Sunteți pe pagina 1din 3

Liliana Trohin

Principiul sinergismului n educatia religios-morala


Pasirea n arena a modernitatii coincide cu intronarea individului si a dr
epturilor sale, asumate nu fara putine riscuri, si denumite vag drepturile omului.
Astfel umanitatea si aroga o serie de libertati care duc pna la disperare si dezo
rientare axiologica. La fel se ntmpla si cu libertatea religioasa.
n lume snt o multime de religii bazate pe autoritate, fie ca este vorba de
venerearea unei persoane sau a unei organizatii. Multe din aceste religii au un
continut foarte abstract si greu de surprins, cum ar fi, spre exemplu, teosofia
sau budismul. Cu parere de rau trebuie sa spunem ca toate aceste forme de religi
ozitate au invadat tara noastra.
Aceste organizatii religioase si recruteaza membrii mai ales dintre tiner
i. De aceea de multe ori parintii, trimitndu-si copilul la scoala nu pot fi asigu
rati de integritatea personalitatii lui, deoarece el poate deveni ntr-un timp foa
rte scurt adeptul unui guru, de care va asculta mai degraba dect de parinti.Deoar
ece toate aceste forme stranii de religiozitate fagaduiesc mntuirea si dragostea,
vom ncerca sa schitam n cteva cuvinte doctrina ortodoxa despre aceasta.
Mntuirea se da numai n Biserica, care este trupul mistic al lui Hristos. Sfnt
ul Ciprian nca n secolul al treilea sustinea ca celui carui Biserica nu-i este mama
, aceluia nici Dumnezeu nu-i este Tata. Parintii Bisericesti ne asigura ca nafara
Bisericii nu este salvare, asa dupa cum nu s-a putut salva nimeni din cei care s
-au aflat n afara corabiei lui Noe. Sectantii nu pot mosteni mparatia Cerului, res
pectiv nu pot sa-si mntuiasca sufletele, deoarece nu au harul Duhului Sfnt.
Sa examinam ce este harul si cum poate el sa transfigureze pe pacatos ntr
-un om nou. n teologia Sfintilor Parinti lucrarea harului Duhului Sfnt este prezenta
ta ca fiind parte integra a desavrsirii. n acest sens Sfntul Grigore de Nazianz scr
ie: Harul umple toate cu fiinta si contine toate. El e plinitorul lumii sub rapor
tul fiintei, dar nu poate fi cuprins de lume sub raportul puterii, e bun, e drep
t, conducator prin fire; el sfinteste, nu e sfintit El se mpartaseste la multi, da
r el nu se mpartaseste de la nimeni (Facerea 1, 2; In. 3, 5; II Cor. 4, 17). El l
ucreaza catre Dumnezeu. El e tot ce poate fi mai ntelept, e explicator a toate, e
Atotputernic si Supraveghetor.
Lucrarea sfintitoare si mntuitoare a Sfntului Duh, mpartirea harului Dumnez
eiesc credinciosilor se realizeaza prin trupul mistic al lui Hristos Sfnta Biseri
ca, avnd ca mijloace Sfintele Taine (Botezul, Mirungerea, Marturisirea, mpartasani
a, Cununia, Sfntul Maslu si Preotia). Sectantii au ignorat rolul Bisericii si al
Sfintelor Taine. Sprijinindu-se doar pe ratiune, ei nu snt n stare sa-l ridice pe
om din fagasul pacatului, tocmai pentru ca nu au har. Consecintele primirii n suf
let a harului snt pe ct de puternice, pe att de transformatoare. Harul este astfel
acel care produce prima fisura n carapacea n care s-a nchistat sufletul celui robit
pacatului. El produce acea nmuiere a inimii, facnd-o sensibila la valoarea iubiri
i jertfelnice a lui Hristos. El este cel care trezeste la viata noua germenii pu
terilor depusi de Creator n natura fiintei umane, aflati n stare de latenta si som
nolenta din cauza pacatului originar si a pacatelor personale. Harul elibereaza
energiile aflate n lanturile patimilor, nebanuite de omul pacatos, dar att de stra
lucitoare si evidente n viata Sfintilor Marturisitori lui Hristos.
Mentionam ca harul e o putere pe care crestinul o poate pune n miscare si
pe care o poate lasa si n nelucrare, dupa a sa libera vointa. Sfntul Maxim Martur
isitorul afirma: Omul are nevoie de doua aripi ca sa ajunga la cer: libertatea si
, cu ea, harul - Cred, Doamne, ajuta necredintei mele (Marcu 9, 24).
Daca pentru creatie a fost suficienta doar o singura vointa (a lui Dumne
zeu), pentru ndumnezeire snt necesare doua. Iubirea lui Dumnezeu e asa de mare ca
nu vrea sa constrnga pe om. Prin libertate omul dovedeste ca dispune de propria-i
persoana, dincolo de orice constrngere, pentru ca virtutea sa-i apartina si ca l
a Dumnezeu participarea sa fie considerata rod al activitatii sale. Dezvaluind i
deea, Sf. Grigore de Nyssa ne avertizeaza: Orice atentat la adresa liberei aleger
i, este atentat la puterea de judecata. Din aceasta cauza, chiar n cazul unei rel
