P. 1
Strategie ANT

Strategie ANT

|Views: 3,592|Likes:
Published by katy ktty

More info:

Published by: katy ktty on Nov 14, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/14/2013

pdf

text

original

Sections

INTRODUCERE CAPITOLUL I EVOLUŢII ŞI TENDINŢE ÎN TURISMUL MONDIAL 1.1 Importanţa economică a turismului 1.

2 Realizări şi tendinţe semnificative de evoluţie ale turismului pe plan mondial 1.2.1 Performanţe economice prezente şi viitoare 1.2.2 Aspecte calitative ale evoluţiei turismului pe plan mondial 1.2.3 Caracteristici ale dezvoltării turismului în ţările Uniunii Europene 1.3. Competitivitate regională CAPITOLUL II STAREA ACTUALĂ A TURISMULUI ROMÂNESC 2.1 Informaţii generale 2.2 Caracterizarea stării actuale a turismului românesc 2.3 Starea mediului 2.3.1 Impactul dezvoltării economice asupra mediului 2.3.2 Factori poluanţi pentru turism şi agrement care provin din folosirea mediului ambiant 2.4 Starea managerială şi socio-umană 2.5 Cercetarea ştiinţifică 2.6 Sistemul informaţional 2.7 Legislaţia 2.8 Legăturile turismului cu alte sectoare şi organisme 2.9 Percepţia ofertei turistice româneşti pe pieţele externe CAPITOLUL III PREMISE ŞI TENDINŢE ÎN TURISMUL ROMÂNESC 3.1 Premize ale dezvoltării turismului românesc 3.2 Estimări privind dezvoltarea turismului românesc CAPITOLUL IV ANALIZA PRODUSELOR TURISTICE 1. Turism montan 2. Turism balnear 3. Turism de litoral 4. Turism cultural 5. Ecoturism 6. Turism de congrese şi evenimente 7. Turism rural 8. Turism religios CAPITOLUL VI DIRECŢII DE RELANSARE ŞI DEZVOLTARE A TURISMULUI 4.1. Fundamentarea politicii şi strategiei de dezvoltare a turismului 4.2. Abordarea strategică 4.3. Direcţii de relansare şi dezvoltare a turismului 4.3.1. Modernizarea şi dezvoltarea turismului românesc şi crearea unei oferte turistice competitive pe piaţa internă şi externă 4.3.2. Dezvoltarea activităţii de marketing şi cercetare 4.3.3. Dezvoltarea capacităţii umane + formarea profesională 4.3.4. Integrarea turismului românesc în tendinţele europene şi mondiale 4.3.5 Perfecţionarea codului legislativ 4.3.6. Asigurarea unui mediu financiar-fiscal stimulativ şi stabil

2 4 4 6 8 9 11 13 13 15 18 21 22 22 23 24 27 29 31 35 41 45 47 52 55 58 60 63 66 67 84 95 99 99 1

4.4. Monitorizare şi evaluare 4.5. Condiţionări interne Anexa 1

103 104

2

INTRODUCERE România a reprezentat o destinaţie turistică importantă pentru piaţa zonală, promovând, cu precădere, produsele turistice de litoral, staţiunile balneare, programele culturale şi mănăstirile din nordul Moldovei şi Bucovina. Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului devenind necompetitivă în raport cu exigenţele cererii turistice şi ale produselor turistice similare de pe piaţa internaţională. Structurile turistice de primire şi îndeosebi oferta de agrement sunt învechite, necompetitive, serviciile turistice şi programele turistice sunt realizate stereotip şi de calitate modică iar raportul calitate-preţ este neconcludent. De aceea, în ultimii 20 de ani s-a constatat o scădere continuă a cererii turistice externă pentru România. Pentru a ieşi din competiţia turistică internaţională este necesară modernizarea, relansarea şi dezvoltarea turismului românesc şi crearea unor produse turistice moderne şi competitive pe piaţa turistică. Se impun, astfel, pe lângă modernizarea structurilor turistice, a staţiunilor turistice, şi crearea de produse turistice noi, staţiuni, programe originale, atractive şi inedite ce ar putea, printr-o activitate susţinută de promovare pe piaţa internaţională, să direcţioneze importante fluxuri turistice spre România. În acest sens, se impune şi dezvoltarea ofertei de agrement şi de animaţie, de mare atractivitate, prin crearea de parcuri tematice şi de divertisment, parcuri acvatice, oferte prezente în ţările cu tradiţie turistică din lume. Alături de modernizarea şi dezvoltarea unei oferte turistice diversificate şi competitive sunt necesare şi măsuri de îmbunătăţire şi dezvoltare a activităţii de marketing şi promovare, de integrare în turismul mondial, de asigurare a cadrului legislativ şi mediului financiar-fiscal stimulativ şi stabil, corespunzătoare. CAPITOLUL I EVOLUŢII ŞI TENDINŢE ÎN TURISMUL MONDIAL 1.1 Importanţa economică a turismului La sfârşitul acestui secol şi mileniu industria turismului şi a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate şi, în acelaşi timp, cel mai important generator de locuri de muncă. Din punct de vedere economic turismul se constituie şi ca o sursă principală de redresare a economiilor naţionale a acelor ţări care dispun de importante resurse turistice şi le exploatează corespunzător. Acţiunea sa se manifestă pe o multitudine de planuri, de la stimularea dezvoltării economice la perfecţionarea structurii sociale, de la valorificarea superioară a resurselor la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Privit în corelaţie cu ansamblul economiei naţionale, turismul acţionează ca un element dinamizator al sistemului global. Desfăşurarea turismului presupune o cerere specifică de bunuri şi servicii, cerere care antrenează o creştere în sfera producţiei acestora. Cererea turistică determină o adaptare a ofertei ce se materializează, între altele, în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector, şi indirect, în stimularea producţiei ramurilor participante la : construirea şi echiparea spaţiilor de cazare şi alimentaţie, 3

modernizarea reţelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalaţii de agrement etc. În acest context, principalele argumente care determină necesitatea dezvoltării turismului, rezultă din următoarele aspecte: 1. Resursele turistice fiind practic inepuizabile, turismul reprezintă unul din sectoarele economice cu perspective reale de dezvoltare pe termen lung; 2. Exploatarea şi valorificarea complexă a resurselor turistice însoţite de o promovare eficientă pe piaţa externă, poate constitui o sursă de sporire a încasărilor valutare ale statului, contribuind astfel la echilibrarea balanţei de plăţi externe; 3. Turismul reprezintă o piaţă sigură a forţei de muncă şi de redistribuire a celei disponibilizate din alte sectoare economice puternic restructurate; 4. Turismul, prin efectul său multiplicator acţionează ca un element dinamizant al sistemului economic global, generând o cerere specifică de bunuri şi servicii care antrenează o creştere în sfera producţiei acestora, contribuind în acest mod, la diversificarea structurii sectoarelor economiei naţionale; a) Infrastructura de transport: - reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri naţionale care să faciliteze circulaţia şi accesul spre zonele de interes turistic; - relansare şi dezvoltarea aeroporturilor şi a porturilor; - modernizarea transportului pe căile ferate; - dezvoltarea sistemelor de transport combinat ; - programe de dezvoltare a flotei maritime şi fluviale, cu implicaţii în diversificarea ofertei de servicii turistice şi valorificarea unor elemente ale potenţialului turistic al tarii aflate într-un stadiu redus sau chiar inexistent de valorificare (cursul intern al Dunării, Delta, programe turistice pe Marea Neagră s.a.). b)Telecomunicaţiile - modificãrile la nivelul economiei digitale sunt esenţiale pentru ca întreprinderile sã devinã şi sã se menţinã competitive. Turismul şi cãlãtoriile, privite ca o industrie intensiv tehnologicã, pot ajuta România sã obţinã şi sã aplice sistemele tehnologice ale informaţiilor şi telecomunicaţiile la un nivel competitiv. O parte din ce în ce mai mare a operaţiilor turismului şi cãlãtoriilor - precum şi toate operaţiile virtuale de vânzãri şi distribuţie - comunicã prin sistemele de telecomunicaţii. E-marketing - pe o piaţã globalã competitivã şi din ce în ce mai dezvoltatã din ziua de astãzi, existã o mare nevoie pentru un puternic branding naţional de conducere care sã optimizeze resursele, sã concentreze într-un nucleu interesele - sectorul public şi privat, naţional, regional şi local - şi sã capteze atenţia turiştilor. Aceasta va necesita un interes aparte pentru o abordare coordonatã asupra marketing-ului şi distribuţiei prin internet în scopul de a optimiza viziunea asupra României. Desigur, dezvoltarea unei asemenea facilitãţi trebuie sã meargã în paralel cu dezvoltarea internetului şi a telecomunicaţiilor la nivelul întregii tari. Recomandarea Onsiliului Mondial al Turismului şi Călătoriilor (WTTC) este ca Guvernul României sã urmeze, în continuare, politica unei pieţe deschise a telecomunicaţiilor, care va genera costuri mici şi servicii de o mai bunã calitate pentru turişti şi companiile de turism. c) Organizarea şi finanţarea activităţilor de comunicaţie - în multe cazuri o destinaţie se compune din numeroşi ofertanţi diferiţi. Punerea în fapt a cooperărilor între aceştia şi/sau a alianţelor strategice sunt un mijloc puternic de a face faţă concurenţei marilor întreprinderi turistice cu sucursale sau activităţi în toata lumea. Sectorul public trebuie să furnizeze cadrul organizatoric care să permită crearea şi buna funcţionare a unui organism pentru 4

comercializarea unei destinaţii în ansamblul său. Sarcina principală a acestuia este aceea de a comercializa regiunea sau ţara ca o destinaţie turistică şi de a-i ameliora global imaginea. 5. Dezvoltarea armonioasă a turismului pe întreg teritoriu contribuie la creşterea economică şi socială şi la atenuarea dezechilibrelor apărute între diverse zone, constituind şi o sursă importantă de sporire a veniturilor populaţiei. Politica de dezvoltare regională urmăreşte în principal : • diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltării echilibrate şi pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare întârziată); preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre; • îndeplinirea criteriilor de integrare în structurile Uniunii Europene şi de acces la instrumentele financiare de asistenţă pentru ţările membre (fonduri structurale şi de coeziune); • corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperării interregionale, interne şi internaţionale, care contribuie la dezvoltarea economică şi care este în conformitate cu prevederile legale şi cu acordurile internaţionale încheiate de România. 6. Turismul reprezintă un mijloc de dezvoltare a zonelor rurale, prin extinderea ariei ofertei specifice şi crearea de locuri de muncă în mediu rural altele decât cele tradiţionale, ameliorând condiţiile de viaţă şi sporind veniturile populaţiei locale; 7. Diversificarea industriei locale prin susţinerea înfiinţării de IMM-uri 8. Dezvoltarea industriilor nepoluante conexe turismului şi de bunuri de consum (artizanat, mobilă, marochinărie etc.); 9. În condiţiile respectării şi promovării principiilor de dezvoltare durabilă, turismul constituie un mijloc de protejare, conservare şi valorificare al potenţialului cultural, istoric, folcloric şi arhitectural al ţărilor; 10. Prin adoptarea unei strategii de dezvoltare turistică durabilă şi impunerea unor măsuri de protejare a mediului, a valorilor fundamentale ale existenţei umane (apă, aer, floră, faună, ecosisteme, etc.), turismul are în acelaşi timp şi o vocaţie ecologică; 11. Pe plan social turismul se manifestă ca un mijloc activ de educare şi ridicare a nivelului de instruire şi civilizaţie a oamenilor, având un rol deosebit în utilizarea timpului liber al populaţiei. • Învăţământ şi cercetare Absenţa mecanismelor moderne şi competitive de creare a factorilor de producţie este adesea una din slăbiciunile cele mai determinante ale unei destinaţii. Prin urmare, punerea în funcţiune a mecanismelor de creare a factorilor - educaţie şi cercetare, programe de investiţii în aceste domenii - este instrumentul cel mai important în obţinerea de avantaje concurenţiale durabile. Utilizarea şi noua valorificare a capitalului uman abundent poate a fi o strategie pentru trecerea de la concurenta preturilor la concurenta calităţii. 12. Promovarea exporturilor, condiţionată de întărirea capacităţii industriei româneşti de a exporta pe pieţele internaţionale. 1.2. Realizări şi tendinţe semnificative de evoluţie ale turismului pe plan mondial 1.2.1. Performanţe economice prezente şi viitoare Datele oferite de OMT (Organizaţia Mondială a Turismului) evidenţiază faptul că pe plan mondial, în anul 2004 turismul s-a caracterizat prin următoarele valori: • 763 milioane sosiri (11 % creştere faţă de anul 2003); 5

623 miliarde USD încasări (8,9 % creştere faţă de anul 2003),

La încasări în 2004 nu au avut loc schimbări majore faţă de anul 2003 în primele 7 poziţii. SUA (74 de miliarde dolari) continuă să fie pe primul loc la mare distanţă de Spania (45 de miliarde) şi Franţa (41 miliarde). Încasări din turismul internaţional - miliarde USD Variaţii Cota de piaţă 2004* 100 12,0 7,3 6,6 5,7 4,4 4,4 4,1 2,6 2,5 2,1

Total mondial 1. Statele Unite ale Americii 64,3 74,5 -3,4 15,7 2. Spania 39,6 45,2 4,4 3,8 3. Franţa 36,6 40,8 -5,4 1,5 4. Italia 31,2 35,7 -2,1 3,8 5. Germania 23,1 27,7 0,4 8,9 6. Marea Britanie 22,7 27,3 2,1 7,5 7. China 17,4 25,7 -14,6 47,9 8. Turcia 13,2 15,9 10,5 14,3 9. Austria 14,0 15,4 3,8 0,4 10. Australia 10,3 13,0 0,8 10,7 Sursa: WTO, Tourism Highlights, 2005 Edition

% 2003 2004* 03/02 04*/03 524 623 0,2 12,7

Destinaţii de top în turism În 2004 primele 10 destinaţii turistice în termeni de sosiri au contabilizat împreună 363 de milioane de sosiri internaţionale de turişti sau aproape jumătate din sosirile de turişti la nivel mondial. În ceea ce priveşte încasările situaţia este similară cu o valoare a încasărilor celor 10 destinaţii turistice de 321 de miliarde dolari. Sosirile internaţionale ale turiştilor Variaţii % 04*/03 10,7 0,1 3,4 11,8 26,7 -6,4 Cota de piaţă

2003 2004* 03/02 2004* Total mondial 690 763 -1,5 100 1. Franţa 75,0 75,1 -2,6 9,8 2. Spania 51,8 53,6 -0,9 7,0 3. SUA 41,2 46,1 -5,4 6,0 4. China 33,0 41,8 -10,4 5,5 5. Italia 39,6 37,1 -0,5 4,9 6. Marea Britanie 24,7 27,8 2,2 12,3 3,6 7. Hong Kong 15,5 21,8 -6,2 40,4 2,9 8. Mexico 18,7 20,6 -5,1 10,5 2,7 9. Germania 18,4 20,1 2,4 9,5 2,6 10.Austria 19,1 19,4 2,5 1,5 2,5 Sursa: WTO, Tourism Highlights, 2005 Edition

6

În 2004 Germania şi-a menţinut prima poziţie ca topul ţărilor care cheltuiesc cel mai mult în turism, poziţie pe care a câştigat-o în 2003 în detrimentul SUA. Este important de menţionat că aceste rezultate în dolari SUA, motiv pentru care au fost influenţate de cursul de schimb între euro şi dolar, favorabil zonei euro. În consecinţă în ciuda creşterii cheltuielilor turistice ale SUA cu 14% după trei ani de rezultate negative, SUA şi-a menţinut locul 2. Pe altă parte ca reflectare a slăbirii dolarului, cheltuielile în turismul internaţional ale rezidenţilor germani exprimaţi în dolari SUA au crescut cu aproape 10%. În aceiaşi situaţie a fost şi Canada care aparent a avut o creştere substanţială (10,8%) exprimată în USD, care exprimată în moneda naţională a fost relativ modestă. Cheltuieli din turismul internaţional - miliarde USD Variaţii Cota de piaţă 2004* 100 11,4 10,5 9,0 6,1 4,6 3,3 2,7 2,6 2,5 -

% 2003 2004* 03/02 04*/03 Total mondial 524 623 0,2 12,7 1. Germania 64,7 71,0 3,0 -0,2 2. Statele Unite 57,4 65,6 -2,2 14,3 3. Marea Britanie 47,9 55,9 6,0 4,1 4. Japonia 28,8 38,1 0,5 23,5 5. Franţa 23,4 28,6 0,6 11,1 6. Italia 20,6 20,5 2,4 -9,4 7. Olanda 14,6 16,5 -5,5 3,0 8. Canada 13,4 16,0 2,6 10,8 9. Federaţia Rusă 12,9 15,7 11,7 14,7 10.China 15,2 -1,4 Sursa: WTO, Tourism Highlights, 2005 Edition

Estimările Organizaţiei Mondiale a Turismului prevăd că, în perspectiva anilor 2020 turismul se va caracteriza prin: • • 1,56 mld. sosiri turişti internaţionali, dintre care 1,2 miliarde vor fi intra-regionale şi 0,4 miliarde vor fi interregionale; totalul sosirilor de turişti pe regiuni arată că, în 2020, primele 3 regiuni vor fi Europa (717 milioane turişti), Asia de Est şi Pacific (397 milioane) şi Americile (282 milioane), urmate de Africa, Orientul Mijlociu şi Asia de Sud; 2.000 miliarde USD încasări; peste 253 milioane locuri de muncă, ceea ce reprezintă 9,0 % din totalul locurilor de muncă; 10,9 % din totalul investiţiilor de capital.

• • •

1.2.2 Aspecte calitative ale evoluţiei turismului pe plan mondial Primele 4 pieţe emitente de turişti sunt şi cele care numără cei mai mulţi utilizatori de Internet, conform studiului "Comercializarea în domeniul destinaţiilor turistice; strategii pentru era informaticii", SUA, Germania, Japonia şi Marea Britanie furnizează 2/5 din numărul de turişti internaţionali şi peste 80 % din cei care apelează la Internet pentru efectuarea de 7

călătorii externe. Serviciile turistice publicate în sistemele electronice din SUA au cuprins aproape 1 % din totalul vânzărilor. Pe de altă parte, în Europa, vânzările prin Internet au atins 1 mld. USD, reprezentând 0,5 % din totalul acestora. Pentru anul 2000 studiul apreciază că în Europa Occidentală, cifra de afaceri realizată prin intermediul Internet va atinge 4 mld USD, reprezentând 2 % din cifra de afaceri, în timp ce în SUA ele se vor ridica până la 10 %. Studii de specialitate din cadrul WTO au identificat principalele megatendinţe ce se înregistrează în domeniul turismului, până în prezent şi care se va amplifica în perspectiva anilor 2020, în ceea ce priveşte cererea şi oferta turistică. Printre cele mai semnificative aspecte, pot fi menţionate următoarele: - un număr mereu crescând de turişti doresc să-şi satisfacă hobby-urile şi interesele lor speciale, bazate pe natură, locuri istorice, activităţi economice şi interese profesionale; - turismul etnic, reprezentat de cei ce doresc să-şi viziteze locurile unde s-au născut ei sau strămoşii lor este în creştere; o latură aparte o formează turismul religios format din persoanele care, prin pelerinaje, vizitează locuri sfinte, legate de convingerile lor religioase; - creşte cererea pentru noi destinaţii, cu repercusiuni benefice dezvoltării de noi zone sau asupra îmbunătăţirii şi extinderii celor existente; - sporeşte preocuparea pentru menţinerea sau ameliorarea stării de sănătate şi, în acest fel, stimulează dezvoltarea staţiunilor balneoclimaterice şi centrelor de tratament balneare; hotelurile clasice din staţiuni încep să se adapteze la noile orientări ale cererii, incluzând facilităţi şi unităţi pentru gimnastică, fitness, alte tratamente şi proceduri netradiţionale etc., crescând interesul solicitanţilor; - se constată o tendinţă de sporire a numărului de vacanţe de durată mai scurtă; aceasta permiţând dezvoltarea mai multor destinaţii turistice, iar pentru satisfacerea cererii, ocazia de a oferi facilităţi şi activităţi pentru turişti, în toate anotimpurile; - creşte numărul persoanelor de vârsta a III-a care sunt mai active şi dornice de călătorii, fără să se înregistreze reduceri la numărul de persoane de vârsta medie sau din rândul populaţiei tinere; în paralel, persoanele handicapate călătoresc într-un număr crescând, fapt ce determină adaptarea serviciilor şi utilităţilor pentru necesităţile acestui segment de clientelă; - turiştii devin mai experimentaţi şi sofisticaţi şi aşteaptă atracţii de bună calitate, utilităţi şi servicii pe măsură şi tarife /preţuri adecvate calităţii în călătoriile lor; - călătoriile de afaceri sau pentru congrese, conferinţe, reuniuni etc. continuă să se dezvolte, aducând beneficii tot mai mari organizatorilor; multe persoane care participă la astfel de acţiuni sunt în acelaşi timp şi turişti "de vacanţă" care doresc să cunoască zona pe care o vizitează; - sporeşte numărul turiştilor care sunt preocupaţi de problemele de mediu natural sau social şi, prin urmare, cresc căutările unor destinaţii foarte puţin poluate şi fără probleme de mediu sau de natură socială; ca urmare a acestor orientări, foarte multe destinaţii sunt preocupate în adoptarea unor programe de dezvoltare şi doresc să încurajeze turismul de bună calitate, care evită problemele de mediu sau de natură socială, optimizându-se şi beneficiile economice; - staţiunile turistice mai vechi sunt restructurate şi revitalizate pentru a corespunde aşteptărilor prezente ale turiştilor, procesul fiind planificat şi condus cu multă precauţie; - turismul utilizează într-o măsură tot mai mare, tehnologia modernă în domenii ca servicii de rezervare sau marketing; în ultima perioadă Internet-ul a devenit un mijloc tot mai important de informare şi marketing. 1.2.3 Caracteristici ale dezvoltării turismului în ţările Uniunii Europene 8

Industria europeană a turismului va face faţă unei concurenţe în creştere atât din interiorul cât şi din afara regiunii. O serie întreagă de factori concură la această situaţie (concurenţa economică şi financiară, factorii politici, schimbările sociale şi demografice, inovaţiile tehnologice etc.) inclusiv activităţile promoţionale ale regiunilor concurente. În acelaşi timp, o serie de bunuri şi servicii vin în concurenţă cu turismul pentru a ocupa timpul liber al potenţialilor turişti ceea ce creează o altă formă de presiune competitivă. Extinderea ofertelor de petrecere a timpului liber în zonele rezidenţiale (de exemplu parcurile tematice sau de distracţie, cluburile de sănătate, evenimentele culturale şi sportive) va duce la scurtarea vacanţelor şi la vacanţe petrecute mai aproape de casă. Se aşteaptă ca această tendinţă să fie marcată în timp de o creştere economică mai moderată. De asemenea există şi alţi factori care vor marca turismul în Europa pentru următoarele decade. Introducerea euro ca monedă comună pentru multe ţări europene va duce la creşterea numărului de călătorii în interiorul Europei. Dereglementarea în transportul aerian a determinat un aflux de noi linii aeriene şi care au costuri reduse, iar aceasta a dus la scăderea tarifelor pe cursele pan-europene şi la creşterea numărului de călătorii pentru odihnă, în special pentru aşa numitele „scurtele ieşiri”. Industria turismului a suportat un nivel de consolidare în ultimii ani, care va continua cel puţin şi în perioada următoare. Această activitate se aplică în principal unui număr mare de turoperatori germani şi britanici, ţări care sunt principalele ţări emiţătoare de turişti. Totuşi competiţia de preţ pe pieţele europene pare a fi principalul motiv care duce la această consolidare. Turismul receptor În 2004 s-au înregistrat 416,4 milioane sosiri turişti în Europa, iar în 2020 se estimează că numărul lor va ajunge la 717 milioane. Cota de piaţă a Europei se aşteaptă să scadă la 54,5% cât era în 2004 la 46% în 2020, iar aceasta se va face pe seama creşterii cotei de piaţă a regiunilor Asia de Est şi Pacific, Orientul Mijlociu, Africa şi Asia de Sud. Subregiunea Europa de Vest se prezintă ca cea mai vizitată regiune din Europa, atrăgând 117 milioane de vizitatori în 1995 şi 139 milioane în 2004. Totuşi rata de creştere pentru subregiunea Europa de Vest va fi cea mai mică în această perioadă de numai 1,9% pe an. Ca rezultat, această subregiune îşi va pierde cota de piaţă faţă de celelalte subregiuni din Europa. Sosirile din subregiunea Europa Centrală şi de Est se aşteaptă să crească cel mai rapid, până la sfârşitul anului 2020 această regiune atrăgând cu 40 de milioane de vizitatori mai mult decât Europa de Vest. În plus faţă de subregiunea Europa Centrală şi de Est, sosirile din Mediterana de Est şi Europa de Nord vor creşte mai rapid decât media europeană. Sosirile din subregiuneile Europa de Vest şi Europa de Sud vor fi mai mici cu rate de creştere inferioare mediei europene. În anul 2020 Franţa va rămâne prima destinaţie a Europei cu peste 100 de milioane de sosiri de turişti. Următoarele 5 destinaţii europene în anul 2020 vor fi Spania, Marea Britanie, Italia, Federaţia Rusă şi Republica Cehă, fiecare înregistrând între 40 şi 75 de milioane de sosiri de turişti. Ratele cele mai mari de creştere pentru perioada 1995-2020 sunt prognozate pentru Croaţia (+8,4% pe an în medie), Federaţia Rusă (+6,8% pe an), Slovenia (+6,0% pe an), Turcia (+5,5% pe an), Bulgaria şi România (amândouă cu 4,6% pe an). Revigorarea pieţei emitente a Rusiei şi creşterea prosperităţii în statele CSI, va determina un impuls în creşterea turismului în destinaţiile din Europa Centrală şi de Est în general. În ceea ce priveşte ţările europene din Mediterana, creşterea va continua să se concentreze în ţările din est în particular Turcia, Croaţia şi Slovenia care vor înregistra rate de creştere peste media europeană. Multe din destinaţiile mediteranene care au ajuns deja la 9

maturitate îşi vor pierde cota de piaţă deoarece se aşteaptă ca ele să aibă rate de creşterii inferioare mediei europene. Cele mai mici rate de creştere sunt prognozate pentru ţările din Europa Centrală şi de Vest şi – Germania, Elveţia, Austria şi Ungaria. 1.3. Competitivitate regională Această analiză este bazată exclusiv pe datele oferite de Word Travel and Tourism Council (WTTC) în cadrul aşa-numitului <<Monitor de competitivitate>> elaborat în parteneriat cu Christel deHann Turism and Travel Research Institute de la Universitatea din Nothingham – Marea Britanie. Acest Monitor de competitivitate este de fapt un cadru analitic care: oferă o înregistrare a indicatorilor de politică şi a evoluţiilor care au impact asupra industriei turismului şi a călătoriilor compară statisticile naţionale, politicile şi angajamentele guvernamentale pentru 2004 indică eficacitatea politicilor naţionale pentru a atrage investiţii străine directe şi a cheltuielilor ale turiştilor pe o piaţă competitivă arată importanţa planificării strategice şi nevoia ca industria turismului şi călătoriilor să fie inclusă în politicile şi deciziile guvernamentale Analiza competitivităţii în turism se bazează pe o serie de indici de 8 indici – indicele competitivităţii preţului, indicele Human Tourism, indicele infrastructurii, indicele mediului, indicele tehnologiei, indicele resurselor umane, indicele deschiderii, indicele social - a căror valoare pe o scală de la 0 la 100 arată performanţa fiecărei ţări comparativ cu alte ţări. Valoare 0 reprezintă cea mai mică valoarea a indicelui, iar valoarea 100 cea mai mare. Sursele de date pentru aceşti indicatori sunt reprezentate în mare parte de indicatorii de dezvoltare elaboraţi de Banca Mondială, dar şi de rapoarte ale ONU şi ale WTTC. În analiza competitivităţii în turism s-au luat ca ţări de referinţă pentru comparaţie 8 ţări din apropierea României care sunt considerate ţări concurente în turism: Bulgaria, Croaţia, Serbia şi Muntenegru, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Polonia şi Ucraina. Analiza globală Analiza globală face referire la compararea ţărilor supuse analizei din punct de vedere al valorilor celor 8 indici. Prezentăm această situaţie în cele ce urmează:
Indicele competiti vităţii preţului 58.46 68.99 na 66,28 50,02 47,05 48,71 49,1 68,25 Indicele Human Tourism 80.04 na na 24,61 92,91 38,09 72,69 43,47 73,73 Indicele infrastruc turii 64.05 na na 42,77 77,26 73,28 na na na Indicele Tehnolog iei 69.23 87.98 66,65 58,8 92,34 78,72 94,15 77,4 41,35 Indicele resurselo r umane 71.60 68.62 na 63,01 84,7 71,6 74,68 88,3 81,23 Indicele deschide rii 76.42 55.62 29,59 72,79 79,4 65,73 79,25 70,82 58,02 Indice mediu de competiti vitate* 68,57 68,04 48,12 58,91 78,44 62,84 74,47 66,03 56,94

Ţările Bulgaria Croaţia Serbia şi Muntene gru România Ungaria Slovacia Cehia Polonia Ucraina Notă:

Indicele mediului 67.86 69.60 na 71,22 76,06 70,77 75,24 72,03 23,12

Indicele social 60.89 57.43 na 71,79 74,81 57,47 76,59 61,1 52,88

* calculat prin media aritmetică a indicilor pentru care există informaţii disponibile n.a. – datele nu sunt disponibile 10

Dacă facem o medie simplă a valorilor indicilor presupunând că toţi aceştia au aceiaşi importanţă obţinem un aşa numit „indice mediu de competitivitate”. Conform acestuia România în domeniul competitivităţii în turism este clar depăşită de Ungaria (78,44) şi Cehia (74,47) dar şi de Bulgaria (68,57%), Croaţia (68,04), Polonia (66,03) şi Slovacia (62,84). Totuşi ţara noastră păstrează un avantaj faţă de vecinele noastre Ucraina şi Serbia Muntenegru. Trebuie însă să menţionăm că aceste rezultate sunt puţin influenţate de lipsa unor date mai ales în cazul Serbiei şi Muntenegru, dar şi într-o mai mică măsură pentru Croaţia, Ucraina, Polonia şi Cehia. România este mai competitivă faţă de unii dintre concurenţii săi în domeniul preţurilor, al mediului, al deschiderii faţă de comerţ şi turism şi domeniul social şi mai puţin în cel al tehnologiei, al resurselor umane şi al infrastructurii. Pentru a conchide, competitivitatea României în domeniul turismului faţă de concurenţii săi se prezintă astfel: faţă de Bulgaria, România este mai competitivă în domeniile preţuri (la capitolele tarife pe cameră în hoteluri, în 2004; indicele parităţii puterii de cumpărare; nivelul impozitării în turism), infrastructură (doar la capitolele drumuri şi căii ferate – cu indici superiori Bulgariei), mediu (emisii de dioxid de carbon mai puţine decât Bulgaria, dar o densitate a populaţiei mai mare), tehnologie (doar la capitolul exporturi high-tech), social (la indicele ziarelor şi indicele televizoarelor) faţă de Croaţia, România este mai competitivă în domeniile preţuri (doar la capitolul nivelul impozitării în turism), mediu (emisii de dioxid de carbon mai puţine decât Croaţia, dar o densitate a populaţiei mai mare), deschidere internaţională (la capitolul nivelul impozitării în comerţul internaţional) şi domeniul social (la indicele ziarelor şi indicele televizoarelor). De asemenea, trebuie menţionat că analiza nu este completă datorită lipsei datelor pentru domeniile infrastructură şi human tourism. faţă de Serbia-Muntenegru analiza competitivităţii de limitează doar la două domenii datorită lipsei datelor: domeniul tehnologiei (România având un număr mai mare de utilizatori de INTERNET) şi domeniul deschiderii internaţionale (capitolele vize şi nivelul impozitării în comerţul internaţional). faţă de Ungaria, România este mai competitivă doar în domeniile preţuri (la capitolele tarife pe cameră în hoteluri, în 2004 şi nivelul impozitării în turism) şi domeniul social (doar la indicele televizoarelor) faţă de Slovacia, România este mai competitivă doar în domeniile preţuri (la capitolul tarife pe cameră în hoteluri, în 2004), human tourism (doar capitolul implicării oamenilor în turism), mediu, tehnologie (doar la capitolul exporturi high-tech), domeniul deschiderii internaţionale (capitolul vize), şi domeniul social (la indicele ziarelor şi indicele televizoarelor). faţă de Republica Cehă, România este mai competitivă doar în domeniile preţuri (la capitolele tarife pe cameră în hoteluri, în 2004 şi nivelul impozitării în turism) şi domeniul social (doar la indicele ziarelor şi indicele televizoarelor) faţă de Polonia, România este mai competitivă doar în domeniile preţuri (la capitolele tarife pe cameră în hoteluri, în 2004 şi nivelul impozitării în turism), human tourism (doar capitolul impactului economic al turismului), tehnologie (doar la capitolul exporturi high-tech), domeniul deschiderii internaţionale (capitolele indicele deschiderii în turism şi indicele deschiderii în comerţ) şi domeniul social (doar la indicele ziarelor şi indicele televizoarelor) faţă de Ucraina, România este mai competitivă în domeniile preţuri (la capitolele tarife pe cameră în hoteluri în 2004, paritatea puterii de cumpărare şi nivelul impozitării în turism), human tourism (doar la capitolul implicării în turism a populaţiei), mediu (emisii 11

de dioxid de carbon mai puţine decât Ucraina, o densitate a populaţiei mai mare), tehnologie (capitolele numărul de utilizatori de INTERNET, telefonie mobilă, exporturi high-tech), domeniul deschiderii internaţionale (capitolul vize, nivelul impozitării în comerţul internaţional) şi domeniul social (capitolele indicele dezvoltării umane, indicele ziarelor, indicele calculatoarelor şi indicele televizoarelor). CAPITOLUL II STAREA ACTUALĂ A TURISMULUI ROMÂNESC 2.1 Informaţii generale România este înzestrată cu un potenţial turistic deosebit de variat, diversificat şi concentrat, caracterizat prin: • existenţa unor forme de relief accesibile şi armonios îmbinate pe întreg teritoriu; • o climă favorabilă practicării turismului în tot cursul anului; • potenţial faunistic şi floristic bogat, cu specii şi ecosisteme unicate în Europa; • factori naturali recomandaţi într-o cură balneară complexă; • patrimoniul cultural-istoric şi arhitectural apreciat pe plan internaţional cu care România se poate încadra în rândul destinaţiilor turistice atractive din Europa şi din lume. România a fost o destinaţie căutată de turiştii externi şi a avut un turism intern dezvoltat care s-a derulat pe baza unui cadru legal (Legea turismului) încă din perioada interbelică. În prima jumătate a anilor '60 ţara noastră a cunoscut o dezvoltare semnificativă a capacităţilor de cazare turistică, în special în zona litoralului Mării Negre. La începutul anilor '70 România era deja cunoscută pe piaţa principalelor ţări europene generatoare de turişti, în special în Germania, Marea Britanie, Ţările Scandinave, Franţa, Italia, Austria, Belgia ş.a. Începând cu anii '80 ţara noastră a cunoscut un declin puternic al sosirilor de turişti străini, tendinţă care s-a menţinut, sub forma atenuată, şi în anii '90. Cauza principală o constituie lipsa de fonduri pentru investiţii destinate dezvoltării, modernizării şi reabilitării infrastructurilor specifice ca urmare a procesului lent şi complicat al privatizării, aplicării unei fiscalităţi neadecvate, inexistenţei unor facilităţi în domeniul creditelor bancare etc. 2.2 Caracterizarea stării actuale a turismului românesc În prezent sectorul turistic românesc se caracterizează, la nivel global, prin următorii indicatori: • 6,6 mil. vizitatori străini ; • 6,9 mil. plecări ale turiştilor români; • 607 mil. USD încasări din turismul internaţional; • 2,13 % contribuţie la PIB, după metodologia Institutului Naţional de Statistică. • La nivelul anului 2005, conform datelor furnizate de WTTC (Word Travel & Tourism Council), contribuţia turismului in P.I.B. este de 4,7%. • 105 mii locuri de muncă oferite de sectorul turistic; • 1,2 % din totalul locurilor de muncă; • Investiţiile din ramura “Hoteluri şi restaurante”, în totalul investiţiilor din economie, de la 0,59% în 1990 la 1,35% în 2003, cu niveluri maximale atinse în anii 1992 – 1,52%, 1995 – 1,68% şi 1999 – 1,41%; 12

În raport cu potenţialul existent în ţara noastră, şi comparativ cu celelalte ţări central şi est europene România se prezintă modest în ceea ce privesc performanţele economice ale industriei turismului. Concluzii privind aspectele economice ale turismului românesc a. În ceea ce priveşte capacitatea de cazare: • Creşterea în prezent cu 24,9 % a numărului de structuri de primire; • Scăderea capacităţii de cazare cu aprox 2,4% faţă de anul 2000; b. În ceea ce priveşte numărul de vizitatori şi numărul turiştilor înregistraţi : • În anul 2004 numărul de turişti români înregistraţi în structurile de primire a atins cifra de 4.279.105 turişti însumând 15.167.545 mii înnoptări; • Creşterea cu 13,8 % a numărului total de turişti înregistraţi în unităţile de cazare faţă de anul 2000, din care cu 5,3 % a turiştilor români şi cu 46,3 % a turiştilor străini ; • Creşterea numărului de înnoptări la total turişti cu 11,4% faţă de 2000, cu 1,3 % la turişti români şi 52,6 % la turişti străini; • Reducerea sejurului mediu de la 3,6 zile în 2000 (3,8 zile la turiştii români şi 2,5 zile la turiştii străini) la 3,3 zile în anul 2004 (3,5 zile pentru turiştii români şi 2,5 zile pentru turişti străini); • Creşterea 25,4 % a numărului de vizitatori străini la frontieră;. • Creşterea cu 1,7% a numărului de turişti români care au plecat în străinătate; • Creşterea cu 5,1 % a numărului de turişti români sosiţi pe litoral şi cu aprox 260% a numărului de turişti străini; • Scăderea cu 2,2 % a numărului de turişti români sosiţi în staţiunile balneare şi creşterea cu 76,7 % a numărului de turişti străini; • Creşterea cu 7,7 % a numărului de turişti români sosiţi în staţiunile montane şi cu 32,2 % a numărului de turişti străini; • Creşterea cu 87,6 % a numărului de turişti români sosiţi în Delta Dunării şi cu 360 % a numărului de turişti străini ; • Creşterea cu 4,8 % a numărului de turişti români sosiţi în Bucureşti şi în oraşele reşedinţă şi cu 47,2 % a numărului de turişti străini. În Anexa 1 este prezentată în detaliu evoluţia indicatorilor turistici care caracterizează starea actuală a turismului. 2.3 Starea mediului Exceptând calamităţile naturale (cutremurele, alunecări de teren, inundaţii, secetă prelungită, etc.) şi unele cauze cu caracter conjuctural şi episodic (ex: confruntările armate pe unele teritorii), degradarea mediului şi a resurselor turistice naturale provine de la două mari grupe de factori: • factori care sunt urmarea directă a dezvoltării economice; • factori care provin din folosirea mediului ambiant pentru turism şi agrement.

