Sunteți pe pagina 1din 7

Bursa

Program prezentare
1. Un scurt clip legat de activitatea del a bursa
2. Prezentarea unor notiuni introductive (actiune, firme cotate la bursa etc)
3. Simularea tranzactiilor:
a. modificarea valorile de pe slide n timp
b. introducerea unor noi notiuni si concepte (de ce se modifica pretul?, cum se
efectueaz o tranzacie? etc)
4. Comparaie ntre burse (Bursa de la Bucuresti, Bursa de la Londra si Bursa de la Tokyo)
5. Prezentarea unei firme fictive si ce presupune pentru ea sa fie cotat la burs

mprtirea rolurilor
1. Alexandru Arnautu
2. Ionut Balasanu
3. Iulia Harasim
4. Eduard Salceanu
5. Alexandru Zaharia

Informatii prezentare

Termenul bursa este folosit in limbajul curent in mai multe sensuri. De cele mai multe ori, el se
refera la locul unde se vand si se cumpara titluri de valoare, cum sunt actiunile si obligatiunile. In
acest caz, bursa nu este neaparat un spatiu fizic, ci reprezinta de cele mai multe ori o retea
electronica care permite executarea rapida a tranzactiilor, asa cum este si cazul Bursei de Valori
Bucuresti (BVB).
Cuvantul bursa poate avea insa si alte conotatii. De exemplu, atunci cand ziarele sau jurnalele TV
vorbesc ca bursa este in crestere sau scadere, ele se refera la evolutia indicilor bursieri. In cazul BVB,
cei mai relevanti indici sunt: BET, BET-C si BET-FI.

BET este indicele de referinta al bursei autohtone, el masurand evolutia de ansamblu a celor mai
importante 10 actiuni listate. BET-C reflecta evolutia preturilor tuturor actiunilor listate la BVB la
categoria I si II, in timp ce BET-FI este indicele sectorului financiar.
Intr-un sens mai larg, bursa este denumita uneori si piata de capital, ea fiind de fapt componenta de
baza a acesteia. Piata de capital este o parte importanta a sectorului financiar alaturi de banci,
asigurari si pensii private circuit prin care se finanteaza investitiile dintr-o economie.

Cum se face o tranzactie?
Tranzactiile la bursa se deruleaza intr-o maniera transparenta, in sensul ca atat cumparatorii cat si
vanzatorii au acces permanent la informatiile referitoare la pret. Cotatiile de tranzactionare se
stabilesc ca si cursurile valutare de la casele de schimb. Astfel, exista un pret de vanzare (denumit
Ask) si altul de cumparare (Bid). Iar, o tranzactie se incheie in momentul in care doua ordine unul
de cumparare si altul de vanzare - au acelasi pret.
La BVB, cumparatorul va intra in posesia actiunilor cumparate dupa 3 zile lucratoare de la data
tranzactiei. In aceasta perioada, se deruleaza procedurile necesare pentru schimbarea dreptului de
proprietate si transferul banilor de la cumparator la vanzator.
Transferul actiunilor va fi inregistrat la Depozitarul Central, care va furniza societatii emitente
numele actionarilor cu ocazia platii dividendelor sau a Adunarii Generale. Vanzarea si cumpararea de
actiuni se poate realiza de catre investitori numai prin intermediul unei societati de servicii financiare,
care va prelua ordinele clientilor pentru a le executa. Ordinele se pot transmite in scris la sediul
brokerului, prin fax, prin telefon sau prin internet.
Majoritatea tranzactiilor derulate la BVB se desfasoara pe piata Regular, denumita si piata principala.
Specificul acestei piete este ca aici se pot vinde sau cumpara numai volume standard de actiuni. De
regula, ordinele de tranzactionare trebuie sa cuprinda 500 de actiuni sau un multiplu de 500. Sunt
insa si cateva actiuni, unde limita coboara la 10, cum este cazul BRD, Transelectrica sau chiar la 1
pentru Transgaz, Erste Bank, Petrolexportimport.
In cazul in care un investitor doreste sa vanda sau sa cumpere mai putine actiuni decat blocul
standard, el poate intra pe piata Odd Lot.
