Sunteți pe pagina 1din 202

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA TEFAN CEL MARE



Cu titlul de manuscris
CZU 343.13(478)(043.2)
GLAVAN BORIS



LIBERAREA DE R#SPUNDERE PENAL# &N CONTEXTUL
LEGISLA)IEI REPUBLICII MOLDOVA

12.00.08 Drept Penal (drept penal)

TEZ# DE DOCTOR &N DREPT



Conductor stiintific: GHEORGHE GLADCHI,
doctor habilitat n drept
profesor universitar

Autorul: Glavan Boris




Chi*in,u, 2010

2












GLAVAN BORIS, 2010





















3
CUPRINS
FOAIA PRIVIND DREPTUL DE AUTOR .......2
ADNOTRI.................................................................................................................................5
LISTA ABREVIERILOR ...8
INTRODUCERE..........................................................................................................................9
I. BAZE TEORETICE SI NORMATIVE ALE LIBERRII DE RSPUNDERE PENAL
1.1. Liberarea de rspundere penal n contextul cercetrilor teoretice si aplicrilor
practice... ...............................................................................................................................18
1.2. Liberarea de rspundere penal n legislatia penal a altor state..............................31
1.3. Concluzii la capitolul I ..............................................................................................47
II. LIBERAREA DE RSPUNDERE PENAL: NOTIUNE SI REGLEMENTRI DE DREPT
2.1. Evolutia institutiei liberrii de rspundere penal...........................................................50
2.2. Continutul notiunii, esenta juridic si temeiul liberrii de rspundere penal
............................................................................................................................................... 55
2.3. Liberarea de rspundere penal n reglementarea juridic penal a Republicii Moldova:
delimitri conceptuale........................................................................................................... 84
2.4. Concluzii la capitolul II ................................................................................................102
III. MODALITTILE LIBERRII DE RSPUNDERE PENAL N CODUL PENAL AL
REPUBLICII MOLDOVA
3.1. Liberarea de rspundere penal a minorilor.................................................................107
3.2. Liberarea de rspundere penal cu tragerea la rspundere contraventional...............123
3.3. Liberarea de rspundere penal n legtur cu renuntarea de bun voie la svrsirea
infractiunii............................................................................................................................126
3.4. Liberarea de rspundere penal n legtur cu cinta activ.........................................128
3.5. Liberarea de rspundere penal n legtur cu schimbarea situatiei.............................135
3.6. Liberarea conditionat de rspundere penal................................................................140
3.7. Prescriptia tragerii la rspundere penal........................................................................143
3.8. Liberarea de rspundere penal n cazurile prevzute n Partea special a Codului
penal......................................................................................................................................148
3.9. Concluzii la capitolul III ................................................................................................161
CONCLUZII GENERALE SI RECOMANDRI......................................................................165
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................168
ANEXE.......................................................................................................................................186
Anexa 1 Date statistice privind liberarea de rspundere penal n faza de urmrire penal.......186
4
Tabel A1.1 Cauze penale ncetate de ctre procurori n temeiul art.53 60 CP pe
parcursul anilor 2008 2009...................................................................186
Anexa 2 Aplicabilitatea institutiei liberrii de rspundere penal n functie de anumite
dimensiuni....................................................................................................................................187
Figura A 2.1 Aplicabilitatea liberrii de rspundere penal n functie de genul
persoanei..................................................................................................187
Figura A 2.2. Aplicabilitatea liberrii de rspundere penal n functie de vrsta
persoanei..................................................................................................187
Figura A 2.3. Aplicabilitatea liberrii de rspundere penal n functie de categoriile de
infractiuni.................................................................................................187
Figura A 2.4. Frecventa persoanelor liberate de rspundere penal n raport cu tipul
infractiunilor comise................................................................................188
Figura A 2.5. Frecventa circumstantelor retinute la baza deciziilor de liberare de
rspundere penal....................................................................................189
Anexa 3 Dosare si cauze penale studiate de autor.......................................................................190
Tabel A 3.1 Chestionar de studiere a cauzelor penale ncetate n temeiul art.53-60 CP
al RM.......................................................................................................190
Anexa 4 Sediul institutiei liberrii de rspundere penal n sistemul dreptului penal al Republicii
Moldova........................................................................................................................196
Figura A 4.1 Locul si limitele institutiei liberrii de rspundere penal, corelatia
acesteia cu nssi rspunderea penal si raportul juridico-penal, precum si
legtura dintre raportul juridico-penal si cel procesual penal..................196
Figura A 4.2 Locul liberrii de rspundere penal n raport cu circumstantele care
exclud ori nu admit realizarea rspunderii penale...................................197
Anexa 5 Propuneri de lege ferenda (Proiect de lege)..................................................................198
DECLARATIA PRIVIND ASUMAREA RSPUNDERII....201
CV AL AUTORULUI ................................................................................................................202









5
ADNOTARE
Glavan Boris. Liberarea de rspundere penal n contextul legislatiei Republicii Moldova. Teza
de doctor n drept. Chisinu, 2010. Structura tezei: introducere, trei capitole, concluzii,
bibliografia din 280 titluri, 167 de pagini de text de baz, 5 anexe, 8 figuri si dou tabele.
Rezultatele obtinute sunt publicate n 11 lucrri stiintifice. Cuvinte cheie: Liberare de
rspundere penal, modalitate de liberare de rspundere penal, temei al liberrii de rspundere
penal, conditie a liberrii de rspundere penal.
Domeniul de studiu al tezei vizeaz institutiile dreptului penal, n special liberarea de
rspundere penal si rolul acesteia n reglementarea relatiilor juridico penale de conflict.
Scopul *i obiectivele tezei rezid n efectuarea unor investigatii ample despre institutia liberrii
de rspundere penal reglementat de legislatia RM, evaluarea prevederilor legislative n acest
domeniu si elaborarea recomandrilor corespunztoare n vederea mbunttirii lor.
Noutatea *i originalitatea *tiin.ific, a studiului const n: elucidarea complex sub diferite
aspecte a problemelor institutiei liberrii de rspundere penal, concretizarea notiunii liberrii de
rspundere penal, stabilirea naturii juridice a acestei institutii, abordarea corelatiei institutiei
cercetate cu principiul constitutional prezumtia de nevinovtie, n analiza problemelor
specifice modalittilor concrete de liberare de rspundere penal. Originalitatea stiintific a
studiului de asemenea rezid n formularea propunerilor concrete de perfectionare a prevederilor
legislative respective urmrind scopul maximizrii potentialului anticriminogen al institutiei
cercetate si delimitrii ei de alte institutii de drept.
Semnifica.ia teoretic, *i valoarea aplicativ, a lucr,rii const n faptul c tezele teoretice si
concluziile disertatiei, precum si sugestiile si recomandrile de natur aplicativ pot fi utilizate
n: procesul de legiferare pentru sporirea calittii dreptul penal autohton ce reglementeaz
liberarea de rspundere penal; elaborarea investigatiilor stiintifice avnd ca subiect de cercetare
liberarea de rspundere penal, rspunderea penal etc.; procesul de predare a materiei dreptului
penal si de procedur penal n cadrul institutiilor de nvtmnt cu profil juridic precum si n
cadrul perfectionrii profesionale continue a destinatarilor legii penale; activitatea organelor de
urmrire penal, a procuraturii si a instantelor judectoresti la solutionarea problemelor ce tin de
luarea deciziei de liberare de rspundere penal.
Implementarea rezultatelor *tiin.ifice. Rezultatele stiintifice sunt implementate n procesul de
instruire a studentilor Faculttii de Drept, Faculttii Securitate si Ordine Public, Institutului de
formare profesional continu si cercetri stiintifice aplicative din cadrul Academiei Stefan cel
Mare a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova.

6
ANNOTATION
Glavan Boris. Exemption from Criminal Liability in the context of the laws of the Republic of
Moldova. Doctor in law thesis. Chisinau, 2010. Thesis structure is the following: introduction,
three chapters, conclusions, and bibliography with 280 assignments, and 167 pages of main text,
8 figures, 5 appendices. The acquired results are published in 11 scientific works. Key words:
release of criminal responsibility, the type of release of criminal responsibility, legal basis of
release of criminal responsibility, conditions of release of criminal responsibility.
Field research of the thesis concerns the institutions of criminal law, in particular release from
criminal responsibility and its role in regulating the legal relations of criminal conflict.
The purpose of the work consists of carrying out extensive investigations on the institution of
criminal liability release determined by national legislation in Moldova and developing
appropriate recommendations to improve the legislative provisions in this area.
Thesis objective placed in the definition, the essence of the legal framework and legal nature of
exemption from criminal liability, as well as a distinction from other similar institutions. The
thesis also aims to analyze types of exemption from criminal liability.
Novelty and originality consists in bringing scientific study for the first time in Moldova, the
scientific investigations on a monograph to elucidate different aspects of release from criminal
liability issues. In this paper is formulated the concept of release of criminal responsibility,
established the legal nature of this institution, investigated crime and legal basic as a contrition
for release of criminal responsibility, addresses the question of the relationship between this
institution with the constitutional principle of "presumption of innocence". Besides being
considered the main issues relating to the legal regulation of release of criminal responsibility,
sets out proposals to improve the criminal law in order to enhance the fight against crime by
maximizing the positive potential of criminal procedures investigated.
The theoretical and applied significance of the work is that the theoretical propositions and
conclusions realized in dissertations, as well as generalizations and suggestions can be used: in
the legislative process to further improve the national criminal law in the area of release of
criminal responsibility; develop scientific investigations on the subject of research to criminal
liability, criminal liability release etc.; teaching material criminal law and criminal procedure in
legal profile educational institutions and in continuing professional development recipients
crime; in the activities of criminal prosecution, prosecutors and courts in addressing the
problems related to the exemption from criminal liability.
Implementation of scientific results. Scientific results are implemented in the training of
students in the Academy "Stefan cel Mare" of Ministry of Internal Affairs of Moldova.
7

/13451
Inanan Fopnc. Ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn n xonrexcre c
saxonoarentcrnom Pecnynnxn Monona. ncceprannx oxropa npana. Knmnnen, 2010.
79:<>9<:? @ABBD:9?FAA: nneenne, rpn rnant, saxnmuenne, ntnot, nnnorpa]nx
nxnmuammax 280 nanmenonann, 167 crpannn ocnonnoro rexcra, 8 pncynoxon, 5
npnnoxenn. Marepnant ncceprannn onynnxonant n 11 nayuntx paorax.
GHIJDKLD BHMK?: ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn, nn, ocnonanne, ycnonne
ocnooxennx or yrononno ornercrnennocrn.
OQH?B9A A FDHR ABBHD@MK?SAT: Onacrn nccneonannx ncceprannn xnnxercx nsyuenne
nncrnryra yrononnoro npana ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn. Hent
nccneonannx saxnmuaercx n onpeenennn nonxrnx, cyrn npanono ocnont n mpnnuecxo
npnpot ocnooxennx or yrononno ornercrnennocrn, a raxxe pasrpannuenne or pyrnx
cxoxnx nncrnryron. ncceprannx raxxe nmeer nentm anannsa nnon ocnooxennx or
yrononno ornercrnennocrn.
"$&'"( ')+,.'" , )/,1,'"23')463 8)2$&:''<= /:.$236"6)+: xomnnexcnoe
nccneonanne nponem nncrnryra ocnooxennx or yrononno ornercrnennocrn n
pasnnuntx acnexrax; oxcnenne nonxrnx ocnooxennx or yrononno ornercrnennocrn;
ycranonnenne npanono npnpot +roro nncrnryra; paccmorpenne nonpoca o coornomennn
annoro nncrnryra c xoncrnrynnonntm npnnnnnom "npesymnnnn nennnonnocrn";
paccmorpenne nonpocon xacammnxcx orentntx nnon ocnooxennx or yrononno
ornercrnennocrn; nsnoxenn npenoxennx no conepmencrnonannm yrononnoro
saxonoarentcrna n nenxx nontmennx +]]exrnnnocrn optt c npecrynnocrtm sa cuer
maxcnmnsannn nosnrnnnoro norennnana nsyuenntx nopm.
UDM:D9AJDB>MW A X:A>H?@SMW YS?JAZMB9RI paort xnnxercx ro, uro reopernuecxne
nonoxennx n ntnot cenante n ncceprannn, a raxxe oomennx n npenoxennx moryr
trt ncnontsonant: n saxonoarentnom nponecce antnemero conepmencrnonannx
nannonantnoro yrononnoro npana; npn nponeennn antnemnx nayuntx nccneonann; n
nponecce npenoanannx yrononnoro n yrononnoro nponeccyantnoro npana; n exrentnocrn
opranon yrononnoro npecneonannx, npoxyparypt n cyon npn pemennn nponem cnxsanntx
c ocnooxennem or yrononno ornercrnennocrn.
[SD@:DSAD S?<JSL] :DY<HR9?9MK. Hayunte pesyntrart, ocymecrnnxercx n nororonxe
cryenron Axaemnn "Bre]an uen Mape" Mnnncrepcrna Bnyrpennnx en Pecnynnxn
Monona.
8
LISTA ABREVIERILOR
1. Alin. - aliniat;
2. Art. - articol;
3. C.E.D.O. - Curtea European a Drepturilor Omului.
4. CP Cod penal;
5. CPP Cod de procedur penal;
6. De ex. - de exemplu;
7. DEX Dictionar Explicativ;
8. etc. - etcetera
9. FR Federatia Rus;
10. .e.n. naintea erei noastre;
11. S ntreprindere de stat;
12. Lit. - litera;
13. Nr. - numr;
14. p. - punct;
15. r-n - raion
16. RFG - Republica Federativ German;
17. RB Republica Belarus;
18. RK Republica Kazaxtan;
19. RM - Republica Moldova;
20. RSFSR - Republica Sovietic Federativ Socialist Rus;
21. RSSM - Republica Sovietic Socialist Moldoveneasc;
22. Sec. - secol;
23. Sect. sector;
24. URSS - Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste;

















9
INTRODUCERE
Actualitatea *i importan.a problemei abordate. Aprarea persoanei, a drepturilor si
liberttilor acesteia mpotriva infractiunilor este una din cele mai importante prioritti ale
Republicii Moldova n aspiratiile sale de a deveni un adevrat stat de drept. Desigur
constrngerea penal are un rol important n asigurarea acestor valori, ns ea nu reprezint un
scop n sine ci un mijloc de corectare si reeducare a persoanelor ce au comis infractiuni.
Societatea noastr este interesat ca ordinea de drept s fie protejat n conditiile economisirii
rationale si eficiente a represiunii penale atunci cnd reeducarea si corectarea persoanei vinovate
de svrsirea infractiunii pot fi realizate prin alte ci si mijloace legale. Astfel legea penal
prevede o serie ntreag de circumstante prezenta crora face inoportun realizarea rspunderii
penale, corectarea si reeducarea vinovatului fiind posibil si fr a recurge la cea mai sever
msur de constrngere pedeapsa penal, acest obiectiv strategic fiind reflectat si n prevederile
juridico-penale cu privire la liberarea de rspundere penal.
Totodat este de mentionat c importanta acestei institutii se dovedeste si prin aspectul
stimulator al actiunilor pozitive post criminale ale persoanelor vinovate de svrsirea
infractiunilor. Msurile de constrngere se aplic persoanelor care au nclcat legea penal si a
cror reeducare necesit aplicarea unei pedepse constnd n privarea vinovatului de anumite
drepturi si libertti, n timp ce msurile de stimulare exprimate prin scutirea persoanei de la
rspunderea penal sunt utilizate n cazul celor care, desi au comis infractiuni, au remuscri de
constiint, tind s se ntoarc la viata cinstit, s se conformeze legilor si au fcut n acest scop si
pasi concreti agreati de societate.
Fr constrngere dreptul penal nceteaz s mai fie considerat penal, iar fr stimulare
justitia penal ar fi lipsit de sens, deoarece eforturile umane ale infractorului de a compensa
exhivalentul pagubii pricinuite, nefiind sustinute, treptat vor dispare, iar pedeapsa se va
transforma ntr-o simpl rzbunare.
De-a lungul secolelor raporturile juridico-penale au fost reglementate prioritar prin metoda
constrngerii. n ultimii ani ns din ce n ce tot mai mult se constat faptul c pedeapsa aplicat
infractorului care se cieste activ nseamn violent, iar violenta genereaz ntotdeauna violent.
Cele mentionate nicidecum nu trebuie ntelese ca pe o schimbare de accente de pe o
metod pe alta, ns realizarea unei armonii veritabile ntre constrngere si ncurajare va servi cu
adevrat garantul celor mai de pret valori ale omului, obtinerea acestui echilibru impunnd
deopotriv studierea si perfectionarea msurilor de stimulare cu cele de constrngere.
10
Asadar liberarea de rspundere penal reprezint un real mijloc juridic cu un bogat
potential antiinfractional, exploatarea la maxim, ns, a ntregului su randament poate fi
posibil doar n prezenta unor cunostinte ample si veridice despre aceast institutie obtinute n
rezultatul investigrii ei sub diferite aspecte. Anume aceast circumstant a si initiat cercetrile
noastre realizate n cadrul unei institutii relativ noi pentru dreptul nostru penal, denumite
liberarea de rspundere penal.
Cunoasterea particularittilor institutiei liberrii de rspundere penal este important si
sub aspectul determinrii limitelor realizrii acestui mijloc juridic antiinfractional. Liberarea
nejustificat a infractorilor de rspundere penal poate crea impresia despre loialitatea evitrii
pedepsei penale, incompetenta organelor de drept, functionarea defectuoas a sistemului
judectoresc. Pe de alt parte, liberarea de rspundere penal a persoanei atrase nentemeiat la
rspundere penal este o nclcare direct a drepturilor acesteia la reabilitare, situatie
inadmisibil ntr-un adevrat stat de drept.
Actualitatea temei de cercetare mai este determinat de necesitatea abordrii
problematicii liberrii de rspundere penal n contextul orientrii vectorului politicii penale
internationale spre perfectionarea dar si cutarea noilor alternative rspunderii penale utile n
prevenirea si curmarea criminalittii. Comparativ cu legislatia penal anterioar Codul penal al RM
din 2002 a extins considerabil numrul cazurilor de liberare de rspundere penal prevzute n Partea
special. Totodat n Partea general a CP al RM au fost introduse modalitti noi de liberare de
rspundere penal: n legtur cu renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii (art.56 CP), n
legtur cu cinta activ (art.57 CP) si liberarea conditionat (art.59 CP).
n acelasi timp una din principalele probleme cu privire la realizarea institutiei vizate
const anume n lipsa unor limite clare ale liberrii de rspundere penal si drept rezultat unele
prevederi au continut defectuos. Toate acestea conduc la ntelegerea neunitar a esentei acestor
prevederi si la aplicarea lor nepotrivit destinatiei. Corespunztor apare necesitatea
perfectionrii prevederilor ce reglementeaz temeiurile si ordinea liberrii de rspundere penal,
iar studierea si analiza originii si dezvoltrii institutiei liberrii de rspundere penal,
evidentierea directiei generale a politicii penale autohtone de reglementare a relatiilor sociale n
acest domeniu va permite evitarea posibilelor greseli si atingerea rezultatului scontat.
La formarea fondului stiintifico-teoretic al institutiei liberrii de rspundere penal si-au
adus contributia cercettorii Vitinberg G.B. (Harikov, 1969), Kelina S.G. (Mocova, 1974),
Tatiana Dobrovoliskaia (Mocova, 1979), Yurii Grosevoi (Harikov, 1979), Serghei Sabanin
(Sverdlovsc, 1987), Alexandru Tupita (Sverdlovsc, 1987), Vitautas Pesleakas (Minsk, 1988) etc.
Totodat este de remarcat faptul c majoritatea lucrrilor, inclusiv cele la nivel de tez de doctor,
11
au fost dedicate analizei problemelor teoretice si practice privind liberarea de rspundere penal
corelativ prevederilor legilor penale a fostelor state membre ale fostei URSS.
Problematica institutiei liberrii de rspundere penal a continuat s fie insistent cercetat
si dup intrarea n actiune a noilor legi penale a statelor deja independente, diferite aspecte ale
institutiei vizate fiind elucidate n lucrrile: cercettorilor rusi Alexandru Krepsev (2000),
Anton Antonov (2000), H.Alikperov (2001), Vladimir Leontevschii (2002), Vitalii Novikov
(2003), Alla Endolteva (2005), Inesa Glastean (2007) etc.; penalistilor belorusi Lucasov A.
(2002), T.Hatenevici (2004) A.Berjanin (2006) etc.; doctrinarilor romni Vasile Dobrinoiu
(2002), Gheorghe Nistoreanu (2002), Giurgiu Narcis (2000) etc. n general problemele institutiei
liberrii de rspundere penal abordate n aceste lucrri prezint interes pentru teoria si practica
dreptului nostru penal ns ele sunt axate n mod special pe prevederile legislatiilor penale a
statelor corespunztoare si nu rspund la ntrebrile specifice legislatiei penale autohtone.
n Republica Moldova, n perioada de actiune a Codului penal din 1961, institutia
liberrii de rspundere penal a fost supus investigatiilor de profesorul Alexandru Borodac. La
elucidarea modalittilor liberrii de rspundere penal precum si unor aspecte de ordin general ale
acestei institutii n contextul prevederilor CP al RM din 2002 au contribuit: Gheorghe Gladchi,
Alexandru Borodac, Ivan Macari, Xenofon Ulianovschi, Alexei Barbneagr, Mariana Grama,
Alina Savga, Marin Gherman, Tudor Popovici etc. Cu toate acestea rmn nesolutionate, sau
putin abordate, nc multe probleme, existenta crora submineaz valoarea institutiei liberrii de
rspundere penal, genernd neunanimitate si chiar divergente de opinii. Aceast situatie creeaz
necesitatea cercetrii si perfectionrii n continuare a institutiei liberrii de rspundere penal,
relevarea altor defectiuni si neajunsuri precum si elaborarea unor propuneri concrete pentru
nlturarea lor.
Investigarea liberrii de rspundere penal n contextul legislatiei penale autohtone
reprezint un studiu complex al problemelor teoretice de ordin general si particular ale prezentei
institutii. Sperm c aceste investigatii vor fi punctul de reper pentru nceputul unor cercetri
sistematice n tara noastr n domeniul liberrii de rspundere penal, care vor conditiona
aparitia elaborrilor teoretice, metodologice si metodice respective, vor contribui la formarea
bazelor de date statistice si empirice despre categoriile persoanelor liberate de rspundere penal,
la perfectionarea strategiilor de prevenire si combatere a criminalittii, la elaborarea cadrului
legal privind perfectionarea ntregului sistem de msuri de stimulare utile n procesul de corectie
si reeducare a persoanelor vinovate de svrsirea infractiunilor.
Scopul *i obiectivele tezei. Scopul lucrrii const n efectuarea, pe baza experientei
istorice, cercetrilor teoretice si a materialelor emperice, a unor investigatii ample despre
12
institutia liberrii de rspundere penal prevzut de legislatia penal a Republicii Moldova,
apreciindu-i notiunea, esenta juridic, temeiurile si trsturile ce o deosebesc de alte institutii
asemntoare, analizndu-i particularittile fiecrei modalitti de liberare de rspundere penal,
elabornd astfel un complex de recomandri fundamentate stiintific n vederea mbunttirii
reglementrilor legislative corespunztoare precum si punerea lor n aplicare.
Acest scop multiaspectual este conditionat de formularea si solutionarea stiintific a unui
numr de obiective organic legate ntre ele si interdependente, acestea fiind:
1. Analiza notiunii si continutului rspunderii penale - categorie indispensabil a institutiei
liberrii de rspundere penal;
2. Cercetarea si precizarea prevederilor legii penale privind temeiul rspunderii penale,
caracteristic esential a liberrii de rspundere penal;
3. Caracterizarea originii si evolutiei institutiei liberrii de rspundere penal;
4. Concretizarea definitiei, esentei juridice si temeiului liberrii de rspundere penal;
5. Stabilirea deosebirilor dintre institutia liberrii de rspundere penal si cea a circumstantelor
care exclud infractiunea;
6. Delimitarea institutiei liberrii de rspundere penal de nlturarea de rspundere penal si
liberarea de pedeaps;
7. Elucidarea corelatiei institutiei liberrii de rspundere penal cu principiul constitutional
prezumtia de nevinovtie.
8. Studierea legislatiilor penale ale altor state pentru utilizarea experientei pozitive ale acestora
n solutionarea problemelor corelate cu imperfectiunea reglementrii juridico-penale a
liberrii de rspundere penal n dreptul intern;
9. Investigarea teoretico-practic a modalittilor de liberare de rspundere penal, identificarea
problemelor de aplicare a acestora n activitatea practic a organelor de urmrire penal si a
instantelor de judecat si stabilirea solutiilor corespunztoare.
10. Formularea propunerilor de perfectionare a prevederilor legislatiei penale ce reglementeaz
temeiurile si conditiile liberrii de rspundere penal;
Obiectul cercet,rii l constituie problemele teoretice, metodologice si aplicative ale
institutiei liberrii de rspundere penal n contextual legislatiei Republicii Moldova, care au
devenit deosebit de actuale n conditiile promovrii strategiilor politicii penale internationale de
perfectionare si cutare a noilor alternative rspunderii penale utile n prevenirea si curmarea
criminalittii.
Suportul metodologic *i teoretico *tiin.ific al lucr,rii. Baza metodologic a studiului o
constituie tezele fundamentale ale filozofiei, teoriei generale a statului si dreptului,
13
criminologiei, dreptului penal, dreptului procesual-penal, etc. Caracterul complex al lucrrii este
determinat de diversitatea metodelor, procedeelor si tehnicilor folosite: metode stiintifice
generale (gramatical, logic, sistematic, istoric, comparativ), metode sociologice (studiul
documentelor, analiza erorilor), juridice (formal juridic, juridic comparat); statistice (analiz
statistic). Baza teoretic a investigatiilor efectuate o constituie lucrrile cercettorilor din tar si
de peste hotare care au abordat problematica institutiei liberrii de rspundere penal de pe
pozitiile dreptului penal, dreptului procesual-penal si criminologiei: Gheorghe Gladchi,
Alexandru Borodac, Ivan Macari, Xenofon Ulianovschi, Gheorghe Ulianovschi, Alexei
Barbneagr, Marin Gherman, Tudor Popovici, Dumitru Roman, Alina Savga, Mariana Grama,
Dobrinoiu Vasile, Nistoreanu Gheorghe, Narcis Giurgiu, Alla Endolteva, Sofia Kelina, Vitautas
Pesleakas, Yurii Grosevoi, Vitalii Novikov, Alexandru Krepsev, Serghei Sabanin, Alexandru
Tupita s.a. n cercetrile realizate a fost analizat legislatia national Constitutia Republicii
Moldova, Codul penal al Republicii Moldova, Codul de procedur penal al Republicii Moldova,
Codul civil al Republicii Moldova si alte acte normative, precum si Hotrrile Plenului Curtii
Supreme de Justitie a Republicii Moldova. Au fost supuse unui studiu comparat legi ce
reglementeaz institutia liberrii de rspundere penal n alte tri (Romnia, Rusia, Ucraina,
Belorusia, Kazahstan, Germania, Franta, Spania), acte normative internationale si europene,
relevante temei tezei date. Metodica cercetrii cuprinde utilizarea unui volum substantial de
material empiric, date factologice colectate de ctre autor de sine stttor sau din alte surse. n
baza chestionarelor elaborate de autor, prin prisma aspectului liberrii de rspundere penal au
fost studiate 312 dosare si cauze penale ncetate n temeiul liberrii de rspundere penal de ctre
instantele de judecat si organele procuraturii ale Republicii Moldova n perioada 2002-2010.
Dosarele si cauzele penale au fost studiate n arhivele judectoriilor si procuraturilor sectorului
Botanica, Centru, Buiucani, Ciocana, Rscani ale mun.Chisinu, n arhivele judectoriilor si
procuraturilor raionale Anenii Noi, Orhei, Ialoveni, Ocnita, Criuleni. De asemenea, au fost
examinate hotrri ale Colegiului Penal al Curtii Supreme de Justitie cu referire la liberarea de
rspundere penal; au fost folosite date ale sondajelor sociologice privind problema cercetat ce
se contin n lucrrile stiintifice elaborate de savanti moldoveni si rusi; date statistice oficiale cu
privire la exercitarea dreptului discretionar al procurorului pentru perioada 2008-2009.
Noutatea *tiin.ific, a rezultatelor ob.inute. Investigatia este o cercetare monografic
complex a problemelor teoretice, metodologice si aplicative ale institutiei liberrii de
rspundere penal n contextual legislatiei Republicii Moldova, n care sunt relevate legitti,
formulate concluzii, elaborate propuneri si recomandri cu semen de noutate si care au o mare
important pentru teoria dreptului penal si de procedur penal:
14
1. Sunt identificate etapele consecutive parcurse de institutia liberrii de rspundere penal
n procesul su de dezvoltare, determinarea acestora fiind conditionat de evenimentele istorice,
nivelul social-politic de dezvoltare al societtii precum si de dezvoltarea nssi a legislatiei
penale nationale. Prima etap ncepe cu perioada antic si dureaz pn la adoptarea CP al RM
din 1961. Etapa a doua corespunde perioadei de actiune a CP al RM din 1961. A treia etap
ncepe cu intrarea n actiune a CP al RM din 2002.
2. Prin prizma elucidrii si concretizrii notiunii, continutului si limitelor rspunderii penale
categorie indispensabil a institutiei liberrii de rspundere penal, a fost identificat si
precizat notiunea, continutul si limitele de realizare a liberrii de rspundere penal.
3. Este stabilit esenta liberrii de rspundere penal n sensul dreptului penal material, care
const n scutirea persoanei care a comis o infractiune de la realizarea obligatiei de a suporta
pedeapsa prevzut de norma de incriminare a legii penale, si n sensul dreptului procesual
penal, ce const n scutirea persoanei care a comis o infractiune de la stabilirea si pronuntarea
public si n numele legii prin sentinta de condamnare a pedepsei penale.
4. Este scoas n evident lipsa unor criterii esentiale de delimitare dintre liberarea de
rspundere penal prin sentinta de ncetare a procesului penal (art.391 CPP al RM) si liberarea
de rspundere penal prin sentinta de condamnare fr stabilirea pedepsei (art.389 CPP al RM) .
5. Este elaborat o diagram prin care este reprezentat locul si limitele liberrii de
rspundere penal, corelatia acesteia cu nsti rspunderea penal si raportul juridico penal,
precum si legtura dintre raportul juridico-penal si cel procesual penal.
6. Sunt evidentiate si concretizate trsturile esentiale ale institutiei liberrii de rspundere
penal ce permit delimitarea ei de alte notiuni si institutii asemntoare prevzute de legislatia
penal a Republicii Moldova si anume: 1) liberarea de rspundere penal poate avea loc doar n
cazul n care a fost comis o infractiune (aceast trstur permite delimitarea liberrii de
rspundere penal de institutia circumstantelor care exclud infractiunea); 2) liberarea de
rspundere penal are caracter discretionar caracteristic ce permite deosebirea acesteia de
institutia nlturrii rspunderii penale creia i este specific caracterul imperativ; 3) liberrii de
rspundere penal i este specific perioada de actiune de pn la pronuntarea sentintei de
condamnare cu stabilirea pedepsei, dup acest moment urmnd perioada caracteristic institutiei
liberrii de pedeaps, acesta si fiind criteriul de delimitare de baz ntre aceste dou institutii.
7. Este argumentat ipoteza precum c renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii
constituie o circumstant care exclude infractiunea si nu o modalitate de liberare de rspundere
penal.
15
8. Este identificat un nou argument n sustinerea viziunii precum c institutia liberrii de
rspundere penal nu contravine principiului constitutional prezumtia de nevinovtie si anume
liberarea unei persoane de rspundere penal pn la judecarea cauzei penale n sedint de
judecat public va fi legal doar dac ea nu va pleda nevinovat.
9. Este abordat detaliat corelatia cintei active prevzute de alin.2 al art.57 CP cu fiecare
caz de liberare de rspundere penal prevzut n Partea special a CP al Republicii Moldova,
context n care au fost relevate defectiuni si formulate propuneri pentru nlturarea lor.
10. Este determinat o nou procedur de revocare a msurilor educative aplicate minorului
liberat de rspundere penal ce ar corespunde principiilor dreptului penal si de procedur penal
n special principiului neadmiterii dublei incriminri pentru aceeasi fapt.
Importan.a teoretic, *i valoarea aplicativ, a lucr,rii. Semnificatia teoretic a lucrrii
rezid n faptul c acest studiu va permite, dup cum consider competitorul, la dezvoltarea si
aprofundarea cunostintelor despre institutia liberrii de rspundere penal. Concluziile, sugestiile
si recomandrile formulate n prezenta lucrare pot fi luate n considerare n procesul de legiferare
pentru mbunttirea n continuare a dreptul penal autohton. Studiul, de asemenea, poate fi
utilizat n procesul de predare a materiei dreptului penal si de procedur penal n cadrul
institutiilor de nvtmnt cu profil juridic precum si n cadrul perfectionrii profesionale
continue a destinatarilor legii penale.
Importanta practic a lucrrii este determinat de faptul c rezultatele cercetrilor
efectuate pot fi folosite la elaborarea hotrrilor Plenului Curtii Supreme de Justitie a Republicii
Moldova privind practica aplicrii prevederilor institutiei liberrii de rspundere penal; n
activitatea organelor de urmrire penal si a procuraturii la solutionarea problemelor ce tin de
luarea deciziei de liberare de rspundere penal a persoanelor care au svrsit infractiuni si a
cror corectare este posibil si fr a fi supus pedepsei penale; n activitatea de cercetri
stiintifice n vederea studierii n continuare sub aspect teoretic a problemelor juridico-penale
legate de liberarea de rspundere penal precum si a altor ntrebri conexe; la elaborarea
materialelor metodologice privind studierea temelor corespunztoare la disciplinele Dreptul
penal si Dreptul procesual penal.
Aprobarea rezultatelor lucr,rii. Rezultatele si concluziile cuprinse n lucrare au fost
expuse si abordate detaliat n cadrul diverselor conferinte stiintifico-practice internationale si
nationale, seminare teoretice, mese rotunde etc., inclusiv n cadrul forurilor stiintifice
internationale: Conferinta stiintifico-practic international Prevenirea si combaterea
fenomenului terorismului: actualitti si perspective, Chisinu, 18 mai 2006; Conferinta
stiintifico-practic international Protectia juridic a valorilor culturale n Republica Moldova,
16
Chisinu, 21-22 septembrie 2007; Conferinta stiintifico-practic international Cooperarea
international a organelor de drept n prevenirea si combaterea criminalittii transnationale,
Chisinu, 5-6 noiembrie 2009 etc.
Tezele teoretice, concluziile si recomandrile obtinute n rezultatul investigatiilor
efectuate sunt folosite n procesul de instruire al Faculttii de Drept, Faculttii Securitate si
Ordine Public, Institutului de formare profesional continu si cercetri stiintifice aplicative din
cadrul Academiei Stefan cel Mare a Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova.
Autorul a publicat la tema tezei 11 articole stiintifice.
Sumarul compartimentelor tezei. Prezenta tez contine: introducere, trei capitole
divizate n treisprezece paragrafe, concluzii si recomandri, bibliografie si anexe, volumul
textului de baz fiind de 167 de pagini.
&n Introducere este argumentat actualitatea temei investigate, sunt formulate scopul si
obiectivele lucrrii, determinat noutatea stiintific a tezei, precizate semnificatia teoretic si
valoarea aplicativ a studiului, sunt descrise modalittile de aprobare a rezultatelor lucrrii.
Primul capitol Bazele teoretice #i normative ale liberrii de rspundere penal este consacrat
analizei cercetrilor teoretice si aplicrilor practice privind institutia liberrii de rspundere
penal. Sunt supuse unor investigatii profunde conceptiile si opiniile publicate n tar si peste
hotare care au avut sau pot avea influent n dezvoltarea si perfectionarea institutiei liberrii de
rspundere penal n reglementarea juridico penal a Republicii Moldova, sub aspect
comparativ, sunt abordate reglementrile juridice cu privire la liberarea de rspundere penal
stipulate n legislatiile penale ale altor state att din spatiu ex-sovetic precum si a celor europene.
La finele capitolului este formulat problema spre cercetare si directiile de solutionare. Este
stabilit scopul si obiectivele tezei. Capitolul doi, denumit Liberarea de rspundere penal:
no&iune #i reglementri de drept, este alctuit din trei paragrafe n care sunt examinate mai multe
probleme de ordin general ce vizeaz n mod direct sau corelativ institutia liberrii de rspundere
penal, sunt analizate sub aspect evolutiv reglementrile de drept din legislatia penal a
Republicii Moldova referitoare la institutia liberrii de rspundere penal. ntregul proces de
dezvoltare a cadrului normativ al institutiei investigate a fost conditional mprtit n trei etape,
fiecare marcnd cte un pas semnificativ n perfectionarea acestei institutii. Prin prisma
examinrii detaliate a institutiei rspunderii penale ce constituie o categorie indispensabil a
liberrii de rspundere penal a fost determinat si concretizat notiunea, esenta juridic si
limitele de realizare a liberrii de rspundere penal. n contextul celor abordate este pus n
discutie si problema corelatiei institutiei cercetate cu principiul prezumtiei de nevinovtie,
autorul prezentnd noi argumente n sprijinul viziunii potrivit creia liberarea de rspundere
17
penal nu contravine principiului nominalizat. Sunt determinate si concretizate trsturile
esentiale ale liberrii de rspundere penal ce permit deosebirea ei de alte notiuni si institutii
asemntoare prevzute de legea penal a Republicii Moldova. Tot aici este abordat si natura
juridic a renuntrii de bun voie la svrsirea infractiunii iar n concluzie fiind scoas n afara
limitelor institutiei liberrii de rspundere penal si raportat la grupa de circumstante care
exclud infractiunea. Capitolul trei, Modalit&ile liberrii de rspundere penal 'n Codul penal
al Republicii Moldova cuprinde opt paragrafe consacrate examinrii problemelor de ordin
particular a fiecrei modalitti de liberare de rspundere penal incluse n Capitolul VI al CP al
RM precum si a cazurilor de liberare de rspundere penal din Partea special a CP. Sunt
studiate conditiile legale de liberare a minorilor de rspundere penal. Este supus dezbaterii
problema revocrii msurilor educative aplicate minorului liberat de rspundere penal, n
rezultatul investigatiilor efectuate fiind formulate propuneri de perfectionare a prezentei
modalitti. De asemenea sunt analizate conditiile legale a modalittii de liberare de rspundere
penal cu tragerea la rspundere contraventional, n legtur cu renuntarea de bun voie la
svrsirea infractiunii, sunt analizate conditiile liberrii de rspundere penal n legtur cu
cinta activ. O mare atentie se acord problemei privind natura juridic a faptei si a persoanei
care n urma schimbrii situatiei nu mai prezint pericol social. Sunt abordate circumstantele n
temeiul crora poate fi suspendat urmrirea penal cu liberarea ulterioar de rspundere penal
n privinta persoanei care a comis pentru prima dat o infractiune usoar sau mai putin grav.
Este analizat detaliat problema prescriptiei tragerii la rspundere penal. O deosebit atentie
este acordat problemei corelatiei dintre alin.2 al art.57 CP si cazurile de liberare de rspundere
penal prevzute n Partea special a CP.









18
I. BAZE TEORETICE I NORMATIVE ALE LIBER#RII DE R#SPUNDERE PENAL#
1.1. Liberarea de rspundere penal n contextul cercetrilor teoretice si aplicrilor practice
Investigatiile efectuate n privinta publicatiilor la tema tezei ne permit s mentionm c n
mediul academic autohton, pn n prezent, nu a fost realizat nici un studiu stiintific aprofundat a
problemelor teoretice, legislative si aplicative ale institutiei liberrii de rspundere penal. n
general pn la intrarea n actiune a actualului Cod penal, prin lumina tiparului au trecut doar
realizrile de tipul material didactic ale penalistului Alexandru Borodac. [58; 59] Ulterior, tema
liberrii de rspundere penal s-a aflat pe masa de lucru a prof. Alexandru Borodac ct si a altor
specialisti Gh.Gladchi, I.Macari, T.Popovici, M. Grama, etc., majoritatea rezultatelor cercetrilor
efectuate fiind reflectate n articole stiintifice si n capitolele corespunztoare din manualele de
drept penal.
n lucrrile profesorului Alexandru Borodac editate n perioada de actiune a Codului
penal al Republicii Moldova din 1961 au fost analizate o serie de probleme de important
deosebit n vederea dezvoltrii si perfectionrii institutiei cercetate. n mod special profesorul
Alexandru Borodac si concentreaz atentia asupra solutionrii problemelor privind determinarea
notiunii liberrii de rspundere penal si a rspunderii penale propriu zise.
Din punctul nostru de vedere merit evidentiat remarca incontestabil a profesorului cu
privire la determinarea notiunii si esentei juridice a liberrii de rspundere penal, considernd
c fr sa cunoastem ce ar trebui s se nteleag prin rspundere penal, care este continutul si
forma de exprimare a acesteia, nu putem ntelege nici esenta liberrii de la aceast rspundere.
n rezultatul cercetrilor efectuate, profesorul Alexandru Borodac ajunge la concluzia c
rspunderea penal trebuie interpretat ca o condamnare public de stat a faptelor social
periculoase #i a persoanelor care le sv*r#esc, exprimat 'n sentin&a de condamnare [59,
p.291]. Corespunztor acestei definitii dumnealui formuleaz notiunea liberrii de rspundere
penal sustinnd c prin aceasta se 'n&elege actul organelor justi&iei, la latitudinea crora, pe
baza stabilirii gradului socialmente periculos nu prea mare, at*t al infrac&iunii sv*r#ite, c*t #i
al persoanei vinovate, libereaz persoana respectiv de aprecierea negativ dat de stat faptei
infrac&ionale, care ar urma s fie exprimat 'n sentin&a de condamnare [59, p.293].
Este remarcabil faptul c profesorul Alexandru Borodac a scos n evident indiciile
esentiale ale institutiei liberrii de rspundere penal, primul indiciu fiind faptul c liberarea de
rspundere poate avea loc doar n prezenta unei fapte ce contine semnele unei componente de
infractiune. [59, p.291]
19
Cel de-al doilea indiciu, potrivit profesorului, ce caracterizeaz natura juridic a
institutiei liberrii de rspundere penal const n faptul c orice modalitate a acesteia se aplic la
aprecierea organelor de urmrire penal si a instantei de judecat. Din acest punct de vedere
profesorul Alexandru Borodac atribuie la aceast institutie doar modalittile discretionare de
liberare de rspundere penal, acestea fiind:
1) absolvirea minorilor;
2) prezenta prescriptiei;
3) schimbarea situatiei;
4) nlocuirea pedepsei penale cu tragerea la rspundere contraventional;
5) transmiterea dosarului ctre judectoria tovrseasc;
6) ncredintarea celui vinovat pe chezsie. [59, p.292]
Rezultatele cercetrilor realizate de domnul A.Borodac sunt importante si prin faptul c
ele au acoperit acel gol imens din doctrina national cu privire la institutia liberrii de rspundere
penal existent n perioada de actiune a legii penale anterioare. De asemenea ele au rspuns la
cele mai importante probleme de ordin conceptual ale institutiei investigate, ns cel mai marcant
este faptul c o parte din aceste realizri au stat la baza elaborrii institutiei rspunderii penale si
liberrii de rspundere penal din Codul penal al Republicii Moldova n vigoare.
Astfel conceptul rspunderii penale elaborat de profesorul Alexandru Borodac, expus mai
sus, a fost preluat de actualul Cod penal al RM, n art.50 CP Rspunderea penal fiind
prevzut c: Se consider rspundere penal condamnarea public, n numele legii, a faptelor
infractionale si a persoanelor care le-au svrsit, condamnare ce poate fi precedat de msurile
de constrngere prevzute de lege.
De asemenea, conceptul temeiului rspunderii penale a stat la baza continutului art.51 CP
Temeiul rspunderii penale n care se stipuleaz: Temeiul real al rspunderii penale l
constituie fapta prejudiciabil svrsit, iar componenta infractiunii, stipulat n legea penal,
reprezint temeiul juridic al rspunderii penale.
Corespunztor conceptului temeiului rspunderii penale, actuala lege penal a preluat si
ideea corespunztor creia liberarea de rspundere penal este posibil n cazul svrsirii de
ctre o persoan a unei fapte ce contine semnele unei componentei de infractiune (art.53 CP).
Referindu-ne la aceeasi perioada predecesoare intrrii n actiune a actualului Cod penal
al Republicii Moldova, este de mentionat si faptul c, spre deosebire de doctrina penal
autohton, cea din strintate, preponderent din spatiul ex-sovetic, a acordat mai mult
atentie problemelor liberrii de rspundere penal, ele fiind elucidate n lucrrile autorilor
20
Kelina S.G., Pesleakas V.Ci., Grosevoi Yu.M., Serghei Sabanin , Savelieva V.S., Tupita A.Ia.
etc.
De exemplu, cercettorul rus Kelina S.G. prin lucrarea sa [174] a contribuit considerabil
la solutionarea unui sir de probleme teoretice si practice ale institutiei liberrii de rspundere penal,
printre cele mai importante fiind: natura juridic, temeiurile si modalittile liberrii de rspundere
penal. n general viziunile si concluziile formulate n aceast monografie corespund n mare parte
celor analizate anterior n lucrrile penalistului autohton Alexandru Borodac.
Penalistul ucrainean Grosevoi Yu. M. a contribuit la elucidarea acestei institutii prin analiza
problemelor privind esenta hotrrii instantei de judecat corelativ fiecrei modalitti de liberare de
rspundere penal n parte. [161]
Din continutul lucrrii putem observa c autorul ucrainean de multe ori dezvolt viziuni
deosebite de cele mprtsite de Kelina S.G. iar n anumite privinte acestea fiind chiar
diametral opuse. Astfel Grosevoi Yu. M. analizeaz critic afirmatiile autorului Kelina S.G.
precum c prin liberarea de rspundere penal a persoanei se 'n&elege scutirea acesteia de
la aprecierea negativ a faptei comise ce ar urma s se exprime 'n sentin&a de condamnare.
Grosevoi Yu. M. argumenteaz c persoana liberat de rspundere penal se consider vinovat si
c instanta de judecat apreciaz si nici nu pot s nu aprecieze negativ actiunile infractionale ale
acesteia. [161, p.17-21]
n rezultatul investigatiilor cercettorul Grosevoi Yu. M. ajunge la concluzia c instanta de
judecat este singurul organ competent s recunoasc vinovtia persoanei n svrsirea unei
infractiuni si tot ei, n exclusivitate, trebuie s-i apartin si dreptul de liberare de rspundere penal.
[161, p.32]
Penalistul belorus Pesleakas V.Ci. n lucrarea sa abordeaz acelasi spectru de probleme la
care s-au referit si predecesorii si, ns concluziile formulate, n multe privinte, sunt diferite.
Cercettorul Pesleakas V.Ci. solutioneaz problemele liberrii de rspundere penal acordnd mai
mult atentie institutiei rspunderii penale spre deosebire de ceilalti. n rezultatul investigatiilor
dnsul ajunge la concluzia c prin rspundere penal se ntelege obligatia persoanei care a comis o
infractiune de a fi condamnat, de a suporta pedeapsa si de a avea antecedente penale. nssi
continutul rspunderii penale, scrie autorul, include condamnarea vinovatului din partea statului prin
pronuntarea sentintei de condamnare, stabilirea si executarea pedepsei precum si antecedentele
penale. [213, p.15] Corespunztor acestei concluzii autorul consider c prin liberare de rspundere
penal urmeaz s se nteleag scutirea persoanei de la consecintele ce alctuiesc continutul
rspunderii penale adic de la condamnarea vinovatului din partea statului, de la stabilirea si
executarea pedepsei si de la prezenta antecedentelor penale. [213, p.21-22]
21
Referindu-se la modalittile de liberare de rspundere penal, Pesleakas V.Ci. scoate n
afara listei acestora prescriptia tragerii la rspundere penal, considernd c aceasta este o
circumstant care exclude rspunderea penal. [213, p.25]
Rezultatele investigatiilor efectuate de cercettorii rusi Serghei Sabanin si Tupita A.Ia. n
privinta solutionrii problemelor institutiei liberrii de rspundere penal sunt diferite de cele
exprimate anterior. Autorii resping categoric ipoteza c rspunderea penal ar fi obligatia
persoanei de a suporta consecintele juridice generate de infractiunea svrsit, sustinnd totodat
c numai suportarea de fapt a acestor consecinte formeaz continutul rspunderii penale. [222,
p.4-5] Potrivit autorilor rspunderea penal cuprinde intervalul de timp dintre momentul
pronuntrii sentintei de condamnare si momentul stingerii antecedentelor penale. [222, p.6]
Axndu-se pe aceast viziune, penalistii Serghei Sabanin si Tupita A.Ia. consider c prin
liberarea de rspundere penal urmeaz s se nteleag renun&area statului 'n persoana
organelor competente 'n cazurile prevzute de lege de la mustrarea oficial a comportamentului
celui care a comis infrac&iunea, exprimat prin sentin&a de condamnare #i de la pedepsirea
vinovatului cu aplicarea antecedentelor penale. [222, p.7]
Analiznd problema competentei organului cu drept de liberare de rspundere penal
Serghei Sabanin si Tupita A.Ia. ajung la concluzia c nici procurorul si organele de urmrire
penal si nici instanta de judecat pn la pronuntarea sentintei de condamnare nu poate libera de
rspundere penal persoana vinovat de svrsirea infractiunii, fiindc s-ar nclca principiul
prezumtia de nevinovtie, aceasta nsemnnd desfiintarea institutie investigate, [222, p.14-17]
ceea ce de fapt si propun autorii.
Rezumnd cele relatate anterior, putem concluziona c n perioada de pn la adoptarea
noului cod penal problemele institutiei liberrii de rspundere penal au fost investigate insistent de
un numr impuntor de cercettori si de fiecare dat s-au propus solutii diferite. Printre principalele
cauze ce au condus la rezolvarea neunitar a problemelor institutiei liberrii de rspundere penal a
fost faptul c legea penal, si nu doar a trii noastre dar si a celorlalte state, nu a descoperit notiunea
si continutul rspunderii penale.
Odat cu adoptarea n 2002 a Codului penal n vigoare legiuitorul nostru, spre deosebire
de altii, s-a strduit s solutioneze aceast ntrebare prin definirea rspunderii penale (art.50 CP
al RM) si elucidarea temeiului acesteia (art.51 CP al RM). n ce msur, ns, s-a reusit
rezolvarea problemelor institutiei liberrii de rspundere penal vom urmri analiznd
publicatiile editate n baza legislatiei penale noi. Totodat este de mentionat si faptul c prin
adoptarea actualului Cod penal institutia liberrii de rspundere penal a suportat mai multe
schimbri care, la rndul lor, au generat alte probleme neelucidate anterior, fiind vorba despre
22
introducerea unor modalitti de liberare de rspundere penal noi (n legtur cu: renuntarea de
bun voie la svrsirea infractiunii; liberarea conditionat; cinta activ) si extinderea numrului
de cazuri de liberare de rspundere prevzute n Partea special a CP.
Asadar dup intrarea n actiune a actualului Cod penal al RM problemele institutiei
liberrii de rspundere penal au continuat s-l preocupe pe profesorul Alexandru Borodac,
rezultatele investigatiilor sale fiind reflectate n cteva lucrri. [60; 61; 62]
n general n noile sale lucrri profesorul Alexandru Borodac abordeaz acelasi set de
ntrebri la care s-a referit anterior, conceptiile fiind practic aceleasi. Totodat autorul pune n
discutie si unele probleme noi, de ex.: problema realizrii rspunderii penale care, potrivit
profesorului, poate avea loc mai nti prin condamnarea public n numele legii a faptelor
infractionale comise ce s-ar exprima n sentinta de condamnare si, n al doilea rnd, aceast
realizare se efectueaz prin condamnarea public n numele legii a persoanei care a comis
infractiunea exprimat tot n sentinta de condamnare. n rezultatul investigatiilor a ajuns si la
concluzia c realizarea rspunderii penale ncepe cu aplicarea msurilor de constrngere si se
epuizeaz cu condamnarea infractiunii comise si a persoanei care a svrsit-o, exprimat n
sentinta de condamnare, dup care poate urma fie aplicarea pedepsei penale, fie liberarea de
pedeapsa penal. [60, p341-342]
Pe lng problemele de ordin general, profesorul A.Borodac analizeaz si o serie de
ntrebri de ordin particular ce vizeaz modalitti concrete de liberare de rspundere penal, una
dintre acestea fiind descoperirea continutului conditiei svrsirea infractiunii pentru prima oar
prevzut la art.54, 55, 57 si 58 CP al RM. [60, p358]
Concluzionnd mentionm c aportul profesorului Alexandru Borodac n solutionarea
problemelor institutiei liberrii de rspundere penal este extrem de valoros pentru cercetarea si
dezvoltarea n continuare a acestei institutii n reglementarea juridico-penal a Republicii
Moldova.
Profesorul Ivan Macari si public rezultatele cercetrilor sale asupra institutiei liberrii
de rspundere penal n capitolele: Rspunderea penal si Liberarea de rspundere penal
din manualul su de Dreptul penal. [123]
Din continutul lucrrilor sale putem observa c autorul abordeaz practic acelasi set de
probleme la care s-a referit si profesorul Alexandru Borodac, ns n anumite privinte dezvol
viziuni diferite. Astfel, referitor la realizarea rspunderii penale, profesorul Ivan Macari sustine
c cel mai des rspunderea penal se realizeaz n pedeaps, n stabilirea si executarea ei. [123,
p.221] Totodat dumnealui sustine c rspunderea penal apare, nu din momentul aplicrii
msurilor de constrngere, ci din momentul svrsirii infractiunii, se realizeaz din momentul
23
intrrii sentintei n vigoare si este clasat n legtur cu ispsirea pedepsei de ctre vinovat dup
stingerea antecedentului penal sau ridicarea lui. [123, p.222] Potrivit profesorului Macari I.
liberarea de rspundere penal const n renuntarea instantei de judecat de a deschide dosar
penal, n clasarea cauzei sau n refuzul de a pronunta sentinta. [123, p.252]
Spre deosebire de Alexandru Borodac, d-nul Ivan Macari pune n discutie si problema
vinovtiei persoanei ce urmeaz sa fie liberat de rspundere penal, considernd c de
rspundere penal poate fi liberat doar persoana vinovat de svrsirea unei infractiuni. [123,
p.251]
Prerile profesorilor sunt diferite si n privinta unor probleme de ordin particular. Astfel,
referindu-se la modalitatea de liberare a minorilor, n contextul sintagmei svrsirea infractiunii
pentru prima oar, profesorul Macari consider c legea penal nu interzice n mod direct
aplicarea acestei modalitti de liberare de rspundere penal n caz ca persoana vinovat are
antecedent penal; la fel nu este interzis nici aplicarea ei repetat, adic dac fat de minor au
mai fost aplicate (anterior) msuri de influent educative. [123, p.254]
n mod deosebit la solutionarea problemelor institutiei liberrii de rspundere penal a
contribuit profesorul Gheorghe Gladchi, rezultatele investigatiilor sale fiind reflectate n mai
multe publicatii stiintifice. Astfel profesorul Gh.Gladchi analizeaz detaliat institutia mpcrii si
liberrii de rspundere penal n legtur cu cinta activ din legea penal n vigoare ca
modalitti de realizare a conceptiei justitiei restaurative. Potrivit profesorului, introducerea
acestor dou institutii n Codul penal poate influenta serios asupra dezvoltrii politicii penale.
Temeiurile date privind liberarea de rspundere penal nlocuiesc forma clasic a reactiei statului
fat de comportamentul infractional (pedeapsa), fiind denumite, n literatura juridic, msuri de
compromis n lupta mpotriva criminalittii sau msuri alternative. Aceste norme, dup cum
sustine dumnealui, pot contribui si la realizarea functiei de prevenire a legii penale, fiindc
stimuleaz comportamentul pozitiv al persoanei vinovate. Este important opinia profesorului c
legea penal atribuie neargumentat normele date la institutii diferite, cinta activ fiind
considerat drept temei al liberrii de rspundere penal, iar mpcarea - o cauz care nltur
rspunderea penal. [97]
ntr-o alt lucrare a sa [95] profesorul Gheorghe Gladchi abordeaz prin metoda
sociologic una din cele mai discutabile ntrebri ale institutiei liberrii de rspundere penal si
anume: dac dreptul de liberare de rspundere penal este sau nu este de competent exclusiv a
instantei de judecat. Rezultatele cercetrilor sale demonstreaz c majoritatea persoanelor
investigate (procurori si judectori) sunt de prerea c vinovatul poate fi liberat de rspundere
24
penal n baza temeiurilor stipulate n art.53 CP al RM nu doar de instanta de judecat ci si de
ctre procuror din oficiu sau la propunerea organului de urmrire penal.
O alt latur a institutiei liberrii de rspundere penal abordat de profesorul Gheorghe
Gladchi este cea a vinovtiei persoanei n dreptul penal. Potrivit profesorului la elaborarea
conceptului de vinovtie este necesar s fie luate n consideratie urmtoarele aspecte ale acestuia:
psihologic, juridico-penal si social. Din continutul aceleiasi lucrri desprindem nc o concluzie
la fel de important pentru solutionarea problematicii liberrii de rspundere penal si anume:
unicul temei al rspunderii penale este infractiunea, adic unitatea elementelor obiective si
subiective ale acesteia. [100, p.60]
Aceeasi viziune cu privire la temeiul rspunderii penale este reflectat si ntr-o alt
lucrare a profesorului Gheorghe Gladchi.[94] Tot aici dumnealui analizeaz amnuntit opiniile
doctrinale cu privire la nssi notiunea si continutul rspunderii penale, n concluzie fiind
stabilite componentele acesteia:
1) obligatia persoanei de a rspunde pentru fapta comis si de a supune msurii de
constrngere statal prevzut de legea penal;
2) condamnarea public a persoanei care a svrsit infractiunea, n numele legii;
3) aplicarea si executarea pedepsei;
4) suportarea consecintelor nefavorabile ale condamnrii pn la momentul stingerii
antecedentelor penale sau reabilitrii.
Rspunderea penal ca institutie fundamental a dreptului penal inclusiv si a liberrii de
rspundere penal a fost investigat si de profesorul Xenofon Ulianovschi. [55; 78] Importanta
investigatiilor realizate const n faptul c autorul nu se limiteaz doar la sensul legal al
rspunderii penale dar descoper si altele noi. Astfel Xenofon Ulianovschi consider c prin
rspundere penal n sens ngust se ntelege obligatiunea unei persoane de a suporta o sanctiune
penal pentru infractiunea comis, iar n sens larg pe lng aceast obligatiune mai cuprinde si
dreptul statului de a aplica o sanctiune penal.
n general aceleasi viziuni sunt mprtsite si de cercettorul Tudor Popovici ns, este de
observat faptul c rspunderea penal, n viziunea dnsului, apare din momentul svrsirii
infractiunii, dar se realizeaz numai dac este stabilit vinovtia persoanei, adic din momentul
intrrii sentintei n vigoare. [56, p.95]
Este important si viziunea autorului cu privire la notiunea liberrii de rspundere penal
mentionnd c prin aceasta se prezum renuntarea din partea statului la condamnarea si aplicarea
unei pedepse infractorilor n schimbul nlocuirii acesteia prin pedepse de ordin administrativ sau
prin aplicarea unor msuri de sigurant cu caracter medical sau educativ. [56, p.100]
25
Merit sa fie mentionat si afirmatia corespunztor creia renuntarea de bun voie la
svrsirea infractiuni este o cauz care nltur caracterul penal al infractiunii n urma disparitiei
intentiei fptuitorului de a duce pn la capt activitatea infractional. [56, p.103]
Problemele institutiei rspunderii penale si ale liberrii de rspundere penal au mai fost
abordate si de penalistii Alina Savga n lucrarea Rspunderea penal si Mariana Grama n
lucrarea Liberarea de rspundere penal - capitolele corespunztoare ale manualului de Drept
penal. [64] n general n aceste lucrri sunt discutate subiectele la care s-au referit si cercettorii
nominalizati anterior, dar aceste lucrri sunt marcante prin faptul c descoper msurile de
constrngere care pot preceda condamnarea public n sensul art.50 CP al RM. [64, p.230-231]
Totodat este stabilit la nivel de principiu c infractiunea este unicul temei al rspunderii penale,
[64, p.232] de asemenea reflect si o viziune oarecum diferit de cele expuse mai sus cu privire
la realizarea rspunderii penale, Alina Savga considernd c acest proces parcurge cteva etape
cuprinse ntre momentul svrsirii infractiunii si stingerea antecedentelor penale. [64, p.237-238]
n lucrarea sa, d-na Mariana Grama reuseste s formuleze notiunea liberrii de
rspundere penal care, dup continut, difer de cele expuse mai sus si care, n viziunea noastr,
merit o mare atentie cci, potrivit autoarei, de rspundere penal poate fi liberat doar persoana
care a comis o infractiune, dar care si-a pierdut gradul prejudiciabil n virtutea unor mprejurri
prevzute de legea penal. [64, p.404] Are mare importanta si faptul c Mariana Grama
relanseaz ipoteza precum c prin liberare de rspundere penal se exclude recunoasterea
persoanei drept vinovat de svrsirea infractiunii, lucrarea avnd si o clasificare sub diferite
aspecte a modalittilor de liberare de rspundere penal. [64, p.406]
Asadar cele mentionate anterior demonstreaz c, dup intrarea n actiune a actualului
Cod penal al Republicii Moldova, mediul academic autohton s-a implicat activ n elucidarea
problemelor institutiilor rspunderii penale si liberrii de rspundere penal, fiind publicate
numeroase lucrri, fapt care demonstreaz, pe de o parte, interesul sporit al cercettorilor
autohtoni fat de institutia vizat, iar pe de alt parte, complexitatea si dificultatea problemelor
acestei institutii de drept.
Un interes deosebit fat de problematica institutiei liberrii de rspundere penal a
manifestat si mediul academic din strintate, diferite aspecte ale institutiei vizate fiind
elucidate n lucrrile cercettorilor rusi Antonov A.G., Golovko L.V., Krepsev A. M.,
Alikperov H. D., Novikov V.A., Endolteva A.V., etc.
Astfel, printre cele mai recente si remarcabile lucrri monografice cu acest subiect este
teza de doctor a cercettorului Novicov V.A. [205] care reflect una dintre primele ncercri de
abordare critic si complex a institutiei liberrii de rspundere penal dup intrarea n actiune a
26
noului Cod penal a Federatiei Ruse din 1996. n special, n acest studiu pentru prima dat a fost
n mod particular elucidat problema realizrii scopurilor pedepsei penale prin aplicarea
institutiei liberrii de rspundere penal si a fost reflectat caracteristica comparativ a acestei
institutii cu institutiile similare din legislatia penal a statelor europene. Tinnd cont de
realizrile stiintei juridico-penale, autorul analizeaz unele probleme teoretice si practice privind
aplicarea normelor ce reglementeaz temeiurile si ordinea liberrii de rspundere penal si sunt
formulate propuneri de mbunttire a legislatiei penale rusesti n acest domeniu.
O alt lucrare si mai recent este teza de doctor habilitat a autoarei Endoliteva A.V. [166]
a crei originalitate stiintific const n faptul c reprezint una din primele investigatii complexe
interdisciplinare monografice a celor mai actuale probleme teoretice, legislative si aplicative ale
institutiei liberrii de rspundere penal, pregtite pe baza actualizrilor fcute n legea penal si
de procedur penal a Federatiei Ruse, care la rndul lor au fost fcute n corespundere cu un sir
de cercetri teoretice si stiintifico-practice, constatri si propuneri cu semne de originalitate si
relevant pentru teoria dreptului penal si de procedur penal. n special, autoarea si-a elaborat
propria conceptie despre liberarea de rspundere penal ca pe o form de ncetare a urmririi
penale, a fcut delimitarea dintre temei, conditie si modalitate a liberrii de rspundere penal, a
propus propria clasificare a modalittilor de liberare de rspundere penal, a elaborat modalitti
noi de liberare de rspundere penal, a formulat propuneri de mbunttire, modificare si
completare a unui numr de norme juridico-penale si procesual-penale din legislatia penal a
Federatiei Ruse care reglementeaz institutia juridic cercetat la etapa actual. De asemenea a
dezvoltat si o directie de perspectiv (de lege ferenda) n reglementarea juridic a relatiilor
sociale legate de refuzul statului de a-si realiza dreptul su de a supune rspunderii penale
persoana care a comis o infractiune. n tez se mai propune si redenumirea acestei institutii cu o
nou notiune Liberare de la urmrirea penal.
Problemele institutiei liberrii de rspundere penal sunt studiate si n lucrrile
cercettorilor belorusi Lucasov A., Hatenevici T. etc. Astfel, Lucasov A. abordeaz un sir de
probleme ale institutiei liberrii de rspundere penal n general si institutiei cintei active n
particular. n rezultatul cercetrilor autorul ajunge la concluzia c prin liberare de rspundere
penal se ntelege refuzul statului de a condamna, din numele Republicii Belarus, persoana care
a comis o infractiune. Totodat autorul consider c unicul organ competent s aplice normele
institutiei liberrii de rspundere penal este instanta de judecat, exercitarea acestui drept fiind
posibila doar dup deliberare si doar prin pronuntarea unei sentinte speciale care nu este nici de
condamnare si nici de achitare. O alt concluzie este c nu toate cazurile de liberare de
rspundere penal prevzute n Partea special a CP al RB se atribuie la cinta activ. [198]
27
Aceleasi viziuni cu privire la institutia cintei active sunt mprtsite si de Hatenevici T.,
totodat investigatiile sale sunt importante prin faptul c determin mai multe criterii ce ar trebui
luate n calcul la extinderea numrului de cazuri de liberare de rspundere penal prevzute n
Partea special a CP: nivelul nalt al latentei infractiunilor, dificultatea probrii unor genuri de
infractiune, etc. [270]
Printre doctrinarii romni care au analizat problemele institutiei rspunderi penale si
liberrii de rspundere penal (nlocuirea si nlturarea rspunderii penale) se numr Dobrinoiu
V., Nistoreanu Gh., Boroi A., Narcis Gi., Ungureanu A., etc.
Astfel n lucrrile comune ale profesorilor Nistoreanu Gheorghe si Boroi Alexandru sunt
abordate un sir de probleme legate de notiunea, continutul, principiile si limitele rspunderii
penale, notiunea si natura juridic a nlocuirii rspunderii penale, notiunea, clasificarea si
efectele cauzelor care nltur rspunderea penal. n viziunea noastr este remarcabil analiza
naturii juridice a institutiei nlocuirii rspunderii penale care a nregistrat, dup cum relateaz
profesorii, numeroase critici, nvederndu-se n special nesocotirea principiului legalittii prin
crearea unei dezincriminri judiciare a anumitor fapte. [128, p.238-239]
Cercettorul Narcis Giurgiu abordeaz diferite aspecte ale institutiei rspunderii penale:
notiunea si continutul, temeiul, realizarea si subiectii rspunderii penale. n viziunea noastr
prezint interes notiunea rspunderii penale formulat de autor potrivit cruia aceasta const n
obligatia fptuitorului de a se supune procesului penal si de a suporta consecintele cu caracter
sanctionar prevzute de legea penal. [126, p.438]
Analiznd investigatiile realizate de mediul academic din strintate cu privire la
institutia liberrii de rspundere penal, putem concluziona c multe din problemele solutionate
sunt actuale si pentru legislatia penal a Republicii Moldova, respectiv la elaborarea acestei teze
vom tine cont de acele solutii si concluzii care, n viziunea noastr, pot contribui favorabil la
mbunttirea legislatiei noastre penale.
Totodat trebuie s mentionm si faptul c unele concluzii si propuneri nu sunt
suficient de bine argumentate si nu sugereaz ncredere, respectiv vom face abstractie de acestea.
Astfel, spre exemplu, nu ni se pare reusit propunerea autoarei Endoliteva A. n privinta
redenumirii institutiei liberrii de rspundere penal cu notiunea Liberare de la urmrirea
penal. Autoarea vine cu aceast propunere ca o solutie a unei probleme mai vechi n jurul
creia se polemizeaz mai bine de o jumtate de secol, fiind vorba despre concordanta dintre
institutia cercetat si principiul prezumtiei de nevinovtie. Ea este adepta viziunii precum c
dreptul de liberare de rspundere penal acordat nu doar instantei de judecat dar si procurorului,
organelor de urmrire penal, din care rezult recunoasterea persoanei ca fiind vinovat de
28
svrsirea infractiunii, contravine principiului indicat. n opinia noastr aceast propunere nu ni
se pare suficient de reusit dat fiind faptul c, att n cazul liberrii de rspundere penal ct si n
cel al liberrii de urmrire penal, este vorba despre persoana care a comis o infractiune ceea ce
nseamn nu altceva dect recunoasterea vinovtiei acestei persoane. Considerm c acest
problem necesit o abordare special mult mai aprofundat, cu att mai mult c Legea penal
national a suportat mai multe modificri n acest sens.
Asadar cele reflectate anterior demonstraz c mediul academic autohton precum si cel
din strintate, n special dup intrarea n actiune a actualului cod penal, s-a implicat activ n
solutionarea problemelor institutiei liberrii de rspundere penal, n acest sens fiind elaborate
numeroase monografii, manuale si articole stiintifice. Totodat este de remarcat si faptul c toate
aceste lucrri nu stabilesc o claritate asupra unor probleme teoretice principiale ale institutiei
liberrii de rspundere penal. Astfel, n conditiile n care prin liberare de rspundere penal se
ntelege scutirea persoanei care a comis o infractiune de la condamnarea public ce ar urma s se
exprime prin sentinta de condamnare nu este clar esenta liberrii de rspundere penal prin
sentinta de condamnare (pct.3 alin.4 art.389 CPP al RM).
De asemenea rmne neclar esenta liberrii de rspundere penal si prin sentinta de
ncetare a procesului penal deoarece analiza practicii judiciare demonstraz c persoana liberat
de rspundere penal prin acest tip de sentint este recunoscut vinovat n mod public si din
numele legii. n acest context considerm necesar investigarea detaliat a problemei notiunii si
esentei liberri de rspundere penal si anume prin prizma elucidrii notiunii, esentei si limitelor
nssi a rspunderii penale, obiectiv pe care ni-l propunem s-l realizm n cadrul acestei lucrri.
Pornind de la faptul c prin vointa legiuitorului sentinta de condamnare fr stabilirea
pedepsei se adopt n cazul liberrii de rspundere penal precum si n cazul liberrii de
pedeaps (pct.3 alin.4 art.389 CPP al RM) este foarte greu de nteles care este totusi deosebirea
dintre aceste dou institutii de drept, aceast problem constituind un alt obiectiv ce ni-l
propunem s-l realizm n continuare.
n conditiile n care legiuitorul foloseste diferiti termeni n cazul faptei pentru svrsirea
creia se poate dispune liberarea de rspundere penal, n art.53 CP fiind vorba despre fapta ce
contine semnele componentei de infractiune iar n art.54, 55, 57, 58 ,59 si 60 CP
infractiunea, devine insuficient de clar continutul si coraportul dintre acesti doi termeni.
Totodat nu este clar nici coraportul dintre acesti termeni (fapta ce contine semnele componentei
de infractiune si infractiunea) si temeiul rspunderii penale, dat fiind faptul c liberarea de
rspundere penal poate avea loc doar n prezenta temeiului rspunderii penale, iar potrivit art.51
29
CP acesta poate fi fapta prejudiciabil- temei real, si componenta de infractiune temei
juridic. Considerm c si aceast problem necesit s fie solutionat n limitele acestei lucrri.
Neclar rmne si natura juridic a renuntrii de bun voie la svrsirea infractiunii,
legiuitorul fiind inconsecvent n aceast privint, pe de o parte, considernd-o circumstant care
exclude infractiunea (art.26, 27 CP), iar pe de alt parte modalitate de liberare de rspundere
penal (art.56 CP). Este de remarcat faptul c, n acest context, devine nenteleas nssi natura
juridic a liberrii de rspundere penal si delimitarea ei de institutia circumstantelor care exclud
infractiunea - acesta fiind un alt obiectiv pe care ni-l propunem s-l realizm n cadrul acestei
lucrri.
O alt problem neelucidat de teoria dreptului nostru penal o constituie actualele
prevederi de revocare a msurilor educative aplicate minorului liberat de rspundere penal
(art.54 si art.104 CP al RM) care, n viziunea noastr, contravin principiilor legislatiei penale si
anume principiului de a nu fi supus de dou ori urmririi penale si pedepsei penale pentru una si
aceeasi fapt (art.7 CP al RM si art.22 CPP al RM).
De asemenea nu este studiat nici corelatia prevederilor alin.2 al art. 57 CP Liberarea de
rspundere penal n legtur cu cinta activ cu cazurile de liberare de rspundere penal
prevzute n Partea special a CP. Investigatiile efectuate demonstreaz c practicienii nu tin
cont de prevederile art.57 CP atunci cnd decid liberarea de rspundere penal n baza cazurilor
prevzute n Partea special a CP, aceasta constituind o alt problem pe care ne-o propunem s-
o solutionm.
Este important de remarcat si faptul c institutia liberrii de rspundere penal este
solicitat de activitatea practic de la noi din tar. Potrivit datelor statistice ale Procuraturii
Generale a Republicii Moldova pe parcursul anului 2008 (perioada 08.02.2008-31.12.2008) de
ctre procurori au fost ncetate n temeiul art.53-60 CP n total 1438 cauze penale, iar pe
parcursul a 10 luni 2009 - n total 1578 cauze penale (Anexa 1). Comparnd aceste cifre statistice
atestm o usoar ascensiune a numrului de cauze penale ncetate n ultimul an fat de anul
precedent cu 4,8%. Cu toate acestea ns numrul lor este nc mic comparativ cu numrul total
de infractiuni comise n perioadele de referint, constituind aproximativ doar 4-5%.
Aceste date ne mrturisesc faptul c potentialul anticriminogen al institutiei liberrii de
rspundere penal este doar partial folosit n procesul de prevenire si combatere a criminalittii.
n special doar modalitatea de liberare de rspundere penal cu tragerea la rspundere
contraventional (art.55 CP) este frecvent aplicat, aceasta fiind solicitat n 1204 cazuri n anul
2008 si 1333 n anul 2009 ceea ce constituie 83,7% si respectiv 84,4% din numrul total de
cauze penale ncetate n temeiul art.53 CP, celelalte modalitti de liberare de rspundere penal
30
prevzute de Codul Penal al Republicii Moldova practic nu sunt aplicate. Astfel, aplicabilitatea
liberrii minorilor (art.54 CP) este de 3,1% (46 cauze penale) n 2008 si 3% (48 cauze penale) n
2009, renuntrii de bun voie la svrsirea infractiunii (art.56 CP) - 0,4% (6 cauze penale) n
2008 si 0,1% (3 cauze penale) n 2009, cintei active (art.57 CP) - 1,1% (16 cauze penale) n
2008 si 0,3% (6 cauze penale) n 2009, schimbrii situatiei (art.58 CP) 1,2% (18 cauze penale)
n 2008 si 3,5% (56 cauze penale) n 2009, liberrii conditionate (art.59 CP) - 5,6% (81 cauze
penale) n 2008 si 1,5% (25 cauze penale) n 2009 si prescriptiei de tragere la rspundere penal
(art.60 CP) - 4,6% (67 cauze penale) n 2008 si 6,7% (107 cauze penale) n 2009 din numrul
total de cauze penale ncetate n temeiul art.53 CP. (Anexa 1)
Asadar constatm faptul c doar o singur modalitate de liberare de rspundere penal (n
legtur cu tragerea la rspundere contraventional) este destul de frecvent aplicat n practica
judiciar. Desi Legea penal a Republicii Moldova ofer mai multe posibilitti privind realizarea
institutiei liberrii de rspundere penal, exist probabil anumite probleme n sfera aplicabilittii
acesteia. Exist dificultti, ndeosebi n aplicarea institutiilor complet noi pentru practica si
doctrina noastr national, fiind vorba de liberarea de rspundere penal n legtur cu cinta
activ (art.57 CP), liberarea conditionat (art.59 CP) precum si renuntarea de bun voie la
svrsirea infractiunii(art.56 CP). Totodat indicele relativ redus al aplicabilittii institutiei
liberrii de rspundere penal se explic probabil si prin necesitatea perfectionrii normelor
Codului Penal n vigoare.
Rezultatele cercetrilor noastre demonstreaz c practic n toate cazurile ncetate n
temeiul liberrii de rspundere penal cu tragerea la rspundere contraventional au fost retinute
suficiente circumstante pentru aplicarea si a altor modalitti de liberare de rspundere penal.
Studiul a fost realizat n baza chestionarelor elaborate de autor si au cuprins 312 dosare si cauze
penale ncetate n temeiul liberrii de rspundere penal de ctre instantele de judecat si
organele procuraturii ale Republicii Moldova n perioada 2002-2010 (Anexa 3).
n rezultatul calculelor corespunztoare, de asemenea, s-a constatat c liberarea de
rspundere penal a fost aplicat mai frecvent n cazul infractiunilor mai putin grave (72 %) spre
deosebire de cele usoare (28 %) (Anexa 2 Figura A2.3 ). Din cele 282 persoane liberate doar 5%
au avut antecedente penale stinse, restul 95% persoanele nu au avut antecedente penale, n
ambele situatii fiind corect retinut circumstanta svrsirea infractiunii pentru prima oar. n
21% din cazuri persoanelor liberate de rspundere penal li s-a retinut c au la ntretinere copii
minori. Circumstanta recunoasterea vinovtiei a fost retinut n 83% din numrul total de
persoane liberate de rspundere penal. De specificat este faptul c n privinta persoanelor
liberate n faza urmririi penale aceast circumstant a fost retinut n proportie de sut la sut.
31
Cele 17% din cazuri n care nu s-a retinut recunoasterea vinovtiei n privinta persoanelor
liberate de rspundere penal se atribuie la faza judecrii cauzei. Aproape n majoritatea
cazurilor (44 %) a fost retinut circumstanta - cinta activ a persoanei la descoperirea
infractiunii. n 19% din cazuri s-a constatat c persoana nu prezint pericol social, n 67% din
cazuri la baza deciziei de liberare de rspundere penal a fost retinut caracteristica pozitiv a
persoanei. (Anexa 2 Figura 2.5).
Ct priveste vrsta persoanelor liberate de rspundere penal studiul arat c 32% au
vrsta cuprins ntre 36-50 ani, 28% - 26-35 ani, 26% - 19-25 ani, 5% - pn la 18 ani si 9% -
mai mult de 50 ani (Anexa 2 Figura 2.2).
n majoritatea cazurilor persoanele liberate de rspundere penal sunt brbati 80% n
restul cazurilor acestea sunt femei 20% (Anexa 2 Figura 2.1).
Analiznd tipurile de infractiuni comise de persoanele liberate de rspundere penal
observm c nivelul cel mai nalt l constituie infractiunile n domeniul transporturilor 39,3%,
18,4% sunt infractiunile contra autorittilor publice si a securittii publice, 11,3% - infractiunile
contra patrimoniului, cte 7,5% sunt infractiunile contra snttii publice si infractiunile
economice, 4,6% - infractiunile contra securittii publice si a ordinii publice, 2,8% - infractiunile
svrsite de persoanele cu functii de rspundere, 9,4% sunt restul categoriilor de infractiuni
(Anexa 2 Figura 2.4).

