Sunteți pe pagina 1din 124

ION GIURMA

COLMATAREA LACURILOR DE ACUMULARE

ION GIURMA COLMATAREA LACURILOR DE ACUMULARE Serie coordonatå de : Radu DROBOT Jean Pierre CARBONNEL S_JEP

Serie coordonatå de :

Radu DROBOT

Jean Pierre CARBONNEL

S_JEP 09781/95 GESTION ET PROTECTION DE LA RESSOURCE EN EAU

*H*G*A*

Bucure¿ti

1997

ISBN :

973 - 98077 - 0 - 4

Copyright © 1998. Toate drepturile asupra acestei edi¡ii sunt rezervate Editurii Didactice ¿i Pedagogice R.A., Bucure¿ti.

Redactor :

Tincu¡a ANTON

Grafician :

Dumitru ªMALENIC

DIN PARTEA COORDONATORILOR:

Necesitatea organizårii unor cursuri de actualizare a cuno¿tin¡elor ¿tiin¡ifice în domeniul resurselor de apå ¿i mediului a fost enun¡atå în cursul anului 1990 de cadrele didactice ¿i inginerii români, cu ocazia primelor vizite efectuate dupå 1989 de cåtre colegii francezi la Bucure¿ti. Acest proiect a putut fi transpus în via¡å datoritå sprijinului financiar al Programului TEMPUS - PHARE, ini¡iat de Comunitatea Europeanå pentru a ajuta ¡årile Europei de Est så-¿i restructureze învå¡åmântul superior. Programul organizat dupå principiile ciclului 3 francez (D.E.A. - diplome d'études approfondies) a început så func¡ioneze efectiv din anul universitar 1992/1993 ¿i a avut parteneri din Fran¡a (Universitatea "Pierre et Marie Curie", care a fost de altfel ¿i coordonatorul acestui program), Belgia (Universitatea din Liege), Italia (Università degli Studi di Genova) ¿i, evident, din România (Universitatea Tehnicå de Construc¡ii Bucure¿ti ¿i Universitatea Bucure¿ti); de la început unitå¡ile de profil din domeniu (Regia autonomå "Apele Române", Institutul Na¡ional de Meteorologie ¿i Hidrologie, Institutul de Cercetåri pentru Ingineria Mediului) au sus¡inut în mod activ derularea programului care a fost denumit: SCIENCES DE L'EAU ET ENVIRONNEMENT (S.E.E.- ªtiin¡ele Apei ¿i Mediului). Un numår important de profesori ¿i cercetåtori de înalt nivel ¿tiin¡ific din Fran¡a, Belgia, Italia ¿i România au sus¡inut prelegeri în limba francezå sau românå, pentru circa 50 de tineri cercetåtori ¿i ingineri, în cei 3 ani de func¡ionare ai programului. Acest prim program se continuå (1995-1998) cu un nou curs intitulat GESTION ET PROTECTION DE LA RESSOURCE EN EAU, sub coordonarea Universitå¡ii Tehnice de Construc¡ii Bucure¿ti. Coordonatorii programului au considerat totu¿i cå s-ar putea face ¿i mai mult pentru formarea speciali¿tilor din domeniul ¿tiin¡elor apei ¿i mediului ¿i au decis så råspândeascå în cea mai mare måsurå posibilå cuno¿tin¡ele predate în cadrul acestor programe. Rezultatul acestei inten¡ii îl constituie editarea unei serii de 30 manuale din domeniul Hidrologiei, Hidrogeologiei sau al pregåtirii ¿tiin¡ifice fundamentale. ¥n speran¡a cå acestå serie va fi utilå studen¡ilor din ciclul 2 ¿i 3, precum ¿i speciali¿tilor, coordonatorii î¿i exprimå inten¡ia de a continua activitatea începutå, în vederea acoperirii cu materiale scrise, în cât mai mare måsurå, a domeniului ¿tiin¡elor apei ¿i mediului.