La BVB, sedinta de tranzactionare se desfasoara in fiecare zi lucratoare cu exceptia sarbatorilor legale in
intervalul 10:00-16 :30. Pe piata Regular, preturile de tranzactionare ale unei actiuni nu pot fluctua cu mai mult de
15% fata de pretul de inchidere din sedinta precedenta. Exista si exceptii de la aceasta regula, in cazul actiunilor
incluse in componenta indicilor BET si BET-FI dar si pentru titlurile Erste Bank (EBS), limita poate fi extinsa la
maxim 40%. Extinderea limitei are loc doar in cazuri exceptionale cand unul din emitentii in cauza atinge limita
maxima de variatie de 15% iar in piata nu mai exista niciun ordin de vanzare. Pentru a mentine o piata ordonata
BVB extinde limita de variatie maxima in etape succesive: 25% (prima extindere); 35% (a doua extindere); 40% (a
treia extindere).
Cum se stabileste pretul?
O veche zicala spune ca o actiune valoreaza atat cat este dispus sa plateasca pe ea un cumparator.
Acest lucru este corect pentru ca pretul se determina la bursa prin confruntarea cererii cu oferta. In
timp ce oferta este formata din numarul de actiuni emise de companie, cererea este data de numarul
de investitori care doresc sa detina actiunea respectiva si sunt dispusi sa plateasca.
Dar, investitorii pot cumpara numai daca cineva este dispus sa vanda. Iar, daca sunt multi cei care
doresc sa cumpere actiuni si putini cei dispusi sa vanda, atunci pretul creste pana cand mai multe
persoane vor dori sa vanda. Cand pretul a crescut prea mult, astfel ca investitorii nu mai doresc sa
cumpere, pretul incepe sa scada.
Raportul dintre cerere si oferta explica de ce pretul se modifica in sus si in jos, insa nu si de ce o
actiune are o anumita valoare. Aceasta depinde in principal de situatia financiara a companiei. Daca
se asteapta ca o societate sa inregistreze pierdere, valoarea actiunii scade. In schimb, investitorii vor
plati mai mult pentru actiunea unei companii cu rezultate solide in ultimii ani si cu o politica de a
distribui in mod constant dividende.
Perspectivele companiei sunt la fel de importante, ca si rezultatele sale din trecut. Daca o companie
se asteapta sa revina pe profit prin cresterea eficientei sau scoate pe piata un produs inovator, atunci
valoarea actiunii creste. Invers, daca o companie profitabila va anunta rezultate mai slabe, pretul
scade.
De asemenea, anunturile ca o companiei urmeaza sa fie achizitionata conduc la cresterea valorii
actiunilor, deoarece cumparatorul este nevoit sa achizitioneze un pachet majoritar pentru a obtine
controlul. In acest scop, el trebuie sa convinga actionarii sa vanda, oferindu-le un pret mai atractiv.
Un alt factor care influenteaza valoarea unei actiuni este starea sectorului in care isi desfasoara
activitatea. Pretul poate sa scada, de exemplu, daca investitorii anticipeaza ca ramura respectiva isi va
reduce activitatea, cu toate ca situatia financiara a companiei este buna.
Nu in ultimul rand, evolutiile macroeconomice influenteaza intreaga piata bursiera. Atunci cand
inflatia este redusa, dobanzile sunt mici, iar produsul intern brut creste, activitatea companiilor este
impusionata de mediul de afaceri. Ele obtin profituri tot mai mari, ceea ce atrage investitorii, astfel ca
preturile actiunilor cresc.
In schimb, daca economia este in recesiune, atunci activitatea companiilor se restrange, iar populatia
are mai putin bani pentru a investi in actiuni, astfel ca valoarea titlurilor scade.
Pe langa starea economiei interne, valoarea actiunilor este influentata si de modul in care evolueaza
pietele internationale. In perioadele de stabilitate, investitorii straini intra pe piata autohtona,
contribuind la cresterea pretului actiunilor.
Invers, daca apar probleme pe pietele externe, investitorii nu mai sunt dispusi sa-si asume riscuri pe
pietele emergente, cum este si a noastra. Prin urmare, ei vor vinde din actiunile detinute, ceea ce face
ca valoarea lor sa scada rapid uneori, cu toate ca societatile respective inregistreaza rezultate
financiare bune.
De ce am nevoie de o strategie?
Pentru a deveni un investitor de succes, este necesar ca fiecare sa-si stabileasca o strategie, in functie
de care isi va putea construi un portofoliu, va stabili tactica de cumparare, cat timp va pastra actiunile
si cand le va vinde.
