Sunteți pe pagina 1din 15

1.

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA AGENŢIILOR


DE TURISM

1.1 Concepte şi definiţii


În general, piaţa, deci şi cea turistică, reprezintă sfera interferenţelor intereselor
economice ale purtătorilor cererii, materializate prin consum, pe de o parte, cu cele ale
purtătorilor ofertei, materializate prin producţie, pe de altă parte.
Pentru a defini oferta turistică trebuie să ţinem seama de cele două accepţiuni prin care
aceasta se prezintă spre analiză:
• ca producţie turistică – ansamblul care mobilizează forţa de muncă,
echipamentul de producţie şi bunurile materiale, materializându-se într-un consum efectiv în
cadrul unei ambianţe specifice;
• ca ofertă virtuală – cadrul şi potenţialul natural şi antropic, echipamentul de
realizare a serviciilor turistice, masa de bunuri materiale destinate consumului turistic, forţa
de muncă specializată în activităţi specifice, infrastructura turistică şi condiţiile de
comercializare 1).
Privită în ansamblul său, oferta turistică este formată din două grupuri mari de
elemente, şi anume:
- elemente de atractivitate ale patrimoniului existente la un moment dat;
- oferta de servicii, prin intermediul căreia sunt puse în valoare elementele de
atractivitate turistică ale patrimoniului.
După natura şi originea lor, componentele ofertei turistice pot fi structurate astfel:
1. obiective turistice naturale care pot să cuprindă:
a) elemente de geografie a locului: clima, elemente de geografie fizică (relief,
ape), elemente de biogeografie (fauna, flora), elemente de geografie (ape minerale, mofete,
nămol terapeutic, saline);
b) elemente excepţionale din zonă: parcuri şi rezervaţii naturale, monumente ale
naturii (elemente rare de relief, flora, fauna), peşteri, formaţiuni carstice deosebite;
2. obiective turistice antropice dispuse în mod izolat sau concentrate în localităţi
rurale şi urbane. În această categorie sunt cuprinse:
a) monumente arheologice, istorice, de artă, arhitectură;