13

2.3.1 Impactul dezvoltării economice asupra mediului Prima grupă de factori sunt rezultaţi, în principal, din intensificarea activităţilor industriale, agricole şi transport, care afectează atât mediul, cât şi cadrul general de desfăşurare a activităţilor turistice cu componentele potenţialului turistic luate ca entităţi aparte, respectiv aerul, apa, solul, vegetaţia, fauna, peisajele, monumentele naturii şi de arhitectură etc. Principalele forme prin care se manifestă această categorie de degradări şi care se fac resimţite de mediul înconjurător al ţării noastre sunt: Poluarea aerului produsă de industrie, sursele de impurificare cu repercusiuni asupra potenţialului turistic fiind considerate în ordine descrescătoare a nocivităţii următoarele: industria energetică, metalurgică, chimică, petrochimică, a materialelor de construcţie, prelucrarea lemnului, alimentară. Emisiile mixte de pulberi, gaze nocive, substanţe iritante şi mirositoare produse de unităţi ale acestor industrii pot polua resursele ce stau la baza desfăşurării de activităţi specifice turismului balnear, de odihnă şi recreere, cultural, de vânătoare şi pescuit sportiv etc. Printre cele mai poluante surse ale aerului se situează fabricile de ciment, ale căror pulberi de praf ce se pierd în timpul procesului tehnologic, alterează puritatea atmosferei, distrug vegetaţia şi peisajul, alungă fauna, atacă clădirile şi monumentele pe care se depun. Unele dintre aceste surse se găsesc în zone turistice importante (Bicaz, Taşca pe Valea Bistriţei Cheile Bicazului, Câmpulung Muscel, Comarnic, Târgu Jiu, Chişcădagu, Hoghiz ş.a.). Poluarea aerului se mai datorează şi altor surse, cum ar fi combinatele de la Hunedoara, Reşiţa, Suceava, Piatra Neamţ, Ploieşti, Târgu Mureş, Govora, Râmnicu-Vâlcea etc. aflate pe trasee turistice în centre sau zone turistice valoroase. Poluarea apei are implicaţii grave în cazul poluării apelor mării, lacurilor, râurilor şi Deltei Dunării, prin reducerea efectelor relaxante ale acestora şi producerea unei scăderi a proprietăţilor biostimulatorii sau terapeutice. Exemple de această natură le constituie lacurile terapeutice Techirghiol, Nuntaşi, Amara, Balta Albă, poluarea apelor freatice dulci sau minerale etc. Un capitol aparte se constituie poluarea litoralului românesc al Mării Negre, având ca sursă principală poluarea Dunării. Împreună cu celelalte râuri care se varsă în colţul nord-estic al bazinului pontic, Dunărea transportă anual un mare volum de apă (circa 200 km3 transportaţi de Dunăre şi 55 km3, de Nistru şi Nipru). Prin suprafaţa extinsă a bazinului hidrografic din care se constituie, aceste ape au o contribuţie majoră în domeniul aportului de poluanţi în Marea Neagră. Dominanta curenţilor de la nord la sud determină ca aceste ape să se deplaseze în lungul litoralului românesc şi astfel, să influenţeze calitatea zonei. Poluarea solului cu poluanţi proveniţi atât din apa ploilor contaminate cu diferite substanţe chimice, cât şi direct, prin deversări de deşeuri, pesticide, îngrăşăminte chimice etc. are pe lângă urmările de ordin economic şi socio-sanitar şi consecinţe pentru turism prin degradarea apelor freatice şi a oglinzilor de apă utilizate în balneoturism şi agrement. În plus, degradarea solului şi implicit a peisajului se datorează şi păşunatului intensiv şi necontrolat, ca în cazul pajiştilor montane sau alpine din Munţii Bucegi, Ceahlău, Rodnei, Parâng, Ciucaş etc., masive montane cu o intensă circulaţie turistică.

14

Poluarea sonoră, pe lângă factorul de risc pe care îl prezintă pentru sănătatea oamenilor, are implicaţii şi asupra turismului, prin disconfortul pe care îl provoacă oamenilor dornici de linişte şi odihnă la diversele destinaţii de sejur. Existenţa surselor de poluare sonoră din staţiunile balneoclimatice are efecte negative în special asupra eficacităţii tratamentelor balneare în toate staţiunile turistice balneare, montane şi de litoral; Poluarea peisajului se manifestă prin ansamblul factorilor poluanţi care are acţiuni distructive asupra elementelor sale componente (vegetaţie, faună, reţea hidrografică etc.) la care se adaugă defrişările nedirijate a pădurilor, depozitarea necontrolată a deşeurilor industriale şi menajare, realizarea de construcţii neautorizate sau neadaptate la stilul specific arhitectonic zonei etc. (toate staţiunile turistice şi zonele turistice periurbane). Tot în această categorie se mai încadrează şi degradările produse de şantierele de construcţii şi de drumuri industriale sau de alte obiective prezente îndeosebi în unităţi montane cu peisaje pitoreşti; aici în cele mai multe cazuri, în timpul executării lucrărilor sau la terminarea lor nu se respectă măsurile de protejare a peisajului sau de refacere a degradărilor suferite de acestea (Munţii Bucegi, Cindrel, Ceahlău, Rodna, Semenic etc.). Lor li se adaugă neajunsurile provocate de construcţiile de drumuri forestiere, cu care ocazie se produc defrişări, excavarea versanţilor, defolierea copacilor etc., cazuri întâlnite în Munţii Apuseni, Cozia sau Bucegi, în rezervaţia Bila-Lala din Munţii Rodnei ş.a. Degradări ale peisajului mai sunt provocate de carierele de calcare, cum sunt cele din Cheile Corcoaia (monument al naturii şi obiectiv turistic cu caracter de unicat al zonei turistice Porţile de Fier), de la Pecinişca, la intrarea în Băile Herculane şi de la Pietreni - Costeşti (jud. Vâlcea), aflate în zone cu intensă circulaţie turistică, sau carierele de pe Valea Ilvei din Munţii Bârgăului şi Cheile Bicazului, de haldele de steril depozitate în preajma exploatărilor miniere (ca cele de la Băile Harghita şi Sântimbru – Băi care îngreunează accesul în staţiuni şi localităţi turistice, de la Mintia de lângă Peştera Muierii, de pe Valea Lotrului etc.) sau de depozitele de deşeuri menajere sau ale diferitelor întreprinderi, frecvente în preajma centrelor urbane, multe de interes turistic, care au luat locul parcurilor, grădinilor etc. Degradarea pădurilor cauzate de exploatările forestiere efectuate până în prezent, în Munţii Apuseni care, pe lângă alte consecinţe de ordin social-economic, au afectat peisajul carstic din Platourile Padiş şi Lumea Pierdută, a căror atracţie turistică a constat şi în frumuseţea pădurilor care le-au acoperit, în mare parte tăiate. Tăierea necontrolată a pădurilor, poate provoca declanşarea unor procese de degradare a solului, afectând peisajul respetiv, dispariţia unor monumente ale naturii de interes ştiinţific şi turistic etc. (Munţii Călimani, Ceahlău, Retezat, Rodna, Gutâi). În cazul tăierii pădurilor din preajma staţiunilor balneoclimatice şi, în general, a localităţilor, se diminuează cu mult posibilităţile de autopurificare a atmosferei din jurul acestora, iar în cazul staţiunilor balneare, se pun în pericol zăcămintele hidrominerale, diminuându-le potenţialul de debitare până la dispariţie. Există pericolul potenţial ca, prin aplicarea legilor de retrocedare a pădurilor, să nu se respecte un regim controlat al tăierii copacilor, generalizând astfel, efectele negative ale acestei acţiuni, la nivelul întregii ţări. Degradarea rezervaţiilor naturale şi a monumentelor naturii prejudiciază de asemenea, potenţialul turistic pe care îl lipseşte de aportul ştiinţific, cognitiv-educativ şi estetic al unor 15

obiective cu caracter de unicitate sau de rară spectaculozitate, fie a unor habitate naturale care şi-au păstrat echilibrul biologic. Degradarea acestor monumente şi rezervaţii naturale existente în număr apreciabil în ţara noastră, poate fi provocată în mare măsură de activităţile economice necontrolate, afectarea lor aducând prejudicii irecuperabile atât sub aspect ştiinţific, cât şi economic, prin diminuarea posibilităţilor de valorificare turistică a lor (Delta Dunării, Parcul Natural Retezat, peşterile declarate monumente ale naturii, rezervaţiile din Munţii Bucegi, Cozia, Gutâi, turbăriile Poiana Stampei, Borsec, Sâncrăieni, Mangalia etc.). Degradarea obiectivelor turistice antropice - datorată substanţelor poluante ce atacă, degradează şi scurtează "viaţa" celor mai rezistente şi durabile materiale şi având ca urmare, dispariţia unor monumente de rezonanţă istorică, artistică sau culturală, durate de oameni cu veacuri în urmă. Clădirile din zonele impurificate cu fum, cărbune, ciment etc., se deteriorează, se şterg sau îşi schimbă aspectul (frescele exterioare ale unor biserici sau faţadele unor monumente din unele centre urbane industrializate). 2.3.2 Factori poluanţi pentru turism şi agrement care provin din folosirea mediului ambiant Ca orice altă activitate umană, fără să conţină elemente intenţionale, turismul, fiind un consumator de spaţii şi resurse turistice, participă implicit la degradarea şi poluarea mediului înconjurător a potenţialului turistic, fie prin presiunea directă a turiştilor asupra peisajului, florei şi faunei sau altor obiective turistice pe care le poate deteriora parţial sau total, fie prin concepţia greşită de valorificare şi echipare a unor zone, puncte sau obiective turistice. În condiţiile în care turismul cunoaşte o continuă dezvoltare în întreaga lume, problema devine tot mai acută, acţiunea distructivă a turiştilor asupra resurselor turistice prezentând o intensitate şi varietate sporită de la an la an. Acţiunile distructive pot fi numeroase, mai ales în zonele sau obiectivele la care se conturează o concentrare turistică şi în condiţiile în care nu se realizează dotări sau amenajări specifice, necesare practicării diferitelor activităţi turistice şi îndeosebi pentru vizitare a acestora. Ele sunt provocate în primul rând de circulaţia turistică necontrolată în zonele sau la obiectivele turistice aflate în afara traseelor marcate, ducând la distrugerea vegetaţiei şi florei, la ruperea copacilor, distrugerea puieţilor sau a seminţişului natural desprinderea de roci, a stalactitelor şi stalagmitelor din peşteri ş.a. Alte prejudicii sunt aduse prin declanşarea de incendii, împiedicarea regenerării plantelor, tasarea solului, braconajul şi tulburarea biotopurilor specifice vânatului şi în general a faunei, mergând uneori până la eliminarea unor specii. Dispariţia unor specii floristice poate fi datorată şi colectării abuzive a florei, în special a plantelor declarate monumente ale naturii, urmare a insuficientei popularizări a plantelor ocrotite şi a necunoaşterii de către turişti a gravelor implicaţii ce le pot avea acţiunile lor necontrolate, asupra factorilor de mediu. Aşa se explică de ce floarea de colţ (Leontopodium alpinum), garofiţa de munte (Dianthus spiculifoluis) cu varietatea ei endemică "Garofiţa Pietrei Craiului" (Dianthus callizonus) şi alte specii de plante sunt pe cale de dispariţie în unele areale, deşi sunt ocrotite prin lege. Vizitarea intensivă, iluminatul cu lumânări şi lipsa unor dotări tehnice de aerisire sau deplouare au condus la degradarea unor fresce şi picturi din interiorul unor monumente 16

istorice şi de artă, ca în Bucovina, iar iluminatul în trecut, a unor peşteri, cu feştile, a provocat distrugerea definitivă a depunerilor calcaroase din interiorul unor peşteri (Peştera Ialomiţei ş.a.). - Lipsa unor locuri amenajate destinate popasului sau instalării în corturi în zonele şi de-a lungul traseelor turistice sau în apropierea unor obiective turistice provoacă inevitabil degradarea peisajului şi a altor componente ale mediului înconjurător, datorită numeroaselor urme reziduale lăsate la întâmplare de turişti în locurile în care au poposit. Astfel de situaţii se întâlnesc în toate locurile destinate turismului de recreere şi odihnă, mai ales în preajma centrelor urbane, în munţi, în apropierea cabanelor şi staţiunilor turistice, pe malul râurilor sau lacurilor etc. - Prin pătrunderea turismului automobilistic în locuri până nu demult inaccesibile şi abaterea turiştilor de la drumurile principale, prin văi lăturalnice, oprindu-se în poieni pitoreşti şi distrugând în calea lor pajişti, floră, arbuşti, prin strivire sau sub influenţa gazelor de eşapament, poluând râurile şi lacurile etc. fenomenul poluării naturii a căpătat forme mai complexe. - Intensificarea circulaţiei turistice automobilistice în staţiunile turistice, în general şi a celor balneare în special, în lipsa parcărilor situate în afara staţiunilor, contribuie la alterarea calităţilor aerului, ale factorilor de cură, influenţându-se şi tratamentele balneare specifice staţiunilor. - Concepţia greşită de valorificare a resurselor turistice a unor zone, concretizată printr-o exploatare neştiinţifică şi neraţională a acestora sau prin realizarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu caracter turistic, conduce în final, la secătuirea sau degradarea resurselor naturale de materii prime necesare activităţilor turistice. Această situaţie se regăseşte atât în cazul exploatării de substanţe minerale balneare (Băile Felix, Techirghiol, Lacul Nuntaşi, Mangalia, Lacul Sărat, Strunga etc.), cât şi în exploatarea zonelor, localităţilor sau punctelor de interes turistic. - O situaţie specială o prezintă degradarea sau epuizarea surselor de substanţe minerale balneare, caracterizate printr-o mare vulnerabilitate la factorii exogeni, orice intervenţie nefavorabilă asupra lor putând provoca schimbarea parametrilor fizici şi chimici, pe baza cărora au fost declarate resurse terapeutice (Vatra Dornei, Buziaş, Călimăneşti, Sovata, Ocna Sibiului, Ocna Mureşului etc.). Fenomenele de degradare întâlnite în cazul substanţelor minerale balneare, cu deosebire a apelor minerale şi termominerale rezultă de cele mai multe ori, din nerespectarea principiilor generale de protecţie şi exploatare a lor, care impun: limitarea exploatării zăcămintelor în raport cu rezervele omologate de substanţe minerale balneare, executarea lucrărilor geologice în conformitate cu prevederile cercetărilor şi proiectelor de specialitate, evitarea exploatării zăcămintelor până la epuizare şi o exploatare ştiinţifică, raţională a acestora, instituirea perimetrelor de protecţie hidrogeologică şi sanitară în jurul zăcămintelor etc. Unele cazuri semnificative de degradare a resurselor balneare s-au semnalat la zăcămintele hidrominerale Covasna şi Buziaş, la care, exploatarea defectoasă a acestora a dus la scăderea potenţialului surselor, diminuarea cantităţii de CO2 etc. La Băile Felix, supraîncărcarea staţiunii cu structuri turistice balneare şi de cazare, fără o corelaţie cu rezervele de apă minerală a dus la o intensificare a exploatării apelor până la limita de exploatare a zăcământului hidromineral, recondiţionarea acestuia refăcându-se anevoios. 17

Nerespectarea şi uneori chiar nestabilirea perimetrelor din punct de vedere hidrogeologic şi sanitar şi permiterea activităţilor economice poluante în limitele acestora, au condus, de asemenea, la degradarea resurselor balneare (lacurile Nuntaşi, Techirghiol, Amara, Balta Albă şi Lacul Sărat) datorită irigaţiilor, chimizării agriculturii şi apelor reziduale industriale. - În plan general, degradările produse obiectivelor turistice se datorează în primul rând absenţei sau nivelului scăzut al amenajărilor sau organizării lor pentru exploatarea turistică (vizitare, desfăşurare de acţiuni specifice etc.). Astfel, lipsa sau starea necorespunzătoare a drumurilor de acces sau de circulaţie la un obiectiv într-o zonă montană, rezervaţie naturală etc., dispersează turiştii pe suprafeţe întinse, iar lipsa dotărilor specifice (scări, parapete, indicatoare ş.a.) conduc la o circulaţie anarhică, producerea de accidente şi la ştirbirea mesajului cultural-educativ, recreativ al zonelor sau obiectivelor respective. Astfel de situaţii se întâlnesc în cazul majorităţii atracţiilor turistice din ţara noastră dar, îndeosebi, în unităţile montane. Nici Parcul Naţional Retezat (decretat din 1936) şi nici celelalte parcuri sau rezervaţii naturale nu sunt până în prezent organizate pentru vizitare. Aceasta face ca, sub impactul turistic, cu toate măsurile de protecţie adoptate de Comisia Monumentelor Naturii a Academiei Române, aceste resurse să fie supuse unei continue degradări cu consecinţe din cele mai grave asupra unor teritorii, cu elemente de originalitate şi real interes ştiinţific, aflate în stare de echilibru natural. - Altă cauză care conduce la degradarea mediului şi potenţialului turistic ca urmare a prestării unor activităţi turistice necorespunzătoare o constituie şi proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu caracter turistic, prin stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materială turistică, realizarea de construcţii inestetice, neadaptate specificului etnografic, arhitectural sau natural al zonei turistice, ocuparea intensivă cu construcţii turistice care poate afecta chiar echilibru ecologic al teritoriului respectiv etc. Astfel de situaţii s-au creat, de exemplu, în unele staţiuni balneare, prin realizarea unei baze tehnico-materiale disproporţionate ca volum şi structură, comparativ cu capacitatea de primire a teritoriului şi a rezervelor hidrominerale (Sovata, Buziaş, Vatra Dornei, Sinaia, Poiana Braşov etc.). Rezultatul a fost "supraîncărcarea" teritoriului cu echipamente şi structuri turistice, mergându-se până la o urbanizare a staţiunii (Băile Felix şi parţial Sovata şi majoritatea staţiunilor şi zonelor turistice). - Exploatarea neraţională a unor zone de mare atractivitate turistică, în special în perioadele de week-end, în lipsa amenajărilor altor zone care să atragă fluxurile de turişti în perioadele de timp în care se înregistrează un "vârf" al cererii (zone periurbane amenajate, insuficiente din punct de vedere al numărului şi capacităţii de primire, staţiuni turistice situate în apropierea marilor oraşe ca de exemplu: staţiunile de pe Valea Prahovei, Braşov etc.). - Construirea unor reţele marcate de poteci şi drumuri forestiere sau mijloace de ascensiune care, prin densitatea mare a lucrărilor ce le necesită (defrişări, ziduri de protecţie, poduri, viaducte, piloni etc.) poate afecta farmecul peisajului (Munţii Bucegi, Postăvari, Cindrel, Lotrului). - Amenajările necorespunzătoare pentru vizitarea peşterilor, care fiind executate fără respectarea tehnicii specifice unor astfel de lucrări, produc degradarea totală sau parţială a acestora. Este cazul peşterilor Muierii (Munţii Parâng) Ialomiţei (Munţii Bucegi) şi peştera lui 18

Ionel (Munţii Bihor) la care, amenajările efectuate din iniţiativa locală nu se ridică la un nivel adecvat. 2.4 Starea managerială şi socio-umană Latura socială a dimensiunii fenomenului turistic este bine reprezentată de indicatorii forţei de muncă. Pentru a se asigura comparabilitatea totală a datelor în intervalul 1990-2003 se vor folosi indicatorii populaţia ocupată şi numărul mediu de salariaţi din ramura „Hoteluri şi restaurante”. 2.4.1. Populaţia ocupată în ramura “Hoteluri şi Restaurante” în perioada 19902003 Analiza populaţiei ocupate în Hoteluri şi restaurante în perioada 1990-2003 evidenţiază tendinţa generală de scădere a numărului de lucrători din această ramură reflectând foarte bine involuţiile din circulaţia turistică şi dificultăţile în plan economic şi social ale României. Astfel la sfârşitul anului 2003 populaţia ocupată în “Hoteluri şi restaurante” reprezenta doar 56,4% din numărul de angajaţi în această ramură în 1990. Totuşi este de remarcat că în ultimii doi ani tendinţa este una de uşoară creştere după ce în 2001 se atinsese cel mai mic nivel din această perioadă de numai 79 de mii de lucrători (42% din nivelul atins în anul 1990).
Populatia ocupată în "Hoteluri şi restaurante", în perioada 1990-2003
240 210 mii persoane 180 150 120 90 60 30 0
94 99 00 97 01 02 91 92 93 90 95 96 98 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 20 20 20 20 03

213 175 186 131 116 136 123 130 98 100 93 79 105 95

Anii

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Anuare Statistice 2.4.2. Numărul mediu al salariaţilor în ramura “Hoteluri şi Restaurante” în perioada 1990-2003 Şi în cazul acestui indicator situaţia este în linii mari identică cu populaţia ocupată în această ramură, între cei doi indicatori existând o strânsă corelaţie. Această tendinţă generală de scădere este acţiunea conjugată a mai multor factori cum ar fi reducerea numărului de turişti din perioada analizată sau scoaterea din funcţiune a unor capacităţi de cazare. 19

Numărul mediu al salariaţilor în "Hoteluri şi restaurante" în perioada 1990-2003
210 180 mii persoane 150 120 90 60 30 0
19 90 19 91 19 92 19 93 19 94 19 95 19 96 19 97 19 98 19 99 20 00 20 01 20 02 20 03

195 172 122 112 124 115 109 118

94

91

84

68

76

81

Anii

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Anuare Statistice În România, structura forţei de muncă pe sectoare de activitate consemnează faptul că 31,3 % din populaţia ţării este ocupată în sectorul terţiar din care, în comerţ şi turism 10,6 % aceasta păstrând, în continuare, starea de subdezvoltare în oraşe şi mai accentuată în localităţile rurale. Evoluţia numărului şi a structurii salariaţilor pe principalele ramuri ale economiei, cu puţine excepţii, este atipică din perspectiva înscrierii economiei pe traiectoriile unei economii moderne, competitive, capabilă să susţină ocuparea forţei de muncă şi securitatea venitului din muncă. Dezvoltarea sectorului privat în România, îndeosebi pe piaţa serviciilor (comerţ, alimentaţie publică, servicii prestate populaţiei, turism) şi eliberarea de personal din industrie ca rezultat al restructurării acesteia va duce însă cu timpul la creşterea populaţiei ocupate în sfera serviciilor. În ţările dezvoltate, sectorul terţiar, din care face parte şi turismul, cunoaşte cel mai înalt grad de ocupare a personalului, industria turistică fiind cel mai puternic absorbant de forţă de muncă comunitară. Ca în orice industrie a serviciilor, participarea feminină în sectorul turism este ridicată (la circa 65 %) iar în toate ţările Uniunii Europene este de 20-30 % din totalul angajaţilor). Problematica resurselor umane în turism este deosebit de complexă şi diversă şi cuprinde aspecte ca: recrutarea personalului, formarea şi perfecţionarea lui, repartizarea lucrătorilor pe diferite sectoare şi perfecţionarea lui, repartizarea lucrătorilor pe diferite sectoare în funcţie de priorităţi, implicaţiile sezonalităţii asupra activităţii turistice, cooperarea internaţională în problema cadrelor etc. Deosebit de importantă se remarcă însă formarea şi perfecţionarea personalului, nivelul de pregătire şi specializare al fiecărui lucrător din turism. Acest fapt comportă două direcţii mari de acţiune: ridicarea gradului de pregătire profesională şi schimbarea mentalităţii lucrătorului din turism, proces de durată şi nu lipsit de complexitate. Analiza procesului formării profesionale a forţei de muncă din sectorul turistic pune în evidenţă deopotrivă procesele şi mutaţiile semnificative sub aspectul modernizării sistemului, 20

a unei racordări mai bune la valorile europene şi a valorificării tradiţiilor naţionale, dar şi numeroase locuri înguste, incertitudini, tendinţe mai puţin pozitive. Pregătirea profesională a personalului din turism implică atât formarea profesională cât şi perfecţionarea pregătirii profesionale prin şcolarizarea publică şi şcolarizarea departamentală, realizată la nivel central prin institute naţionale şi direct de agenţii economici. Învăţământul public se înfăptuieşte prin sistemul naţional de învăţământ, constituit din ansamblul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat şi particulare şi acoperă practic întreaga gamă a formelor de pregătire profesională: şcoli profesionale, licee de specialitate, reconsiderarea vechii ucenicii, şcoli postliceale şi universitare. Deşi toate aceste tipuri de şcoli asigură la absolvire certificate/diplome care atestă pregătirea într-o ocupaţie/profesie a posesorilor acestora, de cele mai multe ori ele nu reprezintă o garanţie a calităţii pregătirii. Efectele se regăsesc în primul rând în numărul mare de absolvenţi neabsorbiţi de piaţa muncii, dar şi în slaba calitate a serviciilor oferite. Explicaţiile se găsesc în deficienţe, precum: • lipsa studiilor de cercetare care să determine nevoile reale de pregătire; • utilizarea în continuare a unor programe şablon fără formularea expresă a obiectivelor, a formelor de evaluare; • lipsa unor discipline care să-i orienteze în viaţa socio-profesională; • neaplicarea metodelor participative de predare care să implice elevii, să-i motiveze şi să le stimuleze creativitatea; • lipsa dotării laboratoarelor/ atelierelor cu echipamentele/mijloacele pedagogice necesare demonstraţiilor şi aplicaţiilor menite să formeze la elevi/cursanţi deprinderi de lucru; • lipsa unei instruiri realizate concret pe individ şi punct de lucru; • caracterul informativ în şcoli. Sintetizând aceste neajunsuri, s-ar putea aprecia o lipsă a responsabilităţii în domeniul pregătirii tinerilor prin şcoală, care duce nemijlocit, nu numai la neadaptarea acestora la cerinţele pieţei interne dar şi la o activitate necompetitivă, incapabilă să asigure servicii de calitate recunoscute de piaţa internaţională. În sectorul turistic apare evidentă necesitatea educaţiei permanente. Formarea şi perfecţionarea profesională în cadrul educaţiei permanente cade în sarcina Ministerului Turismului prin Centrul Naţional de Învăţământ Turistic (CNIT), precum şi a agenţilor economici din turism, cu respectarea reglementărilor legale. CNIT organizează şi derulează cursuri şi programe intensive cu durata variabilă şi forme diferite, satisfăcând o gamă foarte diversă de cereri de instruire: • cursuri de calificare în meserii de bază din domeniul turistic şi hotelier; • cursuri de specializare profesională pentru diverse ocupaţii şi funcţii din turism şi hotelărie: agent turism/touroperator, ghid naţional de turism, şef recepţie, guvernanta şefă, şef de sală, bucătar specialist, bucătar şef etc.; • cursuri de formare managerială pentru toate categoriile de personal cu atribuţii de conducere în industria hotelieră şi turistică, inclusiv programe de utilizare a informaticii în activităţile specifice; 21

• programe de însuşire a limbilor străine de circulaţie internaţională (limbaj uzual şi de specialitate). Cursurile şi programele CNIT sunt concepute pentru a fi derulate în stagii de pregătire cât mai scurte, cu caracter intensiv, asigurându-se caracterul de proces de instruire integrat prin care module complexe de pregătire teoretică sunt combinate cu activitatea practică de simulare realizată în laboratoarele institutului şi cu practica efectivă desfăşurată în baza proprie de aplicaţii şi în unităţi din industria turistică, utilizând mijloace audio-vizuale moderne. Calitatea forţei de muncă utilizată reprezintă un factor cheie, determinant al calităţii produsului turistic în ansamblu. Elementul uman prin intermediul căruia se comercializează şi se consumă produsul turistic are un rol hotărâtor în politica de dezvoltare a sectorului turism astfel încât nici o dezvoltare turistică nu poate fi concepută fără antrenarea dezvoltării unei forţe de muncă corespunzătoare. 2.5 Cercetarea ştiinţifică Restructurarea, dezvoltarea şi modernizarea patrimoniului turistic românesc solicită o nouă orientare a cercetării ştiinţifice, în scopul fundamentării, prin studii şi analize, a priorităţilor în valorificarea potenţialului natural şi antropic la nivel zonal şi pe localităţi. În lipsa unui buget special alocat pentru creşterea aportului cercetării - proiectării la relansarea turismului românesc, cercetarea este lipsită de sprijin important pe care îl poate avea în următoarele domenii: • elaborarea de studii pentru fundamentarea politicii de dezvoltare a turismului care să răspundă cerinţelor pieţei mondiale şi de stabilire a priorităţilor în acordarea de facilităţi pentru restructurarea, relansarea şi modernizarea bazei materiale a turismului; realizarea de studii de prognoză şi de evaluare a tendinţelor ce se manifestă în turismul internaţional care să fie utilizate de agenţii economici pentru elaborarea strategiilor proprii (de firmă), precum şi a studiilor de fezabilitate sau a prognozelor pe termen mediu şi lung; studii destinate punerii în valoare pe scară largă a patrimoniului cultural-istoric al ţării şi includerea acestora în oferta turistică internă şi internaţională şi elaborarea unor programe speciale destinate popularizării ample a valorilor turistice, culturale şi istorice din patrimoniul naţional.

2.6 Sistemul informaţional În sistemul informaţional, de marketing şi promovare există nerealizări cauzate de: • • insuficienta dezvoltare a reţelei interne de birouri de informaţii turistice la nivelul localităţilor: sate turistice, centre turistice, staţiunii turistice; resurse financiare limitate la dispoziţia autorităţilor locale pentru co-finanţarea acţiunilor şi/sau activităţilor de promovare turistică a localităţii, zonei sau regiunii respective;

22

• •

insuficienţa fondurilor la nivel central pentru realizarea unei promovării eficiente şi susţinute a României ca destinaţie turistică pe plan internaţional, fapt ce conduce la o informare insuficientă despre România; neabordarea, la nivel central, a tehnologiilor moderne folosite în informare şi sistemul de rezervării, existând riscul rămânerii în afara tendinţelor şi realităţilor de pe plan internaţional.

2.7 Legislaţia În prezent legislaţia specifică sectorului turistic din România este armornizată în proporţie de peste 80 % cu legislaţia comunitară. Elementele privind statistica turismului sunt încă într-o etapă de adaptare, în special în domeniul anchetelor privind aspectele economice ale sectorului (cheltuieli pentru turism, venituri din diferite componente ale consumului turistic etc.). Perfecţionarea cadrului juridic necesar atingerii obiectivelor de dezvoltare a turismului, de creare şi perfecţionare a mecanismului de funcţionare a acestuia se poate realiza prin: • evaluarea nivelului actual de reglementare şi stabilire a necesităţilor; • armonizarea deplină a cadrului normativ cu legislaţia internaţională; • corelarea activităţilor şi a necesităţilor de reglementare cu celelalte sectoare economice; • eficientizarea controlului privind aplicarea legislaţiei specifice turismului în scopul ridicării calităţii prestaţiilor turistice. În vederea transpunerii rapide şi eficiente a obiectivelor şi mai ales a măsurilor/căilor de realizare preconizate, nu sunt necesare schimbări, adaptări sau modificări de acte normative cu excepţia prevederilor care se referă la aspectul economico-financiar al activităţii de turism, în special pentru acordarea de facilităţi şi reducerea fiscalităţii în scopul relansării acestui domeniu. 2.8 Legăturile turismului cu alte sectoare şi organisme Turismul ca ramură economică are strânse relaţii cu alte sectoare ale activităţii economice şi sociale cum sunt: agricultura şi industria alimentară, lucrările publice şi amenajarea teritoriului, protecţia mediului, sănătate, învăţământ, cultură, finanţe, ordine publică, administraţie publică locală şi altele. Transporturile, telecomunicaţiile, ordinea publică, finanţele (vămi), administraţie publică locală sunt în etapa actuală şi în perspectiva sectoarele cu cel mai mare impact asupra circulaţiei turistice. Transporturile, în calitatea acestora de sistem circulator, trebuie să faciliteze accesul rapid şi comod al turiştilor în orice punct al ţării. În prezent reţeaua de drumuri rutiere nu satisface cerinţele automobilistului european. Aceeaşi apreciere poate fi făcută şi în ce priveşte transportul de pasageri pe calea ferată. Nici transportul aerian de pasageri nu poate fi considerat ca satisfăcător. Deoarece eforturile financiare de modernizare a reţelei de drumuri, a transportului feroviar şi a celui aerian sunt deosebit de mari, nu se întrevede o schimbare radicală a situaţiei în viitorul apropiat. 23

Telecomunicaţiile trebuie să permită conexiuni rapide şi de buna calitate a turiştilor care sosesc în România cu ţările de reşedinţă sau orice alt punct de pe glob. Deşi au fost realizate multe îmbunătăţiri în sistemul de telecomunicaţii nici acesta nu este încă la nivelul altor sisteme europene similare. Ordinea publică. Organele de poliţie trebuie să asigure protecţia turiştilor împotriva oricăror acte de agresiune, care, din păcate, s-au înmulţit în ultimii ani, fapt ce constituie un element important care determină reţineri din partea turiştilor de a vizita România. Vama şi organele de control al trecerii frontierei, trebuie să permită un flux rapid al călătoriilor la intrarea şi ieşirea din ţară întrucât aglomeraţiile la frontieră constituie factori de descurajare a călătoriilor. Prin lucrările de modernizare a punctelor de trecere a frontierei, aflate în curs de realizare, şi cele avute în vedere pentru perspectivă, vor fi soluţionate, în cea mai mare parte, problemele privind traficul la frontiera. Administraţia publică locală trebuie să acorde mai multă importanţă bunei gospodăriri a staţiunilor, oraşelor şi localităţilor de interes turistic. În ultimii ani au fost total nemulţumitoare starea în care s-au prezentat staţiunile de pe litoral, modul de îngrijire şi protecţie a zonelor de plajă. O bună parte din oraşe şi localităţi se prezintă cu o infrastructură învechită, sunt prost gospodărite, inclusiv Capitala, ceea ce constituie factori importanţi în diminuarea atractivităţii turistice. 2.9 Percepţia ofertei turistice româneşti pe pieţele externe Studiile elaborate în cadrul OMT, bazate pe informaţiile şi analizele de piaţă realizate în ţările mari generatoare de fluxuri turistice din Europa, precum şi anchetele întreprinse în rândul turiştilor străini care vizitează România, caracterizează oferta turistică românească prin următoarele aspecte: • toate tipurile de programe oferite de România întâmpină o concurenţă acerbă pe pieţele vest-europene; • destinaţiile concurente oferă o gamă variată de facilităţi pentru toate categoriile de turişti; • oferta românească este relativ limitată, restrânsă la câteva staţiuni, iar în cadrul acestora, doar la câteva hoteluri; • serviciile sunt inferioare celor de pe destinaţii concurente precum Bulgaria, Turcia, Grecia sau Cipru; • agrementul nu se ridică la nivelul ofertei din alte destinaţii; • infrastructura tehnico-rutieră este necorespunzătoare; • lipsa unor hoteluri de confort superior în marile oraşe şi în staţiunile turistice de interes internaţional; • din punct de vedere al raportului calitate-preţ, România a încetat să mai fie o piaţă turistică atractivă.

24

Organizaţia Mondială a Turismului sintetizează factorii de impact în dezvoltarea turismului internaţional al României, după cum urmează: Nr. crt. 1. Domeniul Factori pozitivi existenţa în fază de studiu a unor proiecte de investiţii pentru realizarea de noi hoteluri, atât în marile oraşe cât şi în staţiunile turistice adoptarea de noi acte normative care reglementează desfăşurarea şi controlul activităţilor turistice şi contribuie la ameliorarea serviciilor turistice creşterea semnificativă a capacităţii de cazare în special ca număr de camere şi apartamente private ameliorarea şi dezvoltarea ofertei pentru alte produse şi programe turistice (sporturi, divertisment, manifestări culturale, excursii etc.) modernizarea hotelurilor existente şi construcţia de noi hoteluri şi a altor structuri de primire dezvoltarea agroturismului şi a reţelei de pensiuni turistice care servesc micul dejun experienţele reuşite ale unor noi forme de turism în unele zone turistice ale ţării dezvoltarea şi diversificarea dotărilor şi echipamentelor de agrement creşterea profesionalismului în activitatea de formare a cadrelor Factori negativi lipsa unui program de acţiuni, coerent şi stabil, privind dezvoltarea turismului

Produse turistice

lipsa sau starea precară a serviciilor publice în numeroase staţiuni şi zone rurale lipsa creditelor pentru realizarea de investiţii şi restaurarea patrimoniului, fonduri insuficiente alocate pentru dezvoltarea turistică lipsa creditelor pentru activităţile de promovare concurenţa puternică din partea ţărilor din Europa Centrală şi de Est

adoptarea unui cadru legislativ care a permis deschiderea de noi şcoli tehnice şi centre de formare a cadrelor care îşi

25

2.

Marketing şi promovare

3.

Alte domenii

desfăşoară activitatea în turism (Bucureşti, Suceava, Constanţa, Braşov, Timişoara şi Cluj) dezvoltarea sectorului de agrement în structurile hoteliere (baruri de noapte, cazinouri, centre de jocuri, discoteci, centre de sănătate, centre de conferinţe şi afaceri ş.a.) existenţa unui climat agreabil, natură bogată şi abundenţa monumentelor istorice oferta turistică bogată prin constrângeri bugetare internet insuficienţa informaţiei publicitate în media turistică turistice la nivelul staţiunilor din întreaga lume turistice modernizarea instalaţiilor instabilitatea politică în zona vamale la frontiere balcanică declararea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi dezvoltarea ecoturismului posibilitatea valorificării în existenţa sistemelor tehnicoturismul ecologic a ariilor edilitare necorespunzătoare protejate importante (parcuri în unele oraşe şi staţiuni naţionale şi naturale) turistice importante sensibilizarea, prin diverse acţiuni, a populaţiei privind valoarea şi necesitatea protejării mediului

În concluzie, pot fi sintetizate principalele mari cauze datorită cărora, comparativ cu celelalte ţări central şi est europene, România se prezintă modest în ceea ce privesc performanţele economice ale industriei turismului : • Lipsa unui program de acţiuni, coerent şi stabil, privind dezvoltarea turismului; • Lipsa fondurilor de investiţii destinate dezvoltării modificării şi reabilitării infrastructurii generale şi specifice, ca urmare a procesului lent şi complicat al privatizării, aplicării unei fiscalităţi neadecvate, inexistenţa unor facilităţi în domeniul creditelor bancare ş.a.; • Reforma sectorului turistic a demarat târziu, chiar dacă anumite încercări de reformă economică au fost făcute încă de la începutul anilor '90, însă durata de aplicare a lor s-a întins pe o perioadă foarte mare de timp; • Cu câteva excepţii, domeniul turistic nu s-a dovedit a fi foarte atrăgător pentru investitorii străini (sub 1% din capitalul în valută subscris în perioada 1990-2000 pe total economie); • Lipsa mijloacelor circulante (resurse financiare) la dispoziţia întreprinderilor de profil; 26

• • • • •

Practicarea unor dobânzi bancare foarte ridicate şi deci, neatractive, în paralel cu deprecierea permanentă a monedei naţionale precum şi persistenţa unei rate ridicate a inflaţiei; Durata mare necesară reconstituirii proprietăţii private în cazul activelor naţionalizate; Scăderea puterii de cumpărare a populaţiei şi reordonarea priorităţilor; Sistemul de formare profesionala atât pentru învăţământul preuniversitar şi universitar cât şi pentru formarea adultului; Reorientarea unei părţi a cererii turistice interne către destinaţii externe.

