Subiecte biogeografie

1. Relaiile biosferei cu celelalte geosfere: limitele biosferei in atmosfera, litosfera,

hidrosfera.

Ca tiin geografic, biogeografia tinde s identifice raporturile care exist intre populaiile
vegetale i animale cu celelalte fenomene si procese care au loc in inveliul geografic
(atmosferic. acvatic si terestru).
Frontiera superioar a biosferei este conditionat de intensitatea critic a radierii solare,
letal pentru organismele vii.
In atmosfer, viata se desfasoara mai intens la limita inferioara a acesteia (partea
inferioara troposferei). Densitatea cea mai mare a organismelor vii se plasez pn la inaltimea de
50-70 m. Frontiera inferioar a biosferei in litosfera ajunge pan la cea mai profund zon a pturii
sedimentare insa din cauza absentei hranei, este rar atinsa.
Limita maxim pan la care pot aiunge formele de viata in hidrosfer corespunde celor
mai mari adncimi oceanice (11 034m). Datorita miscarilor tectonice verticale, substantele
biogene se scufunda la mari adancimi, care nu pot fi exact determinate.

2. Definii noiunile: biotop, biocenoz, ecosistem, biom, biosfer, vegetaie

Biotop = mediul georafic in care traieste u grup de plante si de animale in conditii omogene.
Biocenoz = totalitatea organismelor vii, care populeaz un anumit mediu, formand cu el un
totunitar.
Ecosistemul =Ansamblul format din biotope si biocenoz , in cadrul caruia se stabilesc relatii
stranse, atat intre organisme, cat si intre acestea si factorii abiotici.
Biomul = comunitatea ecologica formata din mai multe ecosisteme similare.
Biosfera = invelis al Pamantului in care se desfasoara viata
Vegetatie = totalitatea plantelor dintr-o regiune, zona, ar distribuite si associate dupa anumite
conditii naturale.


3. Factorii abiotici ai mediului i influena lor asupra organismelor: lumina,
temperatura, umiditatea (hidric), solul (edafic), relieful (geomorfologic), vntul, focul.

Influena luminii asupra organismelor vii

Pentru marea majoritate a speciilor vegetale si animale, lumina reprezinta un factor
ecologic fundamental, cu impact direct asupra morfologiei, fiziologiei si comportamentului
acestora.
Procese fiziologice influentate de lumina:
Toate speciile vegetale au nevoie de lumina pentru procesul de fotosinteza.
Evapotranspiratia asigura circulatia substantelor minarale de la radacina catre Frunze, unde
are loc elaborarea hranei.

Caracteristi morfologice influentate de lumina:
Plante crescute in semiintuneric sau umbrire intense au tulpini lungi,subtiri, frunze slab
dezvoltate (alb-galbui).
Modelul architectural al formatiunii vegetale reprezinta rezultatul adaptarii
deferentiate la lumina a speciilor.



Influenta luminii asupra animalelor

La nivelul regnului animal, lumina influeteaza : coloritul, ritmul activitatii, reproducerea
psarilor si mamiferelor, hibernarea unor mamifere si naparlirea.

Adaptarile speciilor animale la diferite conditii de lumina:
Homocromia permanenta apare in medii bine definite cromatic (polare, desertice, medii
acvatice cu trasparenta ridicata a apei).
Fitominarea capacitatea organismelor animale de a imita aspectul unor elemente ale
speciilor vegetale cu scopul de protectie.
Culoarea de avertizare sfideaza dusmanul printr-un colorit vizibil, strident, scopul fiind de
aparare ( intalnit in special la reptile).

Influenta temperaturii asupra organismelor vii

Majoritatea organismelor suporta temperature ce variaza intre 0 si 50 grade C. Foarte
putine specii suporta temperature mult mai coborate sau mult mai ridicatet decat valorile
mentionate anterior.
Specii adaptate la temperaturi foarte scazute: alge rosii care traiesc pe gheturi; specii de
pesti si amfibieni care rezista la temp sub 0 grade C.
Specii adaptate la temperature foarte inalte: in deserturi tropicale, in Pacific (bacterii care
suporta 300-400 grade C) , in zona gheizerelor.
In functie de toleranta fata de variatiile de temperature, organismele vii se impart in 2
categorii:
- Curiterme (suporta variatii de temp);
- Stenoterme ( adaptate la temperature constante).

