Sunteți pe pagina 1din 9

Formula AS / Anul 2006 / Numarul 720

http://www.formula-as.ro/2006/720/societate-37/cserehat-dealul-cu-ingeri-7051
Cserehat, dealul cu ingeri
Maica Emilia - mama cu zeci de copii

! po"este miraculoasa, despre niste maicute greco-catolice, pe care ura celor
printre care traiesc nu le-a facut sa renunte la telul "ietii lor: ingri#irea unor
copii orfani si nefericiti. $neori, ingerii sunt printre noi.

%oarele negru
Era in 1997, in mai. Dealul Cserehat, aflat deasupra orasului Odorheiul
Secuiesc, inverzise. De ur impreur, colinele !lande, impadurite, erau sa"etate de
"lasuri de pasari, soarele diminetii era sus pe cer, iar os, in vale, oraselul parea mai
linistit ca niciodata in milocul primaverii. Cele patru maicute "reco-catolice erau
fericite. #riasa cladire ce urma sa devina o casa pentru copii orfani si saraci era
terminata. $otul se petrecuse ca intr-un vis. O fundatie elvetiana finantase marea
constructie, era "ata chiar si micuta capela pusa in milocul cladirii, ca o inima. $otul
parea perfect. %edespartite de crucifi& si rozariu, maicile se ru"au zi si noapte pentru
ca rostul sa le fie implinit. Sa vina ziua aceea in care "lasurile copiilor sa le umple
auzul si sufletul de !ucurie si de lumina. Dar cineva hotarase altfel. 'e (7 mai, tocmai
cand maicile implineau canonul zilnic al ru"aciunii, dealul Cserehat a fost cuprins de
vuietul unor stri"ate de raz!oi. Speriate, calu"aritele au iesit in curte sa vada ce s-a
intamplat, dar inainte sa intelea"a ce voiau de la ele oamenii aceia furiosi si
dezlantuiti, au fost im!rancite, lovite, inurate si tarate de par. $ortionarii lor vor!eau
un"ureste. )n fruntea lor se afla chiar primarul orasului Odorhei, care isi chemase la
lupta concetatenii, pentru a alun"a cu cioma"ul cele cateva maicute "reco-catolice,
pentru crima ca vor!eau romaneste. *'oporul*, populatia ma"hiara a orasului, nu le
voia. +ocul lor nu era acolo, intre secui, si nici copiii din alte parti ale tarii nu aveau
ce cauta in casa de pe dealul secuilor, Cserehat. Calcate in picioare, insan"erate,
maicile sunt iz"onite din casa lor cea frumoasa si luminoasa, la doar un an de cand
fundatia elvetiana *,asel -ilft* semnase actele de donatie catre Con"re"atia )nimilor
%eprihanite.
&upa ' ani
Mai (../. 0u trecut 9 ani de la !ar!aria ultranationalista or"anizata de liderii
secuilor de la Odorhei. #rc dealul Cserehat. Cerul este inalt, de ur impreur, padurile
sunt la fel de !lande ca in ziua aceea. Oraselul se vede la fel de frumos si de pasnic ca
si atunci. 0cum e pace. Maicutele s-au intors iarasi in casa lor, andarmii care le-au
pazit multa vreme au plecat. Si, intre timp, casa *Sf. )osif* s-a umplut de copii. Si nu
doar romani, asa cum s-au temut insur"entii din Odorhei, ci si un"uri si rromi. Si nu
numai din Odorhei sau din satele dimpreur, ci din toata tara, din Maramures, din
Moldova, din 'rahova. 0s vrea sa stiu cum de-au ramas maicutele acolo, prin ce fel
de miracol au supravietuit pe dealul acesta, care pentru ele s-a transformat intr-o
adevarata 1ol"ota. 2os, in oras, acelasi om care a or"anizat iz"onirea lor in 1997 este
si acum primar, acelasi om care cere, ascunzandu-si de data asta !ocancii in cuvinte,
proclamarea autonomiei tinutului secuiesc. )nvin"atoare, timp de 3 ani, in toate
procesele cu primaria locala, maicile "reco-catolice stau si astazi cu frica in suflet,
pentru ca procesul este la Curtea Suprema, neincheiat. 'rocesul acela uluitor si
a!erant, care vrea sa smul"a un deal romanesc din inima $ransilvaniei, ca sa-l
transforme in !un secuiesc. 4ara maici. 4ara copii de pripas. 4ara "esturi umanitare.