1.2. Liberarea de r,spundere penal, _n legisla.ia penal, a altor state
Solutionarea adecvat a problemelor dezvoltrii si perfectionrii institutiei liberrii de
rspundere penal impune, ntr-o anumit msur, analiza comparativ a prevederilor legislative
referitoare la aceast institutie din Codul penal al Republicii Moldova cu cele din codurile penale
ale altor state. Mai nti vom analiza legislatia unor state din spatiul fostei URSS dup care vom
compara legislatiile penale a unor state europene.
Astfel n Capitolul 11 al CP al Federatiei Ruse din 1996 [261] sunt prevzute
urmtoarele modalitti de liberare de rspundere penal:
1) Liberarea de rspundere penal n legtur cu cinta activ (art.75 CP);
2) Liberarea de rspundere penal n legtur cu mpcarea cu partea vtmat (art.76
CP);
3) Liberarea de rspundere penal n legtur cu expirarea termenelor de prescriptie
(art.78 CP).
32
Initial, n calitate de modalitate de liberare de rspundere penal a fost prevzut si
Liberarea de rspundere penal n legtur cu schimbarea situatiei(art. 77 CP), ns prin Legea
Federatiei Ruse Nr. 162 din 08.12.2003 aceast modalitate de liberare a fost invalidat.
O alt modalitate de liberare de rspundere penal este si cea inclus n Capitolul 13 CP
al Federatiei Ruse Liberarea de rspundere penal n legtur cu actul de amnistie (art.84 CP).
n Capitolul 14 CP al Federatiei Ruse se regseste si Liberarea minorilor de rspundere
penal cu aplicarea msurilor de constrngere cu caracter educativ (art.90 CP).
Totodat, un sir de articole din Partea special a legii penale cercetate contin note ce
prevd liberarea de rspundere penal n legtur cu cinta activ. Acestea sunt notele prevzute
la art.122 CP Contaminarea cu maladia SIDA, art.127.1 CP Traficul de fiinte umane, art.205
CP Terorismul, art.206 CP Luarea de ostatici, art.208 CP Organizarea unei formatiuni
paramilitare ilegale sau participarea la ea, art.210 CP al FR Crearea sau conducerea unei
organizatii criminale, art.222 CP Procurarea, transferul, vnzarea, pstrarea, transportarea sau
purtarea ilegal a armelor si munitiilor, art.223 CP Fabricarea ilegal a armelor, art.228 CP
Circulatia ilegal a substantelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, art.275 CP
Trdarea de Patrie, art.276 CPSpionajul, art.278 CP Uzurparea sau mentinerea fortat a
puterii de stat, art.282.1 CP Organizarea comunitti extremiste, art.282.2 CP Organizarea
activittii unei organizatii extremiste si art.291 CP Darea de mit.
n general, modalittile de liberare de rspundere penal ce se contin att n Partea
general ct si n cea special a CP al FR sunt analoage celor prevzute n CP al RM, exist ns
si unele particularitti privind reglementarea lor legislativ si aplicativ. Este de remarcat faptul
c Legea penal a FR nu prevede astfel de modalitti de liberare de rspundere penal ca
Liberarea de rspundere penal cu tragerea la rspundere contraventional (art.55 CP al RM),
Liberarea de rspundere penal n legtur cu renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii
(art.56 CP al RM), Liberarea conditionat de rspundere penal (art.59 CP al RM).
Potrivit doctrinei penale ruse, nlocuirea rspunderii penale cu rspunderea
contraventional contravine notiunii si temeiului rspunderii penale si din aceste motive CP al
FR n actiune din 1996 a renuntat la formularea prevederilor ce ar permite recalificarea
contraventional. [166, p.26]
Ct priveste renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii aceasta, potrivit CP al
FR, constituie o circumstant care exclude infractiunea si nu o modalitate de liberare de
rspundere penal, aceast problem necesitnd s fie investigat n detaliu.
mpcarea potrivit CP al RF, comparativ cu al trii noastre(art.109 CP al RM), are
caracter discretionar, n plus aplicabilitatea acesteia este limitat prin conditia svrsirea
33
infractiunii pentru prima oar. Toate acestea ne ndrepttesc s credem c legiuitorul nostru este
mai predispus s economiseasc represiunea penal la solutionarea relatiilor juridico penale de
conflict
Sub aspect aplicativ este remarcabil faptul c urmrirea penal nu poate nceta n temeiul
art.75, 76, 78 CP al FR dac persoana ce urmeaz s fie liberat de rspundere penal se
pronunt mpotriv, n astfel de situatii urmrirea penal continund n ordine obisnuit.
Considerm c si acest subiect trebuie discutat pentru observarea impactului pe care l poate avea
asupra legislatiei penale a RM.
Actualul Cod penal al Ucrainei a fost adoptat de Rada Suprem la 5 aprilie 2001 si a
intrat n vigoare la 1 septembrie 2001. [262] Legea penal utilizeaz n repetate rnduri termenul
liberarea de rspundere penal, cu toate acestea ns, precum si n cazul Codului penal al RM,
notiunea acestei institutii lipseste.
Potrivit doctrinei penale ucrainene, prin liberare de rspundere penal se ntelege
refuzul statului n persoana instantei de judecat corespunztoare, efectuat n conformitate cu
legea penal si cea procesual-penal, de aplicare a msurilor cu caracter juridico-penal asupra
persoanelor care au comis infractiuni [263, p.43].
Modalittile liberrii de rspundere penal pot fi clasificate n dou grupe:
1) obligatorii (imperative) n prezenta crora instanta de judecat este obligat s nceteze
urmrirea penal. Astfel de modalitti sunt prevzute n art.45 CP (liberarea de rspundere
penal n legtur cu cinta activ), n art.46 CP (n legtur cu mpcarea) n art.49, 106 CP
(n legtur cu expirarea termenelor de prescriptie);
2) facultative (discretionare) prezenta crora permit, dar nu oblig instanta de judecat s
nceteze urmrirea penal. La aceast grup se atribuie liberarea de rspundere penal n
legtur cu ncredintarea pe chezsie (art.47 CP), n legtur cu schimbarea situatiei (art.48
CP), liberarea de rspundere penal cu aplicarea msurilor de constrngere cu caracter
educativ (art.97 CP).
Despre liberarea de rspunderea penal se mentioneaz si n Partea special a Codului
penal al Ucrainei, fiind prevzut n art.111 (Trdarea de patrie), art.114 (Spionajul), art.175
(Neachitarea salariilor, burselor, pensiilor sau altor plti obligatorii), art.212 (Eschivarea de la
plata impozitelor, taxelor, alte plti obligatorii), art.255 (Crearea unei organizatii criminale),
art.258 (Actul de terorism), art.260 (Crearea ilegal a formatiunilor militare), art.263 (Traficul
ilegal de arme, munitii si explozivi), art.289 (Rpirea ilegal a mijlocului de transport), art.307
(Producerea, fabricarea, achizitionarea, depozitarea, transportul, transferul sau vnzarea ilegal
de droguri, substante psihotrope sau a analogelor lor), art.311 (Producerea, fabricarea,
34
achizitionarea, detinerea, livrarea precursorilor), art.369 (Darea de mit). n acest context
prezint interes norma prevzut de art.175 CP al Ucrainei ce nu are analog n Legea penal a
RM potrivit creia persoana care gestioneaz o ntreprindere, institutie sau organizatie este
liberat de rspundere penal pentru abuz de serviciu care const n neplata nejustificat a
salariului mai mult de o lun, precum si a burselor, pensiilor sau altor plti obligatorii pentru
cetteni, precum si deturnarea de fonduri destinate acestor plti, n cazul n care, pn la tragerea
la rspundere penal, sunt puse n aplicare pltile indicate.
Este de observat c, potrivit legislatiei penale ucrainene, dreptul de liberare de rspundere
penal este de competent exclusiv a instantei de judecat (alin.2 art.44 CP al Ucrainei).
De asemenea, legislatia penal a acestui stat, ca si cea a Federatiei Ruse, interzice
ncetarea urmririi penale n temeiul liberrii de rspundere penal dac cel ce urmeaz s fie
liberat se pronunt mpotriv la aceasta (alin.2 al art.7
1
CPP al Ucrainei).
n Partea general a CP al Republicii Belarus[248] sunt prevzute urmtoarele modalitti
de liberare de rspundere penal:
n legtur cu expirarea termenelor de prescriptie (art.83 CP);
tragerea la rspundere contraventional (art.86 CP);
pierderea caracterului social-periculos al faptei (art.87 CP);
cinta activ (art.88 CP);
repararea benevol a prejudiciului cauzat (art.88
1
CP);
mpcarea cu victima (art.89 CP);
actul de amnistie (art.95 CP);
liberarea de rspundere penal a minorilor (art.118 CP).
n Partea special a Codului penal al Republicii Belarus, de asemenea, sunt incluse note
la o serie ntreag de articole care dispun liberarea de rspundere penal n legtur cu cinta
activ, de exemplu: notele de la art. 235 Legalizarea (splarea) bunurilor materiale, obtinute
pe cale ilegal, art.287 Crearea ilegal a unei formatiuni militare, art.289 Terorismul, art.291
Luarea de ostatici, art.328 Circulatia ilegal a substantelor narcotice, psihotrope sau a
precursorilor, art.357 Chemri la rsturnarea sau schimbarea prin violent a puterii de stat,
art.358 Spionajul, art.431 Darea de mit, art.432 Mijlocirea mitei.
Comparativ cu Legea penal a RM cea a Republicii Belarus prevede ntreruperea
termenelor de prescriptie, nu n cazul svrsirii unei noi infractiuni pentru care poate fi aplicat
pedeapsa cu nchisoarea pe un termen mai mare de doi ani (art.60 CP al RM), ci atunci cnd
persoana comite o nou infractiune intentionat (art.83 CP al RB).
35
Liberarea de rspundere penal n legtur cu pierderea caracterului social-periculos al
faptei (art. 87 CP al Republicii Belarus) poate avea loc n cazul n care se constat c, la
momentul examinrii cauzei penale, datorit schimbrii situatiei fapta comis si-a pierdut
caracterul social periculos.
Comparativ cu art.58 CP al RM care reprezint echivalentul acestei modalitti de liberare
de rspundere penal, Legea penal a Republicii Belarus nu prevede liberarea de rspundere si n
cazul pierderii pericolului social al persoanei n legtur cu schimbarea situatiei. Din acest punct
de vedere constatm c legea noastr penal este mai dispus spre reeducarea persoanelor care
au comis infractiuni n afara limitelor rspunderii penale.
Potrivit doctrinei penale a Republicii Belarus menirea acestei modalitti de liberare de
rspundere penal este corectarea posibililor ntrzieri de dezincriminare a unor fapte.
n conformitate cu art.89 CP al Republicii Belarus liberarea de rspundere penal n
legtur cu mpcarea cu victima, spre deosebire de art.109 CP al RM, are caracter discretionar.
Aceast comparatie ne permite s concluzionm c legea noastr penal este mai predispus s
ncurajeze vinovatii s se mpace cu victima spre deosebire de Legea penal a Republicii Belarus
care ncurajeaz mai mult compensarea benevol a prejudiciului pricinuit (art.88
1
CP al RB).
Pe lng conditiile incluse n art.54 CP al RM, liberarea de rspundere penal a minorilor
prevzut de art.118 CP al Republicii Belarus mai este conditionat prin prezenta unei cereri din
partea printilor sau a persoanelor ce-i nlocuiesc spre a le fi transmis sub supraveghere minorul
si prin achitarea de ctre acestia a unei sume de bani n calitate de gaj.
Suma gajului este determinat de ctre instant, lund n considerare situatia material a
printilor sau a persoanelor ce-i nlocuiesc, n valoare de la zece la cincizeci de salarii minime,
mrimea crora este stabilit la data achitrii gajului. n cazul n care persoana pus sub
supraveghere, n termen de un an, a comis intentionat o nou infractiune, suma gajului trece la
veniturile de stat. n plus, trebuie remarcat faptul c simpla cerere a printilor sau a persoanelor
ce-i nlocuiesc de a le fi transmis minorul n supraveghere nu influenteaz instanta s pronunte o
decizie pozitiv n acest sens. Instanta trebuie s stabileasc capacitatea acestor persoane de a
exercita un control eficient asupra comportamentului minorului si, de asemenea, s ia n calcul
caracteristica lor pozitiv.
Modalitatea de liberarea de rspundere penal a minorilor prevzut de CP al Republicii
Belarus se mai deosebeste de cea prevzut de legislatia penal a Republicii Moldova si prin
caracterul ei irevocabil, adic liberarea minorului nu mai poate fi anulat indiferent de
comportamentul ulterior al acestuia.
36
n partea general a Codul penal al Republicii Kazahstan semnat de ctre Presedintele
Republicii la 16 iulie 1997 si intrat n vigoare la 1 ianuarie 1998 [260] sunt prevzute
urmtoarele modalitti de liberare de rspundere penal:
Liberarea de rspundere penal n legtur cu: cinta activ (art.65 CP);
Liberarea de rspundere penal n legtur cu depsirea limitelor legitimei aprri
(art.66 CP);
Liberarea de rspundere penal n legtur cu mpcarea cu victima (art.67 CP);
Liberarea de rspundere penal n legtur cu schimbarea situatiei(art.68 CP);
Liberarea de rspundere penal n legtur cu expirarea termenelor de prescriptie
(art.69 CP).
n alin.1 al art.65 din Codul penal al Republicii Kazahstan (echivalentul alin.1 al art.57
CP al RM) este prevzut c persoana care a svrsit pentru prima oar o infractiune usoar sau
mai putin grav poate fi liberat de rspundere penal dac ea, dup svrsirea acesteia, s-a
autodenuntat de bun voie sau a contribuit la descoperirea infractiunii sau n alt mod a reparat
prejudiciul cauzat. Din textul acestui articol este evident c autodenuntarea benevol,
contributia la descoperirea infractiunii si repararea n alt mod a prejudiciului cauzat sunt
legate prin conjunctia "sau", de unde reiese c sunt alternative n raport una fat de alta, ceea ce
nseamn c este suficient comiterea mcar a unei dintre acestea. Art.57 CP al RM sub aspect
tehnic este construit altfel, de aceea n literatura juridic de specialitate exist puncte de vedere
diferite cu privire la necesitatea cumulului actiunilor pozitive indicate n aceste prevederi.
O noutate pentru legislatia Republicii Moldova este modalitatea de liberare de rspundere
penal n legtur cu depsirea limitelor legitimei aprri. Potrivit art.66 CP al RK persoana care
a depsit limitele legitimei aprri n functie de circumstantele cauzei poate fi liberat de
rspundere penal.
Art.61 din CP al Republicii Kazahstan se deosebeste de art.109 CP al RM prin faptul c
prevede expres n ce cazuri organul competent este n drept s libereze de rspundere penal
vinovatul care s-a mpcat cu victima si cazurile n care acesta este obligat. Astfel 1.Persoana
care a comis o infractiune usoar sau a comis pentru prima oar o infractiune mai putin grav si
nu a provocat moartea sau vtmri grave pentru sntatea uman se libereaz de rspundere
penal n cazul n care s-a mpcat cu victima si a reparat prejudiciul cauzat. 2.Persoana care a
comis o infractiune mai putin grav poate fi liberat de rspundere penal n cazul n care s-a
mpcat cu victima si a reparat prejudiciul cauzat acesteia.
37
Partea special a Codului penal al Republicii Kazahstan, de asemenea, la un numr
impuntor de articole prevede note liberatoare de rspundere penal, acestea fiind notele de la
art.165 Trdarea de Patrie, art.166 Spionajul, art.168 Uzurparea sau mentinerea fortat a
puterii de stat, art.193 Legalizarea banilor sau a altor bunuri materiale obtinute ilegal, art.231
Luare de mit, art.233 Terorismul, art.234 Luarea de ostatici, art.236 Organizarea ilegal
a unei formatiuni paramilitare sau participarea la ea, art.251 Procurarea, transferul, vnzarea,
pstrarea, transportarea sau purtarea ilegal a armelor si munitiilor, art.252 Fabricarea ilegal
a armelor, art.259 Prepararea, procurarea, pstrarea, transportarea, transferul sau vnzarea
ilegal a substantelor narcotice sau a altor substante, art.297 Prsirea locului accidentului
rutier, art.312 Coruperea activ, art.318 Lezarea onoarei si demnittii Presedintelui
Republicii Kazahstan si obstructionarea activittilor sale, art.319 Lezarea onoarei si demnittii
deputatului si obstructionarea activittilor sale, art.320 Insultarea unui reprezentant al puterii,
art.326 Eschivarea de la serviciul militar, art.352 Declaratia mincinoas, concluzia fals sau
traducerea incorect, art.372 Prsirea samovolnic a unittii militare, art.375 nclcarea
regulilor serviciului militar, art.373 Dezertarea, art.375 nclcarea regulilor statutare cu
privire la serviciul militar, art. 376 nclcarea regulilor statutare cu privire la serviciul de
frontier, art. 377 nclcarea regulilor statutare cu privire la serviciul de gard, art. 378
nclcarea regulilor statutare cu privire la serviciul intern, art.379 nclcarea regulilor
statutare cu privire la mentinerea ordinii si securittii publice.
Prevederi analogice institutiei liberrii de rspundere penal se contin si n legislatiile
penale a statelor europene. Astfel Codul penal al Romniei prevede n art.90 institutia nlocuirii
rspunderii penale care, dup natura juridic, echivaleaz cu modalitatea de liberare de
rspundere penal cu tragerea la rspundere contraventional prevzut de art.55 CP al RM.
Potrivit doctrinei penale romne nlturarea rspunderii penale este institutia juridic ce
reglementeaz modul n care instanta de judecat, n cazul svrsirii unei infractiuni, nlocuieste
rspunderea penal cu o rspundere extrapenal dac sunt ndeplinite conditiile cerute de lege, n
scopul unei mai eficiente si echitabile restabiliri a ordinii de drept.
n raport cu prevederile art.90 CP al Romniei, nlocuirea rspunderii penale poate fi
dispus de instant numai dac sunt ntrunite, cumulativ, urmtoarele conditii:
conditii cu privire la infractiunea svrsit: s fie svrsit o infractiune; pedeapsa
aplicabil respectivei infractiuni s fie amend sau nchisoarea pn la un an ori fapta
s fie una de furt (art.208 CP), abuz de ncredere (art.213 CP), nselciune n form tip
(art.215 alin.1 CP), delapidarea n form tip (art.215
1
alin.1 CP) distrugere n form tip
(art.217 CP), distrugere din culp (art.219 alin.1 CP) dac valoarea pagubei nu
38
depseste 10 lei sau neglijenta n serviciu art.249 CP) dac valoarea pagubei nu
depseste 50 lei.
conditii referitoare la persoana infractorului: s nu mai fi fost condamnat anterior; s
nu i se fi aplicat anterior mai mult de dou msuri administrative; prejudiciul cauzat s
fie integral acoperit pn la pronuntarea hotrrii; atitudinea fptuitorului dup
comiterea infractiunii s dovedeasc regret; exist suficiente date pentru a considera c
fptuitorul poate fi ndreptat fr a i se aplica o pedeaps.
Spre deosebire de conditiile prevzute de art.55 CP al RM cele incluse n art.90 CP al
Romniei sunt mult mai restrictive si datorit acestui caracter, dup cum relateaz autorul romn
M.A.Hotca, normele care reglementeaz nlocuirea rspunderii penale au intrat ntr-o cvasi-
desuetudine, dovad n acest sens fiind lipsa, n ultimii ani, a unor cazuri n care s se fac
aplicarea acestei institutii[113, p.539].
Potrivit art.91 CP al Romniei, n cazul n care instanta dispune nlocuirea rspunderii
penale, aplic una din urmtoarele sanctiuni cu caracter administrativ: 1.Mustrarea; 2.Mustrarea
cu avertisment; 3.Amend de la 10 lei la 1000 lei.
Pe lng aceast modalitate de liberare de rspundere penal ce se caracterizeaz ca fiind
una discretionar, Legea penal a Romniei mai prevede si unele modalitti imperative numite
Cauze care nltur rspunderea penal (Titlul VII al prtii generale CP), acestea fiind:
amnistia (art.119 CP), prescriptia rspunderii penale (art.121 CP), lipsa plngerii prealabile sau
retragerea acesteia (art.131 CP) si mpcarea prtilor (art.132 CP).
n contextul cercetrilor efectuate prezint interes institutia prescriptiei care este o cauz
care nltur rspunderea penal pentru o infractiune comis, datorit trecerii unei perioade de
timp de la data svrsirii acesteia. Aceast institutie echivaleaz cu modalitatea de liberare de
rspundere penal n legtur cu expirarea termenilor de prescriptie prevzut de art.60 CP al
RM. Potrivit art.122 CP al Romniei, cel mai mare termen de prescriptie este de 15 ani, stabilit
pentru infractiuni a cror pedeaps este nchisoarea mai mult de 15 ani. Cel mai mic termen de
prescriptie este de 3 ani pentru infractiuni cu nchisoarea care nu depseste un an sau amenda.
Despre ntreruperea termenilor de prescriptie se vorbeste n art.123 si 124 CP al
Romniei si are loc atunci cnd se ndeplineste orice act procesual care trebuie comunicat si
fptuitorului (nvinuit/inculpat). Dup fiecare ntrerupere ncepe un nou termen de prescriptie.
Indiferent de numrul de ntreruperi, n cazul n care termenul de prescriptie este depsit cu nc
jumtate, intervine prescriptia special.
Prescriptia rspunderii penale este suspendat pe timpul ct o dispozitie legal sau o
mprejurare de neprevzut ori de nenlturat mpiedic punerea n miscare a actiunii penale sau
39
continuarea procesului penal. Potrivit art.121 CP al Romniei infractiunile mpotriva pcii si
omenirii sunt imprescriptibile.
Partea special a CP al Romniei de asemenea contine prevederi ce se refer la liberarea
de rspundere penal n legtur cu cinta activ asa numitele cauze de nepedepsire. Acestea
sunt prevederile art.167 CP Complotul, art.170 CP Nedenuntarea, art.255 CP Darea de
mit, art.262 CP Nedenuntarea unor infractiuni, art.323 CPAsocierea pentru svrsirea de
infractiuni.
Spre deosebire de CP al Romniei, legislatiile penale a celorlalte state europene prevd
nu modalitti de liberare de rspundere penal, ci modalitti de liberare de pedeaps care dup
natura lor juridic corespund institutiei liberrii de rspundere penal.
Astfel, n Partea general a Codului Penal al Frantei din 1992, [265] n art.132-59 se
mentioneaz: Liberarea de pedeaps poate avea loc atunci cnd resocializarea infractorului a
fost atins, daunele au fost recuperate iar urmrile negative, provocate de fapta infractional, si-
au ncetat efectul. Instanta judectoreasc care ordon eliberarea de pedeaps are dreptul s
hotrasc dac decizia de liberare de pedeaps s fie sau nu inclus n cazierul judiciar.
Liberarea de pedeaps nu produce efecte asupra pltilor judiciare. Un astfel de continut ne
determin s considerm c aici se subntelege liberarea de rspundere penal n legtur cu
cinta activ.
Legea penal a Frantei mai prevede si institutia Amnarea pronuntrii pedepsei care ar
putea s corespund cu modalitatea de liberare de rspundere penal n legtur cu expirarea
termenilor de prescriptie prevzut de art.60 CP al RM.
Amnarea pronuntrii pedepsei n reglementarea juridico-penal a Frantei poate fi de trei
tipuri: 1) amnarea ordinar (art.132-60 132-62); 2) amnarea cu termen de ncercare (art.132-63
162-65); 3) amnarea cu prescriptia instantei (art.132-66 132-70).
Amnarea pronuntrii pedepsei potrivit primului tip are loc n cazul n care instanta
consider c "autorul infractiunii este pe cale de a se corecta, prejudiciul este compensat si frauda, care
serveste obiectul urmririi penale, va nceta (partea 1 art.132-60). Totodat instanta stabileste n
decizia sa data la care va pronunta pedeapsa (partea 2 art.132-60). Cu toate acestea amnarea
pronuntrii pedepsei poate fi dispus numai dac nvinuitul, n cazul unei persoane fizice, sau
reprezentantul acestuia, n cazul unei persoane juridice, este prezent la audiere (partea 3 art.132-60).
Decizia despre pedeaps se pronunt nu mai trziu de un an de la decizia de amnare (st.132-
62). n sedinta a doua, instanta poate s libereze inculpatul (nu pronunt sentinta de condamnare cu
stabilirea pedepsei, ceea ce nseamn c-l libereaz de rspundere penal), poate stabili pedeapsa
40
prevzut de lege sau poate din nou s amne stabilirea pedepsei n conditiile si n conformitate cu
prevederile art.132-62.
Amnarea pronuntrii pedepsei potrivit celui de al doilea tip corespunde mai mult modalittii
de liberare conditionat de rspundere penal prevzut de art.59 CP al RM si const n amnarea
pronuntrii pedepsei, stabilindu-i vinovatului un termen de ncercare ce nu poate depsi un an. Decizia
curtii este supus executrii imediate (art. 132-63).
n doctrin aceast modalitate de liberare este numit probatiune si potrivit surselor de drept
penal ea a fost introdus n legislatia penal a Frantei n 1975, fiind preluat din dreptul penal anglo-
american. [68, p.94]
Amnarea pronuntrii pedepsei cu stabilirea unui termen de ncercare poate fi pus n
aplicare doar n prezenta concomitent a urmtoarelor conditii: 1) persoana n cauz nu a mai comis
alte delicte sau fapte penale, si 2) infractorul este pe cale de a se corecta, iar prejudiciul se compenseaz
(articolul 132-63, 132-60).
Termenul de ncercare include urmtoarele actiuni obligatorii: vinovatul este obligat s
rspund la apelurile functionarului responsabil de chestiuni de probare, s-i furnizeze informatiile si
documentele necesare pentru a-i fi verificate sursele de subzistent, s avertizeze despre orice
schimbare de resedint si munc. n plus, n fiecare caz, lund n considerare personalitatea inculpatului
si circumstantele infractiunii sau delictului comis, judectorul i poate impune si alte obligatii care sunt
optionale (s-si continue studiile sau educatia profesional, s urmeze un examen sau tratament
medical, s repare prejudiciul chiar si n absenta unei actiuni civile, s se abtin de la conducerea unor
mijloace de transport, s nu viziteze locurile de vnzare a buturilor alcoolice, s nu viziteze alti
condamnati, n special complicii infractiunii, s nu pstreze sau s nu poarte arm de foc, etc. (articolul
132-43 - art. 132-45 ).
Prevederi de stimulare se contin si n articolele din Partea special a Codului penal al
Frantei. De exemplu, n art.414-2 se mentioneaz c Orice persoan care a ncercat s comit
una dintre infractiunile prevzute la art. 411-2, 411-3, 411-6, 411-9 si 412-1 este scutit de
pedeaps n cazul n care, dup ce a informat autorittile judiciare sau administrative, a fost
posibil prevenirea faptei si, dup caz, identificarea altor delicventi. n art.414-3, de asemenea
se mentioneaz c, orice persoan care a participat la conspiratia definit de articolul 412-2 este
scutit de pedeaps n cazul n care, nainte de a fi urmrit penal, a dezvluit autorittilor
competente existenta conspiratiei ceea ce permite identificarea altor participanti.
Posibilitatea liberrii de rspundere penal este prevzut si n Codul penal al Spaniei din
23 noiembrie 1995[257]. Astfel n art.130 din Partea general a CP al Spaniei se mentioneaz c
rspunderea penal nceteaz n baza urmtoarelor temeiuri: decesul vinovatului, executarea
41
pedepsei, gratierea, iertarea de ctre victim, dac este prevzut de Lege, prescriptia
infractiunii, prescriptia pedepsei.
Potrivit aceluiasi articol, iertarea trebuie s se acorde n mod explicit nainte de
executarea pedepsei. Instanta de judecat sau tribunalul ascult victima dup pronuntarea
sentintei, ns pn la nceperea executrii pedepsei. n cazul infractiunilor sau delictelor
mpotriva minorilor sau persoanelor disponibilizate, instanta sau tribunalul, lund act de prerea
procurorului, poate respinge iertarea vinovatului, dispunnd continuarea procedurii, cu urmrirea
penal public, sau executarea pedepsei.
Termenul de prescriptie potrivit art.131 Cod penal al Spaniei, se calculeaz n functie de
pedeaps. Cel mai mare termen de prescriptie este de 20 ani pentru infractiuni cu o pedeaps mai mare
de cincisprezece ani privatiune de libertate, iar cel mai mic termen de prescriptie este de 3 ani pentru
crime mai putin grave. Termenul de prescriptie pentru calomnie si insult este de un an. n cazul n care
pedeapsa prevzut de lege, a fost diminuat, n conformitate cu prevederile articolului indicat,
termenul de prescriptie nu se reduce. Pentru infractiunea de genocid nu exist prescriptie.
Potrivit art.132 CP al Spaniei, termenele de prescriptie indicate se calculeaz din ziua comiterii
infractiunii. n cazul infractiunii continue sau n curs de desfsurare, aceste termene sunt calculate de la
data ultimei actiuni sau depsirii situatiei ilegale. Suspendarea termenilor de prescriptie are loc n orice
moment, dac n privinta persoanei a fost initiat o cauz penal. Noul termen de prescriptie ncepe cu
ncetarea cauzei penale sau finalizarea acesteia, fr emiterea sentintei de condamnare.
n art.268 CP al Spaniei se vorbeste despre liberarea de rspundere penal a sotilor ce nu sunt
divortati legal precum si ascendentilor, descendentilor, rudelor surorilor sau fratilor adoptivi pentru
infractiuni comise ntre ei si dac nu sunt legate de intimidare sau aplicarea violentei, astfel de fapte
servind obiectul rspunderii civile.
Partea special a Codului penal al Spaniei, de asemenea, contine o serie de prevederi menite s
elimine rspunderea penal a persoanelor care au comis anumite infractiuni. Astfel, sectiunea XIV din
Codul penal al Spaniei Crime mpotriva finantelor publice si securittii sociale n pct.4 al art.305 este
prevzut liberarea de rspundere penal a persoanei care rectific situatia fiscal n legtur cu
datoriile mentionate la primul paragraf al acestui articol, nainte ca aceste obligatii s fi fost notificate
de ctre autoritatea fiscal care a initiat actiuni de control orientate spre stabilirea obligatiunilor fiscale,
sau n cazul n care astfel de actiuni nu ar fi avut loc nainte ca Procuratura, acuzatorul de stat sau
reprezentantul procesual al administratiei regionale sau locale, s depun o plngere sau o cerere
mpotriva persoanei vizate.
Pct.3 al art.307 a CP al Spaniei reglementeaz liberarea de rspundere penal a persoanei care
rectific situatia n legtur cu datoriile mentionate la primul paragraf al acestui articol nainte de a fi
42
nstiintat despre initierea actiunilor de control, orientate spre identificarea acestor obligatii, sau atunci
cnd astfel de actiuni nu sunt efectuate, nainte ca Procuratura sau Avocatul Securittii Sociale s
depun o plngere sau o declaratie mpotriva persoanei.
n conformitate cu art.427 se libereaz de pedeaps pentru luare de mit persoana, care
accidental, a cedat insistentelor unui functionar sau functionar public de a-i oferi cadouri sau servicii si
anunt despre aceasta functionarul responsabil de investigatii, pn la nceperea procedurilor
respective, dac de la ziua svrsirii faptei nu au trecut mai mult de zece zile.
Codul penal al Republicii Federale Germania[264] de asemenea prevede modalitti de
liberare de rspundere penal dar care sunt reglementate n limitele institutiei liberrii de
pedeaps. Astfel n pct.1 al art.78 CP Termenii de prescriptie se mentioneaz: Expirarea
termenilor de prescriptie exclude pedeapsa si msurile de corectare si securitate. Potrivit aceluiasi
articol termenele de prescriptie nu se aplic pentru infractiunile prevzute de art.220 (genocidul) si
art.211 (omorul).
Pct.3 a art.78 CP al Germaniei stabileste termenii de prescriptie pentru diferite categorii de
infractiuni, cel mai mare termen fiind de 30 ani pentru infractiuni a cror pedeaps este nchisoarea pe
viat, iar cel mai mic termen este de 3 ani pentru svrsirea unor delicte a cror pedeaps este
nchisoarea pe un termen mai mic de un an.
n art.78a se mentioneaz c termenele de prescriptie se calculeaz din momentul consumrii
faptei. n cazul n care consecinta ce intr n componenta infractiunii, survine mai trziu, atunci
termenele de prescriptie se calculeaz din acel moment.
Termenele de prescriptie potrivit art.78b se suspend:
1) pn la mplinirea celui de al optsprezecelea an de viata al victimei dac n privinta acesteia a
fost comis o fapt prevzut de art.176-179;
2) pe durata n care, potrivit legii, urmrirea penal nu poate fi pornit sau nu poate continua.
Aceste prevederi nu se aplic n cazul n care fapta nu poate fi investigat din cauza lipsei plngerii de
nvinuire privat, nu exist permisiunea sau indicatiile respective de efectuare a urmririi penale.
Din continutul art.78c rezult c termenul de prescriptie se ntrerupe n raport cu desfsurarea
actiunilor de urmrire penal sau a celor judiciare indicate n acest articol. Dup ntrerupere, termenul
de prescriptie se calculeaz din nou. Urmrirea penal nu mai poate avea loc din cauza prescriptiei n
cazul n care dup expirarea termenului dublu indicat n art.78a au mai expirat cel putin trei ani precum
si n cazul n care termenul de prescriptie potrivit legilor speciale este mai mic de trei ani.
Partea special a CP al Germaniei, de asemenea, contine o serie de prevederi de stimulare,
numite Cint activ si se refer la anumite infractiuni. De exemplu, n alin.1 al art.83a CP se
mentioneaz: n cazurile prevzute de articolele 81 (Trdarea statului Federativ) si 82 (Trdarea
43
teritoriului), instanta poate diminua pedeapsa sau s renunte la pedeaps, n cazul n care autorul,
benevol, renunt la continuarea punerii n aplicare a actului si previne pericolul ce-i este cunoscut ....
Liberarea de pedeaps n legtur cu cinta activ este prevzut si pentru continuarea activittii
partidului recunoscut neconstitutional (art.84), activitatea de agent n scopul sabotajului (art.86), spionaj
(art. 98), crearea organizatiei criminale (art. 129), crearea comunittilor teroriste (art. 129a), etc.
De remarcat este faptul c liberarea de pedeaps n cazurile prezentate poart caracter
discretionar, exist ns si prevederi cu caracter imperativ, oblignd instanta s libereze persoana care a
comis o infractiune. Potrivit art.149 CP al Germaniei, pedeapsa nu se aplic persoanei pentru pregtirea
falsificrii banilor sau a altor simboluri de plat n cazul n care renunt n mod voluntar la svrsirea
infractiunii pregtite, previne pericolul provocat, distruge, si face inutile mijloacele de falsificare sau
notific existenta lor organelor de drept sau le transmite acestora. n conformitate cu alin.9 al art. 261
CP al Germaniei nu se aplic pedeapsa pentru splarea banilor persoanei care, n mod voluntar, a
informat autorittile competente, dac n acel moment infractiunea nu este descoperit n totalitate sau
partial de ctre organele de drept si autorul stie despre aceasta. n art.310 CP al Germaniei se
mentioneaz c nu se pedepseste persoana care benevol a stins incendiul nainte ca autorittile s-l fi
localizat si nainte ca incendiul s fi produs si alte pagube dect cele produse deja.
Prevederi stimulatorii liberatoare de pedeaps n legtur cu cinta activ sunt stipulate si ntr-
un sir de alte articole referitoare la Crearea unei situatii periculoase de producere a unei explozii cu
folosirea energiei nucleare (art.307), Crearea unei situatii periculoase de producere a unei explozii cu
folosirea substantelor explozive (art.308), Abuzul de radiatii ionizante (art.309), Evacuarea de
radiatii ionizante (art.311), Producerea incorect a instalatiilor tehnico-nucleare(art.312), Crearea
situatiei legate de inundatii (art.313) etc. Investignd prevederile de stimulare din Partea special a CP
al Germaniei putem mentiona c, spre deosebire de legislatia penal a Republicii Moldova, conform
creia cinta activ poate avea loc doar dup svrsirea infractiunii, n dreptul penal al Germaniei cinta
activ poate avea loc si la etapa preinfractional. Totodat prevederile de stimulare de cele mai multe
ori poart un caracter discretionar.
Rezumnd cele expuse n prezentul capitol putem mentiona c institutia liberrii de
rspundere penal a fost si continu s rmn foarte actual mai ales acum cnd vectorul
politicii trii noastre este orientat spre edificarea unui stat de drept n care pedeapsa penal nu
reprezint un scop n sine ci un mijloc juridic de reeducare si corectie a persoanelor care au
nclcat restrictiile stabilite de legea penal. Liberarea de rspundere penal este acea institutie
de drept penal menit s contribuie eficient la reeducarea vinovatilor n svrsirea infractiunilor
prin stimularea comportamentului lor pozitiv, pe de o parte, iar, pe de alt parte, la economisirea
rational si eficient a represiunii penale n conditiile n care restabilirea ordinii de drept este
44
posibil si n afara limitelor rspunderii penale. Societtile democratice n general precum si
oamenii de stiint n particular sunt permanent preocupati de perfectionarea dar si cutarea noilor
alternative rspunderii penale utile procesului de prevenire si curmare a criminalittii.
Liberarea de rspundere penal ca de altfel si alte institutii de drept este nconjurat de
multiple probleme att cu caracter general ct si particular. La solutionarea problematicii acestei
institutii si-au adus aportul o multime de cercettori din tar si de peste hotare, cu toate acestea
ns exist multe probleme nesolutionate sau foarte general abordate existenta crora
submineaz natura juridic a acestei institutii. n lipsa unor limite clare privind realizarea
liberrii de rspundere penal nu poate fi vorba despre asigurarea integral a drepturilor si
liberttilor cettenilor. Liberarea nejustificat a infractorilor de rspundere penal poate crea
impresia att vinovatilor ct si persoanelor apropiate acestora despre loialitatea evitrii pedepsei
penale, incompetenta organelor de drept, functionarea defectuas a sistemului judectoresc
ncurajndu-i s-si continue activitatea infractional iar, pe de alt parte, liberarea de rspundere
penal a persoanei atrase nejustificat la rspundere penal este o nclcare direct a drepturilor
acesteia la reabilitare, situatie inadmisibil ntr-un adevrat stat de drept. Permanentele
modificri legislative a prevederilor liberrii de rspundere penal demonstreaz, pe de o parte,
importanta si necesitatea acestei institutii de drept, tendinta legiuitorului de a o perfectiona, iar
pe de alt parte, confirm odat n plus necesitatea supunerii ei unui studiu aprofundat, pentru a
oferi practicii recomandri stiintifice ntemeiate n vederea aplicrii normelor penale
nominalizate, obiectiv ce ni-l propunem s-l realizm n continuare.
Asadar problema spre cercetare a prezentului studiu const n determinarea legittilor
conceperii si dezvoltrii ulterioare a institutiei liberrii de rspundere penal, determinarea
limitelor de realizare a prevederilor acesteia, precum si aprecierea relatiilor sociale reglementate
sau nereglementate de dreptul penal ce se formeaz n procesul de aplicare a dispozitiilor Legii
penale si celei procesual penale a Republicii Moldova privind liberarea de rspundere penal.
Solutionarea acestei probleme va fi orientat n direc.ia investigrii institutiei liberrii de
rspundere penal n contextul legislatiei Republicii Moldova sub aspect istoric, teoretic,
legislativ si aplicativ si anume: generalizarea experientei legislatiei penale autohtone,
interpretarea si aplicarea prevederilor juridico penale, elaborarea propunerilor de mbunttire a
legislatiei penale nationale.
Scopul de baz al prezentei lucrri rezid n efectuarea, pe baza experientei istorice,
cercetrilor teoretice si a materialelor emperice, a unor investigatii ample despre institutia
liberrii de rspundere penal reglementat de legislatia penal a Republicii Moldova,
apreciindu-i notiunea, esenta juridic, temeiurile si trsturile ce o deosebesc de alte institutii
45
asemntoare, analizndu-i particularittile fiecrei modalitti de liberare de rspundere penal,
elabornd astfel un complex de recomandri fundamentate stiintific n vederea mbunttirii
prevederilor legislative corespunztoare precum si punerea lor n aplicare.
Acest scop multiaspectual este conditionat de formularea si solutionarea stiintific a unui
numr de obiective organic legate ntre ele si interdependente, acestea fiind:
Analiza no&iunii #i con&inutului rspunderii penale - categorie indispensabil a institu&iei
liberrii de rspundere penal, obiectiv a crui stabilire si realizare se impune din considerentul
c rspunsul celor mai esentiale si mai sensibile probleme ale institutiei liberrii de rspundere
penal se regseste n continutul notiunii rspunderii penale, ori necesitatea elucidrii notiunii
rspunderii penale s-a acutizat tocmai n momentul n care pentru prima oar n textul legii
penale a fost folosit termenul liberarea de rspundere penal n contextul delimitrii ei de
liberarea de pedeaps si anume pentru a rspunde la ntrebarea de la ce anume urmeaz s fie
liberat persoana care a svrsit o infractiune si prin ce se deosebeste liberarea de pedeaps de
liberarea de rspundere.
Cercetarea #i precizarea prevederilor legii penale privind temeiul rspunderii penale,
caracteristic esen&ial a liberrii de rspundere penal, realizarea prezentuli obiectiv fiind
dictat de faptul c legea penal nu este suficient de consecvent n terminologia folosit la
aprecierea faptei care genereaz rspunderea penal si a faptei pentru care este dispus liberarea
de rspundere penal, n calitate de temei al rspunderii penale fiind folosit termenul fapt
prejudiciabil si componenta de infractiune (art.51 CP), iar n cazul liberrii de rspundere
penal fiind folositi termenii fapt ce contine semnele componentei de infractiune (art.53 CP)
si infractiune (art.54, 55, 57, 58 ,59 si 60 CP). Prin urmare devine insuficient de clar coraportul
dintre temeiul rspunderii penale si infractiune dat fiind faptul c n lipsa temeiului rspunderii
penale nu poate avea loc nici liberarea de rspundere penal, temeiul rspunderii penale fiind
caracteristica esential a institutiei liberrii de rspundere penal.
Caracterizarea originii #i evolu&iei institu&iei liberrii de rspundere penal, obiectiv ce
rezult din considerentul c fr cunoasterea adecvat a trecutului nu se poate construi un viitor
prosper. Dezvoltarea si perfectionarea adecvat a institutiei liberrii de rspundere penal poate
avea loc doar n prezenta unor cunostinte veridice despre premizele politice, economice, sociale
si juridice ce au conditionat aparitia si evolutia acestui concept.
Concretizarea defini&iei, esen&ei juridice #i temeiului liberrii de rspundere penal,
realizarea cruia se impune cu necesitate n conditiile n care nici mediul academic autohton si
46
nici cel din strintate nu au stabilit o viziune unanim acceptat cu privire la continutul, esenta
juridic si temeiul liberrii de rspundere penal.
Stabilirea deosebirilor dintre institu&ia liberrii de rspundere penal #i cea a
circumstan&elor care exclud infrac&iunea, necesitatea realizrii acestui obiectiv fiind determinat
de: inconsecventa legiuitorului n privinta determinrii naturii juridice a unor circumstante care
pe de o parte constituie temei de excludere a rspunderii penale iar pe de alt parte modalitate de
liberare de rspundere penal, fiind vorba despre renuntarea de bun voie la svrsirea
infractiunii; de faptul c n plan teoretic nu exist suficient claritate n privinta distintiei dintre
circumstantele care exclud infractiunea si modalittile de liberare de rspundere penal, unii
autori considernd c renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii, iresponsabilitatea,
minoritatea fac parte din grupa circumstantelor institutiei liberrii de rspundere penal. [147,
p.17-20], altii ns sustinnd c aceste circumstante se atribuie la grupa celor care exclud
infractiunea. [170, p.11-12]; de faptul c nici n practica judiciar nu exist suficient lumin n
privinta unei delimitri clare ntre institutia liberrii de rspundere penal si cea a
circumstantelor care exclud infractiunea, cel putin asa rezult din terminologia folosit de unii
practicieni n deciziile pronuntate. [25; 3; 129].
Delimitarea institu&iei liberrii de rspundere penal de 'nlturarea de rspundere
penal #i liberarea de pedeaps, obiectiv conditionat mai nti de faptul c n literatura juridic
din strintate modalittile nlturrii de rspundere penal si cele ale liberrii de rspundere
penal sunt studiate n cadrul aceleiasi institutii, iar n literatura autohton n-au fost ntlnite
interpretri care ar stabili criterii de delimitare ntre acestea. Totodat realizarea obiectivului
propus este conditionat de incertitudinea deosebirii dintre institutia liberrii de rspundere
penal si cea a liberrii de pedeaps n conditiile n care legea procesual penal identific aceste
dou institutii prin prevederile art.389 CPP n care se dispune adoptarea sentintei de condamnare
fr stabilirea pedepsei att n cazul modalittilor de liberare de rspundere penal prevzute de
art.57 si 58 CP al RM ct si n cazul liberrii de pedeaps a minorilor prevzute de art.93 CP al
RM. Analiza practicii judiciare demonstreaz faptul c unii judectori nu pun accent pe diferenta
dintre liberarea de rspundere penal si liberarea de pedeaps pronuntnd decizii de liberare de
pedeaps cu tragerea n temeiul art.55 CP la rspundere contraventional [13]
Elucidarea corela&iei institu&iei liberrii de rspundere penal cu principiul
constitu&ional prezum&ia de nevinov&ie, stabilirea si ndeplinirea acestui obiectiv fiind
determinat n primul rnd de discutiile ndelungate purtate intre savanti pe marginea acestui
subiect care devene din ce n ce mai sensibil iar argumentele expuse n favoarea pstrrii
47
institutiei vizate n legea penal nu mai rezist criticilor. Totodat acest obiectiv este determinat
si de faptul c legea penal autohton a nregistrat cteva modificri n vederea stabilirii
competentei organului cu dreptul de a libera de rspundere penal persoana care a svrsit o
infractiune fiindu-i astfel recunoscut vinovtia n svrsirea infractiunii incriminate.
Studierea legisla&iilor penale ale altor state pentru utilizarea experien&ei pozitive ale
acestora 'n solu&ionarea problemelor corelate cu imperfec&iunea reglementrii juridico-penale a
liberrii de rspundere penal 'n dreptul intern, nsusi continutul acestui obiectiv dezvluind
importanta si necesitatea realizrii lui.
Investigarea teoretico-practic a modalit&ilor concrete de liberare de rspundere
penal prevzute de legisla&ia penal a &rii noastre, identificarea problemelor #i solu&iilor
corespunztoare privind implimentarea acestora 'n activitatea practic a organelor de urmrire
penal #i a instan&elor de judecat, acest obiectiv fiind conditionat de necesitatea elaborrii
unei metodologii privind aplicabilitatea modalittilor de liberare de rspundere penal n scopul
sporirii calittii aplicrilor practice.
Formularea propunerilor de perfec&ionare a prevederilor legisla&iei penale ce
reglementeaz temeiurile #i condi&iile liberrii de rspundere penal, obiectivul impunndu-se
ca o finalitate logic a studiului realizat ce are menirea s sporeasc calitatea legislatiei penale la
capitolul investigat si prin aceasta sporirea calittii aplicrii practice a respectivelor prevederi.

Concluzii la Capitolul I
1. n perioada de actiune a Codului penal al RM din 1961 problemele institutiei liberrii de
rspundere penal au servit obiectul de studiu al multor cercettori, majoritatea lucrrilor
stiintifice fiind editate peste hotarele trii noastre. Analiza rezultatelor investigatiilor efectuate de
diferiti cercettori demonstreaz c, n plan stiintific, nu a existat unanimitate de opinii n
privinta multor probleme att cu caracter general ct si particular ale institutiei liberrii de
rspundere penal (notiunea liberrii de rspundere penal, natura juridic, esenta, temeiurile
acesteia etc.). n aceste conditii desigur nu putea fi vorba despre o practic unitar a prevederilor
acestei institutii si nici despre exploatarea maxim a ntregului potential anticriminogen al
acesteia.
2. Principala cauz a divergentelor de opinii privind solutionarea problematicii liberrii de
rspundere penal a fost lipsa unei viziuni unanime cu privire la notiunea si continutul
rspunderii penale. Este practic incontestabil faptul c rspunderea penal este o notiune
indispensabil a liberrii de rspundere penal si doar n corespundere cu notiunea si continutul
rspunderii penale pot fi solutionate si problemele institutiei liberrii de rspundere penal.
48
3. Divergentele de opinii cu privire la problemele principiale ale liberrii de rspundere
penal au continuat s existe si dup definirea legal a institutiei rspunderii penale prin intrarea
n actiune a actualului Cod penal al RM. Astfel nu exist unanimitate n privinta notiunii, esentei
si temeiului liberrii de rspundere penal precum nu exist unanimitate nici asupra continutului,
limitelor de realizare, temeiului si notiunii rspunderii penale.
4. Prin adoptarea noului Cod penal al RM institutia liberrii de rspundere penal a suportat
mai multe modificri (includerea tuturor modalittilor de liberare de rspundere penal ntr-un
capitol separat, introducerea unor modalitti noi de liberare de rspundere penal) care la rndul
lor au generat alte probleme nestudiate pn atunci si, n majoritatea cazurilor, nestudiate sau
putin elucidate si pn n prezent: problema deosebirii dintre liberarea de rspundere penal si
nlturarea rspunderii penale; problema esentei liberrii de rspundere penal prin sentinta de
condamnare art.389 CPP al RM, problema naturii juridice a faptei comise care n rezultatul
schimbrii situatiei nu mai prezint caracter prejudiciabil (art.58 CP), problema legalittii
liberrii de rspundere penal n legtur cu renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii
(art.56 CP) n conditiile n care legea penal nu incrimineaz actiunile de pregtire sau tentativ
sistate din propria voint a fptuitorului adic n legtur cu renuntarea de bun voie la svrsirea
infractiunii (art.26, 27 CP) etc.
5. Problemele teoretice privind institutia liberrii de rspundere penal sunt resimtite si n
rndurile practicienilor, imprecizia si incertitudinea unor prevederi legale conduce la aplicarea
neunitar a acestora sau, n unele cazuri, la abtinerea de la aplicarea lor, fapt ce demonstreaz c
exist nc un bogat potential antiinfractional neexploatat al acestei institutii.
6. Analiza datelor statistice precum si propriile investigatii privind aplicarea modalittilor
de liberare de rspundere penal de ctre judectorii si procurorii din oficiu demonstreaz c
practica judiciar este orientat spre aplicarea modalittii de liberare cu tragerea la rspundere
contraventional, acestea constituind peste 84% din numrul total de cazuri ncetate n temeiul
art.53 CP. n foarte putine cazuri (mai putin de 2%) se aplic liberarea de rspundere penal n
legtur cu cinta activ. La fel de rar se aplic si modalitatea de liberare de rspundere penal
conditionat n 2008 constituind 5,6% iar n 2009 aproximativ 1,5% din numrul total de cauze
ncetate cu liberarea de rspundere penal.
7. Investigatiile mediului academic din strintate cu privire la abordarea problemelor
institutiei liberrii de rspundere penal sunt mult mai numeroase si mai complete. Multe din
sugestiile si concluziile formulate n diferite lucrri, n special n tezele de doctor dedicate
acestui subiect, sunt interesante si utile pentru doctrina penal national, ns ele sunt axate pe
legislatiile statelor respective si nu rspund la ntrebrile specifice legislatiei penale nationale.
49
8. Institutia liberrii de rspundere penal reglementat de legislatia penal a Republicii
Moldova este mult asemntoare cu legislatiile penale a statelor CSI, fapt absolut firesc deoarece
aceste tri mpreun cu Republica Moldova, fiind membre ale fostei URSS, au avut legislatii
penale aproape identice. Totodat, la acest capitolul atestm si anumite diferente: 1) o parte din
state spre deosebire de Republica Moldova au renuntat la unele modalitti de liberare de
rspundere penal (cu tragerea la rspundere contraventional, n legtur cu schimbarea
situatiei); 2) tehnica legislativ n reglementarea modalittilor analogice de liberare de
rspundere penal este diferit; 3) legislatiile penale a unor state contin modalitti de liberare de
rspundere penal nespecifice legislatiei noastre penale, 4) Codul penal al Republicii Moldova
contine modalitti de liberare ce nu au echivalent n legislatia penal a altor state (liberarea
conditionat - art.59 CP al RM).
9. Legislatia penal a statelor europene n general nu face deosebire ntre modalittile de
liberare de rspundere penal si modalittile de liberare de pedeaps. Aceleasi temeiuri si
conditii reglementate de legislatia noastr penal n limitele institutiei liberrii de rspundere
penal, n legislatia statelor europene sunt cercetate n limitele institutiei liberrii de pedeaps,
fapt ce ne permite s concluzionm c legislatia penal european identific liberarea de
rspundere penal cu liberarea de pedeaps, n timp ce dreptul nostru penal delimiteaz clar
aceste dou institutii.
















50
II. LIBERAREA DE R#SPUNDERE PENAL#: NO)IUNE I REGLEMENT#RI DE
DREPT
2.1. Evolu.ia institu.iei liber,rii de r,spundere penal,
Potrivit surselor istorice, conceptul de a libera de rspundere penal o persoan ce a
comis o infractiune, atunci cnd, n virtutea unor mprejurri sau diferitor conditii, poate fi
restabilit ordinea de drept fr constrngere penal, a fost si este specific tuturor perioadelor
istorice de dezvoltare a neamului nostru si s-a manifestat n functie de politica penal
caracteristic epocii respective.
n perioada cnd strmosii nostri, geto-dacii, si fceau dreptate dup principiul
talionului, regsim acest concept n unele evenimente istorice importante deducndu-se
realizarea lui preponderent la vointa rzbuntorului. Astfel istoricii greci Aron si Diodor
relateaz c n 292 .e.n. Lisimah, regele Traciei eleniste, a fost nvins de ctre geto-daci,
devenind prizonier de rzboi si urmnd s-i fie aplicat pedeapsa capital. n aceste mprejurri,
nsusi Dromihete, regele geto-dacilor, convinge adunarea poporului care-i cerea moartea c este
mai bine s fie eliberat cstignd n persoana acestuia un aliat.

[115, p.53, 64; 29, p.4]
La romani, conceptul liberrii se realiza sub sfera de aplicare a sistemului
compozitiunii. Potrivit Legii celor XII Table adoptat n 451 .e.n. atunci cnd autorul furtului
era un om liber putea fi vndut de ctre victim ca sclav peste hotarele Romei (Trans Tiberium),
delicventului lsndu-i-se totusi posibilitatea de a se ntelege cu victima si a rmne nepedepsit
n schimbul unui anumit numr de zile lucrate sau a unei sume de bani. [125, p.317-319]
Sistemul compozitiunii este reflectat si de paginile istoriei referitoare la perioada
Daciei romane, iar profesorul V.Hanga sustine continuarea acesteia chiar si dup retragerea
autorittilor romane din Dacia, ns n perioada obstilor devlmase ea fiind lsat la nvoiala
prtilor, apoi tarificat prin diverse acte normative. [110, p.106]
Legislatia penal prevzut de Obiceiul pmntului a lrgit sfera infractiunilor
asupra crora putea fi aplicat compozitiunea (asa numita dusegubina) cuprinznd att
infractiuni usoare vini mici (furt mrunt) ct si infractiuni grave vini mari (omorul unei
persoane). [115, p.430]
Odat cu aparitia statului, domnitorul, cu scopul concentrrii puterii si al nfricosrii
supusilor, devine figura suprem n materie de judecat[115, p.456] si preia controlul asupra
dusegubinei, liberarea fcndu-se dup propriul su cuget. Dimitrie Cantemir aminteste, n
scrierile sale, c ucigasul, care se ntelegea cu rudele victimei, putea, spre mila domnului s fie
51
scutit de pedeaps, dar nu n mod sigur (Domnul putea considera c interesul ob#tesc cerea mai
degrab pedepsirea exemplar dec*t plata capului). [115, p.431]
ncepnd cu sec.XVII sunt introduse termenele de prescriptie ca modalitate de evitare
a pedepsei. Astfel din 1612 tranii fugari nu mai erau ntorsi fortat la vatr dac expirau
anumite termine ce variau de la un domnitor la altul (6 ani, 15 ani, 7ani etc.). [29, p.57]
Potrivit primelor surse de drept scris: Cartea Romneasc de nvttur si
ndreptarea legii, conceptul liberrii putea fi realizat prin vointa judectorului (dup voia
guide&ului) [91, p.166] (Certarea (pedeapsa) ce se d 'n vacul de-acuma, iaste dup voia
giude&ului #i giude&ul cum va vrea, a#ea-i va certa) [91, p.321]. Astfel judectorul era obligat s
ia n consideratie apartenenta la clasa social[105, p.210], cunoasterea temeinic a unui mestesug
frumos si scump, [91, p.172] vrsta mic (pn la 14-15 ani) sau prea naintat, unele
dezabilitti fizice (orbirea, surzenia, afonia) si psihice (alienatia mintal a infractorului), starea
de ebrietate, apartenenta de sex (comiterea infractiunii de ctre o femeie). [29, p.71] Si termenele
de prescriptie constituiau o cale de evitare a pedepsei, chiar dac erau prevzute doar pentru
anumite fapte (furt 5 ani, rnire 10 ani) [72, p.134]. Aplicarea prescriptiei la nceput asupra
tranilor fugari iar pe urm si asupra altor fapte ne permite s tragem concluzia c elemente de
politica penal erau orientate spre lrgirea spectrului de fapte cuprinse de aceast institutie. S-a
fcut, de asemenea si un pas important n directia recunoasterii legitimei aprri care nu atrgea
dup sine pedeapsa penal. [115, p.435]
Spre sfrsitul perioadei feudale, rolul conceptului liberrii este redus din cauza
promovrii ideilor reformatoare ale doctrinei penale clasice. Potrivit ideilor iluministe, persoana
infractorului ocup un rol secundar la individualizarea pedepselor, de aceea, toti infractorii care
au procedat n acelasi fel trebuiau s suporte aceeasi pedeaps, compozitiunea (mpcarea
prtilor) nemaiputnd evita pedeapsa. Drept argument serveste Condica criminaliceasc,
tiprit n 1820-1826 n Moldova, ce reprezint un adevrat cod penal si de procedur penal,
potrivit creia nvoiala vinovatului cu victima (prsul) era considerat ca o circumstant
atenuant n materie de crim. [116, p.331] Desi accentul se punea pe ngrozirea pedepsei
recomandnd: de#i vor fi pedepse mai mrunte, 'ns cu hotr*rea de a nu se ierta, atuncea vor
face mai tare lucrare 'n sufletele tuturor dec*t frica unei pedepse mai aspre cu ndejde de
scpare (art.181), [116, p.317] totusi erau luate n consideratie si unele circumstante atenuante
precum: evitarea efectelor n caz de incendiere, starea de ebrietate n caz de omor. Numai
termenele de prescriptie nu atrgeau dup sine pedeapsa penal si erau prevzute pentru unele
infractiuni: omor (30 ani), adulterul sotiei (trei ani), vtmarea cinstei (un an). [116, p.318-319]
52
Pe la mijlocul sec. XIX, politica penal probabil este influentat de ideile doctrinei
pozitiviste care promova stabilirea sanctiunii n raport cu periculozitatea infractorului. Potrivit
Codului penal din 1865 al Romniei, cauzele denumite inconstienta (somnul,
somnambulismul, hiptonsimul, betia, morfinismul etc.) puteau sau nu s exonereze de
rspundere penal, [127, p.148] iar vrsta minor si cea naintat, provocarea, mrturisirea
despre svrsirea infractiunii, sexul persoanei erau considerate drept scuze care erau luate n
consideratie drept circumstante de atenuare a pedepsei. Ulterior ncepnd cu anul 1937, a intrat
n vigoare un alt cod penal care, de asemenea, prevedea drept circumstante atenuante:
minoritatea, surdo-mutismul, tentativa, provocarea, betia, btrnetea. [130, p.49-50]
n contextul evenimentelor istorice importante de la nceputul sec.XIX, pe teritoriul
Basarabiei ncep s fie aplicate legile Imperiului Rus. O deosebit important are primul act de
drept penal sistematizat din 1845 (Ulojenie o nacazaniah ugolovnh i ispravitelinh), potrivit
cruia vinovatul era liberat de pedeaps n urmtoarele cazuri: moartea infractorului, mpcarea
prtilor, termenele de prescriptie. [217, p.206]
n 1864 este aprobat Statutul pedepselor (Ustav o nacazaniah, nalagaemh mirovmi
sudiami) care, de asemenea, prevedea n art.22 cazuri de liberare de pedeaps penal ca:
moartea condamnatului; mpcarea prtilor; termenele de prescriptie. [218, p.397]
Un alt act important de drept penal a fost adoptat n 1903 (Ugolovnoe ulojenie)
care, comparativ cu primele dou, nu continea aceeasi list de cazuri de liberare de pedeaps
penal, pstrndu-se doar termenele de prescriptie ca temei de liberare de pedeaps. Este de
remarcat c lista temeiurilor de liberare de pedeaps era completat de actul de procedur penal
(Ustav Ugolovnogo sudoproizvodstva): mpcarea prtilor si plata benevol a amenzii cu
remunerarea. mpcarea prtilor si plata benevol a amenzii cu remunerarea ca modalitti de
evitare a pedepsei fuseser pentru prima dat introduse n dreptul penal al Rusiei nc din 1867
prin Legea cu privire la protectia pdurilor particulare. Potrivit acesteia, persoana care a comis o
fapt penal ntr-o pdure particular pentru care se prevedea sanctiunea doar cu amend, putea
fi liberat de urmrire penal, iar cazul urma s nceteze dac vinovatul pltea maximul sumei
stabilite de lege. Totodat era obligat s plteasc o anumit sum proprietarului pdurii si s
ntoarc bunurile sustrase sau pdurea tiat ori valoarea acesteia. Ulterior aceast dispozitie a
fost rspndit si asupra altor delicte. [192, p.150]
Rezumnd cele mentionate anterior constatm c legislatia penal aplicat pe teritoriul
trii noastre a cunoscut conceptul liberrii de rspundere penal, n majoritatea cazurilor fiind
rezultatul msurilor compensatorii. Deoarece nu se fcea distinctie ntre rspundere penal si
pedeaps, legiuitorul s-a referit la circumstante ce nu atrgeau dup sine pedeapsa. n concluzie
53
se poate spune c acest concept apare si se dezvolt n cadrul institutiei care cuprindea totalitatea
conditiilor ce nu atrgeau constrngerea penal sau o atenuau. [107, p.22]
Astfel acest interval de timp dintre epoca antic si mijlocul sec.XX l vom califica drept
prima perioad, a evolu.iei institu.iei liber,rii de r,spundere penal,.
Urmtoarea perioad si are nceputul n a doua jumtate a sec. XX, cnd rspunderea
penal a nceput s fie considerat distinct de pedeapsa penal, iar liberarea de rspundere
penal nu a mai fost identificat cu liberarea de pedeaps penal.
Delimitarea legal dintre notiunea de liberare de rspundere si cea de pedeaps se
face pentru prima dat n 1959 n Bazele legislatiei penale ale fostei URSS, notiunea Liberarea
de rspundere penal si pedeaps utilizndu-se n denumirea si n continutul alin.1 art.43. [273,
p.32] Dup aceasta, codurile penale ale tuturor republicilor unionale au lrgit limitele acestei
institutii, [173, p.6] n special Codul penal al RM din 1961 a folosit aceast notiune n denumirile
si textele mai multor articole.
La momentul adoptrii Codului penal al RSSM, termenul liberare de rspundere
penal a fost folosit n denumirea si continutul alin.3 si 4 art.10 (liberarea minorilor), art.48
(liberarea n legtur cu schimbarea situatiei); art.49 (liberarea cu transmiterea dosarului
judectoriei tovrsesti); art.50 (liberarea cu ncredintarea celui vinovat pe chezsie). Art.46 se
referea la prescriptia tragerii la rspundere penal si, desi legiuitorul nu a folosit direct n text
termenul liberare de rspundere penal, doctrina penal a considerat c este vorba despre o
modalitate a liberrii de rspundere penal. [59, p.290]
Ulterior, Codul penal a fost completat cu o nou modalitate a liberrii de rspundere
penal liberarea de rspundere penal cu tragerea la rspundere contraventional. Prin Decretul
Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM din 7 aprilie 1977 Cu privire la introducerea unor
modificri si completri n Codul penal al RSSM, CP al RSSM a fost completat cu art. 48
1
care
prevedea conditiile liberrii de rspundere penal cu tragerea la rspundere contraventional.
Fcnd o analiz a tuturor modalittilor de liberare de rspundere penal constatm c
legiuitorul le-a delimitat de modalittile de liberare de pedeaps penal prin etapele de realizare a
procesului penal. Astfel persoana care a comis o infractiune putea fi liberat de rspundere
penal la etapa cercetrii sau judecrii cauzei, iar de pedeaps penal putea fi liberat doar
persoana deja condamnat. Reiesind din acest context, putem considera c vointa legiuitorului
era atingerea scopului pedepsei penale de preventie general si special prevzute n art.20 CP al
RSSM, iar, atunci cnd aceasta era posibil fr constrngerea penal a vinovatului ce a comis
infractiunea, acesta putea fi liberat naintea pronuntrii sentintei de condamnare chiar la etapa
54
intentrii urmririi penale, pe parcursul urmririi penale sau examinrii materialelor acumulate n
cadrul judectii.
Analiznd n continuare modalittile de liberare de rspundere penal constatm c,
acestea prevedeau aplicarea unor msuri extrapenale de reeducare a persoanei liberate (amend,
munc corectional la locul de munc cu retinerea unei sume din salariu, arest n cazul
rspunderii administrative, ncredintarea pe chezsie organizatiei obstesti sau colectivului de
munc spre reeducare si corectare etc.) cu unele exceptii (n legtur cu schimbarea situatiei si
expirarea termenilor de prescriptie). Astfel, fiind introdus institutia liberrii de rspundere
penal n lege, legiuitorul a contat mai mult pe reeducarea persoanelor ce au comis infractiuni si
nu prezint un pericol social sporit nu doar printr-un simplu ajutor, dar chiar prin intermediul
societtii n afara limitelor rspunderii penale.
Toate modalittile de liberare de rspundere penal cu exceptia liberrii cu
ncredintarea pe chezsie (art.50 CP al RSSM) erau neconditionate, cu alte cuvinte la ncetarea
urmririi penale, persoanei care a comis o infractiune nu i se imputau unele restrictii referitore la
comportamentul ulterior, nclcarea crora ar duce la anularea liberrii.
n rezultatul schimbrilor social-politice ce au avut loc dup anii 90, legislatia penal
a trii noastre a suportat mai multe modificri printre care a fost exclus modalitatea de liberare
de rspundere penal cu transmiterea dosarului judectoriei tovrsesti.
Reiesind din continutul art.49 CP al RM din 1961 infractiunile transmise judectoriilor
tovrsesti aveau un grad de periculozitate nu prea mare[59, p.303], purtau un caracter mai mult
privat la care toate circumstantele producerii crimei erau evidente si nu necesitau colectarea si
aprecierea unor probe complicate cum ar fi efectuarea expertizei etc. Lundu-se n consideratie si
faptul c judectoriile tovrsesti erau formate din persoane preponderent fr studii
juridice[205, p.30] putem concluziona despre nivelul sczut de competent al unui astfel de
organ decisiv. De asemenea judectoriile tovrsesti nu fceau parte nici din sistemul
judectoresc, iar existenta acestora nu mai corespundea imperativelor timpului, ducnd ntr-un
final la desfiintarea lor. Drept urmare s-au fcut modificrile corespunztoare si art.49 a fost
exclus din Codul penal.
n Partea special a CP al RSSM din 1961 erau prevzute cazuri speciale de liberare
de rspundere penal (alin.2 art.61, alin.4 art.188, not la art.225
1
, 225
5
-225
7
, alin.3 art.227 CP),
temeiul lor fiind ndeplinirea de ctre persoana care comisese o infractiune a unor actiuni
pozitive post criminale stabilite de lege, putnd fi considerate cint activ (numai c un astfel de
termen, spre deosebire de CP al RM din 2002, CP al RSSM nu continea).
55
Din continutul articolelor indicate rezult c legiuitorul a admis liberarea de
rspundere penal numai pentru unele categorii de infractiuni mai grave si nu si pentru cele
prevzute de modalittile de liberare cuprinse de Partea general a CP. Acest fapt se explic prin
dificultatea descoperirii si combaterii genurilor de infractiuni la care acesta se refereau. Din acest
punct de vedere prezenta unor astfel de norme n legislatia penal era justificat si absolut
necesar.
Din cele mentionate recapitulm urmtoarele progrese evolutive ale institutiei
liberrii de rspundere penal nregistrate de legislatia penal a trii noastre dup 1961: 1) Pentru
prima dat s-a folosit notiunea liberrii de rspundere penal; 2) Au fost specificate modalittile
de liberare de rspundere penal; 3) Desi modalittile de liberare de rspundere penal si cele de
liberare de pedeaps erau stipulate ntr-un singur capitol Aplicarea pedepsei #i liberarea de
pedeaps, acestea au fost delimitate clar unele de altele; 4) Pentru fiecare modalitate de liberare
de rspundere penal erau determinate conditii concrete n prezenta crora vinovatul era liberat.
n concluzie mentionm c perioada n care a fost n vigoare Codul penal al RSSM
din 1961 poate fi considerat ca fiind a doua etap, de dezvoltare a institu.iei liber,rii de
r,spundere penal, [103, p.3].
Odat cu adoptarea Codului penal al Republicii Moldova n 2002 ncepe, n opinia
noastr, cea de a treia etap, de dezvoltare a institu.iei liber,rii de r,spundere penal,.
Analiza modalittilor de liberare de rspundere penal prevzute de actualul Cod penal al trii
noastre o vom face-o n capitolul trei al acestei lucrri.