Adaptari la temperatura ale plantelor:

1. Adaptari morfologice la temperature scazute:
- dispunerea ramurilor la suprafata solului, rezultand forme pitice
- cresterea sub forma de pernita semisferica sau covor
- formarea tulpinilor si a ramurilor in sol, la suprafata aflandu-se decat frunzele si florile

2. Adaptari morfologice la temperature ridicate:
- Formarea unei paturi de perisori la baza tulpinii
- Dispunerea pe vericaa a frunzelor, parallel cu razele soarelui

3. Adaptari fiziologice la temperature scazute:
- acumularea in cellule a zaharurilor si sarurilor
- secretarea unor pigmenti diferiti in functie de anotimp

4. Adaptari fiziologice la temperature ridicate
- dezvoltarea suberului, ca tesut isolator de protectie

Influenta temperaturii asupra animalelor

In functie de toleranta fata de variatiile de temperature, ca si plantele, organismele
animale se impart in 2 categorii:
1. Euriterme;
2. Stenoterme.
Adaptari la temperatura ale animalelor:

1. Adaptari morfologice la temperature scazute:
- Prezenta unei blani groase
- Tesut adipos bine dezvoltat
- Culoare inchisa a corpului

2. Adaptari comportamentale:
- Aglomerarea indivizilor
- Cautarea microhabitatelor mai calde in altitudine
- Saparea de galerii

3. Adaptari fiziologice:
- Hibernarea

Influenta umiditatii asupra organismelor vii

Apa reprezinta un constutuient fundamental al organismelor vii. Unele organisme contin
foarte multa apa (peste 90%- tomatele, pepenii).
Marea majoritate a plantelor isi obtin apa din franjurile si porii solurilor sau di panza
freatica. Plantele si-au dezvoltat diverse radacini in scopul accesarii resurselor de apa din sol.

Sistemele radiculare ale platelor in patru mari categorii:
1. Sistemul pivotant (cu extensie verticala) este specific mediilor cu deficit de umiditate,
unde nivelul piezometric se afla la mari adancimi (lucerna, saxanul) intalnit in medii aride si
semiaride
2. Sistemul ramificat, specific plantelor care ocupa areale suprapuse regiunior cu umiditate
variabila (frasin, pir); intalnit in mediile cu umiditate variata
3. Sistemul cu extensie laterala, intalnit la numerose specii din climatul arid.Radacinile se
dezvolta pe orizontala, in imediata apropiere a suprafetei solului (cactusi); intalnitin mediile cu
deficit de umiditate
4. Sistemul radiar intensiv (fasciculat) este specific diferitelor specii de rogozuri

Evapotranspiratia - Prin procesul de evapotranspiratie se creeaza un circuit permanent
al apei intre sol si planta; prin intermediul sistemului radicular, plantele absorb apa din sol, iar
prin intermediul aparatului foliator, sub influenta directa a luminii si temperaturii, aceasta este
eliminate in atmosfera.

Influenta umiditatii asupra animalelor

Ca si plantele, animale au nevoie de apa pentru indeplinirea functiilor vitale. Acestea
isi procura apa necesara atat din sursele prezente in mediul lor de viata (izvoare, rauri, lacuri, balti,
mlastini, mari, oceane) , cat si din plantele cu care se hranesc.

Clasificarea animalelor in functie de relatia lor cu apa:
- Hidrobionte - traiesc exclusive in mediul acvatic (pesti, baleen, delfini)
- Higrobionte - isis desfasoara o parte din activitate in apa si o parte pe uscat (broasca testoasa de
uscat, vidra, morsele, castorul)
- Troglobionte - in medii mai umede de tipul pestilor (lilieci, insecte)
- Xorobionte - (dromaderul, camila cu doua cocoase, broaste balon, reptilele)
-


Influenta invelisului edafic (solului) asupra organismelor vii

Totalitatea caracteristicilor fizico-chimice alle solurilor sunt factorii edafici care
influenteaza existenta si dezvoltarea organismelor vii.
Solul este cel mai recent strat al scoartei terestre rezultat din interactiunea roca-relief-climat-
organisme vegetale-animale-timp.
Fertilitatea solului este determinate de continutul de substante organice (humus).

Importanta invelisului edafic:
Solul reprezinta suportul dezvoltarii speciilor vegetale
Este rezorvor de substante nutritive

Categorii de plante independente de sol:
- Plante parazite nu realizeaza asimilatie clorofiliana, ele extragandu-si substantele
nutritive din corpul speciilor vegetale sau animale pe care le paraziteaza (mana vitei de vie,
vascul, torelul care paraziteaza lucerna)
- Plante saprofite se hranesc pe seama resturilor organice aflate in descompunere
(putregaiuri, frunze aflate in descompunere)
- Plante epifite folosesc drept support corpul altor specii vegetale (orhideele)

Influenta factorilor geomorfologici (reliefului) asupra organismelor vii

Altitudinea determina etajarea speciilor
Expunerea versantilor
Procesele morfologice (alunecari de teren, creep)
Panta

Factori abiotici cu actiune mecanica asupra organismelor vii

Vantul
Extinderea in altitudine a formatiilor forestiere este limitata adesea de vanturile puternice,
al carui impact asupra straturilor arboricol si arborescent este materializat prin desfolieri.
Influenteaza evapotranspiratia ,distruge vegetatia, limiteaza extinderea in latitudine si
altitudine a zonelor si etajelor de vegetatie.