Coordonatori: Radu DROBOT ¿i Jean - Pierre CARBONNEL

PREFAºÅ

¥n cadrul lacurilor de acumulare, un rol foarte important îl joacå problema colmatårii, pentru cå de aceasta depinde modul ¿i durata de func¡ionare a lor. Deoarece, colmatarea lacurilor de acumulare determinå reducerea capacitå¡ii lor utile ¿i de atenuare ¿i a duratei lor de func¡ionare, sunt necesare studii ¿i måsuri corespunzåtoare pentru reducerea intensitå¡ii acestui proces. Scopul cercetårilor privind colmatarea lacurilor de acumulare are ca obiective: gåsirea unor metode de prognozå, necesare î n proiectare la calculul capacitå¡ii rezervate î n lacuri pentru depunerea aluviunilor, de la intrarea în func¡iune pâ nå la sf â r¿itul perioadei de func¡ionare; stabilirea måsurilor preventive de atenuare a colmatårii acestor lacuri, î n vederea måririi duratei lor de func¡ionare la parametrii proiecta¡i ¿i, î n cea mai grea situa¡ie, decolmatarea lacurilor care este foarte costisitoare. Prezenta lucrare î ¿i propune så abordeze mai multe aspecte:

¥n primele douå capitole sunt descrise lacurile ¿i unele aspecte legate de colmatarea lor, pun â ndu-se accent pe evolu¡ia ¿i dinamica procesului de colmatare ¿i pe determinarea cantitativå a colmatårii. ¥n continuare sunt prezentate metodele de calcul a colmatårii lacurilor î nt â lnite î n literatura de specialitate (metode de prognozå globale, semiempirice ¿i bazate pe modele matematice), o metodå de prognozå analiticå conceputå de autor ¿i un model matematic de prognozå finalizat cu programul GENERATE. Se analizeazå apoi influen¡a amplasamentului ¿i a modului de exploatare ¿i î ntre¡inere a lacurilor asupra procesului de colmatare, î n vederea gåsirii celor mai potrivite solu¡ii. Ultimul capitol privind combaterea colmatårii acumulårilor aduce contribu¡ii originale (bazate pe circa. opt brevete de inven¡ii) î n cadrul måsurilor preventive asupra colmatårii, care sunt cele mai eficiente, deoarece este de dorit a lupta cu cauzele, ¿i nu cu efectele. Lucrarea este utilå at â t personalului care î ¿i desfå¿oarå activitatea î n domeniile: hidrotehnic, gospodårirea apelor ¿i protec¡ia mediului, cât ¿i cadrelor didactice ¿i studen¡ilor din î nvå¡åmântul superior hidrotehnic ¿i de mediu.

Autorul

CUPRINS

1.

HIDROGRAFIA LACURILOR

7

1.1. Generalitå¡i

7

1.2. Elemente morfometrice ale lacurilor

10

1.3. Parametrii tehnici ¿i tehnico-economici ai lacului

16

1.4. Bilan¡ul apei în lacuri

17

1.5. Dinamica apei în lacuri

17

2.

ASPECTE GENERALE LEGATE DE COLMATAREA LACURILOR

24

2.1. Introducere

24

2.2. Evolu¡ia ¿i dinamica procesului de colmatare

25

2.3. Determinarea cantitativå a colmatårii în lacuri

29

2.4. Modificarea curbelor caracteristice ale lacurilor, datoritå colmatårii

53

2.5. Consecin¡ele colmatårii

58

3. METODE DE CALCUL AL COLMATÅRII

61

 

3.1. Metode de prognozå globale

61

3.2. Metode de prognozå semiempirice

66

3.3. Metode de prognozå analitice

70

3.4. Metode de prognozå bazate pe modele matematice

72

4. INFLUENºA AMPLASAMENTULUI ªI A MODULUI DE EXPLOATARE ªI ¥NTREºINERE A LACURILOR ASUPRA PROCESULUI DE COLMATARE

85

 

4.1. Influen¡a amplasamentului

85

4.2. Influen¡a modului de exploatare ¿i între¡inere

87

5. COMBATEREA COLMATÅRII ACUMULÅRILOR

91

 

5.1. Generalitå¡i

91

5.2. Stabilirea solu¡iilor în zona de vârf a forma¡iunilor toren¡iale

96

5.3. Noi solu¡ii constructive de amenajare a re¡elei de scurgere toren¡ialå

102

BIBLIOGRAFIE

120

5

1. HIDROGRAFIA LACURILOR

1.1.