2.2. Con.inutul no.iunii, esen.a juridic, *i temeiul liber,rii de r,spundere penal,
Solutionarea problemelor institutiei liberrii de rspundere penal este corelat
indisolubil de nssi rspunderea penal ca institutie fundamental a dreptului penal, remarc
evidentiat nu o singur dat n literatura juridic de specialitate. Profesorul Alexandru Borodac,
spre exemplu, mentiona: Ca s ntelegem de la ce anume este liberat persoana care a svrsit o
infractiune, pentru a clarifica prin ce se deosebeste liberarea de rspundere penal de liberarea de
pedeaps, e necesar de a determina, mai nti, esenta institutiei rspunderii penale si corelatia
ei cu pedeapsa penal. [59, p.290-291] n acelasi context un alt cercettor al institutiei liberrii
de rspundere penal, Vitautas Pesleacas, conducndu-se de motoul: cine se apuc de
problemele private fr a le hotr n prealabil pe cele generale, acela inevitabil la fiecare pas n
mod inconstient se va ntepa de aceste probleme generale a fcut o remarc incontestabil:
Rspunderea penal si liberarea de rspundere penal sunt notiuni indisolubile. Este
inadmisibil determinarea corect a notiunii liberrii de rspundere penal, fr elucidarea nssi
56
a rspunderii penale. Numai stabilind notiunea, esenta, continutul si limitele rspunderii penale,
legtura ei cu relatiile juridico-penale, devine posibil determinarea esentei liberrii de
rspundere penal, consecintelor si etapelor acestei liberri. Din aceste considerente nainte de a
trece la solutionarea problemelor liberrii de rspundere penal, este necesar de a elucida esenta
rspunderii penale. [266, p.4].
Asadar, determinarea corect a notiunii si esentei juridice a notiunii liberrii de
rspundere penal impune cu necesitate solutionarea problemelor si stabilirea esentei nssi a
rspunderii penale. Pentru nceput vom analiza continutul notiunii legale a rspunderii penale.
Potrivit art.50 CP al RM, prin rspundere penal se ntelege condamnarea public, n
numele legii, a faptelor infractionale si a persoanelor care le-au svrsit, condamnare ce poate fi
precedat de msurile de constrngere prevzute de lege.
Deci, prin aceast definitie putem afirma c, prin liberare de rspundere penal se
ntelege scutirea persoanei care a svrsit o fapt infractional de la condamnarea public, n
numele legii. Pentru a ntelege de la ce anume este liberat persoana care a svrsit o infractiune
si care este esenta acestei liberri, se impune a determina, mai nti, forma de exprimare a
rspunderii penale prin stabilirea semnificatiei tuturor trsturilor caracteristice acesteia si
anume: 1) Condamnarea faptelor infractionale si a persoanelor care le-au svrsit; 2)
Condamnarea public; 3) Condamnarea n numele legii; 4) Condamnare ce poate fi precedat de
msurile de constrngere prevzute de lege.
Legea penal nu descoper semnificatia acestor trsturi, ci doar n putine manuale de
specialitate se observ tendinta unor autori de a interpreta termenii mentionati.
Referitor la prima trstur - condamnarea faptelor infrac.ionale *i a persoanelor
care le-au s,var*it este de mentionat faptul c, potrivit dictionarului, prin termenul a
condamna se ntelege a-si exprima dezaprobarea n legtur cu un fapt sau cu o persoan; a
nvinui, a blama, a ponegri. [86, p.208] Prin urmare se poate deduce c prin condamnarea
faptelor infractionale si a persoanelor care le-au svrsit se ntelege dezaprobarea acestor fapte si
persoane din partea statului, care, din punct de vedere juridic, se exprim, sub form de
identificare a caracterului si gradului pericolului social al infractiunii si al persoanei care a
svrsit-o, n diferite documente procesuale (ordonanta de pornire a urmririi penale, ordonanta
de punere sub nvinuire, rechizitoriu, sentinta de condamnare).
Referitor la a doua trstur caracteristic a rspunderii penale - condamnarea public,
doctrina gseste explicatia acestei trsturi n faptul c sedintele de judecat si pronuntarea
sentintelor, inclusiv si a celei de condamnare se fac n mod public. Xenofon Ulianovschi, spre
exemplu, mentioneaz: condamnarea public, const n faptul c sedintele de judecat n
57
cauzele penale sunt deschise, la ele are acces publicul si sentinta (hotrrea) de condamnare
totdeauna se pronunt public, chiar dac n unele cauze sedintele judiciare au fost secrete [78,
p.140]. O interpretare similar a termenului condamnare public este reflectat si n
publicatiile altor autori[61, p.5-6; 56, p.95; 64, p.230].
mprtsim pe deplin spusele autorilor, dat fiind faptul c sunt legal fundamentate.
Potrivit art.18 CPP al RM, spre exemplu, n toate instantele judectoresti sedintele sunt publice,
adic presa si publicul au acces liber fr a fi nevoie de vreo aprobare din partea vreunui organ.
Accesul presei si al publicului n sala de sedint poate fi interzis doar printr-o ncheiere motivat
pe perioada ntregului sau a unei prti din proces n interesul respectrii moralittii, ordinii
publice sau a securittii nationale, cnd interesele minorilor sau protectia vietii private a prtilor
la proces o cer, sau n msura considerat strict necesar de ctre instant cnd, datorit unor
mprejurri speciale, publicitatea ar fi de natur s aduc prejudiciu intereselor justitiei.
Judecarea cauzei n sedint nchis a instantei trebuie argumentat si aceasta se efectueaz cu
respectarea tuturor regulilor procedurii judiciare. n toate cazurile hotrrile instantei de judecat,
inclusiv si cea de condamnare, se pronunt n sedint public.
n art.316 CPP al RM de asemenea se mentioneaz c sedinta de judecat este public si
la sedinta public poate fi prezent orice persoan, exceptie de la aceast regul fiind doar
minorii n vrst de pn la 16 ani si persoanele narmate al cror acces la sedint necesit
permisiunea presedintelui sedintei judectoresti.
Art.340 CPP al RM se refer la modalitatea de pronuntare a hotrrii judectoresti,
specificndu-se c hotrrea adoptat se pronunt doar n sedint public.
Din cele relatate reiese c prin condamnare public se ntelege dezaprobarea faptei
infractionale si a persoanei care a svrsit-o exprimat n sentinta de condamnare ce se pronunt
n mod public.
Referitor la interpretarea termenului condamnare _n numele legii - expertii n materie
de drept penal, practic n mod unanim, explic semnificatia acestei trsturi prin faptul c
sentinta de condamnare se pronunt n numele legii[121, p341; 64, p.230; 56 p.95; 78, p.140].
ntr-adevr n 384 CPP al RM este specificat faptul c sentinta judectoreasc se adopt n
numele legii. Ce ar trebui, ns, s se nteleag prin adoptarea sentintelor judectoresti si n
special celei de condamnare n numele legii?
Drept rspuns la aceast ntrebare doctrina procesual penal mentioneaz c adoptarea
sentintei n numele legii creste autoritatea acestui act, precum si responsabilitatea judectorilor
pentru emiterea unui verdict corect. Sentinta emis n numele legii este asemntoare legii sub
aspectul obligativittii sale pentru persoanele pe care le vizeaz. [90, p.712]
58
Aceeasi explicatie se regseste si n doctrina rus, subliniindu-se c sentinta rmas
definitiv obtine putere de lege (pentru cauza examinat) si este obligatorie pentru toate organele
de stat, organele administratiei publice locale, persoanele cu functie de rspundere si cetteni;
serveste un suficient temei pentru executarea obligatorie a pedepsei stabilite [178, p.476]
Nu ne rmne dect s fim de acord cu relatrile expuse, adugnd c obligativitatea
sentintelor judectoresti definitive, n special a celei de condamnare, este ridicat chiar pn la
nivel de lege suprem. n art.120 al Constitutiei Republicii Moldova se mentioneaz c este
obligatorie respectarea sentintelor si a altor hotrri definitive ale instantelor judectoresti,
precum si colaborarea solicitat de acestea n timpul procesului, al executrii sentintelor si a altor
hotrri judectoresti definitive. Totodat este de mentionat si faptul c obligativitatea
executrii sentintelor de judecat este garantat prin legea penal, fiind prevzut rspunderea
penal pentru neexecutarea intentionat, precum si eschivarea de la ndeplinire, a hotrrii
instantei de judecat (art.320 CP al RM).
Din cele expuse putem rezuma c prin condamnare 'n numele legii se 'n&elege caracterul
imperativ, la rang de lege, al sentin&ei de condamnare. n acest fel nimeni, nici chiar statul, nu
poate pune la ndoial executarea sentintei de condamnare definitive. De remarcat este faptul c,
potrivit Legii procesual penale anterioare, sentintele instantelor de judecat se pronuntau n
numele Republicii Moldova adic n numele statului. Prin Legea nr.809 din 10.04.1996
prevederile Codului de procedur penal din 1961 ce se refereau la pronuntarea sentintei au fost
modificate astfel nct sentintele de judecat s se pronunte n numele legii, urmnd ca si noua
Lege procesual penal s preia aceste prevederi ulterioare. Considerm c modificrile
mentionate s-au fcut ntemeiat, deoarece un stat care se doreste s devin democratic, un stat n
care s domneasc legea, trebuie n primul rnd s pun n capul mesei nssi legea. Mai presus
dect legea nu poate fi nimeni, toti sunt egali si se supun legii inclusiv statul. Prin urmare
sentinta pronuntat n numele legii devine obligatorie chiar si pentru stat.
Ultima trstur caracteristic a rspunderii penale se refer la m,surile de
constrangere prev,zute de lege care pot preceda condamnarea. Avnd n vedere faptul c
sentinta de condamnare reprezint forma de exprimare a condamnrii publice, se poate usor
stabili ce msuri de constrngere prevzute de lege pot s precead momentul pronuntrii acestui
act. Remarcm faptul c legiuitorul nu a specificat care anume lege trebuie s prevad msurile
de constrngere ce ar preceda condamnarea. n legtur cu aceasta, unii autori atribuie msurilor
de constrngere doar pe cele prevzute de Legea procesual penal[121, p342], altii, ns, adaug
la acestea si cele prevzute de Legea penal[64, p.230]. n viziunea noastr accentul nu ar trebui
59
pus pe o lege sau alta important fiind faptul ca aceste msuri s precead condamnarea public.
Prin urmare la msurile de constrngere n sensul art.50 CP al RM sunt atribuite:
Msurile de constrngere cu caracter medical (art.99 CP al RM);
Msurile de constrngere cu caracter educativ (art.104 CP al RM);
Retinerea (art.165 CPP al RM);
Msurile preventive (art.178 CPP al RM);
Alte msuri procesuale de constrngere (art.197 CPP al RM);
Din cele relatate, vizavi de fiecare trstur caracteristic a rspunderii penale putem
rezuma c, prin condamnarea public n numele legii, a faptelor infractionale si a persoanelor
care le-au svrsit, se ntelege dezaprobarea (aprecierea pericolului social al faptelor
infractionale si a persoanelor care le-au svrsit) exprimat n sentinta instantei de judecat n
special a celei de condamnare care, la rndul ei, se pronunt n mod public si din numele
legii.[101, p241] Prin urmare se poate considera c prin liberare de rspundere penal ar trebui s
se nteleag scutirea persoanei care a comis o infractiune de la dezaprobarea sa, ct si a faptei
infractionale pe care a svrsit-o ce s-ar exprima n mod public si n numele legii. Asadar reiese
c esenta liberrii de rspundere penal const n scutirea persoanei care a comis o infractiune de
la pronuntarea sentintei de condamnare. Deci persoana liberat de rspundere penal nu este
condamnat (dezaprobat) public, n numele legii.
Profesorul Alexandru Borodac si colaboratorii, ajungnd la aceeasi concluzie,
mentioneaz c: prin liberare de rspundere penal se ntelege actul instantei de judecat, la
latitudinea cruia, pe baza stabilirii svrsirii pentru prima oar a unei infractiuni usoare sau mai
putin grave si al gradului socialmente periculos nu prea mare al persoanei vinovate, libereaz
persoana respectiv de la condamnarea public, n numele legii, care ar urma s fie exprimat n
sentinta de condamnare, precum si de msurile de constrngere conform legii. [121, p357]
Tinem s subliniem c att notiunea ct si esenta liberrii de rspundere penal sunt
deduse logic, asa cum s-a si artat, din analiza trsturilor caracteristice notiunii rspunderii
penale prevzute de legea penal si nu reprezint propria viziune a autorului. n acest context
mentionm faptul c notiunea rspunderii penale n redactia art.50 CP al RM las sub semnul
ntrebrii mai multe probleme teoretice.
n primul rnd, avnd n vedere c rspunderea penal, adic condamnarea, presupune
dezaprobarea faptei infractionale si a persoanei care a comis-o, care din punct de vedere
procesual se nscrie sub form de identificare a caracterului si gradului pericolului social al
infractiunii si al persoanei care a svrsit-o, apare urmtoarea ntrebare: De la ce anume
60
urmeaz s fie scutit persoana liberat de rspundere penal prin sentinta de condamnare
(art.389 CPP al RM) sau prin cea de ncetare a procesului penal (art.391 CPP al RM) dac n
continutul acestor documente se reflect aprecierea (individualizarea) caracterului si gradului
pericolului social al infractiunii si al persoanei care a svrsit-o si ambele sentinte se pronunt n
mod public si n numele legii?.
Totodat este de remarcat faptul c expertii n materie de drept penal, desi sustin c,
condamnarea public, n numele legii a faptelor infractionale si a persoanelor care le-au comis
se exprim n sentinta de condamnare, practic, n mod unanim, sustin si faptul c rspunderea
penal ncepe din momentul svrsirii infractiunii. n acest context rmne nesolutionat
problema msurilor de constrngere, despre care se mentioneaz n art.50 CP, ce ar preceda
momentul svrsirii infractiunii? A preceda nseamn, potrivit dictionarului, a exista, a se
produce nainte de altceva n timp. [86, p.837] Astfel considerm c momentul aparitiei
rspunderii penale potrivit prevederilor art.50 CP al RM nu poate nicidecum coincide cu
momentul svrsirii infractiunii, acesta corespunznd mai degrab cu momentul pronuntrii
sentintei de condamnare sau mai bine zis al intrrii acesteia n vigoare.
Condamnarea public, n numele legii a faptelor infractionale si a persoanelor care le-au
comis exprimat prin sentinta de condamnare marcheaz un aspect foarte important n vederea
realizrii rspunderii penale, acest fapt fiind recunoscut practic n mod unanim de ctre toti
expertii de specialitate. n viziunea noastr, ns, rolul rspunderii penale este mult mai mare si
mai important dect condamnarea persoanei. n mod cert condamnarea public influenteaz
deosebit profilul psihologic al persoanei gsite vinovate de svrsirea infractiunii n vederea
corectrii si reeducrii acesteia, ns rspunderea penal nu se poate reduce doar la aceasta, dac
ar fi asa atunci care ar fi necesitatea aplicrii pedepsei penale?
n aceast situatie se impune studierea aprofundat a notiunii rspunderii penale,
rspunznd totodat la ntrebarea: De ce legiuitorul nostru a definit rspunderea penal ca fiind
condamnarea public?.
Asa cum s-a mentionat si n paragraful precedent al acestei lucrri, necesitatea elaborrii
stiintifice si a definirii rspunderii penale ca notiune juridico-penal de sine stttoare a aprut
dup anii 1958-1961, cnd rspunderea penal a nceput s fie considerat drept ceva distinct de
pedeapsa penal, fiind de subliniat faptul, c pn la acel moment, rspunderea penal era
identificat cu pedeapsa penal.
O prim conceptie cu privire la notiunea rspunderii penale a fost aceea potrivit creia
rspunderea penal si pedeapsa penal ar reprezenta laturi diferite ale aceluiasi fenomen,
alctuind n acest sens un tot ntreg. [146, p.79-80; 271, p.43-44] Aceast opinie, ns, a fost
61
criticat aproape n majoritatea investigatiilor stiintifice, fapt pe deplin nteles, deoarece nsusi
legiuitorul delimita clar rspunderea penal de pedeaps. n art.3 CP al RM din 1961, spre
exemplu, se mentiona: rspunderii penale si pedepsei este supus numai persoana, vinovat de
svrsirea infractiunii.... Astfel este evident c cele dou notiuni nu sunt identice, ele fiind
delimitate prin conjunctia si, ceea ce semnific faptul c si continutul lor este diferit.
Unii autori au naintat opinia potrivit creia prin rspundere penal ar trebui s se
nteleag obligatia persoanei care a svrsit o infractiune de a rspunde, de a fi supus pedepsei
penale.[151, p.25; 186, p.19; 189, p.7] Altii includ n continutul juridic al notiunii rspundere
penal nu doar obligatia persoanei de a rspunde, dar si realizarea acestei obligatii. [188, p.222-
223; 236, p.23] Endoliteva A.V., spre exemplu, sustine c prin rspundere penal se ntelege
obligatia persoanei care a svrsit o infractiune de a fi supus influentei juridico-penale precum
si suportarea, n fapt, a acestei influente din partea statului.[166, p.95] Includerea n continutul
juridic al rspunderii penale att a obligatiei persoanei ct si a realizrii acesteia se explic, dup
cum relateaz Iacupov A.S., prin faptul c rspunderea penal ca o categorie ce exist n mod
obiectiv se exprim prin condamnarea public, admonestarea si pedepsirea persoanei, vinovate
de svrsirea infractiunii. De aici si rezult, mentioneaz autorul, c rspunderea penal nu este
doar obligatia persoanei, care a svrsit o infractiune, de a rspunde n fata statului, dar si
suportarea real de ctre aceasta a anumitor limitri si suferinte, legate de stabilirea pedepsei, sau
de condamnarea public a faptei si a persoanei, care a comis aceast fapt [238, p.62].
n viziunea noastr nu este corect ca n continutul juridic al notiunii rspundere penal pe
lng obligatia persoanei de a suporta anumite suferinte s fie inclus si realizarea acestei
obligatii. Rspunderea penal si realizarea rspunderii penale nu sunt notiuni identice.
Rspunderea penal exist si pn s nceap s fie realizat. Dac admitem c rspunderea
penal pe lng obligatia persoanei de a fi constrns include n sine si realizarea acesteia, iar
realizarea obligatiei const n condamnarea public, aplicarea pedepsei si antecedentelor penale,
asa cum afirm sustintorii acestui concept, atunci n ce mod se va realiza rspunderea penal?
Potrivit acestui mod de interpretare s-ar cuveni ca si n definirea pedepsei penale s se
mentioneze c pedeapsa penal este nu doar o msur de constrngere ci si realizarea acesteia,
ceea ce ni se pare inacceptabil.
O varietate a acestui concept este si opinia potrivit creia rspunderea penal ar include,
pe de o parte, obligatia juridic de a respecta si ndeplini cerintele prevzute de legea penal,
realizndu-se prin comportamentul ireprosabil al cettenilor, iar pe de alt parte obligatia
persoanei de a suporta condamnarea, limitrile n drepturi de ordin material, juridic si personal
precum si realizarea acestora.[155, p.61; 165, p.19; 183, p.103] Este de mentionat c, potrivit
62
acestui concept, rspunderea penal apare din momentul intrrii n vigoare a legii penale si se
finalizeaz odat cu stingerea antecedentelor penale.
n ceea ce ne priveste nu suntem de acord cu ideea potrivit creia rspunderea penal
include n sine obligatia de a respecta legea penal. Potrivit acestui concept s-ar cuveni ca prin
ncetarea rspunderii penale (n legtur cu liberarea de rspundere penal sau nlturarea
rspunderii penale) s se nteleag ncetarea obligatiei de a mai respecta legea penal, ceea ce ni
se pare o situatie nu tocmai corect. Probabil c, adeptii acestui concept nu fac diferent ntre a
prevede rspunderea si aparitia rspunderii penale. Din momentul intrrii n vigoare a Legii
penale rspunderea penal este doar prevzut, ns ea apare chiar din momentul comiterii
infractiunii. Dac admitem c rspunderea penal apare din momentul intrrii n vigoare a Legii
penale, se cuvine s admitem si c infractiunea apare tot din acel moment, deoarece rspunderea
este prevzut pentru svrsirea infractiunii si apare drept urmare a acesteia. Si dac rspunderea
penal apare din momentul intrrii n vigoare a legii penale de ce nu ar dispare odat cu iesirea
din vigoare a acestei legi?
n literatur a fost rspndit si opinia potrivit creia rspunderea penal ar fi identic cu
raportul juridico-penal, sustinndu-se c acesta apare ntre infractor, pe de o parte, si stat
(organele competente), pe de alt parte. Un astfel de nteles al rspunderii penale rezult din
obligatia atribuit persoanei care a comis o infractiune si obligatia statului (organelor
mputernicite) de al trage pe infractor la rspundere penal. [253, p.69; 128, p.233; 87, p.316]
Studierea rspunderii penale sub aspectul raportului juridico-penal este important si
necesar, dat fiind faptul c ar fi imposibil ca rspunderea penal s fie prezentat ca un fenomen
unilateral rspunderea fat de sine nssi fiind absolut imposibil. Totodat este de mentionat
c, acest concept, las nesolutionate mai multe probleme teoretice de genul: Ce fel de raport ar
fi acesta: material sau procesual si din care moment apare? / Cum se coreleaz raportul juridico-
penal cu relatiile juridico-penale de aprare? / Ce este acest raport o etap a relatiilor de
aprare, o parte a acestora sau un tip individual de relatii?.
n aceeasi ordine de idei se nscrie si faptul c multi sustintori ai conceptului
rspunderea penal - raportul penal, caracteriznd continutul acestui raport mentioneaz doar
obligatiile prtilor raportului, n consecint raportul devenind trunchiat, incomplet, dat fiind
faptul c raportul presupune ntotdeauna nu doar obligatii ci si drepturi. Poate c sustintorii
conceptului nteleg rspunderea penal ca fiind un atribut (o parte) al raportului penal?
Dac n continutul drepturilor prtilor la raport sunt incluse si drepturile procesuale atunci
raportul penal se contopeste (se amestec) cu cel procesual si devine destul de amorf,
dispersndu-se n alte notiuni de drept. Adeptii conceptului rspunderea penal - raportul penal
63
sustin c raportul penal apare din nssi faptul nclcrii ordinii de drept penal care reprezint
realizarea normelor de drept material, mbrcnd forma raportului procesual penal. n ceea ce ne
priveste suntem solidari cu adeptii acestui concept n privinta faptului c un raport penal concret
apare din momentul comiterii infractiunii, din acest moment apare si rspunderea penal, ns
raportul procesual penal nu poate fi identificat cu rspunderea penal, deoarece acesta
reglementeaz nsusi procesul de tragere la rspundere penal a infractorului.
Din cele expuse mai sus nicidecum nu este dedus faptul c rspunderea penal nu ar
trebui studiat n interconexiune cu raportul penal. Mai mult dect att, stabilirea naturii juridice
a acestui raport, determinarea locului n cadrul relatiilor de aprare sunt probleme actuale ale
teoriei rspunderii penale.
Alti penalisti nteleg prin rspundere penal - reactia statului la infractiunea comis. [248,
p.74] Nici aceast definitie nu a fost unanim acceptat si calificm acest fapt ntemeiat, deoarece
un astfel de nteles al notiunii rspunderii penale este foarte flexibil si nu are limite bine stabilite.
Chiar dac admitem c s-ar referi numai la reactia statului bazat pe normele de drept, atunci ea
s-ar putea exprima prin pornirea urmririi penale, identificarea persoanelor vinovate si alte
actiuni procesuale care, dup natura lor juridic, sunt menite s asigure realizarea rspunderii
penale, rmnnd n afara limitelor acesteia.
Printre opiniile expuse privind notiunea rspunderii penale a fost si cea potrivit creia
prin rspundere penal ar trebui s se nteleag condamnarea public a faptelor social periculoase
si a persoanelor care le comit. [239, p.77; 210, p.51] Aceast opinie si-a gsit reflectare si n
doctrina penal autohton, [59, p.24] de unde a si fost, probabil, inspirat legiuitorul atunci cnd a
definit rspunderea n actuala lege penal. n legtur cu aceast viziune ne-am expus deja
prerea interpretnd notiunea legal a rspunderii penale, de aceea vom face abstractie de a mai
comenta odat aceast viziune.
Multitudinea opiniilor expuse privind definirea rspunderii penale mrturiseste faptul c,
aceast problema a fost investigat de multi autori si n special ntr-un mod foarte insistent si
intensiv. Drept rezultat, n stiinta dreptului penal nu s-a conturat o opinie unanim acceptat. n
legtur cu acest fapt Santalov A.I. sustinea c continutul rspunderii penale era unanim nteles
atunci cnd aceasta se exprima doar prin pedeaps si executarea pedepsei. Faptul c legislatia
penal a admis rspunderea penal si fr pedeaps a generat deosebirea dintre acestea si
cutarea unui nou continut al rspunderii penale. [226, p.125-126]
Interpretarea diferit a notiunii si continutului rspunderii penale demonstreaz
importanta si dificultatea problemei n cauz. Avndu-se n vedere c rspunderea penal este
unul din pilonii de baz pe care, alturi de infractiune si pedeaps, se sprijin ntregul sistem de
64
drept penal, este extrem de important si necesar ca, n scopul aplicrii unilaterale a normelor
penale, legiuitorul s-si expun vointa dnd o apreciere acestei notiuni, fapt care s-a si ntmplat
odat cu adoptarea legislatiei penale n vigoare.
Este plauzibil faptul c, legiuitorul nostru spre deosebire de altii, a dat o apreciere legal
notiunii rspunderii penale, scopul su nobil fiind de a pune punct divergentelor de opinii
tangentiale acestei institutii. Rezultatul ns a fost altul.
Interpretnd aceeasi definitie legal a rspunderii penale unii autori, spre exemplu,
consider c realizarea rspunderii penale ncepe din momentul aplicrii msurilor de
constrngere si se epuizeaz odat cu condamnarea infractiunii comise si a persoanei care a
svrsit-o, exprimat n sentinta de condamnare,[121, p342] altii sunt de prere c realizarea
rspunderii penale este exprimat n hotrrea de condamnare si de aplicare a pedepsei penale
corespunztoare[78, p.141], a treia opinie este c cel mai des rspunderea penal se realizeaz n
pedeaps si executarea ei,[56, p.96] iar a patra opinie este c realizarea rspunderii penale ncepe
cu intentarea urmririi penale si se finalizeaz cu expirarea termenului antecedentului penal.[175,
p.222]
Este de mentionat c aceste opinii pot fi regsite mai degrab n diferitele interpretri
doctrinare cu privire la notiunea rspunderii penale dect n cea legal. Aceast constatare
vorbeste, n mod indirect, despre faptul c expertii autohtoni nu mprtsesc pe deplin definitia
legal a rspunderii penale.
Ce este, totusi, rspunderea penal si care este continutul acestei rspunderi? Cnd apare
si cnd nceteaz rspunderea penal? Prin ce se deosebeste rspunderea penal de pedeapsa
penal? Numai rspunznd n complex la aceste si multe alte ntrebri vom avea o viziune mai
clar, mai corect despre institutia liberrii de rspundere penal apreciindu-i notiunea si esenta
juridic veridic.
n primul rnd este de mentionat c rspunderea penal fiind o form a rspunderii
juridice, alturi de rspunderea civil, cea contraventional ori disciplinar are la baz
semnificatia termenului rspundere, care, potrivit afirmatiilor expertilor romni G. Vrabie si S.
Popescu, a derivat din verbul latin respondere si nsemna a rspunde, dar n acelasi timp, a
plti, la rndul su. [140, p.142]
Potrivit DEX-lui termenul rspundere semnific - obligatia de a rspunde pentru
consecintele unei actiuni.[86, p.898] Atribuind aceste explicatii la dreptul penal, se poate spune
c prin rspundere penal se ntelege obligatia persoanei care a comis o infractiune de a rspunde
pentru fapta comis, adic de a suporta msurile de constrngere prevzut de lege. O
65
interpretare similar a rspunderii penale a fost fcut de majoritatea autorilor care au ncercat s
defineasc aceast notiune pornind de la originea termenului rspundere.
Este de remarcat faptul c rspunderea penal poate s existe si s se realizeze doar n
limitele raportului de drept penal dintre stat pe de o parte si persoana care a comis infractiunea pe
de cealalt parte, fapt confirmat de majoritatea specialistilor. [173, p.25] n cadrul raportului de
drept penal, persoana care a comis infractiunea este obligat s suporte o anumit constrngere
prevzut de legea penal, iar statul este obligat s supun vinovatul s suporte aceast
constrngere. Astfel raportul de drept penal este orientat spre reglementarea drepturilor si
obligatiilor dintre prti, aprute ca rezultat al comiterii infractiunii. Continutul acestui raport l
formeaz corespondenta dintre drepturile si obligatiile prtilor. n viziunea noastr, obligatia
statului de a cere delicventului s rspund nu face parte din continutul rspunderii penale,
deoarece aceasta duce la ndeplinirea rspunderii si deci rmne n afara limitelor ei. Raportul de
drept penal nu trebuie identificat cu rspunderea penal, deoarece el nsusi reglementeaz
procesul juridic de tragere la rspundere penal a persoanei, astfel fiind doar un mediu n care
rspunderea penal apare, se realizeaz si respectiv apoi se stinge. Prin urmare, doar obligatia de
a suporta constrngerea penal poate face parte din continutul rspunderii penale, iar supunerea
(obligarea) persoanei care a svrsit o infractiune la o anumit constrngere (pedeaps)
constituie un element important n vederea realizrii rspunderii penale.
Cuvntul realizare, potrivit dictionarului, semnific nfptuire, ndeplinire, mplinire,
traducere n viat. [86, p.898] Astfel prin realizarea rspunderii penale se cuvine s ntelegem
ndeplinirea obligatiei persoanei care a svrsit infractiunea de a suporta constrngerea penal.
n teoria dreptului penal, termenul realizarea rspunderii penale este folosit cu acelasi
sens - de a ndeplini, traduce n viat rspunderea, ns, tratarea n mod diferit a continutului
rspunderii penale a generat si opinii diferite cu privire la realizarea nssi a acestei rspunderi
penale.
Unii autori, spre exemplu, considernd c realizarea rspunderii penale nseamn
realizarea drepturilor si obligatiilor corelative raportului juridic penal prin intermediul raportului
juridic procesual penal, si-au format o opinie bine conturat despre existenta mai multor etape de
realizare a rspunderii penale, sustinnd pn si faptul c nceputul realizrii rspunderii penale
este legat de actiunile ntreprinse de ctre organele competente n vederea identificrii faptei si a
fptuitorului. [64, p.237]
n viziunea noastr, ns, rspunderea penal, ca si raportul de drept penal, apare odat cu
comiterea infractiunii. Anume din acest moment apare obligatia persoanei de a rspunde n fata
statului pentru ignorarea respectrii benevole a ordinii de drept asigurat de legea penal. Din
66
momentul constatrii faptului infractiunii apare raportul procesual penal n limitele cruia se
realizeaz activitatea procesual (demascarea persoanei bnuite, nvinuite de comiterea
infractiunii) adic urmrirea penal. Aceast activitate procesual parcurge cteva etape
reglementate de dreptul procesual penal n cadrul crora este prevzut posibilitatea de a aplica
asupra persoanei bnuite (nvinuite) de comiterea infractiunii msurile de constrngere
procesuale (retinerea bnuitului, arestarea la domiciliu, arestarea preventiv etc.). Aceasta,
probabil, permite unor autori s trag concluzia c momentul constatrii faptului comiterii
infractiunii este nceputul realizrii rspunderii penale, aparitiei raportului de drept penal si a
celui de procedur penal n cadrul crora cel care a comis infractiunea este obligat s fie supus
unor ngrdiri n drepturi si s suporte msurile de constrngere. [216, p.17-18; 248, p.74-75] O
astfel de concluzie, ns, vine n contradictie cu faptul c raportul de drept penal apare obiectiv si
nu depinde de momentul nceperii desfsurrii actiunilor procesuale.
Solutionarea problemei privind stabilirea corect a limitelor realizrii rspunderii penale
impune, n viziunea noastr, s fie luat n consideratie si scopul acestei institutii. Legiuitorul nu a
prevzut n mod expres care ar fi scopul rspunderii penale si probabil c nici nu ar fi nevoie
deoarece legea penal nu este un manual care ar cuprinde toate notiunile dreptului penal, aceast
problem fiind lsat pe seama doctrinei si potrivit acesteia scopurile rspunderii penale fiind
aceleasi ca si ale pedepsei penale si anume: restabilirea echittii sociale, corectarea
condamnatului, precum si prevenirea svrsirii de noi infractiuni att din partea condamnatilor,
ct si a altor persoane (alin.(2) art.61 CP). [56, p.96]
Dovad c scopurile rspunderii penale coincid cu cele ale pedepsei poate servi si
prezenta n legea penal a institutiei liberrii de rspundere penal. Practic, n mod unanim, este
recunoscut faptul c atunci cnd scopurile pedepsei pot fi atinse fr rspunderea penal
persoana care a svrsit infractiunea este liberat de aceast rspundere. Si n general ni se pare
incorect s se discute despre diferite scopuri ale rspunderii si pedepsei penale. Faptul c
scopurile rspunderii penale si ale pedepsei sunt aceleasi explic situatia n care legiuitorul nu a
fost nevoit s prevad, n mod expres, scopul rspunderii penale. Coincidenta scopurilor celor
dou institutii este evident si astfel dispare necesitatea repetrii acestora.
Reiesind din acestea, considerm c limitele realizrii rspunderii penale trebuie s
cuprind totalitatea elementelor de constrngere ce se aplic n mod exclusiv n realizarea
scopurilor mentionate mai sus.
Din acest punct de vedere mentionm c n cadrul acestor limite nu trebuie incluse
msurile procesuale de constrngere, deoarece acestea urmresc alt scop dect cele vizate.
Potrivit legii procesual penale msurile preventive prevzute n art.275 CPP al RM (transmiterea
67
sub supraveghere a minorului, arestarea la domiciliu, arestarea preventiv etc.), au menirea s
asigure buna desfsurare a urmririi penale, iar urmrirea penal, la rndul ei, are drept scop
acumularea probelor privind existenta sau inexistenta infractiunii, identificarea fptuitorului si
transmiterea cauzei penale n judecat pentru a fi stabilit, r,spunderea penal, (art.252 CPP al
RM). Astfel este evident c, la etapa urmririi penale, rspunderea penal nu este stabilit, acest
fapt urmnd s aib loc n momentul pronuntrii sentintei de condamnare sau mai bine zis n
momentul intrrii acesteia n vigoare. Subliniem c la etapa urmririi penale rspunderea penal
se stabileste, se identific de ctre organul de urmrire penal ns decizia final este luat de
ctre instanta de judecat.
Este de remarcat si faptul c legea penal foloseste nc un termen tragerea la
rspundere penal (Art.306 CP al RM), ce are o mare important n stabilirea limitelor de
realizare a rspunderii penale. n lege acest termen nu se interpreteaz, iar n literatura juridic
exist diferite opinii privind continutul acestuia. n plan general, tragerea la rspundere penal se
caracterizeaz drept realizarea raportului procesual penal, exprimat prin tragerea la rspundere
a unei persoane anume n calitate de nvinuit cu prezentarea nvinuirii aduse acesteia. [158,
p.453] Alti autori consider c, prin tragerea la rspundere penal se ntelege pornirea procesului
penal, punerea sub nvinuire, dispunerea aplicrii msurii preventive si trimiterea cauzei penale
n instanta de judecat. [65, p.601]
Astfel observm c acest termen se refer la legea procesual penal si nu are nimic
comun cu realizarea rspunderii penale. n sustinerea acestei opinii, Filimonov V.D. consider,
pe bun dreptate, c tragerea la rspundere penal n calitate de nvinuit nu poate fi considerat
realizarea rspunderii penale, deoarece nu aduce nici o schimbare situatiei de drept material a
persoanei, pentru c nu urmreste acele scopuri ce stau n fata rspunderii penale.[269, p.114]
Potrivit relatrilor expuse de penalistul rus Pavlov N.E n contextul acestui subiect[212,
p.56-57], pe care le considerm ntemeiate, rspunsul la aceast ntrebare se afl n nssi
dispozitia art.306 CP al RM. n aliniatul nti al acestuia se prevede tragerea cu bun-stiint la
rspundere penal a unei persoane nevinovate. Aliniatul doi prevede rspunderea penal pentru
aceleasi actiuni legate de nvinuirea persoanei n svrsirea unei infractiuni grave, deosebit de
grave sau exceptional de grave. Reiesind din acesta, tragerea la rspundere penal presupune
nvinuirea persoanei n svrsirea unei infractiuni. Comparnd denumirea articolului cu
continutul acestuia se poate trage concluzia c tragerea la rspundere penal reprezint, prin sine,
nvinuirea persoanei n svrsirea unei infractiuni.
Considerm c la opiniile de mai sus se aliniaz si faptul pronuntrii de ctre instanta de
judecat a sentintei de condamnare. n alin.1 al art.307 CP al RM se vorbeste despre
68
pronuntarea cu bun-stiint de ctre judector a unei hotrri, sentinte, decizii sau ncheieri
contrare legii. Aliniatul doi prevede rspunderea penal pentru aceleasi actiune legat de
nvinuirea de svrsire a unei infractiuni grave, deosebit de grave sau exceptional de grave.
Reiesind din aceasta se poate spune c prin pronuntarea sentintei de condamnare se ntelege, ca
si n cazul tragerii la rspundere penal, nvinuirea persoanei n svrsirea unei infractiuni,
diferenta dintre acestea fiind organul care nvinuieste si faptul c sentinta de condamnare, spre
deosebire de ordonanta de punere sub nvinuire, se pronunt n mod public si n numele legii.
n momentul pronuntrii sentintei de condamnare persoana este supus (obligat) s
rspund, s suporte constrngerea penal prevzut de lege ns ea va rspunde din momentul
suportrii acestei constrngeri. Prin urmare condamnarea persoanei exprimat prin sentinta de
condamnare nu reprezint o form de realizare a rspunderii penale, ci marcheaz un moment
procesual din care persoana vinovat de svrsirea infractiunii este impus s suporte
constrngerea penal prevzut de lege.
n contextul celor mentionate suntem de acord cu viziunea unor autori potrivit creia
rezolvarea problemei legate de stabilirea elementelor de constrngere prin care se realizeaz
rspunderea penal trebuie cutat numai n prevederile legii penale, nu si n a celei procesual
penale. [166, p.99; 252, p.291] ntr-adevr, realizarea rspunderii penale nu trebuie legat de
severitatea msurilor de constrngere procesuale, aplicarea acestora fiind dictat de
circumstantele exclusiv procesual-penale.
Legea penal prevede dou categorii de msuri de constrngere: msurile de sigurant si
pedeapsa penal. Analiznd natura juridic a acestor categorii de msuri s-a ajuns la concluzia c
doar pedeapsa penal poate fi inclus n limitele de realizare a rspunderii penale, msurile de
sigurant rmnnd n afara acestor limite.
La baza acestei concluzii sunt puse mai multe dovezi. n primul rnd este de mentionat
faptul c scopul msurilor de sigurant este altul dect cel al rspunderii penale. Astfel, potrivit
art.98 CP, scopul msurilor de sigurant este de a nltura un pericol si prentmpina svrsirea
faptelor prevzute de legea penal, iar scopul rspunderii penale, asa cum s-a mentionat anterior,
coincide cu cel al pedepsei si este de a restabili echitatea social, corectarea condamnatului
precum si prevenirea svrsirii unor noi infractiuni att din partea condamnatilor, ct si a altor
persoane. n al doilea rnd esenta realizrii rspunderii penale este de a interveni post delictum,
n timp ce msurile de sigurant snt concepute ante delictum. Msurile de sigurant se aplic, n
al treilea rnd, n legtur cu svrsirea unei fapte prejudiciabile, mpotriva unei stri de pericol
si dureaz ntreaga perioada existentei acestei stri, n timp ce rspunderea penal apare n
contextul svrsirii unei infractiuni atrgnd dup sine pedeapsa penal, durata creia este fixat
69
n lege din start. n al patrulea rnd, rspunderii penale si pedepsei penale le pot fi supuse doar
persoanele responsabile, pasibile de rspundere penal, iar msurilor de sigurant - si persoanele
iresponsabile si cele care nu sunt pasibile de rspundere penal. Si tot n favoarea acestei
diferente certe ntre cele dou institutii este de subliniat faptul c msurile de sigurant, spre
deosebire de pedeaps, se aplic chiar si n cazul n care rspunderea penal a ncetat n legtur
cu liberarea de rspundere penal sau n legtur cu nlturarea rspunderii penale. Codul penal
mentioneaz expres c nici amnistia si nici gratierea, fiind modalitti de nlturare a rspunderii
penale, nu au efect asupra msurilor de sigurant (art.107, 108 din CP al RM).
Istoric vorbind, msurile de sigurant au fost concepute n ideea mai bine s previi dect
s vindeci inspirat de scoala pozitivist. Experienta a artat c unele categorii de rufctori
anume deficientii mintali si delicventii de obicei sunt incapabile s resimt fie caracterul
sanctionator, fie chiar efectul intimidant al pedepsei. Fat de acestia pedepsele sunt ineficace, de
unde si necesitatea de a recurge la mijloace represive distincte, orientate spre un scop net definit:
protejarea mediului social de aceste elemente nocive. [64, p.527]
Constrngerea penal aplicat n limitele realizrii rspunderii penale este calculat s
influenteze psihologic asupra subiectului care are capacitatea de a ntelege si asi dirija actiunile,
determinndu-l s nu mai ncalce ordinea de drept penal si s se conformeze prevederilor legale.
Odat cu pronuntarea sentintei de condamnare judecata stabileste n baza legii penale cuantumul
constrngerii la care urmeaz s fie supus persoana vinovat de comiterea infractiunii. Cu
sigurant condamnarea persoanei are un impact deosebit asupra realizrii scopului rspunderii
penale ns nicidecum nu face parte din elementele de realizare a rspunderii penale.
Realizarea rspunderii penale si realizarea scopului rspunderii penale, n viziunea
noastr, nu sunt identice. Rspunderea penal poate fi realizat prin executarea pedepsei, iar
scopul rspunderii penale poate rmne nerealizat si, invers, n unele cazuri, scopul rspunderii
penale poate fi atins si fr executarea pedepsei, n astfel de cazuri persoana fiind liberat de
executarea pedepsei. Dac imediat dup ispsirea pedepsei persoana comite din nou o infractiune
atunci este evident c s-a realizat doar rspunderea penal nu si scopul acesteia. Despre
realizarea scopului rspunderii penale se poate vorbi doar dup expirarea unui anumit interval
de timp n care persoana va da dovad de corectare - nemaisvrsind alte infractiuni. Acest
interval de timp este prevzut n legea penal sub form de antecedente penale. Acestea fiind
spuse putem rezuma c nici antecedentele penale nu se ncadreaz n limitele de realizare a
rspunderii penale. Prin urmare gsim nentemeiat opinia unor autori precum c antecedentele
penale ar fi o form de realizare a rspunderii penale.
70
Antecedentele penale, dup cum este prevzut, cu drept cuvnt, si n legea penal, nu sunt
o msur de constrngere, ci o stare juridic ce genereaz consecinte de drept nefavorabile
pentru condamnat (art.110 CP al RM). Pe perioada antecedentelor penale persoana are un statut
juridic deosebit de fost condamnat care, potrivit unei serii de acte normative, nu-i permite s
ocupe anumite functii (de exemplu, titularii antecedentelor penale nu pot ocupa functiile de
judector, procuror, ofiter de urmrire penal, avocat) sau de a exercita o anumit activitate (de
exemplu, administrarea bunurilor proprietarului), poate fi obligat s informeze organele
interesate despre posedarea antecedentelor penale etc. Prin urmare considerm c la baza
institutiei antecedentelor penale nu st ideea realizrii rspunderii penale, dar aceea a
nencrederii societtii n nssi corectarea si reeducarea fostului condamnat. Titularului
antecedentelor penale nu-i este permis s ocupe o anumit functie nu n scop de a-l reeduca, ci
pentru c nu exist suficient ncredere c acesta s-a corectat si nu va mai comite alte infractiuni.
Faptul c legea penal agraveaz rspunderea pentru infractiunea comis de ctre
persoana cu antecedente penale demonstreaz, odat n plus, c scopul rspunderii penale n
cazul primei infractiuni nu a fost atins. Pedeapsa executat s-a dovedit a fi blnd pentru
reeducarea infractorului, de aceea, urmrindu-se realizarea acestui scop, antecedentele penale vor
fi luate n calcul la stabilirea pedepsei pentru a doua infractiune, fiindu-i stabilit o pedeaps mai
sever.
Realizarea rspunderii penale ncepe, deci, odat cu executarea pedepsei si nceteaz
odat cu ispsirea pedepsei sau liberarea persoanei de la executarea pedepsei. Astfel pedeapsa nu
este identificat cu rspunderea penal deoarece aceasta este elementul de constrngere prin care
se realizeaz rspunderea penal. Fr rspundere penal pedeapsa nu poate fi executat, iar fr
executarea pedepsei rspunderea rmne nerealizat.
n literatura de specialitate a fost exprimat si o alt opinie, potrivit creia realizarea
rspunderii penale se finalizeaz odat cu pronuntarea sentintei de condamnare. Acest mod de
interpretare, se poate explica prin faptul c adeptii acestui concept trateaz rspunderea penal,
ca si n cazul pedepsei, ca fiind element (msur) de constrngere. Avndu-se n vedere c
rspunderea penal nu este identic cu pedeapsa si faptul c liberarea de rspundere penal este
posibil pn la pronuntarea sentintei de condamnare iar liberarea de pedeaps dup pronuntarea
acestei sentinte, s-a recurs, probabil, la cutarea altor elemente de constrngere prevzute de lege
prin care s-ar realiza rspunderea penal, mentionndu-se n cele din urm c realizarea
rspunderii penale ncepe cu aplicarea msurilor de constrngere si se epuizeaz cu condamnarea
infractiunii comise si a persoanei care a svrsit-o, exprimat n sentinta de condamnare, dup
care poate urma fie aplicarea pedepsei penale, fie liberarea de pedeapsa penal [121, p342].
71
Din punctul nostru de vedere sustinem opinia autorilor n privinta faptului c rspunderea
penal nu este identic cu pedeapsa si acestea nu se includ reciproc, dat fiind faptul c
rspunderea penal presupune obligatia persoanei care a svrsit infractiunea de a suporta
pedeapsa penal, iar pedeapsa este elementul de constrngere prin care se realizeaz aceast
obligatie. Astfel rspunderea penal nu este un element de constrngere ci o premis fr de care
aplicarea constrngerii (pedepsei penale) ar fi imposibil. Prin urmare devine evident faptul c
obligatia de a suporta pedeapsa formeaz, asa cum este bine stiut, puntea de legtur dintre
infractiune si pedeaps si anume acest sens al rspunderii penale poate fi considerat, pe bun
dreptate, unul din pilonii de baz pe care, alturi de infractiune si pedeaps, se construieste
ntregul sistem de drept penal.
Din cele mentionate putem rezuma c prin rspundere penal se 'n&elege obliga&ia
persoanei care a sv*r#it o infrac&iune de a suporta pedeapsa prevzut de legea penal, sau
mai bine zis, obliga&ia de a suporta sanc&iunea prevzut 'n norma de incriminarea legii
penale.[98, p.25] Aceast obligatie fiind consecinta inevitabil a infractiunii ca fapt interzis de
norma de incriminare apare din momentul svrsirii infractiunii si nceteaz (se stinge) n mod
diferit, fie c au expirat termenele de prescriptie, fie c persoana a fost liberat de rspundere
penal, fie c a fost nlturat rspunderea penal, fie c a expirat termenul de executare a
sentintei de condamnare, fie c persoana a fost liberat de pedeaps sau c aceasta si-a ispsit
pedeapsa. n acest fel mentionm c, din momentul aparitiei si pn la momentul rmnerii
definitive a sentintei de condamnare, rspunderea penal parcurge cteva etape de
individualizare si nu de realizare precum se mentioneaz n unele publicatii:[88, p.151; 64,
p.237-238] etapa cuprins ntre momentul svrsirii infractiunii si cel al nceperii urmririi
penale, etapa tragerii la rspundere penal care ncepe din momentul pornirii urmririi penale si
pn la terminarea acesteia si etapa solutionrii cauzei penale n instanta de judecat cuprins
ntre momentul terminrii urmririi penale si momentul rmnerii definitive a sentintei de
condamnare. n cadrul acestor etape rspunderea penal se identific, se stabileste, adic se
individualizeaz obligatia de a suporta pedeapsa prevzut de cutare sau cutare norm prevzut
n Legea penal. Buna desfsurare a procesului de individualizare a rspunderii penale poate fi
asigurat prin aplicarea diferitor msuri de constrngere prevzute de legea procesual-penal.
Dup perioada de individualizare a rspunderii penale urmeaz etapa de punere n aplicare a
sentintei de condamnare prin care a fost stabilit pedeapsa. Etapa de realizare a rspunderii
penale este cuprins ntre momentul nceperii executrii pedepsei si momentul ispsirii pedepsei.
Dup realizarea rspunderii penale continu perioada antecedentelor penale nceput nc din
momentul rmnerii definitive a sentintei de condamnare. n aceast perioad, statul limiteaz
72
persoana condamnat n anumite drepturi, acordndu-i n acest mod un vot de nencredere n
ceea ce priveste corectarea si reeducarea acesteia. Stingerea antecedentelor penale anuleaz toate
incapacittile si decderile din drepturi legate de antecedentele penale (art.163 CP al RM).
n acest context, accentum c n momentul pronuntrii sentintei de condamnare
rspunderea penal (adic obligatia persoanei care a svrsit o infractiune s suporte sanctiunea
prevzut n norma de incriminare) nu dispare ea existnd chiar si n perioada executrii
pedepsei. n caz contrar cum s-ar explica faptul executrii pedepsei de ctre persoana ce nu ar
avea obligatia de a suporta sanctiunea?
Acestea fiind spuse devine clar de ce legea procesual prevede posibilitatea liberrii de
rspundere penal prin sentinta de condamnare (art.389 CPP al RM), dat fiind faptul c n
momentul pronuntrii sentintei de condamnare persoana care a svrsit infractiunea are obligatia
de a suporta sanctiunea normei de incriminare din legea penal, iar prin sentinta de condamnare
se libereaz de la aceast obligatie. Astfel esen.a liber,rii de r,spundere penal, const, nu n
scutirea persoanei care a svrsit o infractiune de la condamnarea public, n numele legii, asa
cum consider unii autori, [173, p.31] ci _n scutirea persoanei de la realizarea r,spunderii
penale adic, de la realizarea obliga.iei de a suporta sanc.iunea normei de incriminare din
legea penal,. La o concluzie similar au ajuns si alti cercettori ai institutiei liberrii de
rspundere penal, unica deosebire fiind faptul c rspunderea penal, n viziunea acestora, se
realizeaz nu doar prin executarea pedepsei ci si prin condamnarea public si antecedentele
penale. [166, p.103; 205, p.46; 161, p.17]
n aceast circumstant mentionm c, n cazul liberrii definitive de rspundere penal,
statul renunt la dreptul su de a realiza obligatia persoanei care a svrsit infractiunea de a
suporta sanctiunea normei de incriminare, iar n cazul liberrii conditionate se abtine de la
realizarea acestui drept. Totodat statul, renuntnd la dreptul de realizare a rspunderii penale a
persoanei care a svrsit o infractiune, iart aceast persoan, acordndu-i ncredere si contnd
pe faptul c, n viitor, aceasta va avea o conduit corespunztoare celei pretinse de normele
dreptului penal.
Institutia liberrii de rspundere nu se identific, deci, cu institutia liberrii de pedeaps,
dat fiind faptul c prima presupune scutirea persoanei care a svrsit o infractiune de la obligatia
de a suporta sanctiunea prevzut de norma de incriminare, iar a doua presupune scutirea
persoanei de la executarea pedepsei stabilite prin sentinta de condamnare.
n aceast ordine de idei ni se pare incorect liberarea de pedeaps a persoanei care a
svrsit o infractiune nainte ca aceasta s fi fost pedepsit, fiind vorba despre aceleasi prevederi
ale art.389 CPP al RM ce se refer la tipul de sentint de condamnare fr stabilirea pedepsei
73
prin care persoana poate fi liberat nu doar de rspundere penal dar si de pedeaps,
mentionndu-se c minorii pot fi liberati de pedeaps n baza art.93 CP al RM prin sentinta de
condamnare fr stabilirea pedepsei. Remarcm faptul c sentinta de condamnare, potrivit
art.389 CPP al RM, poate fi de dou feluri cu si fr stabilirea pedepsei. Dac persoanei i-a fost
pronuntat o sentint de condamnare fr stabilirea pedepsei nu se poate vorbi despre pedepsirea
acesteia deoarece instanta de judecat nu a pronuntat nc nici o pedeaps, persoana
considerndu-se pedepsit numai dac n cazul acesteia va fi pronuntat o sentint de
condamnare cu stabilirea pedepsei. Din aceast perspectiv ar fi corect ca liberarea de pedeaps
s aib loc dup ce persoanei i-a fost pronuntat prin sentinta de condamnare o pedeaps sau
imediat n momentul pronuntrii acesteia, n nici un caz altfel. Acest fapt reiese si din prevederile
art.89 CP al RM n care este stipulat notiunea liberrii de pedeaps, specificndu-se c prin
liberare de pedeaps se ntelege eliberarea persoanei care a svrsit o infractiune de la executarea
real, partial sau total, a pedepsei penale pronuntate prin hotrre a instantei de judecat.
Astfel, dac n sentint nu a fost stabilit nici o pedeaps, aceasta nici nu va fi pronuntat si n
acest caz nu poate fi vorba despre liberarea de pedeaps. Prin urmare este evident c de pedeaps
poate fi liberat doar persoana creia i-a fost pronuntat o sentint de condamnare cu stabilirea
pedepsei, ci nu si n cazul n care aceasta nu se stabileste.
Este de mentionat faptul c prevederile art.389 CPP al RM ce se refer la adoptarea
sentintei de condamnare fr stabilirea pedepsei au fost formulate n baza dispozitiei art.279 CPP
al RM din 1961 unde se consemna c instanta de judecat putea s emit o sentint de
condamnare fr a indica pedeapsa dac n momentul judecrii procesului era ndeplinit una din
conditii:
1. fapta inculpatului nu mai prezenta pericol social;
2. inculpatul ncetase s mai fie periculos pentru societate.
n acest fel legea procesual nu specifica ce ar fi trebuit s se nteleag prin pronuntarea
sentintei de condamnare fr stabilirea pedepsei: liberarea persoanei de rspundere penal sau
liberarea acesteia de pedeaps, considerndu-se, probabil, c acest fapt ar fi suficient de clar din
prevederile legii penale.
Sub aspectul legii penale, ns, lucrurile artau destul de confuz. Alin.1 a art.48 CP al RM
din 1961; spre exemplu, se referea la liberarea de rspundere penal n legtur cu schimbarea
situatiei si prevedea ambele conditii de mai sus, iar alin.2 se referea la liberarea de pedeaps si
prevedea doar conditia a doua. Si ntr-un caz si n cellalt se vorbea despre prezenta conditiilor
mentionate la momentul judecrii cauzei. n aceast situatie se creeaz impresia c prin sentinta
de condamnare fr stabilirea pedepsei legea procesual prevedea liberarea att de rspundere
74
penal ct si de pedeaps. n continuare observm c aceast impresie si-a gsit reflectare n
actuala lege procesual (art.389 CPP al RM) fiind prevzut faptul c sentinta de condamnare se
adopt fr stabilirea pedepsei cu liberarea de rspundere penal n cazurile prevzute de art.57
si 58 Cod penal (fiind vorba despre liberarea de rspundere penal n legtur cu cinta activ si
schimbarea situatiei) si cu liberarea de pedeaps n cazul prevzut de art.93 Cod penal (liberarea
de pedeaps a minorilor).
Potrivit cercettorului ucrainean Grosevoi Iu. prevederile art.279 CPP al RM din 1961
trebuiau ntelese ca referindu-se doar la alin.2 al art.48 CP al RM n care unde se vorbea despre
liberarea de pedeaps, nu si la alin.1 al art.48 CP al RM, n care se stipula liberarea de
rspundere penal. [161, p.15] Este de mentionat c aceast interpretare s-a construit n baz
conceptului elaborat de autorul rus S.Chelina potrivit cruia esen&a liberrii de rspundere
penal ar fi scutirea persoanei care a comis o infrac&iune de la condamnarea public ce s-ar
exprima 'n sentin&a instan&ei de judecat.[173, p.33] Potrivit acestei viziuni este firesc s se
cread, asa cum relateaz S.Chelina, c ultima etap unde ar mai fi posibil liberarea de
rspundere penal ar fi etapa dezbaterilor judiciare si doar pn n momentul deliberrii
judectorului pentru a emite sentinta, mentionnd totodat c: dup acest moment (adic dup
deliberare) liberarea de rspundere penal nu mai este posibil, ori instanta de judecat nu poate
emite nici sentinta de condamnare, deoarece liberarea de rspundere penal presupune liberarea
persoanei vinovate de la aprecierea negativ n form de sentint de condamnare. Deoarece a
treia solutie nu este dat (autorul se referea la faptul c legea procesual prevedea doar dou
tipuri de sentinte, fiind vorba despre sentinta de condamnare si cea de achitare) corespunztor,
ncepnd cu momentul pronuntrii sentintei de condamnare se poate vorbi, n cazul prezentei
conditiilor corespunztoare, doar despre liberarea vinovatului de pedeaps. [173, p.31, 34,]
Contrar acestor afirmatii, legea procesual n vigoare prevede liberarea de rspundere
penal chiar si dup deliberarea instantei de judecat pronuntnd fie sentinta de ncetare a
procesului penal, fie sentinta de condamnare fr stabilirea pedepsei, ceea ce demonstreaz c
esenta liberrii de rspundere penal este alta dect scutirea persoanei care a svrsit o
infractiune de la dezaprobarea public.
Dezvoltnd n continuare acelasi subiect, Chelina S. atrgea atentia asupra faptului c
ignorarea afirmatiei potrivit creia liberarea de rspundere penal ar presupune scutirea
persoanei care a svrsit o infractiune de la aprecierea negativ a comportrii acesteia ce s-ar
exprima n sentinta de judecat, va duce, n mod incontestabil, la identificarea celor dou
institutii: liberarea de rspundere penal si liberarea de pedeaps penal. [183, p.28]
75
ntr-adevr, identificarea celor dou institutii s-a realizat, dovad fiind actualele prevederi
ale art.389 CPP al RM, ns acest fapt a avut loc nu din cauza ignorrii afirmatiei la care se
referea Chelina S., ci din cauza acceptrii conceptului potrivit cruia persoana care a svrsit o
infractiune poate fi liberat de pedeaps doar fiind dezaprobat fr a-i fi pronuntat pedeapsa,
adic prin sentinta de condamnare fr stabilirea pedepsei. Contrar acestor afirmatii s-ar cuveni
ca liberarea de pedeaps s fie posibil nu doar prin sentinta de condamnare, ci si prin sentinta de
ncetare a procesului penal, ori n sentinta de ncetare a procesului penal pronuntat n temeiul
liberrii de rspundere penal nu ar trebui s se consemneze faptul c persoana n privinta creia
se adopt aceast sentint a svrsit o infractiune, c aceasta ar fi vinovat de svrsirea acestei
infractiuni, ajungndu-se n cele din urm s se cread c de rspundere penal se libereaz
persoana care nu a nclcat legea penal, ceea ce contravine naturii juridice a institutiei liberrii
de rspundere penal.
Este de mentionat si faptul c actualele prevederi ale art.389 CPP al RM nu doar
identific cele dou institutii dar, n anumite privinte, le mai si confund. Expirarea termenului
de prescriptie, spre exemplu, potrivit legii penale reprezint o modalitate de liberare de
rspundere penal (art.60 CP al RM) iar potrivit prevederilor art.389 CPP al RM constituie o
modalitate de liberare de pedeaps. Calificm acest fapt ca fiind o greseal gramatical preluat
din legea procesual anterioar.
Revenind la prevederile art.279 CPP al RM din 1961 considerm totusi c acestea
trebuiau interpretate ca referindu-se doar la alin.1 al art.48 CP al RM unde se mentiona despre
liberarea de rspundere penal, dar nu si la alin.2 al art.48 CP al RM n care se prevedea
liberarea de pedeaps, deoarece liberarea de pedeaps, precum era mentionat cu drept cuvnt si
n doctrina penal, presupune scutirea unui infractor de executarea pedepsei penale, pronuntate
n sentinta judectii, [59, p.308] iar prin sentinta de condamnare fr stabilirea pedepsei
persoanei nu-i era pronuntat nici o pedeaps si respectiv nici despre liberarea acesteia de
pedeaps nu putea fi vorba.
n contextul celor relatate este de subliniat si faptul c, potrivit actualelor prevederi ale
legii procesuale, liberarea de rspundere penal n faza dezbaterilor judiciare se efectueaz, n
unele cazuri, prin adoptarea sentintei de condamnare fr stabilirea pedepsei, iar n alte cazuri,
prin adoptarea sentintei de ncetare a procesului penal. Astfel, dup deliberare instanta de
judecat, n cazurile de liberare de rspundere penal prevzute de art. 57, 58 si 60 CP al RM
adopt sentinta de condamnare fr stabilirea pedepsei, iar n restul cazurilor prevzute de art.54,
55, 56 si 59 CP al RM adopt sentinta de ncetare a procesului penal. Din acest punct de vedere
76
se impune ntrebarea: care ar fi diferenta dintre liberarea de rspundere penal exercitat printr-
un tip de sentint si liberarea exercitat prin cellalt tip de sentint?
Analiza comparativ a celor dou tipuri de sentinte aprobate de instantele de judecat n
temeiul liberrii de rspundere penal demonstreaz c ntre acestea nu exist diferente nici dup
continut si nici dup efectele juridice pe care le produc: ambele sentinte se pronunt n mod
public si n numele legii, n ambele este descris si dezaprobat fapta infractional si persoana
care a svrsit-o, persoana este recunoscut vinovat de svrsirea infractiunii si tot n ambele
cazuri persoana liberat nu are antecedente penale (art.111 CP). Unica diferent ntre cele dou
tipuri de sentinte ar fi denumirea acestora, ns, n practica judiciar si aceast diferent lipseste,
toate sentintele fiind intitulate Sentint n numele legii.
Avnd n vedere cele mentionate si n scopul nlturrii oricror speculatii legate de
delimitarea liberrii de rspundere penal de liberarea de pedeaps, propunem de legiferenda
excluderea din Codul de Procedur Penal tipul de sentint de condamnare fr stabilirea
pedepsei, urmnd, totodat, s se fac si modificrile corespunztoare n asa fel nct instanta de
judecat n toate cazurile de liberare de pedeaps s pronunte Sentinta de condamnare cu
stabilirea pedepsei iar n privinta cazurilor de liberare de rspundere penal s pronunte
Sentinta de ncetare a procesului penal.
Concluzionnd putem mentiona c liberarea de rspundere penal este posibil doar pn
la pronuntarea sentintei de condamnare cu stabilirea pedepsei, din acest moment fiind posibil
liberarea de pedeaps. n viziunea noastr liberarea de rspundere penal nu se aplic si dup
momentul pronuntrii sentintei de condamnare cu stabilirea pedepsei nu din cauza imposibilittii
acestui fapt ci din cauza nejustificrii, irationalittii actiunii n acelasi timp a dou institutii de
stimulare, cu multe circumstante de liberare identice si care produc practic aceleasi efecte
juridice. n acest context adugm c rspunderea fr pedeaps rmne o simpl obligatie
nerealizat, de aceea liberarea de pedeaps presupune n mod indirect si liberarea de rspundere
penal. Deci autorul Beleaev V.G. a avut perfect dreptate mentionnd c: Pedeapsa este unica
realizare juridico-material a rspunderii. De aceea, din punct de vedere juridic, liberarea de
pedeaps este echivalent cu liberarea de rspundere. [208, p.14]
Ct priveste nceputul aplicrii normelor institutiei liberrii de rspundere penal este de
mentionat c legislatia penal a trii noastre a nregistrat mai multe modificri n vederea
stabilirii acestui moment. Potrivit legii procesual-penale anterioare dreptul de a libera de
rspundere penal l avea instanta de judecat, procurorul si organele de urmrire penal
(anchetatorul penal si organul de cercetare penal), astfel liberarea de rspundere penal fiind
posibil n cadrul dezbaterilor judiciare, n cadrul urmririi penale si chiar la etapa de pn la
77
pornirea urmririi penale (art.5 5
7
CPP al RM din 1961). ncepnd cu includerea n actiune n
2003 a noii Legislatii penale dreptul de a libera de rspundere penal a fost trecut n competenta
exclusiv a instantei de judecat, iar din februarie 2008, prin Legea nr.292-XVI din 21.12.2007,
cu acest drept a fost investit si procurorul.
Cauza acestor modificri legislative se poate explica prin faptul c, n plan stiintific,
permanent s-au dus discutii aprinse n privinta stabilirii competentei organului cu drept de a
recunoaste persoana ca fiind vinovat de svrsirea infractiunii libernd-o de rspundere penal.
n viziunea unor juristi, dreptul de a libera de rspundere penal acordat nu doar instantei
de judecat dar si procurorului, organelor de urmrire penal contravine principiului prezumtiei
nevinovtiei consfintit n art.21 al Constitutiei RM, potrivit cruia orice persoan acuzat de un
delict este prezumat nevinovat pn cnd vinovtia sa va fi dovedit n mod legal, n cursul
unui proces judiciar public, n care i s-au asigurat toate garantiile necesare aprrii sale.
Sustintorii acestui concept pornesc de la premisa c de rspundere penal se libereaz doar
persoana care a svrsit o infractiune, ceea ce presupune c persoana trebuie mai nti
recunoscut vinovat de svrsirea infractiunii si apoi liberat de rspundere penal, iar dreptul
de a recunoaste vinovtia persoanei este de competenta exclusiv a instantei de judecat.
Corespunztor relatrilor autorului rus Dobrovoliscaia T.N., [163, p.177-178] spre exemplu,
recunoasterea dreptului procurorului si organului de urmrire penal de a nceta urmrirea penal
n temeiul liberrii vinovatului de rspundere penal contravine prevederilor art.21 al
Constitutiei RM, sau n acest caz este vorba despre recunoasterea vinovtiei persoanei n
svrsirea unei infractiuni de ctre acele organe crora prin Constitutie RM nu le-a fost acordat
aceast mputernicire. n aceeasi ordine de idei autorul ucrainean Grosevoi Iu. mentiona c
deoarece dreptul de a recunoaste vinovtia persoanei n svrsirea unei infractiuni apartine doar
instantei de judecat tot ei ar fi trebuit s-i apartin si dreptul exclusiv de a libera vinovatii de
rspundere penal [161, p.32]. Probabil c aceast viziune sustinut de Grosevoi Iu. a avut un
impact deosebit nu doar asupra doctrinei penale ucrainene ci si asupra legiuitorului ucrainean,
acordnd dreptul de liberare de rspundere penal doar instantei de judecat.
Determinat, probabil, de un astfel de concept, legiuitorul moldovean, n scopul
perfectionrii legislatiei penale si racordrii acesteia la principiile constitutionale, odat cu
adoptarea noii legislatii penale, a limitat procurorul si organul de urmrire penal n dreptul de a
mai libera de rspundere penal, urmnd ca instanta de judecat s fie unicul organ competent s
exercite acest drept.
78
Contrar afirmatiilor enuntate mai sus alti savanti consider c dreptul de a libera de
rspundere penal acordat nu doar instantei de judecat dar si procurorului, organelor de
urmrire penal, nu contravine principiului prezumtiei nevinovtiei.
n literatur au fost expuse mai multe argumente n favoarea acestei concept, nu
ntotdeauna, ns, acestea au fost si suficient de convingtoare. Potrivit unor autori, spre
exemplu, dreptul organelor de urmrire penal de a nceta urmrirea penal n temeiul liberrii
de rspundere penal nu contravine principiului prezumtiei nevinovtiei deoarece, sustin ei, n
astfel de cazuri persoana nu este recunoscut ca fiind vinovat de svrsirea unei infractiuni, iar
fapta comis de ea nu este apreciat ca infractiune. [208, p.93, 95, 97; 243, p.75] Este greu de
acceptat un astfel de argument, deoarece nu corespunde naturii juridice a institutiei liberrii de
rspundere penal, fapt asupra cruia s-a atras atentia si n literatura de specialitate. [161, p.30;
162, p.88] Persoana se libereaz de rspundere penal doar n cazul n care ea putea fi supus
acestei rspunderi, atunci cnd statul, n persoana organelor competente, a avut temei juridic de
a-l condamna si supune pedepsei penale. Dac persoana nu a comis nici o infractiune, atunci nici
rspunderea penal nu survine si n acest caz aceasta nu are de la ce s fie liberat.
Alti autori sunt de prere c dreptul de a libera persoana de rspundere penal acordat nu
doar instantei de judecat dar si organului de urmrire penal, procurorului, nu contravine
principiului prezumtiei nevinovtiei, deoarece, consider ei, acest principiu se refer la cazurile
cnd persoana urmeaz s fie supus rspunderii penale dar nu si la cele de liberare de aceast
rspundere. Astfel S.V.Chelina, spre exemplu, mentiona: Doar instanta de judecat poate
nfptui justitia, adic recunoasterea persoanei ca fiind vinovat si a o supune pedepsei penale.
Totodat, ns, nici o norm material sau procesual-penal nu interzice organului de urmrire
penal, procurorului sau instantei de judecat pn la emiterea sentintei s constate faptul
comiterii infractiunii de ctre o persoan, dar nu pentru a-i stabili o pedeaps ci n alte scopuri
[173, p.38]. Este de mentionat c, acest argument a fost formulat n baza formulrilor anterioare
a principiului prezumtiei nevinovtiei, care oferea posibilitatea s tragem concluzia c
recunoasterea vinovtiei n svrsirea infractiunii si stabilirea pedepsei o poate face doar instanta
de judecat, iar recunoasterea vinovtiei cu liberarea ulterioar de rspundere penal o pot face si
organele de urmrire penal, fapt asupra cruia au atras atentia oponentii acestui concept,
mentionnd totodat c actuala redactare a principiului nominalizat nu las loc pentru asemenea
interpretri[222, p.15].
n conditiile n care legea procesual prevedea doar dou tipuri de sentinte (de achitare si
de condamnare) unii penalisti, pornind de la ideea c esenta liberrii de rspundere penal ar fi
scutirea persoanei de la condamnarea public, au ajuns la concluzia c, deci conformarea
79
ntocmai la principiul prezumtiei nevinovtiei nsemna nu doar imposibilitatea organelor de
urmrire penal de aplicare a normelor institutiei liberrii de rspundere penal, dar si
imposibilitatea instantei de judecat de a realiza aceste norme, dat fiind faptul c dup deliberare
instanta de judecat nu poate pronunta, n temeiul liberrii de rspundere penal nici sentinta de
achitare (deoarece persoana vinovat de svrsirea unei infractiuni nu poate fi achitat) si nici
sentinta de condamnare (deoarece persoana condamnat nu are de la ce s mai fie liberat). [196,
p.10-11]
Dezvoltnd n continuare aceeasi idee, alti autori au naintat propunerea de a renunta
definitiv la institutia liberrii de rspundere penal, mentionnd c doar o astfel de solutie a
problemei investigate ar corespunde ntocmai principiului prezumtiei nevinovtiei. [222, p.17]
Alti savanti, ns, s-au pronuntat mpotriva unei astfel de propuneri mentionnd c
problema vinovtiei persoanei nu este specific doar institutiei liberrii de rspundere penal si,
deci, la solutionarea acesteia ar trebui luat n consideratie realitatea deoarece conformarea
textual la principiul prezumtiei nevinovtiei ar face imposibil functionarea unei serii ntregi de
norme ale dreptului penal material si ale celui procesual penal. Cel mai simplu exemplu n acest
sens, spun ei, ar fi prevederile art.37 CP n care se stipuleaz dreptul att al organelor abilitate
ct si al tuturor cettenilor de a retine persoana care a svrsit o infractiune nu doar n timpul
comiterii acesteia, ci si dup acest moment. Dac ar fi s ne conducem de principiul prezumtiei
nevinovtiei atunci aceast norm, ntr-adevr, nu ar putea s functioneze, cu exceptia cazului
cnd vinovatul va evada dup ce i va fi pronuntat sentinta, dat fiind faptul c, potrivit
Constitutiei RM, doar instanta de judecat este n drept s decid dac persoana a svrsit sau
nu o infractiune. De asemenea, autorii fac referint si asupra faptului c, n procesul de
cercetare a cauzei penale pn la pronuntarea sentintei de condamnare, prezumtia nevinovtiei ar
fi negat de cel putin trei ori, astfel, aceasta fiind negat de ctre organul de urmrire penal,
care nainteaz nvinuirea, pe urm de procuror, confirmnd concluzia de nvinuire si apoi de
instanta de judecat, ntocmind o rezolutie de numire a cauzei spre judecare. La fiecare din
aceste etape organele mentionate sunt impuse s decid asupra vinovtiei sau nevinovtiei
persoanei trase la rspundere penal si dac se descoper c n actiunile persoanei nu exist fapta
infractiunii sau fapta nu ntruneste elementele constitutive ale infractiunii, ultima incluznd si
vinovtia persoanei, cauza penal poate si chiar trebuie s nceteze (art.275, 285, 286, 350 CPP
al RM). n aceast ordine de idei, ntr-adevr, se poate ajunge la concluzia c respectarea
textual a principiului prevzut n Constitutie ar face imposibil nssi cercetarea cauzei penale.
[193, p.158-159]
80
n legtur cu cele expuse n literatura juridic se fac deja ncercri de reconciliere a
recunoscutelor interpretri a institutiei liberrii de rspundere penal cu principiul prezumtiei
nevinovtiei, propunndu-se schimbarea notiunii de infractiune si urmnd ca prin aceasta s se
nteleag fapta social periculoas svrsit cu vinovtie, stabilit prin sentinta de condamnare si
interzis de prezentul cod sub amenintarea pedepsei. Totodat se propune introducerea notiunii
de fapt infractional, semnele creia ar corespunde cu semnele infractiunii, cu exceptia -
lipsei necesittii de a stabili vinovtia prin sentinta instantei de judecat. Prin urmare, autorii
sustin c, o astfel de constructie a liberrii de rspundere penal ar fi logic si nu ar contrazice
Constitutia. n ceea ce ne priveste, nu sustinem o astfel de solutie a problemei investigate si dm
dreptate unor critici potrivit crora nu ar fi corect ca natura juridic a faptei s fie pus n
dependent de decizia organului mputernicit s aplice legea. [166, p.152]
Cele relatate anterior demonstreaz dificultatea si insistenta cercettorilor n solutionarea
acestei probleme, n consecint pe plan stiintific nu s-a conturat un rspuns unanim acceptat, iar
coleziunea dintre dreptul penal, dreptul procesual penal si principiul Constitutional treptat s-a
transformat, dup cum afirm unii autori, ntr-un nonsens juridic care de multe ori rmne
neobservat. [160, p.41]
ncercri de a solutiona problema vizat netinnd cont de principiul prezumtiei
nevinovtiei, ci reiesind din considerente de ordin tehnic, s-au fcut si mai nainte atrgndu-se
atentia asupra faptului c renuntarea la modalittile de liberare de rspundere penal n faza de
urmrire penal contravine tendintelor umanistice de dezvoltare a legislatiei penale si va duce n
mod incontestabil la suprancrcarea excesiv cu dosare penale a organelor justitiei penale, la
mrirea efectivelor de personal ale judectorilor si nu n ultimul rnd la sustragerea repetat a
unui cerc larg de salariati de la locul de munc. [223, p133]
Nu suntem siguri dac anume acesta a fost argumentul ce l-a determinat pe legiuitor s
modifice legislatia penal, investindu-l din nou pe procuror cu dreptul de aplicare a normelor
institutiei liberrii de rspundere penal. Cert este, ns, faptul c, un studiu sociologic, realizat
de Institutul de Reforme Penale cu putin timp nainte de a fi modificat legea penal, a scos n
evident, drept una din cauzele suprancrcrii excesive cu dosare penale a organelor justitiei
penale, anume imposibilitatea liberrii de rspundere penal n faza de urmrire penal. Potrivit
studiului, majoritatea persoanelor investigate (76,3%), inclusiv 80% procurori si 74% judectori,
au fost de prerea c persoana vinovat poate fi liberat de rspundere penal nu numai de ctre
instanta de judecat, dup cum era prevzut n art.53 CP pn n 8 februarie 2008, ci si de ctre
procurorul din oficiu sau la propunerea organului de urmrire penal si doar 22,4% din
respondenti s-au pronuntat mpotriva modificrii prevederilor indicate[95, p.15].
81
Si totusi, cum rmne cu solutionarea stiintific a problemei, contravine sau nu
Constitutiei RM institutia liberrii de rspundere penal?
Investigatiile efectuate ne permit s tragem concluzia c dreptul organelor de urmrire
penal si al procurorului de a nceta urmrirea penal n temeiul liberrii de rspundere penal nu
contravine prezumtiei nevinovtiei dac persoana care a svrsit o infractiune este de acord s fie
liberat de rspundere penal si nu insist asupra solutionrii cauzei penale n sedint de judecat
public.
La baza acestei concluzii este argumentul c prezumtia nevinovtiei este nu doar un
principiu, ci si un drept al persoanei, n special a celei acuzate de svrsirea unei infractiuni, si
acesta, ar trebui, n consecint, interpretat corespunztor unui drept si nu al unei obligatii. Dac
persoana renunt la un anumit drept atunci aceasta nu mai poate pretinde c i s-ar fi nclcat
acest drept. Nu poate fi vorba despre nclcarea dreptului la nvttur, spre exemplu, n cazul
cnd persoana nu doreste s-si continue studiile ntr-o institutie superioar de nvtmnt (art.35
al Constitutiei RM). De asemenea nimeni nu poate pretinde c i s-ar fi nclcat dreptul de vot
sau dreptul de a fi ales dac nu a mers s voteze sau nu si-a naintat candidatura spre a fi ales
(art.38 al Constitutiei RM). n aceast ordine de idei considerm c dreptul persoanei acuzate de
svrsirea unei infractiuni de a-i fi dovedit vinovtia n cadrul unui proces judiciar public nu
este o exceptie de la aceast regul de interpretare. Va fi o nclcare a principiului prezumtiei
nevinovtiei n cazul cnd persoana va fi liberat de rspundere penal contrar vointei sale,
aceasta insistnd s-i fie dovedit vinovtia n sedint de judecat public.
Desi n art.21 al Constitutiei RM nu se mentioneaz expres c prezumtia nevinovtiei ar
fi un drept al persoanei acuzate, acest fapt reiese din denumirea capitolului n care este inclus
articolul mentionat (Titlul II: Drepturile, liberttile si ndatoririle fundamentale). Si dac acest
argument nu este suficient de convingtor atunci intervenim cu prevederile actelor internationale
ratificate de tara noastr. n art.11 al Declaratiei universale a drepturilor omului din 10
decembrie 1948 (Everyone charged with a penal offence has the right to be presumed innocent
until proved guilty according to law in a public trial at which he has had all the guarantees
necessary for his defence) [279] si n art.14 al Pactului international cu privire la drepturile civile
si politice din 16.12.1966 (Everyone charged with a criminal offence shall have the right to be
presumed innocent until proved guilty according to law

