P. 1
Potentialul turistic romanesc

Potentialul turistic romanesc

5.0

|Views: 10,305|Likes:
Published by katy ktty

More info:

Published by: katy ktty on Nov 14, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/11/2013

pdf

text

original

Capitolul 4

POTENŢIALUL TURISTIC AL ROMÂNIEI
4.1. Categorii de potenţial turistic

Consider că România dispune de un potenţial turistic de o mare complexitate şi valoare turistica, recunoscute pe plan mondial. Poziţia geografică îi conferă României trei componente naturale definitorii în structura peisagistica şi a teritoriului, care conturează parţial şi potenţialul turistic al ţării: Munţii Carpaţi, fluviul Dunărea şi Marea Neagră cu fâşia de litoral. Funcţia de tranzit turistic este data de aşezarea sa, România asigurând legătura dintre tarile Europei Centrale, Nordice şi Estice cu cele din sudul continentului şi din Orientul Apropiat şi mijlociu. Reţeaua de drumuri europene cu cele 7 artere rutiere şi doua coridoare europene (IV şi IX) magistralele feroviare şi fluviul Dunărea (coridorul VII), prin legăturile ce se stabilesc între tarile continentului evidenţiază poziţia geopolitica a României în bazinul Marii Negre. Cu toata diversitatea reliefului şi a structurii geologice teritoriul României este unitar constituit, printr-o îmbinare armonioasa, proporţionala şi simetrica a marilor trepte de relief, care circumscriu ca un vast amfiteatru în jurul Podişului Transilvaniei (munţi, dealuri subcarpatice şi podişuri, câmpii, litoral marin şi delta fluviala). Acestor mari unităţi de relief le corespund diverse tipuri de roci, nuanţe de clima şi specii floristice şi faunistice, râuri şi oglinzi de ape, care dau o mare varietate peisagistica şi reprezintă totodată, importante resurse, care stimulează şi polarizează diferite activităţi turistice. Cadrul natural al României, ca o înmănunchere a acestor elemente
67

fizico-geografice este o componenta de baza şi relativ constanta a ofertei turistice, care determina sau influenţează direcţiile, mărimea şi structura activităţii de turism pe ansamblu ţării sau la nivel regional şi local. Dezvoltarea economica şi sociala a României are implicaţii mari şi asupra activităţii de turism atât prin crearea unei infrastructuri generale (cai de comunicaţie şi mijloace de transport) dotarea cu utilaje şi construirea bazei tehnico-materiale specifice turismului, diversificarea bunurilor de consum şi a produselor agroalimentare etc., cât şi prin realizarea unor obiective economice aparţinând altor ramuri, dar care interesează şi turismul (baraje şi lacuri de acumulare, hidrocentrale, obiective industriale, lucrări de arta inginereasca, palate de cultura etc.) unele dintre ele devenind obiective de mare atracţie turistica. Progresul tehnico-economic, dezvoltarea ştiinţei, culturii şi învăţământului în România permit extinderea şi diversificarea relaţiilor externe pe plan economic (mai ales în condiţiile economiei de piaţa) tehnico-ştiinţific, cultural etc. marin de interesul cetăţenilor străini de a ne vizita ţara ca parteneri de afaceri, pentru studii, ca turişti . Prin politica să consecventa de colaborare şi cooperare de buna cunoaştere şi înţelegere, România si-a căpătat un binemeritat prestigiu pe plan european şi mondial devenind sediul unor instituţii şi organisme ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Uniunii Europene, iar municipiul Bucureşti, ca şi alte centre urbane, locul unor întruniri internaţionale . Potenţialul turistic al unui teritoriu reprezintă elementul fundamental în crearea produselor turistice, respectiv a ofertei turistice. Potenţialul natural presupune o diversitate a componentelor cadrului natural, ca atracţii turistice şi resurse potenţiale (relieful, potenţialul speologic, reţeaua hidrografica, clima etc.). Relieful ţării noastre cu precădere cel Carpatic se înscrie în cel mai variat şi important potenţial turistic, cu valoare peisagistic dar mai ales pentru activităţi
68