CAPITOLUL III PREMISE ŞI TENDINŢE ÎN TURISMUL ROMÂNESC 3.1 Premize ale dezvoltării turismului românesc Industria turismului şi a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate şi, în acelaşi timp, cel mai important generator de locuri de muncă precum şi o sursă de redresare a economiilor naţionale. De altfel, specialiştii afirmă că, în perspectiva mondială, turismul şi călătoriile vor fi alături de tehnologia informaţiilor şi telecomunicaţii cele trei industrii ale serviciilor cu cea mai mare cifră de afaceri. Aceasta, deoarece, serviciile turistice vor atrage în permanenţă, indiferent de stările conjuncturale şi de mutaţiile intervenite în cererea turistică, un segment tot mai mare de populaţie de pe mapamond. Estimările specialiştilor de la OMT privind tendinţele turismului pe plan mondial, la nivelul anilor 2010-2020 constituie un argument în acest sens. Se cunosc implicaţiile dezvoltării turismului şi a valorificării eficiente a resurselor turistice şi a altora conexe, cu precădere în turismul internaţional, în: sporirea încasărilor valutare şi echilibrarea balanţei de plăţi externe, absorbţia forţei de muncă şi de redistribuire a celeia disponibilizată prin restructurarea unor sectoare economice, dezvoltarea şi diversificarea sectoarelor economice furnizoare de bunuri şi servicii pentru turism, creşterea economică şi socială la nivel local şi regional şi sporirea veniturilor populaţiei locale, dezvoltarea durabilă a zonelor rurale, protejarea şi conservarea mediului înconjurător, a resurselor turistice naturale şi a tradiţiilor cultural-istorice ale ţării, îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, educarea şi ridicarea nivelului de instruire al acesteia, etc. Aceste implicaţii economice şi sociale constituie argumente în modernizarea, relansarea şi dezvoltarea turismului românesc, date fiind următoarele elemente: a) potenţialul turistic natural de mare complexitate şi valoare turistică recunoscute pe plan mondial: • potenţialul turistic montan cu mare diversitate peisagistică, complexitate de resurse turistice (peisagistice, domeniu schiabil, balneare, culturale, etc.) şi mari posibilităţi de valorificare în turism (se pot promova 14 forme de turism şi module de agrement). Se impun ariile montane Bucegi-Postăvarul, Piatra Mare, Parâng, Cindrelul, Şureanu, Retezat-Ţarcu-Muntele Mic, Semenic-Aninei, Bihor-VlădeasaMuntele Mare, Rodna, etc., staţiunile şi complexele turistice care oferă mari posibilităţi de valorificare pentru sporturi de iarnă, drumeţie montană, speoturism şi 27

alpinism, vânătoare şi pescuit sportiv, cură balneară, turism cultural, religios, ecoturism, etc.; • potenţialul balneoturistic renumit pe piaţa internaţională prin factorii naturali de cură, ca: ape minerale, nămoluri şi gaze terapeutice, bioclimat de salină, bioclimat aeroionizat, fitoterapie, etc. valorificat, parţial, prin staţiunile balneoclimatice naţionale (circa 24) şi cele regionale şi locale sau localităţi balneare neatestate (36). La aceste elemente favorizante se adaugă şi profesionalismul cadrelor medicale precum şi suita de medicamente şi tratamente originale balneologiei româneşti; • potenţialul turistic al litoralului Mării Negre cu renumitele staţiuni turistice legate de un potenţial turistic variat ca: apele minerale de la Mangalia, Venus, Neptun, Eforie; nămolul sapropelic de la Techirghiol şi de turbă de la Mangalia; apa clorosodică a lacului Techirghiol; bioclimatul marin şi alte obiective turistice cultural-istorice şi naturale disipate pe circa 70 km între Capul Midia şi Vama Veche; • potenţialul turistic al Deltei Dunării prin valenţele ecologice, peisagistice, faunistice (ornitologică şi piscicolă), croaziere şi expediţii într-un peisaj inedit, culturale (tradiţiile culturale şi economice ale comunităţilor locale ruseşti, ucrainene, româneşti), etc.; • potenţialul turistic al fluviului Dunărea şi aria limitrofă cu zonele de atracţie predilecte pentru turism: Defileul Dunării şi Porţile de Fier, bălţile Dunării, etc.; • potenţialul faunistic şi floristic al ţării, bogat în specii de interes ştiinţific şi vânătoresc (pescuit) şi ecosisteme unicate în Europa; • zonele protejate (Parcuri Naţionale şi Rezervaţii ale Biosferei) ca destinaţii turistice reprezentative pentru geofondul internaţional şi activităţile de odihnă recreere şi educaţional – ştiinţifice; • potenţial speologic şi de alpinism şi de escaladă precum şi pentru sporturi extreme pe care le oferă, cu precădere, aria montană; • clima României favorabilă practicării turismului în tot cursul anului prin regimul termic confortant, stratul de zăpadă care, prin grosime medie şi durată permite dezvoltarea sporturilor de iarnă, valoarea terapeutică a bioclimatului (aeroionizare negativă, bioclimat tonic – stimulent montan, relativ de dealuri, excesiv – excitant de câmpie şi litoral etc.); b) patrimoniul cultural-istoric, de mare reprezentativitate pentru ţara noastră, dată fiind istoria multimilenară a poporului român, nominalizat prin: • existenţa a peste 680 de valori de patrimoniu cultural de interes naţional, între care 197 de biserici şi ansambluri mănăstireşti, 36 de monumente şi ansambluri de arhitectură, 11 castele, conace şi palate, 70 de ansambluri arhitecturale urbane (clădiri civile), 20 de centre istorice şi situri arheologice, etc. (Legea 5/2000). O mare parte dintre monumentele istorice şi de artă sunt valori ale Patrimoniului Cultural Universal UNESCO (biserici fortificate, biserici cu fresce exterioare, cetăţile dacice, cetatea Sighişoara, etc.); • tezaurul etnografic şi folcloric românesc de o mare originalitate, reprezentat prin arhitectura populară specifică satelor maramureşene, bucovinene, olteneşti, dobrogene, transilvănene, etc. şi bisericile din lemn din Maramureş şi Sălaj; artizanat, prelucrarea lemnului, arta decorării, manifestări cultural - religioase tradiţionale, târgurile şi expoziţiile muzeale etnografice în aer liber sau pavilioane, etc.; c) potenţialul tehnico-economic prin lucrări de artă inginerească, poduri, baraje, furnale vechi, saline şi mine, vechi uzine şi clădiri de gări feroviare, podgorii, herghelii, etc.; 28

d) poziţia geoturistică îi conferă României câteva avantaje prin: • prezenţa a trei componente naturale definitorii în structura peisagistică şi economico-socială a ţării, de valoare şi integrare europeană: Munţii Carpaţi, fluviul Dunărea şi Marea Neagră; • funcţia de tranzit turistic, România asigurând legătura între ţările Europei Centrale, Nordice şi Estice cu cele din sudul continentului şi din Orientul apropiat şi mijlociu; • reţeaua de drumuri europene cu cele şapte artere rutiere şi coridoarele europene nord-sud (IX) şi est-vest (IV), magistralele feroviare şi fluviul Dunărea (coridorul VII), care stabilesc legăturile între ţările continentului şi bazinul Mării Negre. e) infrastructura generală cu o reţea de căi de comunicaţie bine dezvoltată şi în curs de modernizare (căi de rulare şi mijloace de transport), care permite accesul în toate zonele turistice importante ale ţării; f) industria turistică bine dezvoltată (peste 280.000 locuri de cazare), structuri de alimentaţie publică, de tratament şi agrement, dar, care necesită un proces de modernizare şi adaptare la standardele internaţionale; g) industria călătoriilor destul de extinsă, cu touroperatori cu un profesionalism în ascensiune (cca. 500 de agenţii de turism şi filiale); h) existenţa unei forţe de muncă bine calificată în marea majoritate a agenţilor economici prestatori de servicii sau touroperatori; i) cadrul legislativ corespunzător, aflat în permanentă perfecţionare pentru: • protejarea mediului înconjurător şi a patrimoniului turistic; • asigurarea protecţiei şi securităţii turiştilor; • armonizarea legislaţiei şi a sistemului informaţional în domeniul turistic etc. cu cerinţele sistemului comunitar. Desigur, sunt şi factori defavorizanţi în dezvoltarea industriei turistice româneşti, precum: • lipsa fondurilor pentru investiţii; • infrastructura generală; • calitatea serviciilor turistice; • structuri turistice învechite şi cu un grad înalt de uzură, netehnologizarea şi neadaptarea la standardele europene; • raport calitate-preţ; • agrementul şi animaţia reduse şi sub nivelul competitiv european; • calitatea telecomunicaţiilor; • nivelul educaţiei şi al formării profesionale; • legislaţia în turism etc. 3.2 Estimări privind dezvoltarea turismului românesc In anul 2006 World Travel &Tourism Council şi partenerii săi economici şi de cercetare Oxford Economic Forecasting – au realizat un studiu privind simularea unui Cont Satelit in Turism pentru România, cercetare care este inclusă în standardele internaţionale de conturi satelit care a fost realizată de World Tourism Organization (OMT), Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD) şi Statistical Office of the European Commission (EUROSTAT) şi aprobată de Comisia Naţiunilor Unite pentru Statistică în anul 2000. In cadrul acestei lucrãri, Oxford Economic Forecasting - (OEF) a urmãrit crearea unui model prin intermediului căruia să poată fi măsurată contribuţia economică a Turismului şi Călătoriilor la nivel naţional. 29

Potrivit datelor furnizate de acest studiu, industria de turism şi călătorii din România se aşteaptă să contribuie în 2006 cu : 1,9% din total PIB (impact direct – industria turismului) 4,8% din PIB (impact direct+impact indirect – economia turismului) 3,1% din total ocupare (industria turismului) 5,2% din total ocupare (economia turismului) 5,2% din total exporturi 7,2% din investiţiile totale de capital 4,3% din cheltuielile guvernamentale Previziunile WTTC pentru sectorul Turism şi Călătorii din România sunt în general foarte pozitive. Prezentăm în cele ce urmează previziunile de creştere în următorii 10 ani exprimate ca rate medii de creştere• în perioada 2007-2016: 7,4% a PIB în Industria Turismului şi a Călătoriilor superioare mediei la nivelul UE de 2,4% şi celei la nivel mondial de 3,2% 6,7% a PIB în Economia Turismului şi a Călătoriilor superioare mediei la nivelul UE de 3,1% şi celei la nivel mondial de 3,7% 1,7% a locurilor de muncă din Industria Turismului şi a Călătoriilor superioare mediei la nivelul UE de 1,0% şi celei la nivel mondial de 1,6% 1,6% a locurilor de muncă din Economia Turismului şi a Călătoriilor superioare mediei la nivelul UE de 1,5%, dar inferioare celei la nivel mondial de 1,8% 7,9% a cererii pentru turism şi călătorii superioare mediei la nivelul UE de 3,5% şi celei la nivel mondial de 4,2% 8,5% a exporturilor vizitatorilor superioare mediei la nivelul UE de 4,3% şi celei la nivel mondial de 4,9% 6,2% a investiţiilor de capital superioare mediei la nivelul UE de 4,2% şi celei la nivel mondial de 4,6% Conform acestor date, România se clasează pe locul 4 din 174 de ţări în ceea ce priveşte ratele de creştere a cererii pe termen lung. Membră a NATO din 2002 şi proiectata aderare la Uniunea Europeană în 2007 înseamnă o creştere a conştiinţei despre România la nivel mondial. Modernizarea, investiţiile şi promovarea sunt vitale ca România să devină o destinaţie turistică internaţională de succes. În 2016 se aşteaptă ca industria de turism şi călătorii să reprezinte 6,2 miliarde RON (3,4 miliarde USD) ajungând la o contribuţie de 2.4% din PIB. În acelaşi timp economia turismului şi călătoriilor va genera 48,4 miliarde RON (4,5 miliarde USD) cu o contribuţie de 5,8% din PIB. Evoluţia contribuţiei la PIB a domeniului Turism & Călătorii în perioada 2006-2016 2006E 2016P Rate de creştere anuală 2006-2016 (%) 7,6 6,7

Industria turismului şi a călătoriilor Economia turismului şi a călătoriilor

1,92 4,81

2,47 5,78

rate reale de creştere ajustate în funcţie de inflaţie

30

Notă: E- estimări, P - previziuni Ocuparea în industria turismului şi călătoriilor va creşte în 2016 ajungând în jur de 315.000 locuri de muncă faţă de cele 265.000 de locuri de muncă în 2006. Ca procent din totalul locurilor de muncă din economie acestea vor reprezenta 3,83% în 2016 faţă de 3,15% în 2006. Ocuparea în economia turismului şi călătoriilor va atinge în 2016 aproape 570.000 de muncă faţă de 485.000 cât sunt estimate în 2006 rezultând un surplusul de 85,000 de locuri de muncă. Ponderea acestora în totalul locurilor de muncă din economie va fi de 6,92% în 2016 faţă de 5,75% în 2006. Evoluţia ocupării în domeniul Turism & Călătorii în perioada 2006-2016 2006E 2016P Rate de creştere anuală 2006-2016 (%)

Industria turismului şi a călătoriilor Economia turismului şi a 485,00 călătoriilor Notă: E- estimări, P – previziuni

Mii locuri de muncă 265,17

% din ocuparea totală 3,15 5,75

Mii % din locuri ocuparea de totală muncă 314,67 3,83 569,53 6,92

1,7 1,6

CAPITOLUL IV ANALIZA PRODUSELOR TURISTICE 1. TURISMUL MONTAN 1.1. Potenţialul natural şi antropic În România, practicarea turismului montan are condiţii foarte bune de dezvoltare datorită potenţialului oferit de cele trei catene muntoase ale Carpaţilor (Carpaţii Orientali, Meridionali şi Occidentali), fiecare dintre acestea cu caracteristicile şi peisajele sale. În munţii României se pot practica drumeţiile montane, alpinismul, escaladă, mountain bike, zboruri cu parapantă, sporturi de iarnă. Cea mai importantă componentă a turismului montan o reprezintă sporturile de iarnă. Între tipurile de sporturi de iarnă, turismul pentru schi dispune de un potenţial natural ridicat pentru dezvoltare. În prezent, în România există 30 de staţiuni montane unde se pot practica aceste sporturi. Din cele 120 de pârtii existente, doar 30 sunt omologate, 7 sunt dotate cu echipamente pentru zăpadă artificială şi 13 au nocturnă. Dintre cele 30 de staţiuni montane, doar 7 prezintă dotări adecvate turismului internaţional De asemenea, pârtiile de schi nu sunt echipate cu plase de siguranţă, sunt mici şi neîngrijite. Domeniul schiabil actual al României este de câteva sute de ori mai mic decât în ţările alpine de referinţă ( ex. de 120 de ori mai mic faţă de al Germaniei şi de 510 ori mai mic faţă 31

de al Franţei). Acesta este prezent în 20 de masive montane ( dintr-un total de 72) şi respectiv 16 judeţe cu relief muntos ( din totalul de 27). Cea mai mare parte a domeniului schiabil amenajat se află concentrat într-un singur areal, care aparţine judeţelor Prahova, Braşov şi Dâmboviţa ( revenindu-i astfel 62.9% din suprafaţa totală). Echiparea tehnică cuprinde 61 de teleferice – telecabine, telescaune şi teleschiuri, care însumează 65 de km lungime (faţă de cele 3.696 teleferice în Austria, 3.033 în Franţa, 1.534 în Elveţia) şi aproape 80 de km de pârtii amenajate (faţă de 9.500 km în Austria, şi 2.500 în Franţa). Instalaţiile de deservire a domeniului schiabil sunt dominate de teleschiuri şi telescaune, ponderea lor cumulată fiind de 86%. În ceea ce priveşte distribuţia spaţială, aria care cuprinde ofertele turistice de interes naţional şi internaţional concentrează cele mai multe şi mai moderne teleferice. Un alt element important care caracterizează calitatea ofertelor pentru sporturile de iarnă, îl reprezintă existenţa şcolilor de schi şi dotarea lor cu monitori şi calificarea acestora, precum şi programele oferite. În ţările cu turism de iarnă dezvoltat numărul şcolilor şi al monitorilor este impresionant: practic nu există staţiune pentru sporturi de iarnă care să nu aibă minimum 2-3 şcoli ( pentru adulţi, începători şi avansaţi; pentru copii; pentru schi acrobatic, etc.) astfel că Franţa şi Elveţia au peste 200, iar Austria peste 400. Zonele şi pârtiile afectate şcolilor de schi sunt în special amenajate, marcate şi semnalizate, sunt dotate cu echipament audio-recepţie şi camere de filmat etc. Se organizează cursuri pentru adulţi, fie începători, fie avansaţi dar şi pentru copii (preşcolari şi şcolari); se organizează, de asemenea, de peste două decenii, cursuri pentru schi fond, dar şi cursuri speciale, în anumite staţiuni, pentru schi acrobatic sau artistic (free style). În România, numărul acestora este foarte redus şi în acelaşi timp nu sunt dotate corespunzător. Din cele 60 de masive montane analizate, circa 20 dispun de o anumită echipare tehnică, iar numai 13 au o dotare mai bună ( Postăvarul, Bucegi, Gârbova, Cindrel, Semenic, Ceahlău, Muntele Mic, Ţarcu, Făgăraş, Rodnei, etc.). În prezent există aproximativ 61 de cabane clasificate, care nu acoperă întreg spaţiul montan, iar din punct de vedere tehnic, în general sunt necorespunzătoare. Pentru practicarea drumeţiilor montane foarte importante sunt traseele montane. În munţii României existe peste 246 de trasee amenajate. O mare parte dintre acestea nu sunt marcate corespunzător, lipsa marcajelor reprezentând un punct slab pentru practicarea drumeţiilor montane. 1.2. Indicatorii activităţii turistice 1.2.1. Capacitatea de cazare La nivelul anului 2004, capacitatea de cazare din staţiunile montane reprezintă 11,8 % din totalul capacităţii de cazare. În ultimii 2 ani, numărul locurilor de cazare a cunoscut o creştere uşoară în staţiunile montane, în 2004 numărul locurilor fiind cu 3,5 % mai mare faţă de anul 2002. Ponderea hotelurilor în locurile de cazare s-a menţinut constant în ultimii ani fiind în medie de 30 %.

32

Evoluţia locurilor de cazare existente în turismul montan
36000 35000 34000 locuri 33000 32000 31000 30000 29000 1999 2000 2001 ani 2002 2003 2004
341 29 35626 3401 2 32458 32554

31 432

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 1.2.2. Circulaţia turistică Numărul sosirilor turiştilor în unităţile de cazare din staţiunile montane au înregistrat în ultimii ani o creştere, în 2004 înregistrându-se o creştere cu 19,4 % faţă de 2002, creştere mai mare fiind la turiştii romani respectiv de 19,7%. Faţă de 2002 numărul de turişti străini a crescut în 2004 cu 18,2 %. Aceasta s-a datorat în principal timpului favorabil practicării sporturilor de iarna, a modernizării dotărilor domeniilor pentru schi şi a creşterii numărului instalaţiilor de produs zăpada artificiala, a instalaţiilor de transport pe cablu de capacitate mica, de tip teleschi, babyschi,etc. Evoluţia înnoptărilor în această perioadă este prezentată în figurile de mai jos:

Innoptarile turistilor în unităţile de cazare din staţiunile montane
2500000 2000000 21 37555 231 7001 201 90 41 1 808601 1 876226

Innoptarile turistilor straini in unitatile de cazare din statiunile montane
300000 226816 239762 212525 216769 270352 230267

innoptari

1 000000 500000 0
1 999 2000 2001 2002 2003 2004

innoptari

1 500000

2060351

250000 200000 150000 100000 50000 0

1999

2000

2001

2002

2003

2004

ani

ani

Sursa: Institutul Naţional de Statistică Hotelurile deţin o pondere de 69 % din numărul total de înnoptări. În 2004 se constată o creştere de aproape 100% a înnoptărilor turiştilor în structurile de cazare de categoria 4 stele, faţă de 2003. 33

1.2.3. Gradul de ocupare şi durata medie a sejurului 1.3 Piaţa turistică La nivelul anului 2004, 4,5 % din înnoptările din România sunt în staţiunile montane şi din acestea 13,9 % sunt înnoptări ale turiştilor străini. Românii reprezintă 86,1 % din turiştii sosiţi în staţiunile montane şi aproape 86,8 % din numărul înnoptărilor. În cazul turiştilor străini după ţara de origine, Israelul ocupa primul loc cu 19 % din totalul înnoptărilor turiştilor străini, urmată de Germania cu 9% şi Marea Britanie cu 8 %.
Structura înnoptărilor turiştilor stăini pe ţări de origine

19%

Israel 8% Regatul Unit Germania SUA 9% 7% Italia Alte tari

50%

7%

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 1.4. Analiza SWOT Puncte ţări - potenţial turistic montan în toate sezoanele; - varietatea folclorului şi a tradiţiilor moştenite bine păstrate în zonele montane; - nivelul ridicat de conservare a zonelor montane; - nivelul redus de poluare în aer, apă şi sol; - creşterea suprafeţei de arii protejate din zonele montane; - faună şi floră foarte bogate în toate masivele montane; - acces relativ facil în majoritatea staţiunilor turistice de interes naţional şi în masivele montane importante. Puncte slabe - instalaţii de transport pe cablu învechite, uzate fizic şi moral; - domeniul schiabil modernizat numai parţial; - lipsa instalaţiilor mici de transport cu cablu pentru persoane de tip teleschi, babyschi, în multe staţiuni; - necorelarea dezvoltării domeniului schiabil cu infrastructura generala; - neamenajarea în totalitate a traseelor turistice montane din masivele circulate ( marcaje, elemente de siguranţă pentru turişti); - lipsa structurilor primire turistică cu funcţiuni de cazare specifice zonelor montane ( cabane, refugii, etc.); 34

-

inexistenţa informaţiilor cu privire la starea traseelor turistice montane ( grad de dificultate, accesibilitatea în funcţie de anotimp, etc.).

Oportunităţi - creşterea cererii privind ecoturismul/turismul în arii protejate; - creşterea cererii pentru practicarea turismului activ pe pieţele europene; - atenţia internaţionala acordata turismului montan în general şi domeniului schiabil în principal; - dezvoltarea facilitaţilor de cazare în principal în mediul rural; - creşterea interesului touroperatorilor pentru turismul montan în general; Ameninţări - domeniul schiabil mult mai dezvoltat în majoritatea ţărilor europene; - calitatea şi diversificarea serviciilor turistice de profil pe plan extern; - lipsa avioanelor charter şi a avioanelor de linie de pe principalele pieţe europene importante pentru dezvoltarea turismului montan; - reducerea veniturilor populaţiei în general în paralel cu creşterea preţurilor la facilităţile pentru practicarea schiului; - lipsa materialelor de promovare pentru zonele montane sau calitatea slabă a informaţiei în majoritatea cazurilor; - stagnarea cererii europene pentru schiul de iarnă (ex. numai 10% din francezi merg la schi o dată pe an), cât şi tendinţa pentru experienţe “uşoare”, cu mai multe activităţi de iarnă în afara schiului; - costurile relativ ridicate ale unor astfel de produse care limitează accesul la publicul larg; - nivelul ridicat de investiţii necesar pentru dezvoltarea staţiunilor de schi, fie el public sau privat (câteva comunităţi locale trebuie să-şi schimbe investitorii după câţiva ani în care staţiunea s-a confruntat cu dificultăţi), ceea ce ar putea conduce la pierderea unor oportunităţi mai favorabile (schi fond, mersul pe tălpici de zăpadă, activităţi de vară); - nevoia de contractori străini (companii de teleschiuri) pentru dezvoltarea staţiunilor de schi, care ar putea limita beneficiile locale ale programului Superski în Carpaţi; - timpul de viata al produselor de schi, care necesita investiţii continue pentru menţinerea teleschiurilor, pentru îmbunătăţirea dificultăţii pantelor sau calităţii covorului de zăpada (zăpada produsa artificial) când se îmbunătăţeşte nivelul de schiere (staţiunile se uzează moral foarte rapid); 2. TURISMUL BALNEAR Este acea parte a turismului în care motivaţia destinaţiei este păstrarea sau redobândirea sănătăţii, folosit de o largă categorie de turişti, în mod regulat. 2.1. Prezentarea potenţialul natural şi antropic pentru turismul balnear România are un potenţial natural ridicat pentru tratamentul balnear al diferitelor boli, dat fiind fondul de resurse disponibile. Subsolurile româneşti în momentul de faţă conţin peste 1/3 din resursele de ape minerale europene, şi o serie întreagă de resurse minerale unice sau foarte puţin răspândite pe plan european: mofetele din zona Carpaţilor Orientali, nămolurile sapropelice de la Lacul Sărat sau Techirghiol. 35

Climatul României este în mod special adecvat pentru tratamentele terapeutice, incluzând arii cu un bio-climat tonic, sedativ, marin şi de salină. Calitatea fizico-chimică şi valoarea terapeutică a factorilor naturali de cură sunt similare şi chiar superioare celor existente în staţiunile balneare consacrate pe plan mondial, în toate cele 14 categorii de afecţiuni cuprinse în Nomenclatorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Resursele naturale balneare ale României cuprind : • ape minerale şi termale de nivel internaţional; • nămoluri terapeutice cu conţinut de substanţe organice şi minerale; • mofete – emanaţii naturale de bioxid de carbon • lacuri cu ape mineralizate de diferite concentraţii • diferite micro-climate (inclusiv cele din saline) În România există 160 de staţiuni şi localităţi balneare care deţin resurse de factori minerali de cură ( ceea ce face ca România să fie una dintre cele mai bogate ţări din lume, sub acest raport), din care 24 de staţiuni balneare sunt de interes naţional, celelalte având un rol mai redus pe piaţa turistică internă şi europeană. Acestea se află în principalele zone naturale ale României, îndeosebi arcul Carpatic şi litoralul Mării Negre, şi de asemenea în zonele de câmpie, de deal şi în zonele sub – carpatice. În zona Carpaţilor Orientali se estimează că există 1500 de izvoare minerale, a căror compoziţie chimică este foarte variată. Multe dintre aceste staţiuni necesită modernizarea şi dezvoltarea reţelei de scurgere a apei, a sistemului de livrare, îmbunătăţirea reţelei de drumuri în acestea, drumurile de acces, etc. Cele mai mari staţiuni, incluse în circuitul internaţional, cu un număr total de locuri cuprins între 2.500 şi 8.500 sunt, în ordine: Băile Felix, Călimăneşti-Căciulata, Băile Herculane, Sovata, Slănic Moldova, Băile Olăneşti, Băile Govora, Vatra Dornei, Covasna, Buziaş. În multe dintre ele s-a modernizat baza de cazare, s-au construit hoteluri de cură şi complexe sanatoriale moderne, în care serviciile de cazare, masă, diagnostic şi tratament sunt oferite în cadrul aceleaşi clădiri. Staţiunea balneară cu cea mai mare capacitate de cazare este Felix, urmată de Herculane. Staţiunea Băile – Felix, deţinea cele mai multe locuri de cazare (6069 de locuri) din totalul capacităţii de cazare a turismului balnear. O componentă deosebit de importantă a structurilor de tratament constituie aparatura medicală, care, după cum se cunoaşte, influenţează în bună măsură aprecierea turiştilor asupra serviciilor medicale prestate în staţiunile balneoclimaterice. Nefuncţionarea multor aparate din cauza pieselor defecte, a lipsei personalului calificat pentru repararea şi întreţinerea aparaturii conduce pe de o parte la aglomerarea şi degradarea calitativă a tratamentelor, ca şi la uzura permanentă a aparatelor în funcţiune, suprasolicitate de nevoia de a “face faţă” cerinţelor de moment. Turismul balnear din România este o formă de turism social. Tot sistemul balnear se bazează încă pe ajutorul social. Societăţile sunt preocupate de găsirea de alternative în cazul dispariţiei acestei forme de turism. Această formă de turism aduce o categorie specifică de turişti, care din punct de vedere economic nu sunt foarte profitabili. Turismul balnear ca şi alte forme de turism din România este marcat de sezonalitate. Aceasta este redusă doar în câteva staţiuni de interes naţional. De exemplu, Călimăneşti – Căciulata, datorită apropierii de Bucureşti şi de alte oraşe importante, a dezvoltat o nouă 36

formă de turism – turismul de afaceri – prin dotarea hotelurilor cu facilităţi pentru organizarea de conferinţe, simpozioane şi training-uri. Agrementul balnear se dezvoltă, în general, în funcţie de cadrul geografic, profilul staţiunii şi grupele de vârstă care frecventează staţiunea. În staţiunile destinate turismului internaţional, agrementul cuprinde următoarele ( pentru exemplificare sunt considerate staţiunile Herculane, Felix, Vatra Dornei): ştranduri termale în aer liber, piscine acoperite, saune, terenuri de sport, spaţii amenajate pentru picnic, bowling, carusele, pârtii de schi, pârtii pentru săniuţe, telescaun, jocuri mecanice, cinematografe, biblioteci, muzee, discoteci, săli de spectacole, parcuri, piste pentru atletism, teren cros, cazinouri. În cazul staţiunilor situate în apropierea marilor centre urbane, în weekend ştrandurile şi piscinele sunt supraaglomerate, creând disconfort pentru turiştii sosiţi în ţară sau de peste hotare. În celelalte staţiuni, agrementul este foarte redus sau chiar lipseşte. 2.2. Indicatori ai activităţii turistice 2.2.1 Capacitatea de cazare La nivelul anului 2004, capacitatea de cazare din staţiunile balneare reprezintă 14,8 % din totalul capacităţii de cazare existente. În ultimii 4 ani, numărul locurilor de cazare în staţiunile balneare, a cunoscut o scădere permanentă, în 2004 numărul locurilor fiind cu 10,7 % mai puţine faţă de anul 1999. Aceasta se datorează retrocedărilor vilelor din aceste staţiuni sau trecerii unora din acestea în regim de exploatare individual. Cu toate acestea, în ultimii 3 ani, a crescut numărul de locuri în hoteluri de categorii superioare (3 – 4 stele) cu aproximativ 60% fapt ce se datorează fie prin construirea de noi hoteluri fie prin modernizarea şi ridicarea gradului de confort a unor hoteluri existente.
Evoluţia locurilor de cazare existente în turismul balnear
47000 46000 45000 44000 43000 42000 41000 40000 39000 38000

45768 43186

locuri

43624 42735 42189 40894

1999

2000

2001

2002

2003

2004

ani

Sursa: Institutul Naţional de Statistică Ponderea hotelurilor în totalul locurilor de cazare în staţiunile balneare, a crescut în ultimii ani, de la 63% în 1999 la 70,9% în 2004. 37

2.2.2. Circulaţia turistică Numărul sosirilor turiştilor străini în staţiunile balneare, a înregistrat o scădere de 4,4% în 2004 faţă de 2003 iar numărul sosirilor turiştilor în unităţile de cazare o creştere cu 8 % în 2004 faţă de 2002. Evoluţia înnoptărilor în această perioadă este prezentată în figurile de mai jos:
Innoptari turisti in unitatile de cazare din statiunile balneare
5882141 5831252

Innoptari

5406773 5299860

5628795

5554567

total

1999

2000

2001 Ani

2002

2003

2004

Innoptarile turistilor straini in unitatile de cazare din statiunile balneare

innoptari

177768 141725 149349 159627

156813

184004
straini

1999

2000

2001

2002

2003

2004

ani

Sursa: Institutul Naţional de Statistică 2.2.3. Gradul de ocupare şi durata medie a sejurului Gradul de ocupare în staţiunile balneare este de 48,6% în 2004, iar hotelurile au avut un grad de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune de 52,4% - fiind cel mai mare comparativ cu celelalte forme de turism. 38

Durata medie a sejurului este 8,1 zile, pe primele locuri, comparativ cu durata pentru alte produse turistice principale. 2.3. Piaţa turistică La nivelul anului 2004, 36,9 % din înnoptările din România sunt în staţiunile balneare, dar numai 3,3 % din înnoptări sunt ale turiştilor străini. Românii reprezintă 93,3 % din turiştii sosiţi în staţiunile balneare şi peste 96,6% din numărul înnoptărilor. Numărul mare de turişti români este realizat în special datorită programelor sociale şi sindicale. În cazul turiştilor străini, Ungaria ocupa primul loc, cu o treime din totalul înnoptărilor, urmată de Germania şi Israel.
Structura înnoptărilor turiştilor stăini pe ţări de origine

20% 4% 5% 30%

21%

Germania Israel Ungaria 20% Austria Italia Alte tari

Sursa: Institutul Naţional de Statistică Zona balneară are ca primă piaţă emitentă Ungaria cu o cotă de 26,98% - tară tradiţional emitentă pentru zona balneară (locul 4 în perioada 1994-1999 şi 2001, locul 3 în perioada 2002-2003 şi 2000 – a se vedea Anexa I). A doua ţară emitentă este Germania cu 19,96%, iar a treia Israel cu 18,82%, aceasta din urmă fiind într-o pierdere de cotă după ce în anii 1994-1995,1998-2001 se afla pe primul loc, iar în anii 1996-1997 şi 2002-2003 pe locul al doilea (conform Anexei I) . Austria, o ţară care nu s-a aflat până acum în top, se află în mod surprinzător pe locul 4 cu 5,13%, iar locul 5 este ocupat de Italia cu o cotă de piaţă de 4,03%. De asemenea, merită remarcat faptul că zona balneară concentrează cel mai bine fluxurile de turişti străini, cele 5 ţări deţinând împreună 74,93% din piaţă un procent net superior mediei pe ţară. Principalul scop al călătoriei este tratamentul, alte motivaţii fiind observate în rândul categoriei de vârstă tânără şi în rândul celor cu studii superioare (odihnă şi relaxare şi distracţie şi divertisment). 39

70% din turiştii staţiunilor balneare au peste 50 de ani. 80% din ei vin pentru tratament. 50% cheltuiesc în staţiuni sub 100 de euro pe durata întregului sejur 2.4. Analiza SWOT Puncte ţări - existenţa unor de resurse balneare unice pe plan european.; - nivelul de pregătire al cadrelor medicale din domeniu; - gamă variată de proceduri de cură; - preţuri reduse în comparaţie cu alte ţări; - existenţa unor pieţe tradiţionale pentru turismul balnear din România – Germania, Franţa, Belgia, Israel. Puncte slabe - structuri de primire şi tratament de slabă calitate; - asigurarea la un nivel scăzut a serviciilor de tratament, recreere şi divertisment; - infrastructura de acces, utilizare şi colectare a resurselor balneare învechită şi insuficientă; - exploatarea intensivă, a substanţelor şi resurselor minerale din staţiunile balneare; - infrastructura locală slabă ( acces, utilităţi); - mediul ambiant al staţiunilor prost întreţinut, lipsa spaţiilor verzi specifice şi îmbătrânirea parcurilor balneare ; - acces dificil spre unele staţiuni balneare; - dotări de agrement insuficiente care sunt supraaglomerate şi creează disconfort pentru turişti. Oportunităţi - creşterea solicitărilor pe plan internaţional/naţional privind turismul balnear; - tendinţa de îmbătrânire a populaţiei pe plan mondial; - creşterea facilitaţilor specifice nu tratamentului recuperator ci de prevenţie – wellness; - creşterea numărului de touroperatori specializaţi şi specialişti în turismul balnear; - atenţia factorilor de decizie în politica de muncă/asistentă socială în prevenirea accidentelor şi păstrarea capacitaţii de efort pe perioadă îndelungata; - Interesul crescând pe plan internaţional, mai ales, dar şi naţional privind tratamentele tradiţionale; - accesarea fondurilor internaţionale de asistenţă. Ameninţări - scăderea puterii de cumpărare a populaţiei; - oferta similară a unor destinaţii tradiţionale – Ungaria, Cehia; - creşterea competiţiei pe plan regional prin apariţia unor destinaţii noi – Croaţia, Slovenia - superioare din punctul de vedere al facilitaţilor; - anularea subvenţiilor statului, prin intermediul Casei de Pensii, pentru turismul balnear; - conservarea unor modele de management depăşite în condiţiile accesului în U.E; - neconstituirea parteneriatelor public privat pentru dezvoltarea complexelor de wellness pe plan regional. 40

3. TURISMUL DE LITORAL 3.1 Potenţialul natural şi antropic Litoralul românesc al mării Negre se întinde pe o lungime de 245 km, de la Gurile Dunării în partea de nord (braţul Chilia – frontiera ţării cu Ucraina) şi până la Vama Veche situată la graniţa cu Bulgaria la sud. Între Gura Chiliei şi Sfântul Gheorghe, pe o distanţă de 40 km, ţărmul marin este reprezentat de limita Deltei Dunării. De la Sfântul Gheorghe la Capul Midia se desfăşoară o zonă cu nisipuri joase în mare parte dominată de prezenţa complexului lagunar Razelm. Pe lungimea litoralului se disting două sectoare diferite ca natură: la nord de Capul Midia, litoralul este alcătuit din plaje joase, nisipoase cu formaţiuni care atestă geneza fluvială (întinderi acoperite cu stuf, lagune, grinduri) şi la sud de Constanţa, litoralul este alcătuit dintro succesiune de promotorii între care se desfăşoară alveole concave de coastă, cu faleză înaltă, aici întâlnindu-se cordoane litorale care delimitează lacurile Taşaul, Mamaia, Agigea, Techirghiol, Tatlăgeac şi Neptun. Zona sudică a litoralului, acolo unde se găsesc staţiunile de litoral amenajate special pentru practicarea turismului de litoral este situată între paralela de 44° 25’ şi paralela 43° 25’ latitudine nordică şi se întinde pe 82 km. Condiţiile climatice ale litoralului românesc sunt dintre cele mai favorabile cu o climă blândă şi uscată, vara zilele fiind lungi şi călduroase. Durata de strălucire a soarelui în luna iulie este de 10 – 12 ore pe zi. Temperatura medie în timpul verii este de 24°C, iar media anuală este de 11°C. Iernile sunt moderate, cu vânturi puternice. La acestea se poate adăuga faptul că Marea Neagră este lipsită de flux şi reflux iar valurile care se formează îşi pierd din forţa lor în zona ţărmului datorită adâncimii reduse care se continuă sub apa mării, favorizând talasoterapia. Salinitatea redusă a apei ce favorizează practicarea sporturilor nautice şi a scufundărilor subacvatice; lipsa curenţilor de mare intensitate în sezonul estival şi înălţimea mică pe care o au valurile mării; lipsa mareelor ce oferă turiştilor plaje uscate în mod permanent; panta ţărmului este lină, fără adâncimi bruşte şi fără stânci şi pietriş care stânjenesc accesul la mare; faptul că fauna mării este lipsită de elemente periculoase şi nu în ultimul rând aerul mării care este caracterizat printr-o mare puritate, aerosolii naturali provenind din sfărâmarea valurilor ajută la mineralizarea organismului. În ceea ce priveşte unităţile de alimentaţie publică de pe litoral, inclusiv Constanţa şi Mangalia, numărul acestora este de aproximativ 800 iar capacitatea acestora se estimează a fi între 145.000 şi 150.000 de locuri la mese, fără însă a lua în calcul unităţile şi punctele de lucru de tipul patiseriilor, gogoşeriilor, simigeriilor şi chioşcurilor – care vând produse alimentare şi băuturi răcoritoare. Din calcule se observă că raportul locurilor la mese faţă de locurile de cazare este de peste 1,2 locuri de alimentaţie la un loc de cazare. În ultimii ani şi oferta de agrement a staţiunilor de litoral s-a diversificat, în componenţa acesteia intrând agrementul terestru de interior şi în aer liber şi agrementul acvatic cu agrementul de plajă şi cel nautic. Agrementul de interior este reprezentat de discoteci, săli de jocuri distractive şi de noroc şi baruri de noapte, iar ca principala funcţie a acestuia este cea de divertisment care se adresează în special turiştilor tineri. Cu unele excepţii, baza materială este în general bună, beneficiind de modernizări sau construcţii recente şi dotări de bună calitate, simţindu-se însă lipsa videotecilor şi a cluburilor cu funcţionalităţi multiple. O formă superioară de agrement de incintă o constituie hotelul organizat pe sistem „club de vacanţă” care începe să prindă contur şi în România, hoteluri de acest gen existând în Jupiter (hotel Capitol), în Venus (hotel Adriana), în Mamaia complexul hotelier Yaki şi Club 41