) [276] se mentioneaz clar c orice
persoan acuzat de svrsirea unei infractiuni are dreptul s fie considerat nevinovat pn
cnd vinovtia sa va fi dovedit n mod legal n cursul unui proces public n cadrul cruia i s-au
asigurat toate garantiile necesare aprrii sale.
82
Reiesind din cele mentionate si urmrind scopul excluderii interpretrii si aplicrii
diferentiate a normelor institutiei liberrii de rspundere penal este binevenit o prevedere
legal prin care s-ar interzice liberarea de rspundere penal a persoanei care se pronunt
mpotriv la aceasta. Pn n 2008 o astfel de prevedere a existat doar n privinta liberrii de
rspundere penal a minorilor (art.483 CPP al RM). ncepnd cu 08.02.2008 au intrat n vigoare
modificrile Codului de procedur penal aduse prin Legea nr. 292-XVI din 21.12.2007 si prin
care se interzice ncetarea urmririi penale si liberarea persoanei de rspundere penal prin orice
modalitate contrar vointei acesteia (alin.(6
1
) al art.285 CPP). Analiza practicii judiciare cu privire
la ndeplinirea acestei cerinte legale demonstreaz c n general aceasta se respect, ba chiar mai
mult n peste 50% din cazuri ncetarea urmririi penale cu liberarea de rspundere penal are loc
la initiativa persoanei bnuite, nvinuite sau a aprtorului acesteia.
Asadar, procurorul este n drept s aplice normele institutiei liberrii de rspundere
penal si acest drept nu contravine prezumtiei nevinovtiei dac persoana care a svrsit o
infractiune ce urmeaz s fie liberat renunt la dreptul su de a-i fi dovedit vinovtia n cadrul
unui proces judiciar public. De obicei persoanele liberate de rspundere penal si recunosc vina
si accept s fie liberate, se ntlnesc, ns, si cazuri descrise n literatur cnd unii nu s-au
conformat deciziei de liberare si au insistat asupra examinrii cauzei sale de ctre instanta de
judecat n ordine obisnuit fiindu-le, n cele din urm, pronuntat sentinta de achitare. [193,
p.160]
Legiuitorul nu a prevzut expres din ce moment procurorul ar avea voie s aplice normele
institutiei liberrii de rspundere penal, ncetarea urmririi penale fiind posibil n orice
moment al urmririi penale (alin.3 al art.285 CPP al RM). Unii autori, ns, lund n consideratie
influenta educativ pe care o produce urmrirea penal, consider c liberarea nu ar trebui s se
aplice la etapa initial a acesteia, pentru a-l face pe vinovat si pe alte persoane s simt ct mai
mult nivelul vinovtiei si gravitatea celor comise. Potrivit autorilor, primul moment din care ar
putea fi aplicat liberarea de rspundere penal ar trebui s corespund actului de tragere la
rspundere penal a persoanei n calitate de nvinuit. [173, p.32]
n ceea ce ne priveste nu mprtsim aceast opinie, dat fiind faptul c, urmrirea penal,
desi are un anumit impact asupra corectiei persoanei, ea nu este o msur de reeducare si nu ni se
pare rational ca n prezenta temeiului de liberare de rspundere penal aceasta s continue pn
la ntocmirea ordonantei de punere sub nvinuire dup care persoana s fie liberat n baza
aceluiasi temei. Totodat este de mentionat si faptul c liberarea de rspundere penal nu se face
n functie de durata aflrii vinovatului sub urmrire penal, ci n functie de existenta temeiului
respectiv n baza cruia urmrirea penal nceteaz. Din acest punct de vedere considerm c
83
liberarea de rspundere penal si are nceputul n acel moment al urmririi penale n care este
depistat temeiul de liberare. Exceptie de la aceast regul este liberarea conditionat de
rspundere penal (art.59 CP al RM) pentru care legiuitorul a prevzut expres liberarea
persoanei puse sub nvinuire.
n literatura juridic temeiul liberrii de rspundere penal nu are un continut bine definit,
aceleasi circumstante fiind numite, n unele cazuri temeiuri iar, n altele conditii de liberare
de rspundere penal. Astfel, unii autori, referindu-se la unele modalitti de liberare de
rspundere penal numesc circumstantele: svrsirea infractiunii pentru prima oar, comiterea
unei infractiuni usoare sau mai putin grave, posibilitatea corectrii infractorului fr a fi supus
rspunderii penale, ca fiind temeiuri iar referindu-se la alte modalitti le numesc conditii de
liberare de rspundere penal, [121, p358-368] prin urmare nu este clar cror circumstante li se
atribuie termenul temeiuri si care sunt conditii de liberare de rspundere penal.
Este de mentionat si faptul c o analiz general a temeiurilor de liberare de rspundere
penal pentru prima dat a fost fcut de Vittenberg G.B. [153, p.38] La solutionarea acestei
probleme a contribuit considerabil si Chelina S.G., care prin temei de liberare de rspundere
penal ntelege o asemenea circumstant sau cumulul de circumstante ce caracterizeaz fapta
sau persoana care a comis o infractiune si prezenta crora ntotdeauna sau cel putin n
majoritatea cazurilor, atrage liberarea de rspundere penal pentru infractiunea comis. [173,
p.47-74]
Analiznd institutia liberrii de rspundere penal, Rarog A.I. formuleaz un temei
general al liberrii de rspundere penal a persoanei care a svrsit o infractiune si care potrivit
lui este inoportunitatea aplicrii fat de aceasta a msurilor de constrngere cu caracter juridico
penal. Acest temei general, - subliniaz n continuare autorul, se concretizeaz n functie de
fiecare modalitate de liberare de rspundere penal n parte. [248, p.462] Axndu-se, probabil,
pe un astfel de concept, multi autori abordeaz doar temeiurile modalittilor de liberare n parte.
Astfel n literatura juridic deseori sunt confundate astfel de notiuni ca temeiurile liberrii de
rspundere penal si modalittile liberrii de rspundere penal. Autorii, nedeosebind aceste
notiuni, adesea le identific, le nlocuiesc una cu alta, ceea ce ni se pare incorect. [64, p.406]
Potrivit DEX-lui prin temei se ntelege lucrul sau partea cea mai important din ceva;
temelie, fundament, baz. [86, p.1082] Astfel, temeiul liberrii de rspundere penal nu poate fi
o simpl circumstant, o conditie ci un motiv suficient n baza cruia se libereaz persoana care a
comis o infractiune. n viziunea noastr un astfel de motiv poate fi inoportunitatea realiz,rii
r,spunderii penale _n prezen.a minimului necesar de condi.ii prev,zute de lege penal,
pentru liberarea de r,spundere penal, a persoanei care a s,var*it o infrac.iune dac,
84
reeducarea ei poate fi ob.inut, _n afara limitelor acestei r,spunderi. Concluzia despre
posibilitatea reeducrii persoanei care a comis o infractiune fr realizarea rspunderii penale se
formeaz n baza unui cumul de circumstante ce se refer la conduita acestei persoane pn la
comiterea infractiunii (atitudinea fat de familie, serviciu, alcool, droguri etc.), n timpul
comiterii infractiunii (motivul, scopul comiterii infractiunii, caracterul vinovtiei etc.) si dup
comiterea infractiunii (autodenuntarea, contributia activ la descoperirea infractiunii, recuperarea
prejudiciului etc.).
Nu exist o list exhautiv a circumstantelor ce ar putea concura la luarea deciziei de
liberare de rspundere penal a persoanei care a svrsit o infractiune, exist ns un numr
minim al acestora prevzut de legiuitor ca fiind obligatorii, ele fiind reflectate de fiecare
modalitate de liberare de rspundere penal n parte. Prin urmare devine explicit de ce
legiuitorul chiar si n prezenta tuturor circumstantelor (conditiilor) prevzute la cutare sau cutare
modalitate de liberare din Partea general a CP a permis si nu a dispus n mod imperativ
liberarea de rspundere penal, dat fiind faptul c fiecare persoan precum si fiecare infractiune
este un caz aparte si urmeaz s fie examinat n mod individual.
Nu vom reflecta asupra continutului conditiilor stipulate n Legea penal, acest lucru l
vom face mai trziu n capitolul urmtor al acestei lucrri, mentionm c acestea pot fi:
obiective care nu depind de vointa persoanei (vrsta persoanei (art.54 CP al
RM), pierderea pericolului social al faptei (art.58 CP al RM), expirarea
termenului de prescriptie (art.60 CP al RM));
subiective care depind de vointa persoanei ( autodenuntul de bun voie,
contributia activ la descoperirea infractiunii (art.57 CP al RM), recunoasterea
vinovtiei (art.59 CP al RM));
generale prevzute la fiecare modalitate de liberare de rspundere penal
(svrsirea unei infractiuni usoare sau mai putin grave);
individuale specifice unei sau mai multor modalitti de liberare (compensarea
daunei materiale cauzate (art.57 CP al RM)).

2.3. Liberarea de r,spundere penal, _n reglementarea juridic, penal, a Republicii
Moldova: delimit,ri conceptuale
Elucidarea naturii juridice a institutiei liberrii de rspundere penal are o important
deosebit pentru consolidarea legalittii si functionarea corect a justitiei. Evidentierea
trsturilor esentiale ale liberrii de rspundere penal este binevenit pentru aprecierea locului
acesteia n rndul temeiurilor de neatragere a persoanei la rspundere penal, delimitarea ei de
85
alte notiuni si institutii juridice asemntoare si nu n ultimul rnd, pentru neadmiterea cazurilor
de liberare nentemeiat de rspundere penal.
Necesitatea delimitrii conceptului liberrii de rspundere penal de alte notiuni si
institutii asemntoare este determinat n primul rnd de inconsecventa legiuitorului n privinta
determinrii naturii juridice a unor circumstante care pe de o parte constituie temei de excludere
a infractiunii iar pe de alt parte modalitate de liberare de rspundere penal, fiind vorba despre
renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii (referitor la acest subiect vom reveni putin mai
trziu).
n literatura juridic au loc discutii n privinta atribuirii unor circumstante la categoria
celor care exclud infractiunea sau a modalittilor de liberare de rspundere penal. Unii autori
consider c renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii, iresponsabilitatea, minoritatea fac
parte din grupa circumstantelor institutiei liberrii de rspundere penal. [209, p.17-20] Altii ns
sunt de prere c aceste circumstante se atribuie la grupa celor care exclud infractiunea. [233,
p.11-12]
Analiza practicii judiciare n privinta acestui subiect demonstreaz c nu exist suficient
lumin n privinta unei delimitri clare ntre institutia liberrii de rspundere penal si cea a
circumstantelor care exclud infractiunea, sau cea a liberrii de pedeaps, cel putin asa rezult din
terminologia folosit de unii practicieni n deciziile pronuntate. Astfel, termenul liberare de
rspundere penal este folosit n cazul persoanelor iresponsabile. Ex.: Judectoria
sect.Botanica a dispus a-l libera pe M.V de rspundere penal pentru svrsirea faptelor
calificate n baza art.155 si 179 alin.(2) CP din considerentul c att la momentul comiterii
acestora ct si la momentul examinrii cauzei era iresponsabil, aplicndu-i msuri de
constrngere cu caracter medical tratament prin constrngere n spital de psihiatrie cu
supraveghere riguroas. [25]. Tot din cauza iresponsabilittii Judectoria Comrat l-a liberat de
rspundere penal pe A.Gh. nvinuit de svrsirea infractiunii prevzute de art.145 alin.(1)
CP.[3] De asemenea termenul liberare de rspundere penal este folosit si n cazul persoanelor
atrase la rspundere penal pentru svrsirea unor fapte al cror grad prejudiciabil, stabilit n
momentul examinrii cauzei, este sub limita infractiunii.Ex: Judectoria Centru a ncetat
procesul penal, libernd-o pe B.V. de rspundere penal pentru svrsirea faptei prevzute de
art.248 CP din motiv c aceast fapt nu ntruneste gradul prejudiciabil al unei infractiuni si n
baza alin.12 al art.193 CCA al RM a amendat-o contraventional. [139]
Sunt si cazuri n care prin sentinta instantei de judecat persoana este liberat nu de
rspundere penal ci de pedeaps, anume acest termen este folosit si n temeiul art.55 CP este
atras la rspundere contraventional. Ex: Judectoria Centru a hotrt a-l absolvi de pedeaps
86
pe B.Gh. si pe O.P., nvinuiti de svrsirea infractiunilor prevzute de art.362/1 alin.(1) CP si
respectiv art.361 alin.(2) CP, si atragerea lor la rspundere contraventional n temeiul art.55 CP
al RM. [13]
Cele expuse demonstreaz, pe de o parte, situatia n care se afl institutia liberrii de
rspundere penal n raport cu alte notiuni si institutii asemntoare, iar pe de alt parte,
importanta si complexitatea problemei stabilirii hotarului dintre institutiile nominalizate.
Natura juridic a circumstantelor, existenta crora fie c fac imposibil aparitia
rspunderii penale, fie inoportun realizarea acesteia, este corelat indisolubil cu stiinta despre
infractiune, dat fiind faptul c unele circumstante mpiedic calificarea faptei ca infractiune, n
rezultatul prezentei crora persoana nu poate fi supus rspunderii penale, iar prezenta altor
circumstante permit liberarea persoanei care a comis o infractiune de la rspundere penal.
n teoria dreptului penal s-a stabilit la nivel de principiu c fr infractiune nu poate s
existe rspundere penal[64, p.232], iar n lipsa acesteia nu poate fi vorba despre liberarea de
rspundere penal[78, p.149], aceasta din urm si fiind, de fapt, prima trstur caracteristic a
institutiei investigate.
Circumstantele care exclud aprecierea faptei ca infractiune exclud, prin consecint si
rspunderea penal, iar ncercrile de a nclca aceast legtur juridic dintre cele dou, prin
indicarea n astfel de situatii asupra liberrii de rspundere penal, asa cum se ntmpl deseori
n literatur, contravin legilor dialectice deoarece persoana care nu poate fi supus rspunderii
penale nu are pentru ce s fie liberat de rspundere penal.
Infractiunea, fiind o categorie fundamental a stiintei dreptului penal, a fost de
nenumrate ori studiat de cele mai distinse personalitti ale tuturor timpurilor, fiindu-i
consacrate numeroase manuale, articole, monografii. Cu toate acestea ns, nivelul solutionrii
problemelor infractiunii nu poate fi considerat satisfctor, dovezile si concluziile stiintifice de
cele mai multe ori au un caracter unilateral si nu se poate pretinde la cel universal. n acest
context atragem atentia asupra dezacordului ce s-a nrdcinat ntre tezele dreptului penal cu
privire la institutia infractiunii si cea a rspunderii penale si care, spre regret, s-a rsfrns si
asupra actualelor prevederi a legii penale, astfel nct s devin imposibil stabilirea legturii
dintre aceste dou institutii avndu-se n vedere c temeiul rspunderii penale a fost stabilit altul
dect infractiunea.
Prin prevederile alin.1 al art.14 CP legiuitorul a stabilit c infractiunea este o fapt
(actiune sau inactiune) prejudiciabil, prevzut de legea penal, svrsit cu vinovtie si
pasibil de pedeaps penal.
87
Reiesind din aceast definitie rezult c infractiunea reprezint o fapt real svrsit
caracterizat printr-un cumul minim de semne (este prejudiciabil, ilegal (prevzut de legea
penal), svrsit cu vinovtie si pasibil de pedeaps penal). Prin urmare se poate mentiona c
infractiunea poate s existe doar n cazul n care fapta real svrsit ntruneste cele patru semne
stabilite de legiuitor, iar lipsa oricreia dintre acestea conduce la inexistenta infractiunii.
n ceea ce priveste aparitia rspunderii penale este de mentionat c legea penal a stabilit
n calitate de temei, pe de o parte, nu fapta caracterizat prin cumulul de semne indicate, ci fapta
caracterizat doar prin semnul prejudiciabil, iar pe de alt parte componenta de infractiune
stipulat n legea penal (art.51 CP al RM).
Prin urmare este evident lipsa armoniei dintre infractiune si rspundere penal, aparitia
celei din urm fiind posibil nu neaprat n cazul svrsirii infractiunii (adic a faptei ce ar
ntruni semnele indicate n art.14 CP), ci si n cazul unei fapte caracterizate doar prin semnul
prejudiciabil.
Din acest punct de vedere este fireasc ntrebarea: care este necesitatea recunoasterii unei
fapte drept infractiune, stabilindu-i trsturile indicate, dac pentru aparitia rspunderii penale
este suficient ca fapta s ntruneasc doar semnul prejudiciabil? Totodat devine inexplicit si
faptul cum componenta de infractiune, neexistnd n lumea obiectiv si avnd un continut
abstract, poate realiza functia de temei al rspunderii penale? Nu este clar nici ipoteza potrivit
creia pentru aparitia unui fenomen (rspunderea penal) ar fi necesare dou temeiuri, ori prin
temei nu se mai ntelege baz, temelie, motiv suficient pentru ceva anume. De asemenea devine
inexplicabil si nsemntatea notiunii infractiunii stipulate n art.14 CP.
Pn la adoptarea Codului penal al RM din 1961 sau mai bine zis pn la adoptarea n
1958 a Bazelor legislatiei penale ale fostei URSS, temeiul rspunderii penale nu a fost apreciat
de legea penal si, fiind lsat pe seama stiintei dreptului penal, solutionarea acestei probleme a
provocat discutii aprinse printre penalisti.
Astfel, profesorul Boris Utevschi considera drept temei al rspunderii penale vinovtia
persoanei n sensul larg al cuvntului, definind-o ca ansamblu de circumstante care merit,
conform convingerii instantei de judecat, o apreciere public negativ (moral-politic), n
numele statului socialist si care cere rspunderea penal a inculpatului. [213, p.103]
Potrivit acestui concept vinovtia este o categorie estimativ, aprecierea acesteia fiind
fcut de ctre instanta de judecat n baza estimrii cumulului nedeterminat de circumstante
obiective si subiective. Continund firul logic al acestui concept, ne putem da seama c, de fapt,
se propunea nlocuirea legalittii cu aprecierea subiectiv a instantei de judecat.
88
O conceptie apropiat a fost exprimat de T.L.Sergheeva, potrivit creia vinovtia n
dreptul penal are dou nsusiri - de element al componentei de infractiune si de temei al
rspunderii penale. [231, p.33]
Conceptia estimativ a vinovtiei a ntmpinat reprosuri ntemeiate din partea majorittii
penalistilor n timpul discutiilor purtate n perioada anilor 1950 1955, [151, p.69-71; 214,
p.328-338] fapt pe deplin nteles deoarece, nu este greu de observat c, n acest caz are loc
identificarea notiunilor temeiul rspunderii si individualizarea rspunderii. La
individualizarea rspunderii sunt luate n consideratie att circumstantele agravante ct si cele
atenuante, astfel diferitor persoane pentru svrsirea faptelor identice li se vor aplica pedepse
diferite, n timp ce temeiul rspunderii penale va fi acelasi, persoanele vor fi supuse rspunderii
penale n baza aceluiasi articol sau alineat.
Discutiile n vederea solutionrii problemei temeiului rspunderii penale au continuat si
dup aprecierea legal a acestuia, n art.3 al Bazelor legislatiei penale ale fostei URSS, respectiv
n art.3 CP al RM din 1961 mentionndu-se: rspunderii penale si pedepsei este supus numai
persoana, vinovat de svrsirea infractiunii, adic persoana, care a svrsit intentionat sau prin
imprudent o fapt social - periculoas prevzut de legea penal.
Imprecizia evident a formulrii textului acestei norme a servit drept motiv de baz
pentru prelungirea discutiilor pe aceast tem, determinndu-i pe unii autori (I.S.Noi) s sustin
n continuare c temeiul rspunderii penale este vinovtia persoanei, [208, p.91] pe altii
(M.A.Ghelifer, A.A.Piontkovschi) - componenta de infractiune, [239, p.79-84; 190, p.88] iar pe
altii (Ia.M.Brainin) svrsirea infractiunii. [151, p.78] O rspndire larg a nregistrat opinia
potrivit creia unicul temei al rspunderii penale este fapta ce contine semnele componentei de
infractiune[267, p.160] care a si fost preluat n art.8 al Codului penal al Federatiei Ruse din
1996.
Este de subliniat si faptul c unii autori au promovat ideea existentei mai multor temeiuri
ale rspunderii penale. Autorii M.P.Carpusin, V.I.Curleadschii de ex. deosebesc dou temeiuri
ale rspunderii penale - comiterea infractiunii si componenta de infractiune. [223, p195]
O opinie oarecum diferit de aceasta a fost sustinut de B.A.Curinov mentionnd c
unicul temei juridic al rspunderii penale este componenta de infractiune n timp ce faptul
comiterii infractiunii reprezint temeiul real pentru tragerea persoanei la rspundere penal.
[185, p.40] Printre sustintorii acestei teze se numr si autorul autohton Alexandru Borodac
mentionnd: componenta de infractiune descris n lege reprezint unicul temi juridic (de jure)
al rspunderii penale, n timp ce faptul svrsirii infractiunii constituie unicul temei real (de
89
facto) al rspunderii penale. [57, p.29] Ulterior aceast viziune a fost preluat de Codul penal al
RM din 2002.
n viziunea noastr opinia despre existenta mai multor temeiuri ale rspunderii penale a
fost din start conceput gresit, fiind provocat de faptul c n titlul articolului art.3 al Bazelor a
fost folosit termenul temei la numrul plural, ceea ce a creat impresia despre existenta mai
multor temeiuri ale rspunderii penale. Dovezi ale faptului c aceast conceptie nu corespunde
realitti pot servi chiar interpretrile autorilor care au promovat aceast idee. Vorbind despre
existenta mai multor temeiuri ale rspunderii penale, tot ei, n cele din urm, indic asupra
existentei doar a unui singur temei.
Astfel, penalistul rus Iacupov A., spre exemplu, considera c temeiurile rspunderii
penale sunt conditiile n virtutea crora persoana este tras la rspundere penal, recunoscut
vinovat si supus pedepsei, iar temeiul unic al rspunderii este prezenta n fapta comis a
componentei de infractiune. [238, p.65] Afirmatii asemntoare gsim si n interpretrile
doctrinare autohtone, fiind numite temeiuri ale rspunderii penale fapta social periculoas,
vinovtia si ilegalitatea penal, iar n concluzie sustinndu-se faptul c temeiul unic al
rspunderii penale este componenta de infractiune. [59, p.26-28]
Considerm necesar, n acest context, s precizm faptul c nu fiecare conditie, fiecare
motiv poate fi numit temei al rspunderii penale ci numai conditia, cauza suficient pentru
aparitia acestei rspunderi. Anume caracterul suficient al unei cauze ofer posibilitatea de a o
recunoaste drept temei al rspunderii penale. [1, p.271] Negarea acestor afirmatii produce
confuzii profunde privind aparitia rspunderii penale si respectiv liberarea de la aceast
rspundere. Ori tocmai pentru a evita o astfel de situatie autorii anterior mentionati au tinut s
precizeze care este temeiul unic al rspunderii penale, adic motivul suficient pentru aparitia
acesteia, ceea ce si corespunde adevratului nteles al termenului temei.
n conditiile n care am stabilit ce ar trebui s se nteleag prin temei al rspunderii
penale nu ne rmne dect s determinm care anume cauz, conditie poate nsusi aceast
calitate. Acestea fiind spuse apare ntrebarea: poate oare fapta, despre care se vorbeste n art.51
CP, s ndeplineasc functia de temei al rspunderii penale, avndu-se n vedere c sub incidenta
acesteia se nscriu nu doar infractiunile, ci si unele contraventii precum si fapte prejudiciabile dar
neprevzute de legea penal si oare aceasta nu contravine principiului infractiunea unicul
temei al rspunderii penale?
n doctrin se musamalizeaz aceast ntrebare mentionndu-se c termenul fapt este
utilizat nu doar pentru indicarea actiunii sau inactiunii oamenilor, ci si pentru nsemnarea
infractiunii n ntregime. [121, p.84] Desi s-ar prea c substituirea termenului infractiune cu
90
termenul fapt nu ar avea un impact negativ asupra teoriei dreptului penal, totusi remarcm c
suntem n prezenta unui proces de identificare a acestor termeni, iar substituirea invers a
acestora conduce la mari divergente si neclaritti n ceea ce priveste continutul, forma si rolul
institutiei infractiunii n sistemul dreptului penal.
Astfel, identificarea celor doi termeni este evident tocmai n momentul n care se
ncearc explicarea semnificatiei temeiului real de facto al rspunderii penale prevzut de
alin.1 art.51 CP folosindu-se termenul infractiune n locul termenului fapt prejudiciabil si
mentionndu-se, totodat, c din momentul comiterii ei apar relatiile juridico penale de conflict.
[121, p.87, 344]
Din acest punct de vedere devine absolut inexplicabil de ce relatiile juridico-penale de
conflict, la baza crora de fapt st rspunderea penal, apar din momentul svrsirii infractiunii
(faptei prejudiciabile) iar pentru aparitia rspunderii penale pe lng acesta mai e nevoie si de
temeiul juridic componenta de infractiune? Astfel se creeaz impresia c infractiunea nu
ntotdeauna corespunde semnelor unei componente de infractiune si respectiv nu ntotdeauna
este generatoare de rspundere penal
Nu considerm c ar fi corect s se discute despre existenta infractiunilor negeneratoare
de rspundere penal deoarece aceasta sfideaz teoria unanim recunoscut n plan stiintific
despre raportul de interdependenta n care se afl cele trei institutii de baz ale dreptului penal
(infractiunea, rspunderea penal si pedeapsa). n doctrina penal este foarte corect mentionat
faptul c, infractiunea ca fapt interzis de legea penal nu poate fi conceput fr consecinta
inevitabil care este rspunderea penal, iar aceasta, la rndul su, ar fi lipsit de obiect fr
sanctiunea penal. [70, p.229]
n lumina celor prezentate ajungem la concluzia c unicul temei al rspunderii penale este
infractiunea si orice ncercare de a invoca un alt temei conduce la nclcarea principiului
legalittii, si ca urmare, a drepturilor si intereselor persoanei.
Cele artate ne ndrepttesc s sugerm modificarea prevederilor art.51 si art.53 CP al
RM astfel nct temeiul rspunderii penale s-l constituie infractiunea, iar liberarea de
rspundere penal s fie posibil doar n privinta persoanei care a svrsit o infractiune. Este de
observat faptul c, spre deosebire de prevederile art.53 CP n care se vorbeste despre liberarea de
rspundere penal a persoanei care a svrsit o fapt ce contine semnele componentei de
infractiune, n continutul art.5460 CP (cu exceptia art.56 CP) se dispune liberarea de rspundere
penal a persoanei care a comis o infrac&iune.
Evidentierea infractiunii n calitate de temei al rspunderii penale corespunde ntocmai
sarcinilor de baz ale legii penale si anume: de a apra mpotriva infrac?iunilor cele mai
91
importante valori (persoana, drepturile si liberttile acestora, proprietatea etc.) precum si de a
preveni svrsirea de noi infrac?iuni (atr.2 al CP). Potrivit art.1 al CP pentru realizarea acestor
sarcini legea penal, n primul rnd determin faptele prejudiciabile care constituie infrac?iuni
dup care stabileste sanctiunile ce urmeaz s fie aplicate infractorilor.
Autorul rus A.Ter-Acopov a observat foarte corect c nssi formularea ntrebrii care
fapte prejudiciabile sunt infractiuni? deja indic faptul c sunt posibile fapte prejudiciabile ce
nu constituie infractiuni, prin urmare fiind necesar evidentierea conditiilor prezenta crora
exclude caracterul penal al faptei. Datorit particularittilor tehnice de proiectare a normelor
juridico-penale, sustine autorul, sub tiparul acestora pot nimeri si faptele care doar sub aspect
formal corespund infractiunilor, iar n esent nefiind considerate astfel. Din aceste considerente
este necesar ca legea penal s numeasc circumstantele n legtur cu care caracterul penal al
faptei se exclude. [267, p.223]
Exist o ntreag list de astfel de circumstante prin intermediul crora este trasat linia
de demarcatie dintre faptele ce constituie infractiuni si faptele ce nu nsusesc aceast calitate.
Astfel, prin dispozitia alin.2 al art.14 CP, spre exemplu, este stabilit gradul prejudiciabil pe care
trebuie s-l posede o infractiune indicndu-se gradul prejudiciabil nespecific acesteia. Tot astfel,
prin dispozitia art.21 CP al RM legiuitorul, indicnd calittile subiectului infractiunii, a stabilit
c doar fapta prejudiciabil a persoanei ce ntruneste aceste calitti este apreciat ca infractiune,
iar dac actiunea a fost comis de o persoan iresponsabil sau care nu a atins vrsta de la care
survine rspunderea penal, aceasta nu poate fi considerat infractiune.
Faptele neinfractionale sunt desemnate si cu ajutorul Cauzelor care nltur caracterul
penal al faptei (Capitolul III CP al RM), n legea penal mentionndu-se c nu constituie
infractiune fapta prevzut de legea penal svrsit n stare de legitima aprare, extrema
necesitate etc. Astfel, spre exemplu, actiunile prejudiciabile legitime provocate atacantului se
deosebesc de cele nelegitime anume prin prezenta sau lipsa strii de legitima aprare. Dac
atacantului i s-a adus un prejudiciu grav snttii dup disparitia strii de aprare atunci astfel de
actiuni urmeaz s fie calificate drept infractiune.
Legea penal contine si alte circumstante prin intermediul crora sunt delimitate faptele
infractionale de cele neinfractionale (retroactivitatea legii prin care se nltur caracterul
infractional al faptei (art.10 CP), imunitatea diplomatic (art.11 alin.4 CP), cazul fortuit (art.20
CP) etc.), fiecare posednd un alt caracter spre deosebire de restul, comun ns pentru toate este
faptul c prezenta lor n momentul svrsirii actiunilor fac inadmisibil cumularea tuturor
semnelor esentiale ale infractiunii prevzute de Legea penal (art.14 CP): caracterul
92
prejudiciabil; ilegalitatea; vinovtia; posibilitatea de pedeaps penal. Lipsa oricreia dintre
aceste trsturi exclude caracterul penal al faptei.
n literatura juridic este obisnuit s se vorbeasc despre lipsa unui semn al infractiunii
doar n cazul circumstantelor prevzute n Cap.III al CP al RM: legitima aprare (art.36 CP),
retinerea infractorului (art.37 CP), starea de extrem necesitate (art.38 CP), constrngerea fizic
sau psihic (art.39 CP), riscul ntemeiat (art.40 CP), executarea ordinului sau dispozitiei
superiorului (art.40/1 CP), celelalte circumstante fiind investigate prin prisma excluderii unui
semn al componentei de infractiune, acesta si fiind probabil motivul de baz pentru care
iresponsabilitatea, minoritatea, renuntarea de bun voie etc. sunt atribuite la institutia liberrii de
rspundere penal.
Autorul Ovezov N.A., spre exemplu, investignd circumstantele n prezenta crora fapta
nu cumuleaz semnele infractiunii, a scos n afara obiectului de studiu un sir de circumstante
(minoritatea, iresponsabilitatea, constrngerea fizic, forta major, renuntarea de bun voie la
svrsirea infractiunii) care, n viziunea lui, nu exclud nici unul din semnele esentiale ale
infractiunii, dar care fac inadmisibil cumularea tuturor semnelor componentei de infractiune,
atribuindu-le n cele din urm la institutia liberrii de rspundere penal. [209, p.20]
Fr a intra n foarte mari detalii mentionm c aceast viziune este corect doar n
conditiile n care admitem c infractiunea este caracterizat doar prin dou semne esentiale
(caracterul prejudiciabil si ilegalitatea faptei) si c ilegalitatea penal se refer doar la
elementele obiective ale faptei fr a le implica si pe cele subiective. Ovezov N.A. chiar explic
la un moment dat de ce persoana iresponsabil sau care nu a atins vrsta rspunderii penale este
liberat de rspundere penal, nu pentru c fapta nu ar cumula trsturile esentiale ale
infractiunii, sustine autorul, ci pentru c legiuitorul, reiesind din considerente subiective, umane,
a prevzut n aceste situatii lipsa componentei de infractiune, stabilind astfel c persoana nu
poate fi supus rspunderii penale. [209, p.18]
Nu mprtsim aceast viziune dat fiind faptul c persoana iresponsabil sau care nu a
atins vrsta nu este supus rspunderii penale nu neaprat din cauza afectiunilor umane, ci si
pentru c aceste persoane sunt lipsite de capacitatea de a ntelege caracterul social al actiunilor
sale, n primul rnd, si scopul rspunderii penale la care ar urma s fie supus, n al doilea rnd.
Potrivit acestei viziuni, ilegale devin nu doar faptele social periculoase umane, dar si fenomenele
devastatoare ale naturii, reflexele animalelor deoarece dup semnele obiective acestea coincid.
Pare totusi lipsit de ratiune s interzici prin lege distrugerea averii proprietarului de ctre un
cutremur, inundatii, animale etc. Care ar fi scopul acestor prevederi si cine ar trebui s le
respecte? Pesemne c acest mod de gndire s-a pstrat n teoria penal nc din perioada feudal
93
n care predomina incriminarea obiectiv, conform creia se pedepsea orice fapt prin care s-a
produs o vtmare a intereselor aprate de lege indiferent dac, sub aspect subiectiv, nu-i
apartinea autorului.
Potrivit art.23 CP persoana care, n timpul svrsirii unei fapte prejudiciabile, se afla n
stare de iresponsabilitate nu este pasibil de rspundere penal. Aceste prevederi nicidecum nu
pot fi interpretate n sensul liberrii de rspundere penal a unei astfel de persoane. Reamintim
c de rspundere penal poate fi liberat doar persoana care, pentru cele comise, poate fi supus
rspunderii penale dar nu cea care nu poate fi supus acestei rspunderi. Persoana care nu poate
fi supus rspunderii penale nu are pentru ce s fie liberat. [78, p.149] Respectiv nici persoana
iresponsabil nu poate fi liberat de rspundere penal deoarece ea nu poate fi supus unei astfel
de rspunderi. Am putea spune c menirea de baz a rspunderii penale este de a influenta, n
vederea reeducrii, persoana capabil s constientizeze caracterul prejudiciabil al faptei comise
astfel nct, n viitor, aceasta s se abtin de la svrsirea unor astfel de fapte, ori tocmai acesta
este si motivul pentru care legiuitorul a stabilit c persoana iresponsabil, neavnd capacitatea de
a ntelege semnificatia social si caracterul de fapt ale actelor sale si a le dirija constient, nu este
pasibil de rspundere penal.
Nu este pasibil de rspundere penal nici persoana minor care nu a atins vrsta
respectiv de la care survine rspunderea penal, motivul fiind acelasi ca si n cazul
iresponsabilittii - lipsa nsusirilor necesare pentru a ntelege importanta social a actiunilor sau
inactiunilor sale si a le dirija constient.
n termeni filozofici pasibilitatea de rspundere penal este privit prin prisma existentei
liberttii de voint si actiune, adic persoana a decis liber asupra svrsirii faptei si a avut
libertatea de hotrre si libertatea de actiune potrivit propriei sale vointe. [71, p.328] Problema
de baz care exist este urmtoarea: n ce msur o persoan poate fi liber n alegerea
comportamentului su? Rspunsul este orientat n trei directii.
Potrivit uneia din ele omul este dirijat strict de factorii externi, determinndu-l s
procedeze ntr-un anumit mod. O astfel de viziune fatalist asupra comportamentului persoanei
nu las loc pentru libertatea de voint si actiune respectiv nu poate fi vorba despre pasibilitatea
de rspundere, ci numai despre incriminarea obiectiv, adic tragerea la rspundere penal n
lipsa vinovtiei (cel mai important exponent al acestei teorii fiind marele filozof Spinoza).
ntr-o alt viziune diametral opus acesteia comportamentul uman niciodat nu este
determinat de vreo cauz anume si omul, oriunde si oricnd, este liber s procedeze si
procedeaz dup bunul su plac (dup Kant). Proclamarea liberttii de voint si actiune ca fiind
94
absolut si indeterminat nu corespunde realittii si nu ofer o buna justificare stiintific a
cauzalittii comportamentului uman.
A treia orientare, pe care se fundamenteaz teoria rspunderii penale, reprezint o
mbinare de elemente ale viziunii deterministe si celei indeterministe. Corespunztor acesteia, pe
de o parte, omul nu poate fi independent fat de conditiile ce-l nconjoar, adic de fenomenele
naturale si sociale, iar pe de alt parte acestea din urm nu-i exclud posibilitatea de a-si alege
comportamentul ntr-o anumit situatie concret de viat si respectiv nu exclud rspunderea
persoanei pentru faptele sale (Marx). Avnd voint si constiint, omul nvat circumstantele
lumii nconjurtoare si le foloseste n activitatea sa, aceasta si fiind libertatea de voint si actiune,
ce presupune nu altceva dect posibilitatea de a decide n cunostint de cauz, corespunztor de
a purta rspundere pentru ele.
Astfel dac persoana nu a dispus de libertatea de a-si alege comportamentul, si a actionat,
spre exemplu, fr constiint datorat iresponsabilittii sau minorittii, atunci nu se poate spune
c exist rspundere, responsabilitatea nssi reprezentnd premisa necesar a vinovtiei.
Vinovtia presupune o combinatie diferit a constiintei si vointei persoanei responsabile.
Prin vinovtie intentionat se ntelege c persoana constientizeaz important social si de fapt a
comportamentului su, adic ntelege c ea cauzeaz un prejudiciu, sustrage averea strin, etc.
Fr ndoial, n cazul n care persoana nu este constient de latura obiectiv a comportamentului
su, atunci ea nu ntelege nici importanta social a acestuia. n acest caz nici nu poate fi vorba
despre vinovtie.
Iresponsabilitatea sau lipsa vinovtiei face ca rspunderea penal si pedeapsa s fie
irationale, interventia acestora n astfel de conditii nu pot urmri oarecare scopuri, cu exceptia
rzbunrii irationale[122, p.38; 277, p.181-183]. Pedeapsa, n astfel de situatii, nu poate ndeplini
sarcina de preventie general si special.
Comportamentul rational uman este posibil numai n cazul n care persoana se orienteaz
corect n realitatea nconjurtoare, ntelege circumstantele externe, prevede rezultatul final al
comportamentului su, ntr-un cuvnt, atunci cnd aceasta actioneaz liber. Orice comportament
care exclude complet astfel de libertate (de fort major, etc.) nu numai c elimin problema
rspunderii penale, dar si pe cea a responsabilittii. [275, p.98; 278, p.91] Omul obisnuit, cu un
anumit nivel de cunostinte despre lume, este capabil s se orienteze astfel nct, prin
comportamentul su cotidian, s fie realizate obiectivele propuse initial.[280, p.245-252]
Dup cum se vede, actiunile persoanei iresponsabile corespund doar aparent
comportamentului uman si coincid perfect dup semnalmentele obiective (metoda, mijloacele,
etc.), ns lipsa ratiunii le deosebeste de adevratele fapte omenesti. Mai mult, anume
95
posibilitatea de a produce un prejudiciu material sau de alt natur n lipsa unei guvernri
constiente apropie comportamentul distructiv al persoanei iresponsabile de actiunile devastatoare
ale fortelor naturii si de cel al animalelor. Prin urmare, dup natura lor acestea se atribuie la
categoria mijloacelor de interventie fizice si nu sociale. Desigur, daunele obiective produse de
cutremur, inundatii sau incendii cauzeaz societtii acelasi prejudiciu ca si infractiunea, ns
consecintele acestora sub aspect social, moral etc. sunt foarte diferite si cel mai important este c
si mijloacele de prevenire si combatere ale acestora sunt altele.
Aceasta nu nseamn c actiunile persoanei iresponsabile nu sunt periculoase pentru alte
persoane. Deci pentru astfel de persoane sunt binevenite msurile de constrngere cu caracter
medical aplicate prin izolare de societate, care, n mare msur, depind de natura si severitatea
bolii.
Iresponsabilitatea unei persoane este determinat de organele de urmrire penal sau
instanta de judecat n baza rezultatului expertizei psihiatrice, ns pentru stabilirea minorittii
este suficient constatarea vrstei la momentul svrsirii infractiunii.
Asadar iresponsabilitatea si minoritatea presupun tulburarea constiintei si/sau a vointei,
care priveaz persoana de posibilitatea de a constientiza realitatea obiectiv adic de a-si da
seama de caracterul faptelor sale si de a le controla constient. Absenta constiintei ca element al
vinovtiei exclude vinovtia, iar fr acest semn nu exist infractiune si nici rspunderea
penal[122, p.34] si respectiv n lipsa rspunderii nu poate fi vorba despre liberarea de
rspundere penal.
n contextul celor mentionate punem n discutie si problema renuntrii de bun voie la
svrsirea infractiunii, care dup cum am mai mentionat potrivit unei viziuni aceasta fiind o
modalitate de liberare de rspundere penal, [209, p.19; 154, p.9-11] iar potrivit alteia fiind o
circumstant care exclude infractiunea. [233, p.25; 184, p.10-15]
Legislatia penal a trii noastre, un timp ndelungat, a calificat renuntarea de bun voie ca
fiind o circumstant care exclude infractiunea, iar n prezent o atribuie modalittilor de liberare
de rspundere penal (art.53 CP al RM).
Potrivit Legii penale a Republicii Moldova din 1961, renuntarea de bun voie la
svrsirea infractiunii era considerat drept o cauz de nepedepsire a pregtirii si tentativei de
infractiune. Prin vointa legiuitorului, actiunile de pregtire si tentativ ndreptate nemijlocit spre
svrsirea infractiunii erau incriminate doar n cazul n care infractiunea nu fusese dus pn la
capt din cauze independente de vointa fptuitorului (art.15 CP al RM din 1961). Dac actiunile
de pregtire si tentativ ndreptate spre svrsirea infractiunii erau sistate din cauze dependente
de vointa fptuitorului, astfel de actiuni nu fceau parte din continutul juridic al pregtirii si
96
tentativei de infractiune si respectiv nu erau pedepsibile penal, fiind vorba despre renuntarea de
bun voie la svrsirea infractiunii.
n sustinerea acestor afirmatii, profesorul Alexandru Borodac, referindu-se la tentativa de
infractiune prevzut de CP al RM din 1961, mentiona c tentativa de infractiune are loc n
acele cazuri cnd vinovatul n-a reusit s duc infractiunea pn la capt, datorit unor cauze
independente de vointa sa. Dac ns infractiunea a fost ntrerupt, fiindc persoana a renuntat de
bun voie s-o duc pn la capt, atunci atare actiuni nu pot fi considerate ca tentativ de
infractiune. n continuare, referindu-se la institutia renuntrii de bun voie la svrsirea
infractiunii, sustinea c renuntarea de bun voie este o circumstant care exclude pericolul
social si incriminarea faptei [59, p.182, 197]. Astfel autorul evidentia si faptul c actiunile de
pregtire si tentativ sistate din propria voint a fptuitorului nu fceau parte din continutul
juridic al notiunii de tentativ de infractiune si respectiv nici fptuitorul nu putea fi supus
rspunderii penale, deoarece actiunile comise de el nu erau incriminate de Legea penal, adic
nu constituiau o infractiune, fiind vorba despre renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii.
Manifestnd aceeasi atitudine fat de actiunile de pregtire si tentativ ndreptate spre
svrsirea infractiunii sistate din propria voint a fptuitorului, legiuitorul, prin adoptarea noului
Cod penal din 2002, a pstrat neincriminarea acestora, ncurajnd, ca si mai nainte, persoanele
s renunte de bun voie la svrsirea infractiunii.
Astfel, potrivit actualelor prevederi a Legii penale din RM, pregtirea de infractiune
(ntelegerea prealabil de a svrsi o infractiune, procurarea, fabricarea sau adaptarea mijloacelor
ori instrumentelor, sau crearea intentionat, pe alt cale, de conditii pentru svrsirea ei) si
tentativ de infractiune (actiunea sau inactiunea intentionat ndreptat nemijlocit spre svrsirea
unei infractiuni) se pedepsesc penal doar dac infractiunea nu si-a produs efectul din cauze
independente de vointa fptuitorului (interventia unui tert, a victimei, a organelor de politie etc.),
aceste actiuni considerndu-se infractiuni neconsumate (art.25 CP al RM), fiind incriminate n
baza art.26 sau 27 CP al RM si articolul corespunztor din partea special a CP al RM. Dac,
ns, aceleasi actiuni de pregtire sau tentativ vor fi sistate din motive dependente de vointa
fptuitorului (din frica acestuia de pedeaps, sentimentul de mil fat de victim etc.) atunci ele
nu se vor considera infractiuni, deoarece legea penal nu le incrimineaz si persoana nu va
rspunde penal, aceast situatie calificndu-se drept renuntare de bun voie la svrsirea
infractiunii.
Remarcm faptul c persoana care a renuntat de bun voie la svrsirea infractiunii va
rspunde penal numai n cazul si doar pentru actiunile efectiv svrsite ce vor alctui o
infractiune (alin.3 al art.56 CP). De exemplu, dac o persoan se pregtea s comit un omor si
97
n acest scop a procurat o arm de foc, iar pe urm a renuntat la intentia sa criminal, atunci ea
trebuie tras la rspundere penal numai pentru procurarea si pstrarea ilegal a armei de foc
(art.290 CP). ns dac procurarea si pstrarea armei de foc a fost legal atunci actiunile
persoanei nu vor constitui o component de infractiune si respectiv aceast persoan nu va
rspunde penal.
Doctrina penal confirm faptul c actiunile de pregtire si tentativ de infractiune, sistate
din propria voint a fptuitorului, constituie renuntare de bun voie la svrsirea infractiunii.
Astfel, comentnd actualele prevederi a Legii penale, n special notiunile de pregtire si
tentativ, aceasta mentioneaz: actele de pregtire si tentativ pot fi pedepsite numai atunci
cnd din cauze independente de vointa fptuitorului, infractiunea nu si-a produs efectul, iar
dac actele de pregtire si tentativ vor fi ntrerupte din motive subiective (mil fat de victim,
team de rspundere penal etc.), atunci se va considera c persoana a renuntat de bun voie la
svrsirea infractiunii si respectiv nu va putea fi tras la rspundere penal. [78, p.87, 89-90; 56,
p.51-54]
Din cele relatate rezult c att actuala Lege penal ct si cea precedent consider
renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii drept o circumstant care exclude incriminarea
faptei. Persoana care a renuntat de bun voie la svrsirea infractiunii nu poate fi supus
rspunderii penale si urmeaz s fie apreciat exact la fel ca si oricare alt persoan ce nu a
comis nici o infractiune. Atragerea la rspundere penal a persoanei care a renuntat de bun voie
la svrsirea infractiunii nseamn atragerea la rspundere a unei persoane care nu a comis nici o
infractiune. Procesul penal intentat n privinta unei astfel de persoane urmeaz s nceteze cu
achitarea acesteia.
n contextul ajustrii vechiului sistem de norme penale n corespundere cu promovarea
unei politici penale noi bazate pe ideologia priorittii valorilor-general umane n raport cu
celelalte valori, inclusiv de clas si etnice, prin adoptarea la 18 aprilie 2002 a noii Legi penale,
institutia renuntrii de bun voie la svrsirea infractiunii a fost inclus n capitolul VI al CP al
RM, atribuindu-i-se astfel calitatea de modalitate de liberare de rspundere penal.
n acest context suntem din nou pusi n situatia s amintim c liberarea de rspundere
penal poate avea loc numai atunci cnd exist toate premisele pentru supunerea persoanei
rspunderii penale, altfel spus, persoana poate fi liberat de rspundere penal doar n cazul n
care a comis o infractiune.
Fcnd o comparatie ntre renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii si liberarea de
rspundere penal putem observa usor c semnele acestor institutii nu coincid. n primul rnd,
acestea nu coincid din considerentul c actiunile persoanei care a renuntat de bun voie la
98
svrsirea infractiunii nu sunt pedepsibile, iar fapta comis de ctre persoana ce urmeaz s fie
liberat de rspundere penal este pedepsibil. n al doilea rnd, persoana care a renuntat de bun
voie la svrsirea infractiunii nu se va califica ca o persoan ce a comis o infractiune si,
respectiv, nu va fi considerat vinovat de comiterea infractiunii, n timp ce persoana liberat de
rspundere penal va fi apreciat ca fiind vinovat de svrsirea unei infractiuni. Si n al treilea
rnd, cele dou institutii nu coincid nici din punct de vedere al consecintelor juridice. Dac n
cazul renuntrii de bun voie la svrsirea infractiunii persoana urmeaz s fie reabilitat, atunci
n cazul liberrii de rspundere penal aceasta nu va fi reabilitat.
Potrivit actualelor prevederi ale Legii penale, avem situatia n care renuntarea de bun
voie la svrsirea infractiunii, pe de o parte, este calificat drept circumstant de nepedepsire, iar
pe de alt parte, este considerat drept modalitate de liberare de rspundere penal. Potrivit
Legii, lucrurile ar putea fi interpretate n felul urmtor: dac actele de pregtire sau tentativ de
infractiune sunt ntrerupte din motive subiective, se va considera c exist renuntarea de bun
voie la svrsirea infractiunii si potrivit art.56 CP al RM, constituie temei de liberare de
rspundere penal.
Nu considerm c ar fi corect ca persoana care nu poate fi supus rspunderii penale s
fie liberat de aceast rspundere. Acceptarea acestui mod de interpretare poate crea o adevrat
confuzie ntre temeiurile de reabilitare si cele de nereabilitare si s-ar cuveni ca toate cazurile ce
se contin n Capitolul III al CP (Cauzele care nltur caracterul penal al faptei) s serveasc
temei pentru liberarea de rspundere penal. Este, ns de remarcat faptul c n articolele ce se
refer la cauzele care nltur caracterul penal al faptei, se mentioneaz: Nu constituie
infractiune fapta, .... Dac nu constituie infractiune atunci nici rspunderea penal nu poate s
survin si respectiv persoana care a actionat astfel nu are pentru ce s fie liberat de rspundere
penal.
n acest context remarcm faptul c practica judiciar la capitolul incriminrii actiunilor
de pregtire si tentativ foarte corect retine si puncteaz circumstanta fapta nu si-a produs
efectul din cauze independente de vointa fptuitorului.[16; 24; 39] Lipsa acestei circumstante
echivaleaz cu imposibilitatea incriminrii actiunilor de pregtire sau tentativ efectiv realizate
iar n aceast situatie nu poate fi vorba despre liberarea de rspundere penal.
Examinnd problema n cauz, unii experti atrag atentia foarte ntemeiat asupra unor expresii
din legea penal care sunt defectuoase si pot alimenta conceptul precum c renuntarea de bun
voie ar avea efect dup si nu naintea svrsirii infractiunii, fiind n consecint raportat la
institutia liberrii de rspundere penal. [167]
99
Expresia persoana nu poate fi supus rspunderii penale pentru infractiune dac ea,
benevol si definitiv, a renuntat la ducerea pn la capt a acesteia folosit n art.56 CP creeaz
impresia c infractiunea exist si pn la renuntarea benevol si definitiv a actiunilor, atta
doar c ea nu va fi supus rspunderii penale. n continuare, n alin.3 al art.56 CP persoana
care a renuntat de bun voie la ducerea infractiunii pn la capt este supus rspunderii penale
numai n cazul n care fapta svrsit contine o alt infractiune consumat. Acestea fiind spuse
apare ntrebarea: de ce o alt infractiune si, pe deasupra, si consumat dac persoana nc nu a
comis nici o fapt ce ar putea fi numit infractiune. De remarcat este si faptul c, n continutul
art.56 CP, nu se prevede ca persoana care a renuntat de bun voie la svrsirea infractiunii s fie
liberat de rspundere penal, acest fapt reiesind doar din denumirea acestui articol si din
prevederile art.53 CP, unde, renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii, este enumerat ca
fiind o cauz de liberare de rspundere penal.
De remarcat este si faptul c, n continutul art.56 CP, nu se prevede ca persoana care a
renuntat de bun voie la svrsirea infractiunii s fie liberat de rspundere penal, acest fapt
reiesind doar din denumirea acestui articol si din prevederile art.53 CP, unde renuntarea de bun
voie la svrsirea infractiunii este enumerat ca fiind o cauz de liberare de rspundere penal.
Comparativ cu legislatia penal a Republicii Moldova, cea a Federatiei Ruse consider
renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii drept o cauz de nepedepsire (art.31 CP al FR).
n proiectul de Cod Penal al Federatiei Ruse aflat n prelucrare pn la adoptarea Codului
penal n 1996 s-au fcut propuneri privind includerea renuntrii de bun voie la svrsirea
infractiunii n institutia liberrii de rspundere penal. Propunerea ns a fost respins din
aceleasi motive c renuntarea de bun voie este o circumstant care exclude posibilitatea de a
trage persoana la rspundere penal, ci nu de a o libera de rspundere penal. [193, p.148]
De asemenea si legislatia penal a Romniei trateaz renuntarea de bun voie (desistarea
si mpiedicarea producerii rezultatului) drept cauz de nepedepsire (art.22 CP al Romniei).
Din cele expuse ajungem la concluzia c actiunile de pregtire si tentativ de infractiune
sistate din propria dorint a fptuitorului nu sunt incriminate, renuntarea de bun voie n acest
caz constituind temei de excludere a rspunderii penale si nu de liberare de rspundere penal
[109, p.96].
La aceast concluzie a ajuns si Curtea Suprem de Justitie, considernd renuntarea de
bun voie la svrsirea infractiunii drept o circumstant care exclude rspunderea penal. Astfel,
Plenul CSJ, referindu-se la unele categorii de infractiuni, a stabilit:
Refuzul benevol de a svrsi infractiunea de viol urmeaz s fie examinat ca
circumstant care exclude rspunderea penal pentru aceste infractiuni. n acest caz
100
persoana poart rspundere pentru actiunile svrsite real si cu conditia c ele contin
elementele constitutive ale altei infractiuni.
Fptuitorul nu va rspunde pentru tentativ de omor n caz de renuntare de bun voie la
svrsirea infractiunii, dar numai pentru urmarea efectiv produs dac prin activitatea
anterioar se va produce, de exemplu, o vtmare corporal grav sau de orice alt grad
pentru care este prevzut rspunderea penal. [27]
Desi Plenul CSJ s-a pronuntat doar n privinta infractiunilor de viol si omor, considerm,
totusi, c si n cazul altor categorii de infractiuni, renuntarea de bun voie va servi drept
circumstant care exclude rspunderea penal. Asa sau altfel, acest fapt confirm, o dat n plus,
importanta aprecierii corecte a locului institutiei renuntarea de bun voie de la svrsirea
infractiunii n cadrul capitolelor prtii generale a Codului Penal.
Avnd n vedere faptul c renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii nu
corespunde naturii juridice institutiei liberrii de rspundere penal, fiind o circumstant care
exclude incriminarea faptei, propunem de lege ferenda excluderea art. 56 CP Liberarea de
rspundere penal n legtur cu renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii din Capitolul
VI al CP Liberarea de rspundere penal si introducerea n Capitolul II al CP Infractiunea a
art. 27
1
Renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii.
O alt trstur caracteristic institutiei liberrii de rspundere penal este caracterul ei
facultativ, adic se aplic nu ca o obligatie ci ca un drept al organelor competente, realizarea
cruia impune s fie luate n consideratie mai multe circumstante: caracterul infractiunii comise,
mrimea prejudiciului, comportamentul post criminal al persoanei etc. Acest fapt este confirmat
prin dispozitia art.53 CP precum si prin dispozitiile articolelor care prevd modalitti concrete de
liberare de rspundere penal (art.54, 55, 57, 58, 59 CP), confirmare determinat prin expresia
persoana poate fi liberat de rspundere penal. Folosirea termenului poate n aceast
expresie ofer posibilitatea de a ntelege caracterul neimperativ al liberrii de rspundere penal.
Exceptie de la aceast caracteristic o constituie modalitatea de liberare de rspundere penal n
legtur cu expirarea termenilor de prescriptie (art.60 CP). Dar si n acest caz, fat de persoanele
care au comis infractiuni exceptional de grave, aplicarea prescriptiei este lsat la latitudinea
instantei de judecat.
Caracterul facultativ al institutiei liberrii de rspundere penal ne permite s o deosebim
de institutia nlturrii rspunderii penale, creia i este caracteristic caracterul imperativ
(Capitolul XI CP al RM), ncetarea urmririi penale n temeiul amnistiei sau mpcrii fiind o
obligatie si nu un drept al organelor abilitate. De mentionat este faptul c, dup efectele juridice,
101
institutia nlturrii rspunderii penale nu se deosebeste de cea a liberrii de rspundere penal,
circumstantele ambelor institutii sunt nereabilitatoare.
n plan stiintific se consider c nu ar fi vorba despre dou institutii ci despre dou
subinstitutii sau dou grupe ale aceleiasi institutii, una avnd caracter facultativ, iar cealalt
imperativ. Din acest punct de vedere considerm c doctrina penal rus atribuie destul de
justificat prescriptia la modalittile de liberare cu caracter imperativ, [250, p.426] ceea ce,
potrivit sistemului nostru de drept penal, corespunde institutiei nlturrii rspunderii penale.
Separarea n capitole distincte a circumstantelor facultative de cele imperative a fost
fcut n corespundere cu criteriile de structurare a oricrei ramuri de drept, dealtfel, foarte bine
cunoscute n teoria general a dreptului, fiind vorba despre obiectul reglementrii juridice si
metoda de reglementare.
Astfel, n functie de specificul criteriilor indicate, prevederile Prtii generale a CP pot fi
grupate n institutii (identificate prin capitole, articole sau chiar - alineate). De ex., sunt institutii
ale prtii generale, institutia infractiunii, institutia pedepsei, cea a liberrii de rspunderii penale
sau cea a nlturrii rspunderii penale. Desigur nu poate fi vorba despre o coincident absolut
ntre institutia dreptului penal si capitolul legii penale. n unele cazuri institutia poate depsi
limitele capitolului, cum se ntmpl bunoar n cazul institutiei cercetate, n Partea special a
CP regsindu-se mai multe prevederi ce indic asupra liberrii de rspundere penal, n alte
cazuri ns o ntreag institutie poate fi prevzut de un articol distinct.
Cu toate acestea, urmeaz s fim de acord cu autorul Alekseev S., care consider c o
institutie are nevoie de o separare formal. Studiul legislatiei arat c numai dup ce o serie de
norme sunt separate ntr-o subdiviziune a actului normativ, toate componentele institutiei obtin o
evolutie suficient si institutia sub aspect structural devine dezvoltat. [141, p.124] Astfel
constatm c, spre deosebire de legea penal anterioar care, n acelasi capitol, pe lng
modalittile de liberare de pedeaps cuprindea si modalittile de liberare de rspundere penal cu
caracter facultativ si cel imperativ, actuala Lege penal avnd tendinta s dezvolte aceste
institutii, le-a separat n capitole diferite.
Al treilea indiciu al institutiei liberrii de rspundere penal tine de aspectul procesual
penal, acesteia fiindu-i caracteristic faza procesual de pn la pronuntarea de ctre instanta de
judecat a sentintei de condamnare, perioad n care persoana care a comis o infractiune poate fi
liberat de rspundere penal. Din acest punct de vedere liberarea de rspundere penal se
deosebeste de institutia liberrii de pedeaps, dat fiind faptul c de pedeaps poate fi liberat
doar persoana creia, printr-o hotrre a instantei de judecat, i-a fost pronuntat o pedeaps
102
prevzut de legea penal (art.89 CP), adic dup ce acesteia i-a fost pronuntat sentinta de
condamnare.
Aceste dou institutii se mai deosebesc si dup competenta organului creia i apartine
dreptul de a libera persoana. Astfel dreptul de a libera de rspundere penal i apartine
procurorului si instantei de judecat iar dreptul de a libera de pedeaps l are doar instanta de
judecat. Deosebirea dintre aceste dou institutii a fost deja abordat de ctre noi n contextul
elucidrii notiunii liberrii de rspundere penal (vezi mai multe amnunte n paragraful
precedent).


