Sunteți pe pagina 1din 2

Capital social: prin capital social

se intelegeo suma de bani sau


echivalentul unor bunuri puse la
dispozitia unei societati
comerciale de catre proprietary in
vederea finantarii activitatilor
derulate de catre firma respectiva.
In functie de contributia la
capitalul social al unei firme
asociatii firmei respective au drept
de vot cu privire la deciziile luate
in cadrul conducerii societatii
respective, cat si dividente
rezultate din repartizarea
profiturilor rezultate dintr-un
exercitiiu financiar pentru
beneficial actionarilor respectivi.
Prime legate de capital:
reprezinta diferenta intre valoarea
nominal si valoarea comercializata
pe piata a unei actiuni; aceasta
diferenta rezultand din faptul ca
valoarea de comercializare pe
piata a actiunii respective este mai
mare decat cota parte din capitalul
social afferent actiunii respective;
acest fapt datorandu-se in
principiu profitabilitatii firmei.
Reserve: (legale, statutare, alte
reserve) sunt profituri rezultate
din activitatile firmei care au fost
repartizate de catre actionari
pentru a finanta pe termen lung
activitatea firmei respective.
Rezultat reportat: rezultatul unui
exercitiu financiar caruia adunarea
generala a asociatilor nu a decis sa
ii dea vreo destinatie la momentul
hotararii urmand ca aceasta sa fie
luata la o data viitoare.
Rezultat curent: rezultatul (profit
sau pierdere) obtinut in exercitiul
curent.
Contul de profit si pierdere:
situatia financiara prin care in
contabilitate se reprezinta
performanta organizatiilor.
Venitul: un element al situatiilor
financiare prin care se reprezinta
un process de castig reflectat sub
forma unei cresteri de active,
scaderi de passive sau o
combinative a acestora, castig ce
va fi reflectat printr-o crestere de
trezorerie pe termen lung.
Cheltuiala: element al situatiilor
financiare ce reprezinta
performanta generata de o
reducere de active, o crestere de
passive sau combinative a
acestora generata de o reducere a
performantei economice ce va fi
concretizata, de regula, printr-o
iesire in general.


























Dupa natura acestora,
cheltuielile si venituri se impart
in:
De exploatare se refera la
operatiuni commune desfasurate
in activitatea economica de zi cu
zi, fiind legate de obiectul de
activitate al firmei.
Financiare se refera la
operatiuni care prin natural or
asigura finantarea activitatii
organizatiei, si nu procesul de
exploatare.
Extraordinare apar in situatii
cu totul si cu totul exceptionale,
avand o frecventa foarte redusa in
cadrul organizatiilor si se refera,
de exemplu, la situatii precum
reorganizari de activitati, inchideri
de activitati, vanzari de mijloace
fixe, calamitati financiare, etc.

Notele contabile trateaza conturile
dupa cumurmeaza:
In cadrum egalitatii intr-o norma
contabila partea stanga a egalitatii
poarta numele de debit iar partea
dreapta poarta numele de credit.
Fiecare cont, la randul lui, va fi
urmarit pentru toate operatiunile
de debitare (situatii in care contul
s-a aflat in partea stanga a
egalitatilor), respective creditare
(situatii in care contul s-a aflat in
partea dreapta).

Total sume = solduri initiale +
rulaje
Solduri finale = diferenta neta
intre sume debitoare si sume
creditoare
Pe baza balantelor financiare se
intocmesc situatiile financiare
Perioada contabila reprezinta
intervalul de timp stabilit prin
porcesul contabil de intocmire a
unei balante (de regula luna).
Exercitiul financiar este
intarvalul de timp in care se
urmaresc tranzactiile economice
iar la sfarsitul acestora se
intocmesc situatiile financiare.

Conturile sunt clasificate in 2
mari categorii:

Conturile de active: sunt
conturile corespunzatoare
elementelor din partea stanga a
ecuatiilor bilantiere. Ele incep prin
a se debita si se debiteaza, in
cursul exercitiului, cu cresterile si
se crediteaza cu scaderile. Soldul
lor final, fiind in mod normal, un
sold debitar.
Conturile de pasiv: incep prin a
se credita si se crediteaza cu
cresterile, se debiteaza cu
scaderile, soldul lor final este de
regula un sold creditar.
Conturile de cheltuieli se
debiteaza de-alungul exercitiului
financiar cu cresterile de cheltuieli
iar la sfarsitul exercitiului
financiar, cand se calculeaza
rezultatul, acestea se inched prin
creditare cu o valoare echivalenta
total sume debit in scopul
determinarii rezultatului.
Conturile de venituri se
crediteaza pe parcursul
exercitiului financiar cu
operatiunile care genereaza
venituri iar la sfarsitul exercitiului
financiar acestea se debiteaza cu o
valoare echivalenta cu total sume
creditoare in scopul determinarii
rezultatului.

