite grade de dificultate pentru alpinismul de vara şi
de iarna, localizate mai ales în masivele în care predomina formele glaciare sau
abrupturile calcaroase cum sunt :Bucegi (256 de trasee), Piatra Craiului (218),
Retezat (71), Apuseni ( 69), Cheile Bicazului (42), Fagaras (11) Cernei (21).
Prin poziţia lor centrala Carpaţii sunt uşor accesibili din toate colturile ţării
iar configuraţia reliefului, altitudinile nu prea mari (2.544m alt max.)si
fragmentarea datorata mulţimii depresiunilor, a văilor, pasurilor şi trecătorilor
facilitează pătrunderea şi circulaţia în toate direcţiile şi până aproape în interiorul
masivelor montane.
Dealurile şi podişurile se înscriu ca un potenţial turistic al reliefului mai

70
modest, reprezentat prin aspecte peisagistice legate mai ales. De alternanta
dealurilor cu depresiunile şi văile iar întinsele păduri de foioase, plantaţii de pomi
şi vita de vie, covorul pasiunilor sau fineţelor şi bogata apelor (mai ales minerale)
completează şi îmbogăţesc valoarea turistică a acestora. De un real interes turistic
sunt “Focurile nestinse” de la Andreiasu de Jos (Vrancea) ”Vulcanii noroioşi” de
la Pâclele Mari (Buzău) sau structuri geologice cum sunt “blocurile de calcar “de
la Badila (Buzău), Muntele de Sare de la Slănic (Prahova), Râpa Roşie (Albă)
toate monumente ale naturii.
In Podişul Dobrogei relieful prezintă o mai mica varietate, predominând
cel carstic cu peşteri, abrupturi, chei şi cel rezidual format pe graniţe sau şisturi
verzi cu măguri înecate în grohotişuri şi stâncării care înviorează peisajul stepic
al Dobrogei de nord.
Câmpia, deşi monotona, prin prezenta unor vai cu lunci largi şi însoţite de
zăvoaie de sălcii, plopi sau păduri de foioase, prin configuraţia formelor fluviatile
(meandre, belciuge, sau cursuri părăsite cu oglinzi de apa, maluri abrupte) şi a
crovurilor, uneori cu apa sărată, fondul piscicol şi cinegetic, dispune de un
potenţial turistic redus şi puţin valorificat în prezent.
Reţeaua hidrografica reprezintă unul din factorii determinanţi ai
turismului.
Apele curgătoare, care împânzesc întreaga tara, se înscriu cu un potenţial
ridicat, atât prin peisajul creat, cât mai ales prin posibilităţile pe care le oferă
pentru practicarea pescuitului sportiv şi agrementului nautic pentru baie şi plaja
etc.
Amenajările hidrotehnice realizate pe principalele râuri (Bistriţa, Argeş,
Olt, Sebeş, Cerna, râul mare, râul Sadu etc.) îmbogăţesc zestrea turistică a
acestora, sporindu-le atractivitatea şi utilizarea pentru recreere.
In ultimii ani, pe râurile mari, ca Mureşul, Oltul, Someşul, Bistriţa au intrat
în tradiţie ”expediţiile nautice”, reeditânduse în scopuri recreative tradiţia
plutaşilor sau a cărăuşilor de sare de odinioară. În apele curgătoare, Dunărea se