2.4. Concluzii la Capitolul II.
1. ntregul proces de aparitie si dezvoltare a institutiei liberrii de rspundere penal n
reglementarea juridico-penal a neamului nostru poate fi mprtit conditional n trei etape
consecutive fiecare marcnd pasi importanti n perfectionarea acesteia: Prima etap include
perioada ncepnd cu epoca antic si pn la adoptarea Codului penal al RSSM din 1961. Dup
cum arat sursele istorice, n legislatia penal a neamului nostru au existat prevederi referitoare
la liberarea persoanei sau atenuarea considerabil a consecintelor ce pot surveni n rezultatul
comiterii infractiunii. Deoarece legislatia penal se afla la nivelul initial de dezvoltare si a existat
un singur nteles al consecintelor comiterii infractiunii care includea pedeapsa penal si
executarea ei, s-a vorbit doar despre conditii care nu atrgeau dup sine pedeapsa penal.
Specific pentru aceast etap este faptul c n cadrul acesteia a aprut si s-a dezvoltat conceptul
liberrii de rspundere penal. Liberarea de rspundere penal si liberarea de pedeaps erau
inseparabile si aveau acelasi nteles.
2. Cea de a doua etap de dezvoltare ulterioar a institutiei liberrii de rspundere penal
cuprinde perioada de actiune a CP al RSSM din 1961. n aceast perioad se observ tendinta
legiuitorului de a implica tot mai mult societatea n procesul de reeducare a infractorilor, mutnd
treptat accentul de pe institutia pedepsei pe cea a msurilor extrapenale. Astfel, persoana care
svrsise o infractiune, n virtutea unor circumstante, era scutit de msurile de constrngere
penale si supus unor msuri de influent obsteasc, ce nu constituiau elemente de realizare a
rspunderii penale. Din aceast cauz modalittile de liberare de rspundere penal erau descrise
mpreun cu modalittile de liberare de pedeaps penal, dezvoltndu-se n limitele aceleiasi
institutii. Specific pentru a doua etap de dezvoltare a institutiei liberrii de rspundere penal
este faptul c s-a fcut distinctie ntre liberarea de rspundere penal si liberarea de pedeaps,
103
fiecare dintre acestea cunoscnd propriile modalitti de liberare. Separarea celor dou institutii s-
a fcut si din punct de vedere al aplicrii modalittilor respective de liberare n raport cu
perioadele de pn si dup condamnarea persoanei. Astfel n perioada de pn la pronuntarea
sentintei de condamnare persoana putea fi liberat de rspundere penal, iar dup condamnare
putea fi liberat de pedeaps. n majoritatea cazurilor de liberare de rspundere penal persoana
era scutit de consecintele condamnrii, dar i se impuneau anumite ngrdiri n drepturi din afara
limitelor rspunderii penale.
3. Cea de a treia etap ncepe odat cu adoptarea CP al RM n 2002 si continu si n prezent.
Spre deosebire de codul penal precedent, modalittile de liberare de rspundere penal sunt
stipulate ntr-un capitol separat al Prtii generale a CP (Capitolul VI) Liberarea de rspundere
penal. Pe lng unele modalitti de liberare de rspundere penal care s-au pstrat din etapa
precedent au fost incluse si modalitti noi, extinzndu-se numrul total al acestora. S-a extins si
numrul normelor privind liberarea de rspundere penal prevzute n Partea special a CP al
RM si care pentru prima dat au fost cuprinse de o norm prevzut n Partea general a CP al
RM. Astfel aceast etap de dezvoltare a liberrii de rspundere penal se caracterizeaz prin
tendinta legiuitorului de a lrgi si mai mult posibilittile de aplicare a acestei institutii, de ai
acorda mai mult autonomie, mai mult atentie si nu n ultimul rnd de a o aduce n
corespundere cu imperativele timpului. Specific pentru a treia etap de dezvoltare a institutiei
liberrii de rspundere penal este faptul delimitrii modalittilor de liberare de rspundere
penal de cele de pedeaps n capitole separate. Totodat este de remarcat si faptul extinderii
cazurilor de liberare de rspundere penal prevzute n Partea special a CP al RM si
reprezentarea acestora printr-o norm prevzut n Partea general a CP.
4. Folosirea pentru prima dat n legea penal a termenului liberare de rspundere penal a
servit temeiul elaborrii stiintifice a notiunii nsti a rspunderii penale, pentru a se putea explica
faptul de la ce anume urmeaz s fie liberat persoana care a comis o infractiune si prin ce
anume se deosebeste liberarea de rspundere penal de liberarea de pedeaps. Prin urmare
concluzionm c notiunea liberrii de rspundere penal este indisolubil corelat cu nssi
notiunea rspunderii penale. Determinarea corect a notiunii, continutului, esentei juridice si
limitelor liberrii de rspundere penal este posibil doar n conditiile aprecierii n prealabil a
notiunii, esentei, continutului si limitelor rspunderii penale.
5. Pn n prezent doctrina penal nu a identificat un concept unanim acceptat ce ar putea
rspunde la toate ntrebrile legate de institutia liberrii de rspundere. De cele mai multe ori
notiunea rspunderii penale a fost determinat doar pentru a satisface rspunsul la ntrebarea
104
privind deosebirea institutiei liberrii de rspundere penal si cea a liberrii de pedeaps fr s
tin cont si de alte probleme conexe. Astfel a fost elaborat conceptul potrivit cruia rspunderea
penal este condamnarea public preluat de legislatia national.
6. Conceptul rspunderea penal condamnarea public prevzut de legislatia penal
national las nesolutionate un sir de probleme existenta crora contrazice nu doar natura juridic
si esenta liberrii de rspundere penal, ci genereaz interpretri diferite n privinta continutului
si limitelor de realizare a acesteia. Astfel considerm defectuoas notiunea legal a rspunderii
penale si binevenit identificarea unui alt continut al acestei institutii astfel nct s rspund la
toate ntrebrile corelative acesteia.
7. Rspunderea penal apare din momentul svrsirii infractiunii si nceteaz (se stinge) n
mod diferit, fie c au expirat termenele de prescriptie, fie c persoana a fost liberat de
rspundere penal, fie c a fost nlturat rspunderea penal ori c a expirat termenul de
executare a sentintei de condamnare, ori pentru c persoana a fost liberat de pedeaps sau c
aceasta si-a ispsit pedeapsa.
8. Singura form de realizare a rspunderii penale este pedeapsa. n acest context precizm
c nici condamnarea persoanei, nici antecedentele penale si nici msurile de sigurant sau cele
procesual penale nu constituie forme de realizare a rspunderii penale.
9. Rspunderea penal si realizarea rspunderii penale nu sunt notiuni identice. Pn la
executarea pedepsei, rspunderea penal exist sub forma de obligatie de suportare a aceastei
pedeapse, pe durata executrii pedepsei rspunderea penal exist sub forma realizrii acestei
obligatii.
10. Scopurile rspunderii penale si scopurile pedepsei penale sunt aceleasi n timp ce
realizarea rspunderii penale si realizarea scopurilor acesteia sunt termeni diferiti. Rspunderea
penal poate fi realizat prin executarea pedepsei, iar scopul rspunderii penale poate rmne
nerealizat si, invers, n unele cazuri, scopul rspunderii penale poate fi atins si fr executarea
pedepsei, n astfel de cazuri persoana fiind liberat de executarea pedepsei. Dac imediat dup
ispsirea pedepsei persoana comite din nou o infractiune atunci este evident c s-a realizat doar
rspunderea penal nu si scopul acesteia.
11. Prin liberarea de rspundere penal se ntelege scutirea persoanei care a comis o
infractiune de la obligatia de a suporta sanctiunea prevzut n norma de incriminare a legii
penale.
12. Esenta liberrii de rspundere penal sub aspectul dreptului penal material const n
scutirea persoanei care a comis o infractiune de la realizarea rspunderii penale, iar sub aspect
105
procesual penal const n scutirea acesteia de la stabilirea si pronuntarea prin sentinta instantei de
judecat a unei pedepse prevzut de norma de incriminare din Codul penal al RM.
13. Liberarea de rspundere penal nu contravine principiului constitutional Prezumtia de
nevinovtie dac persoana ce urmeaz s fie liberat renunt la dreptul su de a-i fi dovedit
vinovtia n svrsirea infractiunii n cadrul unui proces judiciar public. n acest context
propunem completarea prevederilor art.53 CP al RM cu sintagma Pn la judecarea cauzei
penale n sedint de judecat public persoana nu poate fi liberat de rspundere penal dac
pledeaz nevinovat
14. Limitele de realizare a liberrii de rspundere penal cuprind perioada ncepnd cu faza
urmririi penale (din momentul retinerii temeiului de liberare de rspundere penal) si pn la
pronuntarea sentintei de condamnare cu stabilirea pedepsei.
15. Locul si limitele liberrii de rspundere penal, corelatia acesteia cu nssi rspunderea
penal si raportul juridico-penal, precum si legtura dintre raportul juridico-penal si cel procesual
penal sunt ilustrate n Anexa 4, Figura 4.1 la alctuirea creia autorul s-a inspirat din figura
elaborat de cercettorul Pesleakas V. [151, p.23]
16. Temeiul liberrii de rspundere penal este inoportunitatea realizrii rspunderii penale n
prezenta minimului necesar de conditii prevzute de lege penal pentru liberarea de rspundere
penal a persoanei care a svrsit o infractiune dac reeducarea ei este posibil n afara limitelor
acestei rspunderi.
17. Liberarea de rspundere se deosebeste de liberarea de pedeaps prin specificul etapelor
procesual penale, institutiei liberrii de rspundere penal fiindu-i caracteristic perioada de
pn la pronuntarea sentintei de condamnare cu stabilirea pedepsei iar institutiei liberrii de
pedeaps cea de dup pronuntarea sentintei de condamnare. Totodat aceste dou institutii se
mai deosebesc si prin competenta organului creia i apartine dreptul de a libera persoana. Astfel
dreptul de a libera de rspundere penal i apartine procurorului si instantei de judecat, iar
dreptul de liberare de pedeaps l are doar instanta de judecat.
18. Sub aspect juridic nu exist nici o diferent ntre sentinta de ncetare a procesului penal
cu liberarea de rspundere penal a persoanei care a comis o infractiune (art.391 CPP al RM) si
sentinta de condamnare fr stabilirea pedepsei cu liberarea de rspundere penal (389 CPP al
RM). n acest context n scopul unei delimitri mai clare ntre institutia liberrii de rspundere
penal si cea a liberrii de pedeaps propunem excluderea din Codul de procedur penal al RM
a tipului de sentint de condamnare fr stabilirea pedepsei urmnd ca liberarea de rspundere
penal s aib loc prin sentinta de ncetare a procesului penal, iar liberarea de pedeaps prin
sentinta de condamnare cu stabilirea pedepsei. Liberarea de rspundere penal nu se aplic si
106
dup momentul pronuntrii sentintei de condamnare cu stabilirea pedepsei nu din cauza
imposibilittii acestui fapt, ci din cauza irationalittii, nejustificrii actiunii n acelasi timp a dou
institutii de stimulare, cu multe circumstante identice ce produc practic aceleasi efecte juridice.
19. Svrsirea infractiunii este una din trsturile esentiale ale institutiei liberrii de
rspundere penal. n lipsa infractiunii nu exist rspundere penal, iar n lipsa rspunderii
penale nu poate fi vorba despre liberarea de rspundere penal. Anume aceast trstur a
liberrii de rspundere penal permite deosebirea ei de institutia circumstantelor care exclud
infractiunea.
20. Circumstantele care exclud infractiunea dispun de caracter diferit, comun ns pentru
toate este faptul c prezenta lor n momentul svrsirii faptei fac inadmisibil cumularea tuturor
semnelor esentiale ale infractiunii prevzute de Legea penal (art.14 CP): caracterul
prejudiciabil; ilegalitatea; vinovtia; posibilitatea de pedeaps penal.
21. nsemntatea delimitrii circumstantelor care exclud temeiul rspunderii penale de cele
ale liberrii de rspundere penal const n faptul c acestea nu permit tragerea la rspundere
penal a fptasului. La stabilirea unor astfel de circumstante urmrirea penal nu poate fi
intentat, iar dac este demarat nu poate fi efectuat si urmeaz s nceteze (art.275 CPP al
RM). Cel mai esential, ns, este faptul c ncetarea urmririi penale n baza acestor
circumstante ofer dreptul persoanei la repararea prejudiciului n conformitate cu art.524 CPP al
RM, ceea ce nu este caracteristic pentru institutia liberrii de rspundere penal.
22. Legiuitorul nu a fost suficient de consecvent apreciind natura juridic a institutiei
renuntrii de bun voie la svrsirea infractiunii, pe de o parte apreciind-o ca circumstant care
exclude incriminarea faptei si respectiv nu exist infractiune (art.26 si 27 CP), iar pe de alt
parte, ca modalitate de liberare de rspundere penal (art.56 CP). Concluzionnd considerm c
renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii nu corespunde naturi juridice a liberrii de
rspundere penal, fapt pentru care propunem excluderea art.56 CP si introducerea n Capitolul
II Infractiunea unui nou articol art.27
1
Renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii.
23. Locul institutiei liberri de rspundere penal n sistemul circumstantelor care exclud ori
nu admit realizarea rspunderii penale este reprezentat n Anexa 4, Figura 4.2.






107
III. MODALIT#)ILE LIBER#RII DE R#SPUNDERE PENAL# &N CODUL PENAL AL
REPUBLICII MOLDOVA
3.1. Liberarea de r,spundere penal, a minorilor
Actualitatea si acuitatea deosebit a problemelor criminalittii minorilor s-au evidentiat
din totdeauna datorit particularittilor specifice ale vrstei acestei categorii de infractori. n
perioada minorittii, tinerii sunt pasionati, mai mult dect oricnd, de aventur, de dorinta
arztoare de autoafirmare, de a deveni lideri si nu pot aprecia la justa valoare c satisfacerea
acestor dorinte aproape firesti pentru vrsta lor poate interfera cu o latur negativ
comportamental, svrsind astfel fapte a cror gravitate cade n sfera de actiune a Legii penale.
Desigur c motivele mentionate nu sunt singurele care favorizeaz minorii s comit infractiuni,
la ele adugndu-se si lipsa experientei de viat, deficientele din viata familial, relativitatea
valorilor morale, instabilitatea emotional etc. care, n ansamblu, demonstreaz mai mult sau mai
putin caracterul defectuos al educatiei acestor tineri.
Lund probabil act de cele mentionate, legiuitorul a prevzut n Codul penal posibilitatea
reeducrii minorilor infractori nu doar prin intermediul pedepsei penale, ci si prin intermediul
msurilor de constrngere cu caracter educativ (n continuare msuri educative), care, la rndul
lor, nu reprezint elemente ale rspunderii penale si se aplic n afara limitelor acesteia, adic
prin intermediul institutiei liberrii de rspundere penal sau al liberrii de pedeaps.
Importanta institutiei liberrii de rspundere penal a minorilor creste n msura n care se
constat din ce n ce tot mai mult c educarea si reeducarea delicventilor minori prin aplicarea
msurilor educative este mai efectiv. [78, p.109] Reeducarea acestei categorii de persoane prin
intermediul msurilor educative reprezint o strategie de politic penal nu doar la nivel national
ci si la talie international. Astfel msurile educative sunt fixate n calitate de recomandri n
standardele minimale ale ONU cu privire la administrarea justitiei pentru minori. [133, p.18, 27]
Liberarea de rspundere penal a minorilor este prevzut de art.54 CP al RM si potrivit
acestuia liberarea este posibil doar n cazul cnd sunt respectate urmtoarele conditii:
persoana are vrsta sub 18 ani;
infractiunea este svrsit pentru prima oar;
infractiunea este usoar sau mai putin grav;
corectarea minorului este posibil fr s fie supus rspunderii penale.
Atunci cnd aceste conditii sunt prezente, minorii pot fi liberati de rspundere penal
si li se pot aplica msuri de constrngere cu caracter educativ, prevzute de art.104 din CP al RM
(alin.(2) al art.54 din CP al RM).

De remarcat este faptul c liberarea de rspundere penal a
108
minorilor prevzut de art.54 CP al RM nu exclude posibilitatea liberrii minorilor n baza
celorlalte modalitti de liberare prevzute de alte articole a Codului penal. Instanta de Judecat
Ciocana mun.Chisinu, spre exemplu, n temeiul art.55 CP a liberat de rspundere penal
minorul L.S. n vrst de 16 ani, gsit vinovat de svrsirea infractiunii prevzute de alin.(1) al
art.186 CP, considernd c reeducarea lui este posibil fr a fi supus rspunderii penale cu
atragerea la rspundere contraventional. [5] Tot n temeiul art.55 CP au fost liberati si alti
minori. [36; 26] De asemenea minorii pot fi liberati de rspundere penal nu doar n temeiul
modalittilor discretionare ci si al celor imperative ca de exemplu - mpcarea (art.109). [17]
Din textul legii rezult c prima conditie a institutiei n cauz este varsta persoanei de
pan, la 18 ani, fiind vorba despre persoanele minore. Acest fapt ns nu trebuie nteles n sensul
c toti minorii pn la aceast vrst care au comis fapte prevzute de Codul penal ar putea fi
liberati de rspundere penal. Desigur c exist si o limit minim de vrst de la care liberarea
de rspundere penal ar fi posibil. Aceast limit urmeaz s fie stabilit reiesind din
considerentul c de rspundere penal pot fi liberate doar persoanele care au comis infractiuni,
adic exist toate premisele pentru a trage persoana la rspundere penal, sau altfel spus cazul n
care minorul a mplinit vrsta de la care va purta rspundere penal pentru infractiunile comise.
Astfel, dac minorul nu a mplinit vrsta de atragere la rspundere penal, atunci el nu poate fi
considerat subiect al infractiunii si respectiv lipseste unul din semnele de baz ale componentei
de infractiune, ceea ce nseamn c lipseste temeiul juridic al rspunderii penale, iar n acest caz
minorul nu poate fi supus rspunderii penale, ci nici nu poate fi liberat de aceasta. [64, p.405]
Din cele expuse mai sus concluzionm c limita minim de vrst a minorului de la care
ar fi posibil liberarea de rspundere penal nu poate fi mai mic dect limita de vrst de la care
este posibil aplicarea rspunderii penale care potrivit alin.1 al art.21 CP este de 16 ani, iar
pentru svrsirea infractiunilor indicate n alin.2 al art.21 este de 14 ani.
Pentru a stabili dac minorul corespunde cerintelor de subiect al infractiunii, att organele
de urmrire penal ct si instantele de judecat trebuie s ntreprind toate msurile
corespunztoare pentru a stabili vrsta exact a acestuia.
Prin pct.2 din Hotrrea nr.39 cu privire la practica judiciar n cauzele penale privind
minorii, din 22 noiembrie 2004, Plenul Curtii Supreme de Justitie a stabilit c persoana este
pasibil de rspundere penal ncepnd cu ziua imediat urmtoare zilei sale de nastere. La
constatarea vrstei de ctre expertiza medico-legal, ziua nasterii inculpatului urmeaz s fie
considerat ultima zi a acelui an, care este stabilit de experti, iar n cazul constatrii vrstei
printr-un numr minimal si un numr maximal de ani, instanta de judecat urmeaz s reias din
vrsta minimal a acestei persoane, presupus de expertiz.
109
Stabilirea vrstei minorului are o mare important pentru luarea deciziei privind liberarea
de rspundere penal, ns nu mai putin important este si faptul stabilirii momentului n raport cu
care persoana ar trebui s fie minor pentru a putea fi liberat. Avnd n vedere c liberarea de
rspundere penal a persoanei nu se produce n acelasi timp cu comiterea infractiunii, stabilim c
exist un moment n care a fost svrsit infractiunea si al doilea moment este cel n care este
luat decizia privind liberarea propriu zis a persoanei.
Apare ntrebarea: n care din aceste dou momente persoana care a comis o infractiune ar
trebui s aib vrsta sub 18 ani pentru a putea fi liberat de rspundere penal si poate oare fi
liberat persoana care la momentul comiterii infractiunii era minor, iar la momentul liberrii
mplinise deja vrsta majoratului?

n art.54 CP al RM se specific indiscutabil: Persoana 'n v*rst de p*n la 18 ani
1
/
care a sv*r#it pentru prima oar o infrac&iune u#oar sau mai pu&in grav
2
/ poate fi liberat
de rspundere penal
1
/ .... Analiznd din punct de vedere gramatical aceast fraz si
desprtind-o n propozitii pentru a o reprezenta schematic, avem urmtoarea schem (Fig.3.1):
PP PA
PP propozitie principal;
PA propozitie atributiv ce caracterizeaz
ntotdeauna propozitia principal

Fig.3.1.. Analiza gramatical a prevederilor art.54 CP al RM

Deci, propozitia principal (PP
1
) este Persoana n vrst de pn la 18 ani poate fi liberat de
rspundere penal. n aceast propozitie principal se accentueaz vrsta de pn la 18 ani ca
o calitate absolut obligatorie a subiectului ce poate fi liberat de rspundere penal. Dac
persoana nu ar avea aceast vrst ea nu ar putea fi liberat de rspundere penal. Este ca si
cum a-i spune Cerul nnorat aduce ploaia. Propozitia atributiv (PA
2
) se subordoneaz
propozitiei principale(PP
1
), specificndu-se suplimentar despre ce persoan este vorba: care a
svrsit o infractiune usoar sau mai putin grav. Atributul din propozitia principal n vrst
de pn la 18 ani caracterizeaz doar subiectul din propozitia principal (PP
1
) si nu are nici o
influent asupra propozitiei atributive (PA
2
), dar deoarece infractiunea se produce naintea
momentului liberrii de rspundere penal, este firesc ca aceast vrst de pn la 18 ani s fi
existat si la momentul svrsirii infractiunii. Concluzionnd, deci vrsta de pn la 18 ani este

1

2
care
care
subiect
predicat
atribut
110
absolut necesar la momentul liberrii de rspundere penal. n sens contrar afirmatiei de mai
sus fraza ar fi Persoana ce a comis o infractiune usoar sau mai putin grav n vrst de pn la
18 ani poate fi liberat de rspundere penal.
n literatura autohton de specialitate nu au fost ntlnite comentarii asupra problemei n
cauz si, n general, doar n unele surse, vrsta persoanei este enumerat n calitate de conditie la
liberarea de rspundere penal a minorilor, mentionndu-se c infractiunea trebuie s fie
svrsit de o persoan n vrst de pn la 18 ani. [64, p.407] Din acest punct de vedere se pare
c nu are important ce vrsta va atinge persoana n timpul urmririi penale pentru a putea fi
liberat de rspundere penal, important fiind faptul c la momentul comiterii infractiunii s fi
fost minor.
Adresnd aceeasi ntrebare mai multor specialisti n materie de drept penal si de
procedur penal, se poate trage concluzia c majoritatea sunt de prerea c vrsta de pn la 18
ani prevzut n art.54 CP al RM se refer la momentul comiterii infractiunii, ci nu la momentul
liberrii de rspundere penal. Propriile investigatii ale practicii judiciare n vederea solutionrii
acestei probleme demonstreaz c nici o persoan cu vrsta de peste 18 ani nu a fost liberat de
rspundere penal n temeiul art.54 CP.
De remarcat este si faptul c norme analogice celei prevzute de art.54 CP al RM se
contin si n legislatiile penale a Federatiei Ruse (art.90 CP) si Ucrainei (art.97 CP) n legtur cu
care doctrinele penale ale acestor state sunt de prerea c vrsta de 18 ani a persoanei trebuie s
existe nu doar n momentul comiterii infractiunii, ci si n cel al liberrii de rspundere penal.
[248, p.542; 220, p.500; 263, p.233]
Faptul c persoana trebuie s aib vrsta sub 18 ani nu doar la momentul comiterii
infractiunii, ci si la momentul liberrii de rspundere penal rezulta si din prevederile art.10 a CP
a RM din 1961, ce se refereau la modalitatea de liberare de rspundere penal a minorilor si n
baza crora a si fost construit norma prevzut de art.54 din noul Cod penal. n alin.3 al art.10 a
CP se mentiona: Dac instan&a de judecat va considera, c corectarea persoanei 'n v*rst de
p*n la 18 ani, ..., este posibil fr aplicarea pedepsei penale, ea poate aplica acestei persoane
msurile de constr*ngere cu caracter educativ, ..., ce nu constituie o pedeaps penal iar n
alin.4 al art.10 CP se prevedea c Dac exist condi&iile prevzute 'n partea a treia a
prezentului articol, minorul poate fi absolvit de rspundere penal.... Astfel este evident c
legiuitorul s-a referit la liberarea de rspundere penal a persoanelor n vrst de pn la 18 ani,
adic care pn n momentul liberrii de rspundere penal nu au atins vrsta majoratului.
111
Aceeasi afirmatie reiese si din faptul c, persoanelor liberate de rspundere penal n
conformitate cu art.54 CP al RM li se pot aplica msuri de constrngere cu caracter educativ, iar
acestea la rndul lor, potrivit prevederilor art.104 CP al RM, se pot aplica doar minorilor. Astfel
n art.104 CP al RM sunt stipulate msurile educative ce pot fi aplicate persoanelor liberate de
rspundere penal n temeiul art.54 CP al RM, iar n denumirea acestor msuri se face referint
la persoanele minore (ncredintarea minorului..., obligarea minorului..., internarea minorului...),
de unde si tragem concluzia c minorul care n timpul urmririi penale a devenit major, nu poate
fi liberat de rspundere penal.
Doar un singur indiciu prevzut n alin.2 al art.54 CP al RM genereaz suspiciuni cu
privire la prezenta vrstei de pn la 18 ani a persoanei la momentul liberrii de rspundere
penal, acesta fiind dedus din faptul c legiuitorul a permis, dar nu a dispus n mod imperativ, ca
persoanelor liberate s li se aplice msuri educative, ceea ce nseamn c minorii ar putea fi
liberati si fr a fi supusi acestor msuri, iar n acest caz nu mai conteaz ce vrst va atinge
minorul n timpul urmririi penale pentru a putea fi liberat n baza art.54 CP al RM.
Desi prevederile alin.2 al art.54 CP atribuie msurilor educative un caracter alternativ, n
sensul c pot fi sau nu aplicate minorilor liberati, suntem de prerea c ar fi rational totusi s se
aplice doar n cazul n care corectarea si reeducarea minorului se va considera posibil prin
intermediul acestora si, viceversa, aceste msuri s nu s se aplice n cazul n care scopul
reeducrii minorului se va considera realizabil si fr sa-i fie aplicat vreo msur educativ.
Prin urmare, ajungem la concluzia c, ntr-un caz liberarea minorului este conditionat de
posibilitatea aplicrii msurilor educative, iar n alt caz nu este conditionat de posibilitatea
aplicrii acestora.
Referitor la primul caz trebuie mentionat faptul c, dac persoana, n timpul urmririi
penale sau al judecrii cauzei, este nc minor, adic nu a mplinit vrsta de 18 ani, exist
posibilitatea sa-i fie aplicate msuri educative si n cele din urm poate fi solutionat ntrebarea
referitoare la posibilitatea reeducrii minorului prin intermediul acestor msuri si, n functie de
concluzia la care se va ajunge, se va hotr dac va fi sau nu liberat minorul. Dac se va
considera c, pentru reeducarea minorului, nu sunt suficiente msurile educative, atunci acesta
nu va fi liberat n temeiul art.54 CP. Nu va fi liberat n baza acestui articol nici n cazul n care
nu va mai fi minor n timpul urmririi penale, deoarece nu-i mai pot fi aplicate msurile
educative.
112
Ct priveste cea de a doua situatie, n care liberarea de rspundere penal a minorului nu
este conditionat de aplicarea msurilor educative, mentionm c minorul, devenit major n
timpul urmririi penale, urmeaz s fie liberat deoarece posibilitatea corectrii lui exist
indiferent de posibilitatea aplicrii msurilor educative.
Avnd n vedere faptul c msurile educative, desi nu sunt pedepse penale, exprim un
anumit grad de constrngere, mai blnd sau mai aspru, depinde de msura respectiv, si se aplic
n functie de gradul de pericol social al persoanei si al faptei comise, se poate spune c minorul
va fi liberat de rspundere penal fr a-i fi aplicate msuri educative doar n cazul n care pentru
corectarea si reeducarea lui nu va fi nevoie nici de cea mai blnd msur educativ
(avertismentul).
Desi este greu de imaginat un exemplu n care pericolul social al faptei si al persoanei ar
fi astfel nct minorul s se poat corecta fr s i se explice cel putin c nu a procedat corect si,
n viitor, dac va mai comite alte infractiuni, va fi supus unor msuri mai severe, trebuie de
mentionat faptul c anume n aceste cazuri, minorul poate fi liberat de rspundere chiar dac n
judecat a devenit major.
n viziunea noastr, nu considerm c este veridic ca minorul s se poat reeduca fr s-i
fie aplicat nici cea mai blnd msur educativ, n primul rnd pentru c minorul nu va fi
influentat cu nimic n vederea reeducrii, si, n al doilea rnd, pentru c minorul nu va fi
descurajat s mai comit alte infractiuni, ci, dimpotriv, liberarea lui fr a-l avertiza cel putin
asupra faptelor sale, va atrage dup sine, n viitor, un comportament identic cu cel precedent, ba
uneori, chiar mai agravant. Deci credem c ar fi just schimbarea normei cu privire la liberarea
de rspundere penal a minorilor n sensul ca minorul s poat fi liberat de rspundere penal
numai dac se va stabili c este posibil corectarea lui prin intermediul msurilor educative.
Aceast viziune este mprtsit si de practica judiciar. Instanta de judecat Anenii Noi, spre
exemplu, l-a liberat pe I.B. de rspundere penal n temeiul art.55 CP si nu al art.54 CP, desi
acesta era minor (16 ani) si svrsise pentru prima oar o infractiune usoar prevzut de alin.1
al art.222 CP al RM, motivnd-si decizia prin faptul c aplicarea msurilor de constrngere cu
caracter educativ nu vor avea efectul cuvenit. [14] Tot din considerentul c minorul poate fi
reeducat prin aplicarea msurilor educative de ctre procuratura r-n. Criuleni n temeiul art.54
CP a fost liberat si minora C.M. nvinuit de svrsirea infractiunii prevzute de art.186 alin.(2)
CP, fiindu-i stabilit Avertismentul ca msur educativ. [43]
113
Astfel sunt construite normele de liberare de rspundere penal a minorilor prevzute de
legislatiile penale ale Federatiei Ruse si Ucrainei, si, de asemenea si norma de liberare de
pedeaps a minorilor prevzut de art.93 CP al RM n care se mentioneaz c minorul poate fi
liberat de pedeaps dac reeducarea lui este posibil prin intermediul msurilor educative
prevzute de art.104 CP, msuri care se aplic si n cazul liberrii de rspundere penal. La fel
este construit si norma prevzut de art.483 CPP al RM, ce stabileste procedura de punere n
aplicare a prevederilor art.54 CP si potrivit creia minorul este liberat de rspundere penal cu
aplicarea msurilor de constrngere cu caracter educativ prevzute de art.104 din Codul penal.
Conditionarea selectiv din partea legiuitorului n vederea aplicrii msurilor educative
explic de ce doctrina autohton a stabilit c vrsta sub 18 ani a persoanei trebuie s existe: n
cazul liberrii de rspundere penal (art.54 CP al RM) - la momentul comiterii infractiunii, iar n
cazul liberrii de pedeaps (art.93 CP al RM) - n momentul condamnrii[64, p.517].
Comparativ cu legislatia penal a Republicii Moldova, cea a Romniei este mult mai
explicit n privinta minorilor care au comis infractiuni si au devenit majori n timpul urmririi
penale, dispunndu-li-se n locul msurilor educative, o anumit pedeaps (amenda sau munca n
folosul comunittii pe o anumit perioad).
Concluzionnd, considerm indubitabil faptul c vrsta de pn la 18 ani prevzut n
art.54 CP al RM trebuie s existe att n momentul comiterii infractiunii, ct si la momentul
liberrii de rspundere penal.
Urmtoarea circumstant prevzut n art.54 CP al RM este ca persoana s fi comis o
infrac.iune pentru prima oar,, remarcndu-se prevederea acesteia si la alte modalitti de
liberare de rspundere penal (Liberarea de rspundere penal cu tragerea la rspundere
contraventional - art.55 CP; Liberarea de rspundere penal n legtur cu cinta activ art.57
CP; Liberarea de rspundere penal n legtur cu schimbarea situatiei art.58 CP).
Este de remarcat faptul c, potrivit textului legii, retinerea acestei circumstante poate avea
loc n cazul n care prin actiunile persoanei a fost comis o infractiune, deci nu se poate pune
problema liberrii de rspundere penal n cazul unui concurs de infractiuni, desi n activitatea
practic se ntlnesc si astfel de situatii. [21]
Infractiunea se va considera svrsit pentru prima oar n cazul n care persoana anterior
nu a fost condamnat sau antecedentele penale au fost stinse. Prin sentinta Judectoriei Buiucani,
mun.Chisinu, C.V. a fost condamnat n baza art.287 alin.(1) CP si, potrivit art.55 CP liberat de
rspundere penal. Rejudecnd cauza penal n baza apelului declarat de procuror Curtea de
Apel Chisinu a pronuntat o nou hotrre prin care C.V. a fost condamnat n baza art.287
114
alin.(1) CP la amend 200 unitti conventionale, Instanta de apel motivndu-si solutia prin
aceea c instanta de fond nu a apreciat corect prevederile art.55 CP si anume svrsirea
infractiunii pentru prima oar, considernd c C.V. a comis o infractiune pentru a doua oar,
chiar dac antecedentul penal este stins si c aplicarea prevederilor art.55 CP a fost gresit.
Colegiul penal al Curtii Supreme de Justitie al RM n cadrul recursului declarat de condamnat a
reexaminat cauza si a casat decizia Curtii de apel mentinnd n vigoare sentinta instantei de fond,
motivndu-si decizia prin faptul c s-a comis o eroare de drept de ctre Curtea de apel si nu s-a
tinut cont de prevederile art.111 alin.(3) CP n care se stipuleaz faptul c stingerea
antecedentelor penale anuleaz toate incapacittile si decderile din drepturi legate de
antecedentele penale, respectiv lui C.V. nu i se mai putea imputa faptul c a fost cndva
condamnat deoarece antecedentele penale i erau stinse. [2]
n contextul celor exemplificate concluzionm c neretinerea eronat a circumstantei
investigate (svrsirea infractiunii pentru prima oar) din cauza antecedentelor penale stinse este
unul din motivele neaplicrii institutiei liberrii de rspundere penal, pe de o parte, si aplicarea
necorespunztoare a pedepsei penale asupra persoanelor care pot fi reeducate fr a fi supuse
rspunderii penale. Judectoria Botanica, spre exemplu, nu a retinut circumstanta svrsirea
infractiunii pentru prima oar n privinta lui B.I. din cauza antecedentelor penale stinse si
respectiv nu a fost liberat de rspundere penal ca si coparticipantul su P.A., ci a fost supus unei
pedepse penale, desi ambii au fost recunoscuti vinovati de svrsirea infractiunii prevzute de
alin.2. al art.362/1/, iar restul circumstantelor atenuante retinute de instant l avantajau mai mult
pe B.I. dect pe P.A. [23]
Retinerea circumstantei svrsirea infractiunii pentru prima oar este o problem, cel
putin sub aspect teoretic, n cazul unei persoane care anterior a mai fost liberat de rspundere
penal. Penalistul rus V.Pesleacas este de prere c faptul liberrii de rspundere penal ce a
avut loc demonstreaz, nu mai putin dect msurile de influent aplicate anterior n scopul
corectrii persoanei, despre irationalitatea noii liberri de rspundere penal, de aceea persoana,
o dat liberat de rspundere penal, nu ar trebui s mai beneficieze de o nou liberare mai ales
n cazurile comiterii infractiunilor omogene [266, p.44], aceast viziune fiind sustinut si de alti
autori. [221, p.346]
ntr-o alt viziune, ns, infractiunea svrsit de ctre o persoan care anterior a fost
liberat de rspundere penal pentru o alt infractiune se va considera ca fiind comis prima
oar. [248, p.464; 220, p.420; 263, p.102] Penalistul Malcov V.P. mentiona: nu se va considera
repetat infractiunea comis de ctre o persoan care anterior a fost liberat de rspundere
penal, deoarece hotrrea de liberare de rspundere penal nltur consecintele juridice ale
115
infractiunii comise nainte ca termenele de prescriptie a tragerii la rspundere penal s expire.
[201, p.25; 206, p.10-11] Aceeasi prere a fost sustinut si de N.C.Semerneva, mentionnd c, n
asemenea situatii exist repetarea faptic a infractiunii, dar nu si cea juridic. [229, p.74-
75]
n practica judiciar se ntlnesc cazuri n care persoana este liberat de rspundere
penal chiar dac anterior a mai fost liberat de rspundere penal pentru aceeasi infractiune.
[30]
n ce ne priveste mprtsim aceast din urm viziune pentru c nssi expirarea
termenilor de prescriptie constituie o modalitate de liberare de rspundere penal si nu ar fi
corect ca persoana s fie liberat de dou ori pentru aceeasi fapt.
n scopul nlturrii divergentelor de opinii expuse pe marginea aceleiasi probleme, V.
Novicov sustine c ar fi mult mai rational folosirea experientei normei de Liberare de
rspundere penal cu ncredintarea pe chezsie prevzut de precedentul Cod penal,
propunndu-se, ca n articolele corespunztoare din actualul Cod Penal ce prevd conditia
svrsirii infractiunii pentru prima oar, s se mentioneze faptul c persoana nu va fi liberat de
rspundere penal dac, anterior, a mai fost liberat pentru o alt infractiune. [205, p.61]
Efectund cercetri n privinta prevederii acestei conditii la modalitatea de liberare de
rspundere penal n legtur cu cinta activ, A.V.Endoliteva consider argumentat c odat ce
liberarea de rspundere penal n legtur cu cinta activ prevzut n cazurile din Partea
special a CP pentru infractiuni grave nu este limitat prin cantitatea numrului de infractiuni
comise, atunci cu att mai mult aceast limit nu ar trebui s existe nici n cazul liberrii de
rspundere penal n legtur cu cinta activ din Partea general a CP prevzut pentru
infractiuni usoare sau mai putin grave. [166, p.113]
Nici n cazul liberrii de rspundere penal a minorilor nu ar trebui s existe conditia
svrsirii infractiunii pentru prima oar, deoarece prezenta acesteia n norma juridic micsoreaz
posibilitatea de reeducare a minorilor prin intermediul msurilor educative.
Codul penal precedent al Republicii Moldova si al Federatiei Ruse nu au prevzut ca
repetarea infractiunii s exclud posibilitatea liberrii minorilor de rspundere penal, datorndu-
se, potrivit punctului de vedere exprimat de S.G Chelina[173, p.133], virtutii particularittilor de
vrst ce impun o atitudine mai blnd si, ntr-o oarecare msur, mai indulgent fat de minori.
Pentru ca blndetea si indulgenta manifestat din partea statului fat de minorul liberat s nu-i
lase acestuia impresia nepedepsirii, s-a propus s se modifice Legea penal n sensul c minorul
liberat de rspundere penal s nu mai poat beneficia de o nou liberare, ceea ce s-a si ntmplat
116
n momentul n care a fost adoptat noul Cod Penal al Federatiei Ruse, n 1996, apoi, si cel al
Republicii Moldova, n 2002.
Este important de mentionat faptul c la adresa punctului de vedere care a dus la
modificarea Legii penale au fost fcute si unele critici, dar care se pare c nu au fost luate n
consideratie la momentul oportun. Astfel, n rezultatul analizei problemei indicate,
Iu.M.Grosevoi a mentionat c nu blndetea si indulgenta statului fat de minori au fost cauza n
legtur cu care Codul penal nu a prevzut ca repetarea infractiunii s exclud posibilitatea
liberrii minorilor de rspundere penal, ci tendinta legiuitorului de a reeduca minorii infractori
maximal posibil prin intermediul msurilor educative. Potrivit autorului, propunerea de a
modifica Legea penal, n sensul de a nu mai permite liberarea minorilor ce au mai fost anterior
liberati si supusi msurilor educative, trebuia recunoscut ca fiind gresit, deoarece acceptarea
acesteia nu avea s contribuie la mbunttirea practicii de contracarare a criminalittii minorilor
pe motivul c s-ar reduce sfera de influent social n vederea reeducrii minorilor. [161, p.74]
La numai un an de la adoptarea Codului penal al RM, legiuitorul Federatiei Ruse a
revenit asupra problemei mentionate excluznd conditia svrsirii infractiunii pentru prima oar
din art.90 CP si lrgind posibilitatea reeducrii minorilor prin intermediul msurilor educative.
Considerm c ar fi rational dac si legiuitorul nostru ar exclude aceeasi conditie din
prevederile art.54 CP al RM, nlturndu-se astfel posibilitatea interpretrii si aplicrii neunitare
a acestei norme, mrindu-se totodat posibilitatea de reeducare a minorilor infractori prin
intermediul msurilor educative si, nu n ultimul rnd, contribuindu-se la contracararea
criminalittii.
Urmtoarea conditie prevzut n art.54 CP al RM este ca minorul s fi svrsit o
infrac.iune u*oar, sau mai pu.in grav,. n conformitate cu art.16 CP al RM, infractiuni usoare
se consider faptele pentru care legea penal prevede n calitate de pedeaps maxim pedeapsa
nchisorii pe un termen de pn la 2 ani inclusiv, iar infractiuni mai putin grave se consider
faptele pentru care legea penal prevede pedeapsa maxim cu nchisoare pe un termen de pn la
5 ani inclusiv. Din aceste categorii de infractiuni fac parte infractiunile: furtul (alin.1 art.186),
jaful (alin.1 art.187), huliganismul (alin.1 art.287) etc.
Ultima conditie a liberrii de rspundere penal, prevzut de norma investigat, este
concluzia instantei de judecat despre posibilitatea corect,rii minorului f,r, s, fie supus
r,spunderii penale. Aceast concluzie nu este altceva dect previziunea comportamentului
pozitiv al adolescentului n viitor ce se formeaz, pe de o parte, n baza aprecierii circumstantelor
ce caracterizeaz pericolul social al persoanei si al infractiunii comise, si pe de alt parte, n
117
baza stabilirii unei sau mai multor msuri educative ce se vor aplica minorului n vederea
reeducrii sale.
Drept circumstante ce caracterizeaz pericolul social al infractiunii si al personalittii
infractorului, practica judiciar de obicei atribuie: cinta sincer, cinta activ la descoperirea
infractiunii, [34] motivul svrsirii infractiunii, starea fizic, dezvoltarea intelectual si moral
[15], comportarea lui, conditiile n care a fost crescut si a trit, repararea benevol a pagubei
pricinuite, [43] etc.
Ct priveste msurile educative este de mentionat faptul c, dup natura lor juridic
acestea sunt msuri de drept penal, temeiul si conditiile aplicrii crora sunt prevzute de art.54,
104 CP al RM, iar dup caracterul lor sunt msuri de constrngere, nu pedepse penale, aplicarea
lor neatrgnd dup sine consecinte juridice nefavorabile - antecedente penale.
Caracterul educativ al msurilor investigate se explic prin faptul c procurorul sau
instanta de judecat, urmrind scopul corectrii minorului infractor si aplicnd msurile de
constrngere, influenteaz asupra adolescentului prin intermediul convingerii, fcndu-l s
nteleag inadmisibilitatea comiterii infractiunilor. [191, p.308]
n alin.1 al art.104 CP al RM sunt enumerate msurile de constrngere cu caracter
educativ, acestea deosebindu-se ntre ele dup propriul specific de executare si influent
educativ asupra minorului infractor. Legiuitorul nu a descoperit care ar fi continutul acestor
msuri, lsnd acest lucru pe seama doctrinei penale:
1. Avertismentul (lit.(a) alin.1 art.104 CP al RM) const n explicarea minorului a
pericolului pe care l prezint fapta comis, a daunelor survenite n urma svrsirii infractiunii si
care pot fi consecintele n cazul comiterii altei infractiuni. Dup natura sa avertismentul se aplic
o singur dat, scopul fiind de a ajuta adolescentul s nteleag comportamentul su incorect si
necesitatea de a respecta n viitor ordinea de drept stabilit.
2. +ncredin&area minorului pentru supraveghere prin&ilor, persoanelor care 'i 'nlocuiesc
pe ace#tea sau organelor specializate de stat (lit.(b) alin.1 art.104 CP al RM) const n
transmiterea obligatiei si mputernicirea persoanelor nominalizate (printi, curatori, rude
apropiate, organe de tutel si curatel etc.) de a exercita controlul asupra comportamentului
minorului, de a ntreprinde activitti educative n vederea corectrii lui si formrii unei
personalitti social utile. Astfel de obligatii ale printilor reies din Codul familiei al RM, n
special din prevederile art.60. Aplicarea acestei msuri este rational, n cazul n care printii sau
persoanele care-i nlocuiesc sunt n stare s influenteze pozitiv asupra minorului infractor si pot
s asigure supravegherea lui cotidian.
118
Pentru a stabili corect cercul persoanelor care vor nlocui printii, este necesar s fie luat
n consideratie din care cauze minorul a rmas fr ocrotirea printeasc, precum si tipul de
plasament al unui astfel de minor n corespundere cu prevederile art.115 al Codului familiei al
RM. Dac minorul si-a pierdut ocrotirea printeasc, atunci organele de tutel si curatel trebuie
s numeasc un curator. n perioada de pn la numirea unui curator, functiile acestuia sunt
ndeplinite de organul de tutel si curatel adic de autorittile administratiei publice locale.
Transmiterea minorului n supravegherea organelor de stat specializate este prevzut
pentru prima oar n legea penal si probabil c prin aceasta legiuitorul tinde s prevad cazurile
n care printii sau alte persoane nu sunt n stare s-si ndeplineasc obligatia de supraveghere a
copiilor lor n modul cuvenit. Desi n lege nu se descoper care ar fi continutul termenului
organ specializat de stat, se pare c minorul ar putea fi ncredintat spre supraveghere Directiei
Protectiei Drepturilor Copilului de la locul de trai.
3. Obligarea minorului de a repara daunele cauzate (lit.(c) alin.1 art.104 CP al RM)
const n recuperarea prejudiciului cauzat victimei sau altor persoane prin svrsirea infractiunii
(compensatia n bani, transmiterea bunului, echivalentul bunului pierdut, nlturarea pagubei prin
munc etc.) si se aplic n functie de starea material a minorului si a deprinderilor
corespunztoare de munc. Desi Codul penal al RM, spre deosebire de p.4 al art.60 CP al RM
din 1961, nu limiteaz mrimea pagubei pe care ar putea minorul s o recupereze, totusi
procurorul sau instanta de judecat urmeaz s ia n consideratie, la aplicarea acestei msuri,
faptul dac minorul are sau nu un serviciu, burs sau alt surs de venit deoarece compensatia
bneasc se face din sursele proprii de venit, ci nu din contul printilor sau a rudelor. Totodat,
la aplicarea msurii respective se vor lua n consideratie aptitudinile de munc ale minorului, ce
i permit prin propriul efort s compenseze dauna pricinuit (de exemplu, recuperarea averii
distruse).
4. Obligarea minorului de a urma un curs de tratament medical de reabilitare
psihologic (lit.(d) alin.1 art.104 CP al RM) se aplic minorilor a cror conduit delicvent
este influentat de diverse devieri de la normalitatea psihic (dezvoltare psihic ntrziat,
maturizare sexual precoce, tendint spre violent, accentuare de caracter, conformism sau
agresivitate, frustrare, infantilism, nevroz, etc.). Corijarea comportamentului minorului este o
activitate de lung durat si poate fi n concordant cu prescriptiile si recomandrile
specialistilor: psihoterapeuti, pedagogi si psihologi.
5. Internarea minorului 'ntr-o institu&ie special de 'nv&m*nt #i de reeducare sau 'ntr-o
institu&ie curativ #i de reeducare (lit.(e) alin.1 art.104 CP al RM) este cea mai sever msur
educativ ce const n limitarea liberttii minorului prin plasarea lui ntr-o institutie de
119
nvtmnt cu supraveghere deosebit. Aceast msur se aplic fat de minorii influentati
negativ de mediul din care provin si necesit conditii speciale de supraveghere.
Aflarea minorului n aceste institutii nu poate depsi termenul de atingere a majoratului si
numai n cazuri exceptionale detinerea persoanei n institutiile n cauz poate fi admis si dup
atingerea vrstei de 18 ani, dar numai pn la absolvirea unei scoli de cultur general sau de
meserii (alin.2 al art.93 CP al RM).
Motivatia aflrii minorilor n aceste institutii trebuie examinat periodic, internarea lor
sistndu-se din momentul disparitiei cauzelor care au dus la aplicarea acestei msuri sau atunci
cnd devine oportun aplicarea altor msuri educative fat de minor (ncredintarea minorului
pentru supraveghere n mediul su familial atunci cnd aceasta devine prielnic sau cnd apare
persoana potrivit). [64, p.543].
n unele cazuri ar fi rational ca minorului infractor s-i fie aplicate nu una singur ci cteva
msuri educative diferite dup continut, legea permitnd aceast oportunitate (alin.3 al art.104
CP al RM). De ex. pot fi aplicate concomitent unele msuri ca: avertismentul, ncredintarea
minorului pentru supraveghere si obligarea minorului s repare daunele cauzate.
Desi lista msurilor educative este exhaustiv, considerm c extinderea acesteia tine de
viitor si ar putea fi completat cu alte msuri la fel de eficiente, ca de exemplu: obligarea
minorului de a urma un curs de tratament de dezalcoolizare sau dezintoxicare; transmiterea
minorului sub supraveghere unui colectiv de munc sau unei organizatii obstesti sau unor
persoane la cererea lor; limitarea timpului liber al minorului si stabilirea fat de el a unor cerinte
deosebite de comportament. Rmne ns deschis problema bazei juridice de realizare a
msurilor educative, precum si ntrirea prin lege a sistemului de organe de stat specializate ce ar
asigura realizarea acestora.
Faptul c legea penal nu a stabilit pentru ce perioada pot fi aplicate msurile educative,
lsnd ca procurorul sau instanta de judecat s se pronunte n fiecare caz n parte, i-a determinat
pe unii autori s critice o astfel de situatie[174, p.21-22; 200, p.48], si, se pare c dreptatea le
apartine, mai ales n conditiile n care legea permite revocarea msurilor aplicate pentru
eschivarea sistematic a minorului de la executarea acestora, iar n deciziile de liberare nu se
indic pentru ce perioad minorul este supus msurilor educative. Ex.: Instanta de judecat a
sec.Ciocana, gsind-o vinovat de svrsirea infractiunii prevzute de alin.1 al art.186 CP pe
minora S.N. n vrst de 16 ani si libernd-o de rspundere penal n temeiul art.54 CP cu
aplicarea msurilor de constrngere cu caracter educativ sub form de avertisment si
ncredintarea acesteia sub supraveghere Directiei Protectiei Drepturilor Copilului de la locul de
trai, nu a specificat pentru ce perioad minora se va afla sub supraveghere. [7]
120
Considerm c n privinta solutionrii pozitive a acestei probleme drept exemplu pot servi
prevederile Legii penale a Federatiei Ruse, potrivit crora msurile educative (ncredintarea
minorului sub supraveghere si limitarea timpului liber al minorului cu stabilirea unor restrictii de
comportament) se aplic pe o perioad de la o lun pn la doi ani pentru comiterea
infractiunilor usoare si de la sase luni pn la trei ani pentru comiterea infractiunilor mai putin
grave (alin.3 al art.90 CP FR). Astfel, organul abilitat, aplicnd msurile educative, va trebui s
ia n consideratie particularittile personalittii minorului si diferite circumstante obiective, care
vor influenta asupra posibilei corectri a acestei persoane n termenele stabilite de lege.
Afar de aceasta, organul mputernicit s aplice msurile educative nsrcineaz, pentru
perioada stabilit, organul de stat specializat s efectueze un control asupra executrii hotrrii
luate. Dac n aceast perioad minorul se eschiveaz n mod sistematic de la msurile educative
stabilite, atunci organul specializat de stat, n baza alin.4 al art.104 CP al RM, se adreseaz n
instant cu propunerea de anulare a msurilor educative cu atragerea minorului la rspundere
penal.
Prin notiunea de eschivare sistematic de la msurile educative se ntelege nclcarea
repetat de trei si mai multe ori a msurii aplicate: refuzul sistematic de a se prezenta pentru
repararea daunei cauzate, sau la tratamentul medical de reabilitare psihologic, sau prezentarea
pentru a i se anunta avertismentul etc. [78, p.110]
Posibilitatea de revocare a msurilor educative atribuie modalittii de liberare de
rspundere penal a minorilor calitatea de liberare conditionat. Spre deosebire de modalittile
de liberare neconditionate, modalitatea n cauz permite organizarea controlului asupra
procesului de corectare a persoanei care a comis o infractiune. Este indubitabil faptul c liberarea
conditionat a persoanei influenteaz disciplinar asupra acesteia, stimulnd-o si orientnd-o spre
un comportament pozitiv.
Desigur c posibilitatea de revocare a msurilor educative influenteaz din punct de
vedere psihologic foarte puternic asupra minorului liberat, determinndu-l, n cele din urm, s
nu mai comit alte infractiuni, ns, trebuie s mentionm c actualele prevederi de revocare a
msurilor n cauz nu corespund pe deplin principiilor ce stau la baza legislatiei penale si anume
principiului de a nu fi supus de dou ori urmririi penale si pedepsei penale pentru una si aceeasi
fapt, acest principiu fiind prevzut n art.7 CP al RM si art.22 CPP al RM.
Revocarea msurilor educative potrivit alin.4 al art.104 CP al RM se face cu scopul
tragerii minorului liberat la rspundere penal, ns acest fapt deja impune si revocarea liberrii
de rspundere penal, iar aceasta, la rndul su, nseamn tragerea repetat la rspundere penal
121
a persoanei pentru aceeasi fapt, ceea ce este inadmisibil din punct de vedere al principiului
mentionat.
n termeni procedurali liberarea de rspundere penal nseamn ncetarea urmririi
penale, iar revocarea liberrii nseamn reluarea urmririi penale, potrivit principiului n cauz
nu se admite reluarea urmririi penale dac anterior s-a luat o decizie de ncetare a acesteia. n
alin.3 al art.22 CPP al RM se mentioneaz: Hotr*rea organului de urmrire penal de
scoatere a persoanei de sub urmrire penal sau de 'ncetare a urmririi penale, precum #i
hotr*rea judectoreasc definitiv, 'mpiedic reluarea urmririi penale, punerea sub o
'nvinuire mai grav sau stabilirea unei pedepse mai aspre pentru aceea#i persoan pentru
aceea#i fapt, cu excep&ia cazurilor c*nd fapte noi ori recent descoperite sau un viciu
fundamental 'n cadrul procedurii precedente au afectat hotr*rea pronun&at.
Astfel, potrivit acestor prevederi, dac n privinta minorului a fost luat hotrrea de
ncetare a urmrii penale n temeiul art.54 CP al RM si i-au fost aplicate msuri educative,
aceast hotrre nu va mai putea fi anulat n baza eschivrii sistematice a minorului de la
msurile educative, deoarece acest comportament al minorului s-a produs dup ncetarea
urmririi penale si respectiv nicidecum nu putea s afecteze luarea hotrrii respective.
Drept argument al celor mentionate serveste si faptul c prin Legea RM nr.264-XVI din
28.07.2006 au fost excluse prevederile art.483 CPP al RM ce se refereau la reluarea urmririi
penale n cazul nclcrii sistematice a msurilor educative stabilite minorului liberat de
rspundere penal, ajustnd astfel prezenta norm n corespundere cu principiul mentionat.
Actualmente CPP al RM nu prevede un mecanism de punere n aplicare a prevederilor
alin.4 al art.104 CP al RM si datorit acestui fapt norma material nu poate fi transpus n
practic.
Codul penal al RM din 1961 nu a prevzut posibilitatea revocrii msurilor educative,
datorndu-se probabil aceluiasi motiv de a nu se nclca principiul neadmiterii dublei pedepse
pentru aceeasi fapt. Introducerea acestei oportunitti n noua lege penal, explic ntr-un fel
dorinta legiuitorului de a nu renunta definitiv la dreptul su de tragegere la rspundere penal a
minorilor care au comis infractiuni si li s-au aplicat msuri educative n vederea corectrii, dar
care nu se conformeaz acestora. Din acest punct de vedere gsim reusit aceast intentie a
legiuitorului si nu considerm c ar fi cazul s se renunte la aceast oportunitate. n viziunea
noastr ar fi mai bine dac actualele prevederi ale Codului penal ce permit revocarea msurilor
educative ar fi modificate n asa fel nct s nu contravin altor norme si se pare c solutia este
simpl. Drept model n acest sens pot servi prevederile art.59 CP al RM, potrivit crora persoana
care a comis o infractiune este mai nti supus unor msuri de reeducare si apoi, dac s-a
122
conformat acestora, este liberat de rspundere penal. Astfel urmrirea penal n privinta acestei
persoane nu nceteaz ci se ntrerupe, adic se suspenda pentru o anumit perioad, apoi ea poate
s nceteze si persoana s fie liberat sau poate s continue mai departe n mod obisnuit cu
supunerea acesteia rspunderii penale.
Potrivit acestui model, prevederile art.54 CP al RM ar putea fi modificate n asa fel nct
minorul care a comis o infractiune s fie mai nti supus msurilor educative si apoi, dac va fi
cazul, va fi liberat de rspundere penal, dac nu, va rspunde conform legii penale.
Este de mentionat si faptul c ar fi rational si totodat logic ca revocarea msurilor
educative s se produc n ultimul moment, atunci cnd se va considera c reeducarea minorului
prin intermediul acestor msuri este imposibil. Din acest punct de vedere gsim oportun
revocarea sau mai bine zis nlocuirea, pe scar ierarhic, a msurii educative mai blnde cu una
mai aspr, atunci cnd se va nregistra nclcarea sistematic a msurii stabilite, pn n
momentul n care se va considera c chiar cea mai aspr msur educativ ar fi insuficient
pentru reeducarea minorului. n mod analogic ar fi cazul s se hotrasc problema si atunci cnd
minorul cruia i-a fost deja aplicat o msur educativ a comis din nou o infractiune. Astfel,
spre exemplu, minorul cruia i-a fost aplicat anterior msura educativ avertismentul si a
comis din nou o infractiune usoar sau mai putin grav, va fi ncredintat sub supraveghere sau va
fi internat ntr-o institutie special de nvtmnt si de reeducare sau ntr-o institutie curativ si
de reeducare.
n lumina celor mentionate anterior se poate trage concluzia c liberarea minorilor de
rspundere penal este o institutie extrem de important si necesar n vederea combaterii
criminalittii juvenile. Urmrind scopul perfectionrii si aplicrii unitare a acestei modalitti de
liberare de rspundere penal facem urmtoarele propuneri de lege ferenda:
1. Articolul 54 CP al RM, va avea urmtorul cuprins:
(1) Persoana care a svrsit o infractiune usoar sau mai putin grav si nu a atins vrsta
de 18 ani poate fi supus msurilor de constrngere cu caracter educativ prevzute de art.104, cu
liberarea ulterioar de rspundere penal, dac s-a constatat c este posibil corectarea ei prin
aplicarea acestor msuri.
(2) Urmrirea penal n privinta persoanei supuse msurilor de constrngere cu caracter
educativ se suspend conditionat.
(3) n cazul eschivrii sistematice de la msurile educative de ctre minor, la propunerea
organului de stat specializat care asigur corectarea minorului, procurorul aplic o alt msur de
constrngere cu caracter educativ sau trimite cauza penal n judecat cu rechizitoriu n ordinea
general.
123
2. Articolul104 CP al RM aliniatul (1), sintagma Persoanelor liberate de rspundere penal n
conformitate cu art.54 le pot fi aplicate urmtoarele msuri de constrngere cu caracter
educativ va fi substituit cu sintagma n conformitate cu art.54 minorilor le pot fi aplicate
urmtoarele msuri de constrngere cu caracter educativ;
aliniatul(4) se exclude;
3. Articolul 483 CPP al RM va avea urmtorul cuprins:
Articolul 483. Suspendarea urmririi penale si liberarea de rspundere penal a minorului
(1) Dac, la desfsurarea urmririi penale, n cazurile infractiunilor usoare sau mai putin
grave svrsite de minor, se stabileste c minorul poate fi corectat fr a-l trage la rspundere
penal, organul de urmrire penal poate face propunere procurorului de suspendare a urmririi
penale n privinta minorului cu aplicarea msurilor de constrngere cu caracter educativ conform
prevederilor art.104 din Codul penal si de a-l libera ulterior de rspundere penal n temeiul
prevzut n art.54 din Codul penal.
(2) Controlul asupra executrii de ctre minor a cerintelor msurii educative se efectueaz
de organul de stat specializat care asigur corectarea minorului. n cazul nendeplinirii
sistematice de ctre minor a cerintelor prevzute de msura educativ, la demersul organului de
stat specializat care asigur corectarea acestuia, procurorul aplic o alt msur cu caracter
educativ sau anuleaz ordonanta de suspendare a urmririi penale si prezint cauza n judecat,
n mod obisnuit, cu rechizitoriu.
(3) Suspendarea urmririi penale n temeiurile mentionate n aliniatul(1) nu se admite dac
minorul sau reprezentantul lui legal este mpotriv.

3.2. Liberarea de r,spundere penal, cu tragerea la r,spundere contraven.ional,
Liberarea de rspundere penal cu tragerea la rspundere contraventional desemneaz
institutia juridic care presupune posibilitatea nlocuirii rspunderii penale pentru infractiunea
svrsit cu o alt form de rspundere, extrapenal, care atrage o sanctiune cu caracter
contraventional.
Aceast modalitate de liberare de rspundere penal a fost introdus n sistemul dreptului
penal al trii noastre n 1977, Codul penal din 1961 fiind completat cu articolul 48
1
care
prevedea conditiile liberrii de rspundere penal cu tragerea la rspundere administrativ.
Necesitatea introducerii acestei institutii n dreptul penal a fost impus de tendinta legiuitorului
de extindere a posibilittilor de aplicare a msurilor de influent extrapenale asupra persoanelor,
care au comis infractiuni si care nu prezint un mare pericol social, admitndu-se supunerea
acestora sanctiunilor administrative n locul pedepsei penale. [267, p.339]
124
Prin adoptarea noului Cod penal legiuitorul nostru a extins substantial posibilittile de
aplicare a acestei institutii de drept, la un numr si mai mare de infractiuni, concomitent cu
introducerea unor noi conditii pentru aplicarea acesteia si cu majorarea sanctiunii administrative
a amenzii si a arestului contraventional.
Potrivit prevederilor art.55 CP al RM, liberarea de rspundere penal cu tragerea la
rspundere contraventional este posibil n cazul n care sunt ntrunite, cumulativ, mai multe
conditii ce ar putea fi divizate n dou categorii:
1) conditii privitoare la infractiunea svrsit: a) infractiunea este svrsit pentru prima
oar; b) infractiunea svrsit este usoar sau nu prea grav;
2) conditii privitoare la persoana fptuitorului: a) persoana si-a recunoscut vinovtia; b)
persoana a reparat prejudiciul cauzat prin infractiune; c) corectarea persoanei este posibil fr s
fie supus rspunderii penale.
Conditiile privitoare la infractiunea svrsit au fost deja analizate la modalitatea de
liberare de rspundere penal a minorilor, ele fiind valabile si n acest caz.
Prin recunoa#terea vinov&iei se ntelege depunerea benevol de ctre persoana bnuit
(nvinuit) n svrsirea unei infractiuni, creia i s-a explicat dreptul s tac si s nu fac
mrturisiri mpotriva sa (p.2 din alin.2 al art.64 CPP al RM, p.2 din alin.2 al art.66 CPP al RM),
mrturii si explicatii referitoare la fapta socialmente periculoas pentru care este bnuit
(nvinuit).
Repararea prejudiciului cauzat prin infrac&iune presupune micsorarea sau nlturarea
consecintelor faptei comise. n functie de caracterul prejudiciului (fizic, material sau moral)
repararea, potrivit teoriei si practicii judiciare, se poate exprima prin: achitarea tratamentului
medical, [33] restituirea obiectelor sustrase, [31; 32] compensarea n bani a averii distruse,
[46]etc.
Concluzia despre posibilitatea corectrii persoanei fr s fie supus rspunderii penale
reprezint previziunea comportamentului pozitiv al acesteia n viitor, ce se formeaz n baza
circumstantelor ce caracterizeaz pericolul social al persoanei si al infractiunii comise. Instanta
de judecat a sec.Ciocana, spre ex., si-a fundamentat concluzia despre posibilitatea corectrii
inculpatei C.G. fr a o supune rspunderii penale, recunoscut vinovat de svrsirea
infractiunii prevzute de art.361 alin.(1) CP (detinerea si folosirea documentelor oficiale false),
retinnd urmtoarele circumstante: cinta sincer, contributia activ la descoperirea infractiunii,
lipsa circumstantelor agravante, caracteristica pozitiv la locul de trai, recunoasterea vinovtiei si
faptul c vinovata este bolnav de o boal incurabil.[6]
125
De remarcat este faptul c prerea despre posibilitatea corectrii persoanei fr a fi supus
rspunderii penale nu impune cu necesitate prezenta tuturor circumstantelor indicate anterior.
Colegiul Penal al Curtii de Apel Chisinu a retinut la baza acestei concluzii lipsa antecedentelor
penale, caracteristica pozitiv si faptul c C.G., inculpat n svrsirea infractiunii prevzute de
art.332 alin.(1) CP, are la ntretinere copii minori. [4]
n cazul svrsirii unei infractiuni cu participarea mai multor infractori, se va examina
aplicabilitatea nlocuirii rspunderii penale pentru fiecare participant n parte, procesul penal
fiind posibil s nceteze n privinta unor nvinuiti si s continue n privinta celorlalti. De ex.:
Examinnd materialele cauzei penale de nvinuire a lui T.I., A.I. si T.A. n svrsirea infractiunii
prevzute de art.186 alin.(2) CP (sustragerea pe ascuns a bunurilor altor persoane de dou si mai
multe persoane prin ptrundere n locuint si cauzarea de daune considerabile) si retinnd diferite
circumstante atenuante pentru fiecare n parte Instanta de judecat a hotrt ncetarea procesului
penal n temeiul art.55 CP n privinta lui A.I., liberndu-l de rspundere penal cu atragerea la
rspundere contraventional, iar n privinta T.I. si T.A. privatiune de libertate cu suspendare.
[9]
n cazul ndeplinirii tuturor conditiilor artate, procurorul n cadrul urmriri penale
(instanta de judecat la judecarea cauzei) are doar facultatea de a nlocui rspunderea penal,
nefiind obligat s fac acest lucru, ceea ce rezult din expresia folosit de legiuitor n alin.1 al
art.55 CP - persoana poate fi liberat de rspundere penal.
Conform alin.(2) art.55 din CP, persoanelor liberate de rspundere penal n conformitate cu
alin.(l) li se pot aplica urmtoarele sanctiuni administrative:
a) amend n mrime de pn la 150 unitti conventionale;
b) arest contraventional de pn la 30 de zile.
Aplicarea acestor sanctiuni nu atrag aparitia antecedentelor penale.
Reiesind din prevederile Codului contraventional, precum si Conventiei europene pentru
Aprarea Drepturilor Omului si Liberttilor Fundamentale (Roma, 4.XI.1950), unicul organ
competent s aplice msura arestrii n calitate de pedeaps este instanta de judecat. Prin urmare
rezult c procurorul este mputernicit s libereze persoana de rspundere penal n baza art.55 CP
si s aplice doar amenda n calitate de sanctiune contraventional.
Amenda este o sanctiune pecuniar ce se stabileste n unitti conventionale si nu poate fi
mai mic dect o unitate conventional. Unitatea conventional de amend este egal cu 20 de lei.
Arestul contraventional const n privarea de libertate pe un termen nu mai mare de 30 de zile
si nu poate fi aplicat fat de femeile gravide, fat de femeile care au copii n vrst de pn la
doisprezece ani, persoanele care n-au atins vrsta de optsprezece ani, invalizii de grupele ntia si
126
a doua, militarii si supusii serviciului militar chemati la concentrare, precum si fat de persoanele
din efectivul de soldati si din corpul de comand al organelor afacerilor interne.
De remarcat este faptul c n rezultatul investigatiilor efectuate am stabilit c arestul
contraventional n calitate de sanctiune prevzut la art.55 CP este practic inaplicabil.

3.3. Liberarea de r,spundere penal, _n leg,tur, cu renun.area de bun, voie la
s,var*irea infrac.iunii
Renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii este o institutie a dreptului penal menit
s previn infractiunea, oferindu-i posibilitate persoanei, care a nceput o infractiune, s se
dezic de la continuarea actiunilor criminale. [212, p.17]
Potrivit alin.1 al art.55 CP al RM prin renuntare de bun voie la svrsirea infractiunii se
ntelege ncetarea de ctre persoan a pregtirii infractiunii sau ncetarea actiunilor (inactiunilor)
ndreptate nemijlocit spre svrsirea infractiunii, dac persoana era constient de posibilitatea
consumrii infractiunii. Totodat n alin.2 al art.56 CP se mentioneaz c Persoana nu poate fi
supus rspunderii penale pentru infractiune dac ea, benevol si definitiv, a renuntat la ducerea
pn la capt a acesteia.
Din textul legii reiese c renuntarea de bun voie se caracterizeaz prin semnul benevol si
definitiv.
Renuntarea este benevol, atunci cnd persoana care a nceput pregtirea sau executarea
actiunilor orientate spre comiterea infractiunii, ntelegnd posibilitatea finalizrii cu succes a
intentiei, constient, din propria voint nceteaz activitatea criminal. Nu intereseaz mobilul
renuntrii de bun voie (schimbarea hotrrii initiale, intervenirea regretului, mila fat de victim
etc.). Initiativa de a renunta de bun voie poate veni att de la cel care renunt ct si de la alte
persoane (rude, persoane apropiate, victim etc.). Prin urmare semnul benevol este caracterizat
sub dou aspecte. n primul rnd este de mentionat c persoana, prin vointa sa, nesilit de alte
persoane sau factori ce ar mpiedica sau ar face imposibil svrsirea infractiunii, renunt s o
continue. n al doilea rnd ntelegerea posibilittii de a duce infractiunea pn la capt, cu alte
cuvinte persoana considera c este n stare de a duce infractiunea pn la capt, de a-si atinge
scopul infractional, dar, cu toate acestea, a renuntat la realizarea intentiei criminale.
Aprecierea corect a circumstantelor n virtutea crora infractiunea nceput nu a fost dus
pn la capt are foarte mare important pentru definirea renuntrii de bun voie. Dac factorii
externi au influentat persoana n asa fel nct aceasta nu a putut continua actiunile infractionale,
fapt n legtur cu care a fost nevoit s le sisteze atunci, n astfel de cazuri lipseste renuntarea de
bun voie. ns, dac determinantii externi au influentat persoana n asa fel nct nu au exclus
127
posibilitatea consumrii infractiunii, si n virtutea altor motive a renuntat la svrsirea
infractiunii, atunci suntem n prezenta renuntrii de bun voie.
Dac exist dubii cu privire la motivul care l-a determinat pe fptuitor s ntrerup
executarea, n sensul c nu se cunoaste exact dac renuntarea se datoreaz unei cauze exterioare
sau vointei libere a fptuitorului, ori dac se stabileste o coincident n timp a renuntrii
voluntare si a intervenirii unei cauze exterioare, se va considera c exist renuntare de bun voie,
situatia rezolvndu-se n favoarea fptuitorului dup principiul c ndoiala profit inculpatului
(in dubio pro reo). [137, p.113]
Al doilea semn obligatoriu al renuntrii de bun voie este refuzul definitiv de a svrsi
fapta prejudiciabil. Aceasta nseamn c persoana a renuntat s duc infractiunea pn la capt
complet si ireversibil. Nu va exista o renuntare efectiv la infractiune dac fptuitorul va
abandona numai pentru un oarecare timp executarea nceput cu gndul de a o relua ulterior, n
conditii mai favorabile.
Nu are important nici pentru ct timp a fost amnat executarea scurt sau lung,
determinat sau nedeterminat (pn la data urmtoare). Renuntarea nu este definitiv n cazul n
care persoana, ncetnd comiterea infractiunii n privinta unei victime, intentionat, continu n
directia alteia infractiunea. Dac persoana renunt s consume infractiunea fiind determinat de
intentia de a-si realiza scopul pe cale legal atunci, renuntarea de bun voie urmeaz s fie
calificat ca fiind definitiv.
Renuntarea de bun voie poate avea loc doar pn n momentul incriminrii infractiunii
neconsumate, n special la etapa de pregtire si tentativ de infractiune.
La etapa de pregtire, renuntarea de bun voie poate avea loc n orice caz. Persoana
creeaz doar conditii pentru alte actiuni, orientate nemijlocit pentru comiterea infractiunii.
Respectiv la aceast etap a activittii infractionale persoana pstreaz posibilitatea deplin de a
influenta asupra cursului actiunii.
La etapa tentativei neconsumate, renuntarea de bun voie de asemenea poate avea loc de
fiecare dat. n acest caz activitatea infractional a rmas neconsumat nu doar din punct de
vedere obiectiv, adic nu a survenit prejudiciu, dar si din punct de vedere subiectiv a rmas
nefinisat persoana nu a realizat toate actiunile, pe care le considera posibile, orientate direct
spre svrsirea infractiunii pentru a-si atinge scopul. Ca si n cazul pregtirii de infractiune, n
cazul tentativei neconsumate, persoana controleaz situatia si renuntarea sa benevol n
continuarea actiunilor infractionale nltur pericolul de a prejudicia obiectul ocrotit.
Renuntarea de bun voie este posibil la etapa tentativei consumate doar n cazul cnd
consecintele infractiunii nu au urmat imediat dup actiunile ntreprinse, atunci cnd ntre actiune
128
si consecint exist un interval de timp, n perioada cruia vinovatul are posibilitatea s se
implice activ n procesul producerii rezultatului social periculos si s-l previn. [246, p.48] n
aceste cazuri renuntarea de bun voie trebuie s se manifeste numai prin niste actiuni active,
orientate spre evitarea consecintelor prejudiciabile. [121, p362]
Persoana care a renuntat de bun voie la finalizarea infractiunii este supus rspunderii
penale numai n cazul n care fapta efectiv svrsit contine semnele unei infractiuni consumate
(alin.3 al art. 56 CP al RM), ea purtnd rspundere doar pentru aceast fapt.
Particularittile renuntrii de bun voie a participantilor la svrsirea infractiunii sunt
conditionate de forma de participare, de constructia componentei de infractiune si de felul n care
acestia renunt (prin actiune sau inactiune).
Potrivit alin.4 al art.56 CP al RM, organizatorul si instigatorul infractiunii nu se supun
rspunderii penale dac aceste persoane, printr-o nstiintare la timp a organelor de drept sau prin
alte msuri ntreprinse, au prentmpinat ducerea de ctre autor a infractiunii pn la capt.
Complicele infractiunii nu se supune rspunderii penale dac a ntreprins toate msurile ce
depindeau de el pentru prevenirea comiterii infractiunii.
Astfel renuntarea de bun voie a organizatorului si instigatorului se poate exprima numai
n form activ, adic gratie actiunilor lor autorul nu a svrsit infractiunea (fie c au convins sau
au mpiedicat, nemijlocit sau prin intermediul organelor de drept, autorul s nu mai comit
infractiunea, fie c au anuntat victima sau au ntreprins alte msuri ce au condus la sistarea
actiunilor infractionale ale autorului).
Dac contributia organizatorului si instigatorului nu a reusit s mpiedice autorul s comit
infractiunea, atunci aceasta poate fi luat n consideratie de ctre instanta de judecat n calitate
de circumstant atenuant la stabilirea pedepsei penale.
Complicele poate renunta de bun voie att n form activ ct si pasiv, activ
exprimndu-se prin convingerea, mpiedicarea autorului de a svrsi infractiunea, iar pasiv
prin refuzul de a-i oferi autorului arma crimei etc.