1
Cristiana Cristureanu – Economia şi politica turismului internaţional, Edit. Abeona, Bucureşti, 1992, p.140.
b) muzee şi expoziţii – de interes general (artă, istorie, botanică) şi specializate
(filatelie, numismatică);
c) etnografie, folclor, artizanat – arhitectură populară, ateliere de producţie
artizanală,
jocuri şi obiceiuri tradiţionale;
d) manifestări ştiinţifice, spectacole teatrale, concerte, festivaluri, conferinţe,
colocvii, competiţii sportive;
e) manifestări comerciale: târguri, expoziţii saloane.
Dintre factorii care determină oferta de turism, menţionăm:
1o Teritoriul: el constituie condiţia esenţială, factorul primordial al ofertei de turism,
iar influenţa lui poate fi exprimată cantitativ prin “capacitatea de primire a teritoriului” dar
şi calitativ prin nivelul de “atractivitate”.
2o Nivelul de dezvoltare a sectorului terţiar: existenţa sectorului terţiar şi mai exact,
gradul său de dezvoltare, pot constitui factori care influenţează oferta turistică. Se are în
vedere nivelul de dezvoltare al transporturilor, al telecomunicaţiilor, al serviciilor medicale, al
celor de agrement etc. Activităţile cuprinse în oferta de servicii turistice, private în
succesiunea oferirii lor, pot fi:
- organizarea comercializării produselor turistice;
- transportul la / de la locul de sejur, inclusiv transportul turistic în zonă;
- cazarea şi restaurarea (alimentaţia);
- producerea şi distribuirea de bunuri de consum turistic;
- agrementul, tratamentul etc.
3o Baza materială turistică: prin componenta sa principală – echipamentul turistic,
determină, împreună cu personalul de servire, în mare măsură, volumul şi calitatea ofertei. Se
apreciază că efortul investiţional pe un loc de cazare, de agrement etc. este invers proporţional
cu gradul de atractivitate turistică a resurselor naturale.
4o Infrastructura: transporturile, căile de comunicaţie în general, împreună cu
poziţia geografică a ofertei în raport cu cererea, reprezintă factori importanţi ce influenţează
accesul la ofertă, gradul ei de competitivitate. El poate fi sporit prin investiţii turistice sau / şi
de interes general.
Prin produs se înţelege, de regulă, un bun material capabil să satisfacă o anumită
nevoie. Totuşi, în marketing acestei noţiuni i se atribuie un sens mai larg, ea desemnând un
ansamblu de atribute sau de caracteristici fizice, chimice şi de altă natură, tangibile, reunite
2)
într-o formă identificabilă . Prin urmare, produsul poate fi: un obiect, un serviciu, o
activitate, o fiinţă umană, un loc, o organizaţie, o idee etc., respectiv rezultatul unui proces.
Plecându-se de la conceptul general de produs, produsul turistic rezultă din
îmbinarea de bunuri materiale şi servicii oferite de către personalul turistic şi din serviciile
adiacente, care, punând în valoare elementele patrimoniului turistic şi ale infrastructurii
generale şi turistice, avantajele cadrului instituţional, urmăresc satisfacerea unor motivaţii
specifice şi generale ale consumatorilor turistici 3).
Privit din punctul de vedere al turistului, produsul turistic se referă la totalitatea
experienţelor pe care acesta le trăieşte din momentul în care pleacă de acasă până în
momentul în care se întoarce. Produsul turistic este un “amalgam” care cuprinde o multitudine
de elemente, precum transportul până la locul (locurile) de destinaţie, cazarea (la hotel, vilă,
cabană, cort, etc.), mesele la restaurant, siturile naturale sau istorice vizitate ş.a.m.d.
Privit prin prisma marketingului, produsul turistic reprezintă expresia fizică a
răspunsului firmei la cererea de turism, respectiv tot ceea
ce poate fi oferit de ea pe piaţă, într-o formă care să poată
fi remarcată, cumpărată şi consumată, în vederea
satisfacerii nevoii de turism.
Serviciile care dau conţinut produsului turistic se
constituie într-un conglomerat sau o combinaţie de cel
puţin patru tipuri de bază (total diferite ca natură). Este
vorba de serviciile: de transport, de cazare, de alimentaţie
şi de agrement. Nu întotdeauna produsul turistic presupune prestarea tuturor celor patru tipuri
de servicii. Dintre toate serviciile care dau conţinut produsului turistic, indispensabil este
serviciul de agrement (căruia îi sunt asimilate şi serviciile de tratament şi de alt interes, care
motivează călătoriile), în lipsa căruia celelalte trei categorii ies din sfera de cuprindere a
turismului.
Agenţiile de turism constituie “veriga de bază instituţională, care activează în
domeniul turismului” 4). Rolul preponderent al agenţiilor de turism este de intermediere între
prestatorii de servicii turistice şi turişti. În literatura de specialitate există păreri, care
asimilează agenţiilor de turism rolul unei firme cu profil comercial, având ca obiect
organizarea, oferirea şi vânzarea de pachete turistice consumatorilor turişti.