Scandinavia care pun la dispoziţia turiştilor terenuri de tenis, volei, fotbal, minigolf, cluburi, discoteci, terenuri de joacă pentru copii, cazinouri. Agrementul în aer liber este foarte vast, axându-se în special pe activităţile sportive. În această categorie se încadrează terenurile de sport, parcurile de distracţii, închirierea de biciclete, plimbările cu trăsura, echitaţie, plimbări cu helicopterul sau cu avionul şi salturi cu paraşuta. Acest tip de agrement este cel mai bine reprezentat de staţiunea Mamaia, în celelalte staţiuni numărul acestor echipamente fiind prea redus, unele sunt vechi, cum ar fi teatrele de vară pentru care nu s-au făcut deloc investiţii de modernizare, sau parcurile de distracţii care au produs chiar şi victime omeneşti. În staţiunea Mamaia s-a construit parcul de distracţii acvatic Aqua Magic plus alte 8 baze de agrement nautic, 4 pe malul mării şi 4 pe malul lacului Siutghiol precum şi telegondolă care a atras un număr foarte mare de turişti dornici să admire panorama staţiunii. În Saturn s-a investit pentru realizarea complexului acvatic din zona hotelurilor Hora – Balada – Sirena care cuprinde piscine, fântâni arteziene, tobogan acvatic, bar pe apă, etc. S-a realizat primul port privat de agrement pentru ambarcaţiuni uşoare din România, construit la standarde occidentale – Yacht Club – „Europa” din Eforie Nord, primul aerodrom privat autorizat din România la Tuzla, unde se oferă turiştilor posibilitatea de a efectua zboruri de agrement şi salturi cu paraşuta. De asemenea Herghelia Mangalia a fost modernizată în 2004. 3.2. Indicatori ai activităţii turistice 3.2.1. Capacitatea de cazare La nivelul anului 2004, capacitatea de cazare din staţiunile de pe litoral reprezintă 42,6 % din capacitatea de cazare existenta la nivelul întregii ţări. În ultimii 4 ani, numărul locurilor de cazare a cunoscut o uşoară creştere în staţiunile litorale, în 2004 numărul locurilor fiind cu 0,5 % mai multe faţă de anul 2002. Ponderea hotelurilor în locurile de cazare în ultimii ani a fost în medie de 63%.
Evoluţia locurilor de cazare existente în turismul litoral
120000 119000 locuri 118000 117000 116000 115000 114000 1999 2000 2001 2002 2003 2004 ani

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

42

În ultimii 2 ani, în România, a crescut de 4 ori numărul de locuri în hoteluri de categorii superioare (4 – 5 stele), fie prin construirea de noi hoteluri fie prin modernizarea şi ridicarea gradului de confort a unor hoteluri existente. 3.2.2. Circulaţia turistică Numărul sosirilor turiştilor în unităţile de cazare din staţiunile litorale a înregistrat în ultimii ani creştere, astfel, în anul 2004 s-a înregistrat o creştere cu 10,3 % a numărului de turişti şi cu 44,5 % de turişti străini fata de anul 2002. Evoluţia înnoptărilor în această perioadă este prezentată în figurile de mai jos:

Innoptarile turistilor în unităţile de cazare din staţiunile litorale
4600000 4500000
innoptari

Innoptarile turistilor straini in unitatile de cazare din statiunile litorale
700000 600000 500000 400000 300000 200000 100000 0

4400000 4300000 4200000 41 00000 4000000
1999 2000 2001 2002 2003 2004

1999

2000

2001

2002

2003

2004

a ni

ani

Sursa: Institutul Naţional de Statistică Odată cu creşterea numărului de turişti s-a înregistrat şi o creştere cu 1,1% a numărului înnoptărilor în 2004. Totodată s-a constatat o reducere a duratei sejurului turiştilor români de la 6,1 zile în 2002 la 5,6 zile în 2004. Aceeaşi tendinţă s-a manifestat şi în rândul turiştilor străini care a scăzut la 7,5 zile în 2002 la 7,1 zile în 2004. Din totalul înnoptărilor pe litoral, 86,4 % sunt în hoteluri. Unităţile de cazare de două stele deţin 59,3 % din înnoptări urmate de cele de o stea cu 17,7 % şi 3 stele cu 11,5 %. 3.2.3. Gradul de ocupare şi durata medie a sejurului Gradul de ocupare în staţiunile de pe litoral este de 41,8 % în 2004, iar hotelurile au avut un grad de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune de 48,1% . Durata medie a unui sejur este 5,7 zile. 3.3 Piaţa turistică La nivelul anului 2004, 23,5 % din înnoptările din România sunt în staţiunile de pe litoral din care 17,8 % sunt înnoptări ale turiştilor străini. Românii reprezintă 88,9 % din turiştii sosiţi în staţiunile litorale şi realizează aproximativ 86 % din numărul înnoptărilor. În cazul turiştilor străini, Germania ocupa primul loc cu 27 % din totalul înnoptărilor turiştilor străini, urmată de Federaţia Rusă cu 11% şi Franţa cu 7%.

43

Structura înnoptărilor turiştilor stăini pe ţări de origine

27% 50% 4% 7% 1% 11%

Germania Franta Italia Ungaria Fed. Rusa Alte tari

În 2004 pentru zona de litoral principala ţară emitentă rămâne Germania cu o cotă de piaţă destul de mare de 27,22% peste media înregistrată la nivelul ţării. „Challangerul” este reprezentat de Federaţia Rusă cu 11,17%, ajungând în această poziţie după ce în perioada 1997-2003 a lipsit din primele cinci ţări emiţătoare de turişti (a se vedea Anexa I). A treia ţară emiţătoare pentru litoral este Franţa cu o cota de piaţă de 6,9%, tară care în perioada 19982003 deţinea locul doi (a se vedea Anexa I). Italia este a patra ţară emitentă cu 3,93% iar Ungaria a cincia cu 1,36%. 3.4. Analiza SWOT Puncte ţări - orientarea geografică a plajei – spre răsărit - permite cura benefică de raze ultraviolete; - situri istorice din perioada Greciei şi Romei antice; - poziţia în teritoriu: regiunea Dobrogea în general şi Litoralul, în particular, au o importantă poziţie strategică, politică şi economică, fiind situate la interferenţa a două mari zone geopolitice: Europa Central-vestică şi Orientală şi Asia de Vest şi Sud – Vest; - drumurile europene E 60 şi E 87, magistrala feroviară Bucureşti - Constanţa, aeroportul internaţional Mihai Kogălniceanu şi porturile maritime Constanţa şi Mangalia permit un acces facil spre şi dinspre Europa şi Asia; - canalul Dunăre - Marea Neagră; - potenţialul natural şi antropic al litoralului; - numărul mare de structuri de primire turistice ( 42 % din capacitatea totală de cazare a României) ; - importanţa Marii Negre în politica internaţionala la nivel regional. Punctele slabe - poluarea mediului şi procesele de degradare a plajei şi falezei ţărmul Marii Negre; - absenţa politicilor şi programelor coerente de dezvoltare integrată a litoralului românesc (infrastructură şi echipare tehnico-edilitară, protecţia şi reabilitarea mediului natural şi construit etc.;

44

-

absenţa politicilor de dezvoltare economică şi turistică unitară a judeţului, în cele trei unităţi teritoriale specifice: zona litorală, zona centrală şi zona dunăreană, dar toate strâns legate de zona litorala; oferta de agrement săracă din punct de vedere cantitativ (număr redus al facilitaţilor) şi uzată moral din punct de vedere al echipamentelor/instalaţiilor; necolaborarea la nivel regional a factorilor implicaţi în gestionarea turismului respectiv a autorităţilor publice locale şi autorităţilor publice centrale; nivelul de pregătire al personalului în scădere ca urmare a migraţiei forţei de munca. durata foarte redusă a sezonului turistic estival, de multe ori de numai două luni ; absenţa curselor aeriene directe spre aeroportul internaţional Constanţa; calitatea scăzută a serviciilor în raport cu preţurile practicate ; accesul dificil spre litoral, îndeosebi pe calea rutieră ; imaginea defavorabilă a României în străinătate, ca potenţială destinaţie turistică.

Oportunităţi - creşterea numărului de hoteluri cu standarde de confort de trei şi patru stele în detrimentul celor nemodernizate; - creşterea numărului de structuri turistice cu funcţiuni de cazare în conformitate cu tendinţele pe plan internaţional: all inclusive, de dimensiuni reduse, personalizate - implicarea touroperatorilor importanţi pe piaţa internaţionala în incoming pe litoral; - legislaţia coerentă în gestionarea plajelor, managementul integrat al zonei costiere; - proiecte internaţionale de asistenta în conservarea şi mărirea plajelor, conservare a zonei costiere. Ameninţări - scăderea puterii de cumpărare a populaţiei; - dezvoltarea net superioară a produsului similar în Bulgaria, Croaţia şi Slovenia şi alte ţări din zonă; - posibila scădere a veniturilor din turism ca urmare a accentuării sezonalităţii şi a tendinţei de turism de weekend; - tendinţa de migrare a forţei de muncă în străinătate; 4. TURISMUL CULTURAL 4.1. Potenţialul cultural România are un patrimoniu cultural-istoric şi etnofolcloric de mare valoare şi atractivitate turistică. Există peste 680 valori de patrimoniu cultural de interes naţional şi internaţional, între care se remarcă: biserici şi ansambluri mănăstireşti, monumente şi ansambluri de arhitectură şi de artă, ansambluri arhitecturale urbane, centre istorice şi situri arheologice, din care o parte s-au constituit ca valori ale Patrimoniului Universal sub egida UNESCO (bisericile fortificate, bisericile cu fresce exterioare, cetăţile dacice, cetatea Sighişoara etc.). Tezaurul etnografic şi folcloric românesc este de asemenea de mare originalitate, fiind reprezentat prin: arhitectura specifică satelor din provinciile istorice româneşti; bisericile de lemn din Maramureş şi Sălaj; prelucrarea lemnului; portul popular; arta decorării; manifestări etnoculturale şi religioase tradiţionale; târguri şi expoziţii muzeale etnografice în aer liber sau pavilioane expoziţionale etc. Această formă de turism este susţinută de o capacitate de cazare care reprezintă 12,9% din totalul locurilor existente la nivelul întregii ţări, în ultimii ani înregistrându-se o 45

diminuare a acesteia, ca urmare a schimbării destinaţiilor unor unităţi de cazare. Numărul turiştilor străini în turismul cultural religios a crescut cu 28,5%. Aspectele problematice cu care se confruntă acest tip de turism sunt legate de infrastructura de acces la siturile arheologice, monumentele de arhitectura învechită şi insuficientă, lipsa spaţiilor de parcare dotate cu puncte de informare şi promovare a obiectivului cultural, lipsa punctelor de belvedere pentru fortificaţii, cetăţi medievale, biserici, monumente istorice şi mănăstiri, lipsa spaţiilor speciale de campare pentru turismul de pelerinaj. 4.2. Analiza SWOT Puncte ţări bogăţia patrimoniului cultural material şi imaterial al României; multiculturalitatea spaţiului românesc; numărul relativ mare de obiective turistice incluse în lista patrimoniului mondial UNESCO; existenta unei reţele de structuri turistice cu funcţiuni de primire la nivel de 3* şi 4* în toate oraşele importante din România respectiv în principalele regiuni etnografice; existenta unor personalităţi pe plan mondial în ceea ce priveşte cultura – Enescu, Brâncuşi; avantaj competitiv din punct de vedere al turismului cultural în comparaţie cu principalele destinaţii din regiune.

Puncte slabe nivelul de pregătire destul de redus al ghizilor din turismul cultural (circuite în mod special) şi al ghizilor de la diferite obiective turistice; neperceperea obiectivului turistic ca o sursă financiară suplimentară nici de gestionării acestora şi nici de comunitatea locală; marketingul obiectivelor turistice culturale este redus mai ales la nivel regional/local ceea ce determina o necunoaştere a valorii acestora; cercetări de piaţa reduse din punct de vedere al numărului şi regiunilor în care au fost realizate; rigiditatea instituţiilor culturale în desfăşurarea programului de vizită indiferent că este sau nu sezon turistic; lipsa evenimentelor culturale care să fie legate de numele unor obiective turistice; lipsa conştiinţei/educaţiei a ceea ce înseamnă patrimoniu cultural naţional şi a importanţei acestuia în prezent dar, mai ales, în viitor; lipsa de conlucrare între puterea administrativă/societatea civilă, societatea în general; un sistem educaţional la nivelul şcolii bazat pe evaluare cantitativă şi nu calitativă; accesibilitatea redusă la unele situri arheologice şi monumente istorice; lipsa infrastructurii ( parcări, semne de vizitare, etc.)..

Oportunităţi programele culturale şi de finanţare ale Ministerului Culturii şi Cultelor; creşterea numărului de turişti/vizitatori care au ca motivaţie diferite forme de turism cultural ; 46

la nivel internaţional, reviriment al turismului care ar putea fi denumit „post masa” şi care are conotaţii culturale profunde; - extinderea spaţiului turistic după căderea comunismului care a izolat România; - extinderea spaţiului geografic al Uniunii Europene, cu influenţă directă asupra circulaţiei turistice,în special afaceri; - diversificarea ofertei de specialitate prin includerea unor obiective turistice reprezentative pentru dezvoltarea spirituală a unei naţiuni – monumente paleocreştine, biserici rupestre; - diversificare ofertei de specialitate prin includerea unor obiective turistice reprezentative pentru dezvoltarea spirituala a unei naţiuni – monumente paleocreştine, biserici rupestre; - programele de finanţare LEADER şi INTERREG pentru turism şi cultură; - programul de finanţare CULTURA 2000. Ameninţări - concurenţa pe plan internaţional – biserici de lemn există şi în Ungaria, biserici fortificate există şi în Slovenia; - concurenţa la nivelul monumentelor incluse pe lista patrimoniului mondial UNESCO în regiunea centrală şi estică a României; - urbanizarea populaţiei rurale cu implicaţii directe în pierderea patrimoniului cultural imaterial; - dezvoltarea economică mai slabă a României comparativ cu ţările din regiune; - dezvoltarea transportului tip charter în capitalele ţărilor din Europa Centrală şi de Est şi mai puţin la Bucureşti. 5. ECOTURISM 5.1. Potenţialul natural România deţine în prezent 12 parcuri naţionale cu o suprafaţă totală de 306,989 ha, 14 parcuri naturale cu o suprafaţă de 772,128 ha. Suprafaţa totală a parcurilor naţionale, parcurilor naturale şi rezervaţiilor biosferei este de 1.655.333 ha (121.779 ha S. maritimă), ceea ce reprezintă 6,43 % din suprafaţa terestră a tării. Acestea sunt grupate astfel: 12 parcuri naţionale (306,989 ha), 14 parcuri naturale ( 772,128 ha), rezervaţia Biosfera Delta Dunării ( 576,216 ha). În afara parcurilor naţionale, parcurilor naturale şi rezervaţiilor biosferei există circa 800 de rezervaţii ştiinţifice, monumente ale naturii şi rezervaţii naturale a căror suprafaţă totală nu a fost încă determinată însă este estimată la aproximativ 169.000 hectare. Prin urmare suprafaţa terestră a ariilor naturale protejate acoperă 7,14% din suprafaţa terestră a ţării la finele anului 2004. Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării” Din reţeaua naţională de arii naturale protejate Delta Dunării se distinge, atât ca suprafaţă, cât şi ca nivel al diversităţii biologice, având triplu statut internaţional: Rezervaţie a Biosferei, Sit Ramsar (zonă umedă de importanţă internaţională), Sit al Patrimoniului Mondial Natural şi Cultural. În anul 2000, datorită stării favorabile de conservare în care se află sistemele ecologice şi speciile din Delta Dunării, Consiliului Europei a acordat Diploma Europeană acestei rezervaţii. Procentual acestea sunt distribuite astfel:

47

Ariile naturale protejate

9.26%

16.83%

31.59% 42.32%

Parcuri Naţionale

Parcuri Naturale

R.B.D.D.

Alte tipurii de arii protejate

5.2. Indicatori ai activităţii turistice din Delta Dunării 5.2.1. Capacitate La nivelul anului 2004, capacitatea de cazare din Delta Dunării reprezintă sub 1,2% din totalul locurilor existente la nivelul întregii ţări. În ultimii 2 ani, numărul locurilor de cazare a cunoscut o creştere continuă în unităţile de cazare din Deltă, astfel în 2004 numărul locurilor fiind cu 40,8 % mai mare faţă de anul 2002. În aceeaşi perioadă numărul unităţilor de cazare a cunoscut o creştere cu 64,4 %. Cu toate că ponderea hotelurilor în locurile de cazare a scăzut de la 34,9 %, cât era în anul 2002 la 32,6% în 2004, se constată o creştere a ponderii locurilor de cazare in structurile de categorie superioară (4 – 3 stele) de la 17,3% la 36,2% pentru aceeasi perioadă. 5.2.2. Circulaţie Numărul sosirilor turiştilor în unităţile de cazare din Deltă au înregistrat în ultimii ani evoluţii ascendente, astfel în 2004 asistăm la o creştere cu 104 % a numărului de turişti faţă de 2002 şi o creştere cu 135 % de turişti străini. Evoluţia înnoptărilor în această perioadă este prezentată în figurile de mai jos:
Evoluţia locurilor de cazare existente în Delta Dunării
3500 3000 2500 locuri 2000 1500 1000 500 0 1999 2000 2001 ani 2002 2003 2004
2692 2485 2478 2258

2801 3180

48

Innoptarile turistilor straini in unitatile de cazare în Delta Dunării
35000 30000 25000
innoptari

Innoptarile turistilor în unităţile de cazare în Delta Dunării
1 40000 1 20000 1 00000 80000 60000 40000 20000 0 1 999 2000 2001 2002 2003 2004 a ni 8481 6 781 93 86493 97454

29785 19500 14349 13543 11879 17838

1 28759

20000 15000 10000 5000 0

74533

1999

2000

2001

2002

2003

2004

ani

Sursa: Institutul Naţional de Statistică Odată cu creşterea numărului de turişti s-a inregistrat şi o creştere cu 60,7% a numărului înnoptărilor in 2004. Totodată s-a constatat o reducere a duratei sejurului turiştilor români de la 2,1 zile in 2002 la 1,8 zile in 2004. Aceeaşi tendinţă s-a manifestat şi în rândul turistilor străini care a scăzut de la 2,8 zile în 2002 la 1,8 zile în 2004. Din totalul innoptarilor pe litoral, 72% sunt în hoteluri. Unităţile de cazare de categorie superioară (3 şi 4 stele) deţin o pondere de 58,3 % din înnoptări urmate de cele de 2 stea cu 25,1 %. 5.2.3. Eficienţa Gradul de ocupare în zona Delta Dunării a crescut de la 18,6 % în 2002 la 28,3% in 2004, iar hotelurile au avut un grad de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune care a crescut de la 27,5% la 37,3 % pentru aceeasi perioadă. Durata medie a unui sejur raportată este de numai 1,8 zile. 5. 3. Piaţa La nivelul anului 2004, sub 0,7 % din înnoptările din România sunt în unităţile de cazare din Delta Dunării şi numai 0,9 % din înnoptările cetăţenilor străini. Românii reprezintă aproape 77 % din turiştii sosiţi în Deltă şi realizează aproape 76,8% din numărul înnoptărilor. În cazul turiştilor străini, Germania ocupa primul loc cu 20 % din totalul înnoptărilor turiştilor străini, urmată de Italia cu 18 % şi Franţa cu 7 %.
Structura înnoptărilor turiştilor stăini pe ţări de origine

20% 44% 18% 7% 6% 5%

Germania Italia Franta Regatul Unit Austria Alte tari

49

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

5.4. Puncte forte ale ecoturismului. • Diversitatea resurselor turistice naturale; • Fauna şi flora bogata cu specii unicat in Europa; • Existenta unor zone salbatice, neafectate de interventia omului; • Infrastructura de acces in ariile protejate insuficient de… • Existenta cadrului legal care prevede atat delimitarea parcurilor naturale şi a zonelor protejate, cat şi conditiile necesare instituirii administratiei pentru zonele protejate, in vederea initierii managementului acestora; 6. Puncte slabe ale ecoturismului. • Extinderea intravilanului in zonele din imediata vecinatate sau chiar in interiorul ariilor naturale protejate, tintind spre dezvoltarea şi realizarea ulterioara a unor constructii sau chiar statiuni turistice; • Supraexploatarea resurselor naturale, prin pasunat neadecvat şi suprapasunat, defrisari ilegale, braconaj, turism necontrolat, etc.; • Administrarea defectuoasa a facilitatilor turistice deja existente in interiorul acestor arii naturale protejate, generand in special cantitati impresionante de deseuri; • Nerespectarea regimului de protectie, ca urmare a lipsei demarcarii in teren a limitelor şi a zonelor tampon ale ariilor naturale protejate; • Nu exista încă organizate în toate zonele protejate a administratiilor care sa initieze un management eficient al acestor arii naturale protejate instituite; Unul dinte avantajele competitive de care beneficiază ţara noastră, in comparaţie cu destinaţiile turistice consacrate, este acela al păstrării mediului natural nealterat de prezenta şi activităţile omului. Astfel, in cadrul rezervaţiilor naturale nu puţine sunt speciile de plante şi animale declarate endemice sau monumente ale naturii. De asemenea, România încă mai păstrează in mediul natural nealterat de prezenta omului, exemplare de flora şi fauna care in alte tari au dispărut sau nu mai pot fi vizitate decât in captivitate. Prin slaba dezvoltare in unele zone a formelor de turism clasice, s-a realizat astfel o premisa importanta de dezvoltare a ecoturismului, fapt ce ar impune tara noastră ca o destinaţie importanta pentru aceasta forma de turism. 5.3. Analiza SWOT 50

Puncte tari - bogăţia patrimoniului natural din parcurile naţionale şi naturale; - numărul relativ mare de obiective turistice incluse în lista patrimoniului mondial UNESCO şi care sunt amplasate în parcuri; - dezvoltarea permanenta a reţelei de arii protejate cu implicaţii directe în conservarea patrimoniului natural; - existenţa cadrului legislativ care permite dezvoltarea reţelei de arii protejate şi conservarea acestora. Puncte slabe nivelul de pregătire destul de redus al ghizilor din ecoturism/personalului de specialitate care administrează structurile de cazare; capacitatea de cazare la nivelul ariilor protejate este redusă; oferta de activităţi şi servicii redusă; neperceperea ecoturismului/a parcului ca o sursă financiară suplimentară nici de gestionării acestora şi nici de comunitatea locală; marketingul parcurilor naţionale/naturale este redus mai ales la nivel regional/local ceea ce determina o necunoaştere a valorii acestora; cercetări de piaţă reduse din punct de vedere al numărului şi regiunilor în care au fost realizate; lipsa conştiinţei/educaţiei a ceea ce înseamnă patrimoniu natural naţional şi a importanţei acestuia în prezent dar, mai ales, în viitor; tăierile masive de arbori şi depozitarea necorespunzătoare a rumeguşului pe marginea pâraielor – ce duc la degradarea mediului în multe parcuri; amplasarea haotică a construcţiilor în unele zone; lipsa gazului metan în zonă, situaţie ce duce la tăieri necontrolate de arbori; lipsa reţelelor de canalizare, cu staţii de epurare pentru apele menajere uzate – duce la poluarea pâraielor.

Oportunităţi creşterea numărului de turişti/vizitatori care au ca motivaţie ecoturismul; diversificare ofertei de specialitate prin includerea unor obiective turistice reprezentative pentru patrimoniul natural al României – Delta Dunării, Munţii Rodnei sau Munţii Retezat; promovarea unor evenimente bazate pe „calendare ale naturii” (ex.: boncănitul cerbilor, înflorirea bujorului de munte etc.); posibile facilităţi acordate investitorilor din parcurile naţionale/naturale de către administraţia parcurilor.

Ameninţări concurenţa pe plan internaţional; sistem superior de gestionare a deşeurilor, a ariilor protejate în general în ţările din regiune; urbanizarea populaţiei rurale cu implicaţii directe în pierderea patrimoniului cultural imaterial/material existent în parcuri; 51

-

scăderea veniturilor comunităţilor din incinta parcurilor sau din apropierea acestora ca urmare a restricţionării unor activităţi economice specifice zonelor; dezvoltarea în apropierea parcurilor a diferitelor forme de turism care pot atrage turiştii/vizitatorii.

6. TURISMUL DE AFACERI 6.1. Prezentarea generală Turismul de afaceri este considerat principala sursă de venituri pentru industria hotelieră autohtonă. În ultimii ani, o dată cu intrarea pe piaţa românească a marilor companii străine, numărul celor care vin în România în interes de afaceri a crescut considerabil. Efectele pozitive se văd în Bucureşti şi în marile oraşe. De pe urma acestui fenomen au avut de câştigat în principal marile oraşe. Destinaţiile preferate de cei care vin pentru afaceri sunt Bucureştiul, oraşele mari din Transilvania şi Banat, Constanţa şi, într-o mai mică măsură, oraşele din Moldova. Aici s-au construit cele mai multe hoteluri de categorie superioară. Sunt oraşele în care marile firme au deschis filiale şi în care se organizează evenimente cu participare internaţională. Analizele specialiştilor arată că acestea vor absorbi şi în continuare cea mai mare parte din investiţii. Conform acestora se preconizează o creştere a capacităţii de cazare, mai ales după intrarea României în Uniunea Europeană. România este preferată pentru organizarea conferinţelor din mai multe motive: datorită infrastructurii generoase – există săli de conferinţe complet echipate, iar personalul care organizează astfel de evenimente este bine pregătit. Pe lângă organizarea congresului sau a conferinţei, beneficiarii au parte de un întreg pachet de servicii. Pachetul de servicii care se oferă este complex. În primul rând, cazarea se face la hoteluri 3-5 stele, iar transferurile de la aeroport la hotel, biletele de avion şi serviciile de secretariat sunt incluse în pachet. Organizatorii pun la dispoziţie săli de conferinţe dotate cu toate cele necesare, plus servicii de traducere simultană. De asemenea, sunt organizate vizite pentru participanţi, programe de divertisment şi mese festive. Costurile sunt mai mici decât în alte ţări europene. Acest fapt se datorează mai ales nivelului de preţ scăzut al taxei de management, al serviciilor de traducere, al serviciilor tehnice şi, uneori, al chiriei sălilor. Pentru primele trei elemente enumerate anterior, costurile sunt de 3 până la 10 ori mai mici decât în ţările Europei Occidentale. Pe de altă parte, există diferenţe importante între locaţiile din Bucureşti şi cele din ţară, în ceea ce priveşte costurile. La condiţii de organizare similare, un eveniment poate fi planificat în unele locaţii din provincie la trei sferturi sau chiar jumătate din costurile pe care le presupune organizarea să în Capitală. În opinia organizatorilor profesionişti de conferinţe, ţara noastră este o destinaţie nouă şi e privită cu oarecare îngăduinţă, dar, în acelaşi timp, cu o atenţie sporită. Organizarea, în ultimii ani, în România a unor conferinţe şi congrese importante, care s-au derulat în condiţii foarte bune, a generat o percepţie pozitivă asupra României ca destinaţie pentru reuniuni internaţionale. Este de remarcat faptul că, turismul de afaceri rămâne cea mai solidă ramură a industriei turismului din România, semn că, deocamdată, cei mai mulţi dintre străini nu vin atraşi de frumuseţile patriei, ci de profiturile pe care le-ar putea obţine din afacerile derulate aici. Hotelurile cu ţintă pe oamenii de afaceri, cursele aeriene de linie, agenţiile de turism, toţi pionii implicaţi în acest sector al economiei, au simţit o creştere a business-ului anul trecut. O situaţie alcătuită luând în considerare ultimii patru ani arată că majoritatea vizitatorilor sosiţi în România provin din Ungaria, Moldova, Germania, Italia, Turcia, Polonia, 52

Franţa, Austria, Cehia, SUA, Rusia, Marea Britanie, Olanda, Israel. S-au luat în considerare ţările care „trimit" între câteva zeci de mii şi câteva sute de mii de vizitatori pe an în România, indiferent de motivaţia călătoriei. Însă, comparativ cu potenţialul, cifrele nu sunt nici pe departe satisfăcătoare. Specialiştii consideră că în prezent nu există spaţii de cazare suficiente pentru a face faţă organizării tuturor evenimentelor de amploare pentru care există solicitări. Pentru următorii ani se aşteaptă construirea unui număr mare de hoteluri de trei, patru şi cinci stele. Proiecte hoteliere noi se vor derula atât în ţară, Timişoara, Arad, Oradea, Cluj, Sibiu, Alba-Iulia, Iaşi, Constanţa, în staţiunile balneare şi Delta Dunării, precum şi în Bucureşti unde s-a constatat pentru 2005 o concentrare notabilă a proiectelor de investiţii în construirea sau modernizarea unor hoteluri de trei stele, deşi se observă un interes în creştere pentru nivelul de patru stele. Această evoluţie este impusă de cererea care va creşte în următorii ani, mai ales după intrarea în Uniunea Europeană, fenomen cu care s-au confruntat şi celelalte ţări admise. La toate intrările în Bucureşti, în zona marilor centre comerciale şi pe linia de centură va continua dezvoltarea a noi proprietăţi hoteliere de tip minihotel şi motel, în acord cu tendinţa ascendentă a tranzitului, ca breşă de piaţă. În prezent, numărul total al hotelurilor de 3 stele depăşeşte cu puţin 40 de unităţi. Aceste disponibilităţi sunt extrem de puţine faţă de capitalele altor ţări din Europa Centrală, care dispun de un număr impresionant de asemenea locaţii. Nu întâmplător, nivelul de confort 3 stele este cel mai solicitat în lume, tendinţă deja vizibilă şi în România. Deocamdată însă, lipsa de adaptare a ofertei la cerere face ca în multe cazuri operatorii hotelieri şi organizatorii de evenimente să refuze afaceri profitabile pentru ca Bucureştiul nu are capacitatea de cazare necesară găzduirii unei manifestări ce impune o participare numeroasă (peste 2.000 de persoane). România se află, în prezent, într-un context similar cazului Ungariei care, în special pe segmentul turismului de afaceri, a înregistrat în preajmă şi după aderare o creştere substanţială şi bruscă a circulaţiei turistice cu până la 40%, făcând stringentă nevoia sporirii ritmului investiţiilor hoteliere şi a capacităţii de cazare şi de reuniuni în această ţară. Anual, în România sunt organizate aproximativ 800 de evenimente, dintre care 40% au ca beneficiari companii sau organizaţii străine. Majoritatea acestor manifestări (600) sunt reprezentate de conferinţe, seminarii sau lansări de produse, în fiecare an fiind înregistrate şi 100 de expoziţii. Bucureştiul reprezintă de departe cea mai atractivă locaţie, atât pentru turism, cât şi pentru investitori, atrăgând aproximativ 75-80% din totalul evenimentelor Dacă în anii trecuţi turismul de afaceri se baza exclusiv pe industria hotelieră, în ultima vreme şi turismul rural a început să ofere soluţii pentru turismul de afaceri. Specialiştii care se ocupă de turismul rural au constatat că dacă până nu demult se mergea numai pe hoteluri, acum din ce în ce mai multe evenimente se desfăşoară în turismul rural. Anul trecut, au avut loc foarte multe evenimente, cel mai important fiind Conferinţa Mondială de Turism Rural, desfăşurată pentru prima oară în România, locaţia fiind localitatea Moeciu din judeţul Braşov. În accepţiunea celor implicaţi, turismul rural este o alternativă mai interesantă, în special pentru programele de teambuilding, pentru grupuri ce nu depăşesc 30 de persoane, deoarece oferă o plajă mult mai largă de distracţii, cum ar fi focul de tabără, grătarul în aer liber, aroma mâncărurilor "ca la mama acasă", practicarea diverselor sporturi, excursii şi drumeţii. Este considerată benefică implicarea în turismul de afaceri deoarece este un segment care aduce turişti nu numai în weekend sau în concediu şi care oferă astfel o continuitate turismului rural. Totodată, este ideal pentru seminarii sau teambuilding, pentru că oferă grupului acea intimitate pe care un hotel nu o poate oferi. Câteva dintre serviciile care pot fi puse la dispoziţie: 53

-

Servicii de ticketing; Servicii de consultanta; Programe de repunere în forma - special destinate managerilor persoanelor cu un ritm de lucru alert, expuse la suprasolicitare şi stres; Pachete "Incentives", respectiv pachete de oferte turistice oferite ca "stimulării psihologice" echipei(echipelor) pentru atingerea obiectivelor propuse; Rezervări hoteliere, în hoteluri de 2- 5 stele, din întreaga lume prin intermediul celor mai importanţi touroperatori; Servicii de întâmpinare a oaspeţilor la aeroport, hoteluri şi servicii anexe: badge-uri, hostess, cadouri; Transferuri cu orice mijloc de transport dorit; Decorarea/aranjarea sălilor, la cererea clientului şi amplasarea invitaţilor; Dotarea sălilor cu echipamentul necesar susţinerii prezentărilor: echipamente de sonorizare, aparatura de proiecţie, flipchart-uri, articole papetărie şi altele, la solicitarea clientului; Transferuri cu orice mijloc de transport dorit; Organizarea de cocktailuri, mese festive; Organizarea de programe sociale pentru participanţi şi "super party", pe teme diverse

6.2 Analiza SWOT Puncte ţări turismul de acest gen cunoaşte o dezvoltare din ce în ce mai mare în ultimul timp ; interesul foarte mare al oamenilor de afaceri străini pentru investiţii pe piaţa românească; destinaţie stabilă economic şi militar; preţurilor mai mici faţă de alte destinaţii din Europa.

Puncte slabe insuficientă şi inegală distribuţie în teritoriu a infrastructurii hoteliere de 3-5 stele adresate segmentului business; acută lipsă a resurselor umane şi de management calificat pentru centrele de reuniuni din hoteluri; încă nu se pot organiza conferinţe internaţionale cu un număr foarte mare de participanţi.

Oportunităţi sunt necesare investiţii pentru mărirea capacităţii de cazare şi sporirea numărului de centre de conferinţă; integrarea României în Uniunea Europeană.