Notele contabile pot fi simple,
adica intr-un cont contabil au loc
un cont creditor si un cont debitor,
sau multiple, fie mai multe conturi
debitoare si/sau mai multe conturi
creditoare sunt implicate.























Formatele de bilant:

Format tip con;
Format tip lista:
-Active imobil
-Active circulante
-Datorii pe termen scurt
-Active circulante datorii pe
termen scurt
-Total active DTS
-Datorii pe termen lung
-Capitaluri

Formatul de profit si pierdere:

Format tip con;
Format tip lista:
-Venit exploatare
-Cheltuieli exploatare
-Rezultatul exploatare
-Venituri financiare
-Cheltuieli financiare
-Rezultat operational (curent)
-Venituri extraordinare
-Rezultat extraordinary


Axiome si principia de baza ale
aplicatiei financiare

Principiile reprezinta, din punct de
vedere conventional, adevaruri
general acceptate de profesii
acordate. Ele se aseamana cu
notiunea de axioma. Axiomele le
putem clasifica in 2 mari
categorii: cu un grad foarte mare
de generalitate si cu un grad
restrains de generalitate.
Axiomele de baza ale
contabilitatii:
Principiul separarii exercitiului
Principiul independentei
exercitiului

Principiul unitatii monetare
Orice tranzactie, pentru a putea fi
reprezentata prin contabilitate,
trebuie sa fie reprezentata sub
forma monetara intr-o moneda
cunoscuta si avand o valoare de
circulatie.


Principiul separarii exercitiului

Viata unei inteprinderi se prezuma
a continua in viitor, in mod
obisnuit, fara ca societatea
comerciala sa intre in stare de
lichidare sau faliment. De aceea
pentru a se putea face o analiza a
performantei si a situatiei
financiare viata inteprinderii se
segmenteaza in exercitii financiare
care, de regula, au durata unui an
si perioade in cadrul exercitiilor
financiare care au durata unei luni.
De regula, exercitiul financiar se
suprapune exercitiului anului
calendaristic, insa, in functie de
natura afacerii, acest lucru poate
sa fie modificat.
Principiul dependentei
exercitiului:
Acest principiu statueaza faptul ca
veniturile si cheltuielile trebuiesc
conectate si inregistrate in
exercitiul financiar in care au fost
generate si nu in exercitiul
financiar in care au fost decontate.

Principiul prudentei
Tranzactiile vor fi inregistrate in
contabilitate de o maniera
prudenta evitandu-se
supraevaluarea activelor si
veniturilor si subevaluarea
cheltuielilor si datoriilor, astfel
incat utilizatorii situatiilor
financiare sa aiba o reflectare in
situatiile financiare a performantei
organizatiilor evaluata de o
maniera prudenta. Astfel orice
pierdere potentiala va fi
recunoscuta in situatiile financiare
in momentul n care aceasta poate
fi evaluata in mod fiabil iar orice
castig potential nu va fi
recunoscut pana cand nu va exista
o certitudine in materie de
evaluare si generarea sa.



Principiul intangibilitatii
bilantului de deschidere
Bilantul de la sfarsitul exercitiului
financiar N-1 trebuie sa fie egal
cu bilantul exercitiului financiar
de inceput a exercitiului N.

Principiul necompensarii
In situatiile financiare nu se admit
compensarile de elemente de activ
si pasiv sau intre elementele de
venituri si cheltuieli.

Principiul conectarii
cheltuielilor la venit
Cheltuiala este recunoscuta in
momentul recunoasterii
veniturilor. Cheltuiala poate sa fie
conectata unui venit in mod direct.
Aceasta urmand a fi recunoscuta
in momentul recunoasterii
venitului respectiv. Ex. Costul
marfii vandute este recunoscut in
momentul vanzarii marfii.
Cheltuielile sunt recunoscute in
exercitiul financiar in care au fost
generate.
Cheltuielile care nu pot fi
conectate cu exercitiul financiar in
care au fost generate vor fi
recunoscute in exercitiul financiar
in care au fost constatate, facandu-
se referire in anexele situatiilor
financiare. Ex. O amenda din
exercitiul N constatata in
exercitiul N+1 va fi recunoscuta
pe cheltuielile exercitiului N+1.

Exista statornicite 2 concepte
fundamentale privind
contabilitatea
Contabilitatea de casa
Contabilitatea de angajament

Contabilitatea de casa
Inregistrarea tranzactiilor
contabilitare in momentul cand
acestea sunt lichidate (platite sau
incasate), acest fapt
consemnandu-se in registrul de
incasari si plati.