turistice de diverse tipuri, fără deosebire de sezon. Pe culmile carpatice cele mai înalte de peste 2000 de m o mare atracţie o reprezintă peisajele alpine cu pajişti bogate şi vegetaţie pitica, leagăn al Mioriei. Astfel pe platourile munţilor Godeanu, Tarcu, Sureanu-Parâng Bucegi au loc festivaluri montane unele cu specific folcloric, etnografic. Arealele calcaroase, puţin răspândite în ţara noastră (2%) se remarca totuşi prin peisaje carstice, uneori aride, dar de o mare spectaculozitate, cu o paleta larga de forme şi fenomene carstice de suprafaţa şi de adâncime. O importanta deosebita o reprezintă pentru turism platourile de doline şi lacuri carstice temporare, cheile, abrupturile, izbucurile, stâncăriile şi crestele, precum şi peşterile (10 900 de peşteri), râurile subterane cu cascade etc. Ţara noastră din punct de vedere speologic este pe locul al treilea în Europa pentru peşterile sale de dimensiuni mari, adevărate complexe carstice, cu râuri şi cascade (Topolnita, Cetăţile Ponorului), cu picturi murale (peştera Cuciulat, Peştera lui Adam) dar nu toate interesează sau pot fi valorificate pentru turism. De mare frumuseţe sunt peşterile Urşilor (de la Chiscau), Scărişoara, Izvorul Tausoarelor, Cetăţile Ponorului, Topolnita intrate dealtfel în circuitul turistic. In rocile conglomeratice din unele masive montane, agenţii externi au sculptat un microrelief cu forme bizare şi de mare atractivitate pentru turişti:turnuri, ciuperci, clăi, sfincşi etc. Cele mai reprezentative asemenea opere ale naturii sunt în Bucegi (Babele, Sfinxul) în Ceahlău (stâncile Panaghia Toaca, căciula Dorobanţului, Turnu lui buda etc.) în Ciucaş (Ciupercile, Tigăile Mari, Turnu lui Goliat ) etc. Relieful vulcanic în general neexpresiv, se înscrie totuşi şi prin forme spectaculoase ca Detuna Goala creata în bazaltul Munţilor Metaliferi şi Creasta Cocosului, cizelata în andezitul din Gutii sau introduce variaţie în peisaj, precum şi craterele din Munţii Calimani-Gurghiu-Harghita şi conurile vulcanice din Munţii Tibles-Gutii.
69

Impresionante şi spectaculoase sunt cheile carstice (Bicazului, Turzii, Nerei, Carasului, Cernei, Oltetului) şi defileele Dunării Jiului, Oltului, Mureşului, Crişului Repede. Fără a avea înălţimile Alpilor, Carpaţii româneşti prezintă un întins domeniu schiabil desfăşurat pe aproape 1200-1400 m altitudine (de la 800- 2200 m) în general lipsit de avalanşe de zăpada şi ferit de viscol. Fizionomia şi expunerea reliefului, dispunerea altitudinala a acestuia alături de condiţiile meteorologice sunt factori favorizanţi ai sporturilor de iarna. Cele mai întinse şi importante domenii schiabile se localizează între 1500-1800 m altitudine ca în munţii Bucegi, Paring, Muntele Mic-Tarcu, Postavaru, Retezat, Rodna, Vladeasa, Fagaras etc., dar se poate schia până primăvara târziu şi la 1900-2000m în circurile glaciare din Fagaras, Rodna şi Retezat după cum în staţiunile montane Semenic, Baisoara şi Stâna de Vale situate la numai 1100-1400 m înălţime, dar, în calea maselor de aer oceanic, schiatul se practica peste patru luni pe an. Crestele şi piscurile alpine, verticalitatea pereţilor stâncoşi prezenţi la tot pasul în Carpaţi, au conturat şi un important domeniu pentru practicarea alpinismului, mai ales în partea de est a Carpaţilor, centrele de alpinism de la Buşteni, Braşov şi Sibiu fiind recunoscute pe plan naţional şi internaţional. Sunt peste 1000 de trasee cu diferite grade de dificultate pentru alpinismul de vara şi de iarna, localizate mai ales în masivele în care predomina formele glaciare sau abrupturile calcaroase cum sunt :Bucegi (256 de trasee), Piatra Craiului (218), Retezat (71), Apuseni ( 69), Cheile Bicazului (42), Fagaras (11) Cernei (21). Prin poziţia lor centrala Carpaţii sunt uşor accesibili din toate colturile ţării iar configuraţia reliefului, altitudinile nu prea mari (2.544m alt max.)si fragmentarea datorata mulţimii depresiunilor, a văilor, pasurilor şi trecătorilor facilitează pătrunderea şi circulaţia în toate direcţiile şi până aproape în interiorul masivelor montane. Dealurile şi podişurile se înscriu ca un potenţial turistic al reliefului mai
70

