Curs 2 02.03.

2012
Evolutia UE
Prima constructie supranationala interguvernamentala a aparut dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Jean Monnnet si Robert Shuman au fost promotorii unei federatii de stat europene care sa fie realizata
dupa modelul SUA. Realitatile sociale economice si politice nu au permis insa realizarea unei astfel de
structuri, planul fiind inlocuit cu realizarea unor comunitati, un obiect de activitate determinat.
In 1951, este semnat la Paris, tratatul care instituie comunitatea economica a carbunelui si otelului.
Desi, initial, 7 state din vestul Europei negociasera infiintarea comunitatii, in urma refuzului Marei
Britanii de a semna tratatul, statele fondatoare au ramas Germania, Franta, italia, Belgia, Olanda si
Luxembrug. Prin acest tratat statele convin sa puna in comun productia, explaoatara, prelucrarea si
comercializarea carbunelui si otelului. Aceste produse urmand a circula fara bariere vamale si fara
restrictii comerciale intre statele semnatare. Tratatul a fost incheiat pe o durata de 50 de ani.
Se infiinteaza primele 4 institutii comunitare:
- comisia alcatuita din experti din cele 6 state,
- un consiliu de ministri alcatuit din ministri de resort din statele membre,
- o adunare comuna (precursoarea parlamentului European) alcatuita din parlamentari din cele 6
state desemnati potrivit unor reguli nationale,
- o curte de justitie care functiona independent de celelalte institutii si de statele member cu rolul
in judecarea litigiilor care aveau ca obiect reglementarea relatiilor.
In 1957 se semneaza la Roma inca 2 tratate:
- Primul care instituie comunitatea europeana a energiei atomice (Euro-Atomic)
- Care instituie comunitatea economica eurpeana.
Ambele tratate reglementeaza domenii de interes pentru statele semnatare. Folosirea pasnica a
energiei atomice, modul in care statele pot sa dezvolte capacitate atomica sau nucleara, folosirea
acestora in scopuri exclusive pasnice, au argumentat teme ale tratatului Euro-Atomic.
Tratatul care instituie comunitatea economica este precursorul UE de astazi, statele semnatare avand in
vedere realizarea unei piete comune, in care produsele care proveneau din oricare stat membru, sa fie
tratate in toate statele ca sic and ar fi produse proprii.
Si cele 2 tratate reglementeaza aceleasi institutii ca si tratatul de la Paris. Tratatele au fost incheiate pe
durata nedeterminata. In anul 1965, fiecare dintre cele 3 comunitati a functionat cu institutiile proprii.
Cheltuielile nejustificat de mari, realizarea unui paralelism decizional institutional si birocratizarea
procedurilor au condus la incheierea unui tratat de fuziune intre institutiile comunitatilor. Astfel,
incepand cu acest an, la nivelul celor 3 comunitati functioneaza o singura comisie, un consiliu, o curte de
justitie si o adunare parlamentara.
Evolutia comunitatilor este strans legata de realitatile geo-politice din spatiul european, dar si de
evolutia razboiului rece. Ca urmare a deschiderii doctrinare a multor state care gravitau in zona de
putere sovietica, in 1986 se incheie actul unic european care are in vedere consolidarea institutiilor,
autonomizarea lor, apropierea procesului politic si decizional de cetatean si intarirea pietei comune, prin
introducerea unei politici economice si monetare comune si baterea unei monede care sa fie proprie
pentru statele comunitatilor.
Evenimentele din 1988 si 1989, desfiintarea actului de la Varsovia, iminenta desfiintare a URSS, au
determinat statele membre ale comunitatilor sa regandeasca intregul proces de unificare europeana. Se
semneaza, astfel, in 1991, si intra in vigoare in 1992, tratatul de la Maastricht. Acest tratat modifica si
completeaza tratatele .. . Pentru prima oara se foloseste notiunea de UE, fara a se conferi acesteia
persoalitate juridica.
O alta inovatie introdusa prin acest tratat o reprezinta cetatenia europeana. Aceasta este o cetatenie de
tip derivat care se adauga cetateniei nationale fara a o inlocui. Aceasta cetatenie presupune ca fiecare
persoana are obligatia de a-si respecta indatoririle de cetatean national si de a beneficia de o serie de
drepturi:
- Dreptul de a circula liber si neingradit pe teritoriul statelor membre
- Drpetul de a desfasura activitati lucrative pe teritoriul statelor membre
- Dreptul de a stabili resedinta oriunde de pe teritoriul statelor membre
- De a alege si de a fi ales in alegerile locale/regionale unde-si are resedinta
- De a alege si de a fi ales in parlamentul european
- Dreptul de a se adresa cu petitii mediatorului european, etc.