Contabilitatea de angajamente
Inregistrarea tranzactiilor in
contabilitate in momentul
generarii tranzactiei si aparitiei
unor raporturi juridice statornice
si nu in momentul platii acestora.

Conceptul de imagine fidela
Imaginea fidela reprezinta un
concept fundamental in
contabilitate care presupune ca
realitatea reflectata in situatia
financiara generata de prelucrari
contabile trebuie sa fie una care sa
caute fidelitatea situatiei
organizatiei respective. Aceasta
inseamna ca tranzactiile trebuiesc
reflectate in contabilitate, tinand
cont de responsabilitatea utilizarii
informatiilor respective in
judecatile economice viitoare care
impun o abordare onesta si,
intotdeauna, in cautarea realitatii
prin raportarile financiare realizate
prin sistemul contabil. Astfel, prin
procesul de formalizare contabila,
se va cauta intotdeauna ca
tranzactiile economice sa fie
reflectate in contabilitate tinand
cont, in primul rand, de natura lor
economica si nu numai de
realitatea juridica.

































Deprecierea activelor
imobilizate:
Activele imobilizate, participand
la mai multe cicluri de productie,
isi transfera valoarea in procesul
de productie si implicit isi
recunosc deprecierea pe intreaga
durata a acesteia.
Deprecierea activelor imobilizate
poate fi o depreciere deifnitiva
tehnica si/sau morala a acestora
iar procesul de transfer de
cheltuieli a valorii active poarta
numele de amortizare.
Nu intreaga valoare a activelor
imobilizate va fi recunoscuta ca si
amortizabila, astfel , de regula,
orice mijloc fix are o valoare
reiduala care reprezeinta valoarea
la sfarsitul duratei de viata pentru
bunul respecti. Ex: un autoturism
are o durata de viata de 10 ani, o
valoare initiala de 10.000 unitati
monetare, iar la sfarsitul perioadei
de viata acesta mai poate fi
valorificat pe piata cu suma de
3000 RON; aceasta reprezinta
valoarea reziduala; valoarea
amortizabila: VA = VI VR.
Exista mai multe modalitati de
repartizare a valoarii amortizabile
pe cheltuieli pe durata de folosinta
a activelor imobilizat respectiv
(durata de folosinta este egala cu
durata de viata a unui mijloc fix
care permite functionarea acestuia
in conditii normale).
In functie de natura procesului de
transfer a valorii si a modului de
utilizare de-alungul duratei de
viata avem urmatoarele situatii:
-Amortizare lineara: transferul
valorii pe durata de viata a
activului imobilizat respectiv de o
maniera lineara, astfel amortizarea
anuala Aa = VA/N ; Ra = 1/N*100
; Aa = VA * Ra
-Amortizarea degresiva: aceasta
presupune transferarea in prima
perioada de viata a activului
imobilizat a unei parti mai mari
din valoarea amortizabila din
cheltuieli apreciandu-se ca uzura
acestor active imobilizate este mai
mare in prima perioada de viata
decat spre final. Acest tip de
amortizare se foloseste la
componente electronice si
aparatura IT. Pentru a se obtine o
astfel de evolutie a valorii
amortizabile anuale rata amortizrii
lineare se va multiplica cu un
coeficient denumit coeficient de
amortizare degresiva Kd = {(2; 2,5
; 3) | (<=5 ani ; intre 5-10 ani ; >=
10 ani)} Rd = Ra * Kd
-Amortizarea progresiva: Aa =
n/SUM(1-n) (n = anul). Se aplica
de exemplu in agricultura in
amortizarea plantatiilor pomicole.
-Amortizarea in cazul
mijloacelor de transport: cea
mai logic economica repartizare a
valorii amortizabile o reprezinta
repartizarea in functie de KM
parcursi. Astfel se determina care
este nivelul total al KMparcursi
de catre un mijloc de transport pe
durata de folosinta (de viata) a
acestuia. Ka = KManuali parcursi
in fiecare an de catre mijlocul de
transport respectiv, Va
km
=VA/Tkm
; Aa
T
= Ka * Va
km
; exista situatii
in care KMpot fi inlocuiti cu ore
de functionare: avioane , utilaje
constructie (macarale etc.).
-Amortizarea exploatatilor de
resurse minerale: in aceasta
situatie se determina capacitatea
de resursa naturala util
exploatabila totala (Tku), se
termina valoarea amortizabila
pentru o unitate de resursa
minerala exploatabila Va
ku
= VA /
Tku ; VA = Va
ku
* QE
ku
(capacitatea
exploatata in exercitiu respectiv).
La anumite intervale de timp se va
face o reevaluare a capacitatii de
resursa minerala existenta si a
valorii ramase de amortizare.
-Amortizarea accelerata:
presupune recunosterea pe
cheltuielile primului exercitiu
financiar a pana la jumatate din
valoarea mijlocului fix respectiv
urmand ca in perioada ramasa,
restul valorii sa fie amortizata
linear pana la epuizarea valorii de
amorizare. Provizioanele pentru
depreciere se constituie, de regula,
la sfarsitul exericiului financiar in
situatia in care se constata o
depreciere a activului imobilizat
respectiv. Valoarea provizionului
= valoarea neta contabila
(valoarea existenta in situatiile
contabile) valoarea evaluata la
inventar, care este mai mica
datorita unei situatii temporare de
durata.
.
Aplicarea metodelor de
amortizare si comisioane pentru
elemde active imobilizate