modest, reprezentat prin aspecte peisagistice legate mai ales. De alternanta dealurilor cu depresiunile şi văile iar întinsele păduri de foioase, plantaţii de pomi şi vita de vie, covorul pasiunilor sau fineţelor şi bogata apelor (mai ales minerale) completează şi îmbogăţesc valoarea turistică a acestora. De un real interes turistic sunt “Focurile nestinse” de la Andreiasu de Jos (Vrancea) ”Vulcanii noroioşi” de la Pâclele Mari (Buzău) sau structuri geologice cum sunt “blocurile de calcar “de la Badila (Buzău), Muntele de Sare de la Slănic (Prahova), Râpa Roşie (Albă) toate monumente ale naturii. In Podişul Dobrogei relieful prezintă o mai mica varietate, predominând cel carstic cu peşteri, abrupturi, chei şi cel rezidual format pe graniţe sau şisturi verzi cu măguri înecate în grohotişuri şi stâncării care înviorează peisajul stepic al Dobrogei de nord. Câmpia, deşi monotona, prin prezenta unor vai cu lunci largi şi însoţite de zăvoaie de sălcii, plopi sau păduri de foioase, prin configuraţia formelor fluviatile (meandre, belciuge, sau cursuri părăsite cu oglinzi de apa, maluri abrupte) şi a crovurilor, uneori cu apa sărată, fondul piscicol şi cinegetic, dispune de un potenţial turistic redus şi puţin valorificat în prezent. Reţeaua hidrografica reprezintă unul din factorii determinanţi ai turismului. Apele curgătoare, care împânzesc întreaga tara, se înscriu cu un potenţial ridicat, atât prin peisajul creat, cât mai ales prin posibilităţile pe care le oferă pentru practicarea pescuitului sportiv şi agrementului nautic pentru baie şi plaja etc. Amenajările hidrotehnice realizate pe principalele râuri (Bistriţa, Argeş, Olt, Sebeş, Cerna, râul mare, râul Sadu etc.) îmbogăţesc zestrea turistică a acestora, sporindu-le atractivitatea şi utilizarea pentru recreere. In ultimii ani, pe râurile mari, ca Mureşul, Oltul, Someşul, Bistriţa au intrat în tradiţie ”expediţiile nautice”, reeditânduse în scopuri recreative tradiţia plutaşilor sau a cărăuşilor de sare de odinioară. În apele curgătoare, Dunărea se
71