Ameninţări neintegrare României în Uniunea Europeană terorism

7. TURISMUL RURAL 54

Turismul rural a căpătat o deosebită amploare în ultimii ani în ţara noastră. România întruneşte condiţii deosebite pentru desfăşurarea acestei forme de turism. Aşezările rurale româneşti au apărut şi dezvoltat pe cele mai variate forme de relief încă din vremea traco-dacilor. Acestea încă mai păstrează în bună măsură datinile şi obiceiurile străvechi, un bogat şi variat folclor, elemente originale de etnografie şi artizanat. După 1989 primele gospodării înscrise în turismul rural au fost în zona Moeciu - Bran - Rucăr. Apoi s-au extins gospodăriile înscrise din zonele Bârsei, Dornelor, Maramureş, Munţilor Apuseni, Clujului şi Marginilor Sibiului. Începând cu anul 1990 interesul pentru turismul rural renaşte, iau naştere diverse asociaţii şi organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmare şi dezvoltarea turismului în zonele rurale. Dintre acestea merită menţionate: Asociaţia Operaţiunea Satelor Româneşti – cunoscută ca “Operation Vilagge Roumains” a fost constituită în anii 1988-1989 pentru a proteja satele româneşti,Federaţia Română pentru Dezvoltarea Montană ( 1990), Agenţia Română pentru Agroturism (1995) şi Asociaţia Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural din România (ANTREC –1994)membră a federaţiei Europene de Turism Rural ( EUROGITES ). Un număr în creştere de turişti străini vin să se cazeze în casele oamenilor, atraşi de posibilitatea trăirii unei experienţe cu totul nouă pentru cei mai mulţi dintre ei, viaţa la ţară într-o fermă adevărată. În România există în momentul de faţă aproximativ 13000 de localităţi rurale. În cadrul acestor aşezări echipamentele de primire sunt clasificate în echipamente tradiţionale şi echipamente moderne. Ele pot asigura găzduirea, servirea mesei funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente. Structurile de primire turistică din mediul rural pot fi : - pensiuni turistice , cu până la 10 camere, totalizând 30 de locuri, clasificate de la 1-4 margarete - pensiuni agroturistice, clasificate de la 1-3 margarete, funcţionând în cadrul gospodăriilor ţărăneşti şi asigură o parte a alimentaţiei turiştilor cu produse alimentare din surse proprii. Oferta de agrement în turismul rural este reprezentată de echitaţie (tot mai multe pensiuni turistice rurale oferă solicitanţilor posibilitatea de a călări în spaţii special amenajate şi sub îndrumarea unui bun cunoscător), drumeţii pedestre, cicloturism, pescuit şi vânătoare, vizite la stâne, degustarea unor produse specifice bucătăriei ţărăneşti Capacitatea de cazare Numărul de locuri în pensiunile turistice rurale şi agroturistice în martie 2005 atingeau cifra de 16.848. Acestea erau repartizate în 1.926 de pensiuni turistice şi agroturistice. Analiza SWOT∗ Puncte ţări • faună şi floră bogată cu specii şi ecosisteme unicate în Europa, specii dispărute în ţările europene, existente în prezent numai în areale din România; • factori naturali şi resurse minerale recomandate în cură balneară complexă; • apă potabilă de calitate deosebită şi o mare varietate de ape minerale; • diversitatea produselor agro-alimentare ecologice, la preţuri foarte mici;

sursa: ANTREC

55

• bucătărie tradiţională şi specialităţi regionale; • ospitalitate influenţată de caracteristica etnică latină; • poluare inexistentă sau foarte redusa în majoritatea zonelor rurale; • diversitatea resurselor turistice naturale şi antropice uşor accesibile şi armonios repartizate pe întreg teritoriul ţării; • climă temperat continentală favorabilă practicării turismului în tot cursul anului; • varietatea folclorului şi a tradiţiilor moştenite bine păstrate şi practicate în viaţa de zi cu zi; • calendar bogat de târguri tradiţionale şi manifestări folclorice pe tot parcursul anului şi în toate zonele; • patrimoniul cultural–istoric şi arhitectural inclus în patrimoniul UNESCO care se încadrează în categoria destinaţiilor turistice atracţiile mondiale şi europene; • existenţa unei vaste reţele de localităţi rurale partenere cu localităţi europene; • cultură europeană; • cadru legislativ turistic aliniat la cerinţele şi standardele europene; • susţinerea de către autoritatea administraţiei publice centrale de turism a promovării la târgurile internaţionale de turism; • existenţa unui sistem adecvat de control al calităţii serviciilor turistice; • existenţa cadrului general legislativ pentru construcţiile, dotările şi clasificarea bazei materiale turistice; Puncte slabe • percepţia slabă a unei „dezvoltării durabile” a turismului şi implicit a importanţei protecţiei mediului şi a patrimoniului cultural-istoric şi arhitectural specific; • degradarea incipienta a mediului şi inexistenţa unui sistem performant de colectare a deşeurilor în mediu rural; • degradarea rapidă a patrimoniului arhitectural rural prin depopularea localităţilor şi a comunităţilor rurale; • sisteme de informare şi semnalizare turistică insuficient dezvoltate şi necorelate cu nivelul de dezvoltare al turismului rural; • lipsa reţelei naţionale de centre locale de informare şi promovare turistică; • fonduri alocate pentru promovarea turismului rural neacoperitoare, insuficiente şi subdimensionate; • ofertă de servicii turistice puţin diversificată şi necoroborată cu preţul şi calitatea serviciilor turistice prestate; • niveluri de câştig nemotivate pentru atragerea/reţinerea populaţiei rurale la ţară şi în ţară; • cadru instituţional la nivel regional şi local pentru dezvoltarea turismului rural slab dezvoltat; Oportunităţi • relansarea rapidă şi durabilă a turismului cu acordarea unei atenţii speciale locului turismului în dezvoltarea economiei naţionale; • dezvoltarea şi promovarea de programe turistice în domeniul turismului rural (podgorii şi vinuri celebre tipice, bucătărie tradiţională cu produse agro-alimentare de tip ecologic, pelerinaje, ecoturism specializat - speoturism, fauna şi flora rara, ecosistemul Delta 56

Dunării, comunităţi care întreţin şi practică vechi tradiţii etnofolclorice, medicină naturistă etc.); • realizarea de proiecte care pun în valoare turistică elementele patrimoniului naţional cultural-istoric şi de arhitectură tipica rurala; • susţinerea proiectelor care pun în valoare turistică obiective şi evenimente culturalspirituale şi tradiţionale româneşti; • diversificarea ofertei turistice prin derularea şi promovarea unor micro-programe care răspund tendinţelor actuale de agrement şi vacanţe active de tipul circuite de cicloturism, mountainbike, motociclism, deltaplan, rafting, parapantă, circuite pentru practicarea turismului ecvestru, etc. • promovarea şi introducerea în circuitele ecoturistice a parcurilor şi rezervaţiilor naturale; • declanşarea unor acţiuni promoţionale de amploare prin includerea ofertei turistice româneşti în cataloagele marilor firme touroperatoare; • dezvoltarea turismului rural în pensiuni turistice şi agroturistice prin reintroducerea/ extinderea de subvenţii şi facilităţi; • Introducerea sistemului de management al calităţii şi în turismul rural. Ameninţări • îmbunătăţirea mai rapidă a standardelor de calitate a ofertelor turistice ale ţărilor vecine direct concurente ale României şi coroborarea nivelurilor tarifelor cu calitatea serviciilor; • reorientarea unei părţi a cererii turistice interne către alte destinaţii externe; • firme de turism din ţările europene şi central-est europene recent intrate în Uniunea Europeană mai eficiente care valorifică resurse turistice asemănătoare celor din România; • existenţa unei pieţe româneşti fărâmiţate în contradicţie cu concentrarea excesivă a pieţei turistice internaţionale pe un număr redus de pieţe şi touroperatori; • consolidarea, în lumea turistică, a percepţiei de ofertă ieftină în dauna calităţii; • lipsa cunoştinţelor minime de management turistic, în domeniu; • neconştientizarea rolului introducerii sistemului de management al calităţii; • nerespectarea principiilor „dezvoltării durabile” în evoluţia turismului românesc; • amânarea creării structurilor instituţionale administrative de turism, la nivel regional şi local; • micşorarea puterii de cumpărare a populaţiei, cu efect în evoluţia şi planificarea evoluţiei cererii de servicii turistice; • influenţele celorlalte sectoare de activitate asupra turismului - activitate economică de consecinţă; • lipsa unei susţineri tehnice şi financiare pentru promovare turistică, din partea statului, cel puţin de nivelul celei din statele vecine concurente; • constrângeri financiare; • lipsa unui sistem de creditare a investiţiilor în turism şi restaurarea patrimoniului naţional cultural; fonduri alocate pentru dezvoltarea turistică, insuficiente; • existenţa unor dotări edilitar-gospodăreşti subdimensionate şi neadaptate cererilor determinate de dezvoltarea turismului rural; • infrastructura generală pentru transport, la nivel naţional şi mai ales local, insuficient dezvoltată şi modernizată; • aeroporturi regionale nemodernizate şi neadaptate pentru cursele de tip charter în zonele de mare circulaţie turistică; 57

• necorelarea furnizării de pregătire minimă precum şi a structură, cu dezvoltarea actuală a turismului 8. TURISMUL RELIGIOS

învăţământului turistic în

Turismul religios constă în pelerinajele credincioşilor la lăcaşurile de cult, considerate sfinte de diferite religii. În aceeaşi măsură, marile sărbători de cult, hramurile mânăstirilor şi bisericilor atrag, în perioada sărbătorilor religioase tradiţionale, un număr considerabil de pelerini. Potenţialul turistic pentru această formă de turism în România este reprezentat de: • monumentele de cult care adăpostesc rămăşiţe pământeşti ale unor sfinţi ( mormântul Sfintei Paraschiva la Iaşi) sau martiri ( osemintele primilor patru martiri creştini români de la mânăstirea Cocoş din nordul Dobrogei); • sanctuarul dacic de la Sarmisegetuza Dacica din Munţii Orăştiei; • bunuri cultural – religioase, cum ar fi mânăstirile din Bucovina cu biserici ai căror pereţi sunt pictaţi la exterior, mânăstirile din Oltenia sau Moldova, bisericile fortificate din Transilvania, catedralele catolice ( Şumuleu, Ditrău, Cluj Napoca, Braşov, etc.); • destinaţiile religioase unde au loc manifestări religioase, cum ar fi: sărbătorile legate de Crăciun şi sfârşitul anului în zona Maramureş, cu dansurile populare, Bucovina, etc. Potenţial turistic religios în România Ţara noastră este binecuvântată cu mii de lăcaşuri sfinte şi monumente religioase, unele provenind chiar din primele veacuri creştine. I. Regiunea turistică a câmpiei şi dealurilor de vest Obiectivele religioase, din grupa bisericilor, catedralelor şi mănăstirilor nu lipsesc în habitatele de mare tradiţie, etalând valori arhitecturale, picturi şi sculpturi interioare foarte interesante. Catedralele din Timişoara , Oradea şi Satu Mare; mănăstirile Partos, Săraca, Povârgina; bisericile din Beltiug, Apa, Stana, Tileag devin puncte luminoase în ghidul turistic al regiunii. II. Regiunea turistică Oaş - Maramureş - Obcinile Bucovinei Bisericile de lemn din Maramureş (Ieudat, Şugatag, Sârbi, Breb, Giuleşti, Moisei, Dragomireşti) constituie repere de marcă ale creativităţii şi originalităţii artizanilor localnici. Înspre Podişul Sucevei mănăstirile Voroneţ, Humor, Moldoviţa, cu minunatele fresce exterioare, atrag turiştii. III. Regiunea munţilor Apuseni Bisericile din lemn de la Lupşa, Vidra, Garda de Sus, Rieni impresionează prin frumuseţea lor. O mănăstire vestită este cea de la Râmeţi, printre cele mai vechi din Transilvania. IV. Regiunea depresiunii Transilvaniei Obiectivele religioase sunt reprezentate prin bisericile de lemn din zona Sălajului (Fildu de Sus, Agrij), cele ctitorite de Ştefan cel Mare la Vad şi Feleac; ctitoria lui Mihai Viteazul de la Lujerdiu, dar şi prin bisericile fortificate din Podişul Târnavelor (Alma, Biertan, Axente Sever). Catedralele gotice din Cluj-Napoca şi Alba Iulia, cele ortodoxe din Cluj-Napoca, Alba Iulia şi Târgu Mureş precum şi mănăstirile Nicula şi Rohia, întregesc o salbă de atracţii recunoscută prin valoarea să. V. Regiunea Munţilor Poiana Ruscă La loc de frunte sunt bisericile de piatră ale Depresiunii Haţegului (Densuş, Sântămaria Orlea, Strei Sângeorgiu). VI. Regiunea grupei centrale a Carpaţilor Orientali şi Subcarpaţii Moldovei 58

Dacă în perimetrul muntos atracţiile de provenienţă antropică sunt puţine şi se datorează etnografiei secuilor, în SubCarpaţii Moldovei ele predomină net. Este de ajuns să menţionăm mănăstirile Agapia, Neamţ, Văratec, Secu, Sihăstria, Bistriţa, Schitul Durău. În judeţul Neamţ, întâlnim monumente religioase de peste 100 ani. Unele dintre ele au facilităţi de cazare pentru cei care vor să petreacă mai mult timp în preajma lor. VII. Regiunea turistică a Podişului Moldovei Sunt reprezentative pentru acest subiect bisericile cu fresce Suceviţa şi Arbore, mănăstirile Putna, Dragomirna, Trei Ierarhi, Golia, Galata, Cetăţuia, Bisericile Sf. Ion, Sf. Nicolae, Sf. Ioan Botezătorul precum şi cele din Dorohoi: Huşi, Bârlad, Rădăuţi, Hârlău, Dobrovăţ sunt mărturia permanentei credinţei strămoşeşti. VIII. Regiunea curburii carpatice De menţionat sunt Biserica Neagră şi mănăstirea Cheia. IX. Regiunea turistică a Carpaţilor Meridionali Obiectivele turistice religioase sunt mănăstirile: Sinaia, Sâmbăta, Cozia. X. Regiunea Subcarpaţilor Getici Edificiilor religioase le revine poziţia dominantă. Mănăstirile Dealu, Curtea de Argeş, Cozia, Govora, Frăsinei, Bistriţa, Hurez, Tismana sunt obiective cu o funcţie atractivă de mult atestată. Niciunde un circuit al mănăstirilor nu este mai dens şi mai uşor de parcurs decât aici, iar faima marilor voievozi aureolează ctitoriile de la Cozia, Curtea de Argeş, Hurez. XI. Regiunea Câmpiei Române Edificiile religioase, constituite din biserici şi mănăstiri sunt concentrate în Bucureşti (Stavropoleos, Sf. Gheorghe Vechi, Patriarhiei, mănăstirile Snagov, Cernica, Radu Vodă, Pasărea) dar şi în celelalte oraşe, sau în vecinătatea lor. XII. Regiunea Podişului Dobrogei În această regiune amintim: Peştera Sf. Apostol Andrei, Basilica de la Niculiţel, Cetatea Halmirys, Complexul monahal de la Basarabi - Murfatlar. În ceea ce priveşte România, numărul turiştilor implicaţi în turismul religios a depăşit 500000. Această cifră, din păcate, nu este exactă, putând fi amplificată de numărul pelerinilor care merg la marile sărbători religioase, cum este Sf. Paraschiva la Iaşi, Sf. Dimitrie cel Nou la Bucureşti, 15 august la Nicula, sau Rusaliile la Şumuleu ( numai în ultimul caz numărul pelerinilor sosiţi aici depăşesc cifra de 100.000 de oameni anual. Există şi câteva Centre de pelerinaj. Cel mai important este Centrul de pelerinaj Sf.Paraschiva, care a organizat peste 354 de pelerinaje dintre care: • 31 de pelerinaje în străinătate; • 323 de pelerinaje în România; • pelerinaje în România, în special în regiunea Moldovei. CAPITOLUL IV DIRECŢII DE RELANSARE ŞI DEZVOLTARE A TURISMULUI 4.1. Fundamentarea politicii şi strategiei de dezvoltare a turismului În prezent, la scara planetei, turismul este caracterizat de o concurenţă puternică între destinaţii. Unele dintre acestea reuşesc să facă faţă concurenţei internaţionale iar altele eşuează. În aceste condiţii destinaţiile au din ce în ce mai mult nevoie de un nou model de politică turistică care să le influenţeze poziţia concurenţială în condiţiile concurenţei mondiale.

59

Măsurile care se pot lua la nivel central pot ameliora poziţia concurenţială a propriei destinaţii sau pot să-i aducă prejudicii. Măsuri importante în acest sens pot fi: • politica în materie de rate de schimb şi de dobânzi; • politica veniturilor; • politica şi structura de încurajare a investiţiilor; • lupta contra poluării mediului; • legislaţia concurenţei; • structura şi obiectivele organismelor naţionale/regionale/ locale pentru turism; • politica relativa la piaţa forţei de muncă; • politica în materie de formare şi cercetare. În mediul concurenţial de astăzi, strategia în domeniul turismului trebuie să ajute la crearea unui mediu favorabil acestui sector; el este o “întreprindere pluridisciplinara” care are nevoie de o strategie îndrăzneaţa, proprie sectorului, stabilita cu concursul responsabililor la nivel operaţional, care să ofere o viziune, un model capabil să orienteze producţia şi comercializarea produselor turistice. Punctul de plecare în stabilirea strategiei pentru ameliorarea poziţiei concurenţiale a destinaţiei îl constituie elementele determinante ale competitivităţii, care sunt date în principal de: 1. Condiţiile factoriale, respectiv: • resursele naturale şi culturale (peisaj, cursuri de apa, lacuri, plaje, climat, populaţie, monumente, oraşe istorice, obiceiuri, opere de arta, patrimoniu cultural, colecţii de arta s.a.); • resursele de capital şi infrastructura; turismul are nevoie de infrastructura şi suprastructuri dezvoltate, mijloace de transport, de cazare, amenajări regionale şi locale; capitalul unei tari şi potenţialul naţional şi internaţional de investiţii influenţează semnificativ competitivitatea destinaţiei în cauza. • resursele umane. 2. Un alt element de baza îl constituie calitatea şi structura ofertanţilor care reprezintă destinaţia şi experienţele legate de aceasta. Poziţia concurenţială a unei destinaţii este determinată într-o mare măsura de diversitatea sa, gradul său de specializare şi nu în ultimul rând de calitatea ofertanţilor. Un important factor concurenţial este calitatea produselor turistice care, la rândul ei este data de: • calitatea naturală (condiţiile mediului); • calitatea materiala (echipamente hoteliere, de servire a mesei, transport, comerţ, culturale, sportive, spectacole s.a.; • calitatea imaterială ("software") : serviciile, gestionarea / administrarea, organizarea, informarea s.a.) 3. Structura pieţei, circuitele de distribuţie, în calitatea lor de determinante ale poziţiei concurenţiale a destinaţiei, sunt puternic influenţate de dimensiunea întreprinderii. Faţă în faţă cu concurenţa mondială, numeroasele întreprinderi mici şi mijlocii au dificultatea în constituirea unei destinaţii unice şi în distribuirea produselor lor în lumea întreaga. Situaţia este general valabila pentru întregul continent european. Pe de altă parte, acestea au costuri de producţie şi comercializare de nivel mediu şi dovedesc în general dificultatea în a realiza economii interne, necesare dezvoltării. Având în vedere aceste dificultăţi, în contextul concurenţei companiilor de talie mondiala, pătrunderea şi rezistenţa acestora pe piaţa 60

concurenţei va deveni din ce în ce mai dependentă de gradul în care aceştia vor fi deschişi la cooperare şi vor fi capabili să renunţe la o parte din autonomia lor antreprenorială în scopul asigurării supravieţuirii lor economice în sectorul turistic. 4. Condiţiile de manifestare a cererii şi de adaptare a ofertei, elemente de baza ale competitivităţii, determinate de dimensiunea şi structura pieţei (ponderea pieţei turistice specifice, nivelul veniturilor şi nivelul social, gradul de saturaţie s.a.), de experienţa călătorilor faţa de noile produse şi noile norme. Turiştii şi consumatorii evoluaţi sunt un factor important pentru avantajul concurenţial al unei destinaţii; turiştii care dau prioritate calităţii servesc drept control permanent al calităţii şi pot contribui substanţial la avantajul concurenţial. Pentru a adapta oferta la necesităţile consumatorilor trebuie reperate fără întârziere noile tendinţe şi noile posibilităţi de realizare a produsului turistic. Măsura în care aceste determinante pot contribui la poziţia concurenţială depind de tipul destinaţiei, respectiv de nivelul de dezvoltare socio-economica, particularitatea topografice, climat, cultura, regim politic, factori speciali s.a.. Politica turistică durabilă trebuie să aibă în vedere şi să rezolve pe termen lung probleme principale date de slăbirea pieţei şi de necesitatea eliminării distorsiunilor acesteia, care, în sectorul turistic, cel mai des se manifestă în domeniile: • Învăţământ şi cercetare Absenţa mecanismelor moderne şi competitive de creare a factorilor de producţie este adesea una din slăbiciunile cele mai determinante ale unei destinaţii. Prin urmare, punerea în funcţiune a mecanismelor de creare a factorilor - educaţie şi cercetare, programe de investiţii în aceste domenii - este instrumentul cel mai important în obţinerea de avantaje concurenţiale durabile. În domeniul învăţământului se manifestă o necesitate crescândă de a se insista pe educaţie; este vorba de exemplu de a dezvolta mijloacele de învăţământ pentru a furniza turismului un personal cu spirit de întreprinzător, un "savoir - faire" în materie de organizare, capacitatea de a rezolva probleme şi conflicte, o competenţă socială şi cunoaşterea limbilor străine, sau noi profiluri de post în materie, de ex., de gestiunea destinaţiilor sau organizarea loisir-ului, fără însă a neglija pregătirea de baza în domeniul prestării serviciilor turistice. Utilizarea şi noua valorificare a capitalului uman abundent poate a fi o strategie pentru trecerea de la concurenta preturilor la concurenta calităţii. • Modernizarea infrastructurii Avantajele naturale ale unui loc (frumuseţea şi diversitatea peisajului, factorii climatici, aerul s.a.) nu sunt suficiente pentru atragerea vizitatorilor. O infrastructură adaptată şi eficientă este în egală măsură necesară. Nu este vorba numai de aeroporturi, drumuri, cai ferate şi servicii publice; centrele turistice au nevoie şi de alte tipuri de infrastructură, în special în domeniul culturii, sporturilor şi spectacolelor. Construcţia unor asemenea echipamente este costisitoare. În măsura în care o asemenea infrastructura îmbracă un caracter public, subvenţiile statului sunt de dorit şi necesare. • Organizarea şi finanţarea activităţilor de comunicaţie În multe cazuri o destinaţie se compune din numeroşi ofertanţi diferiţi. Punerea în fapt a cooperărilor între aceştia şi/sau a alianţelor strategice sunt un mijloc puternic de a face fata concurenţei marilor întreprinderi turistice cu sucursale sau activităţi în toata lumea. Sectorul public trebuie să furnizeze cadrul organizatoric care să permită crearea şi buna funcţionare a unui organism pentru comercializarea unei destinaţii în ansamblul sau. Sarcina principala a acestuia este aceea de a comercializa regiunea sau ţara ca o destinaţie turistică şi de a-i ameliora global imaginea. Cum campaniile publicitare şi de creare a imaginii pentru o întreaga tara sau pentru o destinaţie mai mare au efecte externe şi repercusiuni asupra economiei regiunii sau tarii 61

respective, activitatea organismelor respective îmbrăca un caracter public şi au nevoie de o finanţare publica. Un exemplu de efecte externe datorate unei campanii de imagine este ameliorarea condiţiilor structurale şi a imaginii unei destinaţii determinate, ceea ce atrage industrii şi servicii importante care îşi vor stabili aici unităţi comerciale şi/sau sedii. Ulterior, necesităţile clientelei şi ale oamenilor de afaceri vor obliga întreprinderile locale să-şi diversifice oferta şi să îmbunătăţească calitatea. • Politici promoţionale în industria turistică Încurajarea îmbunătăţirii competitivităţii destinaţiei trebuie să fie unul din obiectivele majore ale politicii turistice. Este necesar sprijinul financiar pentru dezvoltarea software-ului turistic, stimularea cooperării şi a alianţelor strategice. Îmbunătăţirea condiţiilor economice generale pe care le antrenează reforma legislaţiei fiscale şi sociale şi eliminarea obstacolelor birocratice întăreşte de asemenea poziţia concurenţială a industriei turistice pe piaţa internaţională. • Protecţia şi valorificarea resurselor Mai multe regiuni turistice riscă să atingă limitele creşterii cantitative iar starea mediului riscă să se degradeze. Aceasta situaţie este datorată în general supradezvoltarii ofertei, de-a lungul timpului, în anumite regiuni, precum şi puternicei concentrări spaţiotemporale a turismului. Se pot adopta măsuri de reglementare a turismului în zonele protejate, mai ales în zonele turistice supraaglomerate, unde este necesar să se fixeze limite de capacitate pentru protejarea naturii împotriva dezvoltării turistice. Această gestionare a capacitaţii se poate pune în practică într-o maniera suplă: limitarea numărului de locuri de cazare şi restaurante construite, a amplasamentelor pentru staţionări, limitarea fluxurilor turistice la anumite obiective, s.a. Din acest punct de vedere politica şi strategia de dezvoltare a turismului trebuie să stabilească principiile şi condiţiile necesare îmbunătăţirii poziţiei concurenţiale, prin prisma: • dezvoltării produsului turistic astfel încât să asigure o valorificare superioară a condiţiilor factoriale existente şi ridicarea calităţii acestuia; • stimulării cererii, în condiţiile dezvoltării şi adaptării ofertei turistice în cadrul unui program de dezvoltare şi promovare a produsului turistic; • dezvoltării învăţământului şi cercetării turistice necesare asigurării calităţii şi diversităţii ofertei turistice şi depistării din timp a tendinţelor pieţei, în scopul reglării din mers a pieţei interne; • modernizării şi dezvoltării infrastructurii, ca o condiţie de baza a existentei pieţei interne şi a pătrunderii acesteia pe piaţa concurenţei; • asigurării comunicaţiei cu piaţa şi disiparea referitoare la oferta turistica şi condiţiile acesteia; • îmbunătăţirii climatului economic general; • organizării şi dezvoltării spaţiale, prin urmărirea valorificării şi conservării elementelor de mediu ca şi componente de baza ale ofertei prezente şi de viitor. • îmbunătăţirii cadrului general de funcţionare a sectorului într-o economie de piaţă concurenţială. 4.2. Abordarea strategică (principii) Rolul Autorităţii Naţionale pentru Turism în prezent şi în viitor, va fi acela de a stabili principiile de bază, planificarea strategică devenind cu timpul, mult mai importantă decât competenţele administrative. 62

Poziţia Uniunii Europene şi a Organizaţiei Mondiale a Turismului privind turismul şi rolul statului în stimularea dezvoltării acestuia sunt : 1. “Creşterea susţinută pe care o constatăm de la începutul deceniului şi procesul accelerator în curs dovedesc ca turismul este unul din sectoarele economice cele mai durabile şi cele mai dinamice din lume” (Francisco Frangialli, Secretar General al Organizaţiei Mondiale a Turismului). Prin acordul internaţional exprimat în Declaraţia de la Rio şi adoptarea Agendei 21, dezvoltarea durabilă s-a constituit în opţiunea strategică globală pentru acest secol. Problema cheie a dezvoltării durabile presupune susţinerea: necesităţii continuării dezvoltării economice şi sociale îmbunătăţirii şi conservării stării de mediu ca singura cale pentru creşterea calităţii vieţii principiului fundamental al echităţii în cadrul aceleaşi generaţii, respectiv justeţea distribuirii prosperităţii în cadrul societăţii conservării biodiversităţii ecosistemelor. Practicile managementului şi dezvoltarea turismului durabil sunt aplicabile tuturor formelor de turism în orice tip de destinaţie, incluzând turismul de masa precum şi alte segmente turistice variate. Astfel turismul durabil trebuie : o Să folosească optim resursele mediului care reprezintă un element cheie în dezvoltarea turismului,menţinând procesele ecologice esenţiale, ajutând la prezentarea moştenirii naturale şi biodiversităţii. o Să respecte autenticitatea socioculturala a comunităţilor gazda, să păstreze moştenirea lor culturala existenta,valorile tradiţionale şi să contribuie la înţelegerea şi toleranta interculturala. o Să asigure operaţii economice de lungă durată şi viabile furnizând beneficii socioeconomice la toţi participanţii, care să fie distribuite în mod egal incluzând locuri de muncă stabile, servicii sociale pentru comunitatea, şi care să contribuie la îndepărtarea sărăciei. Dezvoltarea turismului durabil cere ca toţi participanţii să fie bine informaţi, precum şi un leader-shep politic puternic, pentru a asigura o participare mai vastă. Obţinerea unui turism durabil este un proces continuu care necesita o monitorizare constanta a impactului,introducând masuri preventive necesare precum şi corective atunci când este necesar. Miniştrii turismului din peste 20 de tari au adoptat Declaraţia de la Vilamoura, prin care se solicita responsabililor politici: • să facă din turism o prioritate strategică a politicii de dezvoltare economică şi a forţei de muncă; • să dezvolte pieţe deschise şi competitive; • să promoveze o dezvoltare durabilă; • să elimine obstacolele în dezvoltarea turismului. • să considere turismul ca şi export, mai ales atunci când se iau masuri generale de încurajare a exporturilor; 2. Adoptarea Principiilor ecoturismului conferinţei declaraţiei din Quebec mai 2002. Ecoturismul reprezintă cea mai valoroasă formă de manifestare a turismului durabil. Principiile specifice care îl disting de conceptul mai larg al turismului durabil: - contribuie activ la conservarea moştenirii culturale şi naturale 63

- include comunităţile indigene şi locale în planurile sale, în dezvoltare şi operare, contribuind la îmbunătăţirea vieţii. Descrie moştenirea culturala şi naturala a destinaţiilor vizitatorilor. 3. Respectarea Principiilor Codul Global de etică pentru turism adoptate de Organizaţia Mondiala a Turismului prin care se afirmă ca turismul : - are contribuţii la înţelegerea reciprocă şi a respectului între popoare şi societăţi - este un vehicul pentru împlinirea individuală şi colectivă - este un factor al dezvoltării durabile - este un utilizator al moştenirii naturale a omenirii şi contribuabil la îmbogăţirea ei - reprezintă o activitate avantajoasă pentru comunităţile şi ţările gazdă 4. Politica de dezvoltare regională reprezintă un ansamblu de măsuri planificate şi promovate de autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, în parteneriat cu diverşi actori (privaţi, publici, voluntari), în scopul asigurării unei creşteri economice, dinamice şi durabile, prin valorificarea eficientă a potenţialului regional şi local, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de viată. Cadrul de implementare şi de evaluare a politicii de dezvoltare regională îl reprezintă regiunea de dezvoltare, constituită ca o asociere benevolă de judeţe vecine. Regiunea de dezvoltare nu este unitate administrativ-teritorială şi nu are personalitate juridică. Obiectivele de bază ale politicii de dezvoltare regională sunt următoarele:

diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltării echilibrate şi pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare întârziată); preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre; îndeplinirea criteriilor de integrare în structurile Uniunii Europene şi de acces la instrumentele financiare de asistenţă pentru ţările membre (fonduri structurale şi de coeziune); corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperării interregionale, interne şi internaţionale, care contribuie la dezvoltarea economica şi care este în conformitate cu prevederile legale şi cu acordurile internaţionale încheiate de România.

Principiile care stau la baza elaborării şi aplicării politicilor de dezvoltare regională sunt:
• • • •

Descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/guvernamental, spre cel al comunităţilor regionale; Parteneriatul între toţi actorii implicaţi în domeniul dezvoltării regionale; Planificarea - proces de utilizare a resurselor (prin programe şi proiecte) în vederea atingerii unor obiective stabilite; Cofinanţarea - contribuţia financiară a diverşilor actori implicaţi în realizarea programelor şi proiectelor de dezvoltare regională. MISIUNE

Obiectivul strategic general de dezvoltare a turismului îl reprezintă crearea unei destinaţii turistice pe plan internaţional competitiv, la nivelul valorii resurselor turistice de care dispune 64

România şi care să impună acest domeniu ca activitate economică prioritară în cadrul sistemului economic naţional. OBIECTIVE GENERALE • • • crearea unei oferte turistice diversificată şi competitivă prin susţinerea dezvoltării investiţiilor interne şi internaţionale, care să conducă la creşterea volumului activităţii turistice şi respectiv, a circulaţiei turistice; stimularea dezvoltării ofertei turistice de calitate permite creşterea încasărilor – în lei şi valută – a contribuţiei sectorului turistic în PIB şi a veniturilor nete ale populaţiei precum şi sporirea gradului de absorbţie a forţei de muncă; crearea condiţiilor de integrare a turismului din România în tendinţele de dezvoltare mondiale şi europene etc.

OBIECTIVE SPECIFICE • • • • creşterea numărului de turişti străini cu 10% anual; sporirea contribuţiei turismului la formarea PIB, în perioada 2007-2013, la 6%; creşterea anuală a numărului de turişti romani cu 5%; crearea unui număr de peste 350 mii de noi locuri de muncă în sectorul turistic, în perioada 2007-2013;

4.3. Direcţii de relansare şi dezvoltare a turismului Realizarea obiectiv(elor)ului strategic în turism vizează unele direcţii de acţiune, care privesc : modernizarea şi dezvoltarea unei oferte turistice competitive pe piaţa turistică; îmbunătăţirea şi dezvoltarea activităţii de marketing şi promovare; integrarea turismului românesc în tendinţele europene şi mondiale, prin asigurarea cadrului legislativ simplificat şi eficient al domeniului, armonizat cu legislaţia internaţională; crearea unui mediu de afaceri competitiv respectiv a unui regim fiscal care să încurajeze creşterea, exportul, investiţiile, infrastructura şi crearea de noi locuri de muncă. Turismul reprezintă pentru România sectorul economic care dispune de un valoros potenţial de dezvoltare, neexploatat încă suficient şi care poate deveni o sursă de atracţie atât a investitorilor cât şi a turiştilor (români străini). Acest lucru este însă îngreunat de concurenţa puternică din partea ţărilor învecinate (Ungaria, Bulgaria, Croaţia) şi de amploarea problemelor legate de competitivitatea turismului românesc. Marele avantaj al României pentru dezvoltarea turismului este oferit de prezenţa resurselor naturale şi culturale de o mare diversitate şi armonios repartizate în teritoriu, care dau posibilitatea practicării întregii game de forme de turism. Pentru completarea ofertei turistice generale, slab diversificată în prezent, România dispune de numeroase resurse turistice de exploatat şi valorificat, în vederea acoperirii întregului an calendaristic. Sunt de remarcat în acest sens cele 18 parcuri naţionale şi naturale, ariile protejate, rezervaţia Biosferei Delta Dunării, bogăţia şi diversitatea patrimoniului cultural (mănăstiri, cetăţi, biserici, monumente), comunităţile umane care păstrează valorile civilizaţiei culturale 65

rurale în viaţa de zi cu zi, oportunităţile de practicare a turismului de aventură oferite de râurile naţionale, a speoturismului, turismului ecvestru, turismului de croazieră pe fluviul Dunărea, turismului uval, favorizat de faptul că România este a cincea ţară în ceea ce priveşte viticultura, oportunităţile pentru practicarea cicloturismului, a mountain-bike dar şi a concursurilor out-of-road. Toate acestea conferă României potenţial pentru dezvoltarea produselor turistice complexe şi creşterea numărului total de turişti. De asemenea, oportunităţile pentru atragerea turiştilor străini în special sunt din ce în ce mai diverse: oferta staţiunilor turistice balneare, diferite forme ale turismului de afaceri generate de congrese, simpozioane şi expoziţii, acţiuni cu caracter diplomatic generate de aderarea României la NATO, intrarea României în UE, viaţa cultural-ştiinţifică, deschiderea de afaceri cu firme multinaţionale etc. În acţiunea de modernizare şi dezvoltare a produsului turistic românesc trebuie să se pună accent pe componenta culturală alături de cea naturală (în cadrul valorificării acestora), pe calitatea şi funcţionalitatea amenajărilor turistice şi aplicarea standardelor europene în ceea ce priveşte calitatea serviciilor turistice şi corelarea acesteia cu preţurile şi tarifele impuse de prestatori, cu alte cuvinte este vorba de competitivitatea ofertei turistice. In baza analizelor şi studiilor efectuate există necesitatea să fie prioritizate următoarele sectoare: • Turismul montan – schiul pe timp de iarna şi drumeţiile în timpul verii • Turismul cultural • Turism rural – dezvoltarea traseelor (vin/mânăstiri) şi promovarea festivalurilor • Turismul balnear • Turism de afaceri şi evenimente O concentrare asupra noilor tipuri de turism, şi asupra noilor produse, va încuraja dezvoltarea unei industrii diverse atât în oportunitate cât şi ca sezonalitate. 4.3.1. Modernizarea şi dezvoltarea turismului românesc şi crearea unei oferte turistice competitive pe piaţa internă şi externă La baza stabilirii şi detalierii acestui obiectiv stau analizele efectuate privind evoluţia cererii şi a ofertei turistice interne şi internaţionale, sintetic prezentate în Volumul 2, precum şi evaluarea patrimoniului turistic al României, realizat printr-o serie de studii anterioare. Aspectele principale ale obiectivului privind dezvoltarea produsului turistic vizează: - modernizarea şi dezvoltarea produsului turistic naţional, astfel încât România să se distingă de alte ţări ca destinaţie turistică; - diversificarea ofertei turistice prin adâncirea specializării şi creşterea calităţii ofertei consacrate şi promovarea pentru dezvoltare de noi oferte conform tendinţelor pieţei; - crearea unor centre/zone/staţiuni turistice model în zone şi domenii selectate, cu sprijin financiar din partea administraţiei centrale şi locale precum şi prin investiţii de pe pieţele internaţionale de capital; - optimizarea la maximum a componentei culturale şi de afaceri a produsului în vederea atragerii unor schimbări profitabile în structura clientelei; - creşterea calităţii amenajărilor turistice şi dezvoltarea capacitaţii turistice în zonele în care cererea turistică este mai mare decât oferta specifică; - stabilirea de priorităţi în propunerile de infrastructură generală, pentru depăşirea dificultăţilor existente pentru turism; - ridicarea standardului serviciilor turistice de baza şi complementare în conformitate cu categoria de confort şi tariful practicat; 66

