S-a lasat frigul peste oras. Afara s-a intunecat rapid.

S-a intors,
intotdeauna se intoarce. Toamna imi lasa intotdeauna semne, in
fiecare an marcheaza o noua urma pe sufletul meu. Am castigat o
colectie variata, unele sunt subtiri, altele adanci, unele putin din
fiecare..
Privesc pe fereastra orasul ce ma descrie atat de bine in perioada
asta. Orasul e tacut, lumina felinarelor ce patrunde in casa ma face
sa cred ca nu te-am pierdut pe deplin. Cum si toamna ofera un grad
in plus din cand in cand. Ai venit si ai plecat din viata mea la fel de
tacut ca vantul..Te vad parasindu-ma si de data asta si totusi ma
indragostesc de tine de fiecare data cand te intorci.
Te-ai apropiat de mine si m-ai privit adanc in ochi si mi-ai
transmis furtuni. Mi-ai dat suvitele rebele dupa ureche spunandu-
mi ca si ele sunt la fel ca mine, ca in momentele triste si ele se lasa
sub presiunea sentimentelor, iar in momentele tensionate o iau
razna la fel ca pulsul meu. Mi-ai desfacut nasturii camasii simplu,
aproape fara sa simt. Pielea mea ti-a simtit mangaierea la fel de
fina ca adierea vantului, iar aerul rece ce mi-l respirai pe gat imi
taia respiratia, cum patesc toti oamenii cand ies afara in zilele
racoroase. Mi-ai soptit ca sunt cea mai frumoasa parte din tine si
te-am crezut. Chiar daca iti lasi cea mai frumoasa parte in
asternuturile mototolite, la fel frunzele isi parasesc copacii..M-ai
sarutat puternic si am crezut si mai mult in tine chiar daca
amprenta buzelor tale imi va lasa cratere adanci in momentul in
care vei pleca din nou. a fel cum vantul rece face buzele
oamenilor sa crape. Ti-ai incolacit bratele in !urul meu si m-ai
strans tare, mi-ai promis ca nu o sa mai pleci. Si te-am crezut. Te-
am crezut pentru ca te iubesc, pentru ca iubesc toamna.
"ar anul asta, tu esti toamna mea.