71
înscrie cu cel mai important potenţial turistic, de la aspecte peisagistice şi până la
cele de amenajare şi dotare, croaziere etc. utilizat insa în mai mica măsura.
Oglinzile de apa naturale sau artificiale deosebit de numeroase din ţara
noastră, constituie un remarcabil potenţial turistic.
Lacurile de munte fie ca sunt glaciare (Bucura, Zănoaga în Retezat, Capra
şi Bilea în Fagaras, Cilcescu şi Roşiile în Paring, Lala şi Buhaiescu în Rodna etc.)
vulcanice, lacul sf. Ana în Muntele Ciomatu din masivul Harghita) sau de baraj
natural (lacul Roşu pe Bicaz şi în Munţii Hasmasu Mare), ultimele doua unicate
în ţara noastră, reprezintă elemente de mare spectaculozitate, constituindu-se,
prin ele insele, ca obiective turistice.
In arealul dealurilor şi podişurilor predomina lacurile cu apa sărata,
utilizate balnear în staţiunile care au apărut în apropiere (Sovata, Ocna Sibiului,
Ocna Dejului, Slanic etc.)
Alte acumulări de apa, unele realizate încă din secolul al XIX-lea
(Dracşani lângă Botoşani) sunt iazurile, importante domenii pentru irigaţii,
alimentare cu apa şi pescuitul sportiv din Câmpia Transilvaniei sau Câmpia
Moldovei.
Lacurile de câmpie, destul de multe şi în parte amenajate de om au valenţe
importante turistice balneare: (Amara, Balta Alba, Lacul Sărat), agrement şi
pescuit sportiv (Snagov, Caldarusani, Mostistea, Cernica etc.). Pentru recreere şi
deosebit de atractive sunt şi lacurile de pe Colentina şi din partea de nord est a
capitalei (Straulesti, Baneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei).
Litoralul românesc deţine o importanta salba de lacuri fie cu apa dulce
(Siutghiol, Tasaul, Neptun, Jupiter) ori cu apa sărata (Techirghiol, Nuntaşi) şi
sulfuroasa (Mangalia) folosite pentru agrement sau terapeutic.
Lacurile din lunca şi Delta Dunării sunt destul de numeroase şi de mare
atractivitate pentru turism prin aspectele peisagistice şi domeniul piscicol
(Bistret, Suhaia, Oltina, Dunăreni, Crapina, complex Razlem-Sinoe, Gorgova,
Lumina-Pui, Roşu etc.).

72
Marea Neagra deţine un loc important în potenţialul hidrografic şi turistic
al ţării (agrement nautic, baie, plaja, talazoterapie, pescuit etc.). Apele minerale şi
termominerale de mare bogaţie şi varietate, reprezintă o componenta de baza a
potenţialului natural.
Clima are o importanta considerabila pentru turism. Ea determina
ambianta necesara desfăşurării turismului, în general, o serie de indici
bioclimatici (de confort termic de stres climatic cutanat şi pulmonar) evidenţiază
faptul ca regiunile cu altitudinii mijlocii (dealurile, munţii sub 1000 m) reprezintă
un climat mai puţin solicitant decât litoralul românesc. Clima influenţează în
funcţie de sezon (sporturi de iarna, plaja pe litoral) şi pe zone staţiuni sau trepte
de relief, întreaga activitate turistică precum şi deplasarea turiştilor spre
destinaţiile solicitate.
Climatoterapia a apărut ca un factor important de cura, mijloc terapeutic cu
ajutorul elementelor climato-geografice.
Unele elemente climatice sunt indispensabile practicării sporturilor de
iarna (strat de zăpada, temperatura aerului). Stratul de zăpada se instalează în
munţi în octombrie sau mai devreme şi la începutul lui decembrie în regiunile
joase.
Menţinerea stratului de zăpada ca şi a calităţilor pentru schiat sunt
favorizate printre altele şi de temperatura aerului şi mai ales, atunci când valorile
maxime nu depăşesc 0ºC în aşa numitele zile de iarna. în Carpaţi numărul anual al
zilelor de iarna creste cu înălţimea ajungând la peste 155 de zile la 2.500 m
altitudine. Efectul lor se cumulează de regula cu temperatura de îngheţ (egale sau
mai mici de 0ºC ) care se produce peste 200 zile într-un an pe culmile Carpaţilor.
Vegetaţia se asociază de regula, altor componente de peisaj,
completându-le (peisaj carstic, montan, de dealuri etc.) dar reprezintă şi un
valoros potenţial în toate regiunile tarii. Avem în vedere pajiştile alpine sau
montane, care dau farmecul munţilor înalţi şi medii mai ales pădurile.
Valoarea turistică a vegetaţiei sporeşte prin aportul ştiinţific dat unor specii