#n deal epurat etnic. Cserehat.
4ratii )lea din )eud, Maramures. 5 din 16 sunt in casa din Odorhei
(iturghia copiilor
0ud mai intai "lasurile in"eresti ale copiilor rosto"olindu-se cristalin pe marile
holuri cu coloane. Doar cantecul. 0poi intele" ca toata lumea e stransa in capela din
inima cladirii, caci am nimerit in sin"ura zi a saptamanii in care cei mici participa la
litur"hie. )ntrarea e strauita de o statuie a 4ecioarei cu chip diafan. Dinlauntru, odata
cu vocile su!tirele, trece prin "eamuri o lumina "al!ena ca mierea. )ntru neauzit. )n
spate stau surorile Con"re"atiei, cu capetele plecate, cu mainile impreunate, lumina
cea "al!ena izvoraste direct din pereti, dintre icoane zu"ravite in culori fier!inti.
Sunetul unei or"i se insinueaza discret, impletit cu vocile copiilor. Capela e plina.
Sunt poate o suta de copii in capela, cuminti, frumosi si curati. Ma asez undeva, pe o
!anca laterala, ca sa pot vedea totul. Muzica umple inaltul spatiu cu lumina, si-o clipa
am sentimentul ca acesti copii sunt o sin"ura fiinta cantand. 0poi incep sa le
deose!esc chipurile si fosnetul acela special pe care il fac intotdeauna copiii,
rumoarea inconfunda!ila care-i insoteste. Sunt mici si mari, unii lan"a altii, linistiti,
zam!itori. ,a" de seama cum cei mari ii tin in !rate pe cei mici, cu "ria, cu ra!dare,
!a" de seama mici "esturi de tandrete, cum n-am crezut ca e&ista intre copii. Stiu ca
toti vin din familii foarte sarace, ca unii dintre ei sunt orfani, ca altii au fost
a!andonati, copii care au trecut, prea devreme, prin suferinte si incercari. Si totusi, nu
au nimic din aerul acela al copiilor de orfelinat, nu au privirile acelea piezise de
animal haituit, pe care le-am vazut uneori. Copiii acestia zam!esc. Surad curat, fara
urma de um!ra, fara tristete in ochii lor minunati. +itur"hia a durat aproape o ora,
timp in care nu m-am miscat din loc. 0u fost clipe ma"ice, in afara timpului, in care
am privit mainile impreunate ale copiilor si in care le-am ascultat "lasurile su!tiri,
urcand si co!orand de-a lun"ul coloanelor, pe su! !oltile capelei. +a sfarsit, i-am
vazut pe toti trecand cate unul pe la altar pentru a lua din mana unui preot foarte tanar,
aproape un copil si el, prescura. 0u iesit pe rand, capela si lumina "al!ena dinlauntru
au ramas "oale, ultimul acord de or"a s-a stins.
)iracolul de pe deal
)za!ela...
- *+-am mai "a,ut niciodata copii care sa participe la o slu#-a in felul acesta. Ce
le faceti, sora .milia/*
Sora Emilia zam!este cu ochi rotunzi, cu o !landete care asterne pace in urul ei.
*'oate ca si acesta e un miracol*, spune. *Copiii vin la litur"hie o sin"ura data pe
saptamana, numai ca Dumnezeu e mult mai aproape de ei. )l atin" mai usor.
Cateodata, unii dintre ei vin nechemati si duminica. 7u"aciunea le face !ine. )i
man"aie.*
Suntem pe unul dintre holurile imense ale cladirii, plina, peste tot, de copii.
