Sunteți pe pagina 1din 1

Femeia in rosu -

Indepartarea de la modelele anterioare ; intentia de a soca; realitatea si fictiunea se imbina fara a


se mai putea face distinctia intre ele; parodieaza modelele anterioare; spirit ludic, ironic.
Romanul este un experiment (scris in 17 zile). Viziunea este discontinua (asemenea unui
puzzle)= nu putem reconstitui firul narativ in totalitate. Registrele narative se intersecteaza si se suprapun
partial; autorii devin personaje; structura circulara; tehnica dosarului de existenta; intertextualitate
(urmaresc mai multe personaje); apare numerotarea; se urmareste senzationalul.
Indici spatio-temporali: anul 1985 marcheaza anul declansarii scrierii si momentul in care
actiunea este relatata (articolul).
Sunt relatate anumite fapte prin folosirea tehnicii ziarului (subtitlul prezinta faptul ca actiunea
propriu-zisa se petrecea in urma cu 50 de ani). Asadar perspectiva narativa este din afara. Autorul-
narator-personaj stie mai putine, el se documenteaza.
Particularitati:
o Uneori naratorul vorbeste despre el la persoana a III-a pentru a crea confuzia (ca si cum ar fi o a
IV-a instanta).
o Nu se pot stabili cu exactitate momentele subiectului si rolul evenimentelor in desfasurarea
actiunii.
o Limbajul specific politienesc, al investigatiei.
o Folosirea propozitiei scurte, eliptice.
o Este prezentat modul in care a luat nasterea scrierii.
o Elemente care fac trimitere la geneza romanului sunt elemente specifice metaromanului.
o Este declarat faptul ca romanul este un experiment, ca nu se situeaza nici in realitate nici in
fictiune.
o Nu respecta ordinea spatiala si temporala.
o Adresarea directa catre cititor.
o Mai multe puncte de vedere genereaza confuzia si pentru ca prezinta evenimente diferite= apar
contradictii.
o Romanul scris sub forma unui raport cu pasaje numerotate.
o Romanul este puternic ancorat in realitate. Romanul reproduce intocmai informatiile, insereaza
paranteze pentru a adauga comentarii, alte informatii, asemeni unor didascalii.
o Literatura post-modernista trebuie analizata, disecata, privita in profunzime.
o Romanul este reflectarea vietii.
o Autorii afirma chiar esecul.

Autorii sunt cei care fac postfata (de obicei sunt alltii care se ocupa de acesta parte).
Totul este prezentat intr-o maniera veridica. Transcrierea fidela ca intr-o investigatie a cuvintelor
sursei 2 creeaza impresia autenticitatii, dar autorii sunt cei care organizeaza ideile.
Pluliperspectivismul incearca sa ofere veridicitate, dar creeaza confuzie. Aceasta tehnica este
una care aparent confera autenticitate, insa prin faptul ca nu exista o concordanta intre idei, faptele
prezentate etc. acesta este tot generatoare de confuzie.
Autorii mimeaza implicarea insa ei insisi pot fi cei care rostesc cuvintele sursei 2. Senzationalul
presupune conflicte puternice, tensiuni, intamplari inedite.
Informatiile surselor nu coincid. Limbajul surselor este adecvat situatiilor de comunicare
(informatiil autorilor sunt redate ca intr-un raport, limbajul sursei 2 este intr-un registru colocvial, marcat
de oralitate).

S-ar putea să vă placă și