Focul
Sursa incendiilor poate fi naturala sau antropica.Acesta se poate declansa spontan in
mediile afectate de seceta prelungita. De cele mai multe ori, omul este responsabil de producerea
incendiilor , pe care le declanseaza in mod deliberat sau involuntar.
Ecosistemele afectate s-au adaptat noilor conditii. In special in cadrul padurilor naturale, pe
termen mediu si lung, incendiile pot avea ca efect cresterea biodiversitatii, prin crearea unui
spectru mai larg de habitate de-a lungul succesiunilor vegetale.







4. Plante indicatoare de lumin, temperatur, umiditate, pH, compoziie chimic, textur
i structur a solurilor

Categorii de plante indicatoare de lumina:
- Heliofile - indica medii cu intensitate ridicata a luminii (iarba campului, colilia,
pinul, salcamul)
- Heliosciofile - suporta o oarecare umbrire (afinul)
- Plante ombrofile - adaptate la umbrire intense ( rodul pamantului)

Categorii de plante indicatoare de temperatura:
- Plante megaterme, adaptate la o temperature medie anuala de peste 20 grade C (palmierii)
- Plante mezoterme , cu adaptari la temperature medii anuale care variaza intre 15 si 20
grade C (maslin, castan, stejar de pluta, stejar vesnic verde)
- Plante mictroterme, include grupa celor care rezista la temperature medii anuale cuprinse
intre 0 si 15 grade C.
- Plante hechistoterme adaptate la temperature anuale scazute, < sau egale cu 0 grade C.

Categorii de plante indicatoare de umiditate:
- Plante hidrofile, legate nemijlocit de mediul acvatic (ciuma balii, nufarul alb, trestia de
Balta).
- Plante higrofile, indica prezenta solurilor cu exces de umiditate (salcia alba, bananierul,
aninul, diferite specii de rogoz)
- Plante mezofile , reprezinta grupul de plante care ocupa o pozitie inttermediara intre
plantele higrofile si cele xerofile ( trifoiul rosu, iarba campului, piuul)
- Plante xerofile , adaptate mediilor cu deficit de umiditate (canctusii)


Categorii de plante indicatoare de pH:
- Plante acidofile, adaptate solurilor cu pH acid ( roua cerului, planta carnivora)
- Plante bazifile care prefera solurile bogate in carbonate (stejarul pufos,, lucerna)
- Plante neutrofile sut adaptate solurilor cu pH cuprins intre 6,8 7,2 (ochiul sarpelui)


Categorii de plante indicatoare de saruri minerale (compozitie chimica):
- Plante halofile, prefera solurile halomorfe (brnca, chiurlanul)
- Plante nitratofile, intalnite pe solurile bogate in nitrati (boz, spanac porces, urzica)
- Plante calcifile raspandite pe solurile bogate in carbonat de calciu sau pe stanci
calcaroase (floarea de colt)

Categorii de plante indicatoare de textura si structura a solurilor:
- Plante psamofile, adaptate la solurile nisipoase (garofita de nisip, volbura de nisip)
- Plante casmofile, formeaza in general flora stancariilor, dominate de liicheni si briofite
dar si de conifere.
- Plante litofile se dezvolta pe soluri neevoluate, alcatuite din pietris (specii talofite de alge
si licheni).






5. Factorii biotici ai mediului i influena lor asupra organismelor: relaiile interspecifice
legate de aprare, nutriie, reproducere (fitogene, zoogene, biogene)

Factorii biotici - multitudinea relatiilor care se manifesta in cadrul unei biocenoze.

Relatiile intraspecifice se manifesta intre indivizii aceleiasi specii si pot fi:
- In interesul individului => competitia pt hrana
- In interesul speciei => reproducerea, protejarea speciei
.
Relatiile interspecifice se stabilesc atat intre reprezentanti ai aceluiasi regn, cat si intre
specii din regnuri diferite.

Dupa apartenenta la regn a speciilor, se disting:
- Relatii fitogene (planta-planta) simbioza :lianele, orhideele, iedera.
- Relatii zoogene (animal animal) mutualism: bivolul si cotofana, crocodilul si pasarea dentist.
- Relatii biogene (planta-animal) mutualism: relatii de polenizarre; parasitism: relatii intre
ierbivore, frugivore, granivore, nectarivore si plantele consummate.