Activele imobilizate:
-Necorporale
-Corporale
-Financiare

Activele imobilizate necorporale
se amortizeaza de regula utilizand
amortizarea lineara. Exceptand
fondul comercial, restul activelor
imobilizate necorporale se
amortizeaza de regula pe 5 ani.
Fondul comercial se amortizeaza
pe o durata de pana la 50 ani in
functie de semnificatia economica
a sa.
Activele imobilizate corporale au
urmatoarele regimuri de
amortizare:
-La terenuri: nu se amortizeaza
(se pot constitui insa provizioane
de amortizare in situatia unei
deprecieri a valorii acestuia).
-Amenajarile de terenuri: se
amortizeaza in functie de durata
de folosinta a acestora.
-Cladirile: au o durata de
exploatare indelungata si de
regula se foloseste amortizarea
lineara in recunoasterea
deprecierii valorii acestira. Pentru
mijloace fixe exista un catalog de
valori estimative a duratelor de
folosinta a cestora care este
obligatoriu din pucnt de vedere
fiscal si informativ din punct de
vedere financiar-contabil.
Activele imobilizate financiare nu
se amortizeaza. Acestea pot fi
provizionate in situatia unei
deprecieri. Inregistrarea contabila
a cladirilor cu amortizarea se face
dupa cumurmeaza: cheltuieli cu
amortizarea = amortizarea
activelor imobilizate. Contul de
amortizare a activelor imobilizate
este un cont substractiv de activ
(sau pasiv) prin care se cumuleaza
de la un exercitiu la celalalt
valoarea amortizarii cumulate. In
bilant activele imobilizate vor fi
prezentate la valoarea neta:
valoare de intrare a activelor
imobilizate valoarea cumulata a
amortizarii valoarea
provizioanelor calculate (VB = VI
VA
C
VP
C
).

Stocuri:
Bunuri care se consuma intr-un
singur ciclu de productie.
Participa la principalul proces
productiv in cadrul organizatiei.
Cel mai important subiect este cel
al evaluarii stocurilor.
In general procesul de evaluare, in
contabilitate, se pune in
urmatoarele momente:
La intrare
La inventar
La bilant
La iesire

Problema evaluarii se pune la
toate elementele din bilant,
acestea avand in esenta aceleasi
problematici ca si in cadrul
stocurilor.

Evaluare stocurilor la intrare
Acestea pot fi evaluate in functie
de modalitatea de intrare in
patrimoniul organizatiei. Astfel
avem urmatoarele situatii:
Cost de achizitie: presupune
insumarea pretului de cumparare
cu cheltuieli transport, cheltuieli
de incarcare-descarcare, cheltuieli
asigurare pe durata transportului si
taxe nerambursabile.
In comertul international, datorita
numeroaselor cheltuieli accesorii
procesului de cumparare, dar si a
necesitatii standardizarii si
repartizarii riscurilor si obligatiilor
in procesul de vanzare a fost
agreat de catre tarile participante
la un tratat de cooperare (la Paris)
a unor termeni standard care
definesc elementele de cost si
responsabilitatea suportarii
acestora de catre parti
(INCOTERMS).
EXWORKS: pretul bunului
imediat ce iese din productie
FOB (free on board): furnizorul
incarca produsul pe mijlocul de
transport international, dupa care
toate cheltuielile de transport,
asigurare, descarcare sunt in
sarcina firmei de la destinatie.
CIF (cost insurance freight): in
pretul de vanzare este inclus
trnasportul international si
asigurarea pe perioada
transportului pana la destinatie,
dar nu este suportata vama.
DDP: incarcarea, descarcarea
internationala si vamuirea cad in
sarcina firmei vanzatoare.
Cost productie: este dat de
cheltuielile directe cu materiale si
manopera, cheltuielile indirecte de
productie repartizabile realizarii
productiei repsective + cheltuieli
generale de administratie +
cheltuieli financiare aferente
realizarii productiei.
Aport la CS: valoare de aport sau
de utilitate. Reprezinta pretul
evluat de catre un expert pentru
stocurile respective aduse ca si
aport la CS si care reprezinta
valoarea de piata a stocurilor
repsective la momentul
aporturilor.
Donatie: valoare de utilitate.
In contabilitate bunurile sunt
evaluate de alungul exercitiului la
cost istoric, in sensul ca bunurile
isi pastreaza valoarea in
contabilitate la nivelul costului de
intrare al acestora in gestiune.
Totusi valoarea lor poate fi
modificata in situatia in care au
loc reervaluari succesive ale
stocurilor in momente ulterioare
intrarii acestora in gestiune. Un
astfel de moment este
inventarierea petrimoniului.
Inventarierea petrimoniului
presupune verificarea existentei
fizice a bunurilor in gestiunea
organizatiei si determinarea
valorii de piata actuale a acestora
la momentul efectuarii
inventarierii.