Sunt !ucurosi ca au oaspeti. %e insotesc peste tot, pas de pas, ni se a"ata de maini, de
haine, se prind de sora Emilia, im!ratisandu-i vesmintele monahale. #neori, atunci
cand sora ii ia in !rate, copiii o man"aie pe o!raz, o im!ratiseaza, o saruta, se a"ata de
"atul ei. Mama Emilia8 ,una mama in haine cernite, cu iu!irea ei cat o latifundie de
lumina. O fetita cu ochi al!astri adoarme de fericire, lasandu-si capul pe umarul ei.
*'oate ca n-o sa ma credeti*, sopteste maica, *dar aici, la noi, se petrec intruna
miracole. Cu adevarat8 Cel mai mare miracol este ca suntem aici, ca aceasta casa
e&ista, ca supravietuim dupa atatea incercari... Daca v-as spune...*)si acopera o!raii
cu mainile si ii simt o unda de lacrimi in voce si in ochi. +acrimi de tristete9 'oate,
undeva in adanc, dar in suspinul maicii tresar mai ales !ucuria, uimirea, recunostinta.
*Miracolul, aici, la noi, e concret. )l poti atin"e cu mana. De pilda, noi traim din
donatii, numai din ceea ce ni se daruieste de catre oameni !uni si inimosi. )n fiecare
luna, atunci cand vin facturile pentru aceasta casa uriasa, intram in panica. Ce ne
facem9 De unde !ani sa platim9 %u avem nici un fel de sponsorizare. Si totusi, reusim
de fiecare data sa o scoatem la capat. %u mai vor!esc despre mancare, despre haine,
despre tot ceea ce tre!uie aici pentru 115 copii si 15 surori. Doamne... Dar
intotdeauna, El ne trimite ceea ce avem nevoie. #neori, in ultima clipa, dar ne trimite.
S-a intamplat de o mie de ori si o sa se mai intample. %u facem decat sa ne ru"am si
El ne asculta. E un miracol in fiecare zi.*
Suntem acum in sala care serveste drept "radinita si unde totul este perfect.
Mocheta, !ancutele, ucariile, desenele de pe pereti, hainele copiilor, !a chiar si
zam!etele lor fericite, felul in care m-au adoptat, tinandu-ma de am!ele maini. 0veam
sa vad apoi dormitoarele curate si ordonate, salile in care isi fac temele, salile in care
picteaza super!e icoane pe sticla, sala de mese strauita de un )isus zam!itor si !lain.
*Dumnezeu a vrut ca aceasta casa sa e&iste, si e&ista, chiar daca multi oameni s-au
opus*, spune sora Emilia cuprinsa usor de tristete si de amintirile ne"re ale
intamplarilor petrecute in urma cu noua ani. E un su!iect dureros, dar maicuta
"hiceste ca as vrea sa stiu cum s-au terminat toate acele evenimente, cum au reusit sa
raz!ata, cum reusesc sa reziste intr-un mediu unde nu sunt dorite, unde sunt urate si
amenintate pentru simplul fapt ca vor!esc romaneste... *%u ne-a fost frica. %e-am
intors si am facut ceea ce aveam de facut. #n timp am fost pazite de andarmi. 0poi
au venit primii copii care au fost romani, apoi au venit copii de rromi care aveau
nevoie de autor, apoi au venit copii de un"uri. #nii nu stiau o !oa!a romaneste. 0ti
vazut cum se poarta cu ei copiii mai mari9 0ti vazut cum ii iu!esc si cum au "ria de
ei9 Copiii ha!ar nu au de etnie si de alte asemenea lucruri. )-au adoptat imediat, au
intrat in familie, si dupa cateva zile parca erau aici dintotdeauna.* ,una sora Emilia
nu vrea sa intre in detalii, su!iectul acesta doare, e inca sensi!il, dar intele" ca
principalul motiv pentru care ele si copiii lor cei orfani si saraci nu sunt doriti de
locuitorii din Odorhei e tocmai faptul ca vor!esc romaneste. O !lasfemie8 Sa vor!esti
romaneste pe Cserehat8 *Si scoala9*, intre!. *+iceul romanesc *Marin 'reda* :o
cladire noua, moderna, "ard in "ard cu Casa Copiilor;, mai rezista9* *<edeti, acesta
este un alt miracol*, spune maica Emilia. *Dumnezeu, destinul, intamplarea, sau cum
vreti sa-i spuneti, a facut ca liceul romanesc sa fie ridicat aici, pe colina, lan"a noi.