GENERALITźI

Lacurile ocupå formele negative de relief (cuvete, depresiuni, cupe sau loji), care sunt umplute cu apå. No¡iunea de lac reprezintå legåtura organicå care existå între cuvetå ¿i masa de apå. Majoritatea lacurilor de pe suprafa¡a Påmântului au masa de apå de origine continentalå (rezultatå din ploi, zåpezi sau izvoare), deci sunt lacuri care nu au fåcut parte niciodatå din Oceanul Planetar. Dacå ne referim la geneza cuvetelor lacustre, aceasta este legatå de influen¡a factorilor endogeni ¿i exogeni. Sub ac¡iunea factorilor endogeni, au rezultat depresiuni cu adâncimi ¿i întinderi mari care umplute cu apå au format lacurile de origine tectonicå. Dupå rolul predominant al factorilor exogeni sau externi (râurile, ghe¡arii, vântul, vie¡uitoarele) au luat na¿tere lacurile: fluviatile, glaciare, eoliene, organogene ¿i antropice (Giurma I., ¿.a., 1987). Pentru domeniul hidrotehnic prezintå importan¡å lacurile antropice, adicå lacurile artificiale rezultate prin activitatea omului. Majoritatea acestor lacuri sunt formate î n lungul apelor curgåtoare, în spatele unor baraje ¿i reprezintå cea mai rapidå ¿i eficace cale de regularizare a debitelor. Pentru combaterea inunda¡iilor, lacurile prezintå avantajul cå pot controla din puncte concentrate debitele viiturilor, iar pentru folosin¡ele de apå ele satisfac cel mai bine cerin¡ele de consum ale acestora. Aceste lacuri sunt compuse din urmåtoarele pår¡i:

barajul (care se construie¿te din beton sau materiale locale);

cuveta lacului (în care se realizeazå acumularea apei);

construc¡iile ¿i instala¡iile de golire sau evacuarea apei din lac, amplasate

în corpul barajului sau pe unul din maluri (vane de diferite tipuri, deversoare centrale sau laterale, instala¡ii de pompare etc.);

AMC-uri, aparate de måsurå ¿i control (telelimnimetru avertizor,

limnigraf, aparat pentru måsurat grosimea depunerilor, evaporimetru etc.);

lucråri anexe (re¡eaua telefonicå sau radiotelefonicå, construc¡ii social-

gospodåre¿ti, planta¡ii de protec¡ie etc.). ºinând seama de amplasamentul lacurilor de acumulare, în cadrul unui bazin hidrografic al unui râu, acestea pot fi î n zona montanå, în zona deluroaså ¿i în zona de câmpie. Lacurile din zona de munte au baraje înalte ¿i de lungimi mici, construite de obicei din beton sau piatrå ¿i au ca scopuri principale:

hidroenergetica ¿i atenuarea viiturilor. Ele pot servi în secundar ¿i la alimentåri cu apå potabilå ¿i industrialå ¿i pentru iriga¡ii, dar costul apei este ridicat, datoritå distan¡elor mari de transport (Giurma I. 1987).

7

Lacurile din zona deluroaså au baraje mai mici, construite de obicei din materiale locale ¿i corespund cel mai bine alimentării cu apå potabilå ¿i industrialå a centrelor populate ¿i pentru iriga¡ii, deoarece sunt situate în apropierea acestor folosin¡e ¿i totodatå, le apårå împotriva inunda¡iilor. Lacurile din zona de câmpie au baraje de î nål¡imi mici ¿i de lungimi mari, construite de obicei din påmânt ¿i prezintå avantajul cå se gåsesc în apropierea centrelor populate ¿i a terenurilor de irigat, dar ¿i dezavantajul cå necesitå lungimi mari de baraj ¿i au pierderi mari de apå prin infiltra¡ie ¿i evapora¡ie. Pentru atenuarea undelor de viiturå, în luncile râurilor se creeazå acumulåri prin îndiguire numite poldere, care au formå de compartimente de incinte inundabile. ¥n ¡ara noastrå existå mari posibilitå¡i de creare a lacurilor de acumulare pentru atenuarea undelor de viiturå ¿i satisfacerea folosin¡elor î n majoritatea bazinelor hidrografice ale râurilor ¿i, drept urmare, este necesarå (sistematizarea pe baze moderne, cu o concep¡ie unitarå, a întregii re¡ele hidrografice a ¡årii. Referindu-ne la lacurile de acumulare amplasate pe apele curgåtoare de suprafa¡å, constatåm cå ele sunt amenajåri de gospodårire a apelor, care realizeazå supraînal¡åri de niveluri ¿i î n acela¿i timp, modificå reparti¡ia în timp a debitelor râurilor pe care sunt amplasate, prin volumul de apå pe care îl re¡in. Deci, î n cadrul unui bazin hidrografic, lacurile de acumulare realizeazå douå tipuri de modificåri ale condi¡iilor naturale ¿i anume : modificarea nivelurilor ¿i modificarea regimului debitelor. Dupå modificarea nivelurilor cursurilor de apå, lacurile de acumulare pot avea urmåtoarele func¡iuni:

asigurarea unor anumite cote ale nivelului unui curs de apå, pentru a permite captarea apei necesare unor folosin¡e;

realizarea unor cåderi concentrate care, så fie valorificate hidromecanic sau hidroenergetic;

realizarea unor adâncimi minime de naviga¡ie pe un anumit sector al

unui curs de apå (de exemplu: acumularea de la Por¡ile de Fier);

realizarea unor lucii piscicole sau pentru agrement;

realizarea unor lucii care så asigure råcirea apelor uzate deversate de

folosin¡e (iazuri de råcire) sau pentru asigurarea îndepårtårii unor reziduuri (iazuri de decantare);

mic¿orarea vitezei curentului de apå pe un anumit sector de râu, pentru a

realiza condi¡iile impuse de anumite folosin¡e cum ar fi naviga¡ia sau pentru mic¿orarea energiei de antrenare a debitului solid. Dupå modificårile regimului debitelor cursurilor de apå, lacurile de

acumulare pot avea urmåtoarele func¡iuni:

asigurarea unei concordan¡e între regimul debitelor râului ¿i necesarul de

apå în sec¡iunea de calcul (sec¡iunea de bilan¡); în acest scop lacul se men¡ine

8

tot timpul cât mai plin, pentru a putea suplimenta debitele râului în perioada de deficit (afluen¡a mai micå decât consumul);

atenuarea debitelor de viiturå pentru apårarea împotriva inunda¡iilor a

unor obiective ; în acest caz lacul se men¡ine cât mai mult timp gol pentru ca så poatå re¡ine eventualele viituri. ºinând seama de aceste aspecte avem:

lacuri de acumulare de regularizare, care sunt amplasate pe cursul

principal al unui râu în apropierea sec¡iunii de calcul (în care se urmåresc efectele principale) ¿i controleazå deci tot debitul afluent în aceastå sec¡iune; majoritatea lacurilor de acumulare cu scop energetic sau cele pentru alimentari cu apå potabilå ¿i industrialå ¿i pentru iriga¡ii cu prelevarea apei direct din lac se încadreazå în acest tip (exemplu: acumularea Vidra de pe Lotru, Teliuc pe Cerna, Negovanu pe Sadu, Tarni¡a pe Some¿ul Mic etc.);

lacuri de acumulare de compensare, sunt amplasate fie pe cursul

principal fie pe afluen¡i, la distan¡å mare fa¡å de sec¡iunea de calcul (exemplu:

acumulårile Podu-Iloaiei, Cucuteni, Ciurbe¿ti din bazinul hidrografic Bahlui, cele din bazinul hidrografic Bârlad etc.); lacurile de compensare pot fi amplasate ¿i în alt bazin din care apa este derivatå spre sec¡iunea de calcul;

lacuri de acumulare de redresare care sunt amplasate în aval de un lac

mare, au rolul de a distribui în timp debitele regularizate din lacul din amonte ¿i

de a prelua eventual neregularitå¡ile întâlnite î n func¡ionarea acestora (exemplu:acumularea Pângåre¿ti pe Bistri¡a, Oie¿ti ¿i Bascov pe Arge¿ etc.);

lacuri de acumulare de tip mixt, au rolul de a satisface cerin¡ele de apå

din mai multe sec¡iuni (exemplu:acumularea Bicaz pe Bistri¡a, Vidraru pe Arge¿, Poiana Uzului pe Uz etc.). Lacurile de acumulare pot avea ¿i o serie de func¡iuni complexe cum ar fi:

transferul apei dintr-o formå în alta a ciclului hidrologic natural sau influen¡a exercitatå asupra mediului ambiant. Din acest punct de vedere întâlnim:

lacuri de acumulare care creeazå (un gradient hidraulic sporit în urma

supraînål¡årilor de nivel ¿i asigurå reîmprospåtarea artificialå a straturilor subterane;

lacuri de acumulare care transformå mediul ambiant, prin influen¡a

directå asupra microclimatului ¿i asupra condi¡iilor hidrogeologice din zonå;

lacuri naturale separate printr-o serie de amenajåri, pe zonele litorale

pentru a întrerupe circula¡ia apei de mare spre lac, în vederea împiedicårii salinizårii apei din aceste lacuri.

Dupå modul de exploatare al lacurilor î n practicå, existå:

acumulåri permanente folosite pentru asigurarea unui nivel minim al

apei sau pentru satisfacerea unor folosin¡e consumatoare de apå; aceste acumulåri se men¡in pline, nivelul coborând numai pentru a se satisface

9

folosin¡ele consumatoare de apå; - acumulåri nepermanente folosite pentru atenuarea undelor de viiturå, în

vederea apårårii de inunda¡ii a unor obiective; aceste acumulåri se men¡in goale, pentru a putea re¡ine eventualele unde de viiturå;

acumulåri mixte ; pentru cå principiul de exploatare este complet diferit

fa¡å de acumulårile cu rol permanent ¿i nepermanent, iar acumulårile mixte trebuie så îndeplineascå ambele func¡iuni, volumul lor se împarte într-o tran¿å permanentå ¿i una nepermanentå. Dupå solu¡ia constructivå adoptatå, întâlnim:

lacuri de acumulare cu baraje frontale, care se realizeazå prin bararea

cursului de apå, prin încastrarea lucrårii în ambii versan¡i ai râului;

lacuri de acumulare laterale, ce se realizeazå fårå så se bareze cursul de

apå, printr-un baraj sau dig longitudinal paralel cu râul, cu închideri în versan¡i

la capåtul aval ¿i, în majoritatea cazurilor, ¿i la capåtul amonte;

lacuri de acumulare cu diguri inelare situate în afara cursurilor de apå;

lacuri de acumulare din zonele depresionare;

lacuri de acumulare mixte, ce se realizeazå prin combinarea variantelor de mai sus. Alte tipuri de lacuri de acumulare:

acumulåri pentru gospodårirea apelor subterane;

acumulåri pentru gospodårirea apelor maritime în zona litoralå.

1.2.

ELEMENTELE MORFOMETRICE ALE LACURILOR

Aceste elemente se determinå pe planuri de situa¡ii întocmite la scåri convenabile, cu ajutorul planimetrelor (pentru suprafe¡e) ¿i a curbimetrelor (pentru lungimi) ¿i sunt urmåtoarele (Giurma I.):

suprafa¡a bazinului de recep¡ie a lacului de pe care î¿i colecteazå apele - F (km 2) ;

lungimea lacului ca fiind distan¡a måsuratå pe linia curbå (func¡ie de

forma lacului), ce une¿te punctele cele mai îndepårtate ale lacului ¿i împarte cuveta lacului în douå suprafe¡e aproximativ egale L (km);

lå¡imea lacului ; dacå ne referim la lå¡imea luciului de apå se au în

vedere douå lå¡imi ¿i anume cea maximå ¿i medie ; lå¡imea maximå este datå de cea mai mare distan¡å cuprinså între douå puncte aflate pe malurile lacului, måsuratå pe normala la lungimea lacului l max (km); lå¡imea medie este datå de

raportul dintre suprafa¡a lacului ¿i lungimea sa l med (km):

l

me d =

S

L

10

;

axa mare a lacului care reprezintå dreapta care une¿te punctele cele mai îndepårtate de pe malurile lacului AB (km) (fig. 1.1.);

îndepårtate de pe malurile lacului AB (km) (fig. 1.1.); Fig.1.1. Elementele morfologice ale unui lac de

Fig.1.1. Elementele morfologice ale unui lac de acumulare.

axa micå a lacului care, este datå de segmentul de dreaptå de lungime

maximå care une¿te douå puncte aflate pe malurile lacului ¿i este normalå la axa mare a lacului CD (km) (v.fig. 1.1.);

suprafa¡a luciului de apå a lacului S (km 2 ) sau (ha);

volumul lacului de acumulare W (mil.m 3 ).