Curs 3 09.03.2012
Tratatul de la Maastricht introduce politica pilonilor comunitari care sunt organizate pentru a impulsiona
cresterea gradului de coeziune dintre statele membre si pentru a rezzolva competitivitatea economica.
Cei 3 piloni:
- Cele 3 comunitati si aquisul comunitar
- Justitia si afacerile interne
- Politica externa si de securitate comuna
Tratatul de la Maastricht introduce principiul atribuirii de competente care urmeaza a fo aplicat prin
respectarea subsidiaritatii si proportiaonalitatii. Se reglementeaza politica monetara si economica a
uniunii care se adauga politica nationala. Statele au dreptul de a-si elaborapropriile reglementari
economice, niveul de competente atribuit uniunii fiind cel de reglementare generala si de uniformizare a
pietei intene. In domeniul monetar se adopta decizia de a se emite o noua moneda unica la nivelul
statelor membre. Aceasta moneda urma a inlocui treptat monedele nationale ale statelor membre iar
gradul de acoperire se va extinde ca urmare a succesivelor primiri de noi state membre.
Tinta euro era, ca pana in anul 2014, toate statele membre sa treaca la utilizarea acestei monede. Criza
economica profunda care a afectat deopotriva uniunea si statele membre dupa anul 2007, instabilitatea
sectorului bancar si incetinirea cresterii economice au facut ca tinta sa nu poata fi atinsa, iar un nou
termen final nu a fost adoptat.
Ca urmare a deciziei statelor din fostul bloc comunist de a se alatura UE, consiliul european de la
Copenhaga din 1995 stabileste o serie de criterii pe care trebuie sa le indeplineasca statele in aderarea
la UE:
- Respectarea drepturilor fundamentale ale omului: in care se include si respectarea drepturilor
minoritatilor;
- Suprematia legii;
- Respectarea dreptului la asociere, pluripartidism si alegeri democratice;
- Economie bazata pe competitie si reguli de piata functionale;
- Respectarea normelor dreptului comunitar.
Evolutia numarului de membri ai uniunii
Statele fondatoare: Frata, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg
1973 Marea Britanie, Irlanda si Danemarca
1981 Grecia
1986 Spania, Portugalia
1995 Suedia, Finlanda si Austria
2004 adera un grup de 10 state: Letonia, Lituania, Estonia, Malta, Cipru, Ungaria, Cehia, Polonia,
Slovenia, Slovacia.
2007 Romania, Bulgaria
In 1997, se semneaza tratatul de la Amsterdam, care intra in vigoare din 1999. Acest tratat introduce
obligativitatea respectarii drepturilor fundamentale ale omului, interzice orice tip de discriminare,
prevede egalitatea dintre femei si barbati, introduce norme privind domeniul social si al asigurarilor
pentru cei care muncesc pe teritoriul statelor membre.
In anul 2001 se semneaza, la Nisa, un nou tratat care sporeste competentele Parlamentului European
care fundamenteaza viata democratica a uniunii, anexeaza o carte a drepturilor fundamentale si o
declaratie privind viitorul Europei.
Tratatul de la Lisabona a aparut ca urmare a nevoii de a reglementa modul de functionare al statelor si
de a aprofunda constructia europeana in toate mecanismele ei. Aparitia tratatului a fost determinata nu
doar de nevoie interna de organizare ci si de aparitia crizei economice din SUA. In 2007 se semneaza, iar
la 1 decembrie 2009 intra in vigoare tratatul de la Lisabona care modifica si completeaza tratatele
anterioare. Avand in vedere dificultatile de urmarire a cadrului legal se decide renumerotarea si
publicarea renumerotata a tratatului. Apar astfel, Tratatul privind UE, respectiv Tratatul privind
functionarea UE.
Tratatul privind UE are un preambul si 6 titluri in care se stabilesc principiile generale de organizare si
functionare al institutiei, principiile democratice pe care se bazeaza uniunea, organizarea interna a
institutiilor, actiunea externa a uniunii si dispozitiile finale.