Daca liceul n-ar fi e&istat, nici noi n-am fi putut e&ista, pentru ca micutii nostri nu ar
fi avut unde mer"e la scoala. )ar daca noi n-am fi e&istat, nici liceul n-ar fi e&istat,
pentru ca n-ar mai fi avut destui elevi romani si s-ar fi desfiintat. )ntele"eti9 $oate
sunt le"ate intre ele intr-un fel e&traordinar.*
1a!riela...
)aica &omnului si sarpele
'rivesc o icoana care infatiseaza o Sfanta 4ecioara cu chip stralucitor, pe un
"lo! pamantesc. Su! talpile ei e un sarpe. *+a picioarele Maicii Domnului este
7omania*, spune aproape in soapta sora Emilia. *Sarpele sim!olizeaza fortele raului,
pe care Maica Domnului le va infran"e. Este o pictura pe care sora )onela a facut-o in
anii 3.. Ea stia de-atunci ca vom face Casa, ca vor fi copii in ea, ca vom reusi.*
)ntemeietoarea= Maica )onela, purtatoare a sti"matelor lui Cristos
Sora )onela este fondatorul si mentorul spiritual al asezamantului de la
Odorhei. #n persona e&traordinar, cu o !io"rafie incredi!ila, ale carei detalii refuza
sa le povesteasca, din modestie si din smerenie. Sora )onela a creat Con"re"atia
)nimilor %eprihanite in anii 5., pe cand se afla in inchisoare, condamnata pentru vina
de-a fi fost "reco-catolica. ,atuta, torturata, otravita, amenintata, tinuta cu lanturi la
picioare si la maini, in carcerele tuturor puscariilor de *politici* din 7omania, nu a
a!urat niciodata. Dar nici n-a murit8 'ur si simplu a refuzat sa moara in !eciurile
comuniste. 0 avut viziuni e&traordinare, care au autat-o sa supravietuiasca, a tinut in
minte sute de poezii inchinate lui Dumnezeu, pe care le-a scris dupa 1. ani, atunci
cand a iesit din puscarie, a corespondat ani de zile cu 'apa )oan 'aul al ))-lea si, mai
presus de toate, sora )onela poarta insemnele sti"matelor lui )isus. 0ceasta este
povestea Casei Copiilor. <isul implinit al unei calu"arite martirizate pentru credinta ei
in Cristos. Ea a e&istat mai intai in viziunile ei, in vremuri in care parea o
imposi!ilitate, iar azi supravietuieste prin ru"aciunile sale si ale surorilor. *#neori, o
sunam pe maica )onela la ,ucuresti, unde locuieste de-o vreme, si o intre!am=
*Surioara, ce sa facem, nu mai avem nici un !an, iar maine tre!uie sa platim*. %u
faceti nimic, spunea ea, doar ru"ati-va. %e ru"am, si a doua zi primeam !anii*, spune
sora Emilia. *De ce tre!uia sa fie Casa aceasta tocmai aici, la Odorhei, printre oameni
care nu ne doresc si unde este asa de "reu9* *'entru ca locul acela are cea mai mare
nevoie de ru"aciune*, spunea ea. *Stiti, noi, aici, ne ru"am tot timpul, facem cu
schim!ul la capela, toate surorile, cate-o ora fiecare. )n fiecare clipa, cineva vor!este
cu Dumnezeu. 'oate ca asa se e&plica unele lucruri. Casa aceasta a fost facuta prin
ru"aciune, prin ru"aciune traieste si tot ru"aciunile ii vor aduce si pacea. )ncet-incet,
lucrurile se schim!a.* )ntr-un colt al salii, pe un raft, atarna un drapel romanesc.