Fara o astfel de strategie, persoanele vor investi aleator, fara a avea vreo idee despre cum portofoliul
construit ar putea atinge randamente dorite, limitand in acelasi timp riscurile asumate. De exemplu,
daca o persoana vinde ori de cate ori piata scade, este putin probabil sa-si atinga obiectivele.
In plus, succesul pe termen lung al investitiilor depinde intr-o mare masura de modul in care
investitile sunt alocate intre diferite instrumente financiare. Consultantii financiari considera strategia
de investitii ca principala prioritate, in functie de care recomanda clientilor plasamentele potrivite.
Inainte de a dezvolta un plan, este necesar ca fiecare sa-si analizeze situatia financiara si obiectivele:
Cati bani trebuie rezervati pentru cheltuielile curente? Cati bani trebuie pusi deoparte pentru
cheltuieli neprevazute ? Cati bani trebuie economisiti pentru scopul urmarit: cumpararea unei case, a
unei masini sau asigurarea de venituri suplimentare la pensie?
Cum este strategia influentata de risc?
Capacitatea fiecaruia de a tolera riscul este factorul principal de care trebuie tinut cont in alegerea
strategiei de investitii. Anumite persoane isi asuma riscuri mari, jucand sume importante de bani, de
multe ori, in actiuni pur speculative.
Pe de alta parte, altii prefera siguranta depozitelor bancare sau chiar a banilor la saltea, chiar daca
acest lucru inseamna numai mentinerea sau chiar scaderea puterii de cumparare a banilor.
De obicei, persoanele tinere care au castiguri mari si putine responsabilitati financiare, tind sa-si
asume riscuri mai mari, mai ales daca nu au experimentat o perioada de instabilitate financiara la
nivelul economiei.
Persoanele aproape de pensionare, cele cu obligatii financiare mai importante sau cei care au trecut
prin perioade de instabilitate financiara cum ar fi o depreciere valutara de proportii sau inflatie
ridicata sunt predispusi sa aiba o atitudine mai conservatoare.
Pentru persoanele fara prea multa experienta la bursa sunt recomandate strategiile pe termen lung
(perioadele mai mari de 5 ani).
Cea mai folosita strategie este cumpara si pastreaza, care presupune de regula achizitionarea de
actiuni emise de companii solide si cu buna reputatie si pastrarea lor in portofoliu. In timp, este de
asteptat ca valoarea actiunii sa creasca. In plus, trebuie avut in vedere ca daca o actiune nu se ridica la
nivelul asteptarilor, iar altele similare cresc mai repede, este tot o decizie strategica de a vinde si
cumpara altceva in schimb.
Ce stil de investitii aleg?
In functie de riscul asumat, investitorii se pot imparti in 4 mari categorii.
Investitorii conservatori urmaresc cu prioritate protejarea capitalului investit, multumindu-se in
schimb cu randamente modeste Ei aloca cea mai mare parte din portofoliu in depozite bancare sau
obligatiuni, fiind reticenti in a investi in actiuni. Atunci cand decid in cele din urma sa-si asume
riscuri mai mari, prefera companiile solide si cu capitalizare foarte mare, deoarece acestea tind sa isi
modifice valoarea mai incet decat restul actiunilor.
Acesta strategie este justificata in cazul persoanelor cu responsabilitati financiare importante, cum ar
fi cei care au investit deja foarte multi bani in propria afacere sau trebuie sa aiba grija de o persoana
in varsta. In plus, daca varsta de pensionare este aproape, o astfel de strategie este prudenta,
deoarece daca bursa scade, e posibil sa nu aiba timp sa isi revina intr-o perioada atat de scurta.
Investitorii moderati au ca obiectiv sa isi creasca valoarea portofoliului, insa nu cu orice pret. Ei nu
uita niciodata sa se protejeze fata de pierderile majore. Un astfel de invesititor aloca banii in mai
multe tipuri de instrumente fnanciare, combinand investitiile riscante cu cele sigure.
O posibila structura de portofoliu ar fi sa investeasca 60% in actiuni, 30% in obligatiuni si 10% in
depozite la banca. Printr-o astfel de schema, eventualele pierderi din actiuni vor fi mereu atenuate de
dobanzile sigure pe care le genereaza depozitele si obligatiunile. La capitolul actiuni, desi prefera
blue-chip-urile (companiile renumite), ei pot investi din cand in cand si in actiuni mai riscante. Un
astfel de stil poate fi adecvat pentru orice investitor cu apetit scazut de risc.