Tratatul privind functionarea uniunii stabileste in cele 7 parti:
- modul in care este organizata piata interna a uniunii,
- politicile economice si monetare ale acesteia
- relatiile externe si de securitate comuna
- atribuirea de competente intre state si uniune.
Tratatului i se anexeaza cartea drepturilor fundamentale a UE si o serie de protocoale dintre care cele
mai importante sunt protocolul privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii si
Protocolul privind rolul Parlamentelor nationale in UE.
Principalele reforme introduse prin Tratatul de la Lisabona:
1. reforme institutionale. Parlamentul european detitne impreuna cu consiliul competenta
legislativa in interiorul UE. Parlamentul il alege pe presedintele comisiei europene si investeste
comisia in plenul sau. Consiliul european dobandeste in mod explicit personalitate juridica, iar
presedintele este ales pentru un mandat de ani si jumatate. Majoritatea de decizie in consiliu se
modifica prin raportarea la populatie si suprafata statului incepand cu 2014. Presedintia
consiliului se exercita potrivit principiului roatiei pentru un mandat de 6 luni. Comisia europeana
va fi formata incepand cu anul 2014 dintr-un numar de membri egal cu 2/3 din numarul statelor
membre daca consiliul european, decizand in unanimitate, nu dispune de altfel. Justitia
europeana este organizata pe3 nivele de competenta: cota de justitie, tribunalul (cunoscut
anterior ca tribuna de prima instanta) si tribunalele specializate. Dpdv al relatiilor externe,
uniunea stabileste ca la nivelul tuturor statelor membre se realizeaza o politica unica. Aceasta
politica este dusa la indeplinire atat de inaltul reprezentant pentru politica externa al uniunii
care detine functia de vicepresedinte al comisiei, de institutiile unionale si de statele membre.
Acestea din urma au dreptul de a dezvolta propria lor politica externa sub rezerva respectarii
politicilor comune. Incepand cu 1 decembrie 2009, dispar comunitatile europene, in locul lor
aparand UE. Cei 3 piloni se desfiinteaza iar rolul politicilor interguvernamentale este diminuat si
inlocuit de politicile institutiilor uniunii. Pentru prima oara UE dobandeste personalitate juridica
si se manifesta ca un actor al relatiilor internationale. In urma Tratatului de la Lisabona, se
delimiteaza cu mai multa precizie impartirea competentelor intre state si uniune.
Principiul este acela al atribuirii, adica uniunea poate reglementa doar in domeniile care i-au fost
repartizate in mod explicit de state prin tratate. In acest moment, uniunea exercita o
competenta exclusiva in domeniul uniunii vamale, stabilirea unor norme de concurenta si
politicile monetare. Uniunea imparte cu statele o competenta partajata in domenii care tin de
realizarea pietei interne si a politicilor economice si sectoriale. In toate domeniile in care nu s-a
acordat competenta uniunii, fiecare stat are dreptul exclusiv de reglementare.
Ca urmare a derapajelor financiare ale unor state membre ale uniunii, pentru a intari disciplina
financiara si stabilitatea monedei euro, 25 de state membre au semnat in data de 2 martie 2012
Tratatul Fiscal. Acesta nu este un tratat fundamental al uniunii, ci un tratat interguvernamental
supus ratficarilor din Parlamentele statelor membre. Va intra in vigoare dupa ce al 12-lea stat va
ratifica tratatul. Acest tratat consfinteste acordul statelor semnatare de a renunta la o parte din
suveranitate in favoarea uniunii.
Bugetele nationale vor fi avizate de catre comisie anterior aprobarii acestora de parlamente.
Statele care nu vor respecta rigorile tratului vor suporta penalitati economice.

Curs 4 16.03.2012
Izvoarele dreptului Uniunii
In dreptul international, prin izvor se intelege orice act juridic incheiat intre 2 sau mai multe state sau
alte subiecte de drept prin care se nasc, se modifica sau se sting obligatii ale acestora. Aceste acte
poarta denumirea generica de tratate. In practica, se foloseste deopotriva denumirea de conventii,
acorduri, pacte, memorandum-uri. Dpdv al dreptului Uniunii, conceptual cu care se lucreaza este
acela de tratat. In acest sens, tratatul reprezinta acordul de vointa, liber exprimat de catre statele
member, prin care se infiinteaza comunitatile sau, ulterior, se modifica si se completeaza tratatele
institutive. Fiind o forma atipica de structura suprastatala, uniunea opereaza cu concept speciice
dreptului internatonal public, dandu-le acestora o noua semnificatie.