Ultimele douå elemente au o valoare precizatå pentru o cotå a nivelului apei din lac. Pentru cå în fazele de studiu ale amplasamentului unui lac se analizeazå diferitele cote posibile de reten¡ie, iar în fazele de exploatare a unui lac se urmåre¿te tot timpul modul de varia¡ie a nivelului în lac, cunoa¿terea varia¡iei acestor elemente este foarte utilå în practicå ¿i drept urmare, se construiesc, pentru fiecare lac în parte, urmåtoarele curbe caracteristice:

Curba de varia¡ie a suprafe¡ei luciului de apå din lac în func¡ie de cota nivelului apei (curba batigraficå sau hipsograficå); Curba de varia¡ie a volumului de apå din lac, în func¡ie de cota nivelului apei (curba de capacitate). Când se determinå aceste curbe caracteristice trebuie så se ¡inå seama de

11

faptul cå, luciul apei din lac nu este orizontal ci prezintå un anumit remuu. Calculele de remuu pot fi neglijate la lacurile de adâncimi mari amplasate în zona de munte ¿i de deal, lucru ce nu poate fi fåcut la lacurile din zonele de ¿es ce sunt amplasate pe râuri mari.

Curba de varia¡ie a suprafe¡ei luciului de apå din lac în func¡ie de cota

nivelului apei. Varia¡ia suprafe¡ei luciului de apå din lac, în func¡ie de cota

nivelului apei la baraj este datå de dependen¡a func¡ionalå:

S = f ( H ) ,

cota nivelului apei la baraj este datå de dependen¡a func¡ionalå: S = f ( H )

Fig.1.2. Amplasarea barajului.

12

Suprafe¡ele luciului de apå din lac, corespunzåtoare diferitelor cote ale nivelului apei la baraj, se determinå prin planimetrare pe planuri de situa¡ie cu curbe de nivel (fig. 1.2.) ale amplasamentului lacului, în cazul când luciul apei se admite orizontal sau cu ajutorul conturului curbelor suprafe¡ei libere a apei la diferite niveluri la baraj, curbe ob¡inute dupå efectuarea calculelor de remuu. Prin prezentarea graficå a perechilor de valori (S, H) cu ajutorul unui sistem de axe rectangulare se ob¡ine curba cåutatå (fig. 1.3.).

de axe rectangulare se ob¡ine curba cåutatå (fig. 1.3.). Fig.1.3. Curbele caracteristice ale acumulårii: 1 -

Fig.1.3. Curbele caracteristice ale acumulårii:

1 - curba varia¡iei volumelor din lac;

2 - curba varia¡iei suprafe¡ei lacului.

Curba de varia¡ie a volumului de apå din lac în func¡ie de cota nivelului

apei. Varia¡ia volumului de apå dintr-un lac de acumulare, func¡ie de cota

nivelului la baraj este datå de dependen¡a func¡ionalå:

W = f ( H ) ,

Cele mai uzuale metode de calcul, pentru volumul lacului sunt metoda suprafe¡elor medii a tran¿elor orizontale ¿i metoda trunchiurilor de piramidå. Metoda suprafe¡elor medii, a tran¿elor orizontale, se bazeazå pe integrarea prin diferen¡e finite a ecua¡iei:

W

H

= ∫

0

S d

h

,

¥n acest scop, volumul apei din lac se împarte într-un numår de N tran¿e delimitate prin sec¡iuni orizontale (sau prin curbele suprafe¡ei apei numite izobate sau izohipse), la diferite cote ale apei la baraj.