Relatii legate de nutritie reprezinta cea mai importanta legatura intre populatiile unei
biocenoze. Forma acestor relatii este variata:
Commensalism
Competitie pentru hrana
Parasitism
Pradatorism


6. Mijloace de diseminare activ; exemple

Este caracteristica indeosebi regnului animal, deoarece organismele animale poseda
mijloace de locomotie mai mult sau mai putin performante. Cele ma avantajate sunt speciile
caracterizate prin viteza mare de zbor, alergare sau inot.
In cazul plantelor, diseminarea activ presupune adaptari si dispozitive mecanice prin care
acestea isi imprastie semintele. Acest fenomen este intalnit la specii precum: plesnitoarea,
slabanogul.


7. Mijloace de diseminare pasiv; exemple

Diseminarea pasiva foloseste ca intermediari agenti din mediul biotic si abiotic, precum:
vantul, apa, diferite specii de animale, omul.
Disemniarea cu ajutorul vantului anemocoria = vantul transporta la mari distante
sporii ciupercilor si ai ferigilor. Vantul poate transporta si unele organisme animale: paienjeni,
insecte, iar in timpul tornadelor chiar si pesti.
Disiminarea cu ajutorul apei hidrocoria = plantele care folosesc apa pentru
disiminarea semintelor prezinta dispositive pentru plutire si impotriva putrezirii. (nufar, nuca
de cocos, stanjeneii de balta).
Disiminarea prin intermediul animalelor zoocoria = plantele au dispositive de
prindere, fructe lipicioase : zmeura, ciresele; animale parasite :purici, paduchi, plosnite.


8. Caracteristici ale arealelor biogeografice i ale centrului biogenetic

Arealul biogeografic reprezinta suprafata ocupata de reprezentantii unui anumit
rang: specie, gen, familie etc
Principalele caracteristici ale arealelor biogeografice sunt: marimea, forma, vechimea,
densitatea indivizilor in cadrul arealului.
Centrul biogenetic reprezinta locul de pe suprafata terestra in care ia nastere o specie sau
punctual initial al unui areal biogeografic, din care reprezentantii unei specii se raspandesc prin
diferite mijloace de diseminare.


9. Categorii de areale dup mrime

- Areale cosmopolite, cu dimensiuni care pot corespunde unei intregi mase continentale, mai
multor continente, unuia sau mai multor bazine oceanice.
- Areale cu dimensiuni reduse adeseala la cativa kilometri patrati sau chiar metri patrati.


10. Categorii de areale dup vechime

- Foarte vechi: cu origini in era primara, secundara sau tertiara, cand aceste specii erau larg
raspandite, mentinandu-se pana in prezent prin procesul de conservare;
- Areale recente: care nu au avut timpul material pentru a-si extinde arealul de raspandire;
- Neoendemice;
- Endemice progresive.


11. Categorii de areale dup form.

- Areale disjunctive, cu caracter fragmentar sau insular, responsabile de despaduriri in masa,
desecari, poluari;
- Areale circumterestre, au aspect de banda ce inconjoara globul terestru, in limitele unui
anumit tip de climat.



12. Pdurile tropicale umede: localizare geografic, condiii ecologice, caracteristici
biogeografice.

In zona intertropicala, se desfasoara unul dintre cele mai mari ansambluri forestiere ale
lumii. Domeniul padurii dense ecuatoriale este situate in trei mari mase continentale: America,
Africa si Indonezia.
Conditii ecologice:
- Temperaturi medii anuale ridicate, constant peste 20 grade C.
- Insolatie intense, evapotranspiratie ridicata.
- Recipitatii medii anuale depasesc 1 500 1 700mm.
- Microclimat mai uniform in interiorul padurii, cu variatii termice aproape inexistente.
- Solurile au in general varste foarte mari si sunt bogate in oxizi de fier si sunt acide.
- Stratul arbustiv este edificat de specii ombrofile.
- Stratul ierbaceu cel mai stab dezvoltat

Caracteristici

Spectrul bioformelor - aprox 70% din speciile padurii tropicale sunt fanerofite. In mod
obisnuit, ecosistemul padurilor pluviale adaposteste cca 40 de specii de arbori/ha, insa nr acestora
poate ajunge si la 100.
Forme particulare ale lumii vegetale
Lianele
Epifitele
Plante parasite si saprofite
Plante semiparazite

Lumea animala este variata. Organismele prezinta adaptari morfologice si fiziologice.

Faciesurile

In functie de gradul de inundabilitate, padurile dense tropicale prezinta faciesuri
distincte; astfel, in padurile ecuatoriale din Amazon se gasesc:
Varzeas sau paduri permanent inundate, care in genera insotesc cursul de apa
Igapo (padure temporar inundata) corespunde zonelor mlastinoase
Ceja reprezinta faciesul padurii tropicale unede de altitudine
Padurea galerie este o prelungirea padurilor tropicale umede, in lungul unor rauri ce
traverseza savanna.



13. Pdurile mediteraneene caracteristici biogeografice.

Regiunea subtropicala mediteraneeana ocupa o suprafata relative restransa.