2
W.J. Stanton – Fundamental of Marketing, 3th edition, McGraw Hill, Toronto, 1972, p.192.
3
Dr. Ion Ionescu – Turismul fenomen social-economic şi cultural, Edit. Oscar Print, Bucureşti, 2000, p.36.
4
Cristina Dionisie – Managementul turismului. Structuri de concepţie şi organizare, Edit. Junimea, Iaşi, 2002,
p.59.
În general, există două mari categorii de agenţii de turism, şi anume:
- agenţii de turism specializate numai în organizarea (producţia) de aranjamente
turistice, denumite tour operatori (sau agenţii tour operatoare); ele îşi comercializează
produsele prin intermediul agenţiilor din cea de-a doua categorie;
- agenţii de turism distribuitoare, sau agenţii de voiaj, a căror activitate constă
numai în vânzarea produselor turistice ale tour-operatorilor sau a unor servicii izolate.
Tour-operatorii sunt organizatori de voiaje şi
sejururi care creează, asamblează diferite componente ale
serviciilor şi produselor turistice (servicii de cazare,
transport, alimentaţie, agrement), oferindu-le fie direct, fie
prin intermediul agenţiilor de voiaj detailiste.
Literatura de specialitate, structurează tour-
operatorii, în funcţie de tipul produselor turistice oferite şi
de modul de asamblare al acestora. Conform acestui
criteriu, tour-operatorii sunt încadraţi în trei categorii 5): generaliştii (asamblează cele mai
diverse servicii şi produse turistice pe care le oferă tuturor categoriilor de clienţi, detailiştilor),
specialiştii (sunt tour-operatori ce asamblează doar un tip de produse turistice pe care le oferă
unei anumite clientele, unui detailist) şi producătorii de voiaje punctuale care oferă servicii
turistice la comandă pentru diferite grupuri, asociaţii, pentru diverse manifestări: conferinţe,
congrese.
Spre deosebire de agenţiile de voiaj, sunt
întreprinderi de mari dimensiuni, puternic
concentrate pe plan naţional şi internaţional, atât
pe orizontală cât şi pe verticală, care produc trei
tipuri de tour-uri:

1.2 Înfiinţarea agenţiilor de


turism

Infiintarea agentiilor de turism in România


implica parcurgerea urmatorilor pasi:

5
J. Barrè – Vendre le tourisme culturel, Edit. Economică, Paris, 1995, p.117.
A. Obtinerea licentei de catre agentia de turism: In conformitate cu
prevederile H.G. nr. 238/2001, licentele de turism se elibereaza de catre Directia Generala de
Autorizare si Control din cadrul Autoritatii Nationale pentru Turism care asigura si evidenta
licentelor eliberate, respectiv a celor suspendate sau anulate.
Documentatia necesara obtinerii licentei de turism este urmatoarea: (conform
Ordinul Ministrului “Turismului” nr. 170/2001):
 Cererea de eliberare a licentei de turism;
 Certificatul de constatator de la Oficiul Registrului Comertului din care sa
rezulte urmatoarele informatii: obiectul de activitate al societatii, structura actionariatului,
datele de identificare a societatii;
 Copie legalizata a brevetului de turism al persoanei care conduce agentia;
 Copie de pe contractul de munca al persoanei ce detine brevetul de turism;
 Dovada achitarii contravalorii prestatiei efectuate pentru eliberarea
licentei.
Documentatia astfel intocmita se transmite reprezentantului teritorial al Directiei
Generale de Autorizare si Control de Turism din cadrul Ministerului “Turismului”, care o
verifica, solicitand eventuale completari. Termenul de solutionare a cererii este de 30 de zile
si curge de la data inregistrarii documentatiei complete. Eliberarea licentei se face numai
dupa verificarea la fata locului a indeplinirii criteriilor minime de catre Directia Generala de
Autorizare si Control din cadrul Ministerului “Turismului” si consultarea cu reprezentantii din
teritoriu ai asociatiei profesionale de profil.
Pentru inscrierea filialei unei agentii de turism se va intocmi urmatoarea documentatie:
 Cerere;
 Certificatul de constatator de la Oficiul Registrului Comertului privind sediul
filialei;
 Licenta de turism a agentiei de turism, in copie;
 Brevetul de turism si contractul de turism, in copie, ale persoanei care conduce
filiala din alta localitate decat agentia de turism si contractul de munca al
persoanei care conduce filiala din aceeasi localitate cu agentia de turism;
 Dovada achitarii contravalorii prestatiei efectuate.
Licenta de turism se suspenda de catre Ministerul “Turismului”, in cazul in care se
constata nerespectarea uneia dintre situatiile prevazute la art. 8 din H.G. nr. 238/2001.
Suspendarea se face pe o perioada de pana la un an. Licenta de turism este suspendata din
oficiu pe perioada in care agentul economic nu are incheiata polita de asigurare pentru riscul
de insolvabilitate a agentiei sau de faliment. In cazul in care, cu ocazia verificarilor efectuate
in vederea avizarii licentei de turism, se constata ca nu mai sunt indeplinite conditiile care au
stat la baza acordarii acesteia, licenta se suspenda pana la remedierea deficientelor.
B. Brevetarea conducătorilor agenţiilor de turism
 In functie de nivelul si de complexitatea
pregatirii profesionale si de indeplinirea criteriilor
minime, se elibereaza brevete de turism pentru
urmatoarele functii:
 Manager in activitatea de turism;
 Director de agentie de turism tour-
operatoare;
 Director de agentie de turism detailista;
 Director de hotel;
 Director de restaurant;
 Cabanier.
 In vederea obtinerii brevetului de turism,
persoana in cauza trebuie sa prezinte urmatoarea
documentatie:
 Cerere;
 Curriculum vitae cu precizarea expresa a pregatirii profesionale si a experientei
profesionale (insotit de declaratie pe propria raspundere ca datele sunt reale);
 Copie dupa actul de identitate;
 Copie de pe actele care atesta pregatirea profesionala;
 Copii de pe documentele de atestare a perioadei lucrate in turism;
 Atestat de limba straina de circulatie internationala;
 Certificat de cazier judiciar;
 Dovada achitarii contravalorii prestatiei efectuate.
Brevetul de turism se retrage de catre Ministerul Transporturilor, Constructiilor si
Turismului in urmatoarele situatii:
 Atunci cand nu mai sunt indeplinite criteriile care au stat la baza eliberarii
acestuia;
 Atunci cand, din motive imputabile titularului brevetului, acestuia ii este
anulata licenta de turism sau ii este retras certificatul de clasificare a structurii de primire pe
care acesta o conduce.
 Conform hotararii nr. 238/2001 au intervenit noi precizari privind licentele si
brevetele de turism, iar prin ordinul Ministrului Turismului nr. 170/2001 au fost aprobate
normele metodologice privind criteriile si metodologia pentru eliberarea licentelor si
brevetelor de turism.
C . Criteriile de acreditare IATA
Pentru ca o cerere de acreditare sa fie acceptata, exista anumite criterii ce trebuie
respectate:
 Sediul agentiei;
 Securitatea sediului agentiei;
 Seiful agentiei;
 Documente necesare pentru acreditare;
 Calificarea personalului;
 Situatia financiara (Criterii de performanta economico-financiara);
 Numele agentiei;
 Standardul afacerii;
 Management;
 General Sales Agency GSA (Agent General de Vanzari)
Uniunea Europeana a initiat pentru prima data masuri in domeniul turismului o data cu
Tratatul de la Maastricht (7 februarie 1992, articolul 3T). Ulterior, la reuniunea ministrilor
turismului de la Atena din 15 aprilie 1994, a fost elaborata “Cartea Verde”. Dezvoltarea
turismului a fost in prim planul sprijinului oferit de Comunitate, in perioada 1989-1993 si
apoi 1994-1999, pentru reconversia economica si dezvoltarea rurala. In domeniul fiscalitatii,
din 1993 au fost introduse tarife minime comune in statele membre pentru TVA (taxa minima
standard de 15%) si impozit pe profit (tarif redus minim 5 %).
Iniţiative europene
Pentru imbunatatirea calitatii informarii intreprinderilor, Uniunea Europeana a infiintat
o retea si un program de informare. Reteaua “Euro-Info-Centres” ofera urmatoarele servicii:
 Difuzarea de documente generale despre actiunile si legile comunitare;
 Informarea operationala asupra intreprinderilor, mediului si a posibilitatilor
concrete de acces la dispozitiile in vigoare in cadrul pietei unice;
 Activitatile consiliului si asistenta.
Uniunea Europeana se implica si in protectia pasagerilor in transportul aerian in cazuri
de refuz de imbarcare, anularea zborurilor sau intarziere de lunga durata.