73
declarate monumente ale naturii şi a rezervaţiilor naturale cu caracter ştiinţific
(Făgetele seculare din Semenic, codrii de la Slatioara şi din Giumalau, pădurile
Ciornuleasa etc.).
Un real interes turistic prezintă vegetaţia submediteraneană din Defileul
Dunării, Munţii Banatului, şi Valea Cernei, ca şi pădurile de liliac de care se leagă
sărbătorile folclorice de la Carasova şi Eftimie Murgu (jud Caras Severin)
Ponoare (Mehedinti).Vegetaţia variata cu caracter luxuriant şi specifica din Delta
Dunării reprezintă, de asemenea un element important de atracţie turistica.
Fauna sub aspect turistic prezintă importanta prin valoarea să cinegetica,
estetica şi ştiinţifica. Fondul cinegetic este reprezentativ pe plan internaţional
prin varietate, densitate, dar mai ales prin valoarea trofeelor premiate la diferite
expoziţii internaţionale.
Fauna acvatica este un element de mare atractivitate constituind o
componenta principala de potenţial. Lacurile şi râurile de munte deţin un
important fond salmonicol (păstrăv, lipan) iar lacurile şi apele de dealuri şi ipie
sunt populate cu clean, mreana, ştiuca, biban, şalău, scrumbie etc. până la sturioni
ca morun, nisetru, cega, păstruga. În Marea Neagra reprezentative sunt
scrumbiile albastre, calcanul, hamsiile, guvizii, stavrizii şi sturionide .
In spiritul Legii nr.5/ 200015 se vor delimita 17 zone naturale protejate de
interes naţional care vor fi categorisite în Rezervaţii ale biosferei, Parcuri
Naţionale

REZERVATIA BIOSFEREI DELTA DUNARII


I. Zone cu regim de protecţie integrală (50.600 ha)
1. Rosca-Buhaiova
2. Pădurea Letea
3. Lacul Raducu
4. Lacu Nebunu

15
Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national
74
5. Vatafu-Lungulet
6. Pădurea Caraorman
7. Saraturile Murighiol
8. Arinisul Erenciuc
9. Insula Popina
10. Sacalin-Zatoane
11. Periteasa-Leahova
12. Capul Dolosman
13. Grindul Lupilor
14. Istria-Sinoe
15. Grindul Chituc
16. Lacul Rotundu
17. Lacul Potcoava
18. Lacul Belciug
II. Zone de reconstrucţie ecologica (11.425 ha)
1. Furtuna
2. Holbina-Dunavat
3. Babina-Cernovca
4. Popina

REZERVATII ALE BIOSFEREI


PARCURI NATIONALE SAU NATURALE
1. Delta Dunării 580 000 ha
2. Domogled-Valea Cernei 60 100 ha
3. Retezat 38 047 ha
4. Porţile de Fier 115 655 ha
5. Cheile Nerei-Beusnita 37 100 ha
6. Munţii Apuseni 75 784 ha
7. Munţii Rodna 46 399 ha

75
8. Munţii Bucegi 32 663 ha
9. Cheile Bicazului 6 575 ha
10. Munţii Ceahlău 8 396 ha
11. Munţii Calimani 24 041 ha
12. Piatra Craiului 14 800 ha
13. Munţii Cozia 17 100 ha
14. Grădiştea Muncelului-Cioclovina 10 000 ha
15. Semenic-Cheile Carasului 36 664 ha
16. Munţii Măcinului 11 321 ha
17. Balta Mică a Brăilei 17 529 ha
Alături de rezervaţiile naturale mai sunt ocrotite ca monumente ale naturii
şi o serie de arbori izolaţi sau în mici grupuri, cum este gorunul lui Horea de la
Tebea, animale (capra neagra) formaţiuni şi fenomene geologice (Detunata
goala, Focurile nestinse) peşteri frumos concreţionate (Peştera urşilor de la
Chiscau) chei carstice (Cheile Corcoaia) etc. toate obiective de mare interes
turistic.
Fiecare componentă din cadrul natural deţine după specificul său, un
anumit potenţial turistic. Consider că în teritoriu aceste componente se împletesc
în mod armonios, realizând peisaje geografice de interes turistic, ceea ce face ca
posibilităţile lor să se integreze, completându-se şi conducând la o complexitate
mai mica sau mai mare a potenţialului turistic.
De aici şi varietatea formelor de turism care se pot practica pe un teritoriu
restrâns, ceea ce dă caracteristica de bază a turismului românesc.
în categoriile principale de potenţial turistic natural generatoare de turism
sunt :
− Carpaţii Româneşti
− Factorii naturali de cură balneară
− Litoralul românesc al Mării Negre
− Delta Dunării, elemente de bază ale ofertei turistice primare româneşti care
76
influenţează activitatea de turism, în proporţii reduse.