e alegeri si caderi, omul nu este lipsit de respectul Creatorului sau. Orice inte
rventie ar fi mai rea dect caderea: ar nsemna distrugerea demnitatii chipului. Lib
ertatea este o functie bipolara a sufletului. Prin ea se decate din libertatea o
ntologica, ori se realizeaza virtutea n sensul clasic al cuvntului: n aceasta si co
nsta paradoxul libertatii. Dumitru Staniloae afirma: Baza ntregii maretii a chipul
ui dumnezeiesc n om este libertatea lui. Dar n ea a fost implicata si putinta cade
rii. Ca sa poata mplini ordinul de a deveni dumnezeu dupa har, spune Sf. Vasile c
el Mare, omul trebuia sa-l poata si refuza. Dumnezeu nu-si foloseste atotputerni
cia Sa n fata libertatii umane, pe care nu voieste sa o ncalce, pentru ca ea provi
ne din atotputernicia Lui.
La nceputul secolului XX pedagogia a facut progrese considerabile: se nfii
nteaza institutii speciale, se cheltuiesc sume enorme pentru cercetari stiintifi
ce. Copilul e n centru educatiei. Tot n acest timp se editeaza cartea Elenei Key Se
colul copilului. Ea preconizeaza educatia libera contra dresajului si supunerii.
Se porneste de la gndul luminos ce prevede respectarea personalitatii copilului;
si totusi, printre sugestiile pretioase, n aceasta teorie se strecoara erori. Se
confunda eul simturilor (instinctelor) cu Eul spiritual (personalitatea). Nu e justa
ideea ca supunerea, ascultarea duce la lipsa de vointa si de caracter. Rennan r
emarca: Noi sntem liberi cnd ne mpotrivim naturii. Omul care nvata sa se dezlege de e
l nsusi, se ridica la o viata mai nalta. Liber e omul pe masura ce se curateste de
patimile egoiste. n acest sens pacatul e robie, nstrainare si moarte, iar sfinten
ia, ca iubire curata si nepatimasa fata de Dumnzeu, oameni si de ntreaga natura e
ste nceputul vietii vesnice, nca din lumea aceasta.
Educatia nu se poate lipsi de constrngere, dar scopul ei trebuie sa fie s
upunerea libera a copilului.
Unul din pedagogii romni contemporani* explica cum trebuie sa fie educati
copiii: n ziua de azi se spune ca noi educatorii, trebuie sa dam copiilor liberta
te absoluta. Prin aceasta se ajunge la tirania copiilor asupra parintilor si asu
pra ntregii societati. Cel mai bun lucru este ca disciplina si libertatea sa se nt
repatrunda, altfel educatia nu-si are rostul. Trebuie sa-l facem pe elev sa lupt
e contra raului si sa-l nvinga. Nu-l putem tine pe copil n turn de fildes. El treb
uie sa se nvinga mai nti pe sine, dupa ce a nvatat sa deosebeasca binele de rau. Pro
fesorul este numai un aliat, un prieten la nevoie. Aceasta este disciplina liber
a.
Se stie ca libertatea este autonoma. Sa te poti stapni singur n ntelesul mo
ral al cuvntului este conditia oricarei autonomii. Iar cel ce a fost creat dupa ch
ipul lui Dumnezeu, cu siguranta trebuie sa aiba o natura suverana si stapna pe sin
e.
Necesitatea colaborarii harului cu vointa omului n vederea desavrsirii sta
la temelia conceptiei ortodoxe despre educatie, numita principiul sinergiei. Fi
rea umana cazuta, nu se putea depasi dect fiind naltata printr-o interventie Divin
a.
Harul este acordat omului prin Taina Botezului si a Mirungerii, desemnnd n
ceputul lucrarii Duhului Care rodeste n fapte bune. Duhul nu anuleaza vointa omul
ui, pe care tot El, ca Dumnezeu, ne-a daruit-o prin creatie. Libertatea e cea ma
i proprie caracteristica a Duhului: Unde este Duhul Domnului, acolo este libertat
e. Duhul ne ajuta sa ajungem la libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu.
Colaborarea omului cu harul divin l ajuta cu att mai mult sa-si dobndeasca
adevarata libertate, cu ct harul e energia lui Hristos prin care vointa umana a f
ost cu adevarat restabilita dupa asemanarea Lui. n acest context Sf. Maxim Martur
isitorul afirma: Si daca Cuvntul a avut vointa naturala ca om, a voit cu siguranta
aceea pe care El ca Dumnezeu ne-a sadit-o n fire, cnd a nfiintat-o prin creatie.
Lucrarea sfintitoare si mntuitoare a Sfntului Duh, mpartasirea harului Dumn
ezeiesc credinciosilor si realizarea legaturii ntre oameni si Dumnezeu se face pr
in trupul mistic al lui Hristos Sfnta Biserica.
Pedagogii au doar vointa ca sa educe o generatie morala, noi crestinii a
vem harul Duhului Sfnt, fara de Care este imposibila desavrsirea morala; pedagogii
au doar metode, scheme, principii, noi l avem pe Dumnezeu care ne poate sfinti p
rin tainele Bisericii Sale.
E timpul ca pedagogii si teologii sa colaboreze.
1