1.3 Tipologia agenţiilor de turism

Agentiile de turism prezintă o structura ce are ca scop


vanzarea produselor is serviciilor turistice concepute şi
organizate de touroperatori direct consumatorilor.
Agentiile de turism-reprezintă unitatea specializata in
vanzarea de produse is servicii turistice ale touroperatorilor,
caz in care poarta denumirea de „agentie de turism detailista”,
dar care are dreptul sa vanda componente ale serviciilor
turistice precum: rezervari de bilete de avion, camere hoteliere,
etc. ale furnizorilor in baza unui comision.
Agentia de turism detailista are rol de a consilia si asista
clientul in legatura cu produsele turistice, fie ele ale
touroperatorilor sau ale altor furnizori.
Funcţia principala a agentiei de turism este aceea de a distribui produsele si servicile
turistice si a asista clientul in decizile privitoare la achizitionarea acestora.
Tipuri de agentii de turism:
• In functie de forma de exploatare:
- agentii integrate unui lant de
agentii de turism apartinand unui touroprator
sau unei companii internationale organizatoare
de calatorii turistice;
- agentii afiliate unuia sau mai
multor touroperatori independenti sau dintr-un
concern;
- agentii independente care incheie
cu diversi touroperatori parteneriate sau
contracte pe perioade delimitate sau pe anumite pachete turistice.
• In functie de aria de actiune:
-agentii multinationale, cu puncte de lucru deschise in mai multe tari;
-agentii nationale cu retea de puncte de lucru in tara de origine;
-agentii unice care isi desfasoara activitatea printr-un singur sediu.
• In functie de continutul activitatii desfasurate:
-agentii de leisure care activeaza in sectorul turismului de vacanta;
-agentii de business care functioneaza in sectorul turismului de afaceri;
-agentii cu oferta de servicii generala, cuprinzand ambele forme de turism.
• In functie de nr. de angajati:
-agentii mici (1-10);
-agentii medii (10-25);
-agentii mari (peste 25 angajati).
Agentii de leisure:
-agentii high-street;
-agentii de tip holiday-shop;
-agentii specializate cu oferta orientata pe anumite tipuri de vacante sau arii
geografice.
Agentii de business:
- agentii implant – de obicei filiala/punct de lucru a unei agentii de business,
amplasata chiar in interiorul unei companii, sediu de firma, oferind servicii turistice
strict reprezentativei organizatii si angajatilor ei;
- agentii de incentiv-uri care se ocupa de planificarea de calatorii de acest tip sau a
team-building-urilor;
- agentii organizatoare de evenimente: intalniri de afaceri, conferinte,
simpozioane.

1.4 Produsele agenţiei de turism

Principalele categorii de produse turistice sunt : circuite, sejururi, croaziere, produse