4.2. Potenţialul turistic antropic

Această formă de potenţial derivă din istoria multimilenară şi bogată a


poporului român, continuitate de locuire în spaţiul carpato-danubiano-pontic, ca
şi din realizările economice şi sociale mai vechi şi mai noi ale ţării noastre.

4.3. Potenţialul cultural-istoric

Apreciez că ţara noastră este deţinătoare a unui tezaur imens de vestigii


arheologice, monumente de artă sau arhitectură, ca şi a unui inestimabil
patrimoniu etnofolcloric, care atestă evoluţia şi perenitatea pe aceste meleaguri,
dezvoltarea culturii şi artei turistice şi o componentă a imaginii turistice a
României pe piaţa internaţională.
Monumente de artă medievală sunt atât în Bucovina cât şi la
Adamclisi-Tropaeum Traiani, atât în Maramureş, ţara daco-geţilor cât şi pe
magistrala Dunăre-Marea Neagră.
In Legea 5/200016 s-au cuprins 688 de valori de patrimoniu cultural de
interes naţional (monumente istorice de valoare naţională excepţională) între care
197 biserici şi ansambluri mănăstireşti, 36 de monumente şi ansambluri de
arhitectură, 11 castele conace, palate, 70 de ansambluri arhitecturale urbane
(clădiri civile) 20 de centre istorice etc.
Amintim astfel vestigiile arheologice preistorice, care atestă prezenţa
17
omului încă din paleoliticul inferior şi mijlociu (cultura musteriana
100.000-40.000 ani î.Hr) mărturii aflate în diferite muzee din Craiova, Slatina,
Bucureşti, Deva; etc. înscriu zona carpato-danubiană în marea arie geografică a

16
Legea nr. 5 din 6 martie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national
17
Prima locuire musteriană din România se află în zona Tismanei

77
antropogenezei.
Vestigiile antichităţii sunt numeroase şi de mare valoare pentru istoria
culturii civilizaţiei poporului nostru, ruinele cetăţilor greceşti înfiinţate de
coloniştii greci (sec VII-VI I Hr; pe coasta Marii Negre Histros-Istria,
Tomis-Constanţa, Callatis-Mangalia) prin care populaţia autohtonă geto-dacică a
venit în contact cu marile civilizaţii ale antichităţii : elenistică, persană, romană.
Un mare interes turistic îl reprezintă cetăţile feudale (oraşe întărite cu
cetăţi) ridicate de breslele târgoveţilor în fata atacurilor turceşti, de unde şi
denumirea de turnuri de paza sau bastioane în grija cărora se aflau Turnul
Croitorilor, cizmarilor în Transilvania, Banat şi Crişana sec XIII-XIV dar fiind
mereu distruse de fiecare data au fost refăcute în stilul epocii respective: baroc
italian (sec XVI), Vauban18 (XVIII); etc.
In aceasta perioada putem vorbi despre cetăţi feudale TG Mureş, Braşov
(sec XV-XVI), Bran (sec XIV), Cluj Napoca (sec XV) dar şi despre cetăţi de
scaun Suceava (sec XIV-XV), Neamţ sec (XIV-XV etc.).
Monumentele istorice şi de arta medievală destul de numeroase şi de mare
valoare culturală se înscriu între cele mai importante atracţii turistice religioase
din ţara noastră: în Bucovina-Voronet, Humor, Suceava şi Modovita. Aceste
monumente sunt cuprinse şi în nomenclatorul UNESCO ca tezaur universal de
valoare excepţionala, fiind distinse cu premii internaţionale “Pomme d’Or (Mărul
de Aur) al Federaţiei Internaţionale a Ziariştilor şi Scriitorilor de Turism şi care se
afla depus la Moldoviţa.
Monumentele de arta şi arhitectura medievala (religioasa şi laica) realizate
în cele mai diverse stiluri arhitectonice sunt răspândite pe întreg cuprinsul tarii,
reprezentând un valoros potenţial cultural.
Edificiile laice reprezentative ale stilului Renaşterii (italiene sau
transilvănene) sunt presărate pe tor cuprinsul tarii, având o mare valoare artistică,
precum castelele de la Criş (sec.XVI-XVII), Brâncoveneşti (sec.XVI), Casele
18
Stilul Vauban provine de la numele celebrului inginer militar francez Sebastien Le Prestre marechal