Tratatul ca principal izvor al dreptului uniunii reprezinta modalitatea prin care statele, prin consens,
cedeaza o parte din suveranitate in favoarea uniunii.
Principalele tratate sunt: cele 3 tratate institutive, tratatul de fuziune din 1965, actul unic European,
tratatul de la Maastricht, tratatul de la Amsterdam, tratatul de la Nisa si tratatul de la Lisabona, precum
si toate tratatele de aderare a noilor state la comunitati si, ulterior, la uniune.
Un tratat este alcatuit din:
- preambul in care sunt precizate partile semnatare si motivatia care a determinat adoptarea
tratatului,
- clauze institutionale care reglementeaza modul de organizare si functionare a institutiilor
uniunii,
- clauzele materiale privind politicile comune si reglementarea domeniului de competenta
- dispozitii tranzitorii si finale prin care se reglementeaza modalitatea de intrare in vigoare
- eventualele derogari de la aplicarea normelor.
Modalitatea de adoptare si de intrare in vigoare atrage ideea de supra-constitutionalitate a acestor acte
juridice. Cedarea de competente prin intrarea in vigoare a tratatelor se face ireversibil in folosul uniunii
pe toata durata de existenta a acesteia sau a calitatii de membru pe care o are statul.
Tratatele reprezinta astfel izvoarele primare ale dreptului uniunii. Izvoarele derivate sunt:
- regulamentul este un act emis de institutiile uniunii, obligatoriu in toate elementele sale,
direct si general aplicabil in toate statele membre. Aplicabilitatea se face direct, fara sa existe
necesitatea ca statul sa emita un act de putere. Intocmai ca si tratatul, regulamentul determina
o aplicare prioritara in fata oricarei altei norme juridice interne. Acesta are un caracter general si
se poate adresa statelor, institutiilor sau particularilor. Aplicarea este una completa, fiind
interzisa aplicarea selectiva a acestuia de catre stat.
- directiva - este un act atipic, neavand un obiect determinat. Ea este obligatorie pentru statele
destintare in privinta rezultatului care trebuie sa fie atins, lasandu-se la latitudinea institutiilor
nationale mecanismele de aplicare si implementare interna. Directiva este de baza atunci cand
este determinata de o prevedere a tratatului si de executie daca prin ea se aplica o directiva de
baza.
- decizia este un act derivat din care se aplica si se executa dispozitiile tratatului. Decizia este
obligatorie in toate elementele sale, fiind emisa de institutiile uniunii. Spre deosebire de
regulament, decizia nu are o aplicabilitate generala ci are un destinatar expres prevazut in
cuprinsul sau.
Izvoarele derivate ale dreptului uniunii sunt obligatorii. Pe langa acestea sunt si izvoare complementare
care nu au forta juridica obligatorie. Printre acestea, cele mai importante sunt:
- recomandarile
- avizele
- statutele
Ordinea juridica europeana
Din momentul constitutirii comunitatilor si ulterior al aderarii unor state, membrii uniunii au cedat o
parte a atributiilor statale in favoarea structurilor supranationale. Dincolo de natura juridica a
demersului, cedarea efectiva a determinat aplicarea principiului egalitatii de tratament a tuturor
statelor in fata uniunii si a celorlalte state. Principiul acesta determina o impartire echitabila a bunurilor,
a serviciilor si a dezvoltarilor tehnologice, proportionala cu aportul adus. Aplicarea principiului
solidaritatii arata, pe de o parte ca structura nou-creata se bazeaza pe realizarea de noi valori si o noua
norma juridica in care eficacitatea institutiilor nationale este corelata cu dinamica institutiilor unionale.
Liantul intre cele doua este aquis-ul comunitar. Ca suma a actelor normative ale uniunii aplicabile
institutiilor, statelor, operatorilor economici sau persoanelor care au calitatea de cetatean. Aplicarea
acestuia in dreptul intern a determinat o operatiune laborioasa de traducere si de transpunere in
legislatia nationala.