Conditii ecologice:
- Se dezvolta in conditiile unui climat cu ierni in general reci, umede si veri calde, secetoase.
- Temperaturile medii anuale variza intre 5 12 grade C, iar cea a lunii iulie variaza intre
22 si 28 grade C.
- Solurile pe care se dezvolta acest timp de vegetatie sunt de tip terra rosa, gogate in argile,
dezvoltate pe calcare si solurile brune de padure mediteaneene.
- Cantitatea ce mai mare de precipitatii cade iarna, intre 500 si 700 mm.

Adaptari ale speciilor vegetale:
Frunze mici, coriaceele sunt adaptari la conditii de seceta pe timpul verii.

Faciesuri
In cadrul vegetatiei mediteraneene au fost identificate 2 faciesuri distincte: padurile
Mediteraneene - formatie vegetala primara si tufarisurile mediteraneene - formatii
vegetale secundare.
Compozitie floristica.
Stratul arborilor are densitate redusa, in cadrul speciei.





14. Tufriurile mediteraneene caracteristici biogeografice.

Intr-un context climatic marcat de puternice contraste, defrisari, incendii, pasunatul
turmelor de ovine si capre sunt excercitate presiuni importante asupra ecosistemelor forestiere,
deosebit de fragile; in timp, acestea au fost inlocuite pe mari suprafete de formatiuni vegetale
secundare, denumite tufisuri sau tufarisuri mediteraneene.

- Maquis-ul este raspandit pe tarmul Nordic al Mediteranei si in Corsica; a rezultat in urma
defrisarilor succesive si a pasunatului intensive. Compozitia floristica: laur, maslin salbatic, mirt si
mai rar, stejar de pluta.
- Garriga reprezinta o formatiune de tufarisuri secundare scunde, situate pe roci calcaroase si
marnoase.Specii dominante: rosmarinul; mai rar, palmierul pitic,; stejarul de kermes.
- Frigana, raspandita inn Grecia, tarmul Asiei Mici, unde formeaza asociatii de arbusti cu
tepi.(dafinul, leandrul, maslinul si plante spinoase)
- Tomilarele - arbusti cu inaltime mijlocie , in cadrul carora domina :levantica, cimbrul

15. Pdurile nemorale ale emisferei nordice

In emisfera Nordica, padurile de foioase sau nememorale se desfasoara in domeniul
climatic temperat continental.
Conditii ecologice
- Climat racoros, cu ierni nici prea severe nici prea lungi, cu veri scurte si moderate sub raport
termic.
- Anotimpurile de tranzitie.
- Perioade marcante de secete sunt inexistente.
- Solurile sunt brune de padure.
- Precipitatiile sunt abundente (500mm/an )

Modelul arhitectural
- Se caracterizeaza prin frunze late, cu coronament dens si continuu vara si pierderea aparatului
foliator, iarna.
- Stratul arbustiv ese reprezentat de specii ca: alunul, lemnul raios, murul
- Stratul ierbaceu este reprez de plante vernale heliofile (viorele, brebenei, anemone) si
numeroase geofite sciofile

Faciesuri
- Europa de Vest si Centrala, estul Americii de Nord, estul Asiei
- Diferentele floristice intre cele trei mari faciesuri ale padurii temperate, in Europa, China, America
de N, se datoreaza evolutiei lor in timp geologic.


16. Pdurile boreale (taigaua eurasiatica si padurea de conifere canadiana)

Localizare
Formeaza o zona cvasicontinua in Eurasia si Amarica de Nord, intre limitele sudice ale
tundrei si cele nordice ale padurilor nememorale.(aprox 75 grade 45 grade lat Nordica.

Conditii ecologice:
Se dezvolta in conditiile unui climat excesiv
Precipitatii predomina sub forma de zapada
Durata sezonului de vegetatie este scurta
Solurile pe care se dezvolta sunt slab productive:podzolice, de mlastina si turboase

Localizarea geografica si compozitia floristica permit individualizarea a doua faciesuri:
1. padurea boreala nord Americana
2. padurea boreala eurasiatica

Lumea animala
Padurea boreala reprezinta un loc de refugiu, in perioada de iarna, al unor animale de tundra:
ren, elan, veverita canadiana, ciocanitoarea cu trei degete,cocosul de munte, ursul grizzly.



17. Formaii vegetale deschise: tundra, stepa, preria, pampasul


Tundra arctica
Localizare: zona arctica nu atinge deplina dezvoltere decat in insulele si arhipelagurile
cele mai nordice ,nordul extreme al Norvegiei si al Rusiei
Spre sud, tundra este limitata sensibil cu latitudinea Cercului Polar de Nord

Conditii ecologice
Conditiile vitale sunt foarte aspre
Temperature medie a lunii celei mai calde este de numai 5-10 grade C
Precipitatiile nu depasesc 200-300 mm/an
Invelisul edafic este consttuit din podzoluri si soluri mlastinoase

Modelul architectural al tundrei este edificat de cel mult trei straturi de vegetatie; stratul
ierbaceu si/sau muscinal, stratul subarbustiv si stratul arbustiv.

