Urina, consideratii generale

Urina este un produs biologic de eccretie, cu o compozitie complexa, care contine

apa, saruri si substante organice, in diferite proportii.
Urina este rezultatul final al activitatii renale. Se formeaza prin sumarea a trei
procese fiziologice:
- filtrarea glomerulara, in urma careia rezulta urina primara;
- reabsorbtia selectiva tubulara (la nivelul tubilor renali) a unor ioni anorganici si
compusi organici;
- secretia activa tubulara a unor ioni anorganici si compusi organici, cu formarea
urinei finale.

Reglarea secretiei renale se realizeaza de catre centri nervosi superiori din encefal
care actioneaza asupra unor glande ce secreta o serie de hormoni (corticosteroizi,
parathormon, vasopresina).

Urina care se formeaza la nivelul rinichiului reflecta indeaproape starea fiziologica
a animalului la momentul respectiv.

Compozitia chimica
Componentele organice si anorganice variaza calitativ si cantitativ in functie de
specie si de regimul alimentar. In orice urina se gasesc cantitati variabile de:
- ioni anorganici: sodiu, potasiu, calciu, magneziu, amoniu, clor etc.
- compusi organici: uree, acid uric, creatinina, baze purinice, hormoni steroizi si
metaboliti ai acestora.
- in cazuri patologice in urina pot aparea : glucide (glucoza), corpi cetonici, protide,
bilirubina, hemoglobina, sange proaspat, puroi.

Recoltarea probelor de urina
Conditiile in care se face recoltarea probelor influenteaza caracteristicile fizico-
chimice ale acesteia. Recoltarea se va face imediat dupa emisie in vase din
material plastic sau de sticla prevazute cu capac etans. Daca se folosesc recipiente
de sticla refolosibile, acestea trebuie sa fie spalate bine cu apa si carbonat de
sodiu, clatite abundent cu apa distilata si uscate. Pentru investigatii microbiologice
se folosesc numai vase din material plastic, de unica folosinta, sterile.

Pentru determinari calitative - sumarul de urina - se foloseste urina proaspat
recoltata. Pentru determinari cantitative se colecteaza urina de pe parcursul a 24
de ore.

Recoltarea urinei la animalele mari se face prin exploratie rectala (masculi), prin
declansarea reflexului de urinare sau cu ajutorul unui cateter introdus pe uretra
pana in vezica urinara (cateterism). La animalele mici recoltarea se face prin
palpatie externa sau prin cateterism.

Conservarea probelor de urina
Ideal este sa se foloseasca urina proaspata pentru determinarile fizico-chimice si,
mai ales, microbiologice (urocultura). O data cu trecerea timpului urina se
concentreaza prin evaporarea apei si isi modifica compozitia chimica si
constantele fizice.
Daca nu este posibila examinarea imediata a urinei, refrigerarea ramane cea mai
putin invaziva metoda de conservare. Insa probele care trebuiesc examinate
citologic-microbiologic sau din punct de vedere microbiologic este obligatoriu sa
fie proaspat recoltate (in intervalul de 2-3 ore de la recoltare).

Examinarea completa a unei probe de urina presupune investigarea din mai multe
puncte de vedere:
- examenul macroscopic: presupune identificarea principalelor caracteristici
organoleptice ale urinei;
- examenul microscopic - sedimentul organizat si cel neorganizat;
- examenul fizico-chimic: masurarea aciditatii totale, pH-ului, densitatii,
determinari calitative ale costituentilor organici si anorganici;
- examen citologic si bacteriologic.

Examenul macroscopic
Se cerceteaza: aspect, culoare, miros, consistenta, volum etc.

Aspectul
Urina normala, proaspata e limpede, transparenta. Urina conservata la
temperaturi scazute poate deveni opalescent datorita cristalizarii acidului
uric/uratilor de sodiu. Reincalzirea probei la temperatura normala determina
revenirea transparentei, datorita resolubilizarii uratilor.
Urina alcalina proaspata are un aspect tulbure-laptos datorita prezentei fosfatilor
si carbonatilor (mai ales la cabaline). Acidularea probei de urina cu acid acetic 10%
face sa dispara opalescenta, in cazul urinei normale.

Modificari patologice:
- infectii ale aparatului excretor: urina tulbure cu aspect lactescent din cauza
prezentei puroiului;
- glomerulonefrita acuta: urina tulbure cu aspect de bulion de carne din cauza
prezentei sangelui;
- diabet insipid sau insuficienta renala cronica: urina foarte limpede, de
transparenta apei; nu depune nici un fel de sediment.

Culoarea
In mod normal poate avea culori de la galben-deschis la galben-rosiatic. Culoarea
variaza in conditii normale in functie de specie, de regimul alimentar, de alte
substante (medicamente) ingerate.
Urina nocturna (mai concentrata) este mai inchisa la culoare decat urina diurna.
Urina acida (caracteristica regimului alimentar carnivor) este mai inchisa la culoare
decat urina alcalina (urmare a unui regim alimentar erbivor).

Modificari patologice:
- sindroame icterice urina devine bruna, din cauza prezentei pigmentilor biliari;
- boli febrile insotite de transpiratii abundente: galben-portocalie;
- diabet insipid: galben-pai.

Mirosul
Urina normala, in timpul emisiei are un miros specific, aromat, dat de acizii volatili
si substantele urinoide. Mirosul se intensifica in timp. Urina normala concentrata
are un miros accentuat.

Modificari patologice:
- boli infectioase, procese inflamatorii, staza urinara (litiaza renala): miros
amoniacal;
- infectii cu flora anaeroba: miros putrid, din cauza puroiului;
- diabet zaharat, cetoza metabolica: miros de acetona, din cauza prezentei corpilor
cetonici.

Consistenta
Urina normala are consistenta unei solutii slab saline.

Modificari patologice:
- aparitia unei spume persistente indica prezenta albuminei in urina in infectii
renale;
- existenta puroiului in urina este semnalata de cresterea vascozitatii.

Volumul
Volumul urinar de pe parcursul a 24 de ora variaza normal in functie de cantitatea
de lichide ingerata, precum si de cantitatea de apa eliminata prin transpiratie,
plamani si intestin. De asemeni, variaza in raport cu varsta si cu greutatea.
O crestere a volumului de urina eliminata se inregistreaza in scleroza renala, in
dereglari ale metabolismului glucidic (diabet zaharat), expunere la frig. Scaderi ale
volumului se observa in stari febrile insotite de transpiratii abundente, diaree,
vomismente repetate, transpiratii, nefrite.

Examenul microscopic
Se executa numai pe urina proaspata. Un volum de 10-20 ml de urina se
centrifugheaza timp de 10 minute la 3000 de rotatii pe minut. Se indeparteaza cat
mai mult posibil din supernatantul limpede, fara a antrena din sedimentul de la
fundul eprubetei. Se resuspenda sedimentul in restul de supernatant ramas. Se ia
o picatura din amestec si se depune pe o lama de sticla, se acopera cu o lamela de
sticla. Se investigheaza la microscopul optic, observandu-se prezenta:
- celulele: eritrocite, leucocite (in special neutrofile), celule epiteliale etc,;
- cristale: carbonat de calciu, oxalat de calciu, fosfat de calciu, fosfat de magneziu,
acid uric/urati de sodiu, aminoacizi etc.;
- microorganisme: bacterii, fungi, levuri, protozoare, oua de paraziti etc.