înscrie cu cel mai important potenţial turistic, de la aspecte peisagistice şi până la cele de amenajare şi dotare, croaziere etc. utilizat insa în mai mica măsura. Oglinzile de apa naturale sau artificiale deosebit de numeroase din ţara noastră, constituie un remarcabil potenţial turistic. Lacurile de munte fie ca sunt glaciare (Bucura, Zănoaga în Retezat, Capra şi Bilea în Fagaras, Cilcescu şi Roşiile în Paring, Lala şi Buhaiescu în Rodna etc.) vulcanice, lacul sf. Ana în Muntele Ciomatu din masivul Harghita) sau de baraj natural (lacul Roşu pe Bicaz şi în Munţii Hasmasu Mare), ultimele doua unicate în ţara noastră, reprezintă elemente de mare spectaculozitate, constituindu-se, prin ele insele, ca obiective turistice. In arealul dealurilor şi podişurilor predomina lacurile cu apa sărata, utilizate balnear în staţiunile care au apărut în apropiere (Sovata, Ocna Sibiului, Ocna Dejului, Slanic etc.) Alte acumulări de apa, unele realizate încă din secolul al XIX-lea (Dracşani lângă Botoşani) sunt iazurile, importante domenii pentru irigaţii, alimentare cu apa şi pescuitul sportiv din Câmpia Transilvaniei sau Câmpia Moldovei. Lacurile de câmpie, destul de multe şi în parte amenajate de om au valenţe importante turistice balneare: (Amara, Balta Alba, Lacul Sărat), agrement şi pescuit sportiv (Snagov, Caldarusani, Mostistea, Cernica etc.). Pentru recreere şi deosebit de atractive sunt şi lacurile de pe Colentina şi din partea de nord est a capitalei (Straulesti, Baneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei). Litoralul românesc deţine o importanta salba de lacuri fie cu apa dulce (Siutghiol, Tasaul, Neptun, Jupiter) ori cu apa sărata (Techirghiol, Nuntaşi) şi sulfuroasa (Mangalia) folosite pentru agrement sau terapeutic. Lacurile din lunca şi Delta Dunării sunt destul de numeroase şi de mare atractivitate pentru turism prin aspectele peisagistice şi domeniul piscicol (Bistret, Suhaia, Oltina, Dunăreni, Crapina, complex Razlem-Sinoe, Gorgova, Lumina-Pui, Roşu etc.).
72

Marea Neagra deţine un loc important în potenţialul hidrografic şi turistic al ţării (agrement nautic, baie, plaja, talazoterapie, pescuit etc.). Apele minerale şi termominerale de mare bogaţie şi varietate, reprezintă o componenta de baza a potenţialului natural. Clima are o importanta considerabila pentru turism. Ea determina ambianta necesara desfăşurării turismului, în general, o serie de indici bioclimatici (de confort termic de stres climatic cutanat şi pulmonar) evidenţiază faptul ca regiunile cu altitudinii mijlocii (dealurile, munţii sub 1000 m) reprezintă un climat mai puţin solicitant decât litoralul românesc. Clima influenţează în funcţie de sezon (sporturi de iarna, plaja pe litoral) şi pe zone staţiuni sau trepte de relief, întreaga activitate turistică precum şi deplasarea turiştilor spre destinaţiile solicitate. Climatoterapia a apărut ca un factor important de cura, mijloc terapeutic cu ajutorul elementelor climato-geografice. Unele elemente climatice sunt indispensabile practicării sporturilor de iarna (strat de zăpada, temperatura aerului). Stratul de zăpada se instalează în munţi în octombrie sau mai devreme şi la începutul lui decembrie în regiunile joase. Menţinerea stratului de zăpada ca şi a calităţilor pentru schiat sunt favorizate printre altele şi de temperatura aerului şi mai ales, atunci când valorile maxime nu depăşesc 0ºC în aşa numitele zile de iarna. în Carpaţi numărul anual al zilelor de iarna creste cu înălţimea ajungând la peste 155 de zile la 2.500 m altitudine. Efectul lor se cumulează de regula cu temperatura de îngheţ (egale sau mai mici de 0ºC ) care se produce peste 200 zile într-un an pe culmile Carpaţilor. Vegetaţia se asociază de regula, altor componente de peisaj, completându-le (peisaj carstic, montan, de dealuri etc.) dar reprezintă şi un valoros potenţial în toate regiunile tarii. Avem în vedere pajiştile alpine sau montane, care dau farmecul munţilor înalţi şi medii mai ales pădurile. Valoarea turistică a vegetaţiei sporeşte prin aportul ştiinţific dat unor specii
73