78
Suller (sec.XVI) din Miercurea Ciuc, Argintarului din Bistriţa şi Negustorilor din
Braşov. Tot în aceasta perioada apar clădirile în stil baroc sec XVIII – european
sau local, Palatul episcopal din Oradea, Palatul Brukenthal din Sibiu, casa Savoia
din Timişoara etc. Interesante sunt şi ansamblurile arhitectonice ca Palatul
Culturii din Iaşi (sec XIX-XX), clădirea Muzeului judeţean din Satu Mare (sec
XVIII), Palatul Sutu (sec XIX) casa Matei Corvin (sec XV), castelul
Corvinestilor (sec.XIV).
In stilurile empire către sfârşitul sec.XVIII şi secession sec.XIX-XX s-au
construit o serie de ansambluri arhitectonice importante sub aspect artistic ca
Palatul Culturii din Târgu Mureş, Hotel Dacia din Satu Mare şi clădirile
bibliotecii din Cluj Napoca.
Muzeele şi casele memoriale sunt şi ele componente culturale valoroase
pentru turism reprezentând o mare varietate după conţinut şi importanta fondului
de exponate. Monumentele de arta plastica numeroase ca realizări ale genului
evoca memoria înaintaşilor noştri, a luptătorilor pentru libertatea patriei şi a
poporului sau a marilor evenimente sociale şi politice.
Instituţiile de cultura şi de arta, cele mai reprezentative sunt răspândite în
principalele centre turistice din tara. Importanta lor este data atât de valoarea
arhitectonica şi artistica cât şi de preocupările culturale pe care le au acestea sau
de specificul activităţii ştiinţifice şi instructiv educative.
Elementele etnografice şi de folclor sunt nenumărate, în diverse domenii
ale artei populare (muzical, coregrafic etc.). Ele se caracterizează prin
originalitate, continuitate, ingeniozitate şi inventivitate reflectate în creaţii,
datini, obiceiuri, în cântecul şi dansul popular. Bogăţia şi diversitatea arhitecturii
populare româneşti, măiestria, talentul şi arta prelucrării artistice a lemnului pot fi
văzute şi cunoscute îndeaproape, îndeosebi în muzeele etnografice în aer liber (în
număr de şapte) sau în secţiile în aer liber ale unor complexe muzeal judeţene. în
prelucrarea artistica a lemnului se disting şi în zilele noastre, îndeosebi cioplitorii

de Vauban
79
de porţi care lucrează cu măiestrie piese monumentale de o deosebita valoare
artistica.
In câmpul vast al textilelor şi portului popular lucrează şi azi un număr
Considerabil de ţesătoare, cusătoare, îndeletnicirea păstrându-şi caracterul de
masa mai ales în Maramures, Vâlcea, Marginea Sibiului, Pădureni Hunedoarei
arta ce poate fi comparata cu broderiile nordului european ca la Brugein Belgia.
Broderia pe pieptare şi cojoace este mult mai răspândita în centre din zona
Radauti, Tg.Neamt, Vrancea, Marginea Sibiului, Bihor, Almaj etc.
Aşezările rurale de interes turistic (sate turistice ) apărute şi dezvoltate pe
cele mai variate forme de relief, încă din vremea traco-dacilor, au păstrat şi mai
păstrează în buna măsura datinile, obiceiurile străvechi, un bogat şi variat folclor,
originale elemente de etnografie, factori naturali de cura sau beneficiază de un
pitoresc cadru natural, satisfăcând astfel multiple motivaţii turistice.