Pe de alta parte, investitorii agresivi cauta permanent actiunile cu cel mai mare potential de crestere,
fiind dispusi sa-si asume riscul de a pierde o mare parte din capitalul investit. Acestia aloca pana la
95% din bani in actiuni. Desi nucleul portofoliul il formeaza actiunile emise de companiile solide, ei
pot atinge expuneri semnificative si pe actiuni mai riscante.
Potrivit experientei occidentale, orizontul optim de investitie pentru o astfel de strategie este de 15
ani si chiar mai mult. Iar, experienta a aratat ca acesta abordare, combinata cu rabdarea de a pastra o
actiune in portofoliu chiar si in perioadele mai putin bune, este cea mai profitabila pe termen lung.
Ultima categorie de investitori este reprezentata de cei care merg impotriva tendintei pietei.
Acestea sunt persoanele care cumpara actiuni carora nimeni nu le acorda atentie. Obiectivul lor este
de a cauta actiuni subevaluate la preturi foarte mici, in speranta ca ele vor reveni in timp la adevarata
lor valoare.
Pentru ca aceasta strategie sa functioneze, investitorul trebuie sa aiba foarte multa rabdare, deoarece
situatia se va inrautati de multe ori inainte ca ea sa devina mai buna. O astfel de abordare necesita pe
langa multa experienta si o cercetare amanuntita pentru a identfica o actiune subevaluata. Dar si
catigurile sunt cu mult peste asteptari.
Warren Buffett este probabil modelul oricarui investitor la bursa. El este renumit prin faptul ca dupa
criza bursiera din 1987 a avut inspiratia de a cumpara la preturi de nimic actiuni Coca Cola, a caror
valoare a crescut ulterior de cateva ori.
Cum aleg o actiune?
Inainte de a investi in orice actiune, este recomandata o cercetare a companiei, pentru a intelege cum
va evolua afacerea respectiva.
Desi nu exista nici o garantie ca actiunea va creste, o serie de indicatori permit identificarea
perspectivelor: rata de crestere a veniturilor companiei, precum si cea a profitului, competitivitatea
produselor si serviciilor oferite, calitatea managementului, evolutia industriei in care isi desfasoara
activitatea.
Pentru inceput, este recomandat ca investitorii sa se indrepte spre companiile renumite, cele care
ofere produse si servicii pe care le apreciaza sau spre companiile dintr-un domeniu pe care il cunosc
mai bine.
Principiul de baza in orice investitie este cel al diversificarii : banii nu trebuie toti investiti in aceeasi
actiune. Un portofoliu diversificat pemite ca pierderile pe o actiune sa fie compensate cu castigurile
din alt plasament, astfel ca banii investitorului sunt mai bine protejati.
Companiile listate la bursa sunt obligate sa publice rapoarte anuale de activitate, unde sunt
prezentate rezultatele financiare, dar si alte informatii esentiale despre activitatea societatii. Astfel,
parcurgerea lor cu atentie este recomandata in toate cazurile.
O alta sursa de informare sunt rapoartele de analiza intocmite de societatile de brokeraj. Acestea
publica atat rapoarte periodice despre evolutiile bursiere, cat si analize mai detaliate despre anumiti
emitenti.
Trebuie avut in vedere ca desi aceste rapoarte sunt realizate de profesionisti, concluziile lor
reprezinta in cele din urma doar o opinie avizata asupra activitatii companiei. Pentru ca, daca cineva
ar putea estima corect cum ar evolua piata, atunci nimeni nu ar mai pierde bani.
Intotdeauna intr-o tranzactie sunt doi participanti care gandesc opus: unul ca e momentul sa
cumpere, iar celalalt ca e timpul sa vanda.
Cum se interpreteaza indicatorii?
In afara de profitul net, sunt o serie de indicatori care ajuta investitorii sa evalueze o companie.
Unul din cei mai importanti indicatori este rentabilitatea capitalurilor proprii, denumita si ROE
(return on equity). Acesta se calculeaza ca raport intre profitul net si capitalurile proprii. ROE arata
eficienta cu care compania a investit banii actionarilor. O companie se considera ca are performante
bune daca aceasta rentabilitate este semnificativ mai mare decat dobanda unui depozit bancar.