3.4. Liberarea de r,spundere penal, _n leg,tur, cu c,in.a activ,
Cinta activ n calitate de modalitate de liberare de rspundere penal a fost prevzut n
Partea general a CP al RM pentru prima dat n 2002. Codul penal din 1961, ntr-o anumit
msur, a prevzut acest temei de liberare doar n unele cazuri din Partea special.
Aparitia acestei modalitti de liberare de rspundere penal n legislatia penal a trii
noastre a fost motivat n primul rnd de reformele ce s-au produs n ultimii ani n politica
penal national, reorientat fiind spre economisirea represiunii penale si cutarea noilor
129
alternative ale rspunderii penale utile s reeduce persoana care a svrsit o infractiune.
Legislatia penal si ntreaga societate este cointeresat n dezvoltarea la maxim a sentimentelor
umane care au mai rmas n personalitatea infractorului stimulndu-i comportamentul pozitiv
att n momentul respectiv, ct si dup comiterea infractiunii prin reducerea pedepsei si chiar
liberarea definitiv de rspundere penal.
n lege nu se contine notiunea cintei active si nici continutul semnelor prin care este
desemnat aceast institutie. Prezenta situatie ar putea avea un impact negativ asupra
aplicabilittii corecte si unitare a modalittii n cauz de liberare de rspundere penal, dat fiind
faptul c unele conditii ale acestei institutii poart caracter estimativ. n acest context,
considerm rational analiza viziunilor mediului academic si practic cu privire la aprecierea
notiunii cintei active si a semnelor ei individuale si pe aceast baz, s analizm modul n care
aceasta afecteaz practica aplicrii dispozitiilor art.57 CP.
Unii autori consider c prin cint activ se ntelege comportamentul activ al persoanei de
dup comiterea infractiunii[198]. Altii sustin viziunea conform creia cint activ presupune
acele actiuni active de dup svrsirea infractiunii ce mrturisesc faptul c persoana regret c a
comis o infractiune si tinde s lichideze sau s reduc consecintele periculoase de pe urma
acesteia[238, p.464]. Potrivit celei de-a treia conceptii cinta activ trebuie nteleas ca un
complex de msuri pozitive postcriminale orientate spre nlturarea pericolului social al
faptei[194, p.45]. Alti autori sunt de prere c, prin c,in., activ, se ntelege comportamentul
activ si benevol al persoanei care a svrsit o infractiune, care este ndreptat spre neadmiterea,
lichidarea sau reducerea consecintelor periculoase ale faptei svrsite sau contribuirea activ la
descoperirea infractiunii date[119, p.12; 250, p.428].
Analiznd n ansamblu viziunile expuse, putem observa c n fiecare din ele, mai mult sau
mai putin, este descris comportamentul persoanei de dup comiterea infractiunii, fapt ce permite
deosebirea institutiei cintei active de cea a renuntrii de bun voie la svrsirea infractiunii
specific pentru care sunt actiunile pozitive de pn la comiterea infractiunii. Fiecare formulare a
notiunii cintei active este fcut n baza unui sau ctorva puncte de vedere si, cu fiecare notiune
n plus, este descoperit o nou trstur ce caracterizeaz aceast institutie, meritul fiecreia din
ele constnd n completarea numrului de semne ce desemneaz institutia investigat.
Sub aspect legislativ prin c,in., activ, se ntelege acele actiuni active benevole prin care
persoana care a comis o infractiune, conducndu-se de orisice impuls intern, previne, nltur sau
reduce consecintele periculoase ale faptei sau acord ajutor organelor de drept n descoperirea si
cercetarea acestei si altor infractiuni, ce atrag dup sine, n conditiile prevzute de lege liberarea
de rspundere penal sau reducerea pedepsei.
130
Esenta cintei active const n faptul c persoana care a comis o infractiune si recunoaste
vinovtia si se cieste nu doar cu vorba, ci si prin fapte concrete. n sustinerea acestui punct de
vedere A.Savchin mentioneaz: ...cinta activ, desigur, se caracterizeaz prin sentimente
interioare profunde, regretul comiterii faptei, recunoasterea deplin a vinovtiei sale, mrturisirea
veridic, constientizarea pericolului social al faptei, evaluarea negativ a celor comise. Aceasta
poate fi cauzat de sentimente, cum ar fi rusinea, constiinta, constientizarea responsabilittii
pentru infractiunea comis, datoria civic, propria sa apreciere critic a comportamentului su,
precum si respectarea normelor sociale de conduit, de moralitate si de drept [224, p.36]
Unii autori sunt de prere c frica de rspundere, lasitatea nu pot fi motive ale cintei
active[223, p.12; 189, 19]. Nu mprtsim aceast viziune dat fiind faptul c n astfel de situatii
nu conteaz motivul actiunilor pozitive ale persoanei care a comis o infractiune, importante sunt
actiunile pozitive propriu zise ntreprinse n scopul reparrii situatiei. Pe msura constientizrii
de ctre cel vinovat a faptului c cele comise nu constituie o simpl fapt periculoas ci o
infractiune pentru care poate fi stabilit o pedeaps, apare frica de pedeaps ce-l determin ntr-
un final s depun toate eforturile n vederea evitrii acesteia.
Investignd problematica n cauz A.M Krepsev a ajuns la concluzia c motivele unui
comportament legitim inclusiv si al cintei active cuprind un spectru larg de impulsuri ncepnd
cu devotamentul fat de patrie, tar si popor si finaliznd cu binenteleasa fric de a fi supus
rspunderii penale[181, p.16].
Un element important al cintei active l constituie bunvointa actiunilor pozitive adic
prezenta situatiei n care subiectul dispune de libertatea de voint si actiune. Avnd posibilitatea
de a-si alege comportamentul, subiectul n mod voluntar a decis s previn consecintele
socialmente periculoase ale actiunii sale, s repare prejudiciul cauzat sau s comit alte actiuni
social utile. Este de remarcat faptul c uneori cinta persoanei parvine n rezultatul influentelor
fizice sau psihice, cum ar fi, spre exemplu, n cazul aplicri unor metode interzise n cadrul
urmririi penale, atunci cinta n astfel de cazuri nu reprezint o mrturisire a liberttii de voint
si constiint respectiv nu poate atrage dup sine msuri de stimulare prevzute de legislatie. Prin
urmare, persoana n cazul cintei active constientizeaz caracterul pozitiv al actiunilor sale si
doreste survenirea lor.
Liberarea de rspundere penal n legtur cu cinta activ poate avea loc doar n conditiile
prevzute de lege. Astfel potrivit alin.1 al art.57 CP poate fi liberat de rspundere penal
persoana care pentru prima oar a svrsit o infractiune usoar sau mai putin grav si dac ea,
dup svrsirea infractiunii, s-a autodenuntat de bun voie a contribuit activ la descoperirea
131
acesteia, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau, n alt mod, a reparat prejudiciul
pricinuit de infractiune.
Circumstantele prevzute n alin.1 al art.57 CP pot fi clasificate n dou categorii:
1) circumstante privitoare la infractiunea svrsit: a) svrsirea infractiunii pentru prima
oar; b) svrsirea infractiunii usoare sau nu prea grave;
2) circumstante privitoare la persoana infractorului: a) autodenuntarea de bun voie; b)
contributia activ la descoperirea infractiunii; c) compensarea valorii daunei materiale cauzate;
d) repararea n alt mod a prejudiciului pricinuit de infractiune.
Circumstantele obiective au fost deja analizate la modalitatea de liberare de rspundere
penal a minorilor, din aceast cauz, n continuare ne vom referi doar la a doua grup de
circumstante.
Autodenun.area de bun, voie const n faptul c persoana benevol se adreseaz
organelor de drept cu o nstiintare veridic despre infractiunea pe care a svrsit-o. nstiintarea
se va considera benevol atunci cnd persoana a avut posibilitate obiectiv de a proceda n alt
mod, dar a ales s se autodenunte. Astfel nu se va considera autodenuntare de bun voie cazul n
care persoana se va adresa cu o astfel de cerere, fiind deja retinut. Totodat este de mentionat
faptul c, dac persoana arestat sau condamnat comunic despre infractiunile comise anterior,
pentru care nu a fost supus rspunderii penale, atunci astfel de declaratii urmeaz s fie
considerate ca autodenuntare de bun voie.
n literatur exist diferite opinii privind prezenta autodenuntrii n cazul n care infractorul
este stabilit de ctre organele de urmrire penal, pe cnd acesta se ascunde, ns ulterior vine si
se autodenunt, desi are posibilitatea s se ascund n continuare. Potrivit unei viziuni n astfel de
situatii nu putem vorbi despre autodenuntare[250, p.421; 251, p.411], potrivit alteia suntem n
prezenta unui caz de autodenuntare. n ceea ce ne priveste considerm c ambele puncte de
vedere sunt corecte cu o singur precizare. Autodenuntare se va considera doar n cazul n care
vinovatul, venind s se autodenunte autorittilor si avnd posibilitate real de a se ascunde n
continuare, nu cunostea si era convins c autorittile nc nu cunosc identitatea fptuitorului.
Dac ns infractorul va sti despre faptul c organele competente au initiat o cauz penal
mpotriva sa, si, avnd posibilitate de a se ascunde n continuare, a ales s se predea autorittilor,
atunci astfel de actiuni nu se vor califica ca autodenuntare, ele fiind luate n calcul la
individualizarea rspunderii. Nu conteaz care a fost motivul autodenuntrii: cinta, frica de
pedeaps, sfatul rudelor etc.
n teoria dreptului penal, n repetate rnduri a fost exprimat opinia potrivit creia
autodenuntarea presupune n mod obligator prezenta personal (fizic) n fata organelor de drept
132
a vinovatului cu declaratia despre infractiunea svrsit[250, p.424]. Aceast viziune ni se pare
incorect si duce la restrngerea limitelor de aplicare a prevederilor art.57 CP, doar pot exista si
cazuri cnd vinovatul, din motive obiective (din cauza unei calamitti naturale) sau subiective
(din cauza unei boli grave) nu s-a prezentat personal n fata autorittilor, ns se autodenunt prin
telefon sau alt surs sigur de informare.
Trebuie remarcat faptul c n art.264 CPP al RM se contine notiunea si conditiile
autodenuntrii si potrivit acestuia autodenuntarea este nstiintarea benevol fcut de ctre o
persoan fizic sau juridic despre svrsirea de ctre ea a unei infractiuni n cazul n care
organele de urmrire penal nu cunosc despre aceast fapt. Declaratia de autodenuntare se face
n scris sau oral.
Din textul legi rezult c nu va fi autodenuntare, n sensul alin.1 al art.264 CPP, declaratia
celui vinovat fcut dup initierea urmririi penale pe cazul n legtur cu care se face declaratia.
Totodat astfel de declaratie, potrivit alin.4 a aceluiasi articol, va fi luat n consideratie n
conditiile legii ca prezentare benevol a fptuitorului. Prin urmare observm c termenul
autodenuntare poate fi interpretat sub dou aspecte: procesual penal si penal.
Autodenuntarea sub aspect procesual este analizat ca fiind o surs de informatie pentru
initierea urmririi penale. Sub aspect penal ns accentul este pus pe bunvointa actiunilor de
autodenuntare ale persoanei vinovate de svrsirea infractiunii.
n temeiul celor relatate putem concluziona c autodenun&area 'n calitate de semn al
cin&ei active presupune sesizarea benevol, sub orice form, de ctre persoana ce a comis o
infractiune, a organelor de drept cu o nstiintare despre infractiunea comis n cazul n care
subiectul dispune de posibilitatea real de a alege un alt comportament, nestiind dac mpotriva
lui a fost sau nu initiat urmrirea penal.
Contribu.ia activ, la descoperirea infrac.iunii. Potrivit art.14 al Pactului international
cu privire la drepturile civile si politice precum si art.21 CPP al RM persoana care a comis o
infractiune nu este obligat s mrturiseasc mpotriva sa, s-si recunoasc vinovtia sau s
contribuie la descoperirea infractiunii pe care a comis-o. Principiul Liberttii de mrturisire
mpotriva sa este garantat prin prevederile art.309 CP n care se prevede rspunderea penal
pentru actiunile de constrngere de a face declaratii. Respectiv n astfel de conditii ajutorul
acordat n descoperirea infractiunii din partea persoanei care a svrsit-o nu poate avea loc dect
benevol. Participarea acesteia la stabilirea circumstantelor cauzei usureaz activitatea organelor
de urmrire penal n ceea ce priveste acumularea probelor, permite economisirea timpului la
desfsurarea anumitor actiuni procesuale etc. Din aceste considerente contributia persoanei care
a comis o infractiune este util si ncurajat de legea penal.
133
Analiznd contributia activ la descoperirea infractiunii n calitate de conditie a liberrii de
rspundere penal n legtur cu cinta activ putem distinge dou semne ce o caracterizeaz:
a) bunvointa actiunilor ntreprinse si n acest caz nu conteaz dac initiativa contributiei la
descoperirea infractiunii i apartine persoanei vinovate sau altor persoane, de ex. organului de
urmrire penal sau rudelor, important fiind faptul ca persoana s actioneze din proprie dorint,
nefiind constrns si avnd posibilitate real de a-si alege un alt comportament;
b) plintatea ajutorului acordat organelor de drept ce const n mrturisirea veridic,
participarea la actiuni de urmrire penal, demascarea altor participanti la svrsirea infractiunii,
acumularea probelor pe cauza penal, cutarea bunurilor obtinute n rezultatul comiterii
infractiunii etc. Din acest punct de vedere considerm c dac persoana coparticipant la
svrsirea unei infractiuni de sustragere a bunurilor a artat unde se afl aceste bunuri ns nu a
divulgat coparticipatii la infractiune, atunci actiunile ei nu pot constitui temei al liberrii de
rspundere penal, ci vor fi luate n calcul la individualizarea pedepsei.
n literatur s-a propus extinderea limitelor acestei conditii (si noi sustinem aceast
initiativ) astfel nct s cuprind contributia nu doar la descoperirea infractiunii ci si la
cercetarea acesteia[227, p.58]. A descoperi nseamn a scoate la iveal, a destinui, a dezvlui
ceea ce nc nu este cunoscut[86, p.135]. Prin urmare nu se ncadreaz n notiunea de
contributie la descoperirea infractiunii aportul persoanei care a comis o infractiune acordat
organelor de urmrire penal n stabilirea circumstantelor infractiunii deja descoperite, cum ar fi
cazul unei persoane retinute n flagrant.
Din cele expuse putem mentiona c prin contribu&ia la descoperirea #i cercetarea
infrac&iunii se ntelege ajutorul benevol si nesilit de nimeni acordat de ctre persoana care a
comis o infractiune organelor de urmrire penal n procesul acumulrii probelor si instantei de
judecat n procesul examinrii cauzei penale.
Ultimele circumstante prevzute n art.57 CP sunt compensarea valorii daunei materiale
cauzate si repararea _n alt mod a prejudiciului pricinuit de infrac.iune. Aceste actiuni sunt
orientate spre micsorarea sau nlturarea consecintelor faptei comise.
n functie de circumstantele comiterii infractiunii, prejudiciul poate include: prejudiciul
fizic, material si moral. Avndu-se n vedere c n acest caz legiuitorul a folosit doi termeni
daun si prejudiciu se pare c al doilea termen are un continut mai amplu si cuprinde
consecintele negative, nedorite de ordin nu doar material, ci si nematerial.
Prin urmare reiese c aceast compensare a valorii daunei materiale cauzate este o form
(un mod) de reparare a prejudiciului pricinuit de infractiune. Deosebirea dintre o form si alte
actiuni orientate spre repararea prejudiciului const n tipul de consecinte survenite n rezultatul
134
comiterii infractiunii si n forma actiunilor concrete n vederea nlturrii sau diminurii lor.
Astfel, dac n rezultatul infractiunii s-a produs o pagub material, atunci forma reparrii
acestui prejudiciu este, dup cum indic legiuitorul n alin.1 al art.57 CP al RM, compensarea
valorii daunei materiale cauzate, iar, dac n rezultatul comiterii infractiunii a survenit o pagub
nematerial atunci repararea prejudiciului se face n alt mod (scuza n mod public, achitarea
tratamentului sanatorial etc.).
Despre repararea prejudiciului pricinuit de infractiune n calitate de circumstant a cintei
active se poate vorbi doar n cazul n care aceasta a avut loc din bunvointa fptuitorului. Dac
bunurile sustrase au fost ntoarse prtii vtmate datorit faptului c persoana a fost retinut sau
au fost ridicate n rezultatul perchezitiei sau n alt mod a fost lichidat prejudiciul ce nu a depins
de vointa fptuitorului, atunci atare actiuni nu constituie cint activ.
Din continutul legal al circumstantei investigate nu este suficient de clar aspectul cantitativ
al compensrii sau reparrii prejudiciului pricinuit de infractiune. Se pare c repararea partial a
prejudiciului fr ndoial se va considera cint activ, ns consecintele juridico-penale pentru
diferite nivele de compensare a prejudiciului cauzat trebuie s fie la fel de diferite. Din acest
punct de vedere considerm c repararea prejudiciului cauzat va constitui un semn al liberrii de
rspundere penal doar n cazul n care persoana vinovat va compensa integral prejudiciul
cauzat prin infractiune. Totodat dac vinovatul a compensat partial prejudiciul cauzat prin
infractiune, iar persoana vtmat intervine pentru ncetarea urmririi penale, atunci liberarea de
rspundere penal a persoanei ce se cieste activ se va face n legtur cu mpcarea prtilor
(art.109 CP). Tinem s accentum faptul c infractiunea n astfel de cazuri trebuie s fie una
usoar sau mai putin grav.
Analiznd circumstantele subiective ce alctuiesc esenta cintei active, este important s
atragem atentia si asupra faptului cu privire la numrul acestora necesar a fi prezent pentru
liberarea de rspundere penal n legtur cu cinta activ. Din continutul legii nu este suficient
de clar dac liberarea de rspundere impune prezenta tuturor acestor semne sau este suficient
prezenta uneia din ele. Doctrina penal a nregistrat diferite preri n solutionarea acestei
probleme. Unii autori consider c liberarea de rspundere penal n legtur cu cinta activ
poate avea loc doar cu prezenta obligatorie a tuturor semnelor indicate[204, p.5; 272, p.10]. Altii
sustin faptul c persoana poate beneficia de liberarea de rspundere penal si n cazul n care a
fost ndeplinit o singur conditie din cele consemnate[187, p.647]. Exist si a treia viziune
potrivit creia liberarea poate avea loc doar n prezenta a cel putin dou conditii (dou sau mai
multe semne ale cintei active trebuie s fie analizate mpreun, n mod unitar si interdependent;
prezenta doar a unui singur semn nu poate atrage dup sine liberarea de rspundere penal n
135
legtur cu cinta activ ci va fi luat n consideratie ca circumstant atenuant la individualizarea
pedepsei) [224, p.35].
n ceea ce ne priveste mprtsim opinia autorilor care sustin c pentru liberarea de
rspundere penal n legtur cu cinta activ este nevoie s fie ntrunite toate circumstantele
obiectiv posibile n functie de fiecare caz n parte[171, p.10; 142, p.17-21; 181, p.17]. Astfel,
considerm c nu poate fi liberat de rspundere penal n temeiul art.57 CP persoana care desi
s-a autodenuntat si a reparat prejudiciul cauzat prin svrsirea infractiunii, ns din anumite
considerente (de exemplu, din frica de rzbunare) nu doreste s-i demaste pe coparticipatii la
infractiune.

3.5. Liberarea de r,spundere penal, _n leg,tur, cu schimbarea situa.iei
Liberarea de rspundere penal n legtur cu schimbarea situatiei nu este o modalitate
nou pentru legislatia penal a trii noastre, ea fiind prevzut si de legea penal anterioar
(atr.48 CP al RM din 1961). Noutatea const doar n faptul c actuala lege penal a ngustat
considerabil sfera de aplicare a acestei modalitti din contul unor categorii de persoane si
infractiuni.
Potrivit art.58 CP al RM persoana care pentru prima dat a svrsit o infractiune usoar sau
mai putin grav poate fi liberat de rspundere penal dac datorit schimbrii situatiei, se va
stabili c persoana sau fapta svrsit nu mai prezint pericol social.
Reiesind din textul acestor prevederi putem mentiona c legiuitorul conditioneaz, mai
nti, aplicabilitatea acestora de dou circumstante:
1. infractiunea trebuie s fie comis pentru prima oar;
2. infractiunea svrsit se atribuie la categoria celor usoare sau mai putin grave.
Aceste circumstante au fost deja analizate la modalitatea de liberare de rspundere penal a
minorilor ele fiind valabile si n acest caz.
n prezenta circumstantelor indicate legiuitorul a prevzut dou varietti alternative de
liberare de rspundere penal:
1. cazul n care fapta svrsit, datorit schimbrii situatiei, nu mai prezint pericol social;
2. cazul n care persoana care a comis o infractiune n temeiul schimbrii situatiei nu mai
prezint pericol social.
Deoarece ambele varietti sunt legate prin conjunctia sau rezult c pentru aplicarea
liberrii de rspundere penal n legtur cu schimbarea situatiei este suficient stabilirea uneia
dintre acestea.
136
Potrivit doctrinei penale prin schimbarea situatiei n rezultatul creia persoana nu mai
prezint pericol social se ntelege astfel de schimbri ce au loc n conditiile de trai si activitate
ale persoanei prezente n momentul comiterii infractiunii, fie din propria voint a acesteia
(trecerea la un alt loc de munc nelegat de rspunderea material, dac fapta infractional a fost
conditionat de nclcarea regulilor de securitate a propriettii strine; schimbarea locului de trai
si ruperea relatiilor cu mediul antisocial sub a cror influent s-a comis infractiunea; tratarea
alcoolismului, narcomaniei etc.) precum si independent de vointa si dorinta vinovatului
(concedierea din functie a persoanei care a comis infractiunea folosindu-se de functie, recrutarea
n rndurile fortelor armate ale RM, cazul fortuit ce a condus la mbolnvirea de o boal grav
sau invaliditate etc.). Continutul schimbrii situatiei poate fi diferit, ns de fiecare dat
schimbarea trebuie s nlture pericolul persoanei ce a determinat comiterea infractiunii,
disprnd astfel amenintarea c pe viitor aceasta va comite alte infractiuni.
Analiza practicii judiciare cu privire la subiectul abordat demonstreaz faptul c
practicienii nu au o viziune unic n privinta aplicabilittii acestei variettii de liberare de
rspundere penal. Este de remarcat faptul c deseori se ntmpl s fie retinut doar
circumstanta persoana nu prezint pericol social fr ca ea s fi fost determinat de schimbarea
vreunei situatii. n aceste conditii ns urmrirea penal uneori nceteaz n temeiul art.58 CP,
alteori n temeiul art.55 CP si nu n ultimul rnd n temeiul art.59 CP. Procuratura r-n. Orhei n
temeiul art.58 CP a ncetat urmrirea penal n privinta lui B.N., M.I., N.V. si N.N, bnuiti n
svrsirea infractiunii prevzute de art.358 alin.(1) CP, din considerentul c aceste persoane nu
mai prezint pericol social fr ns s fie prezent vreo oarecare schimbare de situatie [49] Tot
n astfel de conditii Colegiul Penal al Curtii de Apel Bender a ncetat urmrirea penal n temeiul
art.58 CP n privinta lui M.C., nvinuit n svrsirea infractiunii prevzute de art.328 alin.(2) CP.
[19] Procuratura r-n. Anenii Noi, retinnd un sir de circumstante atenuante precum si faptul c
B.A. nu prezint pericol social, l-a liberat de rspundere penal n temeiul art.55 CP n legtur
cu svrsirea infractiunii prevzute de art.152 alin.(1) CP, aplicndu-i o sanctiune
contraventional n mrime de 100 u.c.[35] Tot n temeiul art.55 CP de ctre Procuratura r-n.
Orhei a fost liberat si V.V. pentru svrsirea infractiunii prevzute de art.355 CP, drept motiv de
liberare fiind retinut faptul c vinovatul nu mai prezint pericol social.[50] Procuratura
sect.Ciocana a suspendat urmrirea penal n privinta lui B.A: n legtur cu svrsirea
infractiunii prevzute de art.190 alin.(1) CP pe motivul c acesta nu prezint pericol social.[40]
Reiesind din cele relatate se impune descoperirea esentei termenului persoana nu prezint
pericol social. Penalistul belarus Pesleacas V.Ci. foarte corect a remarcat faptul c rspunderii
penale sunt supuse doar persoanele care prezint pericol social, iar pericolul social al
137
infractorului const n primul rnd n posibilitatea svrsirii de ctre acesta a unei noi infractiuni
analogice. Tragerea la rspundere penal a acestor persoane se face anume pentru a exclude
posibilitatea svrsirii de ctre ele a unor noi infractiuni si prin constrngerea penal a le reeduca
si a le corecta, a le face nepericuloase pentru societate. Dac persoana si-a pierdut pericolul
social pn la pronuntarea sentintei de condamnare si prin aceasta se exclude posibilitatea
svrsirii de ctre ea a unor noi infractiuni, atunci supunerea ei la rspundere penal devine
irational, deoarece nu va corespunde scopurilor pedepsei si principiului economisirii represiunii
penale. Anume n legtur cu astfel de situatii si este prevzut n legea penal posibilitatea
liberrii de rspundere penal a persoanelor n cauz. [213, p.53]
Asadar, esenta acestei varietti de liberare const n faptul c persoana care a comis o
infractiune datorit schimbrii situatiei nu mai prezint pericol n ceea ce priveste comiterea altor
infractiuni si respectiv nu mai exist necesitatea reeducrii ei n acest sens si cu att mai mult
prin intermediul rspunderii penale.
Prin schimbarea situatiei ce atrage dup sine pierderea caracterului social periculos al
faptei se ntelege astfel de schimbri ce se produc n cadrul ntregii societti (spre exemplu,
trecerea de la starea de rzboi la cea de pace, reforme economice majore, o schimbare brusc a
nivelului de trai) sau n limitele unei anumite regiuni (de exemplu, introducerea regimului de
zon economic liber, anularea strii exceptionale) [252, p.490]. Tot la aceast categorie de
schimbri de situatie se atribuie si schimbrile de proportii mult mai mici n limitele unei
institutii sau ntreprinderi (reorganizarea ntreprinderii) [173, p.93].
Astfel de schimbri au loc independent de vointa si dorinta persoanei vinovate. n
literatur, de cele mai multe ori sunt expuse urmtoarele exemple a unor astfel de schimbri de
situatie: tierea ilegale a pdurii, dac pn la judecarea cauzei din anumite motive s-a decis de
ctre autoritti defrisarea terenului respectiv[59, p.300]; vnatul ilegal pe teritoriul rezervatiei
naturale, dac peste un interval de timp din anumite motive vnatul a fost permis oficial (n urma
cresterii excesive a numrului unui anumit tip de animale) [64, p.418]; pescuitul ilegal n locuri
interzise, dac dup aceasta pescuitul a fost permis din anumite considerente (nmultirea
excesiv a pestilor n conditiile insuficientei de hran pentru acestia ce ar putea duce la decesul
lor n mas) [248, p.470].
Ct priveste natura juridic a faptei care n rezultatul schimbrii situatiei nu mai prezint
pericol social este de mentionat c nici n practica judiciar si nici n teoria dreptului penal nu
exist o viziune clar n acest sens. De ex., prin Legea RM nr.111 din 27.04.2007 statul a
renuntat la creantele Bugetului public national, anulnd astfel prejudiciul faptelor prevzute de
art.244 si 249 CP, comise pn la 01.01.2007. Totodat, prin aceeasi Lege, mrimea impozitului
138
asupra venitului anual impozabil s-a instituit pentru persoane juridice la cota 0%. Drept urmare
mai multe cauze penale initiate n temeiul articolelor indicate au fost ncetate, numai c unele au
fost ncetate n temeiul art.58 CP considerndu-se c ar fi vorba despre o schimbare a situatiei n
rezultatul creia fapta svrsit nu mai prezint pericol social, [48] iar n altele n temeiul
art.275 p.4 CPP n care se prevede interventia amnistiei [18].
Mentionm de asemenea c incertitudinea naturii juridice a faptei ce nu prezint pericol
social este resimtit si la nivelul formrii bazelor de date statistice. Potrivit raportului statistic al
Procuraturii Generale a RM n 2009 n temeiul art.58 CP au fost ncetate 56 cauze penale.
Propriile investigatii demonstreaz c 44 din aceste cazuri au fost ncetate n temeiul art.285
alin.(2) CPP unde se prevede ncetarea urmririi penale n temeiul art.53 CP (liberarea de
rspundere penal). n realitate acestea au fost cazuri initiate n legtur cu sustragerea averii
proprietarului, rmase nedescoperite, suma prejudiciului crora nu depsea suma de 25 unitti
conventionale. Modificrile operate n art.51 alin.(2) CCA RM prin Legea RM nr.14-XVI din
15.02.2008, proportiile mici a prejudiciului fiind extinse pn la 25 unitti conventionale, au si
servit temeiul de facto pentru ncetarea acestor cauze penale. [Vezi Anexa 3, Tabel 1.2, cauzele
penale nr.283-362]
n plan teoretic problema vizat a fost studiat de mai multi cercettori printre primii fiind
autorul rus Chelina S.G. potrivit cruia prin fapt ce nu mai prezint pericol social se ntelege
pierderea caracterului periculos (prejudiciabil) al faptei infractionale, adic o astfel de schimbare
a nivelului pericolului social al unei fapte, n rezultatul creia aceasta nu mai poate fi considerat
infractiune. Totodat nu se exclude faptul c ncetnd a mai fi considerat infractiune, fapta n
noile conditii obiective poate fi apreciat ca o abatere disciplinar sau o contraventie. [173,
p.95]
O interpretare analogic a termenului n discutie a fost fcut si de Pesleacas V.Ce.
sustinnd c prin pierderea pericolului social al faptei se ntelege lipsirea acesteia de una din
trsturile de baz ale infractiunii. Potrivit autorului pericolul social al infractiunii este o
categorie variabil, deoarece depinde de conditiile sociale, economice, ideologice etc. n care
exist o anumit societate. n rezultatul schimbrii conditiilor indicate, pericolul faptei se poate
schimba si el, iar legiuitorul nu ntotdeauna reuseste s fac modificrile respective n lege. Prin
urmare sunt posibile cazuri cnd o fapt n mod real si pierde pericolul social, iar legiuitorul
nc nu a reusit s dezincrimineze aceast fapt. Anume pentru evidentierea unor astfel de cazuri
si este prevzut n legea penal aceast modalitate de liberare de rspundere penal [266, p.50-
51].
139
Dezvoltnd n continuare aceste opinii, penalistul Alicperov X.D. mentioneaz c
neajunsul acestei modalitti de liberare de rspundere penal ar fi faptul c legiuitorul leag una
dintre conditiile acesteia cu schimbarea situatiei n rezultatul creia fapta comis nceteaz s
mai fie social periculoas. De asemenea se consemneaz c dac fapta a ncetat s mai fie
socialmente periculoas, atunci n conformitate cu art.14 CP al RM nu mai poate fi considerat
infractiune, deoarece n componenta unei astfel de fapte lipseste unul din cele patru semne
(caracterul periculos), cumulul crora ne si permite s apreciem cutare sau cutare fapt drept
infractiune. Si, de ndat ce fapta si-a pierdut pericolul social, atunci persoana care a comis-o nu
mai poate fi supus rspunderii penale. Concluzia acestei viziuni este c n cazul examinat nu ar
trebui s se discute despre liberarea de rspundere penal n legtur cu schimbarea situatiei, ci
despre ncetarea urmririi penale n legtur cu lipsa n actiunile persoanei a componentei de
infractiune[143, p.14].
ntr-o alt viziune, printre sustintorii creia se numr si cercettorul Novicov V., aceast
interpretare nu ar trebui acceptat, argumentndu-se prin faptul c pierderea pericolului social al
faptei comise nicidecum nu echivaleaz cu lipsa temeiului rspunderii penale. La momentul
comiterii fapta ntrunea toate semnele componentei de infractiune, servind drept temei pentru
aparitia rspunderii penale. La rndul su acest temei a continuat s existe deoarece legea penal
nu s-a schimbat si fapta continu s fie prevzut de legea penal[205, p.137]. Prin urmare,
pentru aplicarea acestei modalitti de liberare de rspundere penal este necesar la stabilirea
concret a formei schimbrii situatiei si prin ce aceasta a dus la pierderea pericolului social al
faptei[248, p.470].
Cele expuse demonstreaz complexitatea si importanta problemei solutionarea corect a
creia impune abordarea detaliat a temeiului rspunderii penale si corelatia infractiunii cu fapta
ce contine semnele componentei de infractiune. Se pare totusi c viziunea sustinut de Alicperov
X.D. nu este lipsit de ratiune si are dreptul la existent.
n literatur nu exist unanimitate de opinii nici n privinta temeiului acestei modalitti de
liberare de rspundere penal. Potrivit unei viziuni, temeiul liberrii de rspundere n legtur cu
schimbarea situatiei l constituie irationalitatea supunerii la rspundere penal a persoanei care,
desi a comis o infractiune, datorit schimbrii situatiei, fapta sau persoana nu mai prezint
pericol social[64, p.416; 205, p.133].
O alt opinie este c temeiurile acestei modalitti de liberare le constituie cele dou
varietti de liberare de rspundere penal indicate anterior, adic pierderea n legtur cu
schimbarea situatiei a pericolului social al faptei svrsite sau al persoanei care a svrsit aceast
fapt[252, p.488; 263, p.108]. Penalistul Kelina S.G., promotor al acestei viziuni, a calificat ca
140
fiind incorect opinia de mai sus argumentnd prin faptul c nici legea penal si nici cea
procesual nu cunoaste un astfel de temei ca irationalitatea [173, p.93; 252, p.491]. Totodat
ns autorul si contrazice argumentul atunci cnd propune suspendarea actiunii acestei
modalitti de liberare n privinta altor categorii de infractiuni dect cele usoare sau mai putin
grave, sustinnd c o astfel de decizie ar fi incorect (adic irational) sub aspect politic[173,
p.95]. Asa sau altfel, probabil, acesta a si fost argumentul ce l-a determinat pe legiuitor s
suspende aplicabilitatea acestei modalitti de liberare n privinta infractiunilor de o alt categorie
dect cele usoare si mai putin grave.
n cazul nostru nu ne este suficient de clar rationamentul unei astfel de decizii avnd n
vedere c scopul rspunderii penale si respectiv al pedepsei este reeducarea persoanei care a
comis o infractiune. Dac o fapt, fie ea chiar si una deosebit de grav, n noile conditii si-a
pierdut caracterul prejudiciabil si nu mai poate fi considerat infractiune atunci care ar fi logica
supunerii la rspundere penal a persoanei care a comis aceast fapt. Considerm c pedepsirea
unei astfel de persoane echivaleaz cu o rzbunare nejustificat. n aceast ordine de idei nu ne
este clar nici ratiunea pedepsirii persoanei ce nu mai prezint pericol social chiar dac
infractiunea comis nu este din categoria celor usoare sau mai putin grave si nu este comis
pentru prima dat.
n viziunea noastr problema acestei modalitti de liberare const nu n limitarea sferei de
actiune din contul unor categorii de infractiuni sau persoane ci n probarea faptului c persoana,
n rezultatul schimbrii situatiei, nu mai prezint pericol social. Ce garantie putem avea c o
persoan care a comis o infractiune fie ea chiar si una usoar n noile conditii nu va mai comite o
alt infractiune.
Cele expuse demonstreaz complexitatea si dificultatea ntelegerii corecte a naturii juridice
a liberrii de rspundere penal n legtur cu schimbarea situatiei. Legile penale ale unor state
din spatiul ex-sovetic (CP al Federatiei Ruse) s-au dezis de o astfel de modalitate de liberare de
rspundere penal, iar legislatiile statelor europene nici nu au cunoscut un echivalent al acesteia.

3.6. Liberarea condi.ionat, de r,spundere penal,
O alt modalitate de liberare de rspundere penal este liberarea conditionat de
rspundere penal prevzut de art.59 CP n care este stabilit c n privinta persoanei puse sub
nvinuire pentru svrsirea unei infractiuni usoare sau mai putin grave, care si recunoaste
vinovtia si nu prezint pericol social, urmrirea penal poate fi suspendat conditionat, cu
liberarea ulterioar de rspundere penal n conformitate cu procedura penal, dac corectarea
acestei persoane este posibil fr aplicarea unei pedepse penale.
141
Aceast modalitate de liberare de rspundere penal este relativ nou pentru legislatia
penal a trii noastre, trstura esential a acesteia fiind caracterul revocabil, adic admiterea
liberrii de rspundere penal a persoanei care a comis o infractiune sub rezerva respectrii
anumitor obligatii stabilite acesteia pentru un anumit interval de timp, trstur specific si
modalittii de liberare de rspundere penal cu ncredintarea pe chezsie (garantie) prevzut de
legislatia penal anterioar.
Potrivit art.50 CP al RM din 1961 persoanei liberate de rspundere penal cu ncredintarea
pe chezsie unei organizatii obstesti sau colectivului de munc i se stabileau anumite obligatii ce
urmau s fie ndeplinite pe parcursul unui an, iar n caz de nerespectare, aceasta putea fi tras la
rspundere penal. Odat cu adoptarea noului Cod penal n 2002, aceast procedur de liberare
de rspundere penal (mai nti ncetarea procesului penal n temeiul liberrii persoanei de
rspundere penal, dup care urma termenul de ncercare si apoi, n caz de nerespectare a
obligatiilor stabilite, tragerea din nou la rspundere penal a acesteia pentru aceeasi fapt) a fost
ajustat n corespundere cu drepturile fundamentale ale omului, n special fiind vorba despre
dreptul de a nu fi urmrit, judecat, pedepsit de mai multe ori pentru aceeasi fapt potrivit
cruia ncetarea urmririi penale mpiedic punerea repetat sub nvinuire a aceleiasi persoane
pentru aceeasi fapt (art.22 CPP al RM). Prin consecint actualele prevederi ce se refer la
modalitatea n cauz de liberare de rspundere penal stabilesc liberarea propriu zis a persoanei
dup si nu naintea expirrii termenului de ncercare, ceea ce nseamn c urmrirea penal mai
nti se suspend, dup care urmeaz termenul de ncercare si apoi, dac sunt respectate
obligatiile stabilite, nceteaz, persoana fiind liberat definitiv de rspundere penal, iar dac
aceste obligatii nu sunt respectate, atunci urmrirea penal continu n mod obisnuit.
Astfel liberarea conditionat de rspundere penal parcurge dou etape:
1. etapa de suspendare a urmririi penale;
2. etapa liberrii definitive de rspundere penal.
Reiesind din prevederile art.59 CP al RM urmrirea penal poate fi suspendat doar n
prezenta cumulativ a urmtoarelor circumstante: 1.Persoana a svrsit o infractiune usoar sau
mai putin grav; 2.Persoana este pus sub nvinuire pentru comiterea acestei infractiuni;
3.Persoana si recunoaste vinovtia; 3.Persoana nu prezint pericol social; 4.Corectarea persoanei
este posibil fr aplicarea pedepsei penale.
Prin infractiuni usoare sau mai putin grave se nteleg faptele pentru care legea penal
prevede pedeapsa maxim cu nchisoarea pe un termen de pn la 2 ani inclusiv sau,
corespunztor, pn la 5 ani inclusiv (art.16 CP al RM).
142
Punerea persoanei sub nvinuire pentru comiterea infractiunii presupune emiterea de ctre
procuror a ordonantei de punere sub nvinuire n conformitate cu prevederile art.281 CPP al RM.
Recunoasterea vinovtiei nseamn depunerea benevol de ctre persoana nvinuit n
svrsirea unei infractiuni, creia i s-a explicat dreptul de a tcea si a nu face mrturisiri
mpotriva sa (p.2 din alin.2 al art.66 CPP al RM), a mrturiilor si a explicatiilor referitoare la
fapta socialmente periculoas pentru care este nvinuit.
Urmtoarea circumstant este Persoana nu prezint pericol social, aceasta fiind dealtfel
prevzut si n cazul modalittii de liberare de rspundere penal n legtur cu schimbarea
situatiei, att doar c n acest caz legiuitorul nu coreleaz lipsa pericolului social al persoanei de
schimbarea situatiei. n esent, ca si n cazul schimbrii situatiei, persoana nu prezint pericol
social atunci cnd ea nu mai este o amenintare n ce priveste comiterea altor infractiuni, respectiv
nu necesit s mai fie reeducat n aceast privint si nici supus rspunderii penale. Prin urmare
nu este clar de ce n cazul schimbrii situatiei legiuitorul a dispus liberarea persoanei de
rspundere penal, iar n cazul acestei modalitti a stabilit un termen de prob. n plus, avnd n
vedere faptul c urmtoarea circumstant este posibilitatea corectrii persoanei fr aplicarea
unei pedepse penale apare ntrebarea despre ce fel de reeducare poate fi vorba n cazul unei
persoane ce nu prezint pericol social. Analiza practicii judiciare demonstreaz c practicienii nu
au o viziune clar n privinta continutului si esentei acestei circumstante, n unele cazuri de
suspendare conditionat de urmrire penal fiind retinut circumstanta infractiunea nu prezint
pericol social n loc de persoana nu prezint pericol social [41] Concluzionnd considerm
rational eliminarea expresiei Persoana nu prezint pericol social din continutul art.59 CP.
Concluzia despre posibilitatea corectrii persoanei fr aplicarea unei pedepse penale
reprezint previziunea comportamentului pozitiv al acesteia n viitor, ce se formeaz n baza
prezentei unui cumul de circumstante ce caracterizeaz personalitatea infractorului:
recunoasterea vinovtiei, cinta sincer n cele comise, lipsa antecedentelor penale,
caracterizarea pozitiv de la locul de munc sau de trai, lipsa dependentei de alcool sau de
droguri etc. Anume n baza acestor circumstante a fost suspendat urmrirea penal n privinta
lui B.A., fiind pus sub nvinuire de ctre procuratura sect.Ciocana, mun. Chisinu pentru
svrsirea infractiunii prevzute de art.290 alin.(1) CP. [40] Tot n temeiul retinerii acelorasi
circumstante procuratura r-n. Nisporeni a suspendat conditionat urmrirea penal n privinta lui
P.V., fiind pus sub nvinuire pentru svrsirea infractiunii prevzute de art.202 CP. [42]
Este de mentionat faptul c prezenta circumstantelor enumerate nu oblig procurorul s ia
o decizie de suspendare a urmririi penale. Atragem atentia si asupra faptului c modalitatea
investigat de liberare de rspundere penal, spre deosebire de altele, nu prevede o astfel de
143
circumstant cum ar fi svrsirea infractiunii pentru prima dat. Cu toate acestea, ns, nu se
exclude ca procurorul s tin cont de aceast circumstant atunci cnd decide asupra suspendrii
urmririi penale. Analiza practicii judiciare demonstreaz c n toate cazurile de suspendare
conditionat a urmririi penale n temeiul art.59 CP a fost retinut circumstanta svrsirea
infractiunii pentru prima oar.
Totodat, n conformitate cu alin.2 al art.510 CPP al RM nu se admite suspendarea
urmririi penale n cazul persoanelor: 1) care au antecedente penale; 2) care snt dependente de
alcool sau droguri; 3) cu functii de rspundere, care au comis infractiunea fcnd abuz de
serviciu; 4) care au comis infractiuni contra securittii statului; 5) care nu au reparat paguba
cauzat n urma infractiunii.
Potrivit art.511 CPP al RM suspendarea urmririi penale se face pentru un termen de un
an printr-o ordonant emis de procuror si confirmat de ctre procurorul ierarhic superior,
nvinuitului fiindu-i stabilit una sau mai multe din urmtoarele obligatii: 1) s nu prseasc
localitatea unde si are domiciliul dect n conditiile stabilite de procuror; 2) s comunice
organului de urmrire penal orice schimbare de domiciliu; 3) s nu svrseasc infractiuni sau
contraventii; 4) s continue lucrul sau studiile.
Dac, n termenul de suspendare conditionat a urmririi penale, nvinuitul a respectat
conditiile stabilite de ctre procuror, procurorul, prin ordonanta sa, dispune liberarea persoanei
de rspundere penal. De ex.: La 28.07.2007 n privinta lui G.I., fiind pus sub nvinuire pentru
svrsirea infractiunii prevzute de art.27, 186 alin.(1), procurorul, conducndu-se de prevederile
art.52 alin.(1) p.15, 510, 511 CPP al RM, a dispus suspendarea conditionat a urmririi penale,
stabilindu-i drept obligatii neprsirea localittii unde-si are domiciliu, s comunice despre orice
schimbare de domiciliu, s nu svrseasc infractiuni, s-si continue lucrul. La 15.07.2008 n
privinta lui G.I. s-a dispus liberarea de rspundere penal n legtur cu expirarea termenului
legal de un an precum si a faptului c G.I. n termenul stabilit nu a nclcat restrictiile care i-au
fost fixate de ctre procuror. [38] n cazul n care nvinuitul nu a respectat conditiile stabilite de
procuror, acesta din urm trimite cauza n judecat cu rechizitoriu n ordinea general (art.512
CPP al RM).

3.7. Prescrip.ia tragerii la r,spundere penal,
Prin prescriptia tragerii la rspundere penal n dreptul penal se ntelege expirarea
anumitor termene stabilite de legea penal din momentul svrsirii infractiunii n baza crora se
exclude posibilitatea tragerii vinovatului la rspundere penal[220, p.424].
144
Ratiunea reglementrii acestei institutii de drept penal este strns legat de nssi ratiunea
represiunii penale care este aceea de a asigura preventia general si special a svrsirii de noi
infractiuni. Aplicarea si executarea pedepsei dup trecerea unui interval ndelungat de timp, chiar
dac ar da satisfactie ideii abstracte de justitie, s-ar dovedi ineficient n raport cu scopul legii
penale. Realizarea acestui scop impune, ntre altele, ca rspunderea penal a infractorului s
intervin ct mai aproape de momentul comiterii infractiunii pentru ca procesul penal s se
desfsoare cu operativitate. Trecerea timpului conduce la stergerea ori denaturarea probelor, cu
riscul condamnrii unor persoane nevinovate, iar rezonanta social a infractiunii se diminueaz
pn la disparitie. n plus, teama de a nu fi descoperit, pe care ani de-a rndul infractorul a trebuit
s-o nfrunte, echivaleaz cu o pedeaps suficient pentru svrsirea infractiunii[128, p.247].
n sustinerea acestui punct de vedere autorul Savelieva V.S. mentioneaz c normele
juridico-penale ale institutiei prescriptiei se bazeaz pe ideea umanismului, potrivit creia, n
primul rnd, amenintarea rspunderii penale nu poate plana asupra persoanei pe parcursul
ntregii sale vieti, n al doilea rnd, tragerea la rspundere penal dup expirarea unei anumite
perioade de timp se transform ntr-o rzbunare nejustificat si astfel din punct de vedere al
preventiei generale si speciale dispare necesitatea si sensul acesteia, desi sub aspect obiectiv
fapta comis nu-si pierde totalmente pericolul social [250, p.434].
Dac la cele mentionate, consemneaz penalistul Msvenieradze P.Ia., adugm si faptul,
sustinut de teoria dreptului penal precum c rzbunarea nu reprezint un scop al pedepsei penale,
atunci devine evident necesitatea institutiei prescriptiei n dreptul penal [252, p.493].
Unii autori sustin c prescriptia tragerii la rspundere penal este singurul temei reabilitator
de liberare de rspundere penal atunci cnd pericolul social al faptei si al persoanei se stinge
cu trecerea timpului[254, p.149]. Se pare c, aceast viziune este sustinut si de autorii, care
propun ca prescriptia tragerii la rspundere penal s fie considerat drept circumstant care
exclude caracterul penal al faptei si nu ca temei al liberrii de rspundere penal[152, p.159].
Nu ni se pare ntemeiat aceast viziune deoarece fapta prejudiciabil, fiind prevzut de
legea penal, devine infractiune la momentul svrsirii ei indiferent de momentul reactionrii
organelor de drept n vederea investigrii acesteia. Astfel nu putem sustine ipoteza potrivit creia
fapta n momentul svrsirii constituia o infractiune, iar dup scurgerea unui anumit timp nu mai
este infractiune. Fapta va rmne s fie considerat infractiune chiar si dup expirarea termenului
de prescriptie stabilit de legiuitor. Altceva este c de la momentul comiterii infractiunii, adic a
faptei prejudiciabile prevzute de legea penal, apare obligatia persoanei de a suporta pedeapsa
stabilit de lege (rspunderea penal) si numai n baza acestei obligatii statul si rezerv dreptul
prin organele competente s supun vinovatul pedepsei ce urmeaz s fie individualizat de
145
instanta de judecat. Faptul c dup expirarea unui interval de timp, stabilit tot de ctre stat,
persoana este scutit de obligatia de a mai suporta pedeapsa, nicidecum nu nseamn c fapta
comis de ctre aceasta nceteaz s mai fie considerat infractiune. [64, p.421] Tot n acest
context adugm si faptul c nsusi legiuitorul, n legtur cu expirarea termenului de prescriptie,
a stabilit c de rspundere penal se libereaz persoana care a s,var*it o infrac.iune (alin.1 al
art.60 CP).
n contextul celor mentionate stabilim c institutia prescriptiei tragerii la rspundere penal
se aseamn foarte mult cu cea a amnistiei. n aceste situatii fapta, comis de ctre o persoan,
continu s rmn infractiune, ns n virtutea vointei legiuitorului se stinge obligatia acesteia
de a suporta pedeapsa prevzut de legea penal adic rspunderea penal. Totodat, ambelor
institutii le este caracteristic caracterul imperativ al ncetrii rspunderii penale precum si faptul
c aceast ncetare nu este conditionat de stabilirea pericolului social al persoanei care a comis
infractiunea si nici de posibilitatea reeducrii acesteia fr a fi supus rspunderii penale.
Din aceast perspectiv considerm c mai corect ar fi fost ca institutia prescriptiei tragerii
la rspundere penal n sistemul dreptului penal al Republicii Moldova s se regseasc alturi
de cel al amnistiei, fiind astfel o cauz care nltur rspunderea penal. Cu toate acestea ns
trebuie s mentionm si faptul c acestei institutii nu-i este specific doar caracterul imperativ de
liberare de rspundere penal ci si cel discretionar, legiuitorul lsnd la aprecierea instantei de
judecat problema aplicrii prescriptiei fat de o persoan care a comis o infractiune exceptional
de grav. Probabil, acesta si este singurul argument ce justific prezenta prescriptiei tragerii la
rspundere penal n Capitolul VI al Codului penal al Republicii Moldova.
Potrivit dispozitiei art.60 CP al RM persoana, care a comis o infractiune, se libereaz de
rspundere penal, dac din ziua svrsirii infractiunii au expirat urmtoarele termene:
a) 2 ani de la svrsirea unei infractiuni usoare;
b) 5 ani de la svrsirea unei infractiuni mai putin grave;
c) 15 ani de la svrsirea unei infractiuni grave;
d) 20 de ani de la svrsirea unei infractiuni deosebit de grave;
e) 25 de ani de la svrsirea unei infractiuni exceptional de grave.
Pentru persoanele care la data svrsirii infractiunii erau minore termenele prescriptiei de
tragere la rspundere penal se reduc la jumtate (alin.7 al art.60 CP al RM).
Pentru determinarea termenului de prescriptie a rspunderii penale se ia n consideratie,
deci, pedeapsa prevzut de lege si nu cea aplicat, eventual ca urmare a unor cauze de atenuare,
nainte de invocare a pedepsei. De asemenea un rol important l are si pedeapsa prevzut de lege
146
pentru infractiunea consumat, chiar dac infractiunea svrsit a rmas n forma pregtirii sau a
tentativei.
Potrivit alin.2 al art.60 CP al RM prescriptia curge din ziua svrsirii infractiunii si pn
la data rmnerii definitive a hotrrii instantei de judecat.
n doctrina penal mult timp s-au dus discutii cu privire la stabilirea timpului din care se
calculeaz prescriptia pentru infractiunile cu component material la care momentul survenirii
consecintelor prejudiciabile este separat printr-o durat mare de timp de cel al svrsirii
actiunilor ilegale. n acest sens, s-au conturat dou opinii diferite. Potrivit primei, dac
componenta de infractiune respectiv include anumite consecinte, atunci termenele de prescriptie
se calculeaz din ziua survenirii lor. [207, p.181] O alt prere este c, prescriptia se apreciaz
din momentul svrsirii actiunii prejudiciabile, indiferent de timpul survenirii urmrilor. [173,
p.209] Anume acest punct de vedere si-a gsit reflectare si n legislatia penal a trii noastre, n
art.9 CP al RM fiind prevzut c timpul svrsirii faptei se consider timpul cnd a fost
svrsit actiunea (inactiunea) prejudiciabil, indiferent de timpul survenirii urmrilor. Prin
urmare termenul de prescriptie se calculeaz ncepnd cu momentul svrsirii actiunilor
(inactiunilor) prevzute de legea penal.
Prescriptia pentru infractiunile cu componente formal reduse se calculeaz ncepnd cu
momentul realizrii acelei etape infractionale la care legiuitorul a transferat consumarea faptei,
adic etapa actelor preparatorii sau de executare a infractiunii. Analiznd decizia Judectoriei
Centru mun.Chisinu de ncetare a procesului penal n temeiul art.60 CP privind nvinuirea lui
R.Gh. n comiterea infractiunii prevzute de art.332 alin.(1) CP (Fals n acte publice),
mentionm c instanta de judecat a apreciat corect expirarea termenului de prescriptie (2 ani),
actiunea de fals fiind comis n 2002 iar examinarea cauzei n 2006 fr ca acest termen s fi
fost ntrerupt prin svrsirea altei infractiuni. [11]
n cazul infractiunilor continue, prescriptia se calculeaz din momentul ncetrii activittii
infractionale fie din vointa vinovatului sau din cauza unor circumstante ce nu au depins de vointa
acestuia. De ex.: Activitatea infractional a lui G.N. prevzut de art.361 alin.(1) CP, detinerea si
folosrea documentelor oficiale false (permis de conducere eliberat la 15.06.4004), a ncetat la
03.06.2006, fiindu-i retinut permisul de ctre autoritti n momentul verificrii actelor
automobilului pe care l conducea. La 05.08 2009 de ctre organele procuraturii r-n. Orhei, n
gestiunea crora se afla respectiva cauza penal, a fost ncetat urmrirea penal pe motivul c
din ziua ultimei actiuni de folosire a permisului de conducere fals si pn la data examinrii
cauzei penale au expirat peste doi ani de zile, termen de prescriptie prevzut n art.60 CP pentru
infractiunile usoare din care categorie face parte si infractiunea comis de G.N. [44] La
147
8.12.2006 n privinta lui A.R. si I.B. nvinuiti de practicarea ilegal, n perioada 14.02.2004-
19.10.2004, a activittii de ntreprinzor cu obtinerea profitului n proportii mari, repetat si de
dou persoane, infractiune prevzute de art.241 alin.(2) lit.a), b) CP, a fost ncetat procesul penal
n legtur cu expirarea termenului de prescriptie de doi ani stabilit pentru aceast
infractiune.[12]
Pentru infractiunile prelungite prescriptia se stabileste din momentul svrsirii ultimei
actiuni din seria actiunilor identice, realizate cu un singur scop, care mpreun alctuiesc o
infractiune unic prelungit.
Calcularea prescriptiei pentru infractiunile neconsumate (pregtire sau tentativ) ncepe din
momentul curmrii sau ntreruperii actului infractional din cauze independente de vointa
fptuitorului.
n cazul infractiunilor svrsite prin participatie, prescriptia se calculeaz din momentul
realizrii de ctre autor a laturii obiective a infractiunii, al crui comportament determin
rspunderea celorlalti participanti[64, p.65].
Potrivit actualelor prevederi ale legii penale, n cazul comiterii de ctre o persoan a unei
noi infractiuni, prescriptia se calculeaz pentru fiecare infractiune separat (alin.3 al art.60 CP).
Potrivit alin.4 CP al RM dac persoana va svrsi o alt infractiune termenul prescriptiei n
acest caz se ntrerupe. ntreruperea prescriptiei are ca efect neluarea n calcul a termenului scurs
de la data svrsirii infractiunii. Fiecare ntrerupere face s curg un nou termen de prescriptie.
Numrul ntreruperilor este nelimitat. Exceptie de la aceast regul constituie cazul cnd noua
infractiune comis este o infractiune pentru care legea penal prevede pedeapsa cu nchisoarea
pe un termen mai mic de 2 ani.
n situatia n care persoana care a comis o infractiune se sustrage de la urmrirea penal
sau judecat, nu este rational pstrarea modului obisnuit de calcul a termenilor de prescriptie. n
legtur cu aceasta scurgerea termenilor de prescriptie se suspend pn cnd persoana se va
autodenunta sau va fi retinut. n privinta lui M.M., nvinuit de svrsirea infractiunii prevzute
de art.119 alin(3) CP (redactia Legii din 24 martie 1961) Procuratura Orhei a suspendat curgerea
prescriptiei n legtur cu evadarea acestuia de sub straj, fiind ulterior reluat n legtur cu
retinerea acestuia. [47]
Sustragerea de la urmrirea penal a persoanei nu trebuie confundat cu cazurile de
mbolnvire a acesteia.[51]
Persoana nu poate fi tras la rspundere penal dac de la data svrsirii infractiunii au
trecut 25 de ani si prescriptia nu a fost ntrerupt prin svrsirea unei noi infractiuni (alin.5 al CP
al RM).
148
O specificare referitoare la aplicarea prescriptiei fat de persoana care a svrsit o
infractiune exceptional de grav se contine n alin.6 al CP al RM. Aplicarea prescriptiei, n acest
caz, se decide de ctre instanta de judecat. Dac instanta nu va gsi posibil aplicarea
prescriptiei si liberarea de rspundere penal, detentiunea pe viat se va nlocui cu nchisoare pe
un termen de 30 de ani.
Prescriptia nu se aplic persoanelor care au svrsit infractiuni contra pcii si securittii
omenirii, infractiuni de rzboi sau alte infractiuni prevzute de tratatele internationale la care
Republica Moldova a aderat pn acum (alin.8 art.60 CP al RM).