Valoarea de piata reprezinta
valoarea la care sunt
tranzactionate bunuri similare pe o
piata in care se comercializeaza
produsele respective la momentul
inventarierii.
Bilant: se face o comparatie intre
stocurile scriptice contabile
(cantitativ si valoric) si stocurile
fatice existente la inventariere
(cantitati reale, preturi de piata)
urmand a se efectua urmatoarea
analiza:
Contabil:
Daca stocul scriptic > stocul fatic
atunci se colecteaza stocul scirptic
pana la nivelul stocului fatic,
inregistrandu-se in contabilitate
un plus de cheltuiala
Daca stocul scriptic < stocul fatic
atunci se colecteaza sotcul fatic
pana la nivelul stocului scriptic,
urmand a se inregistra in
contabilitate in minus de
cheltuiala
Valoric
Daca valoarea scriptica > valoarea
fatica (generat de o depreciere
definitiva) atunci se colecteaza
valoarea stocului scriptica pana la
nivelul valorii fatice
-//- (depreciere temporara) atunci
se va inregistra un provizion
pentru depreciere. Provizionul
reprezinta un mecanism contabil
de corectie a valorii unui bun care
sa depreciat temporar. Contul de
provizioane este un cont de pasiv
sau de minus de activ si este menit
sa cumuleze deprecierea
inregistrata a bunului respectiv,
urmand in bilant sa se scada din
valoarea contabila a stocurilor
respective.
Valoarea scriptica < valoarea
fatica, aplicand principiul
prudentei nu inregistram nimic
La iesire: se pune problema
calcului costului de iesire.
Principiul de baza este ca valoarea
la iesire a unui bun este egala cu
valoarea la intrare corectata cu
eventualele deprecieri inregistrate
cu ocazia intocmirii bilantului la
sfarsitul exercitiului. Bunurile pot
fi evaluate in functie de natura
acestora. Astfel avem:
Bunuri fungibile: pot fi inlocuite
unele cu altele in procesul de
comercializare intrucat respecta
un standard comun de compozitie
si prezentare. Ex: graul, un animit
tip de calculator. Costul
presupune aplicarea unor metode
de calcul specifice: CMP (cost
mediu ponderat), FIFO (first in
first out), LIFO (last in last out)
Bunuri nefungibile: bunuri
pentur care nu se poate aplica
mecanismul interschimbarii. Ex:
tabloul de arta. Calculul costului
de iesire = costul de intrare
corectat cu inventarul.
(fig.1)
Contabilitatea stocurilor
Se poate tine utilizand
urmatoarele metode:
Metoda global valorica:
presupune ca atat in gestiune, cat
si in contabilitate stocurile sunt
evaluate doar valoric. De regula,
aceasta metoda se foloseste in
vanzarea cu amanuntul atunci
cand exista multe sortimente de
produse la un adaos relativ
uniform si unde nu exista sisteme
informatice de gestiune.
Metoda cantitativ valorica:
presupune ca atat in gestiune, cat
si in contabilitate se va tine
evidenta atat cantitativ cat si
valoric.
Oprativ contabila: presupune ca
in gestiune se tine o evidenta
cantitativa iar in contabilitate se
tine o evidenta cantitativ-valorica.
Aceasta metoda se tine in situatia
existentei unei gestiuni operative
manuale (de regula) in gestiune si
informatizate in contabilitate.
In situatia gestiunii pretului de
vanzare cu amanuntul calculul
costului de iesire al bunurilor se
face prin aplicarea unui coeficient
mediu de adaos K la nivelul
vanzarii perioadei.
CE = VP * K
K =