Dreptul uniunii, ca totalitate a legislatiei primare (in acest moment, tratatul privind UE si tratatul privind
functionarea UE) si a normelor de drept derivat, este aplicat dupa urmatoarele principii:
- principiul aplicabilitatii imediate
- principiul aplicabilitatii directe
- principiul efectului direct
- principiul suprematiei dreptului uniunii si principiul invocabilitatii in fata instantelor nationale
sau a celor europene.
Personalitatea juridica a UE
Constructia europeana nu are corespondent de organizare la nivel supranational international. Chiar
daca fondatorii au decis sa opereze cu instrumente specifice dreptului international, structura nou
creata nu a capatat trasaturi specifice unei organizatii interguvernamentale, dar nu a fost definita nici ca
o structura clasica, federala sau confederala. Chiar daca structura a primit denumirea de UE incepand cu
tratatul de la Maastricht, personalitatea juridica a fost conferita abia prin tratatul de la Lisabona.
Uniunea se defineste a fi o federatie de state-natiune care sunt determinate de efortul comun de a
genera o forta internationala distincta de statele membre. In acest fel , Uniunea imprumuta din trasaturi
specifice organizatiilor interguvernamentale, structurilor federale si structurilor confederale. De la
organizatiile interguvernamentale imprumuta urmatoarele trasaturi:
- infiintarea, modificarea si admiterea de noi membri se face prin tratat.
- Personalitatea juridica dobandita nu afecteaza personalitatea juridica a statelor
fondatoare/membre
- Spre deosebire de organizatii, Uniunea are o cetatenie proprie.
Trasaturi federale ale uniunii:
- Cetatenia europeana se adauga cetateniei nationale dar nu o inlocuieste
- Parlamentul european este ales prin sufragiu universal la nivelul tuturor statelor membre
- Legislatia Uniunii are prioritate de aplicare in fata legislatiei nationale
- Curtea de Justitie are competente de a judeca litigiile dintre state.
Trasaturi confederale:
- Uniunea are competentele atribuite prin vointa statelor
- Statele au competenta exclusiva in dreptul tratatelor
- Domeniile care tin de suveranitate sunt in competenta statelor
Trasaturi proprii ale uniunii:
- Puterea legislativa este gestionata in comun de consiliu si parlament
- Comisia, desi are largi competente executive, nu este un guvern european
- Majoritatea calificata necesara adoptarii actelor europene determina inexistenta unei opozitii
de tip clasic.

Curs 5 - 23.03.2012
Institutiile UE
Inca de la infiintarea comunitatilor, au fost reglementate cateva institutii care aveau ca rol buna
organizare a activitatilor pe care statele le cedau catre comunitati.
Fucntionarea acestora nu a fost extrem de elaborata si precisa de la inceput, multe din norme fiind
emise in momentul in care o noua atributie trebuia sa fie reglementata. Cadrul institutional a fost
delimitat in mod explict prin Tratatul de la Maastricht, iar Tratatul de la Lisabona finalizeaza constructia
institutionala. La nivelul Uniunii, exista 7 institutii prevazute explicit in tratat.
1. Consiliul Uniunii Europene care este regasit si ca Consiliul de Ministri sau Consiliul
2. Consiliul European
3. Comisia
4. Parlamentul
5. Curtea de Justitie
6. Curtea de Conturi
7. Banca Central-Europeana
Fiecare institutie isi desfasoara activitatea cu respectarea urmatoarelor principii:
- Principiul autonomiei de vointa
- Principiul atribuirii de competente
- Principiul echilibrului institutional
- Principiul democratiei reprezentative
- Principiul subsidiaritatii
- Principiul proportionalitatii.
Este de remarcat faptul ca, structura institutionala nu se suprapune pe schema institutional-statala a lui
Montesqeu (Guvernul este executiv, Parlamentul e Legislativ asa numitul principiul separatiei puterii in
stat).
Consiliul
Art. 16 din Tratatul privind UE, reglementeaza aceasta institutie. Indiferent de denumirea purtata in
decursul timpului, Consiliul este o institutie care a existat neintrerupt de la infiintarea comunitatilor.
Acesta este alcatuit din cate un reprezentant la nivel guvernamental din fiecare stat membru,
imputernicit sa angajeze statul respectiv. Prin urmare, numarul membrilor Consiliului a avut o evolutie
crescatoare determinata de aderarea unor noi state membre. Consiliul se reuneste lunar fie intr-o
formatiune generala de lucru, componenta consiliului fiind din Ministrii de Externe din statele membre,
fie in formatiuni speciale compuse din ministri de resort.