*Oamenii din oras incep sa ne priveasca altfel. )ncep sa intelea"a ca noi... dar de fapt,
poate ca mai !ine ar fi sa va povesteasca despre toate acestea sora 7ita.*
Sora 7ita canta la or"a in capela de ru"aciune a copiilor, compune cantece si
ru"aciuni, dar mai ales este profesoara de lim!a romana... in cel mai mare liceu
ma"hiar din Odorheiul Secuiesc8 Da, profesoara la liceul ma"hiar, in conte&tul atat de
tensionat de la Odorhei, in care maicutele de la casa copiilor de pe deal sunt privite ca
niste inamici, ca niste invadatori ai pamantului secuiesc. Sora 7ita e tanara, poate ca
are vreo (/, (7 de ani. %u, nu i se pare nimic e&traordinar, privirile ei sunt senine,
zam!etul ii este usor. *%imic nu e intamplator pe lume*, spune ea. *0!ia terminasem
scoala. <enisem in vizita la sora mea, aici, acasa, si, intr-o doara, m-am dus si m-am
inscris la concurs. Si pentru ca aveam diploma, inspectoratul a tre!uit sa ma an"aeze
pe post. +a inceput au fost parinti ma"hiari care si-au retras copiii de la cursuri,
auzind ca au o profesoara romanca. Copiii nu vor!eau o iota romaneste, nimic. 'area
o misiune imposi!ila, dar n-a fost asa.*
'e fereastra se vede, "al!en-stralucitor in soare, liceul romanesc. )n curtea
casei se aud chiote si rasete. #na dintre surori, impreuna cu un "rup de copii,
planteaza flori. 7asul ei este la fel de cristalin ca al copiilor. 0ud ca prin vis cum sora
7ita mer"ea la scoala un"ureasca cu "andul ca asta ii era menirea si datoria. Ca acei
copii de lim!a ma"hiara nu erau dusmani, ci doar niste copii, iar misiunea ei era aceea
de a-i invata, de a-i iu!i, de a se apropia de ei, in ciuda privirilor suspicioase ale
cole"ilor un"uri. Si cum, incetul cu incetul, copiii au inceput sa tina la ea. Ea ii invata
romaneste si ei o invatau ma"hiara. +e cumpara din salariul ei dulciuri si carti, celor
mai silitori. De 1 iunie, pentru ca era ziua lor, le-a dus tuturor cate un dar. 'arintii
erau uluiti de ceea ce se petrecea cu copiii lor, pentru ca micutii ma"hiari vor!eau
numai despre ea, despre profesoara lor de romana, *sora 7ita*. )-a invatat cantece si
poezii, iar de Craciun au cantat cu totii colinde romanesti. *Eu nu sunt de-aici, ci de
undeva din Do!ro"ea, pentru mine 7omania e peste tot. Micii un"uri erau pentru
mine copiii mei, elevii mei. $ineam la ei, si intr-o zi au vrut sa-mi daruiasca si ei mie
ceva. Mi-au adus o ramura de !rad, de care erau a"atate stelute decupate din coi de
portocala. O mai tin si-acum, a"atata de perete. Stiti ce mi-au scris pe un !iletel9 *Eu
iu!este la tu8*. Sunt clipe care nu se uita.*
0elu,a cu ingeri
#n alt miracol9 #nde a disparut ura aceea teri!ila, care i-a facut pe ma"hiarii
din Odorhei sa le tarasca afara de par pe maicutele "reco-catolice de pe deal9 'rin ce
cai misterioase se intind astazi *punti*, firisoare de intele"ere intre romani si
maoritatea ma"hiara9 Ma asteptam ca in spatele seninatatii acestor calu"arite sa
descopar teama, sa descopar in"riorare, sa descopar tensiune, caci liderii locali ai
secuilor n-au renuntat nici azi la pretentia de a administra ei :8; aceasta casa
e&traordinara a copiilor aflati in dificultate. %umai ca oamenii o!isnuiti, parintii
acelor copii de lim!a ma"hiara, n-au putut sa raspunda !unatatii in alt fel, decat cu
!unatate. Si intr-o !una zi, a venit momentul ca ei sa vina cu flori la profesoara de
lim!a romana si sa-i multumeasca pentru ceea ce face, sa-i multumeasca pentru ca ii
pre"ateste pe copii pentru e&amene, fara sa le ceara nimic in schim!.