Creante:

Reprezinta drepturi organizatie
sub forma de numerar (echivalent)
Clienti - reprezinta sume de
incasat de la terti in urma
desfasurarii activitatii de
exploatare. Rezulta din emiterea
de facturi ( bunuri, servicii,
lucrari). Efectele de incasat sunt
titluri de comert prin care o
persoana se obliga sa plateasca o
suma de bani la o data si intr-un
loc stailit in anumite circumstante
economice (cecul si biletul de
ordin)
Debitori - sume de incasat de la
terti inafara exploatarii

Efectele de incasare sunt titluri
de comert prin care o persoana se
obliga sa plateasca o suma de bani
la o data si intr-un loc stabilit in
anumite circumstante economice.
Creantele pot sa fie corectate in
urma negocierilor comerciale in
doua directii:
-in sensul diminuarii
-in sensul cresterii.
Diminuarea creantelor poate fi
definitiva (are loc acordul
comercial intre parti, care
stabileste o valoare mai mica
decat cea de baza pentru valoarea
creantei comerciale sau
temporare:in situatia in care
datorita unui context economic
dat, valoarea unei creante se
evalueaza de catre beneficiarul
acesteia si nu va fi incasata.
Reducerile comerciale sunt
generate de intelegeri de natura
comerciala in timp ce reducerile
financiare sunt generate de
operatiuni financiare conexe
creantei comerciale.
Reduceri comerciale sunt
urmatoarele: Rabatul, remiza,
risturul
Reduceri financiare sunt:
conturile de decontare
Diminuarea temporara:
provizioane de depreciere
Cresteri: penalitati, dobanzi de
intarziere
Rabatul reprezinta reducerea
comerciala acordata de furnizor
clientului in situatia in care
marfurile livrate sau serviciile
prestate sunt de o calitate mai
redusa decat aceea definita de
parti prin contract
Remiza este o reducere
comerciala acordata de furnizor
clientului in situatia in care
clientul face o achizitie de o
valoare semnificativa in cadrul
unei comenzi punctuale
Risturul reprezinta reducerea
comerciala acordata de furnizor
clientului in situatia in care intr-un
interval de timp, de regula
exercitiu financiar, clientul a
cumparat un volum de marfuri
semnificativ peste un anumit prag
valoric stabilit drept limita de
catre furnizor.
Scontul de decontare este o
reducere financiara acordata de
furnizor clientului in situatia in
care acesta achita creanta intr-un
interval de timp mai scurt decat
cel prevazut prin contract sau un
instrument financiar mai lichid.
De regula, reducerile comerciale
si financiare se aplica in cascada,
in ordinea prezentata in graifc.
Provizioanele pentru depreciere
sunt niste concepte contabile prin
care o creanta, avand o valoare
nominala x este prezentata in
situatiile financiare la o valoare
estimata de contabili X-T-P (x
minus t minus p) datorita unei
situatii de fapt generate de situatia
financiara precara a clientului .Din
datele existente pe piata, clientul
C se afla in incapacitate de plata
iar organizatia are de incasat
creante de la acesta in valoare de
1000 de lei. Din estimarile
contabilului exista sanse de
recuperare doar pentru suma de
200 de lei, restul fiind o pierdere
potentiala dar cuantificabila. In
aceste conditii firma beneficiara a
creantei va trebui sa constituie un
provizion pentru depreciere in
valoare de 800 de lei.
Provizioanele sunt conturi de
pasiv iar inregistrarea contabila a
constituirii provizioanelor este ch
cu provizioane = prov de
depreciere. In bilant, creanta (cont
de activ) va fi diminuata cu
provizionul pentru depreciere
(pasiv) fiind prezentata astfel
valoarea neta posibila va fi
incasata de 200 de lei. Cand
aceasta prezumtie a contabilului
se valideaza si in urma
falimentului si lichidarii firmei
client se incaseaz 150 de lei vom
face urmatoarele inregistrari
contabile:
1. incasarea incasarii creantei -
150
clienti = casa = 150
2. anularea provizionului anterior
constituit
provizioane de depreciere =
venituri din provizioane = 800
3. anularea creantei imposibile de
incasat
pierderi din creante = creante =
850

Penalitati - reprezinta sume
accesorii intr-un contract
comercial generate de
nerespectarea de catre una din
parti a clauzelor contractuale:
prestarea serviciilor sau livrarea
bunurilor cu intarziere. Acestea
vor fi facturate de catre persoana
in drept in mod distinct de
raportul comercial de baza (firma
x trebuia sa achite firmei y suma
de 10.000 de lei pe data de
1.12.xxxx. Firma x intarzie plata
pana in data de 20.12.xxxx. In
contract este prevazuta o clauza de
penalizare pentru neplata la
termen in procent de 1% din
valoarea neaplicata asadar firma x
datoreaza la data de 20.12.xxxx
suma de 1% pe zi x 20 zile x
10.000 lei = 2000. Firma y i-a
facturat pe data de 21 penalitati in
valoare de 2000 de lei.

