n grdin

Miresme dulci de flori m-mbat i m alint gnduri blnde...

Ce ierttor i bun i-e gndul, n preajma florilor plpnde!
Rd n grmad: flori de nalb i albe flori de mrgrint,
De parc-ar fi czut pe straturi un stol de fluturi de argint,
Sfioase-s bolile spre sar, i mai sfioas-i iasomia:
Pe faa ei neprihnit se-ngn-n veci melancolia
Seninului de zare stns, i-n trandafiri cu foi de cear
Triesc mhnirile i plnge norocul zilelor de var.
Attea amintiri uitate cad abute de-o mireasm:
Parc-mi arunc-o floare ro o mn alb de fantasm,
-un chip blan lng-o fereastr rsare-n fulger i se stnge...
De-atuncea mi-a rmas garoafa pe suflet ca un strop de snge.
Ca nalba de curat odat eram, i visuri de argint
mi surdeau cu drag, cum rde lumina-n foi de mrgrint,
i dulci treceau zilele toate, i-arar dureri ddeau ocoale...
Ah, amintirile-s ca fulgii rmai uitai n cuiburi goale!

Balul pomilor
Cu leganari abia simtite si ritmice, ncet-ncet,
Pe pajistea din fata casei, caisii, zarzarii si prunii,
nvesmntati n haine albe se clatina n fata lunii,
Stnd gata parca sa nceapa un pas usor de menuet.

Se cata ram cu ram, se-nchina, si-n urma iarasi vin la loc,
Cochetarii si gratii albe, si roze gesturi, dulci arome,
mprastie n aer, dantul acesta ritmic de fantome,
Ce-asteapta de un an de zile minuta asta de noroc.

Ce e de spuma, sus pe ramuri, se face jos de catifea,
Si astfel umbrele cazute pe pajiste par mantii grele
Zvrlite de dantuitorii ce au ramas numa-n dantele,
n parcul legendar n care s-a prefacut gradina mea.

Pe gura scorburilor vntul plecat a desteptat un cnt,
Si-nvoalte mneci horbotate se-ntind usoare sa salute
Preludiul acestei stinse si dulci orchestre nevazute,
Si-apoi cu reverente pomii s-au nclinat pn la pamnt.

Ghirlanzi de flori i leaga-n treacat si-un arc sub fiecare ram
Bolteste-albastre perspective, sub care alte cete ninse
Coboara pe pamnt din ceruri, venind cu candele aprinse
Sa faca si mai alba noaptea acestui alb epitalam.

Asa-s n clipa asta toate, dar mine albii cavaleri,
Despodobiti de-attea gratii, ce le-mprumuta luciul lunii,
Vor deveni ce-au fost de-a pururi: caisii, zarzarii si prunii,
Banalii pomi din fata casei, ce-i stiu de-attea primaveri.


Dimitrie Anghel - Crizanteme
Se trec si florile de toamna, cele din urma flori, si-n casa
Lnga oglinzile-obosite, o fata subreda si pala
Preschimba florile n vase, evlavios ca o vestala.
Mor florile mhnite, toamna, n casa cui n-a fost mireasa

nc-un manunchi, si cte visuri si primaveri cta ruina !
Dac-ar avea grai ca sa spuie, oglinda cte n-ar mai spune;
A tale brate obosite putere n-ar avea s-adune
Troienele de flori bogate, culese zilnic din gradina.

Norocu-ntailor brnduse culese-n zori de zi pe roua
Cum s-a trecut, si cum trec toate pn vine moartea sa te cheme;
Azi vasele-s mpodobite cu triste flori de crizanteme;
n lacrimi tremura oglinda ca fata apelor cnd ploua.

Si-mbratisati alaturi plngem, plngi blnda, candida vestala,
Din lacrimi linistea sporeste, s-a fi trziu pricepi ce-nsamna.
Brndusele-nfloresc de-a pururi si poate soarele de toamna
S-o-nduiosa ca sa-ti arunce pe frunte mndra lui beteala.