Spectrul bioformelor:
predominante sunt hemicriptofitele si camefitele
specii anuale sunt putine (Koeninglaislandica, fam. Polygonaceae, specii
de Gentiana, Pedicularis

Stepa

Stepa defineste un peisaj edificat de ierburi din familia gramineelor, adaptate la seceta si situate
la latit temperate, cu un areal sub forma de banda, extins pe directia vest- est, intre Dunarea de
Jos si vestul Siberiei.

Stepa eurasiatica
Se desfasoara din Campia Baraganului pana in Mongolia orientala

Conditii ecologice:

ierburile de stepa se dezvolta in conditiile unui climat continental excesiv
temperat medii anuale variaza intre 10-11 grade in Baragan,9 grade in Uucraina si 0,5
grade iin Siberia
precipitatiile medii anuale variaza intre 300-600 mm/an
solurille specifice apartin casei molisolurilor

Faciesuri

pusta maghiara
baraganul romanesc
steeple vest siberiene
steeple mongolice

Diversitate floristica
Compozitia floristica a pajistiilor de stepa prezinta o variatie sezoniera, in functie de
temperatura si umezeala solului.Astel, primavara, umiditatea crescuta si temperaturile in crestere
permit dezvoltarea unui covor vegetal bogat :Adonis, Iris, Pulstilla.
1. In pusta si baragan predomina specii de graminee, precum:paiusul, Negara si
dicotiledonate:capul sarpelui, laleaua pestrita, bujorul de stepa.
2. In steeple vest siberiene predomina specii graminee diferite fata de cele europene: Stipa
rubens, Avenastrum desertorum, pelinul negru
3. In steple mongolice, vegetatie este mult mai saracacioasa si cu pronuntate caractere de
xerofilism

Preria nord Americana

Ocupa partea centrala a S.U.A. si se desfasoara pe directia nord sud , aproxim intre 55- 32
grade lat Nordica.

Conditii ecologice
Influentate de altituudinea reliefului, care creste treptat de la est la vest, pana la 1500m
Ierni aspre, 0 si 5 grade C, iar verile excesiv de calduroase
Precipitatiile medii lunare scad de la est la vest si se reflecta in compozitai floristica

Faciesuri:
1. Preria cu ierburi inalte, in est
2. Preria mixta in centru
3. Preria cu ierburi scunde, in vest

Diversitatea floristica

Invelisul vegetal este acoperit cu specii precum :Andropogon scoparius, A.gerardii
In preria mixta se gasesc: Stipa comata, Stipa pectinata, Opuntia polyacantha
In preria cu ierburi scunde, ariditatea crescuta favorizeaza aparita concretiunilor
calcaroase: Artistida longiseta, Artemisia frigida

Pampasul sud American

Ocupa o suprafata de peste 500 mii km patrati si se desfasoara intre 32 si 38 grade lat
sudica
Ocupa campia aluviala afluviului Rio de la Plata si platourile patagoneze, extinzandu-se
pana la golful St. Jorge.
Conditii ecologice

Influenta oceanica mareste umiditatea atmosferica
Cantitatile de precipitatii relative crescute sunt contrabalansate de temperature mari si
evapotranspitaria potentiala este deaseamenea ridicata
Temperaturile ssunt positive si in sezonul rece (8-12 grade C)
Faciesuri

Faciesul nord estic dominat de Stipa neesiana, desisuri de Paspalum quadrifarium, pajisti
de Distichlis
Faciesul sud estic predomina specii vegetative precum: Poa lanigera, P.ligularis, Stippa
neesiana, Stipa tenuis.


18. Domeniile aride: localizare biogeografic, condiii ecologice, specii floristice i
faunistice caracteristice deerturilor boreale i australe (A.Petrov-Deerturile
Terrei)

In functie de pozitia geografica, deserturile se clasica in:

Deserturile tropicale si subtropicale ,intre 40 grade lat Nordica si sudica
Deserturi din zona temperata

Conditii ecologice
Se caracterizeaza printr un regim climatic care conditioneaza celelalte componente ale
mediului,respective:

Precipitatii foarte reduuse cantitativ si cu character neregulat
Temperature variabile de la un continent la altul, in functie de altitudine si latitudine
Umiditate relative scazuta
Vanturile violente intensifica fenomenul de evapotranspiratie

Modelul architectural si compozitia floristica

Majoritatea speciilor floristice isi au originea in domeniile biogeografice invecinate (stepe,
savane, formatii arbustive si chiar paduri). Modelul architectural al deserturilor este dominat de
straturile ierbaceu, subarbustiv si arbustiv
Spectrul bioformelor este dominat de plante anuale terofite si plante perene.