Datorii cu furnizorii. P C
Cheltuieli cu penalitatile. A D
cheltuieli cu penalitati = datorii
furnizor = 2000
Dobanzile reprezinta in
raporturile comerciale un mijloc
de remunerare al factorului prim
(a asteptarii de catre vanzator o
perioada de timp pentru a incasa
banii). Acestea pot capata forma
unei penalizari cand este o
asteptare aleatorie peste termenul
de plata stabilit in contract sau
programata atunci cand vanzatorul
se astepta sa incaseze suma de
bani respectiva dupa o perioada
semnificativa de timp.Dobanzile
sunt percepute ca si venituri sau
cheltuieli financiare dupa caz.
Exemplu: Se vinde un televizor
care are pretul de vanzare spot de
1000 de lei cu suma de 1200 de lei
deoarece vanzatorul admite sa
primeasca banii dupa 6 luni. In
aceste conditii, suma de 1000 de
lei reprezinta venituri din
vanzarea marfurilor si suma de
200 de lei reprezinta venituri din
dobanzi.



Contabilitatea titlurilor de
plasament si disponibilitati
banesti

Titlurile de plasament reprezinta
investitii pe termen scurt in titluri
de valoare(actiuni, obligatiuni,
bonuri de tezaur) detinute in scop
speculative, urmarindu-se
realizarea unui castig pe termen
scurt ca diferenta intre pretul de
vanzare si cpretul de cumparare.
De regula pentru astefel de titluri
exista o piata reglementata active
pe care se vand si se cumpara
respectivele titluri.

Clasificare:
Titluri de plasament proprii:
Actiuni proprii
Obligatiuni proprii
Titluri de plasament de la terti:
Actiuni
Obligatiuni
Bonuri de tezaur
Contracte futures
Contracte options

Evaluare:
Titlurile de plasament se evaluaza
la intrare se evalueaza la prt de
cumparare; la inventor titlurile de
plasament se evalueaza la pretul
de pe piata reglementata din ziua
inventarului; la bilant titlurile de
plasament se evalueaza la
valoarea actuala de piata la data
inventarului; la iesire titlurile de
plasament sunt evaluate la iesire la
valoarea ultimei evaluari in
contabilitate a respectivelor titluri.
Disponibilitatile banesti alaturi de
TP sunt elemente ale activelor
circulante care au cea mai ridicata
lichiditate dintre active. Prin Disp
banesti inteleg numerara si
echivalente de numerar existente
in trezoreria entitatii. Acestea pot
reprezenta mijloace de plata in
tranzactiile unei entitati.


Clasificare in ordinea cresterii
lichiditatii:
Conturi la banci
Acreditive (RON sau valuta)
Curente (RON sau valuta)
Depozit (RON sau valuta)
Numerar si echivalente de
numerar:
Cash (RON sau valuta)
Timbre fiscale
Bonuri de
masa/cadou/cresa/vacanta
Avansuri spre decontare:
RON
Valuta

Acreditivele reprezinta conturi
bancare special prin care se
administrea decontarea unor
datorii comerciale in situatia in
care partenerii comerciali nu se
cunosc si nu au deplina incredere
unii fata de ceilalti. Astefel prin
contractile comerciale se stabileste
urmatorul mecanisc de decontare:
Furnizorul X vinde prin
intermediul unui transfer
international lui Y bunuri/servicii
care sunt predate unui tert
(denumit banca) documente de
livrare, facturi doc de transport
eventual NIR, iar banca are
deschis un de blocaj in care
beneficiarul Y a pus la dispozitia
lui X suma de bani aferenta valorii
marfii/serviciilor, iar banca in
urma analizei documentelor de
livrare deblocheaza suma de bani
si alimenteaza contul curent al
furnizorului X.

Conturi la banci curente:
reprezinta conturile prin care S.C
incaseaza/plateste si tin spre
depozitare, echivalentele in
numerar detinut de acestia(conturi
in lei/valuta) care pot fi alimentate
fie prin incasari in valuta de la
partenerii externi, fie prin operatie
de schimb valutar realizate de
banca in numele clientilor pe piata
valutara locala.