declarate monumente ale naturii şi a rezervaţiilor naturale cu caracter ştiinţific (Făgetele seculare din Semenic, codrii de la Slatioara şi din Giumalau, pădurile Ciornuleasa etc.). Un real interes turistic prezintă vegetaţia submediteraneană din Defileul Dunării, Munţii Banatului, şi Valea Cernei, ca şi pădurile de liliac de care se leagă sărbătorile folclorice de la Carasova şi Eftimie Murgu (jud Caras Severin) Ponoare (Mehedinti).Vegetaţia variata cu caracter luxuriant şi specifica din Delta Dunării reprezintă, de asemenea un element important de atracţie turistica. Fauna sub aspect turistic prezintă importanta prin valoarea să cinegetica, estetica şi ştiinţifica. Fondul cinegetic este reprezentativ pe plan internaţional prin varietate, densitate, dar mai ales prin valoarea trofeelor premiate la diferite expoziţii internaţionale. Fauna acvatica este un element de mare atractivitate constituind o componenta principala de potenţial. Lacurile şi râurile de munte deţin un important fond salmonicol (păstrăv, lipan) iar lacurile şi apele de dealuri şi ipie sunt populate cu clean, mreana, ştiuca, biban, şalău, scrumbie etc. până la sturioni ca morun, nisetru, cega, păstruga. În Marea Neagra reprezentative sunt scrumbiile albastre, calcanul, hamsiile, guvizii, stavrizii şi sturionide . In spiritul Legii nr.5/ 200015 se vor delimita 17 zone naturale protejate de interes naţional care vor fi categorisite în Rezervaţii ale biosferei, Parcuri Naţionale REZERVATIA BIOSFEREI DELTA DUNARII I. Zone cu regim de protecţie integrală (50.600 ha) 1. 2. 3. 4.
15

Rosca-Buhaiova Pădurea Letea Lacul Raducu Lacu Nebunu

Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national 74

5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 1. 2. 3. 4.

Vatafu-Lungulet Pădurea Caraorman Saraturile Murighiol Arinisul Erenciuc Insula Popina Sacalin-Zatoane Periteasa-Leahova Capul Dolosman Grindul Lupilor Istria-Sinoe Grindul Chituc Lacul Rotundu Lacul Potcoava Lacul Belciug Furtuna Holbina-Dunavat Babina-Cernovca Popina

II. Zone de reconstrucţie ecologica (11.425 ha)

REZERVATII ALE BIOSFEREI PARCURI NATIONALE SAU NATURALE 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Delta Dunării Domogled-Valea Cernei Retezat Porţile de Fier Cheile Nerei-Beusnita Munţii Apuseni Munţii Rodna
75

580 000 ha 60 100 ha 38 047 ha 115 655 ha 37 100 ha 75 784 ha 46 399 ha

8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17.

Munţii Bucegi Cheile Bicazului Munţii Ceahlău Munţii Calimani Piatra Craiului Munţii Cozia Grădiştea Muncelului-Cioclovina Semenic-Cheile Carasului Munţii Măcinului Balta Mică a Brăilei

32 663 ha 6 575 ha 8 396 ha 24 041 ha 14 800 ha 17 100 ha 10 000 ha 36 664 ha 11 321 ha 17 529 ha

Alături de rezervaţiile naturale mai sunt ocrotite ca monumente ale naturii şi o serie de arbori izolaţi sau în mici grupuri, cum este gorunul lui Horea de la Tebea, animale (capra neagra) formaţiuni şi fenomene geologice (Detunata goala, Focurile nestinse) peşteri frumos concreţionate (Peştera urşilor de la Chiscau) chei carstice (Cheile Corcoaia) etc. toate obiective de mare interes turistic. Fiecare componentă din cadrul natural deţine după specificul său, un anumit potenţial turistic. Consider că în teritoriu aceste componente se împletesc în mod armonios, realizând peisaje geografice de interes turistic, ceea ce face ca posibilităţile lor să se integreze, completându-se şi conducând la o complexitate mai mica sau mai mare a potenţialului turistic. De aici şi varietatea formelor de turism care se pot practica pe un teritoriu restrâns, ceea ce dă caracteristica de bază a turismului românesc. în categoriile principale de potenţial turistic natural generatoare de turism sunt : − − − − Carpaţii Româneşti Factorii naturali de cură balneară Litoralul românesc al Mării Negre Delta Dunării, elemente de bază ale ofertei turistice primare româneşti care
76

influenţează activitatea de turism, în proporţii reduse. 4.2. Potenţialul turistic antropic