CONCLUZII
Experienţa arată că multe obiective economice constituie şi atracţii
turistice, unele dintre acestea atrag numeroşi turişti. Intr-o asemenea categorie de
obiective intra o serie de mari lucrări inginereşti arhitectonice care modifică
cadrul natural cum sunt: barajele de acumulare de pe lângă hidrocentrale,
canalele de navigaţie podurile şi alte obiective economice.
în ţara noastră s-au impus atenţiei turiştilor barajele şi lacurile Vidraru,
Bicaz, Valiug, Secu, Valea Oltului, Porţile de Fier, Canalul Dunare-Marea
Neagra şi podurile aferente, podurile de peste Dunăre, la Cernavoda Feteşti (cel
mai vechi construit de Anghel Saligny în 1890-1895 ) şi recent benzile de beton
ale autostrăzii Bucureşti-Constanţa, Transfagaraşanul, Canalul Dunăre Marea
Neagră.
Desigur sunt şi alte obiective economice şi sociale (fabrici de sticlă, centre
de artizanat) sau furnale vechi (Reşiţa, Calan, Ghelari) forje (Vlahita), galerii de
salină (Praid, Tg. Ocna) mine vechi (Roşia Montana – galeriile române, Baia de

80
Criş), gări vechi (Tg Frumos, Filaret) complexe comerciale, sisteme de irigaţii,
unităţi agricole (podgoriile Murfatlar, Ostrov, Panciu, Odobesti, Cotnari)
hergheliile de la Mangalia, Rădăuţi, Izvin S.A. care pot fi integrate într-o forma
de turism specializat (profesional pentru echitaţie, degustări de vin, turism rural
etc.).
Dacă unele pieţe pot fi uşor definite (de exemplu, piaţa mărfurilor, a forţei
de muncă), natura eterogenă a serviciilor hoteliere creează numeroase probleme
pentru definirea cu rigurozitate a pieţei serviciilor în industria hotelieră. O
activitate de prestaţii hoteliere nu se aseamănă în multe privinţe cu o alta aparent
similară şi nu serveşte întotdeauna aceeaşi piaţă.
Unele tipuri de unităţi hoteliere oferă un produs “complet”, format din
servicii de cazare şi alimentaţie, pe câtă vreme alte tipuri de unităţi hoteliere nu
oferă decât servicii de cazare asociate cu un set mai bogat sau mai limitat de
servicii complementare.
Trebuie remarcat şi un alt aspect caracteristic serviciilor de alimentaţie
oferite de un hotel: pasagerii cazaţi în unitatea respectivă se pot adresa pentru
servicii de alimentaţie şi altor unităţi hoteliere sau unor restaurante independente
din arealul vizat, după cum oaspeţii cazaţi în alte structuri de primire pot solicita
servicii de alimentaţie în hotelul în cauză. La toate acestea se adaugă şi cererile
pentru serviciile de alimentaţie manifestate de alte categorii de consumatori care
nu necesită servicii de cazare.
În practica industriei hoteliere sau conturat cinci categorii de prestaţii:
− servicii “complete” de cazare şi alimentaţie
− servicii de cazare plus demipensiune
− servicii de cazare plus mic dejun inclus
− servicii de cazare fără servicii de alimentaţie
− servicii de alimentaţie fără servicii de cazare
În interiorul fiecărei categorii apar şi multiple subdiviziuni cu caracteristici
pronunţat particularizate de manifestare a cererii, depinzând de preferinţele
81
privind nivelul de confort căutat sau acceptat de client, de diversitatea ofertei de
servicii ori de tarifele percepute de prestatori. Pentru supravieţuire şi dezvoltare
firmele hoteliere se angajează în tot mai multe activităţi de prestaţii, diferenţiate
de la o unitate hotelieră la alta.
Consider că cererea pentru serviciile hoteliere se manifestă în locuri
diferite, consumul serviciilor este condiţionat de aceste locuri particularizate şi,
ca atare, ofertele prestatorilor trebuie şi ele localizate pentru a putea întâmpina
aceste cereri.

82