0poi a venit momentul in care familii sarace de un"uri au !atut la poarta Casei
ca sa-si lase copiii acolo, pentru ca auzisera de locul acesta !inecuvantat. )n prezent
sunt peste (. de copii ma"hiari in Casa de pe dealul Cserehat. Este acesta un miracol,
sau nu9
M-am plim!at pe peluzele de un verde-smarald dimpreurul Casei. M-am lasat
inconurat de copii ca de niste fluturi in aerul primaverii. Mi-au cantat, mi-au povestit
despre ei. Micuta )za!ela a adus-o de mana, ca sa mi-o prezinte, pe sora ei mai mare,
Cristina, *care picteaza in"eri din clasa a /-a*, apoi pe ceilalti fratiori ai ei. 0sa am
aflat ca sunt uneori familii intre"i, cate 5-/ frati, de toate varstele, care stau la *Sf.
)osif*. 0proape umatate dintre copii sunt din Maramures. Cand au vazut ca facem
foto"rafii, au inceput sa dispara pe rand, pentru a reveni im!racati frumos, cu cele mai
!une haine ale lor, tot asa, pe familii, tinandu-se strans de maini. 4ratii )lea, din )eud,
Maramures :din 16 copii, 5 sunt aici, in Casa;, mi-au spus ca mama lor *s-a dus la
)isus ca sa se faca !ine*. 4ratii Cepoiu - sunt 9 copii in total, din 'loiesti, si nimeni n-a
mai venit sa-i viziteze de vreo doi ani. 4ratii Costinas :> copii, tot din Maramures,
printre care se afla si 7adu, unul dintre elevii straluciti ai liceului romanesc *Marin
'reda*;. 'ovestile lor sunt atat de asemanatoare si atat de triste... #nii n-au decat
mama, altii nu au decat tata, altii erau atat de saraci, incat nu aveau ce manca. 4iecare
dintre povestile lor ar merita sa fie spusa, fiecare dintre chipurile lor ar merita o
foto"rafie, fiecare dintre "esturile lor marunte ar merita povestit. 1esturi mici, de
tandrete, de "ria. #n !aietel serios, de vreo 1( ani, isi man"aie pe o!raz sora mai
mica? un !ot de fetita ii araneaza, discret, "ulerul de la camasa - pentru foto"rafie -
fratelui ei mai mare. Sunt unii dintre ei care picteaza e&traordinar, sunt altii care
canta, ma uimeste in fiecare clipa felul in care vor!esc, senin, fericit, deschis, ma
contamineaza !ucuria lor e&ploziva, rasul lor care umple lumea. 'oate ca si asta face.
&e,ghetul
*+iceul teoretic *Marin 'reda**. $otul e nou, impeca!il, perfect, cum pro!a!il
ca nu se intampla in multe scoli de stat din 7omania. Sunt 65. de elevi veniti din oras,
din Odorhei, dar mai ales din satele dimpreur, in care romanii au ramas putini.