Această formă de potenţial derivă din istoria multimilenară şi bogată a poporului român, continuitate de locuire în spaţiul carpato-danubiano-pontic, ca şi din realizările economice şi sociale mai vechi şi mai noi ale ţării noastre. 4.3. Potenţialul cultural-istoric

Apreciez că ţara noastră este deţinătoare a unui tezaur imens de vestigii arheologice, monumente de artă sau arhitectură, ca şi a unui inestimabil patrimoniu etnofolcloric, care atestă evoluţia şi perenitatea pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii şi artei turistice şi o componentă a imaginii turistice a României pe piaţa internaţională. Monumente de artă medievală sunt atât în Bucovina cât şi la Adamclisi-Tropaeum Traiani, atât în Maramureş, ţara daco-geţilor cât şi pe magistrala Dunăre-Marea Neagră. In Legea 5/200016 s-au cuprins 688 de valori de patrimoniu cultural de interes naţional (monumente istorice de valoare naţională excepţională) între care 197 biserici şi ansambluri mănăstireşti, 36 de monumente şi ansambluri de arhitectură, 11 castele conace, palate, 70 de ansambluri arhitecturale urbane (clădiri civile) 20 de centre istorice etc. Amintim astfel vestigiile arheologice preistorice, care atestă prezenţa omului încă din paleoliticul inferior şi mijlociu (cultura musteriana
17

100.000-40.000 ani î.Hr) mărturii aflate în diferite muzee din Craiova, Slatina, Bucureşti, Deva; etc. înscriu zona carpato-danubiană în marea arie geografică a
16 17

Legea nr. 5 din 6 martie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national Prima locuire musteriană din România se află în zona Tismanei 77

antropogenezei. Vestigiile antichităţii sunt numeroase şi de mare valoare pentru istoria culturii civilizaţiei poporului nostru, ruinele cetăţilor greceşti înfiinţate de coloniştii greci (sec VII-VI I Hr; pe coasta Marii Negre Histros-Istria, Tomis-Constanţa, Callatis-Mangalia) prin care populaţia autohtonă geto-dacică a venit în contact cu marile civilizaţii ale antichităţii : elenistică, persană, romană. Un mare interes turistic îl reprezintă cetăţile feudale (oraşe întărite cu cetăţi) ridicate de breslele târgoveţilor în fata atacurilor turceşti, de unde şi denumirea de turnuri de paza sau bastioane în grija cărora se aflau Turnul Croitorilor, cizmarilor în Transilvania, Banat şi Crişana sec XIII-XIV dar fiind mereu distruse de fiecare data au fost refăcute în stilul epocii respective: baroc italian (sec XVI), Vauban18 (XVIII); etc. In aceasta perioada putem vorbi despre cetăţi feudale TG Mureş, Braşov (sec XV-XVI), Bran (sec XIV), Cluj Napoca (sec XV) dar şi despre cetăţi de scaun Suceava (sec XIV-XV), Neamţ sec (XIV-XV etc.). Monumentele istorice şi de arta medievală destul de numeroase şi de mare valoare culturală se înscriu între cele mai importante atracţii turistice religioase din ţara noastră: în Bucovina-Voronet, Humor, Suceava şi Modovita. Aceste monumente sunt cuprinse şi în nomenclatorul UNESCO ca tezaur universal de valoare excepţionala, fiind distinse cu premii internaţionale “Pomme d’Or (Mărul de Aur) al Federaţiei Internaţionale a Ziariştilor şi Scriitorilor de Turism şi care se afla depus la Moldoviţa. Monumentele de arta şi arhitectura medievala (religioasa şi laica) realizate în cele mai diverse stiluri arhitectonice sunt răspândite pe întreg cuprinsul tarii, reprezentând un valoros potenţial cultural. Edificiile laice reprezentative ale stilului Renaşterii (italiene sau transilvănene) sunt presărate pe tor cuprinsul tarii, având o mare valoare artistică, precum castelele de la Criş (sec.XVI-XVII), Brâncoveneşti (sec.XVI), Casele
18