Conturile de depozit:
reprezinta conturile existente la
banca blocate un anumit interval
de timp, cashil pus la dispozitia
bancilor pentru operatiuni specific
acestora iar in schimbul
indisponibilizarilor poate sa
varieze de la o noapte pana la un
an.

Numerar si echivalent:
Cash sau disponibil in
casierie(RON/valuta)
de regula numerarul in valuta este
folosit pentru deplasari in
strainatate
Timbrul fiscal si bonurile de
valoare au valoare comerciala.
Avansurile spre decontare
reprezinta sume de bani in lei sau
valuta puse la dispozitia
angajatilor pentru a efectua
cheltuieli dedicate aprobate de
catre administratia entitatii.
Evaluare:
disp banesti sunt evaluate la
intrare, cele in lei in valoare
nominal, cele in valuta la cursul
BNR de la sfasitul lunii diferenta
fiind inregistrata din venit. sau
cheltuielile din diferenta de curs
dupa caz
la inventar disp in lei se evalueaza
la valoarea lor nominal iar
disponibilitatile in valuta se
evalueaza la data inventarului
la iesire disp sunt inregistrate la
cursul valutar din iesirii rezultand
in acest sens o diferenta de curs
valutar.













Capitaluri

Sunt pasive si reprezinta in
principal sursele puse la dispozitie
de catre proprietar in vederea
finantarii activitatilor organizatiei.
Clasificare:
1)capital social : subscris >varsat
si nevarsat.
In teoria juridica o societate
comerciala poate sa aiba
urmatoarele categorii de capital :
Capital inregistrat= capital pe
care poate sa-l atraga compania
conformactelor constitutive.(cate
actiuni poate emite);
Capital subscris= capital social la
care s-a angajat sa participle unul
sau mai multi actionari(un drept al
societatii de a primi de la alti
proprietari o suma de bani);
Capital subscris varsat= capital
social subscris de catre actionari
care si-au si efectuat aportul in
cadrul societatii.
Pentru capitalul social subscris si
varsat societatea datoreaza plata
de dividente stabilita in functie de
profitul realizat intr-un exercitiu
financiar si de hotararea adunarii
generale a asociatiilor de a
repartiza o parte din profitul
realizat pentru dividente.
2)Primele de capital: de aportsau
generate de o fuziune.
Primele de capital reprezinta
diferenta intre valoarea de piata a
unei actiuni si valoarea ei
nominala, aceasta diferenta este
generata de faptul ca valoarea unei
actiuni in functie de performanta
societatii comerciale respective
este mai mare decat valoarea
nominal a actiunii inscrisa de
actiunea respective la prima
substitutie de capital.



3. Rezerve: legale, statutare, alte
reserve.
Rezervele reprezinta profituri
repartizate dealungul existentei
soietatii comerciale, in scopul de a
finanta in continuare activitatile
comerciale ale firmei.
Rezervele legale reprezinta sume
repartizate din profitul brut al
societatii si care nu se
impoziteaza conform legislatiei in
vigoare.
Rezervele statutare reprezinta cote
din profit repartizate in categoria
rezervelor in conformitate cu
actele constitutive ale societatii;
din profitul net actionarii s-au
obligat sa repartizeze o suma de
bani pe rezerve pentru a stimula
activitatea societatii respective.
Alte rezerve pot sa apara in
situatii in care fie legislatia in
vigoare fie actionarii societatii
decid ca o parte din castiguri sa
ramana in cadrul firmei pentru
dezvoltarea ulterioara a societatii
respective. In aceasta categorie
intra si diferentele din reevaluarea
rezultate in urma preevaluarii.

4.Rezultatul reportat.
Reprezinta rezultatul unui
exercitiu, sau parte a acestuia,
pentru care adunarea generala a
asociatilor nu a luat o decizie
privind destinatia acestuia.(daca
rezultatul s-a incheiat cu o
pierdere, nu a decis cum se
acopera pierderea respective si
daca rezultatul s-a incheiat cu
profit, nu a decis cum se
repartizeaza profitul respective).

5.Rezultatul curent.
Reprezinta diferenta intre
veniturile si cheltuielile unui
exercitiu care pot sa genereze un
profit(daca venitul mai mare decat
chelt) sau pierdere(daca veniturile
sunt mai mici decat cheltuielile).
Contul de rezultat curent poate sa
fie un cont cu sold creditor daca
avem profit sau debitor daca avem
pierdere.

6.Conturi de subventii pentru
investitii.
Acest cont este utilizat in situatia
in care intreprinderea primeste
granduri in vederea finantarii unei
activitati . Tot in acest cont se
inregistreaza si plusurile de
gestiune la inventarierea
mijloacelor fixe.