Directorul adunct e tanar, iute - profesor de sport, poarta ochelari fumurii, e
increzator, e&pansiv. Se numeste Stefan %ut. Directoarea, d-na Stana Manasoi, e mai
rezervata. )mi povestesc despre planul de scolarizare, despre lupta pe care au tre!uit s-
o duca uneori pentru a pastra profilul peda"o"ic al liceului :el atra"e maoritatea
elevilor care vor sa devina invatatori;, despre relatiile rezona!ile pe care le au cu
inspectoratul, cu ministerul. *Si cu autoritatile locale9*, intre!, "andindu-ma la istoria
postrevolutionara a Odorheiului, care a fost mereu tensionata. Stiu ca unora dintre
liderii secuilor nu le-a placut niciodata ideea unei scoli romanesti *in inima secuimii*,
stiu ca locul acesta de pe dealul Cserehat a fost mereu un o!iect de disputa. Cu numai
cativa ani in urma, in campania electorala, unii lideri locali promiteau in locul
institutiilor romanesti de pe deal, nici mai mult, nici mai putin decat o universitate
ma"hiara. )mi ima"inam, asadar, ca nu e prea usor sa conduci o scoala romaneasca in
asemenea conditii. Ei !ine - si aici vine surpriza8 -, cei doi s-au uitat unul la altul si
mi-au spus foarte serios ca nu, nu e usor, dar ca in mod fericit, uimitor cateodata,
lucrurile au inceput sa se dez"hete, ca relatiile cu autoritatile locale, cu primarul si cu
ceilalti sunt reci, dar civilizate. *%oi nu e&a"eram niciodata cu pretentiile, iar ei
incearca sa fie rezona!ili. %u stiu prin ce mecanisme, nu stiu ce e&plicatii e&ista
pentru ceea ce se petrece*, spune directoarea scolii, *dar lucrurile par sa se schim!e,
incetul cu incetul*. :*'oate prin ru"aciunile surorilor9*, ma intre! in "and.; )mi
povesteste chiar despre unele actiuni culturale comune, despre intalniri intre copiii
romani si copiii de lim!a ma"hiara, despre un splendid pro"ram al unei fundatii
elvetiene, *'estalozzi*, care are drept scop tocmai crearea unui spatiu de intalnire
*multiculturala*, cum se numeste ea in lim!a european. *0u fost ser!ari in care s-a
cantat in mai multe lim!i, sunt e&cursii in care copiii ma"hiari si romani pleaca
impreuna. +a ultima intalnire - n-o sa credeti asa ceva - stiti ce a facut primarul9* Eu
tac, caci nu-mi pot ima"ina. *%e-a adus flori. #nul dintre !uchete era pentru sora
Emilia.* 0sta e intr-adevar o !om!a, imi spun. Omul care de 3 ani se udeca cu
maicutele, incercand in zadar sa le scoata din casa de pe deal, omul care a coordonat
din um!ra atacul impotriva lor in 1997, care s-a folosit de toate su!terfu"iile posi!ile
ca sa desfiinteze lucrarea lor carita!ila, tocmai el le aduce, azi, flori8 Da, Doamne8
'oate ca, intr-adevar, se schim!a ceva, poate ca timpul urii si al intolerantei se apropie
de sfarsit. 'oate ca vazandu-si copiii ucandu-se impreuna, parintii, profesorii romani
si un"uri vor "asi cai de a comunica, poate ca vor reusi sa schim!e lucrurile la
Odorhei, in ciuda e&tremistilor si a ne!unilor care asmut oamenii unii impotriva
altora. 'oate ca acesta este adevaratul, marele miracol care se petrece acolo, pe dealul
de deasupra orasului...
.pilog
+iceul Marin 'reda
Soarele co!oara in spatele colinelor. +umina e moale. Se apropie inserarea pe
dealul de deasupra Odorheiului. Copiii sunt inca acolo, pe peluza de smarald din
spatele marii case. Se oaca, alear"a, rad... <enisem sa scriu despre supravietuire,
despre teama, despre tensiune, despre cum e sa traiesti intr-o lume amenintatoare,
despre o comunitate de maicute si de copii e&ilata undeva, pe varful unui deal. Cand
am plecat, stiam ca voi scrie despre speranta, despre sansa, despre felul in care
!unatatea si credinta pot schim!a destinul unor copii, al unui loc si chiar al lumii
intre"i. %u este chiar si acesta un miracol adevarat9
0.%. 0m incercat sa o!tin un scurt interviu de la primarul Szasz 2eno. <oiam sa-l
intre! putine lucruri. Cum au fost posi!ile !ar!ariile din 1997, de ce vrea sa le vada
plecate pe surorile "reco-catolice de pe dealul de deasupra orasului, cu ce il
deraneaza casa aceasta in care, pana la urma, nu sunt numai copii romani, ci si
ma"hiari. %-am reusit sa o!tin interviul. )n cele din urma, mi-am dat seama ca nici nu
conteaza, pe lan"a lucrurile e&traordinare care se petrec pe dealul din Odorhei.

1e2t: 3oria 1urcanu