Investitia in actiunile unei astfel de companii are sanse mari sa aduca randamente bune, cu conditia
ca ea sa nu fie deja supraevaluata.
Indicele PER (price to earning ratio) poate oferi o imagine sumara despre cat de corect evaluata este
o actiune, insa decizia nu trebuie sa se bazeze exclusiv pe acest calcul. Indicatorul se determina ca
raport intre pretul unei actiuni si profitul pe actiune.
PER exprima cati lei este dispus sa plateasca un investitor pentru 1 leu din profitul actual al
companiei. Interpretarea sa trebuie facuta dupa o analiza atenta a activitatii societatii. O actiune cu
indicele PER scazut, poate insemna ca este atractiva pentru cumparare, dar poate indica si faptul ca
profiturile viitoare se asteapta sa fie mici.
Invers, o actiune cu PER ridicat poate fi un semnal ca este momentul ca ea trebuie vanduta, dar si
faptul ca profiturile viitoare este de asteptat sa creasca. In general, este recomandat ca indicele PER
sa fie folosit pentru a compara companii care activeaza in acelasi domenii, in caz contrar, el fiind
lipsit de relevanta.
Daca o companie listata la bursa plateste dividende, este util de vazut in ce masura un plasament in
actiunile respective avand ca scop unic incasarea dividendului este eficient. Pentru aceasta se
calculeaza randamentul dividendului, ca raport intre dividendul pe actiuni si pretul actiunii.
Dividendele se platesc in maxim 6 luni de la data luarii deciziei de catre Adunarea Generala a
Actionarilor, astfel ca este utila calcularea ratei anualizate a dividendului. Acest lucru se face
raportand rata dividendului la perioada de incasare (exprimata in luni) si inmultind cu 12. In cazul in
care rezultatul este mai mic decat dobanzile la depozitele bancare pe acelasi termen, atunci cumparea
actiunii doar pentru dividende nu este o decizie eficienta. Invers, plasamentul este considerat
profitabil.
Starea de sanatate financiara a unei companii este reflectata si de gradul sau de indatorare. Acesta
se determina ca raport intre datoriile totale si activele totale. El arata in ce masura afacerea societatii
se sprijina pe bani imprumutati. In general, se considera ca un grad de indatorare mai mic de 60%
este foarte bun si reflecta un echilibru pe termen lung intre sursele interne si cele externe de
finantare.
Pe de alta parte, capacitatea unei companii de a-si achita datoriile imediate se evalueaza cu ajutorul
indicelui de lichiditate. El se determina ca raport intre valoarea cumulata a disponibilitatilor din
cont si a stocurilor si nivelul datoriilor pe termen scurt. Daca indicele este mai mare decat 1,
compania este considerata a avea un control bun al lichiditatii, iar un indice mai mare de 1,5 denota
ca firma nu are nici o problema in a-si achita datoriile scadente.
Cum se alege un broker?
Alegerea brokerului se aseamana cu selectarea unei banci atunci cand se doreste obtinerea unui credit
sau constituirea unui depozit.
Primul pas il puteti face vizitand site-ul Bursei de Valori Bucuresti. Aici puteti gasi la categoria
Intermediari o lista completa cu societatile de brokeraj, aprobate de Comisia Nationala a Valorilor
Mobiliare.
Site-ul ofera statistici privind activitatea de tranzactionare a fiecarei societati, precum si informatii
despre localitatile unde este prezenta prin sucursale si agentii. In functie de aceste criterii se poate
face apoi o lista scurta pentru a afla mai multe detalii despre serviciile oferite.
In principal, serviciile furnizate includ pe langa activitatea de tranzactionare si servicii de subscriere la
noi emisiuni de actiuni (IPO), rapoarte de analiza, rapoarte de informare periodice (zilnice,
saptamanale, lunare, trimestriale) sau acces la o baza de date cu informatii financiare despre emitenti.
Un aspect important in selectarea brokerului il reprezinta comisioanele, in special cele de
tranzactionare. Acestea se stabilesc ca procent din valoarea tranzactiei si se platesc atat la cumparare,
cat si la vanzare. Prin urmare, comisioanele platite brokerului vor diminua randamentul investitiilor.
Comisioanele sunt stabilite sub forma unei grile, in sensul ca ele scad pe masura ce volumul
tranzactiilor creste. Iar dincolo de anumite praguri, comisioanele se pot chiar negocia.