- agrementarea ofertei; - stimularea dezvoltării unor forme de turism sau produse turistice complementare/paralele necesare asigurării unui răspuns la anumite segmente ale cererii interne (turism de tineret, turism rural, turism social); - dezvoltarea turismului în contextul durabilităţii, presupunând în toate obiectivele, programele şi acţiunile de dezvoltare: * protejarea şi îmbunătăţirea mediului în zonele turistice; * programe şi planuri de dezvoltare a mediului construit care să respecte legislaţia privind protecţia mediului, privind urbanismul şi amenajarea teritoriului şi cele specifice turismului, care au ca efect armonizarea cu mediul şi optimizarea lui; 4.3.1.1. Turism montan Turismul montan românesc se caracterizează prin următoarele: • oferta de servicii învechită, necompetitivă pe piaţa internaţională; • structuri turistice de primire cu un grad de uzură înaintat; • oferta de agrement săracă şi de slabă calitate; • domeniul schiabil neamenajat şi mijloace de transport pe cablu învechite tehnologic; • necorelarea între capacităţile de cazare din staţiuni şi dotările pentru sporturi de iarnă, care sunt subdimensionate; • concentrarea structurilor turistice pe Valea Prahovei – Poiana Braşov, celelalte masive montane fiind slab dezvoltate; • reţeaua de cabane turistice este redusă şi cu structuri turistice de primire necompetitive ca dotare şi categorie de confort, etc. Direcţii strategice a) Îmbunătăţirea standardelor de calitate pentru transportul pe cablu din România. b) Delimitarea exactă a domeniului schiabil în staţiunile turistice de interes internaţional în concordanţă cu legislaţia din domeniului mediului şi agriculturii. c) Îmbunătăţirea infrastructurii specifice agrementului şi creşterea numărului de servicii/structuri specializate pe agrement. d) Modernizarea structurilor turistice cu funcţiuni de cazare. e) Creşterea reţelei de cabane şi refugii montane în masivele montane care nu beneficiază de adăposturi. Acţiuni • Dotarea la standarde internaţionale şi în conformitate cu legislaţia de specialitate a tuturor pârtiilor din principalele staţiuni turistice de schi. • Dezvoltarea şi diversificarea agrementului cu accent pe agrementul „après ski” în toate staţiunile de schi. • Modernizarea reţelei de cabane şi refugii, existentă în prezent în masivele montane din România. • Creşterea circulaţiei turistice (numărul de turişti) din masivele montane care nu beneficiază de structuri turistice cu funcţiuni de cazare. Programe a) Programul Superschi în Carpaţi - dezvoltarea şi modernizarea domeniului schiabil din România. 67

b) Reţeaua de cabane şi refugii turistice montane. Refacerea cabanelor turistice din zona de creasta a masivelor montane şi construirea unei reţele noi de cabane în masive montane care nu beneficiază de structuri de primire. c) Salvamont. Sprijinirea dezvoltării reţelei salvamont din România cu accent pe creşterea securităţii turiştilor. Proceduri - amenajarea de pârtii noi de schi. - construirea de instalaţii de transport cu cablu pentru persoane. - instalarea de echipamente de producere a zăpezii artificiale. - instalarea echipamentelor pentru iluminatul nocturn al pârtiilor de schi. - dotarea cu echipamente pentru întreţinerea pârtiilor de schi. - reamenajarea şi amenajarea pârtiilor destinate practicării sporturilor de iarna, altele decât schiul-biatlon, bob, sanie, sărituri de la trambulină, patinoare şi echiparea cu instalaţiile şi echipamentele aferente. - reamenajarea şi construirea de refugii montane pentru asigurarea siguranţei şi primului ajutor în caz de accidente. - reamenajarea şi construirea reţelei de cabane de creastă. - amenajarea traseelor turistice montane pentru protejarea turiştilor (marcaje, cablu de asigurare, panouri indicatoare). • iniţierea unui Program complex de modernizare şi dezvoltare a reţelei de cabane, cu precădere în masivele deficitare în astfel de structuri turistice, de dezvoltare a dotărilor pentru agrement şi sporturi de iarnă, de modernizare şi amenajare a traseelor montane. Se realizează astfel o ofertă competitivă, se asigură o dispersie corespunzătoare în aria montană benefică pentru siguranţa circulaţiei turistice şi securitatea turiştilor; • crearea unui cadru instituţional şi legislativ privind amenajarea complexă a ariei montane cu precădere pentru turism prin: - elaborarea unor „norme pentru proiectarea, executarea, marcarea şi întreţinerea traseelor turistice montane” prin care se reglementează unitar toate problemele legate de reţeaua de trasee turistice montane; - elaborarea unui „Ghid al marcajelor turistice” pe unităţi montane cu o „Schemă mare generală a marcajelor turistice în munţi” (în baza H.G. nr. 1269/1996) care să permită integrarea în sistemul european de marcaje turistice; - constituirea „Comisiei Centrale pentru Amenajarea şi Integrarea Traseelor Turistice Montane”, organism de consolidare a activităţii la nivelul ţării subordonată Ministerului Administraţiei Publice; la nivel de judeţ se vor constitui Comisii Judeţene. - iniţierea şi susţinerea unui proiect de act legislativ pentru acordarea unor facilităţi similare pensiunilor şi pensiunilor agroturistice pentru agenţi economic sau persoane fizice care investesc în construirea şi exploatarea unor cabane la peste 1000 m altitudine. 4.3.1.2. Revitalizarea ofertei balneoturistice În ansamblu, România are un potenţial bun fiind o importantă ţară de destinaţie turistică în viitor. Acest lucru se va realiza în condiţiile în care se vor aduce îmbunătăţiri substanţiale asupra produsului turistic şi nivelului serviciilor. Diversitatea ofertei turistice din staţiunile balneare este considerată ca fiind unul dintre punctele forte ale României turistice. Oferta balneoturistică românească are o concurenţă mare pe piaţa balneoclimatică europeană, fiind rigidă, neperformantă şi neadaptată la cerinţele moderne ale pieţii turistice. Oferta europeană de profil s-a orientat spre curele de susţinere a sănătăţii, venind în întâmpinarea clienţilor cu amenajări moderne de lux, ca piscine de agrement, jacuzzi-jet pool, 68

saună, săli de gimnastică, instalaţii de siguranţă în exploatarea acestor dotări, terenuri de sport, programe speciale, facilităţi turistice etc. Unul din obiectivele de revitalizare a turismului balnear este acela a conştientizării la nivelul pieţelor internaţionale că România este o destinaţie balneoturistică de prestigiu în Europa. Direcţii strategice - Extinderea în toate staţiunile balneare modernizate a tratamentelor gerontologice cu medicamente originale romaneşti. - Dezvoltarea unei reţele de 5 parcuri balneare în prima faza pentru tratamente wellness. - Dezvoltarea/diversificarea procedurilor de tratament pe baza factorilor naturali în toate staţiunile balneare modernizate. - Dublarea capacitaţii tuturor facilitaţilor de petrecere a timpului liber. - Îmbunătăţirea tuturor facilitaţilor din staţiunile balneare modernizate pentru exploatarea resurselor naturale. - Îmbunătăţirea accesului pe cale rutieră, feroviară şi aeriană, în staţiunile balneare modernizate; Acţiuni - Crearea unei reţele de minim 15 staţiuni balneare echipate la standarde internaţionale şi în concordanţă cu tendinţele pe plan internaţional – wellness. - Includerea a trei saline în circuitul turistic internaţional. - Reabilitarea infrastructurii necesare exploatării resurselor minerale (de la izvoare de apă minerală la nămol terapeutic) în staţiunile modernizate. - Retehnologizarea bazelor de tratament existente, modernizarea şi ridicarea gradului de confort al structurilor de primire, extinderea amenajărilor şi dotărilor de agrement specific şi general; - Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de transport şi acces în staţiunile balneare. Programe Revitalizarea ofertei balneoturistice presupune eforturi financiare şi manageriale deosebite. Acestea se pot realiza treptat în baza unor studii de piaţă şi proiecte concrete, începând cu staţiunile necunoscute ca profil balnear pe pieţele externe. Se au în vedere următoarele: - Programul Staţiuni balneare - modernizarea şi introducerea în circuitul turistic internaţional a unui număr de 15 staţiuni balneare. - Programul Salina Verde. Modernizarea infrastructurii generale şi specifice la trei saline - Praid, Slănic Moldova şi Slănic Prahova. Proceduri - Amenajarea de laboratoare/cabinete speciale pentru tratamente naturiste/tradiţionale specific romaneşti. - Construirea de bazine cu apă termală/minerala sub forma unor complexe de relaxare şi odihna. - Amenajarea de trasee turistice pentru întreţinerea condiţiei fizice/petrecerea timpului liber în staţiuni/parcurile din staţiuni şi împrejurimi. - Modernizarea modalităţilor de captare a factorilor naturali de cura, a accesului la aceştia şi întreţinerea lor. 69

- Construirea de structuri adaptate organizării evenimentelor culturale în aer liber sau spatii închise – expoziţii, concerte, festivaluri de muzică etc. 4.3.1.3. Turism cultural România deţine un patrimoniu cultural-istoric şi etnofolcloric de mare valoare turistică şi reprezentativitate pentru poporul român. Dezvoltarea şi diversificarea ofertei turistice culturale, precum şi conştientizarea la nivelul pieţelor internaţionale că România este o destinaţie culturală cu obiective şi atracţii turistice de valoare europeană şi universală (biserici cu fresce exterioare, biserici fortificate, cetăţi medievale, arhitectură populară, artizanat etc.), sunt obiective prioritare în dezvoltarea produsului turistic cu componentă culturală. Direcţii strategice - Stabilirea elementelor de patrimoniu material identitare pentru cultura româneasca. - Stabilirea elementelor de patrimoniu imaterial reprezentative pentru România, inclusiv pentru minorităţi. - Promovarea turismului religios din România pe plan internaţional. - Creşterea nivelului de pregătire al ghizilor implicaţi în turismul cultural. - Amenajarea accesului la obiectivele turistice, a zonei amplasata în apropierea acestora şi a incintelor. - Dezvoltarea unei reţele de centre de informare turistica în zonele cele mai reprezentative din punct de vedere al turismului cultural Acţiuni - Includerea monumentelor de pe lista patrimoniului mondial UNESCO în programele touroperatorilor din România. - Includerea în programele touroperatorilor a tuturor obiectivelor turistice legate de cele mai proeminente figuri ale culturii romaneşti pe plan internaţional: George Enescu, Constantin Brâncuşi, Ciprian Porumbescu, Tristan Tzara, Gustav Klimt. - Creşterea numărului de programe turistice care includ oraşul Bucureşti şi a calităţii acestora prin extinderea programelor şi în zona limitrofa (case şi conace boiereşti). - Stabilirea unui calendar cu minim 12 evenimente internaţionale la nivel naţional pentru promovarea internaţionala şi atragerea de turişti (festivalul George Enescu, festivalul de Crăciun etc.) - Crearea unei reţele de 15 centre de conservare şi dezvoltare a patrimoniului cultural şi material în principalele regiuni turistice din România. Proceduri Elaborarea unor programe complexe de dezvoltare, amenajare şi diversificare a ofertei turistice şi crearea unui „produs turistic integrat” şi competitiv pe piaţa externă, în care componenta culturală este reprezentativă. Aceste programe se adresează unor zone turistice care concentrează o multitudine de obiective turistice naturale şi de factură cultural-istorică şi religioasă, unele reprezentative pentru spiritualitatea românească. Aceste zone turistice, pe care le considerăm reprezentative, sunt: • zona turistică Sibiu se suprapune sudului Transilvaniei între localităţile Sebeş la vest, Făgăraş-Şercaia la est, Sighişoara -Mediş la nord şi versanţii Munţilor Făgăraş şi Cindrel la sud. Deţine biserici fortificate, cetăţi medievale, tradiţii etno 70

folclorice, peisaje montane şi domenii schiabile, podgorii, centre turistice reprezentative (Sibiu, Făgăraş, Sighişoara, Sebeş, Mediaş), staţiuni montane şi balneare, sate turistice etc. De altfel, prin O.G. nr. 5/1999 municipiul Sibiu şi zona înconjurătoare a fost declarat ca obiectiv turistic de interes naţional. • zona turistică Braşov ocupă, în general, Depresiunea Braşovului (parţial), aria montană limitrofă şi brăneană. Printre localităţile deţinătoare de importante obiective turistice culturale (biserici fortificate, cetăţi ţărăneşti, vestigii medievale, biserici şi catedrale, castele, tradiţii etnofolclorice) se numără: oraşele Braşov, Codlea, Râşnov, Zărneşti sau comune ca Bran, Hărman, Prejmer, etc. alături de renumitele staţiuni montane Poiana Braşov şi Predeal. • zona turistică Transilvania de Nord, care cuprinde judeţele Cluj, Alba şi Bistriţa Năsăud, cu importante obiective cultural-istorice (biserici fortificate, vestigii medievale, palate, castele, edificii de arhitectură etc.) ape minerale şi domeniu montan. Centre turistice reprezentative: Cluj Napoca, Alba Iulia, Bistriţa, Năsăud. • zona turistică Maramureş – Oaş se suprapune celor două depresiuni şi aria montană limitrofă (Munţii Oaş – Gutâi – Ţibleş – Rodna- Maramureş) şi depresiunile Lăpuş – Chioar. Reprezentative sunt elementele etno - folclorice (arhitectură populară, biserici din lemn, artizanat, port popular, prelucrarea lemnului, folclor coregrafic şi muzical, tradiţii şi obiceiuri, sate turistice cărora li se adaugă alte monumente istorice şi de arhitectură, muzee, domeniul montan, schiabil şi peisagistic). Centre şi localităţi turistice: Baia Mare, Sighetu Marmaţiei, Tărgu - Lăpuş, Negreşti-Oaş, staţiunile Borşa şi Ocna Şugatag. • zona turistică Moldova de Nord cuprinde judeţele Suceava, Neamţ, Botoşani şi Iaşi, cu renumitele biserici cu frescă exterioară (Bucovina), bisericile şi mănăstirile în stil moldovenesc, vestigii medievale, muzee, palate şi castele, tradiţii etno folclorice, creaţii ale unor mari personalităţi ale ştiinţei şi culturii româneşti, sate turistice, ape minerale, domenii schiabile şi peisaje montane etc. Iniţierea unor proiecte de valorificare şi amenajare turistică a unor centre turistice reprezentative prin valoarea patrimoniului cultural: Bucureşti, Sibiu, Braşov, Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare, Sighişoara, Târgu Mureş etc. Sunt necesare: • • • restaurarea şi conservarea centrelor istorice şi a principalelor monumente istorice şi vestigii arheologice; marcarea circuitelor pietonale de interes istoric, cultural sau arhitectural, semnalizarea monumentelor istorice şi arhitecturale, a siturilor arheologice etc. şi realizarea unor panouri – hărţi. modernizarea şi dezvoltarea structurilor turistice, a spaţiilor comerciale şi a dotărilor recreaţionale.

Iniţierea unor programe turistice tematice culturale, religioase (pelerinaje ale creştinilor la mănăstiri – Putna, Rohia, Cozia, Tismana, Goria şi Trei Ierarhi, pelerinaje ale adepţilor altor religii etc.), istorice (legate de voievozii Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu etc., de daco-romanitate, altele), aşezări şi civilizaţie germană, armeană, cehă, slovacă, maghiară, etc., dezvoltarea structurilor turistice adecvate în localităţile vizitabile. Realizarea de proiecte privind punerea în valoare a creaţiei artizanale şi artei prelucrării lemnului în zonele tradiţionale (Maramureş, Oaş, Bucovina, Oltenia de Nord, Praid 71

– Corund, Mărginimea Sibiului etc.) şi în zone cu concentrări mari de fluxuri de turişti, care să cuprindă: • identificarea (prin instituţiile specializate) a satelor cu producţie mare de artizanat pentru a asigura asistenţă pentru dezvoltarea meşteşugurilor, selecţionarea meşterilor populare, identificarea pieţei de export şi sprijin pentru crearea, promovarea şi comercializarea artizanatului tradiţional. În acest sens, s-au obţinut rezultate apreciabile de către muzeul Astra – Sibiului, în zonele etnografice Bistriţa, Năsăud, Maramureş, Ţinutul Codrului, Sălaj etc. crearea de centre de producţie, expunere şi comercializare a produselor artizanale, ceramică, sticlărie, etc. în principalele zone etnografice, staţiuni turistice. promovarea târgurilor populare, festivalurilor şi a spectacolelor populare în centre turistice, staţiuni şi centre artizanale. promovarea artiştilor populari în cadrul târgurilor de turism, festivaluri, expoziţii de profil organizate în staţiuni şi centre turistice. realizarea unui proiect – tip privind realizarea design-ului producerii, ambalării şi promovării produselor de artizanat. promovarea unor programe turistice tematice pentru valorificarea artei populare din principalele zone etnografice: „Drumul Lutului” (ex.: în Moldova: Marginea – Rădăuţi, Poiana Deleni – Iaşi, Garoafa – Focşani; Maramureş - Oaş: Săcel, Vama); „Civilizaţia lemnului” (Bucovina, Maramureş, Ţara Moţilor, Vâlcea etc.); „Portul popular tradiţional” (în fiecare zonă folclorică); reprezentative (Bucureşti, Sibiu, Cluj-Napoca, Oradea, Timişoara, Sighetu Marmaţiei, etc.; „arhitectură populară”, „biserici din lemn” (din Maramureş şi Sălaj).

• • • • •

Program complex de selectare, restaurare, conservare şi amenajare pentru vizitare, dezvoltarea infrastructurii generale şi a structurilor de primire turistică pentru introducerea în circuitul turistic a unor obiective cultural-istorice de rezonanţă pentru România: • • • • • bisericile fortificate şi cetăţile ţărăneşti din sudul Transilvaniei, zona Braşov şi zona Bistriţa, multe trecute pe lista Patrimoniului Cultural Universal – UNESCO (Biertan, Prejmer, Hărman, Ghimbav, Rupea, Călinic, Sânpetru etc.). oraşele – cetăţi medievale din Transilvania, Banat, Crişana, Moldova şi Muntenia. situri arheologice de mare valoare istorică din Moldova (Cucuteni, Ruginoasa), Dobrogea (Capidava, Niculiţel) ş.a. lăcaşe rupestre de cult: Basarabi, Ion Corvin, Niculiţel (Dobrogea), mănăstirile din nordul Dobrogei (Niculiţel, Saon, Cocoş, Celic Dere). edificii arhitectonice şi monumente istorice şi de arhitectură (foste palate şi castele) din Sibiu, Cluj Napoca, Alba Iulia, Târgu Mureş, Braşov, Oradea, Timişoara etc.

Introducerea în circuitul turistic a tradiţiilor spirituale şi obiectivelor culturale aparţinând minorităţilor naţionale în scopul dezvoltării şi promovării turismului etnic. Se pot realiza programe turistice speciale pentru turişti etnici originali din România (evrei, germani, armeni, maghiari, slovaci, cehi etc.). Se poate iniţia amenajarea pentru turismul rural a unor sate săseşti din zona Sibiu – Braşov sau sate şvăbeşti din zona Timiş – Arad - Caraş – Severin. Extinderea ofertei pentru turismul de afaceri şi reuniuni (structuri turistice de cazare de categorie superioară, săli de conferinţe, săli expoziţionale, mobilier şi instalaţii adecvate dotării comerciale, programe turistice pre şi post reuniuni) expoziţii (târguri etc.) în principalele oraşe ale ţării (Timişoara, Cluj Napoca, Sibiu, Braşov, Constanţa, Iaşi etc.) şi 72

staţiuni turistice (Băile Herculane, Călimăneşti-Căciulata, Covasna, Băile Tuşnad, Slănic Moldova, Buşteni, Durău etc.). 4.3.1.4. Turism de litoral Litoralul românesc al Mării Negre a fost unul dintre principalele produse turistice oferite pe piaţa externă, dar în ultimele decenii, oferta acestuia s-a învechit şi a rămas sub exigenţele actuale ale cererii pe plan mondial, fiind necesare măsuri de reabilitare, modernizare şi promovare. Turismul de litoral pe piaţa internaţională a ajuns la un nivel în care accentul este pus pe dezvoltarea calitativa în detrimentul extinderii cantitative, în special a structurilor de primire. Oferta internaţională a staţiunilor de litoral prezintă următoarele tendinţe în dezvoltarea structurilor de primire: - structuri de primire de lux, dezvoltate pe orizontala, în hoteluri şi vile grupate; - structuri parahoteliere (case de vacanta, campinguri); - structuri extrahoteliere ( cazare la particulari). Ritmurile cele mai mari de creştere sunt înregistrate de ultimele doua tipuri de structuri, reflectând tendinţa cererii internaţionale. Piaţa internaţionala a litoralului este puternic concentrata în Europa de Sud-Est, în cadrul căreia destinaţia majora este Grecia, cu 5-6 milioane turişti estivali pe an, Bulgaria şi Turcia. Direcţii strategice - extinderea sistemului de pregătire profesională în colaborare cu APC şi APL pentru realizarea cursurilor de pregătire profesionala anual. - dezvoltarea infrastructurii generale pentru plajele/staţiunile litoralului respectiv a celei specifice. - dezvoltarea/diversificarea procedurilor de tratament pe baza factorilor naturali în toate staţiunile balneare modernizate. - dublarea capacitaţii tuturor facilitaţilor de petrecere a timpului liber. - creşterea numărului de tari care au legătura directa cu aeroportul N. Kogălniceanu din Constanţa. - modernizarea porturilor amplasate în lungul Canalului Dunăre - Marea Neagră: Cernavodă, Medgidia şi Basarabi. - modernizarea şi extinderea activităţii de turism prin dezvoltarea componentelor agrement şi divertisment cultural. Acţiuni - creşterea calităţii serviciilor turistice (training anual pentru toţi angajaţii) în principal în structurile hoteliere cu funcţiune de cazare respectiv alimentaţie din cadrul complexelor hoteliere. - creşterea calităţii serviciilor oferite pe plajele litoralului – respectarea criteriilor Blue Flag de către toate plajele. - diversificarea ofertei turistice prin dezvoltarea a doua noi produse turistice în legătura directa cu litoralul - turism activ, turism cultural. - modernizarea tuturor bazelor de tratament din staţiunile de la mare. - modernizarea hotelurilor care beneficiază de baze de tratament şi dotarea acestora cu sisteme de încălzire pentru mărirea perioadei de funcţionare. - dezvoltare programe speciale pentru conservarea, reabilitarea plajelor respectiv pentru prevenirea poluării plajei şi apei de îmbaiere. 73

- protecţia mediului şi a resurselor turistice prin: reabilitarea ecologică a litoralului românesc, prevenirea poluării şi degradării mediului. Proceduri a) dezvoltarea infrastructurii generale şi echiparea teritoriului pentru a facilita dezvoltarea turismului. • realizarea autostrăzii Bucureşti – Cernavodă – Constanţa şi a drumurilor expres: Tulcea – Constanţa – Vama Veche, Râmnicu - Sărat – Hârşova – Constanţa şi Slobozia – Hârşova – Tulcea. • Modernizarea transportului feroviar prin dublarea şi electrificarea unor segmente de cale ferată (Constanţa – Mangalia, Medgidia – Tulcea şi Medgidia – Negru Vodă), precum şi introducerea unor trenuri moderne de mare viteză pe relaţia Bucureşti - Constanţa (şi eventual, Mangalia); • echiparea turistică a porturilor situate în lungul Canalului Dunăre-Marea Neagră: Cernavodă, Medgidia şi Basarabi; • modernizarea aeroportului Constanţa – Mihail Kogălniceanu şi asigurarea unor facilităţi turistice adecvate; • construirea unui pod la Călăraşi cu implicaţii şi în turismul judeţului Constanţa; • modernizarea punctelor de frontieră şi vamale Vama Veche şi Negru Vodă; • turistic Marea Neagră - Marea Baltică, între Constanţa - Gdansk (Polonia), ca variantă a culoarului european K 9 (în proiect);realizarea podului de la Smârdan - Brăila pentru traficul comercial ; b) diversificarea ofertei turistice prin: consolidarea şi dezvoltarea formelor de turism consacrate - odihnă şi recreere, cură balneară şi tranzit; promovarea altor forme de turism precum: turismul itinerant, cu valenţe culturale şi religioase, turismul rural şi agroturismul, turismul de afaceri şi reuniuni, turismul specializat (echitaţie, ştiinţific, speoturism, naturism etc.); diversificarea ofertei de agrement (nautism, croaziere, scufundări, filmări subacvatice, sporturi, piscine etc.). c) modernizarea şi extinderea activităţii de turism prin dezvoltarea componentelor agrement şi divertisment cultural; - amenajarea punctelor de acostare pentru echipamente usoare de agrement (Mamaia); • construirea de miniporturi pentru ambarcaţiunile de agrement (Năvodari, Eforie Nord, Costineşti, Jupiter, Venus şi Vama Veche); - realizarea unor parcuri de agrement nautic de tip „Aqua Land” (Neptun – Olimp, Costineşti, Venus şi 2 Mai); - creşterea atractivităţii generale a staţiunilor prin: • îmbunătăţirea iluminatului stradal, al parcurilor, zonelor şi punctelor de agrement; • extinderea panourilor informative privind obiectivele de interes general; • asfaltarea şi repararea căilor de acces în staţiuni; • eliminarea echipamentelor şi dotărilor de agrement învechite şi înlocuirea lor cu echipamente moderne; • reamenajarea spaţiilor verzi şi a grădinilor de agrement (ex: grădina japoneză din staţiunea Venus etc.); - creşterea funcţionalităţii şi atractivităţii plajelor prin : amenajarea acestora conform normelor tehnice consacrate pe plan internaţional, 74

instalarea unor panouri cu informaţii privind temperatura (aer, sol, apă), umiditatea, viteza vânturilor etc.; asigurarea unui sistem de iluminare specific, cu precădere în zonele mai frecventate; dezafectarea tuturor construcţiilor şi improvizaţiilor care creează un aspect estetico-ambiental necorespunzător şi dezagreabil. d) protejarea mediului natural şi construit, cu precădere a celui costier care este cel mai predispus degradării de către factorii naturali şi entropici; e) integrarea în programele europene şi internaţionale pentru Marea Neagră şi în special în politica de dezvoltare a turismului în bazinul Mării Negre, aspect reiterat şi în şedinţa Adunării Generale a Comitetului “Dezvoltarea turismului în regiunea Mării Negre”, Istanbul, 23 iunie 1999; f) accentuarea politicilor promoţionale în domeniul promovării ofertei turistice; g) dezvoltarea unor acţiuni de instruire şi informare a populaţiei cu privire la relaţia turism-mediu şi necesitatea protecţiei acestuia din urmă, inclusiv prin cunoaşterea cadrului legislativ specific; h) dezvoltarea turismului în teritoriu şi introducerea în circuit a noi arii şi valori turistice prin: • valorificarea optimă a resurselor turistice de pe litoralul românesc al Mării Negre, cu precădere a celor legate de talasoterapie şi agrement nautic prin reabilitarea cu maximă urgenţă a celor două componente de bază ale potenţialului turistic - faleza şi plaja mării; • promovarea unor noi puncte de atracţie pe litoral: Vama Veche (cură heliomarină, sporturi nautice, agroturism), Istria - Nuntaşi (cură balneară, agroturism); • introducerea în circuitul turistic a arealului dunărean al judeţului, cu resurse turistice importante pentru diversificarea şi promovarea unei oferte ce poate deveni competitivă pe piaţa turistică românească (pescuit sportiv, vânătoare sportivă, agroturism, odihnă şi recreere, într-un peisaj ce poate rivaliza cu cel deltaic etc.) şi crearea de noi poli ai turismului ca: Ostrov - Oltina - Dunăreni, Hârşova - Topalu - Capidava etc.; • reconsiderarea obiectivelor cultural-istorice dobrogene şi introducerea lor în circuitul turistic; • promovarea turistică a axei mediane a Dobrogei - Canalul Dunăre-Marea (Cernavodă şi Neagră, prin valorificarea principalelor localităţi riverane Medgidia) precum şi a resurselor turistice de mult consacrate şi peste hotare (podgorii, canalul, vestigiile romane şi ansamblul rupestru de la Basarabi), axate pe viitoarea autostradă şi pe coridorul IV european; • valorificarea obiectivelor turistice dobrogene (din cele două judeţe Constanţa şi Tulcea) şi dezvoltarea unei armături turistice adecvate pe viitorul coridor european nord-sud: Gdansk - Constanţa - Salonic (cetăţile Măcin, Turcoaia, mănăstirile Uspenia şi Vovidenia din judeţul Tulcea pe DN 22 D şi monumentele din judeţul Constanţa). i) Constituirea a doua centre de pregătire permanentă a adultului la Constanţa şi Mangalia. j) Îndeplinirea criteriilor pentru acordarea distincţiei Blue Flag. k) echiparea turistică a porturilor situate în lungul Canalului Dunăre şi construirea centrelor de informare turistica în aceste porturi. l) atragerea de noi companii aeriene internaţionale în utilizarea facilitaţilor oferite de aeroportul internaţional M. Kogălniceanu Constanţa. 75

4.3.1.5. Ecoturismul Din analiza anterioara a oportunităţilor şi constrângerilor dezvoltării ecoturismului în România rezultă necesitatea : 1. Imbunătăţirii resurselor de bază pentru ecoturism în zonele protejate: resursa naturală principală pe care se va dezvolta ecoturismul, managementul Ariilor Protejate (AP), infrastructura şi serviciile publice oferite turiştilor. 2. Creării condiţiilor favorabile pentru intensificarea dezvoltării afacerii în domeniul ecoturismului. 3. Clarificarii politicii şi cadrului legal la toate nivelele. Direcţii strategice - Elaborarea planurilor de management pentru fiecare parc naţional şi natural. - Dezvoltarea parteneriatelor dintre administraţia parcurilor, autorităţile publice locale şi touroperatori. - Promovarea ecoturismului pe plan intern şi pe plan internaţional. - Creşterea nivelului de pregătire al ghizilor implicaţi în ecoturism. - Dezvoltarea unui sistem educaţional în învăţământul preuniversitar cu accent pe unităţile şcolare din incinta/apropierea parcurilor naţionale/naturale. Pentru obiectivele de mai sus ar trebui adoptate proceduri specifice ţinând cont de diversitatea habitatelor naturale implicate în dezvoltarea ecoturismului şi de vulnerabilitatea ecosistemelor cu o separare clara intre zonele de munte şi Delta Dunării. Acţiuni - Crearea infrastructurii specifice ecoturismului în ariile protejate incluse în program. - Dublarea numărului touroperatorilor care promovează programe de ecoturism în toate judeţele care includ parcuri naţionale şi naturale şi în Bucureşti. - Crearea unui sistem informaţional pentru fiecare parc, - Dezvoltarea unui sistem de rangeri voluntari pentru fiecare parc în vederea protejării patrimoniului natural (flora, fauna şi peisaje) în toate ariile protejate propuse pentru dezvoltarea ecoturismului şi atragerea de turişti (festivalul George Enescu, festivalul de Crăciun etc.) - Certificarea tuturor produselor ecoturistice în concordanta cu normativele U.E şi legislaţia din România. Imbunătăţirea resursei de baza pentru ecoturism în zonele protejate Ariile protejate sunt resurse de baza ale dezvoltării ecoturismului şi ele pot fi transformate în atracţii puternice şi brand-uri. Astfel, prioritatea este să se consolideze aceste resurse, încă proaspete în România, să se îmbunătăţească calitatea mediului lor şi să se dezvolte o infrastructura şi facilităţi care să permită primirea unui număr mai mare de turişti romani şi străini fără impact negativ asupra mediului. Stabilirea reţelei şi managementul ariilor protejate din România 76

Statutul actual şi sistemul de conservare şi management al ariilor protejate din România asigura un context favorabil şi un bun potenţial pentru dezvoltarea ecoturismului în aceste teritorii. Cerinţele de baza pentru un management minimal al fluxului de turişti sunt stabilite : perimetrele ariilor protejate sunt delimitate, echipele de management sunt stabilite şi câteva reguli sunt aplicate (controlul campării, colecţionarea de specii). Totuşi, pe termen mediu ar trebui introduse câteva îmbunatăţiri şi schimbări în următoarele domenii: Îmbunătăţirea calităţii mediului Ariilor Protejate şi prevenirea impacturilor negative existente şi viitoare ale turismului Pentru Îmbunătăţirea calităţii mediului în turism este necesar a se acţiona atât la nivel de firma cat şi la destinaţie. Fata de încă slaba conştientizare despre mediu a turiştilor şi operatorilor privaţi se recomanda următoarele acţiuni : - Campanii de informare (instruire, seminarii, conferinţe, filme video) despre managementul de mediu al cazării turistice şi alte facilitaţi : probleme implicate şi soluţii oferite (etichete “eco”, certificare, indicatori de dezvoltare durabila a turismului). - Dezvoltarea proiectelor pilot privind etichetele “eco” şi sistemelor de certificare, bazate pe oportunităţile oferite prin finanţările de la UE, de exemplu prin instrumentele financiare LEADER şi LIFE. Iniţiativele EU actuale, cum ar fi “Ecolabel” în cazarea turistica în Europa (“Floarea” UE) sunt de asemenea bune oportunităţi. - Introducerea normelor şi criteriilor de mediu în standardele de clasificare ale cazării care pot fi o modalitate suficienta de prevenire a impacturilor fata de reînnoirea turismului romanesc (s-au construit multe pensiuni şi hoteluri noi). - Dezvoltarea proiectelor pilot privind managementul mediului în turism în Ariile Protejate prin parteneriat cu Ministerul Mediului. Acestea pot include o campanie naţionala de comunicare pentru prevenirea murdăririi cu gunoaie a zonelor naturale şi de asemenea un proiect pilot pentru administrarea deşeurilor (sortare pe categorii) şi folosirea energiilor reînnoibile (lemn şi hidro-enegie la munte, energie solara şi eoliana în Delta Dunarii). - Acordarea unei priorităţi ariilor protejate pentru infrastructura de mediu : ca strângerea şi îndepărtarea deşeurilor, aprovizionarea cu apa şi staţii de tratare a apei. Stabilirea de infrastructuri şi facilităţilor de turism pentru tipuri diferite de utilizatori şi activităţi Ariile protejate romaneşti nu sunt încă potrivite pentru potenţiale activităţi de turism şi pentru primirea nivelului dorit de turism [ex. trasee (poteci, drumuri) turistice proaste, foarte puţine indicatoare şi puncte de informare], prin urmare trebuie să fie făcute îmbunătăţiri în câteva domenii : Îmbunătăţirea aleilor (potecilor) de acces, conform cu recomandările fiecărui plan de management. Îmbunătăţirea telecomunicaţiilor (telefoane celulare) în cele mai îndepărtate parţi ale Ariilor Protejate, în scopul informării şi siguranţei turistului. Dezvoltarea parcărilor în locaţii strategice în scopul managementului vizitatorilor (informarea despre reglementările zonelor protejate şi sporirea conştientizării privind conservarea). Toalete şi alte facilitaţi (colectarea de gunoi la locurile de parcare) Îmbunătăţirea informaţiei pentru vizitatori : trasee explicite, materiale educaţionale (broşuri, video), centre pentru vizitatori. Poate fi acordata o prioritate zonelor protejate în cadrul programului naţional pentru birouri de turism (de informare turistica). Crearea condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea afacerilor de ecoturism 77

Ecoturismul poate genera venituri pentru comunităţile locale care sunt în apropierea ariilor protejate. Contribuţia sa economica poate deveni importanta în sate, dar nu ar trebui supraestimata în contexte urbane : turismul nu poate fi unica soluţie pentru rezolvarea problemelor uriaşe din zonele de depresiune economico-sociala ca Zărneşti sau Petroşani (din preajma parcurilor naţionale Piatra Craiului şi Retezat). Îmbunătăţirea mecanismelor de finanţare În prezent exista unele oportunităţi de finanţare pentru dezvoltarea ecoturismului. Instrumentele SAPARD şi PHARE finanţează pana la 50% (zone rurale) şi 65% (munte) din pensiunile şi casele de oaspeţi. Dincolo de aceste oportunităţi, schemele de finanţare ar fi putut să fie îmbunătăţite prin câteva cai : - Dezvoltarea ecoturismului solicita eforturi simultane în toate domeniile pentru ca să fie eficient (instruire şi crearea aptitudinilor, infrastructura, marketingul, managementul de mediu). Trebuie definite arii prioritare şi priorităţi tematice (ex. schi-fond) conform cu strategia naţională. Dezvoltarea ecoturismului în zonele protejate ar trebui în mod categoric considerat ca o prioritate, fata de trăsăturile naturale şi culturale remarcabile găzduite înăuntru lor şi adiacente lor. - Să ajute investitorii romani (în special micii investitori) să aibă acces la fondurile existente, în special fondurile actuale şi viitoare ale UE, de vreme ce procedurile sunt adesea foarte tehniciste şi necesita asistenta. - Diversificarea tipului de proiecte sprijinite financiar, concentrate nu numai pe cazare ci acordând o prioritate activităţilor (ex. servicii de ghid, tur operatori, activităţi sportive) şi alte facilităţi turistice (ex. birouri de informare turistică). - Introducerea instrumentelor usoare pentru finanţarea proiectelor simple şi ieftine [ex. lansarea afacerii (instrumentului financiar) mountain bike]. Aceasta ar putea să fie facilitata de exemplu prin colaborarea cu băncile comerciale pentru a crea împrumuturi cu dobânzi mici, clauze de garantare de câtre guvern, micro-credite, fonduri comunitare şi alte mijloace. - Introducerea unor criterii clare pentru garantarea subvenţiilor pentru afacerile de turism care necesita fonduri pentru cazare şi dezvoltarea serviciilor (ex. nivele de standarde de mediu sau profesionalism, cerinţe de instruire preliminara, afilierea la o asociaţie profesionala pentru marketing). Asigurarea asistentei tehnice şi organizaţii de sprijin colectiv ale actorilor privaţi implicaţi Pentru ca să dezvolte cazări specifice precum “cazarea eco”, să organizeze produse complexe sau să vândă produse de nisa de piaţa cum sunt « observatorii de păsări britanici », adesea ecoturismul solicita anumite abilităţi tehnice. Dincolo de finanţare, în România exista o nevoie evidenta de asistenta tehnica la factorii din domeniul privat sau public. În aceasta perspectiva, crearea unui “grup operativ” de ecoturism în cadrul ANT ar putea fi utila. Acest grup operativ ar putea asigura asistenta tehnica operatorilor locali şi destinaţiilor mai degrabă decât controlul legal. Pana acum, câteva iniţiative de ecoturism în România au fost răspândite în tara, cu foarte puţine legături intre ele. Crearea unei reţele şi parteneriate intre factorii implicaţi şi micile afaceri, pare o prioritate pentru schimb de experienţa, pentru conducerea de campanii 78

comune de promovare, sau să vândă împreuna cu tur operatorii internaţionali de ecoturism. Aceasta iniţiativă ar trebui să demareze cu un inventar complet (baza de date) a operatorilor implicaţi acum în ecoturism. Dezvoltarea cazării adaptată la cerinţele şi speranţele (aşteptările) ecoturiştilor Ecoturismul nu solicita un fel special de confort şi poate fi găzduit în multe tipuri de cazări, de la campinguri la hoteluri de 5 stele. Ecoturiştii au totuşi unele cerinţe specifice, cum ar fi respectarea arhitecturii tradiţionale, integrarea în natura, asigurarea materialelor educaţionale şi de traducere (ghiduri, harţi, binocluri, etc.). Pot fi realizate ghiduri naţionale pentru crearea cazării în contextul ariilor protejate şi ar putea fi sprijinita o schema pe baza de voluntariat de certificare a cazării şi a produselor de ecoturism. Ar trebui dezvoltata (extinsa) cazarea în cabanele RNP-ului. Aceste cabane au în prezent un grad foarte scăzut de ocupare şi pot fi utilizate eficient pentru ecoturism fiind un uriaş potenţial de generare a veniturilor pentru parcuri. Intr-adevăr, folosind aceste cabane pentru dezvoltarea turismului s-ar putea crea o mare originalitate pentru turismul în parcuri şi ar putea fi de ajutor pentru finanţarea conservării. Acordare de prioritate activităţilor în aer liber Analizarea turismului rural şi montan în România cat şi situaţia din Delta Dunarii au arătat ca tara are potenţial bun dar slab exploatat pentru desfăşurarea activităţilor în aer liber. Vânzarea cazării nu mai este suficienta şi eforturile din trecut s-au concentrat excesiv pe dezvoltarea capacităţii de cazare. Implicarea populaţiei locale în “iniţiative, responsabilităţi şi beneficii ale dezvoltării turismului” Pentru ca existenta lor să fie mai bine acceptata, Ariile Protejate trebuie să contribuie mai bine la dezvoltarea locala. Aceasta presupune implicarea populaţiei locale – în special cea mai săracă – în realizarea de noi afaceri de ecoturism cat şi, de asemenea, căutarea căilor de îmbunătăţire a efectului de multiplicare locala a turismului, prin asigurarea de bunuri şi servicii locale. - “Pachete” specifice de afaceri (inclusiv instruire, asistenta tehnica şi finanţare prin micro-credit) ar putea să ajute familiile sărace în lansarea afacerilor. Dezvoltarea legăturilor intre oferta turismului rural şi activităţile de ecoturism ale pacurilor (ex. cazarea şi ospitalitatea în sate, atracţii culturale, stil de viata rural). Poate fi utila combinarea strategiei de ecoturism cu strategia naţională a turismului rural pentru care Ariile Protejate sunt atracţii puternice şi satele înconjurătoare pot beneficia de fluxul de turism din parcuri.