3.8. Liberarea de r,spundere penal, _n cazurile prev,zute _n Partea special, a Codului
penal
Actualul Cod penal, spre deosebire de cel precedent, nu doar a extins numrul cazurilor
de liberare de rspundere penal prevzute n Partea special ci a si introdus o regul general
corelativ acestora. Potrivit alin.2 al art.57 CP al RM persoana care a svrsit o infractiune de
alt categorie dect cele usoare sau mai putin grave, n prezenta conditiilor incluse n alin.(1) a
prezentului articol, poate fi liberat de rspundere penal numai n cazurile prevzute la
articolele corespunztoare din Partea special a prezentului cod.
Lipsa unei reguli analogice n CP al RM din 1961 nu a constituit un impediment pentru
realizarea prevederilor de liberare de rspundere penal din Partea special a CP, acestea
actionnd n calitate de temeiuri speciale de liberare de rspundere penal. Aparitia ns n Partea
general a CP a regulii n discutie a produs un dezacord ntre teoria dreptului penal si cea a
dreptului de procedur penal cu privire la interpretarea cazurilor de liberare de rspundere
penal prevzute n Partea special a CP.
Potrivit autorilor autohtoni, specialisti n materie de drept penal, alin.2 al art.57 CP al RM
si extinde actiunea asupra tuturor cazurilor de liberare de rspundere penal prevzute n Partea
special a CP, considerndu-le astfel - tipuri ale cintei active[121, p364; 64, p.416; 55, p.122;
119, p.13]. n viziunea procesualistilor aceleasi prevederi de liberare de rspundere penal din
Partea special a CP au caracter suveran si actioneaz independent fat de alin.2 al art.57 CP al
RM. Cel putin asa reiese din comentariile fcute n privinta pct.9 al art.275 CPP, fiind enumerate
toate cazurile de liberare de rspundere penal prevzute de Partea special a CP n calitate de
alte circumstante prevzute de lege care conditioneaz sau, dup caz, exclud urmrirea
penal[90, p.548].
Interpretarea unitar si corect a cazurilor de liberare de rspundere penal prevzute n
Partea special a CP are nu doar important teoretic, ci si una practic. De justetea aprecierii
149
prevederilor n cauz depinde si corectitudinea aplicrii lor n practic iar de aceasta, la rndul
su, depinde nivelul de contributie a acestor prevederi la realizarea scopului general consolidarea
legalittii si ordinii de drept, prevenirea si descoperirea infractiunilor, ocrotirea intereselor
societtii, a drepturilor si liberttilor cettenilor si educarea acestora n spiritul respectrii legilor.
n contextul celor mentionate este fireasc ntrebarea: care ar fi necesitatea si rolul
prevederilor alin.2 al art.57 CP al RM dac cazurile de liberare de rspundere penal incluse n
Partea special a CP s-ar aplica independent de aceste prevederi? ncercrile de a gsi un rspuns
pozitiv la aceast ntrebare i-a si determinat, probabil, pe multi autori s atribuie cazurile de
liberare de rspundere penal prevzute n Partea special a CP la cinta activ.
Pe de alt parte, raportarea acestor cazuri la alin.2 al art.57 CP al RM genereaz un sir de
alte probleme rmase fr atentie din partea sustintorilor acestui concept. Astfel, nu este clar
dac liberarea de rspundere penal prevzut n cazurile descrise n Partea special a CP este
obligatorie sau are caracter discretionar. Totodat nu este clar nici dac liberarea de rspundere
penal impune prezenta tuturor circumstantelor enumerate n alin.1 al art.57 CP al RM sau este
suficient doar prezenta uneia din ele. De asemenea nu este cert nici modul de solutionare a
problemei liberrii de rspundere penal n cazul svrsirii nu pentru prima oar a unei
infractiunii.
n doctrina penal autohton, spre regret, nu au fost ntlnite discutii n privinta corelatiei
dintre cazurile de liberare de rspundere penal prevzute n Partea special a CP si prevederile
art.57 CP, fapt pentru care la solutionarea acestei probleme ne vom ghida de opiniile si solutiile
specialistilor de ramur de peste hotare expuse pe marginea unei probleme analogice.
Asadar liberarea de rspundere penal, n Partea special a CP al RM, este prevzut la
art.165; art.206; art.217; art.278; art.282; art.290; art.325; art.334; art.337; art.371 CP. Pe lng
acestea, Partea special a CP mai contine si alte prevederi ce se refer la neatragerea persoanei la
rspundere penal dar care, dup natura lor juridic, nu corespund institutiei liberrii de
rspundere penal ci pot fi ncadrate n categoria circumstantelor care exclud rspunderea penal
fiind vorba despre prevederile art.201, art.212, art.317, art.323, art.362, 364 CP al RM. n toate
aceste cazuri legiuitorul foloseste alte expresii dect liberarea de rspundere penal (nu este
pasibil de rspundere penal persoana ... sau nu constituie infractiune fapta svrsit de...)
ceea ce nseamn c fapta comis nu constituie infractiune si respectiv rspunderea penal nu
poate s apar, iar n lipsa rspunderii nu putem vorbi despre liberarea de rspundere penal.
n literatur exist opinia precum c extinderea numrului de cazuri de liberare de
rspundere penal din Partea special a CP ar fi un merit al noii legi penale spre deosebire de cea
precedent[181, p.20]. n ceea ce ne priveste avem rezerve n privinta unor astfel de concluzii
150
considerm c este suficient doar comparatia categoriilor de infractiuni pentru care este
prevzut liberarea de rspundere penal ca s ne putem da seama c sporirea acestor cazuri nu
a fost conditionat neaprat de principiul umanismului, dat fiind faptul c pentru infractiunile cu
un grad de pericol social mai sczut liberarea de rspundere penal are caracter discretionar iar
pentru cele cu un grad de pericol mai sporit - unul imperativ.
Analiza cazurilor n discutie ne permite s mprtsim o alt viziune potrivit creia
extinderea prevederilor de stimulare n Partea special a CP a fost conditionat, pe de o parte, de
necesitatea combaterii infractiunilor deja svrsite, care, dup natura lor, sunt greu de descoperit
avnd un nivel sporit de latent, iar pe de alt parte, de tendinta prevenirii lor precum si a altor
actiuni criminale conexe acestora adesea mult mai periculoase[166, p.299]. Anume stimularea
comportamentului pozitiv post criminal al infractorului n scopurile indicate si este motivul
majorrii numrului de cazuri privind liberarea de rspundere penal din Partea special a CP si
numai datorit acestui caracter prevederile n cauz pot fi raportate la cint activ.
Ct despre prevederile alin.2 art.57 CP n literatur se spune c acestea ar fi aprut n
legtur cu extinderea numrului de cazuri privind liberarea de rspundere penal prevzute n
Partea special a CP. Evitarea repetrii multor conditii comune ce ar fi trebuit s fie prevzute n
cazurile de liberare de rspundere penal din Partea special a CP a si condus la aparitia unei
reguli generale[270, p.55]. Se pare c un astfel de argument este logic si suficient de
convingtor. Cu toate acestea, ns, este de observat c dorinta legiuitorului de a ncuraja
comportamentul pozitiv post criminal al persoanei vinovate de svrsirea anumitor infractiuni
prin liberarea de rspundere penal nu ntotdeauna a fost materializat n corespundere cu
semnele institutiei cintei active.
Astfel potrivit relatrilor autorului rus A.M.Krepsev prevederile de liberare de
rspundere penal incluse n alin.6 al art.278 CP al RM (Actul terorist) corespund mai degrab
institutiei renuntrii de bun voie la svrsirea infractiunii dect cintei active, [181, p.21]
aceast viziune fiind sustinut si de profesorul L.V. Inogamova-Hegai[171, p.118] precum si de
alti penalisti[154, p.18; 253, p.420].
Urmeaz s mprtsim aceast viziune, deoarece potrivit art.56 CP al RM prin renuntare
de bun voie se ntelege ncetarea de ctre persoan a pregtirii infractiunii sau ncetarea
actiunilor (inactiunilor) ndreptate nemijlocit spre svrsirea infractiunii, dac persoana era
constient de posibilitatea consumrii infractiunii. Iar la art.278 CP se spune c persoana care a
participat la preg,tirea actului de terorism se libereaz de rspundere penal dac ea, prin
anuntarea la timp a autorittilor sau prin alt mijloc, a contribuit la prentmpinarea realizrii
actului de terorism.
151
Astfel este evident faptul c actiunile prevzute la alin.6 al art.278 CP ca si n cazul celor
de la art.56 CP al RM se cer ndeplinite pn la consumarea infractiunii ceea ce nseamn c se
atribuie la institutia renuntrii de bun voie la svrsirea infractiunii si nu la cinta activ.[104,
300] Deosebirea de baz dintre renuntarea de bun voie si cinta activ, dup cum relateaz si
profesorul Pobegailo E.F., const anume n faptul c renuntarea de bun voie poate avea loc doar
pn la consumarea infractiunii, iar cinta activ se manifest doar dup consumarea infractiunii.
[248, p.225]
Avnd n vedere faptul c prevederile de liberare de rspundere penal incluse la art.278
CP corespund institutiei renuntrii de bun voie la svrsirea infractiunii, unii autori s-au
pronuntat n favoarea excluderii acestor prevederi, [170, p.53] altii ns consider c ar fi mai
rational ca acestea s fie redactate n corespundere cu institutia cintei active adic s stimuleze
comportamentul pozitiv de dup comiterea actului terorist n scopul evitrii consecintelor grave
prevzute la articolul indicat. [166, p.319]
n contextual celor propuse este de observat c art.278 CP contine deja n alin.5 elemente
ale cintei active, ncurajnd persoana care a comis sau a participat la actul terorist s ntreprind
msuri pentru evitarea mortii oamenilor, vtmrii integrittii corporale sau a snttii, altor
urmri grave sau demascarea altor fptuitori oferindu-i n schimb nu liberarea de rspundere
penal ci posibilitatea aplicrii unei pedepse minime.
Prin urmare ni se pare corect si logic s fie acceptat una din dou solutii posibile: fie
aprobarea propunerii de eliminare a alin.6 al art.278 CP deoarece aspectul ncurajator al acestor
prevederi este deja n vigoare prin actiunea institutiei Renuntarea de bun voie la svrsirea
infractiunii, fie excluderea alin.5 si redactarea alin.6 al art.278 indicnd, c Persoana care a
participat la actul terorist se libereaz de rspundere penal dac ea, prin anun&area la timp a
autorit&ilor sau prin alt mijloc, a pre'nt*mpinat survenirea consecin&elor periculoase prevzute
de prezentul articol. n viziunea noastr mai eficient totusi ar fi a doua solutie. [99, p.132]
Asadar prevederile alin.6 al art.278 CP n actuala redactie reprezint o modalitate a
renuntrii de bun voie la svrsirea infractiunii si nu corespund semnelor institutiei cintei
active ceea ce nseamn c ntre acestea si prevederile art.57 CP nu exist nici o legtur.
n contextul celor relatate mentionm c si prevederile alin.2 al art.337 CP Trdarea de
patrie se raporteaz la institutia renuntrii de bun voie la svrsirea infractiunii si nu la cinta
activ, n acest caz legiuitorul dispunnd c: Este liberat de rspundere penal cetteanul
Republicii Moldova racolat de serviciul de spionaj strin pentru nfptuirea unei activitti
dusmnoase mpotriva Republicii Moldova, dac el nu a svrsit nici un fel de actiuni pentru
152
realizarea nsrcinrii criminale primite si a declarat de bun voie autorittilor despre legtura sa
cu serviciul de spionaj strin.
Din textul legii rezult c de rspundere penal se libereaz persoana (cettean al RM)
care doar a fost recrutat de un serviciu de spionaj strin fr a fi ndeplinit vreo careva actiune
dusmnoas mpotriva Republicii Moldova si care s-a autodenuntat de bun voie autorittilor
despre legtura sa cu serviciul de spionaj strin. n cazul n care o astfel de persoan va svrsi
mai nti unele actiuni pentru realizarea nsrcinrii criminale primite si apoi va declara de bun
voie autorittilor despre legtura sa cu serviciul de spionaj strin, vom fi n prezenta infractiunii
prevzute de art.337 CP, iar declaratia de bun voie autorittilor despre legtura sa cu serviciul
de spionaj strin va fi recunoscut de instant ca circumstant atenuant[55, p.750].
nssi actiunea de recrutare va fi incriminat penal doar n cazul n care actiunile de
spionaj nu vor fi realizate din motive independente de vointa persoanei racolate, astfel de actiuni
fiind calificate n baza art.27 CP si art.337 CP drept pregtire la infractiunea Trdarea de
patrie. Respectiv n acest caz nu se pune problema liberrii persoanei de rspundere penal n
baza alin.2 al art.337 CP deoarece nu este prezent a doua conditie declaratia de bun voie
autorittilor despre legtura sa cu serviciul de spionaj strin. ns dac persoana racolat de
serviciul de spionaj strin se va autodenunta de bun voie autorittilor atunci suntem n prezenta
unui caz de renuntare de bun voie la svrsirea infractiunii. Prin urmare este evident
coincidenta prevederilor art.56 CP si alin.2 al art.337 CP. [78, p.220]
n concluzie, ca si n cazul terorismului, ar fi logic s fie eliminate prevederile alin.2 al
art.337 CP, ns si mai rational ar fi propunerea privind redactarea acestor prevederi astfel nct
s stimuleze comportamentul pozitiv de dup svrsirea infractiunii prevzute de alin.1 al art.337
CP urmat de neadmiterea survenirii consecintelor prejudiciabile pentru tara noastr. Tot n acest
context ar fi rational extinderea actiunii acestor prevederi si asupra persoanelor care au svrsit
infractiunile prevzute de art. 338 CP Spionajul si art.339 CP Chemrile la rsturnarea sau
schimbarea prin violent a ornduirii constitutionale a Republicii Moldova. Astfel alin.2 al
art.337 CP ar putea avea urmtorul continut: Persoana care a svrsit infractiunea prevzut de
prezentul articol precum si de art. 338 si art.339 a prezentului Cod, este liberat de rspundere
penal dac ea, prin autodenuntare si anuntare la timp a autorittilor sau prin alt mijloc, a
contribuit si s-a reusit prevenirea prejudicierii intereselor Republicii Moldova.
n literatur exist viziunea sustinut de majoritatea autorilor[157, p.6-7; 227, p.63]
potrivit creia nu se atribuie la modalittile de liberare de rspundere penal n legtur cu cinta
activ nici prevederile alin.5 al art. 371 CP (Dezertarea) prin care se mentioneaz c Militarul
care pentru prima dat a dezertat n conditiile alin.(1) se libereaz de rspundere penal dac
153
dezertarea a fost svrsit n urma unui concurs de mprejurri grele. Argumentul invocat n
sustinerea acestei viziuni este faptul c aceste prevederi nu vizeaz nici o actiune pozitiv ce ar
trebui ndeplinit de dezertor pentru a fi liberat de rspundere penal ci se refer doar la
mprejurrile grele n care a fost comis infractiunea si care la rndul lor nu se ncadreaz n
notiunea de cint activ[179, p.3].
n viziunea lui A.V.Savkin aceste prevederi au caracter independent, deoarece sunt
"temeiuri legale de liberare de rspundere penal si n conformitate cu Codul penal actioneaz
paralel cu normele legii despre cinta activ". Cercetnd sub diferite aspecte problema vizat,
A.V.Savkin ajunge la concluzia potrivit creia, cerintele art.57 CP au efect doar asupra
prevederilor de liberare de rspundere penal din Partea special a CP ce implic actiuni pozitive
semnele crora corespund cintei active[225, p.35].
Astfel, se pare c natura juridic a prevederilor alin.5 al art.371 CP, precum si alin.4 al
art.165 CP, alin.4 al art.206 CP (n care se vorbeste despre liberarea de rspundere penal a
victimei traficului de fiinte umane si respectiv traficului de copii) este diferit de cea a cintei
active si anume pentru c liberarea de rspundere penal a unor astfel de persoane este
conditionat de circumstante obiective si nu de careva actiuni pozitive.
Referindu-se la acelasi subiect V.A.Novicov consider chiar c astfel de prevederi
speciale ce nu indic nici o actiune pozitiv graviteaz spre circumstantele care exclud caracterul
penal al faptei si anume spre Extrema necesitate (art.38 CP al RM) [205, p.83].
Pe lng cele relatate merit adugat si faptul c alin.5 al art.371 CP are efect doar n
privinta alin.1 al aceluiasi articol, adic n privinta unei infractiuni din categoria celor mai putin
grave, pedeapsa maxim fiind prevzut de pn la cinci ani privatiune de libertate, iar
prevederile alin.2 al art.57 CP se refer la infractiuni de o gravitate mai mare. n concluzie
prevederile alin.5 al art.371 CP constituie un temei separat de liberare de rspundere penal
realizarea cruia nu este conditionat de prevederile alin.2 al art.57 CP. Astfel considerm
ntemeiat decizia Judectoriei Militare din mun.Chisinu de liberare de rspundere penal a
militarului C.I. n temeiul doar a alin.5 al art.371 CP fr a indica si alin.2 al art.57 CP, cruia
fiindu-i acordat permisiune din unitatea militar nu s-a ntors la timpul stabilit din cauza
mprejurrilor grele n care se afla familia sa. [20]
Este de observat si faptul c pn n 2006 liberarea de rspundere penal n temeiul alin.4
al art.165 CP si alin.4 al art.206 CP era conditionat nu doar de prezenta circumstantei obiective
(calitatea de victim a traficului de fiinte umane sau a traficului de copii), ci si de prezenta unei
circumstante subiective (acceptarea de colaborare cu organele de urmrire penal) si datorit
acesteia prevederile n cauz puteau s alctuiasc o modalitate special de liberare de
154
rspundere penal n legtur cu cinta activ. Prin Legea nr.376-XVI din 29.12.05 aceast
circumstant a fost nlturat, ceea ce nseamn c legiuitorul nu mai doreste ca liberarea
persoanelor n cauz s fie conditionat de existenta vreunei actiuni pozitive a acestora, adic
liberarea de rspundere penal a victimelor traficului de fiinte umane sau a traficului de copii nu
este compatibil cu cinta activ.
Din cele expuse anterior putem concluziona c numai cinci din cele zece cazuri de liberare
de rspundere penal incluse n Partea special a CP corespund semnelor institutiei cintei
active.
Potrivit alin.5 al art.217 CP este liberat de rspundere penal persoana care a svrsit
actiunile prevzute la art.217 sau 217/1 dac a contribuit activ la descoperirea sau contracararea
infractiunii ce tine de circulatia ilegal a substantelor narcotice, psihotrope sau analogelor lor,
dup caz, prin autodenuntare, predare benevol a substantelor narcotice, psihotrope sau
analogelor lor, indicare a sursei de procurare a acestor substante, divulgare a persoanelor care au
contribuit la svrsirea infractiunii, indicare a mijloacelor bnesti, a bunurilor sau a veniturilor
rezultate din infractiune.
Avnd n vedere c legiuitorul a specificat mai multe actiuni prin intermediul crora
persoana poate contribui activ la descoperirea sau contracararea infractiunii este fireasc
ntrebarea: cte din actiunile indicate trebuie ndeplinite, pentru ca circumstanta contributia
activ la descoperirea sau contracararea infractiunii s fie retinut iar persoana s beneficieze de
liberarea de rspundere penal?
n teorie nu am ntlnit abordri pe marginea acestui subiect. n ceea ce ne priveste
considerm c numrul actiunilor ntreprinse poate fi divers n functie de situatie, important e ca
fptuitorul s fi ndeplinit toate actiunile posibile prevzute de lege n vederea descoperirii sau
contracarrii infractiunii. Nu n zadar legiuitorul foloseste n textul normei expresia dup caz,
adic persoana care a svrsit o infractiune, pentru a beneficia de liberare de rspundere penal,
trebuie s ntreprind, dup caz, attea actiuni cte au fost posibile de realizat. Legiuitorul nu
conditioneaz liberarea de rspundere penal a persoanei de succesul descoperirii sau
contracarrii infractiunii, important e c aceast persoana s contribuie activ la realizarea acestui
scop.
Desigur un rol important la retinerea circumstantei contributia activ la descoperirea sau
contracararea infractiunii trebuie pus bunvointa actiunilor persoanei. Fptuitorul nu ar trebui
s beneficieze de liberare de rspundere penal chiar dac este prezent un cumul de actiuni post
criminale pozitive ns se va dovedi c acesta nu a ntreprins toate actiunile posibile pentru
descoperirea sau contracararea infractiunii, inclusiv si n cazul cnd detinea si alt informatie
155
util descoperirii sau prevenirii infractiunii, dar nu a mrturisit-o la timpul oportun. n acest caz
contributia activ la descoperirea sau contracararea infractiunii va fi luat n calcul la stabilirea
pedepsei.
n sustinerea celor relatate penalistul rus Colomeet V.C. consider c, la baza liberrii de
rspundere penal a persoanei care a comis o infractiune privind circulatia ilegal a substantelor
narcotice, psihotrope sau a analogelor lor ar trebui pus bunvointa actiunilor fptuitorului.
Astfel, n viziunea autorului, prin bunvoint se nteleg cazurile n care persoana a avut
posibilitate real de a proceda altfel, dar a ales ncetarea, recunoasterea si descoperirea
participrii sale la infractiune. [125, p.35-36]
Probabil aceasta si este explicatia faptului c instantele de judecat precum si organele
procurorii desi retin circumstanta contributia activ la descoperirea infractiunii n cazul
persoanelor care au comis infractiuni prevzute de art.217 si 217/1 CP prefer totusi s aplice o
pedeaps mai usoar dect liberarea de rspundere penal sau s aplice liberarea de rspundere
penal dar n temeiul art.55 CP aplicnd pedeapsa contraventional. [22; 37; 45; 8]
Este important de mentionat faptul c nu toate persoanele implicate n traficul ilicit de
droguri ce au ntreprins toate actiunile posibile prevzute de lege n vederea descoperirii sau
contracarrii infractiunii pot beneficia de liberarea de rspundere penal n baza prevederilor
cercetate. Potrivit legii pot beneficia de aceste nlesniri doar persoanele care au svrsit o
infractiune prevzut de art. 217 si 217/1 CP. n legtur cu acest fapt n doctrin se discut
despre lrgirea limitelor de actiune a prezentei norme si asupra celorlalte articole din Codul
penal cu privire la circulatia ilegal a substantelor narcotice psihotrope sau a analogelor lor.
Aceast viziune este sustinut de autorii Cozacenco I. si Simacov I. argumentnd totodat prin
faptul c infractiunile din sfera circulatiei substantelor narcotice, psihotrope si a analogelor lor
sunt strns legate ntre ele. Astfel, spre exemplu, persoana care se ocup cu organizarea ori
ntretinerea speluncilor pentru consumul substantelor narcotice sau psihotrope poate detine
informatii importante despre cei vinovati n comiterea infractiunilor n domeniul circulatiei
ilegale a substantelor narcotice, psihotrope sau a analogelor lor, despre veniturile rezultate din
infractiune etc. Prin urmare, prezenta actiunilor post criminale pozitive a unei astfel de persoane,
precum si lichidarea benevol a speluncilor ar putea s constituie temei pentru liberarea acestea
de rspundere penal. [176, p.53-54]
Potrivit alin.2 al art.282 CP Organizarea unei formatiuni paramilitare ilegale sau
participarea la ea se libereaz de rspundere penal persoana care, n mod benevol, s-a retras
dintr-o formatiune paramilitar ilegal si a predat arma si dac actiunile ei nu contin o alt
component de infractiune. Reiesind din continutul acestor prevederi de rspundere penal ar
156
putea fi liberat nu doar persoana care a participat ntr-o formatiune paramilitar ilegal ci si cea
care a organizat sau a condus o astfel de formatiune, important fiind ca aceasta s se retrag
dintr-o asemenea formatiune si s predea arma pe care o detine.
Cu toate acestea ns n literatur este discutabil liberarea de rspundere penal a
organizatorului si a conductorului formatiunii mentionate[166, p.324]. n ce ne priveste
mprtsim viziunea potrivit creia simpla retragere dintr-o formatiune paramilitar ilegal si
predarea armei nu poate contribui efectiv la prevenirea si contracararea acestui gen de
infractiune[205, p.96], de aceea propunem completarea prevederilor indicate cu nc o conditie
potrivit creia persoana, pentru a beneficia de liberarea de rspundere penal, ar mai trebui s
contribuie activ la dezarmarea si ncetarea activittii acestei formatiuni.
Totodat considerm ntemeiat si propunerea de completare a alin.2 al art.282 CP cu
specificatia cui ar trebui s predea arma persoana n cauz si anume concretiznd faptul c arma
a fost predat organelor de drept[166, p.324]. Imprecizia acestei cerinte ar putea conduce la
aplicarea incorect a acestor prevederi si anume posibilitatea de a preda arma liderilor acestei
formatiuni ilegale si nu organelor puterii de stat, care, n consecint nu vor putea s descopere
infractiunea n cauz si s ia msuri pentru a mpiedica activitatea formatiunii paramilitare
ilegale si tragerea la rspundere penal a persoanelor care au organizat si au participat ntr-o
astfel de formatiune dar care nu au manifestat cint activ.
n contextul celor mentionate merit atentie si faptul c potrivit alin.2 al art.282 CP
persoana se libereaz de rspundere penal doar dac, ac.iunile ei nu con.in o alt,
componen., de infrac.iune. Aceast cerint legal ar trebui nteleas n sensul c dac n
actiunile persoanei n discutie se contine o alt component de infractiune, atunci ea urmeaz s
fie tras la rspundere penal doar pentru acea infractiune. O alt interpretare conduce n mod
inevitabil la lipsirea de sens a existentei dispozitiei de liberare cercetate. n aceast ordine de
idei sustinem viziunea autorilor care s-au pronuntat n favoarea excluderii din alin.2 al art.282
CP a expresiei dac actiunile ei nu contin o alt component de infractiune, deoarece prezenta
acesteia, dup cum relateaz si autorii Matveeva Iu. si Sumin A., creeaz iluzia c, inclusiv si
ndeplinirea tuturor celorlalte conditii nu este temei pentru liberarea de rspundere penal pentru
aceast crim[203, p.62]. De aceeasi prere este si penalistul Soloviov R. sustinnd c prin
aceast conditie dac actiunile persoanei nu contin o alt component de infractiune ntr-
adevr se ntelege c existenta altei componente de infractiune anuleaz toate actiunile
pozitive postcriminale[241, p.30].
Reiesind din cele expuse propunem modificarea continutului alin.2 al art.282 CP n
urmtoarea redactie: Persoana care, n mod benevol, s-a retras dintr-o formatiune paramilitar
157
ilegal, a predat arma organelor de drept si a contribuit activ la dezarmarea si ncetarea activittii
acestei formatiuni se libereaz de rspundere penal pentru aceast infractiune.
Potrivit alin.3 al art.290 CP Purtarea, pstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau
comercializarea ilegal a armelor si munitiilor persoana care a predat de bun voie arma de foc
sau munitiile pe care le detinea fr autorizatia corespunztoare este liberat de rspundere
penal. Prezenta acestor prevederi de stimulare n Partea special a CP este conditionat de
faptul c infractiunea legat de circulatia ilegal a armelor de foc si munitiilor creeaz conditii
favorabile pentru comiterea altor infractiuni mult mai grave soldate cu victime omenesti ca
urmare a aplicrii nendemnatice a acestor obiecte de ctre alte persoane.
Prin predare benevol a armei de foc si munitiilor se ntelege c persoana a avut
posibilitate real de a le detine sau a le poseda ns a ales s le predea din propria voint. Nu are
important motivul lurii unei astfel de decizii important e c persoana s fi considerat c a avut
posibilitate real de a detine sau poseda n continuare aceste arme si munitii.
Este de observat faptul c nici n alin.3 al art.290 CP legiuitorul nu a precizat cui trebuie s
i fie predat arma si munitiile detinute fr autorizatia corespunztoare. De aceea intervenim si
n acest caz cu propunerea de completare a textului acestei dispozitii cu indicarea faptului c
aceste obiecte s fie predate organelor de drept.
Potrivit alin.4 al art.325 CP Coruperea activ si alin.3 al art.334 CP Darea de mit se
libereaz de rspundere penal persoana care a comis aceste infractiuni dac a avut loc
extorcarea sau dac aceasta a comunicat de bun voie organelor competente n a initia urmrirea
penal despre actiunile sale de corupere activ si respectiv de dare de mit.
Este de remarcat faptul c aceste prevederi nu poart caracter ncurajator n ntreaga lor
deplintate. Astfel coruptorul sau mituitorul nu este stimulat s aib un oarecare comportament
pozitiv n cazul n care actiunile prevzute la art.325 CP si respectiv art.334 CP au fost comise n
conditiile extorcrii, liberarea de rspundere penal n astfel de situatii fiindu-le garantat. Aici
legiuitorul nu ncurajeaz comportamentul subiectului, ci ia doar n considerare circumstantele
specifice n care s-a produs infractiunea corelat cu conduita persoanei cu functie de rspundere
(respectiv a celei care gestioneaz o organizatie comercial, obsteasc sau o alt organizatie
nestatal) n cazul n care subiectul este obligat s comit un act de coruptie (s dea mit) sub
influenta amenintrii intereselor sale legitime.
Dac n timpul urmririi penale declansate pe faptul drii de mit (actului de coruptie), se
constat c mita a fost extorcat atunci potrivit Legii penale cel care a dat mit va fi liberat de
rspundere penal indiferent de faptul dac aceasta s-a autodenuntat sau nu, adic n astfel de
158
situatii nu este obligatorie ndeplinirea vreunei actiuni pozitive postcriminale. Prin urmare
neobligativitatea actiunilor subiective n acest caz echivaleaz cu lipsa cintei active.
Prin autodenuntare se ntelege denuntul benevol fcut n fata autorittilor de ctre persoana
care a comis actul de corupere sau care a dat mit, fiind constient c autorittile nc nu cunosc
nimic despre acest caz.
Asadar n Partea special a CP despre cint activ se vorbeste doar n cinci cazuri, acestea
corelnd cu 17 componente de infractiune dintre care 9 constituie infractiuni u#oare si mai pu&in
grave (alin.1, 2 si 3 ale art.217, alin.1 si 2 ale art.217
1
, alin.1 al art.290, alin.1 al art.325, alin.1 si
2 al art.334 CP) si doar 8 alctuiesc infractiuni grave si deosebit de grave (alin.2 al art.57 CP se
extinde asupra prevederilor alin.4 al art.217, alin.3 si 4 ale art.217
1
, alin.1al art.282, alin.2 al
art.290, alin.2 si 3 ale art.325, alin.3 al art.334, alin.1 al art.337 CP al RM). Prin urmare putem
mentiona c actiunea alin.2 al art.57 CP nu se extinde asupra celor nou componente de
infractiune usoare si mai putin grave, deoarece aceast regul face trimitere la liberarea de
rspundere penal a persoanelor care au comis infractiuni de o alt categorie.
Nu ar fi corect ca n aceste nou cazuri s vorbim despre o alt natur juridic dect cea
prevzut n art.57 CP si c ntre acestea nu ar exista nici o legtur. Netinnd cont de faptul c
n unele cazuri acestea prevd actiuni pozitive post criminale specifice (de exemplu, predarea
benevol a armei de foc, a substantelor narcotice, psihotrope sau a analogelor lor, retragerea
dintr-o formatiune paramilitar ilegal etc.), esenta lor const anume n cinta activ. Este
indiscutabil faptul c la solutionarea problemei de liberare de rspundere penal n cazurile
indicate trebuie s tinem cont de regula concurentei dintre o norm general si una special.
Astfel, se pare c alin.1 al art.57 CP actioneaz n calitate de norm general privind liberarea de
rspundere penal n legtur cu cinta activ iar cazurile enumerate anterior actioneaz n
calitate de norm special, si asta deoarece n aceste din urm cazuri liberarea este prevzut
pentru infractiuni concrete. n plus aceste prevederi mbunttesc situatia juridic a persoanei, n
primul rnd prin faptul c liberarea de rspundere penal este o obligatie si nu un drept (precum
este stabilit n alin.1 al art.57 CP) al organelor abilitate s aplice legea si n al doilea rnd
liberarea de rspundere nu este conditionat de svrsirea infractiunii pentru prima oar.
Dup cum am mai mentionat Legea penal contine doar 8 componente de infractiuni grave
si deosebit de grave asupra crora si extind actiunea cele 5 cazuri de liberare de rspundere
penal n legtur cu cinta activ incluse n Partea special a CP. n fiecare din aceste cazuri, ce
constituie modalitti speciale ale cintei active, legiuitorul a prevzut actiuni pozitive specifice
pe care trebuie s le ndeplineasc persoana care a comis infractiunile corespunztoare ca s
beneficieze de liberarea de rspundere penal.
159
Potrivit scopului acestor norme, este clar c liberarea de rspundere penal, n aceste
cazuri, nu este optional (discretionar), adic posibil ci imperativ (obligatorie). Astfel
organele competente sunt obligate s libereze de rspundere penal persoana care a ndeplinit
cerintele indicate n dispozitiile corespunztoare indiferent de prezenta altor circumstante.
Prin urmare este fireasc ntrebarea - de ce n art.57 CP, care de fapt constituie regula
general a liberrii de rspundere penal n legtur cu cinta activ, n ambele aliniate este
folosit aceeasi expresie "poate fi liberat"? Conform dispozitiilor Partii speciale a CP cu privire
la liberarea de rspundere penal ar fi trebuit ca si n alin.2 al art.57 CP s fie indicat caracterul
obligator al liberrii de rspundere penal.
Mai departe, alin.2 al art.57 CP indic faptul c persoana care a svrsit o infractiune de
alt categorie poate fi liberat de rspundere penal numai n cazurile prevzute la articolele
corespunztoare din Partea special a CP doar 'n condi&iile alin.(1) a prezentului articol. Potrivit
acestor prevederi rezult c cerintele stabilite n articolele corespunztoare din Partea special a
CP pentru liberarea de rspundere penal n legtur cu cinta activ a persoanelor care au
svrsit infractiuni de alt categorie (cu exceptia celor usoare sau mai putin grave) trebuiesc
completate cu cerintele incluse n alin.1 al art.57 CP, fiind vorba despre autodenuntare de bun
voie, contributia activ la svrsirea infractiunii, compensarea daunei materiale cauzate sau
repararea n alt mod a prejudiciului pricinuit de infractiune precum si svrsirea infractiunii
pentru prima oar.
Acestea fiind spuse merit atentie faptul c n cazurile de liberare de rspundere penal
prevzute n Partea special a CP nu este prevzut o astfel de circumstant ca sv*r#irea
infrac&iunii pentru prima oar, ceea ce este si corect dac considerm c alin.2 al art.57 CP
constituie regula general pentru cazurile respective. Pe de alt parte unele conditii generale,
prevzute de alin.1 al art.57 CP sunt incluse si n unele cazurile de liberare de rspundere penal
prevzute n Partea special a CP. Astfel autodenuntarea de bun voie, care de fapt este o
conditie general, este prevzut si la alin.5 al art.217, alin.4 al art.325, alin.4 al art.334 CP, iar
contributia activ la descoperirea infractiunii - la alin.5 al art.217. Apare ntrebarea: care este
necesitatea dublrii acestor circumstante? Rspunsul ni se pare evident - pentru a arta, n
cazurile respective, care anume este cumulul necesar si suficient de actiuni pozitive
postcriminale ce necesit s fie ndeplinite de ctre persoana care a comis infractiunea
corespunztoare pentru a beneficia de liberarea de rspundere penal. Astfel deducem faptul c
nu este obligatorie prezenta altor conditii inclusiv cele specificate n alin.1 al art.57 CP.
n lumina celor relatate putem concluziona c expresia ... n conditiile alin.(1)... folosit
n alin.2 al art.57 CP nu are nici o relevant pentru aplicarea prevederilor de stimulare din Partea
160
special a CP. Aceast cerint nu corespunde celor incluse n aliniatele articolelor
corespunztoare din Partea special a CP. Comportamentul pozitiv descris n aceste din urm
cazuri este indicat ca fiind suficient si independent de alte conditii pentru deciderea liberrii de
rspundere penal.
n felul acesta prevederile Prtii speciale a CP prin care sunt apreciate cazurile de liberare
obligatorie de rspundere penal alctuiesc o grup deosebit de temeiuri de liberare de
rspundere penal, iar Legea penal n actiune ca si cea precedent nu contine o regul general
cu privire la aplicarea acestora. Sub aspect procesual prevederile alin.2 al art.57 CP, asa cum am
mentionat anterior, nu sunt luate n consideratie la realizarea cazurilor de liberare de rspundere
penal stabilite n Partea special a CP.
Eliminarea din alin.2 al art.57 CP a expresiei ... n conditiile alin.(1)... si substituirea
cuvintelor ... poate fi liberat... cu cuvintele ...se libereaz... ar fi o solutie a divergentelor
existente n Legea penal corelativ realizrii temeiurilor de liberare de rspundere penal din
Partea special a CP, drept exemplu n acest sens ar putea servi modificarea alin.2 al art.75 CP al
Federatiei Ruse (Cinta activ) care, de asemenea, fcea trimitere la alin.1 al aceluiasi articol si
liberarea de rspundere penal avea caracter discretionar. Prin urmare alin.2 al art.57 CP al RM
ar trebui s aib urmtorul continut: Persoana care a svrsit o infractiune de o alt categorie se
libereaz de rspundere penal numai n cazurile speciale prevzute n articolele corespunztoare
din Partea special a prezentului Cod. O astfel de regul general si-ar extinde actiunea asupra
tuturor cazurilor de liberare de rspundere penal incluse n Partea special a CP indiferent de
raportul cu institutia cintei active.
ntrebarea este: ce rol ar avea o astfel de norm la realizarea cazurilor de liberare de
rspundere penal prevzute n Partea special a CP, dat fiind faptul c aceasta nu ar contine nici
o conditie si nu ar modifica prin nimic situatia juridic a liberrii de rspundere penal prevzut
n cazurile n discutie. Totodat nu este absolut clar de ce alin.2 al art.57 CP al RM ar trebui s
prevad aceast regul general, ce legtur ar fi ntre aceasta si articolul indicat. n viziunea
noastr chiar dac ar trebui s existe o asemenea regul general, atunci locul ei este n cadrul
institutiei nlturarea rspunderii penale, deoarece liberarea de rspundere penal n aceste
cazuri are un caracter imperativ.
n concluzie considerm c excluderea alin.2 al art.57 CP este cea mai optimal solutie de
nlturare a coliziunilor dintre acesta si prevederile corespunztoare din Partea special a CP cu
privire la cazurile de liberare de rspundere penal.


161
3.9. Concluzii la capitolul III
1. Liberarea de rspundere penal a minorilor prevzut de art.54 CP al RM este o institutie a
dreptului penal a crei menire social este reeducarea infractorilor minori n afara limitelor
rspunderii penale prin aplicarea msurilor educative. Aceast modalitate de liberare de
rspundere penal nu exclude liberarea minorilor care au comis infractiuni potrivit
celorlalte modalitti de liberare prevzute de Legea penal a RM, ea fiind strict aplicabil
persoanelor care la momentul lurii deciziei de liberare nu au atins vrst de 18 ani. Deci
vrsta de pn la 18 ani prevzut n art.54 CP al RM trebuie s fie prezent att la
momentul comiterii infractiunii ct si la momentul liberrii de rspundere penal.
2. Prezenta conditiei svrsirea infractiunii pentru prima oar n dispozitia art.54 CP al RM
reduce esential potentialul de reeducare al minorilor infractori n afara limitelor rspunderii
penale prin aplicarea msurilor educative, respectiv reduce si aplicabilitatea acestei
modalitti de liberare de rspundere penal. n acest context propunem excluderea
cuvintelor pentru prima oar din continutul art.54 CP al RM.
3. Actuala procedur de revocare a msurilor educative prevzute la art.104 CP al RM
aplicate minorilor liberati de rspundere penal nu corespunde principiilor fundamentale
ale legislatiei penale nationale, n special contravine principiului dublei incriminri pentru
aceeasi fapt stipulat n art.7 CP al RM si art.22 CPP al RM. Este inadmisibil reluarea
urmririi penale ncetate n temeiul liberrii de rspundere penal n lipsa unor fapte noi
ori recent descoperite sau a unui viciu fundamental din cadrul procedurii precedente care a
afectat hotrrea pronuntat. Eschivarea sistematic a minorului de la msurile educative
nu corespunde temeiurilor de reluarea a urmririi penale ncetate n temeiul art.54 CP.
4. Revocarea msurilor educative va corespunde principiilor fundamentale ale sistemului
dreptului penal dac aceste msuri se vor aplica minorului pn la liberarea lui de
rspundere penal, n perioada de suspendare a urmririi penale. Astfel liberarea de
rspundere penal a minorului va fi rational doar dac msurile educative aplicate au avut
efect pozitiv n privinta corectrii si reeducrii acestuia. Totodat este oportun, mai nti,
revocarea, pe scar ierarhic, a msurilor educative, celor mai blnde cu altele mai aspre, si
apoi, dac se va ajunge la concluzia c si cea mai sever msur educativ este ineficient
pentru reeducarea minorului, atunci s se renunte la liberarea lui de rspundere penal si s
fie supus reeducrii prin intermediul pedepsei penale. n mod analogic ar fi cazul s se
hotrasc problema si atunci cnd minorul cruia i-a fost deja aplicat o msur educativ a
comis din nou o infractiune. Astfel, spre exemplu, minorul cruia i-a fost aplicat anterior
msura educativ avertismentul si a comis din nou o infractiune usoar sau mai putin
162
grav, va fi ncredintat sub supraveghere sau va fi internat ntr-o institutie special de
nvtmnt si de reeducare sau ntr-o institutie curativ si de reeducare.
5. Modificrile si amendamentele legislative aduse modalittii de liberare de rspundere
penal cu tragerea la rspundere contraventional (art.55 CP al RM) au transformat-o n
Liberarea de rspundere penal n legtur cu cinta activ si tragerea la rspundere
contraventional, fapt care dubleaz si totodat mpiedic aplicabilitatea prevederilor
art.57 CP al RM Liberarea de rspundere penal n legtur cu cinta activ.
6. Prin renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii se ntelege situatia n care persoana
a nceput pregtirea sau executarea actiunilor orientate spre comiterea unei infractiuni,
ntelegnd posibilitatea finalizrii cu succes a intentiei, ns constient, din propria voint
nceteaz activitatea criminal.
7. Renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii se consider definitiv n cazul n care
fptasul a abandonat executarea nceput complet si ireversibil, adic a renuntat la gndul
de a relua executarea n conditii mai favorabile.
8. Renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii se deosebeste de cinta activ prin faptul
c prima poate avea loc doar la etapa pregtirii sau tentativei de infractiune pn n
momentul incriminrii acestora iar cinta activ poate avea loc doar dup momentul
incriminrii faptei.
9. Sub aspect legislativ prin cint activ se ntelege acele actiuni active benevole prin care
persoana care a comis o infractiune, conducndu-se de orisice impuls intern, previne,
nltur sau reduce consecintele periculoase ale faptei incriminate sau acord ajutor
organelor de drept n descoperirea si cercetarea acestei precum si a altor infractiuni, ce
atrag dup sine, n conditiile prevzute de lege liberarea de rspundere penal sau
reducerea pedepsei.
10. Autodenuntarea n sensul art.57 CP presupune sesizarea benevol, sub orice form de ctre
persoana ce a comis o infractiune a organelor de drept cu o nstiintare despre infractiunea
comis n cazul n care subiectul dispune de posibilitatea real de a alege un alt
comportament, nestiind dac mpotriva lui a fost sau nu initiat urmrirea penal.
11. Circumstanta contributia la descoperirea infractiunii prevzut n art.57 CP nu include si
aspectul cercetrii infractiunii care presupune aportul persoanei care a comis o infractiune
acordat organelor de urmrire penal n stabilirea circumstantelor infractiunii deja
descoperite, cum ar fi cazul unei persoane retinute n flagrant. Prin urmare n scopul
optimizrii prezentei modalitti de liberare de rspundere penal propunem completarea
163
circumstantei vizate dup cum urmeaz contributia la descoperirea si cercetarea
infractiunii.
12. Continutul legal al modalittii de liberare de rspundere penal n legtur cu cinta activ
genereaz interpretri diferite n privinta numrului de circumstante subiective necesar
pentru luarea deciziei de liberare. n privinta acestui subiect concluzionm c pentru luarea
hotrrii de liberare de rspundere penal n legtur cu cinta activ este necesar prezenta
tuturor circumstantelor obiectiv posibile si nu toate cele enumerate n art.57 CP.
13. Prevederile alin.2 al art.57 CP al RM se afl n coliziune cu prevederile cazurilor de
liberare de rspundere penal incluse n Partea special a CP al RM. Totodat analiza
practicii judiciare privind liberarea de rspundere penal n temeiul cazurilor de liberare din
Partea special a CP al RM demonstreaz inaplicabilitatea prevederilor alin.2 al art.57 CP
al RM. ncercrile de a adapta prevederile alin.2 al art.57 CP al RM la prevederile cazurilor
de liberare de rspundere penal incluse n Partea special a CP al RM sunt inutile
deoarece ar nsemna existenta unei norme generale ce nu ar prevede nici o conditie n plus
n privinta aplicabilittii cazurilor de liberare vizate. Reiesind din aceste considerente
propunem excluderea alin.2 al art.57 CP al RM.
14. Prin fapt care n rezultatul schimbrii situatiei si-a pierdut caracterul prejudiciabil se
ntelege situatia n care la momentul comiterii fapta ntrunea toate trsturile infractiunii,
iar la momentul cercetrii si evalurii ei n noile conditii acesteia i lipseste unul din
semnele esentiale ale infractiunii si anume caracterul prejudiciabil.
15. Avnd n vedere structura sistemului dreptului penal autohton si caracterul discretionar al
institutiei liberrii de rspundere penal mentionm c prescriptia tragerii la rspundere
penal datorit caracterului su imperativ corespunde institutiei nlturrii rspunderii
penale. n acest context propunem ca ntr-o viitoare republicare a actualului Cod penal al
RM locul prescriptiei tragerii la rspundere penal s fie n limitele Capitolului XI
Cauzele care nltur rspunderea penal sau consecintele condamnrii.
16. Nu toate cazurile de liberare de rspundere penal prevzute n Partea special a CP
corespund naturii juridice a acestei institutii, unele din ele prin continutul lor, corespund si
totodat dubleaz prevederile circumstantei renuntarea de bun voie la svrsirea
infractiunii (art.278 alin.6 CP; alin.2 art.337 CP). Din aceste considerente este rational
modificarea respectivelor prevederi astfel nct s stimuleze comportamentul pozitiv post
criminal al infractorilor prin liberarea lor de rspundere penal.
17. n scopul eficientizrii potentialului anticriminogen al unor prevederi din Partea special a
CP al RM cu privire la liberarea de rspundere penal se impune necesitatea precizrii si
164
completrii lor. n acest context considerm necesar completarea prevederilor alin.2 al
art.282 CP cu nc o conditie si anume contributia activ la dezarmarea si ncetarea
activittii acestei formatiuni militare Totodat considerm ntemeiat completarea alin.2 al
art.282 CP si alin.3 al art.290 CP cu precizarea arma a fost predat organului de drept.






























165
CONCLUZII GENERALE I RECOMAND#RI
Generalizarea celor expuse permite formularea urmtoarelor concluzii:
1. ntregul proces al aparitiei si dezvoltrii institutiei liberrii de rspundere penal n
reglementarea juridico-penal national poate fi mprtit conditional n trei etape consecutive,
fiecare marcnd pasi importanti n perfectionarea acesteia: 1) Prima etap include perioada
ncepnd cu epoca antic si pn la adoptarea Codului penal al RSSM din 1961; 2) A doua etap
de dezvoltare ulterioar a institutiei liberrii de rspundere penal cuprinde perioada de actiune a
CP al RSSM din 1961 si 3) A treia etap ncepe odat cu adoptarea CP al RM n 2002 si
continu si n prezent.
2. Prevederile legislatiei penale nationale cu privire la institutia liberrii de rspundere penal
sunt mai aproape dup continut cu prevederile analogice a legislatiilor penale a statelor CSI
dect a celor europene, fapt absolut firesc deoarece aceste tri mpreun cu Republica Moldova,
fiind membre ale fostei URSS, au avut legislatii penale aproape identice. Totodat este de
remarcat faptul c legislatiile statelor europene nu fac diferent ntre rspundere penal si
pedeaps iar delimitarea liberrii de rspundere penal de liberarea de pedeaps este specific
doar legislatiilor statelor CSI.
3. Folosirea pentru prima oar n legislatia penal a termenului liberare de rspundere penal
alturi de notiunea liberarea de pedeaps (1959-1961) a servit temeiul studierii nssi a
continutului notiunii rspunderii penale pentru a rspunde anume la ntrebarea prin ce se
deosebeste rspunderea penal de pedeaps si de la ce totusi urmeaz s fie liberat persoana
care a svrsit o infractiune. Astfel concluzionm c solutionarea problemelor fundamentale ale
institutiei liberrii de rspundere penal devine indisolubil corelat cu nssi notiunea, continutul,
temeiul si limitele rspunderii penale. n cadrul investigatiilor notiunea legal a rspunderii
penale a fost gsit defectuoas, aceasta lsnd sub semnul ntrebrii mai multe probleme
principiale. Prin urmare a fost identificat si concretizat conceptul rspunderii penale care a si
stat la baza prezentei teze.
4. Pornind de la originea termenului rspundere, prin deductie logic si prin prisma structurii
normei juridice s-a stabilit c rspunderea penal const n obligatia persoanei care a comis o
infractiune de a suporta sanctiunea (pedeapsa) prevzut de norma de incriminare a legii penale.
5. n ipoteza faptului c liberarea de rspundere penal poate avea loc doar n prezenta
temeiului rspunderii penale, precum si a faptului c legea penal nu foloseste aceeasi
terminologie n cazul temeiului rspunderii penale si a faptei pentru svrsirea creia se poate
dispune liberarea de rspundere penal s-a impus necesitatea investigrii acestui subiect, n final
ajungndu-se la concluzia c singurul temei al rspunderii penale este infractiunea si doar n
166
prezenta acesteia se poate pune problema liberrii de rspundere penal. n acest context
propunem substituirea termenului fapt ce contine semnele componentei de infractiune stipulat
n art.53 CP cu termenul infractiune. Totodat propunem si modificarea prevederilor art.51 CP
n care s se mentioneze: Singurul temei al rspunderii penale este infractiunea.
6. Prin liberarea de rspundere penal, n sensul dreptului penal material, se ntelege scutirea
persoanei care a comis o infractiune de la obligatia de a suporta pedeapsa prevzut de norma de
incriminare a legii penale, iar, n sensul dreptului penal procesual, se ntelege ncetarea urmririi
penale sau a procesului penal n privinta persoanei vinovate de svrsirea unei infractiuni.
7. Esenta liberrii de rspundere penal sub aspectul dreptului penal material const n scutirea
persoanei care a comis o infractiune de la realizarea obligatiei de a suporta sanctiunea prevzut
de norma de incriminare a legii penale, iar sub aspect procesual penal - n scutirea acesteia de la
stabilirea si pronuntarea public, n numele legii, prin sentinta de condamnare a pedepsei penale.
8. Temeiul liberrii de rspundere penal este inoportunitatea realizrii rspunderii penale n
prezenta minimului necesar de conditii prevzute de legea penal pentru liberarea de rspundere
penal a persoanei care a svrsit o infractiune dac reeducarea ei poate fi obtinut n afara
limitelor acestei rspunderi.
9. Liberarea de rspundere penal a persoanei care a comis o infractiune nu contravine
principiului constitutional Prezumtia de nevinovtie dac ea va renunta la dreptul su de a-i fi
dovedit vinovtia n svrsirea infractiunii n cadrul unui proces judiciar public. n acest context
propunem completarea prevederilor art.53 CP al RM cu sintagma Pn la judecarea cauzei
penale n sedint de judecat public persoana nu poate fi liberat de rspundere penal dac
pledeaz nevinovat
10. Liberarea de rspundere penal se deosebeste de circumstantele care exclud infractiunea prin
faptul c poate avea loc doar dac exist temeiul rspunderii penale adic doar n prezenta
infractiunii, n timp ce ultimele circumstante exclud aprecierea faptei ca infractiune si, n esent,
exclud rspunderea penal.
11. Liberarea de rspundere se deosebeste de liberarea de pedeaps prin specificul etapelor
procesual-penale. Institutiei liberrii de rspundere i este caracteristic perioada de pn la
pronuntarea sentintei de condamnare iar institutiei liberrii de pedeaps cea de dup
pronuntarea sentintei de condamnare. Totodat aceste dou institutii se mai deosebesc si dup
competenta organului creia i apartine dreptul de liberare a persoanei. Astfel, dreptul de liberare
de rspundere penal i apartine procurorului si instantei de judecat, iar dreptul de liberare de
pedeaps l are doar instanta de judecat.
167
12. Caracterul discretionar al institutiei liberrii de rspundere penal ne permite s o deosebim
de institutia nlturrii rspunderii penale creia i este caracteristic caracterul imperativ,
ncetarea urmririi penale n temeiul amnistiei sau mpcrii fiind o obligatie si nu un drept al
organelor abilitate.
13. Legiuitorul nu a fost suficient de consecvent apreciind natura juridic a institutiei renuntrii
de bun voie la svrsirea infractiunii, pe de o parte apreciind-o ca circumstant care exclude
incriminarea faptei si respectiv neexistind infractiune (art.26 si 27 CP), iar pe de alt parte, ca
modalitate de liberare de rspundere penal (art.56 CP). Concluzionnd considerm c
renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii nu corespunde naturii juridice a liberrii de
rspundere penal, fapt pentru care propunem excluderea art.56 CP si introducerea n Capitolul
II Infractiunea unui nou articol art.27
1
Renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii.
14. Nu toate cazurile de liberare de rspundere penal prevzute n Partea special a CP
corespund naturii juridice a acestei institutii, unele din ele, dup continutul lor, corespunznd si
totodat dublnd prevederile circumstantei renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii
(art.278 alin.6 CP; alin.2 art.337 CP). Din aceste considerente este rational modificarea
respectivelor prevederi astfel nct s stimuleze comportamentul pozitiv post criminal al
infractorilor prin liberarea lor de rspundere penal.
15. Analiza coraportului prevederilor alin.2 al art.57 CP cu cele a cazurilor de liberare de
rspundere penal din Partea special a CP au scos n evident multiple coliziuni, nlturarea
rational a crora au condus la concluzia eliminrii respectivului aliniat.
16. Ca o finalitate logic a investigatiilor efectuate, urmrind scopul perfectionrii institutiei
liberrii de rspundere penal, autorul propune un proiect de lege privind modificarea legislatiei
penale nationale (Anexa 5)
Recomand,ri. Orice cercetare d nastere altor cercetri, pe msura aprofundrii cunostintelor
asupra institutiei liberrii de rspundere penal n contextul legislatiei Republicii Moldova am
ntlnit unele ntrebri ce n-au putut fi cuprinse de prezentul studiu, acestea fiind recomandate
pentru realizarea cercetrilor de perspectiv:
Studierea institutiei liberrii de rspundere penal sub aspectul concurentei modalittilor
acesteia.
Cercetarea si perfectionarea cadrului juridic privind rspunderea pentru neaplicarea sau
aplicarea ilegal a modalittilor de liberare de rspundere penal.
Investigarea oportunittilor de liberare de rspundere penal a persoanelor juridice si
elaborarea propunerilor corespunztoare n acest sens.
Investigarea aspectelor procesuale si criminologice privind realizarea liberrii de
rspundere penal la diferite etape ale procesului penal.
168
BIBLIOGRAFIE

1. Antoniu Gh., Bulai C., Ghivulescu Gh. Dictionar juridic penal. Bucuresti: Editura
stiintific si enciclopedic, 1976. -274 p.
2. Arhiva Colegiului penal al Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova, Decizia
nr.1ra-59/2008 din 12.02.2008.
3. Arhiva Colegiului penal al Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova, Decizia
nr.1ra-779/2007 din 05.09.2007.
4. Arhiva Colegiului penal al Curtii de Apel Chisinu, Decizia nr.1a-223/08 din 20.02.2008.
5. Arhiva Judectoriei Ciocana, mun.Chisinu, Dosar nr.1-374 din 08.12.2005.
6. Arhiva Judectoriei Ciocana, mun.Chisinu, Dosar nr.1-493/2005 din 07.10.2005.
7. Arhiva Judectoriei Ciocana, mun.Chisinu, Dosar nr.1-219/2005 din 27.04.2005.
8. Arhiva Judectoriei Ciocana, mun.Chisinu, Dosar nr.1-204/05 din 27.04.2005.
9. Arhiva Judectoriei Rscani, mun.Chisinu, Dosar nr.1-33/08, 1-31/08, 1-91/08 din
26.03.2008.
10. Arhiva Judectoriei Ialoveni, Dosar nr.1-567/08 din 28.08.2008.
11. Arhiva Judectoriei Centru, mun.Chisinu, Dosar nr.1-345/2006 din 28.02.2006.
12. Arhiva Judectoriei Centru, mun.Chisinu, Dosar nr.1-1043/06 din 08.12.2006.
13. Arhiva Judectoriei Centru, mun.Chisinu, Dosar nr.1-704/2006 din 29.06.2006.
14. Arhiva Judectoriei Anenii Noi, Dosar nr.1-274/07 din 13.11.2007.
15. Arhiva Judectoriei Anenii Noi, Dosar nr.1-210/07 din 14.09.2007.
16. Arhiva Judectoriei Anenii Noi, Dosar nr.1-269/07 din 20.11.2007.
17. Arhiva Judectoriei Anenii Noi, Dosar nr.1-304/07 din 25.12.2007.
18. Arhiva Judectoriei Blti, Dosar nr.1-15/2008 din 04.03.2008.
19. Arhiva Curtii de Apel Bender, Dosar nr.1a-121/08 din 05.022008.
20. Arhiva Judectoriei Militare, mun.Chisinu, Dosar nr.1-21/2006 din 07.03.2006.
21. Arhiva Judectoriei Buiucani, mun.Chisinu, Dosar nr.1-106/06 din 10.02.2006.
22. Arhiva Judectoriei Buiucani, mun.Chisinu, Dosar nr.1-307/10 din 10302010.
23. Arhiva Judectoriei Botanica, mun.Chisinu, Dosar nr.1-798/07 din 15.10.2007.
24. Arhiva Judectoriei Botanica, mun.Chisinu, Dosar nr.1-106/10 din 01.03.2010.
25. Arhiva Judectoriei Botanica, mun.Chisinu, Dosar nr.1-228/05 din 14.02.2005.
26. Arhiva Judectoriei Botanica, mun.Chisinu, Dosar nr.1-811/07 din 28.09.2007.
27. A se vedea:Hotrrea Plenului CSJ cu privire la practica judiciar n cauze despre
infractiuni sexuale, p.14, nr. 38 din 20.12.1999. Culegere, 2002, pag.319/ HP CSJ nr.7
169
din 29.08.1994 cu modificrile introduse prin HP CSJ nr.25 din 29.10.2001. Culegere,
2002, pag. 316-325
28. Arhiva Colegiului penal al Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova, Decizia
nr.1ra-238/2004 din 15.06.2004
29. Aram E. Istoria dreptului romnesc. Chisinu: Tipografia Central FEP. 1995. -235 p.
30. Arhiva Procuraturii Anenii Noi, Ordonanta de ncetare a urm. pen. din 31.01.2010 pe
cauza penal nr.2010250046
31. Arhiva Procuraturii Anenii Noi, Ordonanta de ncetare a urm. pen. din 25.03.2009 pe
cauza penal nr.2009250072
32. Arhiva Procuraturii Anenii Noi, Ordonanta de ncetare a urm. pen. din 18.03.2009 pe
cauza penal nr.2009250052
33. Arhiva Procuraturii Anenii Noi, Ordonanta de ncetare a urm. pen. din 11.02.2009 pe
cauza penal nr.2008250384
34. Arhiva Procuraturii Anenii Noi, Ordonanta de ncetare a urm. pen. din 30.07.2009 pe
cauza penal nr.2009250166
35. Arhiva Procuraturii Anenii Noi, Ordonanta de ncetare a urm. pen. din 31.07.2009 pe
cauza penal nr.2009250190
36. Arhiva Procuraturii Anenii Noi, Ordonanta de ncetare a urm. pen. din 31.07.2009 pe
cauza penal nr.2009250177
37. Arhiva Procuraturii sect.Rscani, mun.Chisinu Ordonanta de ncetare a urmririi penale
din 15.06.2009 pe cauza penal nr.2009020534
38. Arhiva Procuraturii sect.Ciocana, mun.Chisinu Ordonanta de ncetare a urmririi penale
din 15.07.2008 pe cauza penal nr.2007480459
39. Arhiva Procuraturii sect.Ciocana, mun.Chisinu Ordonanta de ncetare a urmririi penale
din 28.06.2007 pe cauza penal nr.2007480247
40. Arhiva Procuraturii sect.Ciocana, mun.Chisinu Ordonanta privind suspendare
conditionata urmririi penale din 15.07.2008 pe cauza penal nr.2007480820
41. Arhiva Procuraturii sect.Ciocana, mun.Chisinu. Ordonanta de suspendare conditionata
urmririi penale pe c. p. nr.2007480139
42. Arhiva Procuraturii r-n Nisporeni, Ordonanta de suspendare conditionate a urmririi
penale pe cauza penal nr.2007240097
43. Arhiva Procuraturii r-n Criuleni, Ordonanta de ncetare a urmririi penale pe cauza
penal nr.2009210005
170
44. Arhiva Procuraturii r-n Orhei, Ordonanta de ncetare a urmririi penale pe cauza penal
nr.2008278043.
45. Arhiva Procuraturii r-n Orhei, Ordonanta de ncetare a urmririi penale din 31.07.2009 pe
cauza penal nr.2009270200.
46. Arhiva Procuraturii r-n Orhei, Ordonanta de ncetare a urmririi penale din 31.07.2009 pe
cauza penal nr.2009270216.
47. Arhiva Procuraturii r-n Orhei, Ordonanta de ncetare a urmririi penale din 26.08.2009 pe
cauza penal nr.98270261.
48. Arhiva Procuraturii r-n Orhei, Ordonanta de ncetare a urmririi penale din 15.07.2009 pe
cauza penal nr.2006270383.
49. Arhiva Procuraturii r-n Orhei, Ordonanta de ncetare a urmririi penale din 12.03.2008 pe
cauza penal nr.2008270022.
50. Arhiva Procuraturii r-n Orhei, Ordonanta de ncetare a urmririi penale din 21.10.2009 pe
cauza penal nr.2009270079.
51. Arhiva Comisariatului de politie Orhei, Cauza penal nr.2001270844.
52. Arhiva Judectoriei sect. Ciocana, mun.Chisinu, Sentinta nr.1-374 din 08.12.05
53. Baltag D. Teoria general a dreptului. Cimislia. 1996. -329 p.
54. Baltag D.Vinovtia - temei sau conditie a rspunderii juridice? In: Revista National de
Drept. 2006, nr 6, p.18.
55. Barbneagr A. si altii. Codul penal al Republicii Moldova: Comentariu. Chisinu:
Sarmis, 2009. -859 p.
56. Barbneagr A. si altii. Codul Penal comentat si adnotat. Chisinu: Cartier, 2005. 656 p.
57. Borodac A. Drept penal. Calificarea infractiunii. Chisinu: Stiinta, 1996. 200 p.
58. Borodac A. Eliberarea de rspundere penal si pedeaps penal. Chisinu. 1979, 60p.
59. Borodac A. si altii. Drept penal. Partea general, Chisinu, Editura Stiinta, 1994, 368 p.
60. Borodac A. si altii. Manual de drept penal: Partea general. Chisinu: Academia Stefan
cel Mare, 2005. 516 p.
61. Borodac A., Gherman M., Rspunderea penal. n: Legea si Veata. 2005, nr 11 p.4-6.
62. Borodac A. Gherman M. Calificarea infractiunilor. Chisinu: Tipografia Central, 2006.
264 p.
63. Botnaru S. Cauzele care exclud caracterul penal al faptei n reglementrile statutului
Curtii Criminale Internationale "Analele stiintifice ale Universittii de Stat din Moldova",
2004, nr.7, p.220
64. Botnaru S. si altii. Drept penal. Partea general. Chisinu: Cartier, 2005. 624 p.
171
65. Brnz S. si altii. Drept penal. Partea special. Chisinu: Cartier, 2005. 804 p.
66. Brnz S., Stati V. Conceptul repetarea infractiunii": argumente n favoarea excluderii
din Codul penal al Republicii Moldova "Revista National de Drept", 2007, nr.2, pag.14
67. Bujor V. si altii. Elemente de criminologie. Chisinu: Stiinta, 1997. 86 p.
68. Bujor V., Larisa B. Drept penal comparat: (Partea general): Note de curs. Chisinu
Univ. De criminologie, 2003. Tipogr. Orhei 104p.
69. Bulai C. Drept penal Romn. Partea general, Vol.I. Bucuresti: Sansa, 1992. -284 p.
70. Bulai C., Manual de drept penal. Partea general. Bucuresti: ALL BECK, 1997. 224 p.
71. Capcelea V. Filozofia dreptului: Manual pentru institutiile de nvtmnt superior.
Chisinu: ARC, 2004. 570p.
72. Cernea E., Molcut E. Istoria statului si dreptului romnesc. Bucuresti, 1999. 375 p.
73. Ciobanu I. Caracteristica criminologic a delicventei juvenile si a minorilor n Republica
Moldova. Analele stiintifice ale Universittii de Stat. 1999, nr.2. p74- 79.
74. Codul de procedur penal al Republicii Moldova din 24.03.1961 // Vestile R.S.S.M.,
1961, nr.10, art.42.
75. Codul de procedur penal al Republicii Moldova nr.122-XV din 14.03.2003 //
Monitorul Oficial al R. Moldova nr.104-110/447 din 07.06.2003.
76. Codul penal al Republicii Moldova din 24.03.1961 // Vestile R.S.S.M., 1961, nr.10,
art.41. Chisinu, CUANT, 1997. 340 p.
77. Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18.04.2002 // Monitorul Oficial al R.
Moldova nr.128-129/1012 din 13.09.2002.
78. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu sub redactia dr. Alexei Barbneagr.
Chisinu: ARC, 2003. 836 p.
79. Codul penal al Romniei din 21.07.1968, republicat n Monitorul Oficial nr. 65 din 16
aprilie 1997, cu modificrile pn la 25 martie 2008. (http://www.anp-
just.ro/interna/Codul%20Penal.pdf)
80. Codul Penal al Romniei din 28.06.2004. Publicat n Monitorul Oficial, Partea I nr.575
din. 29.06.2004.
(www.savethechildren.org.nz/romania/copiii_romania/.../Cod_Penal2004.pdf)
81. Constitutia Republicii Moldova din 29 iulie 1994 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr.1
din 12.08.1994.
82. Cusnir V., Berliba V. Aspecte juridico-penale ale evaziunii fiscale a ntreprinderilor,
institutiilor si organizatiilor. Chisinu, Acad. Stefan cel Mare a M.A.I. al R.
Moldova, 2002. 208p.
172
83. Decizia Colegiului penal al Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova nr.1ra-
238/2004 din 15.06.2004. n cazul expirrii termenului de prescriptie, sentinta de
condamnare se adopt fr stabilirea pedepsei cu liberarea de rspundere penal.
84. Declaratie de presa din 16 martie 2009 n Transparency International Romnia. Anexa 1.
http://www.transparency.org.ro/stiri/comunicate_de_presa/2009/16martie/Anexa1.pdf
85. Declaratia Universal a Drepturilor Omului din 10.12.1948, aderat la Declaratie prin
Hotrrea Parlamentului R. Moldova nr.217-XII din 28.07.1990 // Drepturile Omului,
Acte legislative internationale si regionale, Ed. Epigraf, Chisinu, 2005 p.207.
86. Dict. Expl. al limbii romne. Bucuresti: Univers Enciclopedic, 1998.1192 p.
87. Dobrinoiu V. si altii. Drept penal. Partea general. Bucuresti: ATLAS LEX, 1994. 119 p.
88. Dobrinoiu V., Pascu I. Drept penal partea general. Note de curs. Bucuresti, 1992. 223 p.
89. Dolea I. Asigurarea drepturilor persoanei n probatoriul penal. Autoref. Tezei de dr.
habilitat n drept. Chisinu, 2009. 44p.
90. Dolea I. si altii. Drept procesual penal. Editia I. Chisinu: Cartier, 2005. 960 p.
91. Dvoracec Maria V. Istoria dreptului romnesc. Iasi, 1992, 342 p.
92. Gh. Gladchi Noi temeiuri ale liberrii de rspundere penal: necesitate si probleme de
aplicare. "Analele stiintifice ale Universittii de Stat din Moldova", 2004, nr.7, p.258
93. Gladchi Gh. Noi temeiuri ale liberrii de rspundere penal: necesitate si probleme de
aplicare "Analele stiintifice ale Universittii de Stat din Moldova", 2004, nr.7, pag.258
94. Gladchi Gh. Principiul vinovtiei n dreptul penal. Analele stiintifice ale Academiei
Stefan cel Mare a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Stiinte
socioumane. Editia a IX-a. Chisinu, 2009. p.29-32.
95. Gladchi Gh. si altii. Noua legislatie penal si procesual penal (Relaizri si controverse.
Impactul asupra detentiei). Chisinu: Helmah-exim SRL, 2007. 240 p.
96. Gladchi Gh. Victimologie criminologic. Autoref. Tezei de dr. habilitat n drept.
Chisinu, 2005. 44p.
97. Gladchi Gh. Victimologie criminologic. Tez de dr. habilitat n drept. Chisinu, 2005.
353p.
98. Gladchi Gh., Glavan B. Notiunea si continutul rspunderii penale. "Revista National de
Drept", 2010, nr.1, p.19-27.
99. Gladchi Gh., Glavan B. Perfectionarea msurilor ncurajatoare prevzute de Legea penal
a RM n combaterea criminalittii transnationale // Conferinta stiintifico-practic
international: Cooperarea international a organelor de drept n prevenirea si combaterea
criminalittii transnationale. 5-6 noiembrie 2009. p.131-138.
173
100. Gladchi Gh., Greu C. Conceptul si esenta vinovtiei penale. "Revista National de
Drept", 2008, nr.2, p.54-60.
101. Glavan B. Analiza juridic a trsturilor caracteristice ale notiunii rspunderii penale
prevzute de art.50 al CP al RM. Anuar stiintific, ed. a IX-a, Probleme actuale ale
prevenirii si combaterii criminalittii, Chisinu, 2009. p.233-241.
102. Glavan B. Aspecte juridico-penale privind liberarea de rspundere penal a minorilor
(art.54 CP al RM). Legea si viata, 2008, nr.12, p.34-42.
103. Glavan B., Capatin I. Evolutia institutiei liberrii de rspundere penal e parcursul celei
de-a doua jumtti a sec.XX. Avocatul poporului, 2009, nr.5-6. p.1-3.
104. Glavan B. Liberarea de rspundere penal a participantilor la actul de terorism //
Materialele Conferintei stiintifico-practice internationale: Prevenirea #i combaterea
terorismului: actualit&i #i perspective. 18 mai 2006. Chisinu. p.298-302.
105. Glavan B. Liberarea de rspundere penal a persoanelor care au comis infractiuni privind
circulatia ilegal a substantelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor. Anuar stiintific,
ed. a VIII-a, Probleme actuale ale prevenirii #i combaterii criminalit&ii, Chisinu, 2008.
p.176-184.
106. Glavan B. Liberarea de rspundere penal n legtur cu cinta activ mijloc juridic de
combatere a sustragerilor de valori istorico-culturale // Conferinta stiintifico-practic
international: Protec&ia juridic a valorilor culturale 'n Republica Moldova. 21-22
septembrie 2008, Chisinu. p.195-199.
107. Glavan B. Liberarea de rspundere penal n reglementarea juridico-penal a Republicii
Moldova de pn la mijlocul sec.XX. Legea si viata, 2009, nr.4, p.20-22.
108. Glavan B. Liberarea de rspundere penal n reglementarea juridic a statelor fostei
URSS. Revista National de Drept, nr.5-6 Chisinu 2010. p.94-99.
109. Glavan B. Locul renuntrii de bun voie la svrsirea infractiunilor n sistemul normelor
penale ale Republicii Moldova. Analele stiintifice ale Academiei Stefan cel Mare a
Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Chisinu, 2008. p.93-96.
110. Hanga V. Istoria dreptului romnesc. Dreptul cutumiar. Iasi: 1993, 146p.
111. Hotrrea Plenului Curtii Supreme de Justitie a Republici Moldova despre practica
aplicrii de ctre instantele judectoresti a legislatiei n cadrul examinrii cauzelor
privind infractiunile svrsite de minori nr.37 din 12.11.1997. "Culegere de hotrri
explicative". Chisinu, 2002, p.263.
174
112. Hotrrea Plenului Curtii Supreme de Justitie a Republici Moldova Cu privire la practica
judiciar n cauzele penale privind minorii nr.39 din 22.11.2004. Buletinul Curtii
Supreme de Justitie a Republicii Moldova, 2005, nr.7, p.6.
113. Hotca M.Drept penal: partea general. Bucuresti: C.H.Beck, 2007, 708 p.
114. Ionus R.G. Consideratii generale privind cauzele care nltur caracterul penal al faptei
prevzute de Codul penal al Romniei "Revista National de Drept", 2006, nr.5, p.70
115. Istoria dreptului romnesc n trei volume Vol.I, coordonator prof. univ. dr. docent Ioan
Ceterchi. Bucuresti: Acad.R.S.R., 1980. 664 p.
116. Istoria dreptului romnesc n trei volume Vol.II, coordonator prof. univ. dr. docent Ioan
Ceterchi. Bucuresti: Acad.R.S.R., 1984, 439 p.
117. Istoria dreptului romnesc n trei volume Vol.II, Partea II, coordonator prof. univ. dr.
docent Ioan Ceterchi. Bucuresti: Acad.R.S.R., 1984, 501 p.
118. Larii I. Criminologie. Min. Afacerilor Interne. Acad. Stefan cel Mare. -Chisinu, 2004.
150 p.
119. Lascu M., Liberarea de rspundere penal n legtur cu cinta activ prevzut n noul
Cod penal al Republicii Moldova, "Revista National de Drept", 2003, nr.3, p.12-14.
120. Legea Republicii Moldova nr. 141-XIII, din 7 iunie 1994 / Monitor nr.6/43 din
30.06.1994
121. Legea Republicii Moldova Nr.277-XVI din 04.11.2005 / Monitorul Oficial al R.
Moldova nr.161-163/795 din 02.12.2005
122. Macari A. Infractiunea si semnele ei. n: Revista National de Drept. 2002, nr.5, p.34-
36.
123. Macari I. Dreptul penal al Republicii Moldova; Partea general, Chisinu 2002, CEUSM.
398 p.
124. Marit A.- Cauze care nltur vinovtia ca urmare a justificrii lor sociale. In: Revista
National de Drept. 2006, nr.4, p.51.
125. Molcut E., Oancea D. Drept Roman. Bucuresti: SANSA-S.R.L., 1995. 342 p.
126. Narcis Giurgiu Drept penal,: doctrin, legislatie, jurisprudent Ed.a 2-a Iasi: Cantes,
2000.
127. Negoit F. Istoria statului si dreptului romnesc, Bucuresti: ROMNIA DE MINE,
2000. 212 p.
128. Nistoreanu Gh, Boroi A. Drept penal. Partea general. Bucuresti: ALL Beck., 2002. 344
p.
175
129. Nistoreanu Gh. si altii. Drept procesual penal. Partea general. Ed. Continent XXI,
Bucuresti, 1994. 188p.
130. Odagiu I., Circumstantele agravante. Tez de doctorat. Bucuresti, 2005. 163p.
131. Pactul international cu privire la drepturile civile si politice din 16.12.1966, ratificat prin
Hotrrea Parlamentului R. Moldova nr.217-XII din 28.07.90, n vigoare pentru
Republica Moldova din 26 aprilie 1993.
132. Pascu I., Legitima aprare n noua reglementare. n: Revista de Drept Penal. 2003, nr 1,
p.34
133. Rezolutia de la Beijing a ONU nr.40/33 din 29.II.1995.
134. Simion L. Rspunderea penal ca institutie fundamental a dreptului penal "Legea si
viata", 2010, nr.1, p.47
135. Todosiu M. Cauzele justificative. n R.D.P. nr.3/1998. p.106.
136. Ulianovschi X. Rspunderea penal a minorilor Revista National de Drept, 2002, nr.3,
p.10
137. Ungureanu A. Drept penal romn. Partea general. Bucuresti: Lumina Lex, 1995. 463p.
138. Vezi materialele cauzei penale nr.2009158030 arhiva Procuraturii militare Cahul.
139. Vezi Sentinta nr.1-19/07 arhiva Judectoriei Centru mun. Chisinu.
140. Vrabie G., Popescu S. Teoria general a dreptului. Iasi:Editura Stefan Procopiu, 1993.
197p.
141. Anexceen C. Crpyxrypa conercxoro npana. Mocxna: Rpn. nnr., 1975. 258c.
142. Annxnepon, X. Ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn n cnxsn c exrentntm
pacxaxnnem //3axonnocrt. - 1999. - N.5. - c. 17-21.
143. Annxnepon, X. Ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn n cnxsn c nsmenennem
ocranonxn. //3axonnocrt. -1999. - N 7. - c.12 14.
144. Anronon A. exrentnoe pacxaxnne xax ocnnanne ocnooxennx or yrononno
ornercrnennocrn, Anrope]. nccep. na concx. yu. cren. xan. mp. nayx. Tomcx 2000.
26c. http://dissertation1.narod.ru/avtoreferats2/av161.htm
145. Fan H.A. Vrononnoe npano Pecnynnxn Fenapyct: Omax uacrt: Koncnexr Hexnn. -
Mnncx, Tece, 2000. 288c.
146. Farpn-Baxmaron H.B. Vrononnax ornercrnennocrt n naxasanne. Tp. Bte. Bx. MB
CCCP, 1969 N-24. c.71-87.
147. Faynnn R. Ocnonannx, ncxnmuammne npecrynnocrt exnnx: Vue . nocone . Knen,
VMK BO, 1989, 48c.
176
148. Fenxen B. Hnunocrt npncrynnnxa n conercxom yrononnom npane: A]rope]. nc.
xan. mpn. nayx. Hennnrpacxn rocyapcrnennt ynnnepcnrer nm. A. A. Xanona.
Rpnnuecxn ]axyntrer. -Hennnrpa., 1963. -19c.
149. Fepxannn A. A. Bonpoct ocnooxennx or yrononno ornercrnennocrn n
Pecnynnxe Fenapyct / Xypnan "Iocyapcrno n npano", 2006. - c.96-100.
150. Fpannn . M. Vrononnt saxon n ero npnmenenne. Mocxna, Rpnnuecxax
nnreparypa, 1967, 239 c.
151. Fpannn . M. Vrononnax ornercrnennocrt n ee ocnonanne n conercxom yrononnom
npane, Hs-no Rpnnuecxax nnreparypa. Mocxna, 1963. 275c.
152. Bacnntencxn A. Ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn xax cpecrno ee
n]]epennnannn // Rpnnuecxne sanncxn pocnancxoro rocyapcrnennoro
ynnnepcnrera H.I. emnona. Btn.7. -pocnannt, 2003. -c.155 162
153. Bnrrenepr I.F. Ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn n naxasannx c
npnmenennem mep omecrnennoro nosecrnnx. Anrope]. nc. -pa mpn. nayx. -
Xaptxon, 1969. - 38c.
154. Bnanmnpon B.A., Hxnynon R.H. Ocroxrentcrna, ncxnmuammne omecrnennym
onacnocrt exnnx. Vuenoe nocone. Mocxna., 1970. 112 c.
155. Bonxon F.C., erepmnnncrnuecxax npnpoa npecrynnoro noneennx, Kasant 1975. -
110c.
156. Btpacraxnn B. Vcnonno-ocpounoe ocnooxenne - npano, a ne oxsannocrt cya
"Poccncxax mcrnnnx", 1999 r., N 7, c.44
157. Iayxman, H. Vrononno-npanonax opta c reppopnsmom. //3axonnocrt. -2001. - N 5. -
c.5 7
158. Iepnenson, A. A. Honxrne npecrynnennx n conercxom yrononnom npane. Mocxna,
Iocmpnsar,1955. -55c.
159. Ionnx R. B. Mero yrononnoro npana. Xypnan poccncxoro npana. -2000. - N 1. - c.
69 - 75.
160. Iononxo H. B. Ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn n ocnooxenne or
yrononnoro npecneonannx: coornomenne nonxrn. // Iocyapcrno n npano. 2000. N
6. c.41 - 51
161. Ipomeno R.M., Ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn n crann cyenoro
pasnparentcrna, Vuenoe nocone. Xaptxon, 1979. 82c.
162. annnmx, C. A. Bonpoct ocnooxennx or yrononno ornercrnennocrn.
Hpanoneenne. -1987. - N 3. - c.85 91
177
163. oponontcxax T. H. O nsmenennn nopxxa npexpamennx yrononntx en n
nexoroptx cnopntx nponemax npanocynx // Koncrnrynnx CCCP n antnemee
yxpennenne saxonnocrn n npanonopxxa. - Mocxna. 1979. - c.177-178.
164. ypmanon H.. Honxrne npecrynnennx. Mocxna. 1948. 311 c.
(http://www.pravo.vuzlib.net/book_z1555.html)
165. Eneoncxn, B. A. Vrononnoe naxasanne n nocnnranne nosnrnnno ornercrnennocrn
nnunocrn :Vuenoe nocone Mnnncrepcrno nnyrpennnx en CCCP. Pxsancxax
ntcmax mxona.-Pxsant,1979. -84c.
166. Enontnena A. Hncrnryr ocnooxennx or yrononno ornercrnennocrn:
reopernuecxne, saxonoarentnte n npanonpnmennrentnte nponemt. nc. ox.
mpn. nayx. Mocxna, 2005. -389 c.
167. Xyxon T. I. VIOHOBHO-HPABOBA HPHPOA OFPOBOHHOIO OTKA3A
OT HPECTVHHEHH Copnnx nayuntx rpyon mpnnuecxoro ]axyntrera
CenKanITV, 2005. (http://www.ncstu.ru)
168. 3aroponnxon H.H.. Conercxoe yrononnoe npano. Mocxna, Rpnnuecxax nnreparypa,
1976. 568 c.
169. Hnanon B.. oponontnt orxas or conepmennx npecrynnennx. Mocxna, 1982. -56c.
170. Hnanunn A. O cnennantntx nnax ocnooxennx or yrononno ornercrnennocrn //
Axryantnte nponemt npanoneennx: Copnnx resncon nayuno cryenuecxo
xon]epennnn mpnnuecxoro ]axyntrera pIV. pocnannt: Hs-no pocn. yn-ra, 2000.
Btn.2. c. 52-53.
171. Hnoramona-Xera, H. B. Konxypennnx nopm npn ocnooxennn or yrononno
ornercrnennocrn /H. B. Hnoramona-Xera. //Hpanoneenne. -2001. - N 6. - c.116 128
172. Kapnymnn M. H., Kypnxncxn B. H.. Vrononnax ornercrnennocrt n cocran
npecrynnennx. Mocxna, "Rpnnuecxax nnreparypa". 1974, 232c.
173. Kennna C.I. Teopernuecxne nonpoct ocnooxennx or yrononno ornercrnennocrn.
Mocxna, Hayxa, 1974. 233c.
174. Kennna C.I. Teopernuecxne nponemt ocnooxennx or yrononno ornercrnennocrn
// Anrope]. ncc... oxr. mpn. nayx. Mocxna, 1975, 30c.
175. Kosauenxo H. Vrononnax ornercrnennocrt Mepa n ]opma ntpaxennx. Cnepnoncx
1987. 48c.
176. Kosauenxo H., Cnmaxona H. Ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn na
nesaxonnte ecrnnx c napxornuecxnmn cpecrnamn n ncnxorponntmn nemecrnamn
// Vrononnoe npano. Mocxna, Hnren-Cnnres, 2003, N 1. - c.52-54
178
177. Konomeen B. nxa c nonnnno: nonax rpaxronxa // Poccncxax mcrnnnx. - 1997. -
N10. - c.35-36
178. Kommenrapnn x Vrononno-nponeccyantnomy xoexcy. PCCP /Orn. pe. B.H.
Pauenxo; no pe. B.T. Tomnna. 5- e ns., nepepa. n on. Mocxna, Rpar-M,
2001. - 815c.
179. Kocrpona M. O Conepmencrnonanne xstxonoro ntpaxennx xareropnn
"npecrynnenne" n yrononnom saxone. Hponemt conepmencrnonannx n npnmenennx
saxonoarentcrna o opte c npecrynnocrtm: Marepnant Bcepoccncxo nayuno-
npaxrnuecxo xon]epennnn, nocnxmenno 95-nernm Famxnpcxoro
rocyapcrnennoro ynnnepcnrera. !acrt I. [online]. V]a: PHO Fam IV, 2004.
http://www.kalinovsky-k.narod.ru/b/ufa20042/kostrova.htm (citat 13.01.2009).
180. Kocrpona M.F. Hncrnryr ocnooxennx or yrononno ornercrnennocrn n cnxsn
exrentntm pacxaxnnem: nornxo-xstxono acnexr. Hponemt npornnoecrnnx
npecrynnocrn n conpemenntx ycnonnxx: Marepnant mexynapono nayuno-
npaxrnuecxo xon]epennnn 16-17 oxrxpx 2003. !acrt III.- [online]. V]a: PHO
FamIV, 2004. - 224c. [online] http://www.kalinovsky-k.narod.ru/b/ufa20041/index.htm
181. Kpentmen A. exrentnoe pacxaxnne xax ocnonanne ocnooxennx or yrononno
ornercrnennocrn: Anrope]. ncc.xan. mpn. nayx. Hnxnnn Honropo, 2000. 26c.
182. Kypxnnen B. Oexrnnnax cropona npecrynnennx. Mocxna, Iocmpnsar, 1960.
244c.
183. Kypxnnen B., Hpano n noneenne, Mocxna, Rpnnuecxax nnreparypa, 1978. 191c.
184. Kysnenona H., oponontnt orxas or npecrynnennx n conercxom yrononnom npane//
Becrnnx Mocxoncxoro ynnnepcnrera. Btn. 1. 1955. c.10 15.
185. Kypnnon F. A. Hayunte ocnont xnann]nxannn npecrynnenn. Hs-no Mocx. yn-ra,
1976, 182c.
186. Kypnxncxn B.H. Vrononnax ornercrnennocrt n mept omecrnennoro nosecrnnx.
Mocxna, Rpn. nnr., 1965. - 140c.
187. Kypc poccncxoro yrononnoro npana. Omax uacrt /Ho pe. B.H. Kypxnnena, A.B.
Haymona. M.: Cnapx, 2001. 767c.
188. Kypc conercxoro yrononnoro npana !acrt omax Tom 1. /Orn. pe. H. A. Fenxen, M.
. Bapropocxn. Hennnrpa, Hennnrpacxn rocyapcrnennt ynnnepcnrer nm.
A. A. Xanona. -1968. -646 c.
179
189. Kypc conercxoro yrononnoro npana: Haxasanne. B 6-rn romax: !acrt omax. T. 3 /
Hrnaron A.H., Kennna C.I., Konanen M.H., Kpnrep I.H., n p.; Pexon.:
Hnonrxoncxn A.A., Pomamxnn H.C., !xnxnase B.M. - M.: Hayxa, 1970. - 350c.
190. Kypc conercxoro yrononnoro npana: Hpecrynnenne. B 6-rn romax: !acrt omax. T. 2 /
Hnonrxoncxn A.A.; Pexon.: Hnonrxoncxn A.A., Pomamxnn H.C., !xnxnase B.M.
Mocxna, Hayxa, 1970. - 516c.
191. Kypc yrononnoro npana. Omax uacrt. Tom 1: Vuenne o npecrynnennn. Vuennx nx
nyson / Ho pe. H..Kysnenono, H.M.Txxxono.- M. Hsarentcrno 3epnano.
1999. 592c.
192. Kypc yrononnoro npana. Tom 1. Omax uacrt. Vuenne o npecrynnennn / Ho pe.
H.. Kysnenono, H.M. Txxxono. M.: HK "3epnano-M", 2002. 465c.
193. Kypc yrononnoro npana. Omax uacrt. Tom 2. Omax uacrt. Vuenne o naxasannn. Ho
pe. H.. Kysnenono, H.M. Txxxono. M., HK 3epnano-M, 2002. 464c.
194. Kymnapen B. A. Hponemt ronxonannx nopm yrononnoro npana o exrentnom
pacxaxnnn //Rpnnuecxn mnp. 2002. N 1. - c.44 - 50.
195. Kymnapen B.A. Ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn no nopmam
Ocoenno uacrn Vrononnoro xoexca Poccnn // Anoxarcxax npaxrnxa. - M.: Rpncr,
2001, N 3. - c.17-21
196. Heonrtencxn B.A. Ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn. Anrope].
ncc...xan. mpn. nayx. - Camapa, 2002. - 44c.
197. Hoanona A. O ocnooxennn or yrononno ornercrnennocrn sa saneomo noxnte
noxasannx, saxnmuennx +xcnepra nnn nenpannntnt nepeno "Poccncxax mcrnnnx",
1997 r., N 9, c.25
198. Hyxamon A. exrentnoe pacxaxnne xax ocnonanne ocnooxennx or yrononno
ornercrnennocrn. Rcrnnnx Fenapycn: Rpnnuecxn nayuno-npaxrnuecxn xypnan.
Fenapyct. -Mnncx, 2002, N4 (http://www.justbel.info/2002-4/art16.htm)
199. Hyxamon A., exrentnoe pacxaxnne xax ocnonanne ocnooxennx or yrononno
ornercrnennocrn. Rcrnnnx Fenapycn, N4 2002 (http://www.justbel.by.ru/2002-
4/art16.htm).
200. Maromeon A. A. Vrononnax ornercrnennocrt n ocnooxenne or nee: +nonmnnx
npanontx nosspenn n conpemennocrt. Anrope]. nc. ... xan. mpn. nayx. - Mocxna,
1998. - 57 c.
180
201. Manxon B. H. Knann]nxannx nonropntx npecrynnenn, conepmenntx
ocnooxenntmn or yrononno ornercrnennocrn // Conercxax mcrnnnx. 1967 N 20.
c. 533
202. Mantnen, B. Manosnaunrentnocrt exnnx n yrononnom npane. //3axonnocrt. -1999. -
N 1. - c. 17 - 21.
203. Marneena R, Cymnn A.. Ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn n cnxsn c
exrentntm pacxaxnnem. // Poccncxax mcrnnnx. 2001. N 9. c. 61-62.
204. Mnxanon, B. Hpnsnaxn exrentnoro pacxaxnnx. //Poccncxax mcrnnnx. -1998. N 4. -
c.5 7
205. Honnxon B. A. Ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn. ncceprannx na
concxanne yueno crenenn xannara mpnnuecxnx nayx, Kpacnoap, 2003. 186c.
206. Haymon A. B. Hpanonte nocnecrnnx ocnooxennx nnnonnoro or yrononno
ornercrnennocrn //Conercxax Rcrnnnx. 1976. N 20, c. 10-12.
207. Hayuno-npaxrnuecxn xommenrapn x Vrononnomy Koexcy Poccncxo eepannn
n nyx romax. Tom nepnt H.Honropo.: HOMOC. 1996. 624c.
208. Ho H.C. Honoe n rpaxronxe ocnonntx yrononno-npanontx nonxrn// Conercxoe
yrononnoe npano. 1982. N7. - c.91-103.
209. Oneson H.A. K nonpocy o ocroxrentcrnax, ycrpanxmmnx omecrnennym onacnocrt
n npornnonpannocrt exnnx n conercxom yrononnom npane. Amxaa, "H"M, 1972.
103c.
210. Ocnnon H.H. Teopernuecxne ocnont nocrpoennx n npnmenennx yrononno-npanontx
canxnn. Axcnonornuecxne acnexrt. Hennnrpa, Hennnrpacxn rocyapcrnennt
ynnnepcnrer nm. A. A. Xanona, HIV,1976. -135c.
211. Hannon H. E. Vrononno-nponeccyantnoe saxonoarentcrno n yrononnt saxon
(coornomenne n nponemt npnmenennx). Monorpa]nx. Mocxna, 1999. - 224c.
212. Hantxo K. A. oponontnt orxas or npecrynnennx no conercxomy yrononnomy npany.
Boponex: Hs-no Boponex, yn-ra, 1975. -147c.
213. Hecnxxac B. !. Vrononnax ornercrnennocrt n ocnooxenne or ne#. Vuenoe
nocone. Mnncx, MBB MB CCCP, 1988. - 64c.
214. Hnonrxoncxn A.A. Vuenne o npecrynnennn no conercxomy yrononnomy npany. - M.:
Iocmpnsar, 1961. - 666c.
215. Hycronax H. H. Hpexpamenne yrononnoro ena n crann npenapnrentnoro
paccneonannx c ocnooxennem nnna or yrononno ornercrnennocrn :Cr. cr. 6-9
181
VHK PCCP : Anrope]epar ncceprannn na concxanne yueno crenenn xannara
mpnnuecxnx nayx. -!enxnncx, 2001. -30c.
216. Hycronax H. H. Hpexpamenne yrononnoro ena n crann npenapnrentnoro
paccneonannx c ocnooxennem nnna or yrononno ornercrnennocrn, cr. cr.6-9
VHK PCCP : nc. ... xan. mpn. nayx : 12.00.09 : Exarepnnypr, 2001 195 c.
217. Poccncxoe saxonoarentcrno X-XX nexon,B-9r.-T.6:3axonoarentcrno nepno
nononnnt XIX nexa-M., 1984.p.206. citat dup Enontnena A. Hncrnryr
ocnooxennx or yrononno ornercrnennocrn: reopernuecxne, saxonoarentnte n
npanonpnmennrentnte nponemt. nc. ox. mpn. nayx. Mocxna, 2005., c.19.
218. Poccncxoe saxonoarentcrno X-XX nexon. B 9r. T.8 Cyenax pe]opma M. 1984. p.
397.citat dup Honnxon B. A. Ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn,
ncceprannx na concxanne yueno crenenn xannara mpnnuecxnx nayx, Kpacnoap
2003, c.13-17.
219. Pexomenannx N R (92) 16 Komnrera Mnnncrpon Conera Enpont o Enponencxnx
npannnax no omnm canxnnxm n mepam (npnnxra 19.10.1992)
http://rusofis.ru/mezhdunarodnoe-zakonodatelstvo/print:page,1,7744-rekomendatsija-N-
R-92-16-komiteta-ministrov-soveta-evropyo-evropejskih-pravilah-po-obschim-sanktsija-
m-i-meramprinjata-19101992.html
220. Poccncxoe yrononnoe npano. Omax uacrt. Vuennx, Tom 1 / Ho pe. npo].
H.B.Hnoramono-Xera, B.C.Komnccapona n A.H.Papora. Mocxna, Hpocnexr, 2007. -
528c.
221. Poccncxoe yrononnoe npano. Omax uacrt: Vuennx./ Ho pe. B.H.Kypxnnena,
A.B.Haymona. Mocxna, Cnapx, 1997.- 454c.
222. Cannnn C.H., Tynnna A.. Honxrne n nnt ocnooxennx or yrononno
ornercrnennocrn nnn naxasannx. Cnepnoncx 1987. 56c.
223. Canron P. A. Knann]nxannx noneennx nnna nocne conepmennx nm npecrynnennx.-
Omcx: Btcmax mxona mnnnnnn MB CCCP. 1986. 126c.
224. Canxnn A.B. exrentnoe pacxaxnne cnooa or ornercrnennocrn // Poccncxax
mcrnnnx. 1997. - N 12. c.35 37.
225. Canxnn A.B. exrentnoe pacxaxnne n npecrynnennn: npanonte n
xpnmnnanncrnuecxne nponemt. Anrope]. ncc.oxr. mpn. nayx. - Mocxna, 2002.-
56c.
182
226. Canranon A.H. O yrononno ornercrnennocrn n ee nponeccyantnom
ntpaxennn//Becrn. HIV. 1972. N 23. &xonomnxa, ]nnoco]nx, npano. Btn. 4. c.125-
129.
227. Cnepuxon B.B. exrentnoe pacxaxnne n nopmax Ome n Ocoenno uacre VK P
// Poccncxax mcrnnnx. 2001. N2.- c.62-63;
228. Cnepuxon, B. B. Axryantnte nonpoct ocnooxennx or yrononno ornercrnennocrn
n cnxsn c exrentntm pacxaxnnem. //Iocyapcrno n npano. -1999. - N 12. - c. 53 - 60
229. Cemepnena H.K.. Ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn
neconepmennonernnx c npnmenennem mep nocnnrarentnoro xapaxrepa, Anrope]. nc.
... xan. mpn. nayx / Cemepnena H.K. - Cnepnoncx, 1969. - 27c.
230. Cemnn A. Ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn n cnxsn c nosnrnnno
nocrxpnmnnantno exrentnocrtm "3axon n xnsnt", 2006 r., N 9, c.42
231. Cepreena, T. H. Bonpoct nnnonnocrn n nnnt n npaxrnxe Bepxonnoro Cya CCCP no
yrononntm enam Axaemnx nayx CCCP. Hncrnryr npana. - Mocxna; Hennnrpa,
Hs-no AH CCCP,1950. -183c.
232. Cnonapn n +nnnxnonenn na Axaemnxe. (exnne n yrononnom npane axr
ocosnanno-nonenoro noneennx uenonexa n ]opme ecrnnx nnn esecrnnx,
nonn#xmne omecrnenno onacnte nocnecrnnx. exnne xnnxercx oxsarentntm
npnsnaxom cotrnx npecrynnennx n oexrnnno cropont npecrynnennx xax
+nemenra cocrana). http://dic.academic.ru/dic.nsf/ruwiki/371617
233. Cnyrcxn H. H. Ocroxrentcrna, ncxnmuammne yrononnym ornercrnennocrt.
Hennnrpa, 1956. 118c.
234. Cmontnnxon B.E. annocrt n yrononnom npane. Mocxna, Rpn. nnr. 1973. 144c.
235. Conercxoe yrononnoe npano. Omax n ocoenax uacrn. Vuennx / Ho pe.
Cononanona R.B. Mocxna Rpn. Hnr., 1981.- 464c.
236. Conercxoe yrononnoe npano. Omax uacrt /Ho pe. I.A.Kpnrepa,
H..Kysnenono, R.M.Txauencxoro. Mocxna, MIV, 1988. -368c.
237. Conercxoe yrononnoe npano. Omax uacrt. Ho pe. B. . Mentmarnna n p.
Mocxna, MIV, 1969, -458c.
238. Conercxoe yrononnoe npano. !acrt Omax. Ho pe. E.A.Cmnpnona,
A.B.xynona. Knen 1973. 306c.
239. Conercxoe yrononnoe npano. !acrt Omax. Vuennx / Ho pe.
H.H.Ipnmaena n F.B.3panomtcnona. Mocxna, Rpn. Hnr., 1982. 440c.
183
240. Conercxoe yrononnoe npano. !acrt Omax. Vueno-meronuecxoe noconem. Ho
pe. H.A.Orypnona n A.B.Haymona. Bonrorpa. 1973. - 100c.
241. Cononten P. Cnennantnte nnt ocnooxennx or yrononno ornercrnennocrn //
3axonnocrt, 2001, N 11. . - c.29 - 30.
242. Crenanon B. Ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn n cnxsn c npnmnpennem c
norepnenmnm "Poccncxax mcrnnnx", 2000 r., N 9, c.50
243. Crporonnu M.C. Hpesymnnnx nennnonnocrn n npexpamenne yrononntx en no
nepeannnrnpymmnm ocnonannxm// Conercxoe rocyapcrno n npano, 1983, N 2. c.70-75.
244. Crpyuxon H. A. Vrononnax ornercrnennocrt n ee peannsannx n opte c
npecrynnocrtm. -Caparon :Hs-no. Caparoncxoro yn-ra,1978. -288c.
245. Taparaen, A. H. Amnnncrparnnnax ornercrnennocrt n yrononnom npane /A. H.
Taparaen. //Hpanoneenne. -1992. - N 2. - c.62 68
246. Tep-Axonon A. A. oponontnt orxas or conepmennx npecrynnennx. - M.: Rpn.
nnr., 1982. - 96c.
247. Toxapenxo B.A. Rpnnuecxax ornercrnennocrtm (nonpoct reopnn).
Knmnnen, Tipografia Sirius, 2002. 152c.
248. Vrononnoe npano Poccnn. Vuennx nx nyson. B 2-x romax. T.1. Omax uacrt. Orn.
pe. A.H.Hrnaron, R. A..Kpacnxon. Mocxna, HOPMA-HHPA. 1999, - 639c.
249. Vrononnoe npano Poccncxo eepannn. Omax uacrt Vuennx/Ho pe. npo].
F.B.3panomtcnona. Mocxna, Rpncrt, 2000. 480c.
250. Vrononnoe npano Poccncxo eepannn. Omax uacrt Vuennx/Ho pe.
A.H.Papora. Mocxna, Rpncrt, 2001. 511c.
251. Vrononnoe npano. Omax !acrt. Ho pe.B.H.Pauenxo. Mocxna, 3AO
Rcrnnnn]opm, 2004, 576c.
252. Vrononnoe npano. Omax uacrt. Vuennx / Ho pe. H. H. Berpona, R. H. Hxnynona
Mocxna, Hont Rpncr, KnoPyc, 1997, 592c.
253. Vrononnoe npano. Omax uacrt. Vuennx nx nyson. Orn pe. Kosauenxo, H..;
Hesnamona, 3.A.;. Mocxna, Hopma, 1997. 516c.
254. Vrononnoe npano. Hpaxrnuecxn xypc: Vuenoe nocone / Ho ome peaxnne A.I.
Canpynona / Ho nayuno peaxnne A.B. Haymona. Mocxna: HMH IVK MB
Poccnn, 2003, 544c.
255. Vrononnoe npano. !acrt Omax. Ho pe. npo]. Fenxena H.A. n Bapropocxoro
M.. Mocxna, 1969. 440c.
184
256. Vrononno-nponeccyantnt xoexc Poccncxo eepannn. O]nnnantnt rexcr. -
M.: Hsarentcrno HOPMA (Hsarentcxax rpynna HOPMA HHPA-M), 2002.-
432c.
257. Vrononnt xoexc Hcnannn / Ho pe. n c npencn.: Kysnenona H.., Pemernnxon
.M.; Hep.: 3tpxnona B.H., Bnaep H.I. - M.: 3epnano, 1998. - 218c.
258. Vrononnt xoexc Pecnynnxn Fenapyct / Bcrynnrentnax crartx A. H. Hyxamona, &.
A. Capxncono. - 2-ns., ncnpannennoe n ononnennoe. -Mnncx,: Tece,
2001.-312c.
259. Vrononnt xoexc Pecnynnxn Fenapyct, N 275-3, 9 nmnx 1999 r. (no cocroxnnm na
1.01.2007). http://www.levonevsky.org/documentz/uk012007.htm
260. Vrononnt xoexc Pecnynnxn Kasaxcran / npencn. H. H. Porona. CH.: Rpn.
nenrp Hpecc, 2001. 464c.
261. Vrononnt xoexc Poccncxo eepannn 1996 r. O]nnnantnt rexcr no
cocroxnnm na 15 exapx 2000 roa. - M.: Hs. HOPMA (Hs. Ipynna HOPMA-
HHPA-M), 2001.
262. Vrononnt xoexc Vxpannt, Hpnnxr Bepxonno Pao Vxpannt 5 anpenx 2001 roa
N 2341-III. http://law.edu.ru/norm/norm.asp?normID=1243122
263. Vrononnt xoexc Vxpannt. Hayuno-npaxrnuecxn xommenrapn. 3-e ns.,
ncnpann. n ononn. / Orn. pe. C.C. nenxo. KHEB, A.C.K., 2003. 1088c.
264. Vrononnt xoexc eeparnnno Pecnynnxn Iepmannn: B peaxnnn or 13 noxpx
1998 roa. Ho cocroxnnm na 15 max 2003 roa.
(http://law.edu.ru/norm/norm.asp?normID=1242733).
265. Vrononnt xoexc pannnn :Hpnnxr n 1992 r.; Bcrynnn n cnny c 1 mapra 1994 r.: C
nsmenennxmn n ononnennx na 1 xnnapx 2002 r. /Acconnannx Rpnnuecxn nenrp ;
Hep. c ]p. H npencn. H. E. Kptnono ; Hayu. pe. H. B. Iononxo, H. E. Kptnono. -
CH. :Rpnnuecxn nenrp Hpecc, 2002. -650c.
266. Vrencxn F.C. Bnna n conercxom yrononnom npane. Mocxna, Iocmpnsar, 1950. -
319c.
267. Vuennx yrononnoro npana. Omax !acrt. Ho pe. B.H.Kypxnnena n
A.B.Haymona. Mocna. Hs-no Cnapx, 1996. 412c.
268. eepantnt saxon or 08.12.2003 N 162-3 (pe. or 27.07.2009) "O nnecennn
nsmenenn n ononnenn n Vrononnt xoexc Poccncxo eepannn" (npnnxr I
C P 21.11.2003)
http://base.consultant.ru/cons/cgi/online.cgi?req=doc;base=LAW;n=90167
185
269. nnnmonon B.. Vrononnax ornercrnennocrt n omecrnennoe npnnyxenne. Copnnx
paor mpnnuecxoro ]axyntrera. Hs. Tomcxoro yn-ra. Tomcx, 1965. c.114. citat dup
Enontnena A.B. Hncrnryr ocnooxennx or yrononno ornercrnennocrn:
reopernuecxne, saxonoarentnte n npanonpnmennrentnte nponemt, ncceprannx
na concxanne yueno crenenn oxropa mpnnuecxnx nayx, Mocxna , 2005, c.100.
270. Xarenennu T. Ocnooxenne or yrononno ornercrnennocrn no cnennantntm
ocnonannxm. Cyont necrn(* 2004. N 4, c.54.
271. !epannen A.., Koxennnxon C.H. O nonxrnn n coepxannn mpnnuecxo
ornercrnennocrn. Hpanoneenne. -1976. - N 5. - C. 39 - 48
272. !ynnnen, A. exrentnoe pacxaxnne. //Poccncxax mcrnnnx. -1998. - N 6. - c. 10 - 11
273. Bneep M.A. Ocnont yrononnoro saxonoarentcrna Comsa CCP n comsntx
pecnynnx. Hexnnx nx cryenron BR3H. Orn. pe.: 3panomtcnon F.B. - M.: Hs-no
BR3H, 1959. - 34c.
274. xymnn B., Tmmnxxona O. Henn yrononno ornercrnennocrn "Vrononnoe npano", N
2, 2003 r. c.88
275. Catherine Elliott, Frances Quinn, Criminal law, Pearson Education, 2008. 417 p.
276. International Covenant on Civil and Political Rights of 16.12.1966,
http://www2.ohchr.org/english/law/ccpr.htm
277. Mark Tebbit, Philosophy of law: an introduction, Routledge, 2005. 249 p.
278. Steven L. Emanuel, Emanuel Law Outlines: Criminal Law, Sixth Edition, Aspen
Publishers, 2007. 379 p.
279. Universal Declaration of Human Rights 10.12.1948,
http://www.ohchr.org/en/udhr/pages/language.aspx?langid=eng
280. William Wilson, Criminal law: doctrine and theory, Pearson Education, 2003. 640 p.