Consiliul nu are un mandat limitat in timp, membrii fiind determinati de existenta calitatii
guvernamentale in statele membre.
Consiliul este condus de un presedinte, desemnat pe principiul rotativitatii pentru un mandat de 6 luni.
In perioada 2009-2014, consiliul activeaza intr-un numar de 10 formatiuni speciale, in functie de
domeniul care trebuie sa fie reglementat. Conform dispozitiilor tratatului de la Lisabona, Consiliul
hotarste, cu majoritate calificata, cu exceptia cazului in care prin Tratat nu se dispune altfel. Fiecare stat
dipsune de un numar de borduri in functie de marimea teritoriala si populatie, limitele fiind cuprinse
intre 29 de voturi (adica Franta, Germania, Marea Britanie si Italia) repsectiv Malta care are 3 voturi.
Romania are 14 voturi in Consiliu. Incepand cu 2014, majoritatea va insemna 55% din membrii
consiliului care reprezinta minimum 15 state si 65% din populatie. Minoritatea de blocare trebuie sa
reprezinte cel putin 4 state.
Unanimitatea este solicitata doar in contextul in care se discuta despre constatarea neindeplinirii
obligatiilor prevazute in tratate de catre un stat, suspendarea dreptului la vot pentru un stat, stabilrea
politicii externe de securitate comuna.
Atributiile Consiliului sunt legislative si bugetare, aceste atributii se exercita in comun cu Parlamentul
European. Consiliul asigura coordonarea politicilor din statele membre si emite decizii, directive si
regulamente. Competentele de reglementare se extind si la reglementarea libertatilor din spatiul
european, coeziunea economica si sociala, lupta anti-frauda, egalitatea de drepturi intre femei si barbati
si stabilirea tarifului vamal unic.
Consiliul European
Este o institutie noua a Uniunii care a aparut pe cale neconventionala. Intalnirile intre sefii de stat si
Guvern au avut un rol marginal pana in 1974, fiind organizate numai 6 asemenea intalniri. In 1974, la
initiativa presedintelui francez Valery Giscard DSteign, s-a decis ca reuniunile sefilor de stat sa fie
regulate, cu periodicitate de 6 luni.
Consiliul european are un rol politic de impulsionare a evolutiei Uniunii, si de crestere a coeziunii dintre
statele membre. Sefiide stat sau de guvern numiti in Consiliu, impreuna cu presedintele comisiei
desemneaza cu un vot un presedinte al UE cu un mandat de 2 ani jumtate. Consiliul este alcatuit din
sefii de stat sau de guvern, dupa caz, presedintele ales si presedintele comisiei europene.
Sefii de stat sau de guvern sunt asistati, de regula, de ministrul afaerilor externe sau de un alt ministru,
iar presedintele comisiei este asistat de un comisar. La sedinte participa, fara drept de vot si Inaltul
reprezentant pentru politica externa si securitate comuna.
Consiliul european impulsioneaza dezvoltarea Uniunii, defineste orientarile politice ale acesteia,
monitorizeaza progresele realizate si prezinta Parlamentului European un raport dupa fiecare intrunire.
Chiar daca dpdv terminologic se opereaza cu 3 denumiri apropiate (Consiliu 1951, Consiliul european
1974 si Consiliul europei 1949), dpdv al existentei institutionale exista diferente semnificative. Consiliul
si Consiliul european sunt institutii ale UE in timp ce Consiliul Europei este o organizatie internationala
cu vocatie regionala care activeaza cu precadere in respectarea dreptului omului. Cele 3 institutii au
aparut in momente diferite si pe cai diferite.
Consiliul europei (1949) a aparut ca urmare a tratului incheiat la nivel interguvernamental, Consiliul
(1951) a aparut ca urmare a acordului statelor fondatoare a comunitatilor iar Consiliul European (1974)
prin intrunirile sefilor de stat si de guvern.
Atributiile difera intre cele 3. Consiliul europei promoveaza si apara respectarea drepturilor omului,
sanctioneaza statele care incalca drepturile cetatenilor si dezvolta o justitie supranationala obligatorie
pentru toate statele care au calitate de membru. Consiliul este co-legiuitor al UE, iar Consiliul European
are un rol de reprezentare democratica.