Adaptarea instrumentelor de promovare şi marketing la piaţa de ecoturism din România Ecoturismul romanesc trebuie să se concentreze mai întâi pe piaţa interna şi pieţele din Europa centrala şi de est, care sunt mai accesibile decât să ţintească Europa de vest sau tarile de peste ocean. În ceea ce priveşte turismul intern, chiar daca situaţia actuală arată că cetăţenii romani nu au tradiţii ale produselor bazate pe natura, exista dovezi ca pot fi dezvoltate astfel de produse spre tineret care este deja foarte prezent în unele arii protejate. Parcurile ar trebui să îndeplinească obiectivele lor de educaţie de mediu 79

prin organizarea acestui turism (parcări organizate, cu informaţii despre probleme de conservare, de exemplu în perioada sezoanelor de vârf). Piaţa din Europa centrală şi de est a fost excesiv de neglijata în trecut, deşi are un puternic potenţial de creştere în domeniul ecoturismului. Aceste produse ar trebui să fie vândute atât câtre turişti individuali cat şi câtre grupuri insistând asupra potenţialului munţilor României pentru activităţi în aer liber, asupra accesibilităţii şi asupra preturilor rezonabile. Potenţialul pieţei ruseşti este necunoscut : în ciuda celor 250 milioane de clienţi potenţiali, Rusii nu par a fi atraşi de produsele ecoturistice având şi ei în propria lor tara majoritatea lucrurilor pe care le oferă România. Totuşi aceasta piaţa nu este încă bine cunoscuta (este nevoie de un studiu de piaţa). Pieţele din Europa de vest (şi altele mai depărtate) ar trebui să fie abordate ca o nisa de piaţa pentru turiştii specializaţi cu ajutorul tur operatorilor romani de ecoturism şi căutând parteneriate cu tur-operatori internaţionali. Intr-un stadiu ulterior când accesul şi infrastructura vizitatorului va fi îmbunătăţită în ariile protejate, ar putea fi ţintiţi turişti de ecoturism individuali din aceste tari prin activităţi intense de marketing (ex. Internet, târguri internaţionale şi târguri specializate de calatorii)

-

-

Stabilirea mecanismelor de coordonare şi încurajarea parteneriatelor la toate nivelele. Elaborarea strategiei naţionale de ecoturism actuale a demarat un parteneriat intre ANT, Ministerul Mediului, Academia Romana şi RNP. Mai precis, coordonarea dezvoltării ecoturismului ar trebui realizată la nivele diferite. Înfiinţarea unei Comisii Naţionale de Ecoturism sau un multi-grup de lucru al factorilor implicaţi, cu implicarea reprezentanţilor de la autorităţile publice principale, sectorul privat, ONG-uri şi instituţii academice. Pentru continuarea procesului consultativ condus până acum este foarte recomandata stabilirea unei comisii naţionale permanente sau grup de lucru cu puncte focale (centrale) marcate la principalele autorităţi şi organizaţii. Aceasta ar putea să servească ca o organizaţie oficiala de consultanta pentru următoarele faze de dezvoltare şi implementare a strategiei. Una din principalele recomandări ale Organizaţiei Mondiale a Turismului către guverne, în perioada Anului internaţional al ecoturismului 2002, a fost să se înfiinţeze comisii naţionale de ecoturism, care exista şi funcţionează acum în multe tari. La nivel regional, utilizând agenţia de dezvoltare regională recent înfiinţata, cat şi asociaţiile regionale de turism (Maramureş, Bucovina...) ca puncte focale (centrale) şi baza pentru coordonarea regionala pentru dezvoltarea ecoturismului. În fiecare arie protejata, înfiinţarea grupului factorilor implicaţi în dezvoltarea ecoturismului, asocierea în final cu autorităţile locale, operatorii privaţi şi echipele de management ale ariilor protejate. 4.3.1.6. Turismul rural şi agroturismul Aceste forme de turism oferă posibilitatea cunoaşterii directe a tradiţiilor poporului român, ospitalitatea acestuia şi bucătăria autentică din fiecare zonă şi creează în acelaşi timp 80

-

-

premisele obţinerii de către populaţia din zona rurală, în special din spaţiul montan, de importante venituri suplimentare. Totuşi, turismul rural nu este dezvoltat la nivelul cererii pieţei turistice interne şi internaţionale. Turismul rural se poate practica pe toată durata anului, implică investiţii reduse şi grad de risc scăzut, reprezintă o alternativă ocupaţională pentru forţa de muncă rurală, o modalitate de diversificare a activităţilor economice din mediul rural şi un factor de stabilitate şi stabilizare a populaţiei din zonă. În acelaşi timp turismul rural are şi o puternică componentă de dezvoltare durabilă şi oferă o cale de integrare în UE a societăţii rurale româneşti. Legea muntelui stabileşte unele facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană, pentru susţinerea iniţiativelor familiale în sensul că gospodăriile ţărăneşti pot fi autorizate să presteze servicii turistice în calitate de pensiuni sau ferme agroturistice. Pentru încurajarea şi dezvoltarea agroturismului sunt necesare şi următoarele amendamente: valorificarea experienţei „Organizaţiei satului românesc” (OVR), care, sub patronajul PHARE, a elaborat în anii 1996 – 1997 un „program de dezvoltare a satelor agroturistice”, iar nucleul acestui program este „Asociaţia locală pentru dezvoltarea turismului”, care are menirea să dezvolte şi promoveze un turism cu „sprijinul şi sub controlul populaţiei locale având ca partener autorităţile locale”. Deci, este benefic pentru comunităţile locale organizarea şi dezvoltarea turismului rural prin asociaţii locale şi nu alte asociaţii independente de acestea. • elaborarea unor criterii de identificare şi omologare a satului românesc ca “sat turistic” şi legiferarea acestei categorii de “produs turistic” prin Lege sau Hotărâre de Guvern. Argumente: satul românesc prin valoarea turistică atestată poate deveni un “produs turistic” “satul turistic” (format din mai multe subproduse: culturale, istorice, gastronomice, pensiunea turistică şi agroturistică, etc.) de mare originalitate şi de marcă pentru turismul românesc. • pentru a da imaginea reală a spaţiului rural românesc cu spiritualitatea să ancestrală, turismul rural şi agroturismul nu pot fi promovate ca ofertă turistică decât în contextul “satului turistic” şi al “zonei etnografice” căreia se integrează. Ex: Nu promovăm judeţul Sibiu şi pensiunea turistică “x” ci zonele etnofolclorice Mărginimea Sibiului, Braşov sau Mureş cu pensiunile respective, din judeţul Sibiu. 4.3.1.7. Alte forme de turism Obiectiv specific Valorificarea potenţialului turistic natural, a patrimoniului cultural-istoric, a tradiţiilor etnofolclorice, tradiţiilor şi a legendelor poporului roman, în vederea creării de noi produse turistice cu specific românesc, care să constituie atracţii inedite în turismul internaţional. Proceduri Realizarea unor produse turistice sau structuri de primire turistică de tip sate de vacanţă pentru tineret, cu toate dotările specifice acestui segment al cererii în staţiuni şi zone turistice atractive: • • pe litoral: Mamaia Nord, Vama Veche sau Venus; în staţiuni balneare: Sovata (Stâna din Vale), Stâna de Vale; 81 •

• • •

în zone montane: Buşteni (Valea Cerbului), Băile Herculane (Cerna Sat), Defileul Dunării (Dubova sau Golful Mraconia); în delta Dunării: localitatea Sf. Gheorghe sau pe plaja de la Sulina; pe trasee turistice: spaţii de cazare de 2 stele în motelurile sau în campingurile ce se realizează.

Iniţierea, în colaborare cu departamentele de resort, a unor programe speciale pentru promovarea turismului de vânătoare şi pescuit sportiv pentru care România are o mare disponibilitate prin fauna variată, abundentă şi trofee valoroase. Iniţierea uni program de dezvoltare şi promovare a unor forme de turism specializat ca: • • turismul pentru echitaţie: hergheliile de la Lucina (Bucovina), Sâmbăta (Făgăraş), etc. turismul uval pentru degustări de vinuri, în renumite podgorii, unde se află crame dotate în acest scop: Recaş, Giarmata - jud. Timiş, Mineş - Pâncota, Arad, Oradea, Diosig - Bihor, Jidvei - Blaj - Alba, Apold - Sibiu, Valea Călugărească - Prahova, Pietroasele - Buzău, Panciu, Costeşti, Odobeşti - Vrancea, Cotnari, Bucium - Iaşi, Huşi, Niculiţel - Tulcea, Murfatlar, Ostrov - Constanţa, Segarcea - Dolj, Carcova Mehedinţi; turismul pentru gastronomie realizat prin itinerare speciale în Banat, Maramureş, Bucovina, Neamţ, Iaşi, Braşov, Sibiu, Mureş, Delta Dunării, Dobrogea etc. arii renumite pentru bucătăria specializată; speoturism, valorificând cele peste 300 de peşteri vizitabile Necesită amenajări pentru acces şi amenajări în general, costisitoare a peşterilor, costume şi dotări speciale, ghizi profesionişti, spaţii de cazare de tip camping, cabană şi locuri de parcare; turismul pentru alpinism şi escaladă practicat, empiric, în cele mai importante arii montane: Munţii Bucegi, Cheile Bicazului, Munţii Piatra Craiului, Munţii Retezat etc. Se pot dezvolta şi dota ca centre internaţionale pentru şcoli specializate staţiunile Buşteni şi Lacul Roşu, oraşul Zărneşti. Necesită dotări şi amenajări tehnice speciale, o accesibilitate uşoară şi spaţii de cazare adecvate (cabană, camping sau teren de campare); turismul pentru sporturi extreme (de aventură) are mari posibilităţi de dezvoltare, precum: rafting, plutărit şi canoeing pe râurile Bistriţa (Vatra Dornei - Poiana Teiului), Mureş (Topliţa - Reghin), Olt (Avrig - Cozia), Trotuş, Someşul Mic, Someşul Mare etc.; delta-plan şi parapantă (în Munţii Parâng, Bihor, Ceahlău, Rarău în ariile depresionare montane şi Transilvania etc.); schi nautic, surfing şi hidroscuter pe lacurile interne şi pe Marea Neagră; schi extrem şi snowboard în toate staţiunile pentru sporturi de iarnă; roling şi skate-boarding în toate staţiunile turistice; mountain bike pe drumuri montane, forestiere amenajate sumar etc.

• •

Deoarece practicarea acestor sporturi extreme necesită o anumită pregătire, dotări şi amenajări speciale, este necesară iniţierea unor proiecte speciale pentru dezvoltarea şi promovarea lor în turism, ca amatorism sau competiţie. Iniţierea şi susţinerea unor proiecte de modernizare şi dezvoltare a dotărilor de agrement în staţiunile şi centrele turistice în raport cu:

82

funcţia şi poziţia în teritoriu: staţiuni montane şi complexe turistice pentru sporturile de iarnă (agrement “apres schi”) şi odihnă - recreere (în sezonul estival sau hivernal); staţiuni balneare cu diverse profile terapeutice (care necesită un agrement diferenţiat) dar şi pentru odihnă şi recreere (agrement comun), poziţionate în munte (deci şi sporturi de iarnă) deal, câmpie şi pe litoral (agrement diferenţiat), staţiuni de litoral pentru odihnă şi recreere la unele dintre acestea se alătură şi tratamentul balnear (deci şi un agrement diferenţiat şi specific profilului terapeutic); centre turistice aşezate într-o arie de concentrare a fluxurilor turistice sau pe trasee de tranzit; Delta Dunării cu un agrement specific, adaptat la cerinţele ecologice ale Rezervaţiei; tipologia agrementului: sub acoperiş; în hotel, restaurant, centru de agrement, sală polivalentă, club etc.; în incinta staţiunii (în aer liber sau pavilionar, parcuri de distracţii), în apropierea staţiunii sau centrului turistic (de regulă terenurile de sport, cluburile de nautism, echitaţie, parcurile de distracţie tematice, etc.); agrement comun (jocuri de club); agrement sportiv (sport sau sport dirijat; piscină, etc.), agrement nautic şi sporturi nautice; divertisment cultural, muzical şi sportiv, parcuri de distracţie tematice.

Program pentru valorificarea complexă prin ecoturism şi agroturism a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării: dezvoltarea structurilor de primire turistică, infrastructură generală, selectarea formelor de turism, monitorizarea circulaţiei turistice organizate şi individuale, personalizarea materialelor de promovare turistică etc. Elaborarea unui program de valorificare integrală a potenţialului turistic al fluviului Dunărea şi integrarea acestuia în turismul european (Defileul Dunării şi zona Porţile de Fier, zona de bălţi (inclusiv Insula Mică a Brăilei, declarată arie protejată de interes naţional prin Legea nr. 5/2000), zona Giurgiu – Călăraşi, Canalul Dunăre – Marea Neagră). Iniţierea de proiecte de valorificare şi amenajare turistică a zonelor periurbane prin includerea în circuitul turistic a atracţiilor naturale şi cultural-istorice, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii generale a structurilor turistice de primire, agrementului şi dotărilor sportive. Asemenea proiecte se pot realiza pentru ariile periurbane ale marilor oraşe: Timişoara, Arad, Oradea, Cluj Napoca, Târgu Mureş, Sibiu, Craiova, Braşov, Iaşi, etc. Promovarea unor proiecte de amenajare turistică, agroturistică, recreaţională şi sportivă a zonei periurbane a municipiului Bucureşti cu arealele Snagov, Cernica, Pasărea, Căldăruşani, Ţigăneşti, Mostiştea – mănăstirea, Buftea – Mogoşoaia, Străuleşti, Băneasa, Cornetu – Buda. Iniţierea unei Hotărâri de Guvern privind atestarea localităţii Snagov ca staţiune turistică. Program de modernizare şi dezvoltare a structurilor turistice de primire şi echipare tehnică pe principalele trasee turistice, artere rutiere de tranzit şi în ariile turistice prioritare prin: • amenajarea la standarde europene a principalelor arii turistice limitrofe cu structuri turistice hoteliere şi de alimentaţie, dotări comerciale, parcări, auto-service, utilităţi publice. Este vorba de zone şi trasee intens utilizate pentru turism din Bucovina, Maramureş, Neamţ, Transilvania de Sud, Oltenia de Nord, Braşov – Valea Prahovei. 83

amenajarea şi dotarea principalelor artere rutiere de tranzit şi de intrare/ieşire din ţară şi a oraşelor limitrofe cu dotări turistice moderne de infrastructură rutieră, parcări, utilităţi publice, centre de informare turistică, puncte de prim ajutor etc. Se impun drumurile europene magistrale şi secundare, pe care se canalizează fluxurile turistice internaţionale dar şi cele interne.

4.3.2 Dezvoltarea activităţii de marketing şi cercetare Studiile de opinie, realizate1 de Autoritatea Naţională pentru Turism în colaborare cu instituţii de cercetare specializate din străinătate, în rândul vizitatorilor potenţiali şi efectivi din 12 pieţe turistice internaţionale au indicat următoarele probleme: existenta/ persistenta unor probleme de imagine a României ca destinaţie turistica, infrastructura pentru turism din multe zone ale ţării necesită ample lucrări de dezvoltare şi de modernizare, produsele turistice şi aranjamentele de călătorie oferite de operatorii de tururi din România nu sunt atractive sau nu sunt competitive ca preţ şi/ sau structura cu produse similare oferite de alte destinaţii turistice din lume, calitatea serviciilor din majoritatea facilitaţilor de cazare, restaurante şi alte facilitaţi pentru turişti nu se ridică la nivelul celor oferite de destinaţii turistice din Europa Centrala, eforturile de marketing ale României, pe pieţele turistice internaţionale, au fost inconsecvente şi/ sau insuficiente. Concomitent cu susţinerea eforturilor de actualizare şi dezvoltare a ofertei turistice a României, Autoritatea Naţionala pentru Turism va analiza în mod curent dimensionarea corectă a eforturilor de promovare a turismului pe pieţele turistice internaţionale şi concentrarea acestora în ţările/ zonele cu cel mai important potenţial pe termen mediu şi lung. A. Tendinţe ale cererii turistice internaţionale de produse turistice / aranjamente de călătorie Următoarele decenii vor aduce schimbări semnificate în structura demografica a lumii (vârsta medie, ponderea grupurilor etnice şi religioase). Principalele tendinţe care vor influenţa direct circulaţia turistica la nivel mondial includ insa nu se vor limita la următoarele: 1. Populaţia lumii se va dubla în următorii 50 de ani. Speranţa de viaţă şi implicit media de vârsta a populaţiei ţărilor lumii2 vor creste. Seniorii (pensionarii) vor dispune de timp şi de resurse pentru a calatori. Imaginea generala a destinaţiilor turistice, securitatea personala şi calitatea asistenţei medicale sunt şi vor rămâne aspecte extrem de importante. Cererea pentru produse turism va fi elastică în funcţie preţ însă potenţialul acestui segment de piaţa pentru atenuarea sezonalităţii nu trebuie ignorat.

1 2

La sfarsitul anului 2005 Mai ales tarile din Europa de Vest, SUA si Japonia

84

2. Reţeaua Internet va fi utilizată de tot mai mulţi turişti şi vizitatori potenţiali3 atât pentru obţinerea de informaţii de vacanţă cât şi pentru achiziţionarea de produse turistice şi de aranjamente de călătorie. Accesul la informaţie, la opiniile turiştilor în legătura cu experienţele lor de călătorie şi cu atractivitatea destinaţiilor turistice (blogs) va fi liber şi universal. 3. Dezvoltarea transporturilor aeriene, diversificarea şi creşterea vitezei de deplasare a mijloacelor de transport terestru vor permite accesul relativ facil (şi ieftin) la destinaţii turistice aflate la distante mari (extracontinentale). Unul dintre efectele directe ale acestor fenomene va fi probabil scăderea duratei de şedere la o anumita destinaţie/ facilitate de cazare. 4. Creşterea interesului pentru programe turistice/ vacanţe care combină relaxarea şi divertismentul cu posibilităţile de cunoaştere a culturii şi istoriei popoarelor lumii “Edutainment”. Zonele care vor reuşi să îşi păstreze caracterul şi autenticitatea, modul tradiţional de viaţă vor prezenta interes pentru tot mai multe segmente de turişti şi de vizitatori potenţiali. 5. Efectele globalizării vor fi evidente pe toate meridianele lumii. Cele mai multe facilitaţi de cazare şi de relaxare vor oferi condiţii uniforme, vor fi similare dar probabil nu identice. În aceste condiţii individualizarea serviciilor şi conservarea/ evidenţierea caracterului destinaţiei devin extrem de importante. 6. Calitatea mediului înconjurător, lipsa poluării, curăţenia şi atitudinea populaţiei locale vor fi mai importante pentru turiştii potenţiali decât varietatea posibilităţilor pentru divertisment şi cumpărături. 7. Deşi vor fi interesaţi de experienţe inedite, cei mai mulţi dintre turiştii potenţiali vor dori să îşi poată continua stilul sănătos de viaţă atunci când vor călătorii. Facilităţile pentru sport, alimentaţie şi accesul la informaţie vor rămâne elementele motivaţionale importante. B. Obiectivele strategiei de promovare a turismului • • • Obiective Generale Poziţionarea României drept o destinaţie turistica care oferă atracţii turistice şi experienţe de călătorie unice, o destinaţie cu oamenii primitori şi cu servicii comparabile cu cele oferite în ţările din Europa de Vest, Stimularea interesului turiştilor potenţiali din străinătate de a vizita România, de a îşi petrece vacantele în una sau mai multe din numeroasele zone turistice din tara, Promovarea produselor turistice care pot să atragă noi segmente de piaţă şi/ sau care să determine prelungirea duratei vizitei/ vacantei în România şi implicit creşterea încasărilor din activitatea de turism.

Următoarele principii au stat la baza elaborării şi vor guverna implementarea de către Autoritatea Naţională pentru Turism a Strategiei de Promovare a Turismului: 1. Valorificarea potenţialului turistic al tuturor zonelor turistice din România în condiţiile protejării mediului înconjurător şi al conservării particularităţilor culturale ale acestora. Programele şi a acţiunile de promovare. 2. Concentrarea asupra tendinţelor şi a exigentelor pieţei potenţiale. Autoritatea Naţională pentru Turism va analiza natura şi amploarea eforturilor destinaţiilor turistice
3

Cele mai recente statistici indica faptul ca la sfarsitul anului 2005 a fost inregistrat utilizatorul Internet ‘numarul 1 miliard’, o tanara de 24 de ani din Beijing.

85

care au înregistrat succese notabile în promovarea turismului insa nu va trebui să le imite în mod automat. 3. Parteneriatul dinamic şi flexibil cu reprezentanţii industriei turismului din România companii hoteliere, companii de transport, prestatori de servicii, operatori de tururi, instituţii de învăţământ pentru turism. 4. Coordonarea programelor de promovare derulate de Autoritatea Naţională de Turism cu cele ale altor organizaţii şi instituţii naţionale, regionale, judeţene sau locale. Susţinerea iniţiativelor locale care susţin îndeplinirea obiectivelor generale cu privire la de promovarea şi dezvoltarea turismului. 5. Modelarea şi dimensionarea eforturilor de promovare în funcţie de limitele produselor turistice oferite de România, de ciclul de viata al acestora. C. Principalele pieţe turistice pentru România grupe de produse turistice În baza cercetării4 potenţialului pieţelor turistice internaţionale şi a situaţiei/ perspectivei în legătura cu principalele produse turistice ale României au fost identificate 20 pieţe turistice de interes major pentru România. Urmare analizei principalelor pieţe turistice internaţionale - prin prisma criteriilor prezentate în pagina anterioara - Autoritatea Naţională pentru Turism a grupat pieţele turistice potenţiale în trei categorii majore: a. Pieţe Turistice de Prioritate Maxima: o Germania o Marea Britanie o Ungaria o Olanda şi Belgia o Ţările Scandinave o Statele Unite ale Americii o Austria b. Pieţe Turistice de Prioritate Medie o Franţa o Italia o Israel o Polonia o Cehia o Spania o Rusia o Turcia c. Pieţe Turistice de Perspectiva o Ucraina o Canada o China o Japonia Grupe de Produse Turistice pentru Pieţele Turistice Principale Cererea efectiva pentru turism este determinata în mare măsura de atractivitatea produsului turistic. Din acest motiv Autoritatea Naţională pentru Turism va monitoriza

Au fost analizate aspecte cu privire la caracteristic demografice, venituri, stiluri de calatorie, educatie, aspiratii, stil de calatorie, produse turistice preferate

4

86

implementarea Programelor de Dezvoltare a Turismului şi va stimula diversificarea produselor turistice şi creşterea calităţii serviciilor oferite. Principalele grupe de produse turistice care vor face obiectul eforturilor de promovare în perioada 2006 - 2011 vor include: Programe/ Pachete Turistice pentru sezonul de vara: • Tururi tematice sau de interes general în România • Tururi combinate: România şi una sau mai multe ţări vecine • Vacante active şi de recreere, hobby în aer liber • Vacante la tara/ turism rural • Vacante pe Litoralul Marii Negre • Croaziere pe Dunăre şi în Delta Dunarii Programe/ Pachete Turistice pentru sezonul de iarna: • Ski şi alte sporturi de iarna, • Evenimente culturale şi sociale (obiceiuri şi tradiţii, sărbătorirea Crăciunului şi a Anului Nou) Programe/ Pachete Turistice pentru tot timpul anului: • Vacante sau călătorii scurte în principalele oraşe/ centre culturale ale ţării • Conferinţe, Incentives and Evenimente (MICE) • Călătorii de interes special • Tratament medical, odihna şi refacere în staţiuni de tratament • Evenimente cultural - artistice D. Direcţii de acţiune Poziţionarea României ca destinaţie turistică Succesul eforturilor de promovare a turismului în România depinde în mare măsură de poziţionarea5 ofertei turistice a ţării pe principalele pieţe turistice internaţionale. România se va diferenţia de destinaţiile concurente prin diversitatea şi unicitatea atracţiilor sale turistice, concentrate intr-un spaţiu relativ restrâns. România va fi prezentata aşa cum este: o tara cu oameni ospitalieri, dinamica şi sigura, care oferă experienţe de călătorie inedite, multidimensionale. Obiectivul cu privire la poziţionarea destinaţiei turistice România se va realiza prin campanii complexe de comunicare care vor include promovarea de programe tematice6. Programele tematice vor reliefa multitudinea de valori culturale şi artistice ale României: arte vizuale, muzica, dans, tradiţii, gastronomie. Strategia de Promovare pune accent pe aspecte legate de atmosfera şi de spiritualitate şi nu pe atributele fizice ale produselor turistice oferite. Oamenii şi nu calităţile infrastructurii vor reprezenta România. În campania de imagine generala a României vor fi atraşi cei mai cunoscuţi artişti şi sportivi romani - solista de opera Angela Gheorghiu, artista plastica Alexandra Nechita, campioana la gimnastica Nadia Comănaci - dar şi oameni simpli ale căror inteligenta şi talent pot oferi vizitatorilor momente unice (Comorile Vii ale României - Programul “Romanian Living Human Treasures”). Imaginea turistică ‘neutră’ a României va fi schimbată prin promovarea autenticitaţii, a atributelor intangibile ale ţării, prin accentuarea elementelor de provenienţă (“provenance”) şi a experienţelor rezultate din interacţiunea cu mediul natural şi cultural.
o
5 6

Modelarea perceptiilor in legatura cu ... De exemplu: vestigii culturale ale comunitatilor germane si evreiesti, muzica romanilor, pictori si artisti plastici romani, Sibiu - Capitala Culturala Europeana.

87

Campaniile de Comunicare Integrată de Marketing care vor fi derulate de Autoritatea Naţională pentru Turism pe principalele pieţe turistice internaţionale vor reflecta elementele motivaţionale în paralel cu schimbările majore care au/ vor avea loc în România7 până la sfârşitul primului deceniul al secolului 21. Promovarea turismului pentru piaţă românească, creşterea cotei din piaţă turistică internă reprezintă un alt element al Strategiei de Promovare a Turismului în România care va face însă obiectul unui program distinct. Având în vedere faptul ca atât gradul de cunoaştere al destinaţiei turistice România cât şi volumul circulaţiei turistice diferă semnificativ de la ţară la ţară şi de la continent la continent am considerat oportună formularea unor direcţii de acţiune distincte pentru principalele grupe de ţări şi anume: 1. Pieţe Turistice Europene 2. America de Nord 3. Asia de Sud-Est Principalele canale de comunicare care vor fi utilizate vor fi similare însă ponderea lor în mixul de comunicare va avea în vedere particularităţile culturale şi de consum ale turiştilor potenţiali. În plus priorităţile şi obiectivele strategice vor fi raportate la imaginea României în rândul pieţei potenţiale şi vor diferi semnificativ de la continent la continent. Trebuie notat faptul ca pentru fiecare dintre pieţele turistice internaţionale vor fi dezvoltate campanii de comunicare care se vor raporta strict la principalele segmente de piaţă care prezintă potenţial pentru România. 1. Pieţe Turistice Europene - Direcţii de Acţiune Acţiuni: 1. Recâştigarea pieţelor tradiţionale - Germania, Benelux, Ţările Scandinave, Polonia şi Cehia şi atragerea unor noi segmente de piaţă, cu venituri disponibile substanţiale, 2. Explicarea/ eliminarea percepţiilor negative în legătură cu România şi crearea unei identităţi puternice pentru România şi pentru principalele zone/ produse turistice ale ţării. România poate şi trebuie să redevină una dintre principalele destinaţii turistice din Europa Centrala şi de Est, 3. Introducerea unor produse turistice care să concureze cu cele mai bune oferite de destinaţiile concurente. Promovarea de aranjamente de călătorie care să poarte marca “Numai în România”. Audienţă: Mesajele care vor avea drept scop crearea unei identităţi noi pentru România şi stimularea interesului pentru vacante şi călătorii în România vor fi îndreptate în principal către următoarele categorii de Audienţă: • populaţie adulta cu vârstă de peste 40 de ani, • familii cu copii din ţările/ zonele cu venituri medii anuale de peste 25.000 de Euro, • seniori interesaţi în relaxare, tratament şi vacante la mare Canale de comunicare:
7

Dezvoltarea infrastructurii, aderarea la Uniunea Europeana

88

• • • • • •

publicaţii cotidiene de interes general, târguri şi expoziţii pentru turism, reviste pentru turism şi călătorii inclusiv broşurile operatorilor de tururi, radio, afişaje şi reclame stradale, Internet

2. America de Nord Acţiuni: 1. Crearea unei identităţi puternice pentru România şi pentru principalele zone/ produse turistice ale ţării. 2. Introducerea unor produse turistice care să concureze cu cele mai bune oferite de destinaţiile concurente. Promovarea de aranjamente de călătorie care să poarte marca “Numai în România”. 3. Atragerea interesului/ ‘activarea’ americanilor de origine romana în acţiunile de popularizare a publicului american cu România şi cu atracţiile sale turistice. Comunicarea cu Turiştii şi Vizitatorii Potenţiali: Mesaj: România este o destinaţie care oferă vizitatorilor un mix de atracţii şi cultura unice în Europa! Va invitam să vizitaţi mai mult din Europa! (“Come and See More of Europe”) va fi sloganul utilizat în America de Nord8, în anii 2006 şi 2007. - “Come” are nota personală, directă - “See” sugerează sinceritate – nimic de ascuns, participare, impact vizual - “More of Europe” – România, tara sigura şi stabila ca toate celelalte ţări din Uniunea Europeana. Sloganul va fi completat cu menţiunea în legătura cu numărul considerabil de atracţii aflate pe lista UNESCO a valorilor culturale mondiale şi cu faptul ca americanii şi canadienii sunt bine primiţi în România Accesul facil din marile oraşe europene şi aderarea la Uniunea Europeana vor fi aspecte care nu vor fi omise din mesajele adresate publicului american şi canadian. Cursul de schimb euro/ dolar ii determina pe mulţi americani să asocieze destinaţiile turistice din Uniunea Europeana cu preturi şi tarife ridicate. Din acest motiv nu va fi omisa menţiunea ca România nu utilizează moneda unica europeana. Audienţă: Următoarele categorii de Audienţă se vor afla în centrul strategiei de comunicare în America de Nord: • populaţie adulta cu vârstă de peste 45 de ani, persoane care au vizitat cel puţin o data destinaţii turistice din Europa, • familii sau călători independenţi cu venituri medii anuale de peste 65.000 de dolari SUA, • persoane şi asociaţii interesate cu interes special în atracţii sau activităţi prezente în România (călătorii de interes special).
8

Pana la sfarsitul anului 2007 speram ca eforturile de comunicare in America de Nord vor reusi sa capteze atentia pietei potentiale.

89

Canale de comunicare: • publicaţii periodice specializate în turism şi călătorii inclusiv broşurile operatorilor de tururi, • Internet, • evenimente speciale inclusiv expoziţii pentru turism, • publicaţii cotidiene de interes general, • Televiziune (cablu). 3. Asia de Sud-Est Acţiuni: a. Crearea unei identitatea puternice pentru România şi pentru principalele zone/ produse turistice ale ţării. b. Poziţionarea României drept tara cu cea mai mare diversitate de atracţii turistice din Europa Centrala şi de Est, tara cu cele mai bine păstrate tradiţii, tara care nu trebuie omisa în timpul călătoriei în Europa Centrala. c. Introducerea unor produse turistice care să concureze cu cele mai bune oferite de destinaţiile concurente. Promovarea de aranjamente de călătorie care să poarte marca “Numai în România”. Comunicarea cu Turiştii şi Vizitatorii Potenţiali: Mesaj: România este o destinaţia turistică din Europa care a reuşit să îşi păstreze tradiţii ancestrale şi vestigii ale istoriei naţionale şi europene! Tara sigura şi primitoare, uşor accesibila din marile oraşe europene. Audienţă: Mesajele care vor avea drept scop crearea unei identităţi noi pentru România şi stimularea interesului pentru vacante şi călătorii în România vor fi îndreptate în principal către următoarele categorii de Audienţă: • populaţie adulta cu vârstă cuprinsa intre 35 şi 65 de ani, • persoane care au călătorit în Europa cel puţin o data, cu venituri medii anuale de peste 40.000 de dolari, • persoane şi asociaţii interesate cu interes special în atracţii sau activităţi prezente în România (călătorii de interes special). Canale de comunicare: • publicaţii cotidiene de interes general, • reviste pentru turism şi călătorii inclusiv broşurile operatorilor de tururi, • afişaje şi reclame stradale, • târguri şi expoziţii pentru turism, • Internet Activitatea de Relaţii Publice Întreţinerea şi dezvoltarea relaţiilor cu reprezentanţii mass-media şi cu creatorii de opinie va ocupa un rol primordial în Strategia de Promovare a Turismului în România. 90

Studiile realizate recent de Autoritatea Naţională pentru Turism indica faptul ca operatorii de tururi îşi modelează oferta în funcţie de percepţiile şi de preferinţele clienţilor. Din acest motiv este esenţial ca periodic, mass-media de interes general dar şi cele specializate în subiecte despre turism şi călătorii, stil de viata, hobby să conţină în paginile lor relatări pozitive în legătură cu România. Autoritatea Naţională pentru Turism va continua să susţină financiar călătorii de documentare pentru reprezentanţi ai mass-media din Europa în scopul publicării de editoriale în cotidiene şi periodice care se adresează principalelor segmente de piaţă de interes pentru România. Menţinerea României în atenţia editorilor şi reporterilor va fi realizata şi prin următoarele mijloace: • Crearea şi transmiterea ritmica a unor buletine informative şi ştiri de presa care să permită publicarea - cat mai frecventa a - unui volum însemnat de ştiri pozitive în legătură cu România, • Punerea la dispoziţia mass-media internaţionale a informaţiilor cu privire la evenimente culturale şi sociale din România, la noutăţile din industria turismului care pot să prezinte de interes pentru editori şi pentru vizitatorii din străinătate, • Participarea la evenimente pentru reprezentanţii mass-media în scopul stabilirii de contacte şi al stimulării interesului acestora pentru România, • Organizarea de evenimente speciale pentru reprezentanţii mass-media internaţionale, inclusiv a unei întâlniri/ conferinţe anuale sponsorizate de Autoritatea Naţională pentru Turism. În mod tradiţional asemenea evenimente au fost organizate cu ocazia participării la principalele târguri pentru turism din Europa insa în anii care vor urma prezentările pentru creatorii de opinie vor constitui un eveniment în sine. • La sfârşitul fiecărui an Autoritatea Naţională pentru Turism ii va onora pe editorii şi realizatorii de emisiuni care realizat, în cursul anului, cele mai originale editoriale/ emisiuni despre România, care au adus în atenţia publicului străin atracţiei turistice, aspecte culturale sau experienţe inedite care ii pot inspira pe turiştii potenţiali să viziteze România. • Comunicarea prin mijloace electronice (Internet şi E-mai) va completa eforturile de relaţii publice desfăşurate prin mijloace tradiţionale. Atât Autoritatea Naţională pentru Turism cat şi reprezentantele sale din străinătate vor avea până la începutul sezonului de vara 2006 site-uri Internet noi care vor prezenta informaţii actualizate în legătura cu potenţialul turistic al României, programe turistice şi oferte speciale pentru călătorii în România. Site-urile Internet speciale pentru fiecare piaţă turistica/ reprezentanta în străinătate vor permite personalizarea conţinutului şi a formei de prezentare şi vor facilita dezvoltarea parteneriatelor cu operatori de tururi şi mass-media locale. Relaţiile cu operatorii de tururi şi cu distribuitorii de aranjamente de călătorie Operatorii de tururi şi agenţiile de turism continua să reprezinte principalul canal de distribuţie pentru aranjamentele de vacanta şi de călătorie, în ţările europene şi din Asia de Sud-Est. Deşi numeroşi analişti susţin ca reţeaua Internet va ocupa un loc tot mai însemnat în mix-ul distribuţiei de produse turistice ei nu neaga ca distribuitorii tradiţionali vor reuşi să şi păstreze rolul important. Câştigarea încrederii operatorilor de tururi, oferirea de facilitaţi şi stimulente materiale şi sprijinirea eforturilor lor de publicitate şi reclama vor romane o prioritate, cel puţin pentru următorii cinci ani. 91

Prezenta unui număr cat mai însemnat de programe pentru România în cataloagele şi site-urile Internet ale operatorilor de tururi prestigioşi va aduce un plus de credibilitate şi poate stimula interesul turiştilor potenţiali. Din aceste motive Autorităţii Naţionale pentru Turism va acţiona în următoarele direcţii:

• •

Amplificarea colaborării cu operatorii de tururi care oferă în prezent programe pentru România şi dezvoltarea de relaţii cu operatori de tururi care se adresează principalelor segmente de piaţă interesate de vacante în România. Atenţie deosebita va fi acordata operatorilor de tururi care oferă cu succes programe în destinaţii turistice concurente (Bulgaria şi Turcia pentru vacante pe litoralul Marii Negre, Polonia, Ungaria şi Turcia pentru excursii şi vizite scurte în oraşe mari şi centre culturale, Cehia, Slovacia şi Ungaria pentru sejururi în staţiuni de tratament), Reprezentantele din străinătate ale Autorităţii Naţionale pentru Turism şi vor intensifica activitatea în cadrul organizaţiilor profesionale în scopul dezvoltării relaţiilor cu parteneri potenţiali, Sponsorizarea de vizite de documentare şi evenimente pentru agenţi de turism şi pentru operatori de tururi în scopul stabilirii de relaţii directe şi al câştigării entuziasmului lor în legătură cu produsele turistice româneşti, Dezvoltarea de parteneriate cu cluburi automobilistice, cu companii de transport feroviar din Europa, Organizarea începând cu anul 2007 a unui eveniment anual pentru operatorii de tururi din străinătate: Bursa Anuala pentru Incoming9 (“Welcome to România Incoming Workshop”). Dezvoltarea în colaborare cu operatorii de tururi specializaţi din Europa şi din America de Nord a unui program de dezvoltare şi de promovare a facilitaţilor pentru conferinţe, expoziţii şi incentive (MICE - Meetings, Incentives, Conferences and Exhibitions) pentru principalele pieţe internaţionale.

Reclama în mass-media Eforturile de relaţii publice vor fi dublate de campanii de reclama în mass-media. Reclama în mass-media va avea rolul de a sprijini poziţionarea României pe pieţele turistice principale şi de a informa pe turiştii potenţiali în legătura cu produsele turistice pe care le oferă România. Strategia cu privire la reclama în mass-media care se adresează turiştilor potenţiali şi operatorilor de tururi va fi modelata în funcţie de gradul de conformitate a ofertei turistice româneşti cu exigentele pieţei turistice şi de mijloacele financiare aflate la dispoziţia Autorităţii Naţionale pentru Turism. Fragmentarea accentuata a mass-media şi tendinţa de personalizare a mesajelor promoţionale face tot mai dificila stabilirea mix-ului ideal pentru orice campanie de reclama. În tabelul care urmează sunt prezentate principalele categorii de mijloace de comunicare care for fi utilizate pentru campania de reclama pentru România în anii 2007 şi 2008: Pieţe Europa America de Nord Asia de SudTuristice: Est intensitate intensitate intensitate Tip Mass - Media: Secţiunea pentru turism a publicaţiilor cotidiene Reviste/ publicaţii pentru turism/
9

medie maxima

redusa maxima

medie medie

Bursele anuale pentru incoming au dat rezultate excelente pentru diferite destinatii turistice ale lumii intre care Turcia, Slovenia, Mexic.

92

interes special Presa pentru specialişti Radio Internet Afişaj/ reclame stradale Televiziune

redusa medie medie maxima redusa

medie redusa maxima redusa redusa

maxima medie medie maxima redusa

Iniţierea unei ample campanii de reclama la televiziune - în anii 2006 şi 2007 - nu ar fi eficienta din punctul de vedere al raportului cost/ beneficii. Autoritatea Naţională pentru Turism va stimula insa realizarea şi difuzarea de filme documentare despre România. O alta direcţie de acţiune care va avea drept scop aducerea României în atenţia telespectatorilor din întreaga lume va consta în încheierea de parteneriate cu posturi de televiziune care să ofere - cu ocazia emisiunilor de divertisment care se adresează turiştilor potenţiali - premii care constau în vacante şi tururi în România şi în produse româneşti. Buget Principalele categorii de activităţi de promovare şi propunerile pentru buget pentru cele trei grupe de pieţe turistice sunt prezentate în continuare. Este puţin probabil ca în anii 2006 şi 2007 companiile pentru turism din România sau autorităţile locale vor susţine financiar aceste eforturi insa Autoritatea Naţională pentru Turism va iniţia discuţii pentru încheierea de parteneriate în scopul susţinerii acţiunilor care implica acordarea de servicii în România (transport, cazare, masa, vizite la atracţiei turistice, cadouri publicitare). Suplimentarea fondurilor pentru promovare a turismului va fi discutata cu reprezentanţii organizaţiilor internaţionale reprezentate în România (UE, USAID) Bugetul pentru activităţi de promovare a turismului în anul 2007 Europa mld lei Relaţii Publice/ Comunicare Evenimente Speciale Expoziţii pentru Turism E-Marketing/ Internet Direct Marketing / Suporturi Comunicare Reclama şi Publicitate Stimularea Vânzărilor Alte Acţiuni de Promovare Total pe grupe de pieţe TOTAL GENERAL: 15 10 40 5 15 20 2 3 110 America de Nord mld lei 5 4 1 5 5 Asia de SudEst mld lei 3 2 3 2 2

4 3 1 1 2 2 27 18 155 (estimat pentru 2007)

Autoritatea Naţională pentru Turism va analiza trimestrial executarea programului de implementare a Strategiei de Promovare a Turismului şi rezultatele (preliminare) obţinute. Strategia va fi adaptată ori de cate ori schimbările pieţei, acţiunile competiţiei şi conjunctura internă sau internaţională vor impune acest lucru.