186
ANEXE
Anexa 1
Date statistice privind liberarea de rspundere penal n faza de urmrire penal

Tabel A1.1 Cauze penale ncetate de ctre procurori n temeiul art.53 60 CP pe
parcursul anilor 2008 2009

2008
(perioada 08.02.2008-
31.12.2008)
2009
(perioada 01.01.2009-
31.10.2009)


Din
conducere

Din
executare

Din
conducere

Din executare

Art.54
CP

4

42

4

44

Art.55
CP

1056

148

1210

123

Art.56
CP

6

-

3

-

Art.57
CP

16

-

6

-

Art.58
CP

17

1

52

4

Art.59
CP

76

5

24

1

Art.60
CP

59

8

101

6

1234


204

1400

178



Total
1438 1578

Sursa: Procuratura General a Republicii Moldova (datele au fost furnizate la 27.11.2009 cu
numrul de iesire: 4-12d/09-161
187
.Anexa 2
Aplicabilitatea institu.iei liber,rii de r,spundere penal, _n func.ie de anumite
dimensiuni
145; 80%
37; 20%
Brba#i
Femei

Figura A 2.1 Aplicabilitatea liberrii de rspundere penal n functie de genul
persoanei
Sursa: Date obtinute de autor

13; 5%
25; 9%
72; 26%
79; 28%
93; 32%
P$n la 18 ani
De la 19 la 25 ani
De la 26 la 35 ani
De la 36 la 50 ani
Peste 50 ani

Figura A 2.2. Aplicabilitatea liberrii de rspundere penal n functie de vrsta
persoanei
Sursa: Date obtinute de autor

75; 28%
195; 72%
Infrac#iuni u'oare
Infrac#iuni mai pu#in grave

Figura A 2.3. Aplicabilitatea liberrii de rspundere penal n functie de
categoriile de infractiuni
Sursa: Date obtinute de autor
188
1
4
1
1
5
21
1
1
1
2
1
1
1
6
6
4
1
1
2
1
2
1
9
3
1
3
1
1
38
2
58
8
5
9
2
2
2
1
1
1
1
2
2
1
1
3
15
21
2
2
3
3
3
0 10 20 30 40 50 60 70
Art.149 al.(1)
Art.152 al.(1)
Art.174 al.(1)
Art.185/1 al.(1)
Art.186 al.(1)
Art.186 al.(2)
Art.187 al.(1)
Art.190 al.(1)
Art.191 al.(1)
Art.196 al.(1)
Art.199 al.(1)
Art.202 al.(1)
Art.209 al.(1)
Art.217 al.(1)
Art.217 al.(2)
Art.217 al.(3)
Art.217/ 5 al.(1)
Art.218 al.(4)
Art.220 al.(1)
Art.222 al.(1)
Art.244 al.(1)
Art.244 al.(2)
Art.248 al.(1)
Art.249 al.(1)
Art.249 al.(3)
Art.256 al.(1)
Art.256 al.(2)
Art.261 al.(1)
Art.264 al.(1)
Art.264 al.(2)
Art.264/1 al.(1)
Art.264/1 al.(3)
Art.264/1 al.(4)
Art.287 al.(1)
Art.287 al.(2)
Art.290 al.(1)
Art.325 al.(1)
Art.326 al.(1)
Art.327 al.(1)
Art.328 al.(2)
Art.330 al.(1)
Art.332 al.(1)
Art.333 al.(1)
Art.348 al.(1)
Art.349 al.(1)
Art.353 al.(1)
Art.355 al.(1)
Art.361 al.(1)
Art.361 al.(2)
Art.362 al.(1)
Art.362/1al (1)
Art.362/1 al.( 2)
Art.370 al. (1)
persoane liberate de rspundere penal

Figura A 2.4. Frecventa persoanelor liberate n raport cu infractiunile comise
(lotul investigat a cuprins n total 271 persoane liberate de rspundere penal)

Sursa: Date obtinute de autor

189
272
10
60
234
189
53
221
88
124
53
248
95%
5%
21%
83%
67%
18%
78%
31%
44%
19%
88%
0 50 100 150 200 250 300
Lipsa antecedentelor penale
Antecedente penale stinse
*ntre#inerea copiilor minori
Recunoa'terea vinov#iei
Caracteristica pozitiv
Recuperarea benevol a prejudiciului
Cin#a sincer
Lipsa circumstan#elor agravante
Contribuitia activ la descoperirea
infrac#iunii
Persoana nu prezint pericol social
Corectarea persoanei este posibil fr
a fi supus rspunderii penale




Figura A 2.5. Frecventa circumstantelor retinute la baza deciziilor de liberare de
rspundere penal
Sursa: Date obtinute de autor


190
Anexa 3 Dosare si cauze penale studiate de autor
Tabel A 3.1 Chestionar de studiere a cauzelor penale _ncetate _n temeiul art.53-60 CP al RM
1. Lipsa antecedentelor penale (+); antecedente penale stinse (-)
2. Prezenta la intretinere a copiilor minori (+)
3. Recunoasterea vinovtiei (+); partial (/); nu a recunoscut (-)
4. Caracteristica pozitiv (+);
5. Recuperarea benevol a prejudiciului (+); partial (/); nu a recuperat (-)
6. Cinta sincer (+)
7. Lipsa circumstantelor agravante(+)
8. Contribuitia activ la descoperirea infractiunii (+)
9. Persoana nu prezint pericol social (+)
10. Corectarea persoanei este posibil fr a fi supus rspunderii penale (+)
Sexul Tip. Inf. Circumstante retinute la baza deciziei
de liberare de rspundere penal




D/N





Data
deciziei




Sectorul



Calificcr
ea
(Art.)
V

r
s
t
a

(
a
n
i
)




M



F
u
s
o
a
r
e

m
.
p
.

g
r
a
v
e



1


2


3


4


5


6


7


8


9


1
0
A
r
t
.
.
5
4
-
6
0


C
C
C
C
P

C
P

1 1-307/10 3.03.10 J.Buiucani 217(2) 39 + + + + + + + + 55
2 1a-223/08 20.02.08 CPCAC 332(1) 54 + + + / + + + 55
3 1-704/2006 29.06.06 J. Centru 362/1(1) 32 + + + + + + + + 55
4 -//- -//- J. Centru -//- 36 + + + + + + + 55
5 1a-121/08 05.02.08 CPCAB 328(2) 41 + + + + + 58
6 1-210/07 14.09.07 J. An.Noi 186(2) 15 + + + + + + + + 54
7 -//- -//- J. An.Noi -//- 14 + + + + + + + 54
8 1-219/2005 27.04.05 J. Ciocana 186 (1) 16 + + + + + + + + 54
9 1-274/07 13.11.07 J. An.Noi 222(1) 16 + + + + + + + 55
10 1-198-07 24.08.07 J. An.Noi 249(1) 40 + + + + + + + 55
11 1-151/07 10.07.07 J. An.Noi 287(1) 37 + + + / - + 55
12 1-269/07 14.11.07 J. An.Noi 27/186(2) 43 + + + + + + 55
13 -//- -//- J. An.Noi -//- 32 + + + + + 55
14 1-33/07 18.01.07 J. An.Noi 220(1) 38 + + + + + + 55
15 1-66/2007 01.03.07 J. An.Noi 248(1) 25 + + + + + + + + 55
16 1-52/07 08.02.07 J. An.Noi 248(1) 20 + + + + + + 55
17 1-48/07 13.02.07 J. An.Noi 248(1) 45 + + + + + 55
18 1-67/07 12.02.07 J. An.Noi 264(2) 44 + + + + + 55
19 1-318/07 19.12.07 J. An.Noi 264(2) 29 + + + + + + + 55
20 1-180/07 11.09.07 J. An.Noi 217(1) 61 + + + + + + + + 55
21 1-60/07 12.03.07 J. An.Noi 249(1) 38 + + + + + + + + 55
22 1-505/06 14.04.06 J. An.Noi 256(1) 24 + + + + + + 55
23 1-375/07 19.03.07 J. An.Noi 264(1) 23 + + + + + + + + 55
24 1-734/07 25.09.07 J. An.Noi 264(1) 65 + + + - + + + + 55
25 1-1005/2007 25.09.07 J. An.Noi 264(1) 58 + + + + + + + 55
26 2-416/07 05.04.07 J. An.Noi 248(1) 43 + + + + + + 55
27 1-998/03 4.11.03 J. An.Noi 209(1) 26 + + + + + + + 55
28 1-109/07 24.12.07 J. An.Noi 218(4) 59 + + + + + + 55
29 1-104/08 03.03.08 J. An.Noi 348(1) 58 + + + + + + 55
30 1-817/06 12.07.06 J. An.Noi 149(1) 35 + + + + + + 55
31 1-506/06 07.04.06 J. An.Noi 362(1) 46 + + + + + + + 55
32 1-511/06 12.04.06 J. An.Noi 362/1(2) 35 + + + + + + 55
33 1-74/07 16.05.07 J.Rscani 249(1) 40 + + + + + + + + + 55
34 -//- -//- J.Rscani 248(1) 30 + + + + + + + + 55
35 -//- -//- J.Rscani 248(1) 35 + + + + + + + 55
36 -//- -//- J.Rscani 248(1) 36 + + + + + + + 55
37 1-480/07 08.07.07 J.Rscani 256(1) 32 + + + + + + + + 55
38 1-653/06 29.05.06 J.Rscani 217/5(1) 22 + + + + + + + 55
39 1-33/08 26.03.08 J.Rscani 186(2) 23 + + + student + + 55
40 1-491/07 20.03.07 J.Rscani 327(1) 34 + + + + + + + 55
41 1-184/06 07.12.06 J.Rscani 326(1) 32 + + + + + 55
42 1-567/08 28.08.08 J.Rscani 362/1(1) 35 + + + + + + + + + 55
43 1-902/06 04.10.06 J.Rscani 361(1) 49 + + + + + + + + 55
44 1-198/06 12.12.06 J.Ialoveni 287(1) 23 + + + + + + 55
45 1-189/04 24.06.04 J.Ialoveni 264(1) 24 + + + + + + 55
46 1375/06 06.11.06 J.Ciocana 256(2) 38 + + + + + + 55
47 -//- -//- J.Ciocana -//- 49 + + + + + 55
48 1-27/08 18.02.08 J.Ciocana 264 20 + + + + + + + + 55
49 1-229/03 30.04.02 J.Ciocana 287(1) 30 + + + + + + + + 55
50 1-270/05 24.05.05 J.Ciocana 186(1) 44 + + + + + + + + 55
51 1-336/05 28.06.05 J.Ciocana 217(1) 56 + + - + + + + 55
52 1-383/05 20.07.05 J.Ciocana 264(1) 22 + + + + + 55
53 1-587/05 22.11.05 J.Ciocana 264(1) 27 + + + + - + + + + 55
54 1-565/05 07.11.05 J.Ciocana 353(1) 18 + + + + + + 55
55 1-159/05 19.04.05 J.Ciocana -//- 19 + + + + + + + + 55
56 1-374/05 08.12.05 J.Ciocana 187(1) 16 + + + + + + + 55
57 -//- -//- J.Ciocana 199(1) 17 + + + + + + + 55
58 -//- -//- J.Ciocana 199(1) 20 + + + + + + 55
59 1-454/05 15.11.05 J.Ciocana 152(1) 48 + + + + + + + 55
60 1-466/05 18.10.05 J.Ciocana 185/1(1) 20 + + + + + student + 55

191
1. Lipsa antecedentelor penale (+); antecedente penale stinse (-)
2. Prezenta la intretinere a copiilor minori (+)
3. Recunoasterea vinovtiei (+); partial (/); nu a recunoscut (-)
4. Caracteristica pozitiv (+);
5. Recuperarea benevol a prejudiciului (+); partial (/); nu a recuperat (-)
6. Cinta sincer (+)
7. Lipsa circumstantelor agravante(+)
8. Contribuitia activ la descoperirea infractiunii (+)
9. Persoana nu prezint pericol social (+)
10. Corectarea persoanei este posibil fr a fi supus rspunderii penale (+)
Sexul Tip. Inf. Circumstante retinute la baza deciziei
de liberare de rspundere penal




D/N





Data
deciziei





Sectorul



Calificcr
ea
(Art.)

V

r
s
t
a

(
a
n
i
)



M



F u
s
o
a
r
e

m
.
p
.

g
r
a
v
e


1


2


3


4


5


6


7


8


9


1
0
A
r
t
.
.
5
4
-
6
0

C
P

61 1-519/05 22.11.05 J.Ciocana 349(1) 21 + + + / + + 55
62 1-493/05 07.10.05 J.Ciocana 361(1) 23 + + + + + + + + + 55
63 1-811/07 28.09.07 J.Botanica 217(2) 16 + + + + + + + + 55
64 1-473/06 15.05.06 J.Botanica 196(1) 36 + + + + + + + + 55
65 1-735/06 27.09.06 J.Botanica 248(1) 40 + + + + + + + + 55
66 1-204/05 27.04.05 J.Ciocana 217(1) 21 + + + + + + + + 55
67 1-621/06 14.06.06 J.Botanica 248(1) 37 + + + + + + + + + 55
68 1-1209/05 06.12.05 J.Botanica 332(1) 39 + + + + + + + 55
69 1-872/07 26.10.07 J.Botanica 361(2) 21 + + + + + + + 55
70 1-798/07 15.10.07 J.Botanica 362/1(2) 33 + + - + + + + 55
71 -//- -//- J.Botanica -//- 26 + + + + + + 55
72 1-1043/06 16.11.06 J.Botanica -//- 29 + + + + + + + 55
73 1-109/10 25.01.10 J.Botanica 264/1(1) 38 + + + + + + + + 55
74 1-183/10 01.03.10 J.Botanica -//- 37 + + - + + + + + 55
75 1-167/10 23.02.10 J.Botanica 264/1(1) 34 + + + + + + + 55
76 1-159/10 04.02.10 J.Botanica 217(1) 20 + + + + + + + 55
77 1-267/06 28.02.06 J.Botanica 244(1) 44 + + + + + + + 55
78 1-1150/2005 12.09.05 J.Botanica 249(3) 35 + + + + + + + 55
79 1-89/08 15.10.07 J.Taraclia 196(1) 31 + + + + + + + + 55
80 1-129/07 14.03.07 J.Cuseni 248(1) 33 + + + / + + + + 55
81 1a-1467/06 28.11.06 C.Apel Ch -//- 40 + + + + + + + + 55
82 1-1105/2007 31.10.07 J.Centru 256(1) 43 + + + + + + + 55
83 1-522/06 14.11.06 J.Centru 244(1) 28 + + + + + + + + + + 55
84 2008250384 31.01.09 Pr.An.Noi 264 (1) 31 + + - + + + + + + 55
85 2010250046 11.02.10 Pr.An.Noi 217(2) 29 + + + + + + + + 55
86 2009250177 31.07.09 Pr.An.Noi 186(2) 16 + + + + + + + + 55
87 2009250052 18.03.09 Pr.An.Noi -//- 18 + + + + + / + + + 55
88 2009250072 25.03.09 Pr.An.Noi 186(1) 46 + + + + + + + + 55
89 2008250384 31.01.09 Pr.An.Noi 264(1) 32 + + + + + + + + + 55
90 2009250120 29.05.09 Pr.An.Noi 152(1) 26 + + + + + + + + 55
91 2009250066 31.03.09 Pr.An.Noi 174(1) 22 + + + + + + + 55
92 2009250221 18.08.09 Pr.An.Noi 264(1) 39 + + - + + + + 55
93 2009250190 31.07.09 Pr.An.Noi 152(1) 36 + + + + + + + - + + 55
94 2009250166 30.07.09 Pr.An.Noi 186(2) 16 + + + + + + 54
95 2009250054 30.04.09 Pr.An.Noi 264(1) 21 + + + + + + + 55
96 2007240097 08.04.09 Nisporeni 202 39 + + + + + + + 59
97 2007480247 28.06.07 P. Ciocana 27/186(1
)
33 + + + + + + + + + 59
98 2008020324 14.03.08 P.Rscani 287(1) 38 + + + + + + + + 55
99 2009020534 15.06.09 P.Rscani 217(2) 23 + + + + + + 55
100 2007480820 10.03.08 P.Ciocana 290(1) 22 + + + + + + + + 59
101 2009260209 22.09.09 Pr.Ocnita 362(1) 56 + + + + + + + 55
102 2008480794 28.11.08 P.Ciocana 361(1) 48 + + + + + + 55
103 2009210256 27.11.09 P.Criuleni 264/1(1) 43 + + + + + + + 55
104 2009210005 30.01.09 P.Criuleni 186(2) 16 + + + + + + + 54
105 2009270216 31.07.09 Pr.Orhei 264(1) 26 + + + + + + + + + 55
106 2008270077 17.03.08 Pr.Orhei 361(1) 49 + + + + + + + + 55
107 2006270283 19.04.08 Pr.Orhei 353(1) 23 + + + + + + + + 55
108 2007270171 30.04.08 Pr.Orhei 361(1) 19 + + + + + - + + + + 55
109 2008270148 11.05.08 Pr.Orhei 333(1) 64 + + + + + - + + + + 55
110 2006270366 10.06.08 Pr.Orhei 287(1) 30 + + + + + + + + 55
111 2008228015 17.11.08 Pr.Orhei 361(1) 37 + + + + + + + + + 55
112 2008270467 26.12.08 Pr.Orhei 330(1) 51 + + + + + + + + 55
113 2008270477 28.01.09 Pr.Orhei 264(1) 21 + + + + + + + + 55
114 2001270844 26.01.09 Pr.Orhei 122(1)
CP1961
51 + + + + 60
115 2008270421 30.03.09 Pr.Orhei 264(1) 30 + + + + + + + + 55
116 2009270114 18.05.09 Pr.Orhei 264(1) 33 + + + + + + 55
117 2009270126 03.06.09 Pr.Orhei 325(1) 31 + + + + + + + + 55
118 2009270167 30.06.09 Pr.Orhei 264(1) 39 + + + + + + + 55
119 2003275048 28.07.09 Pr.Orhei 244(2) 61 + + + + 60
120 2009270200 31.07.09 Pr.Orhei 217(1) 54 + + + + + - + + + + 55


192
1. Lipsa antecedentelor penale (+); antecedente penale stinse (-)
2. Prezenta la intretinere a copiilor minori (+)
3. Recunoasterea vinovtiei (+); partial (/); nu a recunoscut (-)
4. Caracteristica pozitiv (+);
5. Recuperarea benevol a prejudiciului (+); partial (/); nu a recuperat (-)
6. Cinta sincer (+)
7. Lipsa circumstantelor agravante(+)
8. Contribuitia activ la descoperirea infractiunii (+)
9. Persoana nu prezint pericol social (+)
10. Corectarea persoanei este posibil fr a fi supus rspunderii penale (+)
Sexul Tip. Inf. Circumstante retinute la baza deciziei
de liberare de rspundere penal




D/N





Data
deciziei





Sectorul



Calificcr
ea
(Art.)

V

r
s
t
a

(
a
n
i
)



M



F u
s
o
a
r
e

m
.
p
.

g
r
a
v
e


1


2


3


4


5


6


7


8


9


1
0
A
r
t
.
.
5
4
-
6
0

C
P

121 2008481065 16.02.09 Pr.Orhei 190(1) 44 + + + + + + + 55
122 2008278043 05.08.09 Pr.Orhei 361(1) 25 + + + + +
123 2009340157 04.08.09 Pr.Orhei 361(1) 26 + + + + + + + + + 55
124 98270261 26.08.09 Pr.Orhei 119(3)
CP1961
34 + + + + 60
125 2009270080 21.08.09 Pr.Orhei 355(1) 26 + + + + + + + + 55
126 2009270087 22.08.09 Pr.Orhei 355(1) 20 + + + + + + + + 55
127 2009270079 21.10.09 Pr.Orhei 355(1) 19 + + + + + + + + 55
128 2009270255 30.10.09 Pr.Orhei 361(2) 56 + + + + + + + 55
129 1-318/10 29.04.10 J.Botanica 264/1(1) 37 + + + + + + + + 55
130 2009218022 23.07.09 P.Criuleni 355(1) 20 + + + + + + + 55
131 2009218014 19.06.09 P.Criuleni 355(1) 19 + + + + + + + 55
132 2009218015 24.06.09 P.Criuleni 355(1) 19 + + + + + + + 55
133 2009218017 24.06.09 P.Criuleni 355(1) 19 + + + + + + + 55
134 2009150029 25.03.09 P.M.Cahul 355(1) 19 + + + + + + + 55
135 2009158012 24.04.09 P.M.Cahul 370(1) 20 + + + + + + + 55
136 2009158027 19.05.09 P.M.Cahul 355(1) 19 + + + + + + + 55
137 2009150028 18.05.09 P.M.Cahul 355(1) 26 + + + + + + + 55
138 2009158029 19.05.09 P.M.Cahul 355(1) 20 + + + + + + + 55
139 2009158031 15.05.09 P.M.Cahul 355(1) 19 + + + + + + + 55
140 2009158033 15.05.09 P.M.Cahul 355(1) 20 + + + + + + + 55
141 2009158034 13.05.09 P.M.Cahul 355(1) 20 + + + + + + + 55
142 2009158040 20.05.09 P.M.Cahul 370(1) 28 + + + + + + + + 55
143 2009158030 29.07.09 P.M.Cahul 355(1) 20 + + + + + + + + 58
144 2009158032 24.08.09 P.M.Cahul 355(1) 20 + + + + + + + 55
145 2009158060 08.09.09 P.M.Cahul 370(1) 20 + + + + + + + 55
146 2009460121 25.09.09 P.M.Cahul 264/1(1) 29 + + + + + + + + + 55
147 2009460843 31.07.09 P.M.Cahul 264/1(1) 24 + + + + + + + + + 55
148 2009010679 30.06.09 P.Centru 361(1) 51 + + + + + + + + + 55
149 2009010687 14.09.09 P.Centru 264 (1) 37 + + - + + + + + + + 55
150 2009010607 29.06.09 P.Centru 361(1) 32 + + + + + + + + + 55
151 2009010707 24.06.09 P.Centru 361(1) 31 + + + + + + + + 55
152 2009010678 30.06.09 P.Centru 361(1) 28 + + + + + + + + + 55
153 2009010722 29.06.09 P.Centru 361(1) 48 + + + + + + + + 55
154 2008010421 28.06.08 P.Centru 191(1) 50 + + + + + + + + 55
155 2009010289 30.06.09 P.Centru 362/1(1) 38 + + - + + + + 55
156 2009010581 16.07.09 P.Centru 361(1) 53 + + + + + + + + 55
157 2008020144 26.02.08 P.Centru 264 (1) 25 + + - + + + + + + + 55
158 2009010468 30.06.09 P.Centru 333(1) 59 + + + + + - + + + 55
159 2009010708 30.06.09 P.Centru 361(1) 48 + + + + + + + + 55
160 2008010975 29.08.08 P.Centru 264 (1) 45 + + - + + + + + + + 55
161 2009010924 26.08.09 P.Centru 361(1) 37 + + + + + + + + + 55
162 2009010811 31.07.09 P.Centru 264/1(1) 44 + + + + + + + + 55
163 2009010914 03.11.09 P.Centru 287(1) 19 + + + + + + + 55
164 2009010840 24.07.09 P.Centru 186(1) 20 + + + + + + + + 55
165 2009010960 30.09.09 P.Centru 264(1) 51 + + + + + + + 55
166 2009010706 29.09.09 P.Centru 152(1) 25 + + + + + + + + 55
167 2009010807 22.07.09 P.Centru 264(1) 52 + + + + + + + 55
168 2008011502 24.12.08 P.Centru 264(1) 27 + + + + + + + 55
169 2009010720 24.06.09 P.Centru 361(1) 27 + + + + + + + + 55
170 2009250094 30.04.09 Pr.An.Noi 264 (1) 21 + + + + + / + + 55
171 2009250191 30.07.09 Pr.An.Noi 186(2) 24 + + + + + + + 55
172 2009250236 24.08.09 Pr.An.Noi 264/1(1) 37 + + + + + + + + + 55
173 2009250239 04.09.09 Pr.An.Noi 264/1(1) 42 + + + + + + + + + 55
174 2009480511 24.07.09 P.Ciocana 264(1) 32 + + + + + + + + + + 55
175 2009480615 31.07.09 P.Ciocana 264/1(1) 39 + + + + + + + + + + 55
176 2009480635 21.08.09 P.Ciocana 264/1(1) 36 + + + + + + + + + + + 55
177 2009480622 28.07.09 P.Ciocana 264/1(1) 35 + + + + + + + + + + + 55
178 2009480647 04.08.09 P.Ciocana 264/1(1) 40 + + + + + + + + + + + 55
179 2009480877 29.09.09 P.Ciocana 264/1(1) 23 + + + + + + + + + + 55
180 2009480972 08.10.09 P.Ciocana 264/1(1) 39 + + + + + + + + + + 55


193
1. Lipsa antecedentelor penale (+); antecedente penale stinse (-)
2. Prezenta la intretinere a copiilor minori (+)
3. Recunoasterea vinovtiei (+); partial (/); nu a recunoscut (-)
4. Caracteristica pozitiv (+);
5. Recuperarea benevol a prejudiciului (+); partial (/); nu a recuperat (-)
6. Cinta sincer (+)
7. Lipsa circumstantelor agravante(+)
8. Contribuitia activ la descoperirea infractiunii (+)
9. Persoana nu prezint pericol social (+)
10. Corectarea persoanei este posibil fr a fi supus rspunderii penale (+)

Sexul Tip. Inf. Circumstante retinute la baza deciziei
de liberare de rspundere penal




D/N





Data
deciziei





Sectorul



Calificcr
ea
(Art.)

V

r
s
t
a

(
a
n
i
)



M



F u
s
o
a
r
e

m
.
p
.

g
r
a
v
e


1


2


3


4


5


6


7


8


9


1
0
A
r
t
.
.
5
4
-
6
0

C
P

181 2009480875 30.09.09 P.Ciocana 264/1(1) 25 + + + + + + + 55
182 2009480894 30.09.09 P.Ciocana 264/1(1) 60 + + + + + + + 55
183 2009481012 29.10.09 P.Ciocana 264/1(1) 42 + + + + + + + + 55
184 2009480893 30.09.09 P.Ciocana 264/1(1) 24 + + + + + + + 55
185 2009480623 17.07.09 P.Ciocana 264/1(1) 56 + + + + + + + 55
186 2009480876 29.09.09 P.Ciocana 264/1(1) 39 + + + + + + + 55
187 2009481121 30.11.09 P.Ciocana 264/1(1) 34 + + + + + + + 55
188 2009480801 30.09.09 P.Ciocana 264/1(1) 18 + + + + + + + 55
189 2009480744 25.08.09 P.Ciocana 264/1(1) 31 + + + + + + + + 55
190 2009480628 31.07.09 P.Ciocana 264/1(1) 36 + + + + + + + + 55
191 2009480621 26.08.09 P.Ciocana 264/1(1) 42 + + + + + + + + 55
192 2009480658 31.07.09 P.Ciocana 264/1(1) 27 + + + + + + + 55
193 2009480636 16.08.09 P.Ciocana 264/1(1) 37 + + + + + + + + 55
194 2009480887 29.09.09 P.Ciocana 264/1(4) 21 + + + + + + + 55
195 2009480913 29.10.09 P.Ciocana 264/1(3) 28 + + + + + + + 55
196 2009480906 30.09.09 P.Ciocana 264/1(1) 23 + + + + + + + 55
197 2009480637 30.07.09 P.Ciocana 264/1(1) 47 + + + + + + + 55
198 2009480863 30.09.09 P.Ciocana 264/1(1) 40 + + + + + + + + 55
199 2009480664 08.09.09 P.Ciocana 217(2) 23 + + + + + + + 55
200 2009480660 08.09.09 P.Ciocana 264(1) 26 + + + + + + + + 55
201 2009440049 30.09.09 Ialoveni 287(2) 23 + + + + + + + + 55
202 2009440069 25.03.09 Ialoveni 264(1) 22 + + + + + + + + + + 55
203 2009440076 31.03.09 Ialoveni 290(1) 72 + + + + + + + 55
204 2009440093 24.04.09 Ialoveni 264(1) 37 + + - + + + + + + + 55
205 2009440111 29.04.09 Ialoveni 264(1) 31 + + + + + + + + + + + 55
206 2009440123 18.06.09 Ialoveni 287(2) 21 + + + + + + + + + 55
207 2009440172 14.07.09 Ialoveni 217(3) 36 + + - + + + + + + + 55
208 2009440187 27.07.09 Ialoveni 217(3) 40 + + + + + + + + + + 55
209 2009440215 31.07.09 Ialoveni 264/1(1) 29 + + + + + + + + + 55
210 2009440233 08.09.09 Ialoveni 264(1) 25 + + + + + + + + + + 55
211 2009440238 30.09.09 Ialoveni 217(3) 28 + + + + + + + + + 55
212 2009440249 30.09.09 Ialoveni 264/1(3) 41 + + + + + + + + 55
213 2009440252 24.09.09 Ialoveni 264/1(1) 43 + + + + + + + + + 55
214 2009440254 25.09.09 Ialoveni 264/1(3) 37 + + + + + + + + + 55
215 2009440256 02.10.09 Ialoveni 264(1) 20 + + + + + + + + + 55
216 2009440258 25.09.09 Ialoveni 264/1(1) 22 + + + + + + + + + 55
217 2009440271 30.10.09 Ialoveni 264/1(3) 33 + + + + + + + + + + 55
218 2009440274 30.10.09 Ialoveni 264/1(1) 21 + + + + + + + 55
219 2009440278 30.10.09 Ialoveni 264/1(1) 28 + + + + + + + 55
220 2009440289 30.10.09 Ialoveni 264/1(1) 63 + + + + + + + 55
221 2009440292 30.10.09 Ialoveni 264/1(1) 31 + + + + + + + + 55
222 2009440294 30.10.09 Ialoveni 264/1(4) 27 + + + + + + + + + 55
223 2009440295 06.11.09 Ialoveni 264/1(1) 20 + + + + + + + 55
224 2009440300 10.11.09 Ialoveni 264/1(3) 25 + + + + + + + + 55
225 2009440304 19.11.09 Ialoveni 264/1(4) 21 + + + + + + + + + + 55
226 2009440305 26.11.09 Ialoveni 264/1(3) 55 + + + + + + + + + 55
227 2009440313 19.11.09 Ialoveni 264/1(4) 26 + + + + + + + + + 55
228 2009440318 32.11.09 Ialoveni 264/1(1) 38 + + + + + + + + + 55
229 2009440344 27.11.09 Ialoveni 264/1(1) 36 + + + + + + + + + 55
230 2009420729 15.09.09 Botanica 264/1(1) 47 + + + + + + + 55
231 2009420018 26.01.09 Botanica 361(1) 37 + + + + + + + + 55
232 2009420064 31.03.09 Botanica 186(2) 32 + + + + + + + + 55
233 2009420092 11.03.09 Botanica 217(2) 23 + + + + + + + + 55
234 -//- -//- -//- -//- 29 + + - + + + + + 55
235 2009420728 03.09.09 Botanica 264/1(1) 38 + + + + + + + + 55
236 2009420140 20.03.09 Botanica 264 (1) 32 + + + + + + + + + + + 55
237 2009420143 25.02.09 Botanica 287(1) 23 + + + + + + + + 55
238 2009420144 28.02.09 Botanica 220(1) 27 + + + + + + + 55
239 2009420200 31.03.09 Botanica 186(2) 32 + + + + + + + + + 55
240 2009420234 30.03.09 Botanica 264 (1) 32 + + + + + + + + + + 55



194
1. Lipsa antecedentelor penale (+); antecedente penale stinse (-)
2. Prezenta la intretinere a copiilor minori (+)
3. Recunoasterea vinovtiei (+); partial (/); nu a recunoscut (-)
4. Caracteristica pozitiv (+);
5. Recuperarea benevol a prejudiciului (+); partial (/); nu a recuperat (-)
6. Cinta sincer (+)
7. Lipsa circumstantelor agravante(+)
8. Contribuitia activ la descoperirea infractiunii (+)
9. Persoana nu prezint pericol social (+)
10. Corectarea persoanei este posibil fr a fi supus rspunderii penale (+)
Sexul Tip. Inf. Circumstante retinute la baza deciziei
de liberare de rspundere penal




D/N





Data
deciziei





Sectorul



Calificcr
ea
(Art.)

V

r
s
t
a

(
a
n
i
)



M



F u
s
o
a
r
e

m
.
p
.

g
r
a
v
e


1


2


3


4


5


6


7


8


9


1
0
A
r
t
.
.
5
4
-
6
0

C
P

241 2009420315 12.03.09 Botanica 264 (1) 34 + + + + + + + + + + 55
242 2009420416 29.05.09 Botanica 361(1) 30 + + + + + + + + 55
243 2009420424 21.05.09 Botanica 217(1) 31 + + + + + + + + + + 55
244 2009420453 01.07.09 Botanica 325(1) 44 + + + + + + + + 55
245 2009420495 30.06.09 Botanica 264(1) 35 + + + + + + + + + 55
246 2009420515 30.06.09 Botanica 217(3) 23 + + + + + + + + 55
247 2009420522 29.06.09 Botanica 361(1) 36 + + + + + + + + + 55
248 2009420568 31.07.09 Botanica 361(1) 25 + + + + + + + + 55
249 2009420593 31.07.09 Botanica 287(1) 19 + + + + + + + + 55
250 2009420594 15.08.09 Botanica 264 (1) 33 + + + + + + + + + + 55
251 2009420604 22.07.09 Botanica 264/1(1) 27 + + + + + + + 55
252 2009420607 30.07.09 Botanica 264/1(1) 22 + + + + + + + 55
253 2009420615 04.09.09 Botanica 264/1(1) 26 + + + + + + + + 55
254 2009420614 19.10.09 Botanica 264/1(1) 38 + + + + + + + + + 55
255 2009420616 20.08.09 Botanica 264/1(1) 48 + + + + + + + + 55
256 2009420617 06.08.09 Botanica 264/1(4) 19 + + + + + + + 55
257 2009420629 31.07.09 Botanica 264/1(1) 29 + + + + + + + + 55
258 2009420646 31.08.09 Botanica 264/1(1) 52 + + + + + + + 55
259 2009420647 31.08.09 Botanica 264/1(1) 41 + + + + + + + + + 55
260 2009420648 07.08.09 Botanica 264/1(1) 29 + + + + + + + + 55
261 2009420649 04.08.09 Botanica 264/1(1) 40 + + + + + + + + + 55
262 2009420697 17.09.09 Botanica 264/1(3) 36 + + + + + + + + + 55
263 2009420698 13.08.09 Botanica 264/1(3) 34 + + + + + + + + + 55
264 2009420699 08.09.09 Botanica 264/1(1) 40 + + + + + + + + 55
265 2009420705 09.09.09 Botanica 264/1(1) 50 + + + + + + + + 55
266 2009420718 28.09.09 Botanica 264/1(1) 48 + + + + + + + 55
267 2009420721 05.09.09 Botanica 264/1(1) 32 + + + + + + + + 55
268 1992250481 23.03.09 Pr.An.Noi 177(1)
CP1961
48 + + + Recalificat n Art. 264(1) CP 60
269 2000250604 13.03.09 Pr.An.Noi 177(1)
CP1961
50 + + + Recalificat n Art. 264(1) CP 60
270 2003250197 19.03.09 Pr.An.Noi 119(3)
CP1961
30 + + Recalificat n Art. 264(1) CP 60
271 2000250306 19.03.09 Pr.An.Noi 119(4)
CP1961
34 + + Recalificat n Art. 186(2) CP 60
272 -//- -//- Pr.An.Noi -//- 37 + + Recalificat n Art. 186(2) CP 60
273 2001250566 17.04.09 Pr.An.Noi 119(4)
CP1961
34 + + Recalificat n Art. 186(2) CP 60
274 2005250262 15.04.09 Pr.An.Noi 361(1) 41 + + + Recalificat n Art. 186(2) CP 60
275 1997250884 29.05.09 Pr.An.Noi 119(3)
CP1961
36 + + Recalificat n Art. 261(1) CP 60
276 95250901 29.05.09 Pr.An.Noi 119(3)
CP1961
42 + + Recalificat n Art. 186(2) CP 60
277 98250887 29.05.09 Pr.An.Noi 119(3)
CP1961
38 + + Recalificat n Art. 186(2) CP 60
278 2003250072 05.06.09 Pr.An.Noi 218(2)
CP1961
43 + + Recalificat n Art. 186(2) CP 60
279 1994250861 29.06.09 Pr.An.Noi 119(4)
CP1961
39 + + Recalificat n Art. 287(1) CP 60
280 1998250616 29.06.09 Pr.An.Noi 119(3)
CP1961
44 + + Recalificat n Art. 186(2) CP 60
281 200025603 29.06.09 Pr.An.Noi 119(3)
CP1961
34 + + Recalificat n Art. 186(2) CP 60
282 1993250086 21.09.09 Pr.An.Noi 95(2)
CP1961
37 + + Recalificat n Art. 186(2) CP 60






195




D/N





Data
deciziei





Sectorul




Infractiune
a
(Art.)



283 94260029 10.06.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
284 94260055 04.08.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
285 94260098 04.08.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
286 94260113 15.06.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
287 94260153 15.06.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
288 95260031 19.06.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
289 95260076 17.08.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
290 95260077 10.08.9 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
291 95260086 10.08.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
292 95260201 26.06.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
293 95260312 04.08.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
294 96268016 22.05.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
295 96260041 10.06.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
296 96260084 25.05.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
297 96260134 05.06.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
298 96260135 25.05.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
299 96260140 22.05.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
300 96260163 19.05.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
301 96260178 22.05.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
302 96260309 01.06.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
303 96260330 01.06.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
304 97260086 07.04.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
305 97260111 06.04.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
306 97260175 06.04.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
307 97260233 22.04.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
308 97260291 24.04.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
309 97260328 08.04.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
310 97260324 06.04.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
111 97260343 15.04.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
312 97260349 08.04.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
313 97260357 28.04.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
314 98260110 01.06.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
315 98260131 19.05.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
316 98260191 19.05.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
317 98260317 20.05.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
318 98260320 20.05.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
319 99268028 12.05.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
320 99260078 28.03.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
321 99260231 12.03.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
322 2001268039 07.04.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
323 2001260064 12.03.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
324 2001260093 12.03.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
325 2001260296 04.03.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
326 2001260300 07.04.09 Ocnita 119 al. (3) CP 1961
U
m

r
i
r
e
a

p
e
n
a
l


a

f
o
s
t

n
c
e
t
a
t

n

t
e
m
e
i
u
l

a
r
t
.
2
8
5

a
l
.
(
2
)


C
P
P
/

(
a
r
t
.
5
3

C
P

L
i
.

d
e

r

s
p
.

p
e
n
.
)



Sursa: Date obtinute de autor







196
Anexa 4
Sediul institutiei liberrii de rspundere penal n sistemul dreptului penal al
Republicii Moldova



Figura A4.1 Locul si limitele institutiei liberrii de rspundere penal,
corelatia acesteia cu nssi rspunderea penal si raportul juridico-penal, precum si
legtura dintre raportul juridico-penal si cel procesual penal

Sursa: Creat de autor (inspiratia din [213, p.23]).






197



Figura A 4.2 Locul liberrii de rspundere penal n raport cu circumstantele care
exclud ori nu admit realizarea rspunderii penale
Sursa: Creat de autor

Circumstan.e care exclud ori nu admit realizarea r,spunderii penale
Temeiuri ce fac inadmisibil aparitia rspunderii penale
(Circumstante care exclud infractiunea)
Temeiuri ce fac inadmisibil realizarea rspunderii penale
Imunitatea diplomatic
(art.11 al.(4) CP)
Lipsa de important a
faptei Art.14 alin.(2) CP
Cazul fortuit
(Art.20 CP)
Minoritatea
(art.21 CP
Iresponsabilitatea
(art.23 CP)
Legitima aprare
(Art.36 CP)
Retinerea infractorului
(Art.37 CP)
Extrema necesitate
(Art.38 CP)
Constrngerea fizic
sau psihic (art.39 CP)
Riscul ntemeiat
(Art.40 CP)
Executarea ordinului sau
dispozitiei superiorului
(art.40/1 CP)
Renuntarea de bun voie
la svrsirea infractiun
(art.56 CP
Circumstante prevzute
n Partea special a CP
(Art.320 alin.(2);
Art.362 alin.(4);
Art.364 alin.(6);
Temeiuri ce produc efecte pn la
pronuntarea sentintei de condamnare
Temeiuri ce produc efecte dup
pronuntarea sentintei de condamnare
Temeiuri discretionare
(Liberarea de rsp. pen. n
cazul:)
Temeiuri imperative
(nlturarea rspunderii
penale)
Temeiuri discretionare
(Liberarea de pedeaps)
Temeiuri imperative
(nlturarea rspunderii
penale)
minorilor
(art.54 CP)
tragerii la rspundere
contraventional
(art.55 CP)
cintei active
(art.57 CP)
schimbrii situatiei
(art.58 CP)
Prescriptia tragerii
la rspundere
penal
(Art.60 al.1 CP)
Amnistia
(Art.107 CP)
mpcarea
(Art.109 CP)
Condamnarea cu
suspendarea executrii
pedepsei (Art.90 CP)
Liberarea conditionat
de pedeaps nainte de
termen (Art.91 CP)
nlocuirea prtii
neexecutate din
pedeaps cu o
pedeaps mai blnd
Liberarea de pedeaps
a minorilor
(93 CP)
Gratierea
(Art.108 CP)
liberrii conditionate
(art.59 CP)
prescriptiei de tragere
la rspundere penal
(art.60 al.(6) CP)
Liberarea de pedeaps
datorit schimbrii
situatiei
Liberarea de la
executarea pedepsei a
persoanelor grav
bolnave
Amnarea executrii
pedepsei pentru femei
gravide si femei care
au copii n vrst de
pn la 8 ani
Prescriptia
executrii sentintei
de condamnare
198
Anexa 5 Propuneri de lege ferenda
n scopul perfectionrii legislatiei penale si a celei procesual penale la capitolul liberarea
de rspundere penal, sunt propuse unele recomandri de modificare a Codului penal si a
Codului de procedur penal:

Proiect
Art.I. Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.128129, art.1012), cu modificrile ulterioare, se
modific si se completeaz dup cum urmeaz:
1. Dup articolul 27 se introduce articolul 27
1
cu urmtorul cuprins:
Articolul 27
1
Renuntarea de bun voie la svrsirea infractiunii
(1) Se consider renuntare de bun voie la svrsirea infractiunii ncetarea de ctre
persoan a pregtirii infractiunii sau ncetarea actiunilor (inactiunilor) ndreptate nemijlocit spre
svrsirea infractiunii, dac persoana era constient de posibilitatea consumrii infractiunii
planificate.
(2) Persoana nu poate fi supus rspunderii penale dac ea, benevol si definitiv, si-a sistat
actiunile ndreptate spre svrsirea infractiunii.
(3) Persoana care a renuntat de bun voie la svrsirea infractiunii este supus rspunderii
penale numai n cazul si doar pentru infractiunea semnele creia se contin n actiunile
ndeplinite.
(4) Organizatorul si instigatorul infractiunii nu se supun rspunderii penale dac aceste
persoane, printr-o nstiintare la timp a organelor de drept sau prin alte msuri ntreprinse, au
prentmpinat ducerea de ctre autor a infractiunii pn la capt. Complicele infractiunii nu se
supune rspunderii penale dac a ntreprins toate msurile ce depindeau de el pentru a
prentmpina comiterea infractiunii.
2. Articolul 51 va avea urmtorul continut: Svrsirea infractiunii este singurul temei al
rspunderii penale.
3. Articolul 53:
la alineatul unic, care devine alineatul (1), n partea introductiv, cuvintele o fapt ce
contine semnele componentei de infractiune se substituie cu cuvntul infractiune;
litera c) se exclude;
literele d), e), f), g) devin literele c), d), e), f);
articolul se completeaz cu alineatul (2), cu urmtorul cuprins: (2): Pn la judecarea
cauzei penale n sedint de judecat public persoana nu poate fi liberat de rspundere
penal dac pledeaz nevinovat.
199
4. Articolul 54,
aliniatul (1) va avea urmtorul cuprins: (1) Persoana care a svrsit o infractiune usoar
sau mai putin grav si nu a atins vrsta de 18 ani poate fi supus msurilor de
constrngere cu caracter educativ prevzute de art.104, cu liberarea ulterioar de
rspundere penal, dac s-a constatat c este posibil corectarea ei prin aplicarea acestor
msuri.
aliniatul (2) va avea urmtorul cuprins: (2) Urmrirea penal n privinta persoanei
supuse msurilor de constrngere cu caracter educativ se suspend conditionat.
articolul se completeaz cu alineatul (3), cu urmtorul cuprins: (3) n cazul eschivrii
sistematice de la msurile educative de ctre minor, la propunerea organului de stat
specializat care asigur corectarea minorului, procurorul aplic o alt msur de
constrngere cu caracter educativ sau trimite cauza penal n judecat cu rechizitoriu n
ordinea general.
5. Articolul 56 se exclude.
6. Articolul 57:
la alineatul (1) cuvintele pentru prima oar se exclud iar dup cuvintele a contribuit
activ la descoperirea se introduc cuvintele si cercetarea.
alineatul (2) se exclude.
7. Articolul 59, cuvintele si nu prezint pericol social se exclud.
8. Articolul 104 alineatul (1), sintagma Persoanelor liberate de rspundere penal n
conformitate cu art.54 le pot fi aplicate urmtoarele msuri de constrngere cu caracter
educativ va fi substituit cu sintagma n conformitate cu art.54 minorilor le pot fi
aplicate urmtoarele msuri de constrngere cu caracter educativ;
alineatul (4) se exclude;
9. Articolul 278:
10. alineatul (5) va avea urmtorul continut: Persoana care a participat la actul terorist se
libereaz de rspundere penal dac ea, prin anuntarea la timp a autorittilor sau prin alt
mijloc, a prentmpinat si s-a reusit survenirea consecintelor periculoase prevzute de
prezentul articol;
alineatul (6) se exclude.
11. Articolul 282, alineatul (2) va avea urmtorul continut: Persoana care, n mod benevol,
s-a retras dintr-o formatiune paramilitar ilegal, a predat arma organelor de drept si a
200
contribuit activ la dezarmarea si ncetarea activittii acestei formatiuni se libereaz de
rspundere penal pentru aceast infractiune.
12. Articolul 290, alineatul (3) dup cuvintele a predat de bun voie se introduc cuvintele
organelor de drept.
13. Articolul 337, alineatul (2) va avea urmtorul continut: Persoana care a svrsit
infractiunea prevzut de prezentul articol precum si de art. 338 si art.339 a prezentului
Cod, este liberat de rspundere penal dac ea, prin autodenuntare si anuntare la timp a
autorittilor sau prin alt mijloc, a contribuit si s-a reusit prevenirea prejudicierii
intereselor Republicii Moldova.

Art.II. - Codul de procedur penal al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.104-110, art.447), cu modificrile ulterioare,
se modific si se completeaz dup cum urmeaz:
1. Articolul 389:
la alineatul (4), punctul 2), dup litera a), b), c) se introduce litera d);
punctul (3) se exclude.
2. Articolul 391:
la alineatul (1), punctul 7), sintagma n art.54-56 se substituie cu sintagma n art.53.
3. Articolul 483 va avea urmtorul cuprins:
Articolul 483. Suspendarea urmririi penale si liberarea de rspundere penal a minorului
(1) Dac, la desfsurarea urmririi penale, n cazurile infractiunilor usoare sau mai putin
grave svrsite de minor, se stabileste c minorul poate fi corectat fr a-l trage la rspundere
penal, organul de urmrire penal poate face propunere procurorului de suspendare a urmririi
penale n privinta minorului cu aplicarea msurilor de constrngere cu caracter educativ conform
prevederilor art.104 din Codul penal si de a-l libera ulterior de rspundere penal n temeiul
prevzut n art.54 din Codul penal.
(2) Controlul asupra executrii de ctre minor a cerintelor msurii educative se efectueaz
de organul de stat specializat care asigur corectarea minorului. n cazul nendeplinirii
sistematice de ctre minor a cerintelor prevzute de msura educativ, la demersul organului de
stat specializat care asigur corectarea acestuia, procurorul aplic o alt msur cu caracter
educativ sau anuleaz ordonanta de suspendare a urmririi penale si prezint cauza n judecat,
n mod obisnuit, cu rechizitoriu.
(3) Suspendarea urmririi penale n temeiurile mentionate n aliniatul(1) nu se admite dac
minorul sau reprezentantul lui legal este mpotriv.
201




DECLARA)IE PRIVIND ASUMAREA R#SPUNDERII


Subsemnatul, declar pe rspundere personal c materialele prezentate n
teza de doctor sunt rezultatul propriilor cercetri si realizri stiintifice.
Contrasemnez c, n caz contrar, urmez s suport consecintele n conformitate cu
legislatia n vigoare.

Glavan Boris

/ /

27 iulie 2010




























202

CV AL AUTORULUI
Boris GLAVAN

Numele: Boris GLAVAN
Data na*terii: 29 iulie 1974 s.Antone#ti, rn. -tefan-Vod
Domiciliu: s. Sociteni, rn. Ialoveni
Tel: 026835451
GSM: 079402916
E-mail: gba74@rambler.ru
Starea civil,: cstorit, doi copii: Nicu 30.01.2000; Bogdan 11.06.2007.
Studiile:
1993 1994 - #coala profesional-tehnic Nr.1 din mun.Chi#inu
o specializarea: montator de sisteme tehnice #i aparate radioelectronice
1994- 1999 - Academia -tefan cel Mare a MAI al RM, facultatea Drept
o calificarea: licen&iat 'n drept.
1999-2000 - Academia -tefan cel Mare a MAI al RM, facultatea Drept
o calificarea: magistru 'n drept.
Activitatea profesional,:
Din 1999 #i p*n 'n prezent: lector asistent, lector, lector superior la catedra Investiga&ii
Operative a Academiei -tefan cel Mare.
Activitatea *tiin.ifico-didactic,: autor a circa 20 de publica&ii #tiin&ifice #i metodico-didactice
(11-la tema tezei)
Particip,ri la foruri *tiin.ifice interna.ionale:
Conferinta stiintifico-practic international Cnenianna rexnixa y npanooxponni
ixntnocri 21-22 aprilie 2004, Kiev, Ucraina.
Conferinta stiintifico-practic international Criminalitatea regional: probleme si
perspective de prevenire si combatere, 25-26 mai 2005, Chisinu.
Conferinta stiintifico-practic international Prevenirea si combaterea fenomenului
terorismului: actualitti si perspective, 18 mai 2006, Chisinu.
Conferinta stiintifico-practic international Protectia juridic a valorilor culturale
n Republica Moldova, 21-22 septembrie 2007, Chisinu.
Conferinta stiintifico-practic international Cooperarea international a organelor
de drept n prevenirea si combaterea criminalittii transnationale, 5-6 noiembrie
2009, Chisinu.