tematice la care se adauga sistemul rezervarilor pe linii aeriene sau in hoteluri, vanzari de
bilete pentru orice mijloc de transport, servicii de transfer, inchirieri de autoturisme, asigurari
pentru plecari in strainatate s.a.
In functie de aranjamentele produselor turistice acestea se clasifica in :
1. Voiaje forfetare « inclusive tour » - produs format inainte sa se manifeste
cererea clientilor, prin care producatorul alege in prealabil destinatia, mijlocul de transport,
cazarea si modalitatile de insotire ce pot fi realizate total, partial sau limitate numai la
destinatia voiajului. Caracteristicile de baza ale acestui produs turistic sunt : inelasticitatea (nu
este adaptabil la modificarea cererii, cresterea sau scaderea cererii nu are ca efect pe termen
scurt modificarea preturilor dar poate influenta evolutia pietei pe termen lung, cantitatea si
calitatea serviciilor ce compun aranjamentul depind de infrastructura de primire),
complementarietatea ( daca un singur serviciu nu corespunde calitatii intreg ansamblul este
afectat), eterogenitatea ( doua aranjamente
turistice nu sunt identice).
Exemple : Sejurul reprezinta un pachet
de produse turistice oferite pentru petrecerea
vacantei intr-o statiune turistica si poate sa
cuprinda : sejururi cu pensiune completa de tipul
celor traditionale sau moderne ce includ un
program de agrement, sejururi cu demipensiune,
cazare + mic dejun sau numai cazare. Circuitul
este produsul turistic vandut de o agentie de turism grupurilor organizate sau turistilor
individuali care presupune vizitarea pe parcursul acestora a unor obiective turistice, regiuni
sau tari. Alaturi de transport, pachetul include cazare in formula pensiune completa,
demipensiune, cazare + mic dejun. Cel mai folosit mijloc de transport este autocarul.
Croaziera reprezinta un tur efectuat cu vaporul si include un pachet de servicii de
vacanta oferite pe un hotel plutitor : transport, cazare, alimnetatie si agrement – sala de fitnes,
cinema, cazinouri s.a. In paralel cu aceste as-au dezvoltat si alte produse noi ce ofera transport
si cazare in combinatie cu servicii specializate pentru diferite grupuri : Vacante sportive (schi,
golf, pescuit), Calatorii de aventura, Incentive, Formule ce asociaza transportul cu anumite
prestatii: fly & drive, fly & hotel.
2. Pachetul de vacanta are ca destinatie un hotel de statiune si include peisajul
sau divertismentul local. Ca atractii principale amintim : soarele, marea, activitati sportive –
tenisul, golful.
3. Tour-ul cu ghid include peisajul sau alte atractii speciale. In funcţie de cerinţa
clientelei de afaceri produsele turistice se clasifică astfel:
a) Calatorii de afaceri – ticketing si rezervari de hoteluri.
Firmele abordeaza mult mai corect ofertarea acestor servicii, criteriul principal
nemaifiind pretul, ci în primul rând realizarea scopului calatoriei, din punct de vedere
profesional. În general, pretul platit pentru biletul de avion este un exemplu de cerere
inelastica si elastica.
b) Calatoriile de stimulare – Tip „ Incentives”
Foarte multe firme din România, cu management autohtone sau straine, organizeaza
vacante tip „incentives”. ING NEDERLANDEN sau OMNISASIG, îsi premiaza agentii cei
mai buni de asigurari.
c) Cursuri, seminarii, traininguri
În ultimii 2 ani, se remarca un
„val” de asemenea actiuni. In general,
problema principala este cea a salilor.
Grupurile fiind însa destul de mici (30 –
50 de persoane în general), se gasesc sali
chiar si în zone mai speciale (de exemplu
– Delta Dunarii – Delfinul din Sfântul
Gheorghe, Egreta – Dunavat sau
Cormoran din Uzlina si chiar zona Bran-Moeciu). Cursuri se mai organizeaza în zona
litoralului, în lunile iunie si septembrie, când sansele sa fie vreme buna sunt mari, iar tarifele
de cazare sunt extrem de atractive, fiind extrasezon. Problema care apare pentru agentiile de
turism este ca furnizorii de asemeanea servicii sunt extrem de putini, sunt cunoscuti, si multe
firme apeleaza în mod direct. Aici apare si lipsa de etica profesionala a multor hotelieri,
pentru care nu conteaza daca au o relatie comerciala buna si de lunga durata cu un agent de
turism si ofera de multe ori, tarife mai mici beneficiarului final decât agentului de turism.
d) Team-bulding.
Din ce în ce mai multe firme
apeleaza la aceasta formula pentru a-si
mari coeziunea colectivului, spiritul de
echipa , abilitatea de vinde, abilitatea de a
conduce, etc. Au aparut si mici firme,
specializate în activitati in-door si / sau
out-door (ball-painting, tiroliana, etc), care
devin subcontractanti ai unor agentii de
turism.
e) Lansari de produse, reuniuni.
Aceste evenimente, mai speciale, necesita o atentie mai mare. În general, partea de
spectacol este contractata cu organizatori de spectacole, iar partea de P.R., daca este mai
complexa, cu firme de P.R. sau agentii de media
f) Expozitii.
În general, agentiile de turism nu organizeaza expozitii, dar sunt principalii furnizori
de servicii de cazare, masa, transport, translator cu ocazia acestor evenimente

