Articole Psihiatrie Divortul si stresul la copii

Divortul si stresul la copii

Psihiatrie
21 Septembrie 2007 (11:37)
Generalitati

Ne vom opri in cele ce urmeaza la consecintele pe care le poate avea divortul asupra copiilor deoarece
acesta este din ce in ce mai frecvent chiar si in societatea romaneasca.
Ceea ce afecteaza cel mai mult copilul este stresul psihologic care apare in cadrul conflictelor familiale si
mai putin structura familiala sau situatia sociala. Venim in sustinerea acestei afirmatii cu multitudinea de
cercetari in domeniul atasamentului care demonstreaza inca o data ca dezvoltarea copilului este
dependenta de capacitatea parintilor de a stabili legaturi sanatoase in cadrul familiei, iar o atmosfera
conflictuala nu ar face decat sa inabiliteze inca o data parintii in rolul lor de protectori si indrumatori.
Experimente

Amintim aici de experimentele lui Bowlby si ale lui Mary Ainsworth care concluzioneaza importanta
formarii atasamentului in primele luni de viata pentru evolutia ulterioara a individului, dar si tipul de
atasament format: securizant, anxios/evitant sau ambivalent.
La investigarea unor situatii familiale extrem de nefavorabile, de exemplu familii in care exista mari
tensiuni, parinti care sunt neglijenti si abuzivi, s-au descoperit deseori probleme serioase. De exemplu s-a
constatat ca stresul si depresia parintilor au legatura cu dezvoltarea atasamentului insecurizant la copii
(Jarvais si Creasey, 1991, in A. Birch). Putem presupune ca acest tip de atasament va fi la randul sau
sursa de stres emotional atat pentru familie cat si pentru viitoarele relatii ale copilului care va avea
tendinta sa repete pattern-ul invatat.
Carlson si colab.,1989 (in A. Birch) examinand un esantion de copii neglijati si inadecvat tratati, au
evidentiat faptul ca aproximativ 80% dintre ei au dezvoltat un atasament dezorganizat si dezorientat
(descris de Main si Soloman, 1986 si adaugat la clasificarea lui Mary Ainsworth).
Este foarte probabil ca regimul stresant si contradictoriu dintr-un cadru familial abuziv sa interfereze cu
organizarea unui sistem eficient de atasament. Nu este inca clar care sunt trasaturile cele mai importante
ale comportamentului parental in dezvoltare atasamentului securizant, in ce fel influenteaza calitatea
relatiei dintre parinti, nivelul de stres din familie, etc.
Studii

Putem aminti aici cateva dintre studiile care fac legatura dintre atasamentul timpuriu si relatiile ulterioare
pe care le stabilesc indivizii.
Rutter & Rutter, 1993, afirmau ca stabilirea unui tip de atasament in copilarie influenteaza capacitatea
viitorului adult de a fi parinte eficient.
Franz & co., 1991, au efectuat un studiu longitudinal pe o perioada de 36 de ani in care au aratat ca
atasamentul format in perioada copilariei era asociat cu o casnicie fericita si relatii cordiale la varsta de 41
de ani. Nu se stie insa cu siguranta daca factorul determinant a fost calitatea atasamentului timpuriu.
Parkes & co., 1991, au aratat ca adultii care au avut relatii dificile cu proprii parintii au copii cu care au
stabilit o relatie de atasament insecurizant. Dar si aici apar multe exceptii.
Main & co., 1985, concluzionau ca mamele care au avut o copilarie nefericita dar au o buna relatie cu
proprii copii erau capabile sa analizeze rational propriile experiente, pe cand cele care au o relatie bazata
pe atasament insecurizant cu proprii copii nu erau capabile sa analizeze in mod rational propriile
experiente.
Aceste studii ne ofera un posibil raspuns al legaturii dintre stresul emotional existent in familie si care
influenteaza nu doar parintii ci si copii, uneori in mod direct, alteori pe cai ocolite, dar nu reprezinta o
regula pentru ca existenta multiplelor exceptii indica influenta altor factori determinanti in evolutia
individului.
Daca efectele divortului pot fi dezorganizatoare pentru copil, in sensul in care influenteaza calitatea
adaptarii ulterioare, putem afirma ca el reprezinta un factor de stres care actioneaza asupra dezvoltarii
copilului, pe termen mai scurt sau mai lung, cu efecte mai vizibile sau mai putin vizibile.Trebuie de aceea
actionat in consecinta si luate masuri de sustinere psihologica a copilului in timpul unui asemenea
eveniment si de consiliere a familiei pentru a actiona cat mai adecvat si cu efecte cat mai putin
traumatizante pentru copil.

Autor: Psiholog drd. Emilia Porfireanu
Sursa: Revista PsihoLife