Clasificarea deserturilor in functie de cantitatea de precipitatii si repartitia anuala a acestora:

1. deserturi cu precipitatii in anotimpul rece (N saharei si Arabiei)
2. deserturi cu precip in anotimpul cald (S Saharei, Somalia, Kalahari)
3. deserturi cu precip in toate anotimpurile (desertul Gobi, desertul Namib, Patagonia)
4. deserturi cu precipitatii intamplatoare ( sahara centrala, Arabia de S, asia centrala)

19. Necesitatea protectiei si conservarii lumii vii

Conservarea biodiversitatii planetare trebuie abordata ca nou domeniu pluridisciplinar de
cercetare, dezvoltat ca raspuns la crizele cu care se confrunta aztazi lumea vie.

Conservarea biodiversitatii variaza trei obiective:
- Investigarea si descrierea diversitatii lumii vii;
- Intelegerea efectelor activitatilor umane asupra speciilor, comunitatilor si ecosistemelor;
- Dezvoltarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea si restaurarea diversitatii
biologice.

Conservarea biodiversitatii ca domeniu stiintific a aparut deoarece niciuna dintre
disciplinele traditionale nu este destul de comprehensiva pentru a putea descifra si reduce
pericolele ce ameninta organismele vii si mediile de viata ale acestora. Ca domeniu de cercetare,
conservarea biodiversitatii completeaza domeniile aplicative (agricultura, silvicultura,
managementul ariilor protejate, industria pecuitului) care, desi au inceput sa puna un accent
considerabil pe conservare, o abordeaza ca pe un aspect subsidiar altor programe.
Scopul final al conservarii naturii este prevenirea disparitiei speciilor si astfel, pastrarea
diversitatii genetice, caile de atingere a acestui obiectiv, fiind numeroase.

Conservarea naturii are doua implicatii fundamentale:
- Constientizarea faptului ca oamenii trebuie sa lucreze mai degraba in interiorul ecosistemului si
nu in afara lui;
- Actiuni strategice, atat in interesul speciilor vegetale si animale, cat si pentru ca oamenii sa se
poata bucura pe termen lung de acestea.

Motivul fundamental pentru care formele de viata trebuie conservate este acelasi datorita
caruia alpinistii isi risca viata escaladand cele mai inalte varfuri de pe Glob: fiindca sunt acolo!
Exista argumente de ordin etic, conform carora omul nu are dreptul sa distruga vietuitoarele dupa
Pamant. Argumente in favoarea conservarii lumii noi:

Argumente de ordin economic si utilitar: resursele animale si vegetale reprezinta baza
materiala a vietii omenesti; variabilitatea genetica a speciilor vegetale si animale asigura materialul
genetic necesar pentru ameliorarea speciilor cultivate si a celor crescute in complexe zootehnice
sau i bazine piscicole
Argumente morale sau etice: toate speciile au dreptul la viata, iar noi suntem datori sa
gestionam durabil fondul genetic si ecofondul, astfel incat si generatiile viitoare sa se bucure de
acestea.
Argumente de ordin estetic: lumea plantelor si animalelor este plina de culoare si muzica,
facand din locul in care traim, un unicat in galaxia noastra.
Argumente sistemice: invelisul biotic reprezinta o componenta fundamentala a
geosistemului planetar, o veriga de baza in circuitul biogeochimic, fata de care existenta oamenilor
nu ar fi posibila.

20. Categorii de arii naturale protejate (delimitate de IUCN, dependente de programe si
conventii internationale, reteaua Natura 2000)

