MARAMURESUL DIN SUFLET...

Gheorghe din Vai...

Var bun, cel mai drag dintre verii mei din Moiseiul purtator de istorie
contemporana, parte sfanta si sfintita de frumusetea locurilor si a
oamenilor ce seamana cu heruvimii, inca, acolo, in Nord, in stravechea
vatra a descalecatorilor stiuta in toate zarile pamantului drept
Maramuresul unic si de Dumnezeu binecuvantat...

Gheorghe Tomoiaga, ramas in memoria colectiva a moiseienilor si nu

numai a lor drept „Gheorghe din Vai”, varul meu bun cu care pazeam
vacile pe cand eram copii, pe Valea Morii, locul de unde acest Paganini al
Nordului de Maramures si de tara a visat prima oara sa intreaca ciocarliile
vazduhului cu prima cetera mesterita din dranita sterpelita copilareste de
la unchesu’ Gheorghe, tatal viitorului virtuoz, mare mester de case facute
din barne si musai sindriluite ca la carte cum numa’ pe la noi a lasat
Dumnezeu dar. Si tare le mai facea bine, si le acorda, si le incorda, pana
ce, in cele din urma, ceterile facute cu mana lui semanau al naibii de bine
cu instrumentele nuzicantilor abia ititi pe-atunci pe sticla, spre mirarea si
deliciul babelor din sat. Ne facea la toti ceteri, pretul, minim, pe care mi-l
amintesc sa-l fi platit vreodata fiind acela sa-i pazim Sambolea lui, zile la
rand, pana ce-si ispravea opera, ca nu cumva sa scape vaca, doamne
fereste, in otava la „mosu’ de la vale”, cum ii spuneam noi bunicului
comun dinspre tata, om darz pe care varu’ la mostenit poate mai mult
decat si-ar fi dorit batranul Purdea...
Asa s-a ridicat varutu’ meu, de-acolo, de langa noi, mai intai din Vai, din
catunul care desparte si acum Stanistea de Izvorul Negru, unde a avut
norocul sa-l aiba vecin pe Dumitru Horjului, ceteras si el si ceasornicar, si
depanator radio-TV, si filozof neaos cu buna stiinta de carte si cu
dragoste intru Domnul, ne-am cu el, cu varu’, zic, si mult mai mult pentru
cine (mai) recunoaste faptul ca, poate, geniul (si stiu ce vorbesc!) varului
meu intre veri ar fi intarziat sa se arate daca Dumitru Horjului n-ar fi pus
mana la zidirea celui mai complex ceteras pe care l-a dat Moiseiul si ma
tem ca si Maramuresul de Nord...
Veseliti-va pret de o nemurire cu el, aici, si rugati-va sa-i ajute Dumnezeu
in haiduceala lui culturala si sentimentala din indepartata America, unde a
ajuns fara sa stiu, eu cel putin, ca si-ar fi dorit vreodata sa ajunga, departe
de nuntile carora, prin prezenta lui, le dadea o aura aproape mistica. „Zi
ceteras mai cu foc” si bucura-te ca suntem cu totii alaturi de tine, aici,
intr-o minunata si unanima amintire, intr-un fior de nunta perpetua
amprentat, sunt sigur, in fiinta oricui a avut norocul sa joace o invartita
dupa cetera ta maiastra !!!
Multumesc Domnului ca mi-a dat asa un var in neamul Purdenilor, drept
pentru care marturisesc ca voi ramane dator chiar si dincolo de moarte,
amandurora, deopotriva, adica lui Dumnezeu si maiastrului meu var...
Multumesc de asemenea si lui Coman Ion Mitrut, cel tanar (depanator la
Borsa – telefonie GSM) pentru generozitatea cu care mi-a pus la
dispozitie aceasta inregistrare si, astfel, posibilitatea de a-l recupera pe
Gheorghe din Vai pentru toti cei carora sunt sigur ca le este dor de el, fie
ca-s ramasi la Moisei, fie ca au umplut zarile pamantului in cautare de
rosturi mai bune...
De asemenea, tin sa remarc faptul ca filmul de fata il prezinta pe varul
Gheorghe in compania clanului pastrator de traditie al Radacinenilor,
familia din Borsa care a dat-o intru nemurire culturii populare din
Romania pe Titiana Mihali, care si in prezent dovedeste ca traditia sfanta
a cantecului maramuresean este o datorie de suflet in familie, fapt de care
va puteti convinge cu totii tastant pe YouTube, pentru cautare, numele
„Mihali”. Multumesc Gheorghe din Vai, multumesc Moisei, dragoste si
credinta vesnica Maramuresului meu sfant si voua, tuturor, ganduri bune
si, cum spune moiseianul: Dumnezeu v-ajute !
Vasile I.V. Danci – jurnalist, nascut/crescut la Moisei (a lu’ Vasile a
Danciului, pe care il puteti vede aici, pe YouTube, intr-un filmulet facut
chiar in ziua in care a implinit frumoasa si de Dumnezeu binecuvantata
varsta de 80 de ani)... Iar de va facut placere, cum spune morosanu’, va
mai invit sa-mi treceti... pragul (virtual) la umila mea locuinta pe care o
puteti gasi pe webstrada www.profesor4you.centerblog.net
TOATE CELE BUNE si sa dea Domnul sa ne (mai) intalnim CU PACE
SI SANATATE !

Noiembrie 2009