Stilul Vauban provine de la numele celebrului inginer militar francez Sebastien Le Prestre marechal 78

Suller (sec.XVI) din Miercurea Ciuc, Argintarului din Bistriţa şi Negustorilor din Braşov. Tot în aceasta perioada apar clădirile în stil baroc sec XVIII – european sau local, Palatul episcopal din Oradea, Palatul Brukenthal din Sibiu, casa Savoia din Timişoara etc. Interesante sunt şi ansamblurile arhitectonice ca Palatul Culturii din Iaşi (sec XIX-XX), clădirea Muzeului judeţean din Satu Mare (sec XVIII), Palatul Sutu (sec XIX) casa Matei Corvin (sec XV), castelul Corvinestilor (sec.XIV). In stilurile empire către sfârşitul sec.XVIII şi secession sec.XIX-XX s-au construit o serie de ansambluri arhitectonice importante sub aspect artistic ca Palatul Culturii din Târgu Mureş, Hotel Dacia din Satu Mare şi clădirile bibliotecii din Cluj Napoca. Muzeele şi casele memoriale sunt şi ele componente culturale valoroase pentru turism reprezentând o mare varietate după conţinut şi importanta fondului de exponate. Monumentele de arta plastica numeroase ca realizări ale genului evoca memoria înaintaşilor noştri, a luptătorilor pentru libertatea patriei şi a poporului sau a marilor evenimente sociale şi politice. Instituţiile de cultura şi de arta, cele mai reprezentative sunt răspândite în principalele centre turistice din tara. Importanta lor este data atât de valoarea arhitectonica şi artistica cât şi de preocupările culturale pe care le au acestea sau de specificul activităţii ştiinţifice şi instructiv educative. Elementele etnografice şi de folclor sunt nenumărate, în diverse domenii ale artei populare (muzical, coregrafic etc.). Ele se caracterizează prin originalitate, continuitate, ingeniozitate şi inventivitate reflectate în creaţii, datini, obiceiuri, în cântecul şi dansul popular. Bogăţia şi diversitatea arhitecturii populare româneşti, măiestria, talentul şi arta prelucrării artistice a lemnului pot fi văzute şi cunoscute îndeaproape, îndeosebi în muzeele etnografice în aer liber (în număr de şapte) sau în secţiile în aer liber ale unor complexe muzeal judeţene. în prelucrarea artistica a lemnului se disting şi în zilele noastre, îndeosebi cioplitorii
de Vauban 79