1.5 Caracteristicile produselor turistice

Produse integrate
Cel mai bun exemplu de produs integrat este un voiaj de grup cu autocarul, pentru care
toate prestaţiile au fost selecţionate, rezervate şi confirmate dinainte: transport în autocar,
nopţi la hotel, mese, ghid pentru vizite etc. Preţul unei asemenea excursii este mai mic decât
suma tarifelor pentru toate aceste prestaţii luate separat, datorită puterii de negociere a tour
operatorului, care îi permită să obţină tarife mai avantajoase decât cele aplicate clienţilor
individuali.
Costurile de "fabricaţie" şi vânzare a acestui tip de produs sunt ridicate. O dată
programarea făcută este dificil de modificat traseul. Datele, duratele şi preţurile, odată
publicate, sunt fixe şi i-ar putea îndepărta pe mulţi potenţial interesaţi. Pentru a negocia în
condiţii bune cu prestatarii este necesară o anumită fecvenţă şi regularitate a voiajelor. În plus,
operatorul se confruntă cu riscul de a anula plecarea dacă nu poate rentabiliza voiajul, din
cauza numărului redus de clienţi. Pe de altă parte este adevărat că, în ciuda diversificării
continue a tipurilor de voiaje şi de sejururi, produsele integrate îşi vor găsi mereu o justificare.
De multe ori acesta este cel mai potrivit mod de abordare a unei destinaţii. Produsele integrate
sunt propuse adesea ca "produse de iniţiere" în gama produselor unui tour operator: după un
prim voiaj organizat în care turistul a luat contact cu respectiva destinaţie şi s-a convins că
prezintă interes, el va putea reveni pentru un sejur sau un voiaj mai aprofundat în viitor.
Produsele tematice
Un produs tematic (vezi figura 7.2) rezultă din asamblarea unor prestaţii de transport
şi cazare în jurul unei singure activităţi motrice. Aceasta poate fi ski-ul, o cură balneară sau
participarea la un festival. Apariţia acestor produse a fost determinată de faptul că turistul
modern nu mai vrea pur şi simplu "să meargă undeva" ci "să facă ceva", să dea un conţinut
vacanţei sale, să-şi îmbogăţească experienţele. Unii tour operatori se specializează pe
asemenea produse, dar ele există şi în oferta tour operatorilor generalişti, cu titluri cum ar fi
Egiptul pe urmele lui Champollion, Croaziera jazz-ului, Festivalul de la Bayreuth etc.
Dezavantajul acestor produse este că nu sunt în general rentabile, în ciuda preţului
ridicat, deoarece se adresează unor creneluri înguste de consumatori (excepţiile nu sunt totuşi
excluse). Ele au în general scopul de a crea o "imagine mediatică" pentru operator, fiind
oferite în cadrul unei game care cuprinde sejururi şi voiaje forfetare vândute masiv.
Produsele à la carte
Cum s-ar putea oferi fiecărui client posibilitatea de a a modifica produsul turistic
pentru a-l adapta dorintelor lui (date, durate, locuri vizitate, buget), în condiţiile realizării unei
politici comerciale bazate pe o producţie pe scară mare şi pe vânzări repetitive? În anul 1973
au apărut în Europa produsele à la carte ca răspuns la această întrebare. Ele ofereau atunci
posibilitatea de a adăuga o "extensie" unui produs de bază (de exemplu, un mini-circuit la
finalul unui sejur sau un mini-sejur la finalul unui circuit). "Circuitele-sejur" permiteau
turiştilor să se odihnească după călătoria obositoare cu autocarul.
Ulterior, produsele în formula à la carte s-au perfecţionat. Ele se prezintă astăzi sub o
formă "modulară" sau de "kit", clientul putând asambla componentele după dorinţă şi crea
astfel un produs personalizat. Broşura tour operatorului prezintă clientului toate aceste
module, ca de exemplu: locuri în avion la curse regulate sau charter, cu dată fixă sau nu,