Ariile naturale protejate includ teritorii de uscat, acvatice sau subterane, cu perimetru legal
stabilit si avand un regim special de octotire si conservare, in care exista specii de plante si animale
salbatice, elemente peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura, cu
valoare ecologica, stiintifica sau culturala deosebita.
Comisia din cadrul UICN (Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii). Cele 6
categorii IUCN sunt:
1. A. Rezervatii naturale stricte. Denumirea categoriei in Romania: rezervatie stiintifica (Rosca
Buhaiova); aceste rezervatii protejaza speciile si fenomenele naturale perturbate cat mai putin cu
putinta, cu scopul de a avea exemple reprezentative din punct de vedere al biodiversifitatii,
destinate cercetarii stiintifice, educatiei si monitoringului mediului.
B.Arie naturala salbatica. Nu exista nicio arie protejata incadrata in aceasta categorie din
Romania.
2. Parcuri nationale. Denumirea in Romania: parcuri nationale (Retezat, de la Vanoise, des
Ecrins-Franta, Stenshuvud-Suedia, Piatra Craiului, Cozia etc); sunt areale extinse cu peisaje
naturale mentinute ca atare, pentru a oferi protectie unuia sau mai multor ecosisteme de interes
stiintific, educational sau recreational.
3. Monumente naturale. Denumirea in Romania: monumente naturale/monumente ale naturii
(Detunata Goala, Rapa Rosie, Locul fosilier Aliman, Pestera de la Movile, Piatra Teiului etc);
contin unul sau mai multe elemente naturale sau culturale care au o valoare unica, datorita raritatii
sau reprezentativitatii, calitatii estetice sau semnificatiei culurale.
4. Arii de gestionare a habitatelor/speciilor. Denumirea in Romania: rezervatie naturala
(Fanatele Clujului-Coparsaie, Lacul Sf. Ana, Tinovul Poiana Stampei, Tinovul Mohos); constituie
suprafete terestre sau marine supuse unei interventii antropice active pentru a mentine habitatele
sau pentru a crea conditii propice dezvolatrii unor specii.
5. Peisajele terestre/marine protejate. Denumirea in Romania: Parcuri naturale (Portile de Fier,
Bucegi, Apuseni); suprafete terestre sau marine, unde relatia om-natura stabilita in timp a
determinat aparitia unor peisaje cu valori estetice, ecologice si culturale.
6. Zone de exploatare extensiva a resurselor. Nu exista nicio arie protejata incadrata in aceasta
categorie in Romania. Sunt suprafete ce contin predominant sisteme naturale nemodificate,
realizate pentru protectia pe termen lung si mentinerea biodiversitatii, asigurand totodata
dezvoltarea cuminicatiilor umane. Aceste areale sunt adesea intinse si pot include utilizari
traditionale si moderne ale resurselor naturale.

Categorii de arii protejate dependente de programe internationale:
1. Rezervatii ale biosferei arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor
zone de habitat natural si a diversitatii biologice specifice (lacuri, cursuri de apa, zone umede cu
comunitati biocenotice floristice si faunistice unice, peisaje armonioase umede). Cele mai mari
rezervatii ale biosferei se afla in Europa, urmata de America de Sud si Centrala (Tassili N Ajjer-
Algeria, Bialowiezza Polonia, Central Amazon Brazilia, NorthEast Greanland Danemarca,
Kenya-Africa).
2. Zone umede de importanta internationala Zone umede de importanta internationala sunt
acele arii naturale protejate al caror scop este de a asigura protectia si conservarea siturilor naturale
cu diversitate biologica specifica zonelor umede. (Balta Mica a Brailei, Lunca Muresului, Lacul
Techirghiol)
3. Situri ale patrimoniului natural universalsunt acele arii naturale protejate al caror scop este
ocrotirea si conservarea unor zone de habitat natural in cuprinsul carora exista elemente naturale a
caror valoare este recunoscuta ca fiind de importanta universala. (Pestera Ursilor, Rezervatia
Biosferei Delta Dunarii)
4. Geoparcurile reprezinta un concept de arie protejata sustinut de UNESCO, in parteneriat cu
Reteaua Europeana a Geoparcurilor, sunt destinate protectiei si conservarii unui patrimoniu
geologic si geomorfologic caracterizat prin unicitate, raritate, estetica.

Arii protejate incluse in reteaua Natura 2000
1. Arii speciale de conservare (SAC) scop de a conserva, mentine si acolo unde este cazul de a
readuce intr-o stare de conservare favorabila habitatele naturale sau populatiile speciilor pentru
care situl este desemnat.
2. Arii de protectie speciala avifaunistica (SPA) al caror scop este de a conserva, mentine si
acolo unde este cazul de a readuce intr-o stare de conservare favorabila habitatele specifice
desemnate pentru protectia speciilor de pasari migratoare salbatice. (Lacul Amara, Lacul
Strachina)



21.Turismul in arii protejate: consecintele utilizarii turistice a ariilor protejate (activitati si
amenajari turistice cu impact negativ asupra peisajului ariilor protejate) din materialul
trimis in format electronic.

Daca este planificat si administrat pentru a fi durabil, turismul poate fi o fortafoarte
pozitiva, aducand beneficii atat ariilor protejate cat si comunitatilor locale. Turismul va fi binevenit
in perimetrul sau inproximitatea ariilor protejate, daca respecta caracterul special al ariei, astfel
incat, pagubele si poluarea sa fie minime.
Principalele forme de degradare a peisajului datorate practicarii turismului in perimetrul si
inproximitatile ariilor protejate sunt legate de:
1) circulatie (drumuri, piste, trasee, partii de schi, utilizareaelicopterelor, a ambarcatiunilor);
2) infrastructura de cazare (echipamente grele versus echipamente lejere de cazare)
3) prelevari (vanatoare, pescuit, colectionari)
4) alteperturbari