de porţi care lucrează cu măiestrie piese monumentale de o deosebita valoare artistica. In câmpul vast al textilelor şi portului popular lucrează şi azi un număr Considerabil de ţesătoare, cusătoare, îndeletnicirea păstrându-şi caracterul de masa mai ales în Maramures, Vâlcea, Marginea Sibiului, Pădureni Hunedoarei arta ce poate fi comparata cu broderiile nordului european ca la Brugein Belgia. Broderia pe pieptare şi cojoace este mult mai răspândita în centre din zona Radauti, Tg.Neamt, Vrancea, Marginea Sibiului, Bihor, Almaj etc. Aşezările rurale de interes turistic (sate turistice ) apărute şi dezvoltate pe cele mai variate forme de relief, încă din vremea traco-dacilor, au păstrat şi mai păstrează în buna măsura datinile, obiceiurile străvechi, un bogat şi variat folclor, originale elemente de etnografie, factori naturali de cura sau beneficiază de un pitoresc cadru natural, satisfăcând astfel multiple motivaţii turistice. CONCLUZII Experienţa arată că multe obiective economice constituie şi atracţii turistice, unele dintre acestea atrag numeroşi turişti. Intr-o asemenea categorie de obiective intra o serie de mari lucrări inginereşti arhitectonice care modifică cadrul natural cum sunt: barajele de acumulare de pe lângă hidrocentrale, canalele de navigaţie podurile şi alte obiective economice. în ţara noastră s-au impus atenţiei turiştilor barajele şi lacurile Vidraru, Bicaz, Valiug, Secu, Valea Oltului, Porţile de Fier, Canalul Dunare-Marea Neagra şi podurile aferente, podurile de peste Dunăre, la Cernavoda Feteşti (cel mai vechi construit de Anghel Saligny în 1890-1895 ) şi recent benzile de beton ale autostrăzii Bucureşti-Constanţa, Transfagaraşanul, Canalul Dunăre Marea Neagră. Desigur sunt şi alte obiective economice şi sociale (fabrici de sticlă, centre de artizanat) sau furnale vechi (Reşiţa, Calan, Ghelari) forje (Vlahita), galerii de salină (Praid, Tg. Ocna) mine vechi (Roşia Montana – galeriile române, Baia de
80

Criş), gări vechi (Tg Frumos, Filaret) complexe comerciale, sisteme de irigaţii, unităţi agricole (podgoriile Murfatlar, Ostrov, Panciu, Odobesti, Cotnari) hergheliile de la Mangalia, Rădăuţi, Izvin S.A. care pot fi integrate într-o forma de turism specializat (profesional pentru echitaţie, degustări de vin, turism rural etc.). Dacă unele pieţe pot fi uşor definite (de exemplu, piaţa mărfurilor, a forţei de muncă), natura eterogenă a serviciilor hoteliere creează numeroase probleme pentru definirea cu rigurozitate a pieţei serviciilor în industria hotelieră. O activitate de prestaţii hoteliere nu se aseamănă în multe privinţe cu o alta aparent similară şi nu serveşte întotdeauna aceeaşi piaţă. Unele tipuri de unităţi hoteliere oferă un produs “complet”, format din servicii de cazare şi alimentaţie, pe câtă vreme alte tipuri de unităţi hoteliere nu oferă decât servicii de cazare asociate cu un set mai bogat sau mai limitat de servicii complementare. Trebuie remarcat şi un alt aspect caracteristic serviciilor de alimentaţie oferite de un hotel: pasagerii cazaţi în unitatea respectivă se pot adresa pentru servicii de alimentaţie şi altor unităţi hoteliere sau unor restaurante independente din arealul vizat, după cum oaspeţii cazaţi în alte structuri de primire pot solicita servicii de alimentaţie în hotelul în cauză. La toate acestea se adaugă şi cererile pentru serviciile de alimentaţie manifestate de alte categorii de consumatori care nu necesită servicii de cazare. În practica industriei hoteliere sau conturat cinci categorii de prestaţii: − − − − − servicii “complete” de cazare şi alimentaţie servicii de cazare plus demipensiune servicii de cazare plus mic dejun inclus servicii de cazare fără servicii de alimentaţie servicii de alimentaţie fără servicii de cazare În interiorul fiecărei categorii apar şi multiple subdiviziuni cu caracteristici pronunţat particularizate de manifestare a cererii, depinzând de preferinţele
81

privind nivelul de confort căutat sau acceptat de client, de diversitatea ofertei de servicii ori de tarifele percepute de prestatori. Pentru supravieţuire şi dezvoltare firmele hoteliere se angajează în tot mai multe activităţi de prestaţii, diferenţiate de la o unitate hotelieră la alta. Consider că cererea pentru serviciile hoteliere se manifestă în locuri diferite, consumul serviciilor este condiţionat de aceste locuri particularizate şi, ca atare, ofertele prestatorilor trebuie şi ele localizate pentru a putea întâmpina aceste cereri.

82

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->