bonuri valorice pentru camere la hotel rezervate dinainte, închireiere de maşini, vizite,
excursii, mini-circuite, spectacole, abonament pe mijloacele de transport locale etc. Toate
acestea sunt oferite în regim forfetar. Deosebirea este că tour operatorul nu mai negociază
tarifele pe baza unui număr programat de turişti pentru excursiile cu dată fixă, ci pe baza
numărului global de clienţi furnizaţi prestatarului pe parcursul unui an sau al unui sezon. Mai
există şi un alt avantaj pentru client: ar fi fost dificil să găsească şi să asambleze el singur
piesele acestui "puzzle". Acest sistem a fost experimentat mai întâi în Statele Unite, apoi în
Canada şi Mexic, iar în Franţa tour operatorul Jet-Tours a introdus în anul 1975 formula
"Vacances à construire", urmând acelaşi sistem.
Astăzi, foarte multe destinaţii sunt comercializate sub această formă: America de
Nord, Grecia, Italia, Marea Britanie, Irlanda etc. Turistul care alege un astfel de tip de produs
trebuie să "ştie să călătorească": să ia avionul, să se deplaseze de la aeroport la hotel, să poată
citi o hartă sau un ghid ca să nu se rătăcească, să cunoască eventual puţin din limba ţării gazdă
etc.
Produsele deschise
Produsele deschise reprezintă "stadiul ultim" de evoluţie a produselor à la carte. Ele
desemnează voiaje sau sejururi forfetare în a căror preţ sunt cuprinse două elemente:
- o prestaţie de cazare şi, eventual, de transport;
- liberul acces, pe toată perioada sejurului sau a voiajului, la o gamă largă
de activităţi de loisir care constiuie motivaţia turistului de a se deplasa la destinaţia respectivă.
Acces se realizează de regulă pe baza unei cărţi de acces sau a unui carnet de cupoane, care
sunt de fapt forma de concretizare a unui produs deschis.
Produsele de acest tip răspund la o serie de obiective complementare:
- incitarea clienţilor să profite cât mai mult de atracţiile mediului local;
- să testeze preferinţele clienţilor pentru o activitate sau alta, pentru a propune
eventual ulterior câteva produse tematice;
- să ofere activităţi diversificate, pe gustul cât mai multor categorii de turişti (de
exemplul, pe gustul fiecăruia din membrii unei familii).
În unele cazuri, scopul este şi acela de a crea turistului o senzaţie de frustrare din
cauză că n-a reuşit să viziteze toate obiectivele de la destinaţie şi de a-l determina astfel să
revină. Un exemplu clasic de produs deschis îl constituie parcurile de distracţie, cum ar fi de
exemplu Eurodisney sau Futuroscope Poitiers: pe baza unui bilet plătit la intrare vizitatorul
are acces la toate facilităţile din parc. Tour operatorii au aplicat însă acest concept şi la alte
tipuri de destinaţii. Grupul Promove din Veneţia a conceput programul "Venezia d'Inverno"
prin care turiştii care se cazează la unul din hotelurile acestui grup (ale căror preţuri sunt cu
40% mai mici în perioada programului) primesc un carnet numit Venezia Pass care le oferă
gratuităţi sau reduceri pentru intrarea la muzee, monumente, expoziţii, vizite cu ghid (inclusiv
la celebrele ateliere de la Murano), concerte, teatre, o reducere de 10% pentru anumite
restaurante etc. O metodă asemănătoare a fost pusă în aplicare la Londra prin asocierea unui
abonament săptămânal care permite circulaţia nelimitată pe toate mijloacele de transport în
comun cu un carnet de bonuri similare, prea multe pentru a putea fi epuizate într-o săptămână.
În Franţa există deasemenea o experienţă bogată în acest tip de produse, în special sub forma
carnetelor de cupoane şi a cărţilor de abonament pentru muzee şi monumente.