93

Modul în care produsele turistice oferite de companiile româneşti de turism răspund exigentelor pieţei se va afla în permanenta în atenţia reprezentantelor din străinătate ale Autorităţii Naţionale pentru Turism. Vor fi urmărite în mod special:
• •

• • •

Atitudinea personalului din turism şi calitatea produselor şi a serviciilor oferite turiştilor şi vizitatorilor, Generalizarea acceptării mijloacelor de plata electronice - cârti de debit/ credit - în scopul facilitării operaţiunilor de plata a prestaţiilor şi a îmbunătăţirii sistemului de evidenta a turiştilor. Autoritatea Naţională pentru Turism va analiza oportunitatea includerii intre condiţiile eliberării autorizaţiilor de funcţionate a facilitaţilor de cazare acceptarea mijloacelor de plata electronice, Semnalizarea şi marcarea obiectivelor turistice, Percepţia turiştilor romani şi străini în legătură cu raportul dintre calitatea produselor şi serviciilor şi preţul plătit pentru acestea, Facilitatea comunicării cu personalul din industria turismului şi cu reprezentanţii autoritarilor naţionale şi locale. Accesul la servicii: telecomunicaţii, asistenta medicala, informare. Nota : Prezentul document a fost elaborat în baza următoarelor studii/ surse:

- Raportul cu privire la situaţia turismului în România (United States Agency for Internaţional Development, 2004), - Studiu privind fundamentarea Strategiei de Dezvoltare a Turismului în România în contextul aderării la Uniunea Europeana (Institutul Naţional de Dezvoltare şi Cercetare în Turism – I.N.C.D.T. , 2005), - Profilul Turistului/ Vizitatorului străin care vizitează România (United States Agency for Internaţional Development, 2005), - Raport 2005 : Turismul în România (World Travel and Tourism Council), - Studii de percepţie a României ca destinaţie turistica pe 11 pieţe turistice europene (Austria, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Norvegia Spania, Suedia, Ungaria), 2005, - România: Percepţii şi intenţii de călătorie ale vizitatorilor potenţiali din Statele Unite ale Americii (Smithsonian Magazine/ Biroul de Turism New York, 2005), - Studiu de Atitudine a operatorilor de tururi americani specializaţi în ţări europene (Biroul Naţional de Turism al României - America de Nord, 2004), - Interviuri cu unii dintre reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Turism în cadrul birourilor de promovare a turismului din străinătate, Strategia de Promovare a Turismului va fi analizata şi actualizata din sase în sase luni sau ori de cate ori conjunctura interna sau internaţională impun acest lucru 4.3.3. Dezvoltarea capacitaţii umane – formarea profesională Pregătirea personalului de specialitate pentru turism este realizată în cadrul sistemului naţional de învăţământ/formare profesională iniţială şi continuă. Autoritatea Naţională pentru Turism apreciază că turismul are maturitatea de a investi în educaţie şi este în măsură de a se implica în activitatea de formare profesională potrivit competenţelor atribuite de legislaţia în vigoare. Situat în topul sectoarelor implicate în implementarea principiilor „formării profesionale a adulţilor”, turismul este conştient de faptul că orientarea către o societate 94

bazată pe cunoaştere presupune investiţii în dezvoltarea resurselor umane cu scopul de a încuraja angajaţii să dobândească noi competenţe şi în acest context, acţionează pentru promovarea calităţii ofertei de formare şi asigurarea relevanţei acesteia în raport cu abilităţile, cunoştinţele şi nevoile persoanei. Autoritatea Naţională pentru Turism recunoaşte că schimbările rapide în turism determină un spectru al nevoilor de noi competenţe mult mai dinamic şi îşi propune să sprijine logistic şi financiar acest domeniu, astfel încât asigurarea calităţii în formarea profesională din sector să prindă viaţă, să se transpună real în practică, să nu rămână doar un simplu deziderat. Pentru planificarea strategică a obiectivelor, Autoritatea Naţională pentru Turism a pornit de la o radiografie a situaţiei învăţământului/formării profesionale a adulţilor din şi pentru turism şi în urma unei analize, având la bază date statistice publicate de Institutul Naţional de Statistică şi date culese şi prelucrate de sector, se poate concluziona faptul că, o parte din greutăţile cu care se confruntă turismul românesc are drept cauză şi numărul redus de unităţi, facultăţi, respectiv furnizori şi programe de pregătire pentru acest sector. Monitorizarea reformei sistemului naţional de învăţământ în plină desfăşurare, cu dese evaluări, armonizări a reuşit să identifice, parţial, principiile de îmbunătăţire a calităţii educaţiei şi a stabilit, respectiv a implementat mecanisme instituţionale şi procedurale de evaluare, asigurare şi control asupra calităţii. Cu toate acestea, apare ca necesară implicarea politică şi strategică a Ministerului Educaţiei şi Cercetării în pregătirea elevilor/studenţilor pentru turism, pentru ca învăţământul preuniversitar şi universitar de specialitate, să fie în concordanţă cu nevoile pieţei muncii şi să fie articulat cu pregătirea continuă, cu formarea profesională a adulţilor. Specialiştii din turism constată că, pentru învăţământul preuniversitar, implementarea şi actualizarea periodică a programelor lasă de dorit, planurile de şcolarizare nu se coroborează cu cerinţele de pe piaţa muncii, învăţământul preuniversitar nu este în concordanţă cu nevoile pieţei muncii. Această situaţie coroborată cu situaţia unităţilor/claselor de învăţământ profesional şi tehnic pentru turism ca areal geografic, slab reprezentată în principal în zona rurală, cu dificultăţile înregistrate în organizare, cu diferenţele economice între zonele rurale şi cele urbane, legate de lipsa dotărilor în şcoli (echipamente didactice, baze de aplicaţii), demonstrează că mai sunt multe de făcut în domeniul investiţiei în resursa umană de specialitate, că apare ca necesară obligativitatea Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a consulta Autoritatea Naţională pentru Turism pentru a se implica în acest domeniu. Pornind de la analiza învăţământului universitar de specialitate se apreciază că o reformă curriculară pentru unităţile de învăţământ cu facultăţi sau specializări specifice domeniilor turism, hoteluri, restauraţie, trebuie să lanseze un învăţământ superior care să promoveze şi să asigure pregătirea practică necesară absolvenţilor de a se integra imediat în activitatea agenţilor economici din turism. Problema formării profesionale a adulţilor pentru şi din turism este importantă pentru susţinerea transformării forţei de muncă, fiind principalul instrument prin care aceasta se poate adapta la noi cerinţe, prin care se facilitează mobilitatea forţei de muncă disponibilizată din sectoarele economiei care se restructurează către turism. Studiile efectuate până acum cu privire la utilizarea programelor de formare profesională pentru adulţi şi preferinţele exprimate de cei care sunt direct interesaţi indică tendinţa marii majorităţi de a aprecia pozitiv utilitatea acestor forme de instruire ca o şansă în plus pentru persoană de a-şi construi o carieră. Tendinţa este mai 95

semnificativă în rândul persoanelor tinere pre-calificate, care se dovedesc mai mobile din punctul de vedere al reorientării profesionale, dar se simte nevoia articulării sistemului de formare profesională continuă cu sistemul educaţional şi de formare profesională iniţială. Situaţia actuală a formării profesionale a adulţilor din şi pentru turism, impune implicarea Autorităţii Naţionale pentru Turism în definirea unor direcţii strategice pe termen mediu şi lung pentru formarea profesională a adulţilor din şi pentru acest sectorul, care să aibă în vedere contextul de politici sectoriale, naţionale şi europene, promovarea învăţării pe parcursul întregii vieţi şi atingerea ţintelor privind performanţele sectorului din state ale Uniunii Europene cu tradiţie în domeniu. Urmărind o schimbare a mentalităţii în ceea ce priveşte formarea profesională, în sensul creşterii gradului de conştientizare cu privire la importanţa învăţării continue, a gradului de motivare pentru lărgirea cunoştinţelor şi dezvoltarea competenţelor angajaţilor din turism, Autoritatea Naţională pentru Turism îşi propune să acţioneze, în principal, pentru sprijinirea acestei forme de pregătire ca fiind cea mai perfectibilă şi mai apropiată, organizatoric, structural şi tematic de cerinţele sectorului. Fără a se limita la responsabilităţile instituţionale atribuite de legislaţia în vigoare, de a colabora cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării în elaborarea politicilor şi strategiilor în domeniul formării profesionale continue, Autoritatea Naţională pentru Turism consideră necesar să-şi elaboreze propriul plan strategic şi un plan de acţiune, urmărind structura Strategiei pe termen scurt şi mediu pentru formarea profesională continuă, 2005 – 2010, cu nominalizarea activităţilor prevăzute a se implementa pentru fiecare obiectiv strategic, direcţiile de acţiune şi responsabilităţile partenerilor implicaţi. Planul strategic de formare profesională continuă a personalului din şi pentru turism, vizează două obiective strategice. Obiective strategice A. Sprijinirea sistemului de formare profesională continuă a personalului din şi pentru turism. Direcţiile de acţiune specifice se referă la: 1. Conştientizarea cu privire la beneficiile formării profesionale continue pentru persoane, angajatori şi alţi factori interesaţi; Activităţi: 1.1. Susţinerea de activităţi formative specifice care să conducă la conştientizarea şi schimbarea atitudinii persoanelor şi agenţilor economici din turism, în favoarea creşterii motivării participării la formare profesională continuă şi a învăţării pe tot parcursul vieţii, respectiv: campanii mass-media destinate unor grupuri ţintă, elaborarea de materiale relevante pentru factorii interesaţi, referitoare la formarea profesională continuă şi a învăţării pe tot parcursul vieţii, seminarii, conferinţe, programe de pregătire etc. 1.2. Diseminarea exemplelor de "bune practici" şi "istorii de succes" pentru a sensibiliza persoanele, partenerii sociali din sector asupra beneficiilor pe care le poate aduce formarea profesională continuă şi a învăţării pe tot parcursul vieţii. 1.3. Diseminarea informaţiilor privind oferta de servicii de formare, posibilităţile de acces la aceste servicii, modalităţile de finanţare a formării profesionale continue şi a învăţării pe tot parcursul vieţii (inclusiv schemele de sprijin pentru dezvoltarea resurselor umane şi perspectiva utilizării Fondului Social European). 2. Susţinerea investiţiilor publice şi private în formarea profesională continuă şi eficientizarea lor; Activităţi: 96

2.1. Susţinerea organismului de profil constituit şi a altor structuri cu atribuţii în domeniul formării profesionale continue, de drept public sau privat, identificarea operaţionalizarea şi implementarea unor scheme de cofinanţare public-private pentru investiţii în dezvoltarea capacităţilor administrative, de funcţionare a acestor structuri şi a capacităţilor formative specifice pentru dezvoltarea instrumentelor specifice sectorului: standarde ocupaţionale, programe cadru, completarea, modificarea Registrului Naţional al Calificărilor etc. 2.2. Sprijin logistic şi financiar acordat sectorului în implementarea mecanismelor de cofinanţare din fonduri publice şi private în vederea accesării Fondurilor Structurale pentru dezvoltarea resurselor umane. 2.3. Susţinerea şi introducerea unor stimulente administrative, formative, financiare etc. în sector, pentru ca angajatorii din sector să investească mai mult în formarea profesională a angajaţilor şi perfecţionarea personalului propriu. 3. Promovarea unui sistem de formare profesională continuă flexibil şi transparent; Activităţi: 3.1. Sprijin acordat actorilor din turism pentru implementarea unui sistem formativ care să permită evaluarea/validarea şi recunoaşterea experienţei şi învăţării anterioare, inclusiv a competenţelor dobândite în contexte de învăţare non-formale şi informale, un sistem de certificare a competenţelor, a calificărilor parţiale, care să permită practicarea uneia sau a mai multor ocupaţii şi a calificărilor complete. 3.2. Dezvoltarea şi implementarea, etapizată în turism a unui sistem unitar de credite transferabile pentru formarea profesională continuă şi formarea profesională iniţială. B. Creşterea calităţii şi eficienţei sistemului de formare profesională continuă printr-un management orientat spre rezultate. Direcţiile de acţiune specifice vizează: 4. Consolidarea structurilor instituţionale şi a parteneriatelor în formarea profesională continuă; Activităţi: 4.1. Definitivarea rolurilor şi a responsabilităţilor instituţionale, în cadrul sectorului pentru funcţiile şi structurile sistemului de formare profesională continuă, avându-se în vedere, evitarea conflictului de interese. 4.2. Semnarea unor acorduri şi stabilirea de parteneriate între instituţiile, actorii reprezentativi din sectorul şi instituţiile cu atribuţii în dezvoltarea şi actualizarea Cadrului Naţional al Calificărilor, a Registrului Naţional al Calificărilor, în dezvoltarea, validarea şi actualizarea Standardelor Ocupaţionale (SO), implementarea metodologiilor pentru definirea şi validarea calificărilor, ca şi pentru înscrierea acestora în Registrul Naţional ai Calificărilor (RNC). 4.3. Sprijinirea furnizorilor de formare existenţi şi a celor potenţiali, pentru dezvoltarea unei oferte de formare profesională continuă relevante şi adecvate nevoilor de formare identificate; 4.4. Perfecţionarea profesională a persoanelor care lucrează în domeniul formării profesionale continue în vederea dezvoltării competenţelor de identificare a cererii şi ofertei de formare profesională continuă în sector. Direcţiile de acţiune transversale sunt: 5. Realizarea de studii, analize şi statistici reprezentative privind formarea profesională continuă a personalului din turism; Activităţi: 97

5.1. Evaluarea cererii şi a ofertei de formare profesională pentru turism: sondaje şi studii privind gradul de satisfacere a aşteptărilor beneficiarilor de formare profesională continuă, de apreciere a ofertei de formare profesională continuă existentă pe piaţă, precum şi a calităţii şi relevanţei formării furnizate în şi pentru sector. 5.2. Evaluarea impactului investiţiei realizată în formarea profesională continuă asupra performanţelor profesionale ale angajaţilor din sector. 5.3. Anticiparea nevoilor de formare viitoare, la nivel sectorial, pe baza programelor de dezvoltare naţionale, sectoriale, a informaţiilor colectate sistematic, a studiilor, analizelor şi prognozelor elaborate de instituţii de specialitate şi alţi actori reprezentativi ai sectorului. 6. Adaptarea cadrului legal propriu care face referire la sistemului de formare profesională a adulţilor din şi pentru turism. Activităţi: 6.1. Corelarea actelor normative proprii cu legislaţia specifică formării profesionale continue. 6.2. Modificarea cadrului legislativ propriu privind formarea profesională a adulţilor din şi pentru turism, astfel încât să satisfacă cererile de formare la nivelul sectorului, să acopere cât mai multe domenii ocupaţionale, să abordeze proactiv viitoarele nevoi de formare profesională, să răspundă nevoilor de formare a spiritului antreprenorial pentru a dezvolta libera iniţiativă a persoanelor individuale. 6.3. Reglementarea calităţii în formarea profesională a adulţilor luând în considerare criteriile şi condiţiile majore stabilite de EFQM (Fundaţia Europeană pentru Managementul Calităţii) şi prevederile privind necesitatea parcurgerii "ciclului calităţii", respectiv: stabilirea şi planificarea obiectivelor, implementarea, analiza şi evaluarea, feed-back-ul şi schimbarea. 6.4. Sprijinirea formatorilor din sector în introducerea mecanismelor de asigurare a calităţii în sistemul de formare profesională a adulţilor. Pentru implementarea planului strategic, Autoritatea Naţională pentru Turism elaborează, anual, Programe de formare profesională a adulţilor din şi pentru turism şi de sprijinire a învăţământului turistic, detaliate, cu obiective coroborate cu prevederile Programului de guvernare, cu ale Planului Naţional de Acţiune în domeniul Ocupării, cu nominalizarea de acţiuni şi măsuri prevăzute a se implementa pentru fiecare obiectiv în parte cu stabilirea responsabilităţilor instituţionale, structurale, a termenelor, surselor de finanţare şi a feed-back-ului. 4.3.4 Integrarea turismului românesc în tendinţele europene şi mondiale prin: a) Oferta turistică: • iniţierea de proiecte de modernizare şi dezvoltare a unei oferte turistice competitive pe piaţa turistică europeană legată de Munţii Carpaţi (sporturi de iarnă, drumeţia montană, vânătoare şi pescuit sportiv, sporturi extreme, etc.), fluviul Dunărea şi Delta Dunării (croaziere, turism ecologic şi ştiinţific, etc.), Marea Neagră (sejur, croaziere), staţiuni balneare, patrimoniul cultural (german, slovac, ceh, maghiar, ucrainean, armean, etc.); • iniţierea unor programe turistice transfrontaliere cu Ungaria, Serbia, Bulgaria, R. Moldova şi Ukraina, prin crearea de zone turistice transfrontaliere şi a unor programe turistice cu toate ţările din bazinul Mării Negre; • dezvoltarea şi promovarea unui turism durabil în ariile transfrontaliere şi în ţară. b) Cadrul legislativ şi de cooperare 98

armonizarea cu legislaţia din ţările UE pentru standarde de calitate; standarde pentru construcţii şi amenajări turistice; standarde tehnice; uniformizarea şi utilizarea indicatorilor statistici pentru turism, a înregistrărilor şi analizelor statistice; alinierea la standardele ecologice şi de pregătire profesională în domeniu; • dezvoltare cadrului de colaborare internaţională la nivel guvernamental şi al sectoarelor public şi privat, a asociaţiilor profesionale din turism; • participarea activă în cadrul organismelor internaţionale şi elaborarea documentelor necesare pentru integrarea europeană pe linie de turism. c) Asigurarea protecţiei, securităţii şi siguranţei turiştilor • protecţia turiştilor faţă de riscuri privind sănătatea şi siguranţa acestora; • reglementarea protejării intereselor turiştilor şi disponibilitatea agenţilor economici pentru despăgubirea acestora faţă de daunele aduse; • facilitatea accesului consumatorilor de servicii turistice la informaţiile adecvate; • promovarea codurilor de conduită al agenţilor economici şi al turiştilor faţă de mediu. 4.3.5. Perfecţionarea codului legislativ prin iniţierea în colaborare cu asociaţiile profesionale, patronale, sindicale şi neguvernamentale a unor reglementări, care să impună în domeniul turismului acte normative unitare, simplificate şi funcţionale, urmărindu-se: • • • • promulgarea unei legi cuprinzîtoare a turismului; realizarea cadrului de cooperare între Ministerul Turismului şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale privind iniţierea, aprobarea, executarea şi finanţarea noilor proiecte de investiţii majore în domeniul turismului; asumarea de către Autoritatea Naţională pentru Turism a rolului exclusiv de reglementare a metodologiei de atestare a localităţilor şi staţiunilor turistice şi a zonelor cu potenţial turistic; realizarea unor reglementări ale regimului juridic al plajelor, falezelor şi zonelor adiacente, al terenurilor aferente pârtiilor şi instalaţiilor pentru sporturile de iarnă.

4.3.6. Corelarea politicii în domeniul turismului cu politicile la nivel naţional şi respectiv integrarea politicii în domeniul turismului în politica economica naţională, prin stabilirea de propuneri legislative şi masuri concrete care sa faciliteze dezvoltarea turismului 1. Politica fiscală şi bugetară Din punct de vedere financiar, statul nu a făcut multe pentru a stimula creşterea calităţii şi atragerea investitorilor în domeniul turismului. Comparativ, Grecia şi Turcia au creat un climat extrem de propice pentru investitorii care vor să dezvolte afaceri în turism. Creditele sunt rezonabile iar condiţiile sunt excelente, ca să nu mai vorbim de sprijinul pe care statul oferă prin sumele generoase destinate promovării. În România, principalele slăbiciuni identificate în sistemul fiscal sunt : • Serviciile publice se plătesc de două ori din cauza faptului că administraţiile locale oferă servicii îndoielnice iar plătitorii sunt obligaţi să-şi gestioneze infrastructura pe cont propriu. • Fiscalitatea excesivă obligă agenţii economici din turism să achite 14 impozite centrale şi 3 locale (taxele reprezintă 35% din preţurile practicate de hoteluri şi restaurante), 19% TVA. În 2003 acesta s-a redus la 9%, 4% pt. bucătărie şi bar, taxe progresive în funcţie de mărimea capitalului fix de până la 15% din costuri. Nivelul actual de 9% pentru hoteluri şi B&B este sub media din regiune. 99

• Rata profitului în turism este de 2-6% anual (cel puţin cel declarat oficial; realitatea poate să fie diferită în funcţie de nivel şi locaţie) una dintre cele mai scăzute în economie. De aici şi frauda fiscală, fenomen conştientizat la nivel de autorităţi. În Turcia şi Grecia, taxele sunt de 4-5 ori mai mici decât în România pentru că autorităţile au înţeles că pe lângă sectorul turism se pot dezvolta şi alte domenii conexe. Operatorii din zona costierã plãtesc 29 de taxe diferite. În timp ce turismul ar trebui sã-şi plãteascã partea corectã de taxe, prosperitatea şi creşterea industriei - inclusiv investiţiile necesare pentru generarea de venituri viitoare - depind, în mare mãsurã de competitivitatea turismului românesc. Acesta depinde, de asemenea, de faptul cã turismul trebuie sã fie tratat ca orice alt domeniu, în ceea ce priveşte taxele. Existã o tendinţã, la nivel global, ca guvernele sã ia ca ţintã turismul, ca generator de venit pentru obiectivele pe termen scurt, fãrã sã se ia în considerare consecinţele termen lung asupra cererii şi creerii de locuri de muncã. WTTC recomanda guvernului sã asigure regimul fiscal în turism care sã încurajeze creşterea, exportul, investiţiile, infrastructura, inovaţiile în afaceri şi crearea de locuri de muncã. Principiul platã - beneficiu ar trebui sã fie implementat astfel încât fondurile colectate din turism sã fie îndreptate spre infrastructurã sau promovare turisticã. Este, de asemenea, vital ca taxele aplicate sã fie echitabile şi, acolo unde este posibil, ipotecate. Este important ca autoritãţile din România sã îşi aminteascã principiile şi liniile WTTC de Taxare inteligenţã - care recomandã echitate, eficienţã, simplitate, generare corectã de venituri şi stimularea efectivã a creşterii – care sã se refere la aceste principii, atunci când se considerã noi taxe sau ajustãri ale celor existente. Asigurarea unui mediu financiar-fiscal stimulativ şi stabil prin: - stimularea dezvoltării economice, investirii şi creării de noi locuri de munca în sectorul privat; - creşterea ponderii subvenţiilor bugetare în totalul cheltuielilor bugetare pentru susţinerea noii politici privind promovarea exporturilor; - raţionalizarea cheltuielilor bugetare în funcţie de priorităţile reformei; - îmbunătăţirea sistemului finanţelor locale în scopul: - corelării necesarului de resurse financiare locale cu necesităţile de dezvoltare şi administrare locala; - stimulării mobilizării de resurse proprii locale s.a.. - scutirea pentru plata impozitului pentru profitul reinvestit; - stimularea investiţiilor noi, cu deosebire în zonele turistice “speciale” (Delta Dunării, staţiunile balneare, parcurile turistice), în staţiunile turistice sezoniere, precum şi pentru anumite forme de turism (agroturism, turismul la cabane) precum şi a altor forme de turism şi categorii de turişti (tineret, pensionari, persoane cu dizabilităţi); - acordarea de credite cu dobândă preferenţială pe termen mare; - subvenţionarea cu 50% a nivelului dobânzii din Bugetul Naţional 2. Politica comercială; - promovarea exporturilor, condiţionată de întărirea capacităţii industriei româneşti de a exporta pe pieţele internaţionale; 3. Protecţia consumatorului - extinderea cadrului legislativ în acord cu directivele Comisiei Europene (Directiva pentru turism organizat-excursii şi vacante organizate); - programe de educare şi informare a turistului; - diversificarea instrumentelor de finanţare a programelor; - dezvoltarea resurselor umane; - dezvoltarea parteneriatului internaţional în domeniul turismului s.a. 4. Politici pentru dezvoltarea infrastructurilor 100

Relansarea turismului românesc va face necesară şi corelarea politicii în domeniul turismului cu politica economică naţională, prin stabilirea propunerilor legislative şi a măsurilor complete care să faciliteze dezvoltarea turismului. Evidenţiem, ca importante: politica fiscală şi bugetară, politica de dezvoltare regională şi locală, politica pentru dezvoltarea infrastructurilor generale şi reforma structurală şi organizatorică. • Transporturi eficiente şi moderne: - reabilitarea şi modernizarea cu prioritate a reţelei de drumuri naţionale şi cai ferate care sa faciliteze circulaţia şi accesul spre zonele de interes turistic; - program de relansare şi dezvoltare a aeroporturilor şi a porturilor; - modernizarea transportului pe căile ferate; - lansarea programelor de autostrăzi şi cai ferate situate pe marile coridoare de transport N-S şi E-V; - dezvoltarea sistemelor de transport combinat ; - relansarea programului de dezvoltare a flotei maritime şi fluviale, cu implicaţii în diversificarea ofertei de servicii turistice şi valorificarea unor elemente ale potenţialului turistic al tarii aflate într-un stadiu redus sau chiar inexistent de valorificare (cursul intern al Dunarii, Delta, programe turistice pe Marea Neagra s.a.). • Telecomunicaţiile Modificãrile la nivelul economiei digitale sunt esenţiale pentru ca întreprinderile sã devinã şi sã se menţinã competitive. Rãspândirea facilitãţilor de internet şi a computerelor personale este una dintre cele mai sărace din Europa. Din punctul de vedere al Eurostat, numãrul întreprinderilor din România, care angajeazã mai mult de 9 salariaţi, având acces la internet, în anul 2004 a fost de numai 13%, comparativ cu o medie de 52% în cele 25 de ţãri membre UE. Turismul şi cãlãtoriile, privite ca o industrie intensiv tehnologicã, pot ajuta România sã obţinã şi sã aplice sistemele tehnologice ale informaţiilor şi telecomunicaţiile la un nivel competitiv. Un bun exemplu îl reprezintã telecomunicaţiile. O parte din ce în ce mai mare a operaţiilor turismului şi cãlãtoriilor - precum şi toate operaţiile virtuale de vânzãri şi distribuţie - comunicã prin sistemele de telecomunicaţii. Acolo unde existã un monopol asupra telecomunicaţiilor, existã adesea restricţii în ceea ce priveşte accesul, costurile mari şi condiţiile de operare nerezonabile. Aceasta în schimb, limiteazã potenţialul expansiunii turismului şi cãlãtoriilor orientat spre piaţã, având efecte negative, atât la nivel naţional, cât şi internaţional, din punct de vedere al costurilor, eficienţei operaţionale şi serviciului de clienţi. Recomandarea WTTC este ca Guvernul României sã urmeze, în continuare, politica unei pieţe deschise a telecomunicaţiilor, care va genera costuri mici şi servicii de o mai bunã calitate pentru turişti şi companiile de turism. E-marketing şi distribuţia Pe o piaţã globalã competitivã şi din ce în ce mai dezvoltatã din ziua de astãzi, existã o mare nevoie pentru un puternic branding naţional de conducere care sã optimizeze resursele, sã concentreze într-un nucleu interesele- sectorul public şi privat, naţional, regional şi local- şi sã capteze atenţia turiştilor. Aceasta va necesita un interes aparte pentru o abordare coordonatã asupra marketing-ului şi distribuţiei prin internet în scopul de a optimiza viziunea asupra României. Desigur, dezvoltarea unei asemenea facilitãţi trebuie sã meargã în paralel cu dezvoltarea internetului şi a telecomunicaţiilor la nivelul întregii tari. Cu toate acestea, planurile ar trebui fãcute, în primul rând, pentru un site al brandului de ţarã de calitate, care sã punã în evidenţã produsele turistice şi care sã ofere turiştilor informaţii şi sfaturi despre România ca destinaţie turisticã. In al doilea rând, o listã a serviciilor de cazare precum şi a persoanelor de contact, ar trebui adaugatã. În prezent existã planuri de a dezvolta un asemenea serviciu la nivelul sectorului Bed and Breakfast şi cã aceastã iniţiativã trebuie sã fie sprijinitã de autoritãţile 101

competente. Cum disponibilitaţile tehnologice ale ţãrii cresc, mai ales în zona ruralã - lucru care se va întâmpla încet - pregãtirile pentru o bazã de date on-line ar trebui începute, pentru a îi face conştienţi pe vizitatori de toate serviciile turistice din ţarã şi, în timp, de a le permite sã facã rezervări on-line. O abordare coordonatã va ajuta la creşterea expunerii afacerilor mici şi la o creştere a rãspândirii vizitatorilor internaţionali în ţarã. 4.4. Monitorizare şi evaluare Strategiile de turism necesită proceduri de monitorizare şi evaluare complete, corecte şi clare pentru a asigura succesul implementării strategiei. Implementarea actualei strategii de dezvoltare a turismului din România este planificată a se desfăşura în perioada 2007-2013. Monitorizarea implementării strategiei de dezvoltare implică colectarea datelor şi a rezultatelor privind realizarea obiectivelor propuse astfel incât să permită iniţiatorilor să facă aprecieri asupra progreselor realizate şi totodată să iniţieze ajustările necesare. Monitorizarea şi evaluarea vor fi realizate la o scară largă, faţă de principalele obiective ale strategiei şi la o scară mai redusă de implementare. Procesul de evaluare este planificat a se realiza anual pentru revizuirea (analiza) indicatorilor iar rezultatele obţinute să permită efectuarea ajustărilor necesare privind redefinirea obiectivelor şi acţiunilor. Monitorizare şi Plan de Evaluare Obiective Indicator Produse turistic şi Marketing 1. Creşterea circulaţiei Indicatori ai activităţii de turistice cazare in structurile de primire 2. Creşterea Indicatori ai activităţii de performanţelor pe piaţa cazare în structurile de turistică internă cazare turistică 3. Creşterea ponderii Indicatori specifici privind capacităţilor de primire cu capacitatea de cazare funcţiuni de cazare turistică turistică de categorii superioare (3 şi 4 stele) 4. Susţinererea Numărul de locuri de competitivităţii industriei muncă directe turistice Contribuţia sectorului turism la PIB Investiţia de capital în turism 4.5. Condiţionări interne Condiţionările interne care influenţează dezvoltarea turismului privesc: 1. Evoluţia economiei naţionale Până în anii 2006-2010 cu toate că economia naţională va înregistra un ritm ascendent, veniturile realizate nu vor fi suficiente pentru modernizarea generală a 102 Verificare Date statistice furnizate de INS Date furnizate de INS Date furnizate de INS

Date statistice furniyate de INS Rapoarte BNR Rapoarte Cont Satelit

transporturilor rutiere, feroviare, aeriene şi navale, a telecomunicaţiilor, pentru înfrumuseţarea şi buna gospodărire a localităţilor şi staţiunilor turistice, pentru reducerea poluării în zonele afectate etc. De aceea se impune cu necesitate etapizarea şi stabilirea obiectivelor strategice prioritare pentru această perioada, atât în turism cât şi în ramurile conexe şi corelarea strategiilor sectoriale cu urmărirea realizării acestora la termenele şi volumele stabilite. 2. Dinamica evoluţiei veniturilor reale ale populaţiei Deşi se considera că perioada următorilor ani va consemna o creştere a veniturilor reale medii, aceasta nu va fi suficient de importantă ca să determine modificări esenţiale în structura consumului. Pentru marea majoritate a populaţiei nu se vor produce modificări majore în structura de consum, volumul cheltuielilor afectat turismului rămânând în continuare la un nivel redus. Apare deci ca necesara intervenţia statului pentru protejarea consumului turistic al unei bune parţi din populaţia ţării - pensionari, tineri, salariaţi cu venituri modeste etc., în special în perioada 2006-2010. 3. Schimbări demografice şi sociale Structura demografică a României pana în anul 2010 îşi va menţine tendinţele manifestate în prezent, generate de o rată scăzută a natalităţii, emigrări etc. Va creşte ponderea persoanelor în vârsta în totalul populaţiei a cărei consecinţa va fi o uşoara creştere a cererii pentru turismul balnear. Sub aspect social se pot anticipa, în mod deosebit în perioada 2006-2010, modificări importante în structura populaţiei determinate de accelerarea procesului de extindere a activităţilor private în economie fie prin libera iniţiativa, fie prin trecerea în proprietatea privată a capitalului de stat deţinut de societăţi comerciale. Ca urmare se va dezvolta clasa micilor proprietari, care va avea un comportament turistic contradictoriu. Pe de o parte vor avea venituri care să le permită cheltuieli suplimentare pentru turism, iar pe de altă parte activităţile private le vor limita mult timpul liber care ar putea fi dedicat turismului. De asemenea este probabilă creşterea numerică a celor cu venituri mari, care vor dispune de resurse pentru turism de categorie superioara. 4. Evoluţii politice şi legislative Climatul politic intern constituie un important factor de influenţare atât a circulaţiei turistice internaţionale, cât şi a celei interne. Stabilitatea politică dă o mai mare încredere turiştilor şi investitorilor străini, creează o imagine favorabilă ţării şi o face mai atractivă ca destinaţie turistică. Având în vedere tendinţele evidente de consolidare a democraţiei, de creştere a maturităţii clasei politice româneşti se poate considera că în viitorii ani climatul politic din România va fi favorabil dezvoltării turismului. Cadrul legislativ general din ţară şi cel specific necesită îmbunătăţiri în sensul favorizării creşterii economice în general şi dezvoltării turismului. În măsura creşterii resurselor la dispoziţia statului vor putea fi promovate reglementări care să stimuleze mai mult dezvoltarea turismului. Se are în vedere, pe lângă propunerile făcute la capitolul privind reglementarea sectorului turistic şi acordarea unor facilităţi pentru acele segmente turistice care trebuie sprijinite, cum ar fi turismul pentru tineret, alocarea unor resurse pentru dezvoltarea infrastructurii generale şi pentru îmbunătăţirea gospodăririi localităţilor şi staţiunilor. 5. Relaţiile cu sectoarele conexe Turismul ca ramura economica are strânse relaţii cu alte sectoare ale activităţii economice şi sociale cum sunt: transporturile, comunicaţiile, unele sectoare industriale, agricultura şi industria alimentara, lucrările publice şi amenajarea teritoriului, protecţia 103

mediului, sănătate, învăţământ, cultura, finanţe, ordine publică, administraţia publică locala etc. Transporturile, comunicaţiile, ordinea publică, finanţele (vămi), administraţia publică locala sunt, în etapa actuala şi în perspectiva, sectoarele cu cel mai mare impact asupra circulaţiei turistice. Transporturile, În calitatea acestora de sistem circulator, trebuie să faciliteze accesul rapid şi comod al turiştilor prin orice punct al ţării. În prezent reţeaua de drumuri rutiere nu satisface cerinţele automobilistului european. Aceeaşi apreciere poate fi făcută şi în ce priveşte transportul de pasageri pe calea ferată. Nici transportul aerian de pasageri nu poate fi apreciat ca satisfăcător. Eforturile financiare de modernizare a reţelei de drumuri, a transportului feroviar şi a celui aerian sunt deosebit de mari şi în consecinţa nu se întrevăd schimbări radicale ale situaţiei transporturilor în viitorii 3 ani, previzionându-se o îmbunătăţire a acesteia în perspectiva anului 2005. Comunicatiile Trebuie să permită turiştilor care sosesc în România conexiuni rapide şi de bună calitate cu ţările lor de reşedinţa sau oricare alt punct de pe glob. Contribuţia tehnologiilor avansate şi a comunicaţiilor în dezvoltarea economică generala este deja bine cunoscută în toată lumea. Statisticile internaţionale, care descriu calitatea vieţii, considera accesul la mijloacele de comunicaţii (telefon,telex, fax, postă, radio,TV, mijloacele electronice de comunicaţie) ca element de comparaţie a nivelului de dezvoltare generala; Ordinea publică. Organele de politie trebuie să asigure protecţia turiştilor împotriva oricăror acte de agresiune, care, din păcate, persistă şi în ultimii ani, fapt ce constituie un element important care determina reţineri din partea turiştilor de a vizita România. Vama şi organele de trecere a frontierei Trebuie să permită un flux rapid al călătorilor la intrarea şi ieşirea din ţara, întrucât aglomeraţiile la frontiera constituie un factor de descurajare a călătorilor. Prin lucrările de modernizare a punctelor de trecere a frontierei realizate, aflate în curs de realizare, sau avute în vedere în perspectiva, vor fi soluţionate în cea mai mare parte problemele privind traficul la frontiera. Administraţia publică locală Trebuie să acorde mai multă importanţă bunei gospodăriri a staţiunilor, oraşelor şi localităţilor de interes turistic. În ultimii ani a fost total nemulţumitoare starea în care s-au prezentat staţiunile de pe litoral, modul de îngrijire şi protecţie a zonelor de plaja. O bună parte din oraşe şi localităţi se prezintă cu o infrastructura învechită, sunt prost gospodărite, inclusiv Capitala, ceea ce constituie factori importanţi de diminuare a atractivităţii turistice. 6. Situaţiile de criză Atacurile teroriste, actele de război şi calamităţile naturale au adus nori negri asupra sectorului turistic în multe părţi ale lumii, subliniind nevoia urgentă pentru un management eficient al turismului în situaţii de criză. Într-un mod cât mai simplu „o criză este reprezentată de orice eveniment care afectează încrederea turistului într-o anumită destinaţie turistică şi care împiedica desfăşurarea activităţii în mod normal”.

104

Strategiile de management al situaţiilor de criză sunt necesare pentru a ajuta menţinerea încrederii turiştilor în industria turismului şi pentru minimizarea impactului crizei asupra destinaţiei turistice. Indiferent de natura crizei, tehnicile de înfruntare a acesteia sunt aproximativ aceleaşi. O bună comunicare bazată pe principiile sincerităţii şi transparenţei reprezintă cheia succesului pentru managementul crizei, dar şi alte caracteristici ale turismului sunt necesare a fi implicate, în special: comunicare promovare protecţie şi siguranţă cercetare de piaţă

105

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->