13

Volumul par¡ial cuprins între sec¡iunile i-1 ¿i i se calculeazå cu rela¡ia:

W

i

1

, i

=

S

i

1

+

S

i

2

h

i

1 i

,

,

în care:

S i-1 este S

h i-1,i - diferen¡a de cote între douå curbe succesive.

suprafa¡a închiså de curba de nivel inferioarå; suprafa¡a închiså de curba de nivel superioarå;

-

i

Volumul total este dat de rela¡ia:

N

W = ∑

i

=

1

S

i

1

+

S

i

2

h

i

1 , i

,

Metoda trunchiurilor de piramidå are la bazå acela¿i principiu, dar considerå cå volumul par¡ial dintre sec¡iunile i-1 ¿i i este:

de unde rezultå:

1 ∆W = ⋅ ( S + S ⋅ S + S i− 1 ,i
1
∆W
=
(
S
+
S
S
+
S
i−
1
,i
i−
1
i−
1
i
i
3
N
1
W
=
(
S
+
S
S
+
S
)
i
1
i
1
i
i
3
i = 1

)

h

i1 ,i

h

i 1 ,i

,

,

¥n urma calculelor efectuate prin una din aceste metode, se reprezintå grafic perechile de valori (W, H) într-un sistem de axe rectangular ¿i se ob¡ine curba cåutatå (v.fig. 1.3.).

Gradul de sinuozitate al malurilor lacului este dat de rela¡ia:

în care:

L M este L

-

C

c

s

=

L

M

L

C

,

lungimea malurilor; lungimea cercului de suprafa¡å egalå cu suprafa¡a lacului.

ºinând seama de formulele: L

C = 2π

R

2

¿i S = π R ,

rezultå:

R =

14

S π
S
π

¿i

S = 2 π ⋅ S π
S
= 2
π ⋅
S
π

L C = 2π

, care introdus în C S ne då : C

S

=

L M . 2 π⋅ S
L
M
.
2 π⋅ S

Adâncimea lacului este datå sub formå de adâncime maxim(sau adâncime medie; adâncimea maximå a unui lac se ob¡ine prin måsuråtori batimetrice; adâncimea medie a lacului corespunzåtoare unui anumit nivel, este ob¡inutå cu rela¡ia:

în care:

h

med =

W

S

,

W

este

volumul apei din lac;

S

-

suprafa¡a luciului apei la nivelul considerat.

Panta medie a fundului lacului este datå de tangenta trigonometricå a unghiului mediu de înclinare a fundului cuvei ¿i se calculeazå cu formula:

în care:

H este

Σl

S 0

-

-

i

=

H

⋅∑

l

S

0

,

echidistan¡a metricå dintre curbele de nivel; suma lungimilor curbelor de nivel måsurate pe planul de situa¡ie; suprafa¡a închiså de curba de nivel superioarå (luciul apei).

Suprafa¡a cuvei lacului S f (km 2 ) se calculeazå astfel (fig. 1.4.):

S f =

S

0

cos α ,

) se calculeazå astfel (fig. 1.4.): S f = S 0 cos α , Fig.1.4. Profil

Fig.1.4. Profil longitudinal printr-un lac de acumulare.

15

Indicele de formå a cuvei unui lac este dat de rela¡ia:

în care:

f

=

h med

h

c

,

h c este adâncimea centrului de greutate al lacului, pentru care este folositå formula lui S.D.Muraveiski:

unde:

h

C =

z d m

=

z

ρ

d w

=

z dw

 

M

ρ

dw

 

W

,

z este grosimea unui strat elementar de apå din lac;

dm

-

masa acestui strat;

M

-

masa apei întregului lac;

dw

-

volumul stratului elementar;

W

-

volumul total al apei din lac;

ρ

-

densitatea medie a apei din lac.

Valoarea

z d w

se

ob¡ine

cu

ajutorul

curbei

capacitå¡ii

lacului

prin

planimetrarea suprafe¡ei, cuprinså între absciså ¿i curba respectivå.

1.3. PARAMETRII TEHNICI ªI TEHNICO-ECONOMICI AI LACULUI

Ace¿ti parametri se întâlnesc la lacurile de acumulare amenajate în vederea exploatårii ¿i se împart în parametri constructivi ¿i parametri de gospodårirea apelor (Giurma I. ¿.a.,1987). Parametrii constructivi sunt dicta¡i de tipul ¿i dimensiunile barajului folosit în amenajare, precum ¿i de tipurile ¿i dimensiunile descårcåtorilor de ape mari ¿i a golirilor de fund adoptate. Parametrii de gospodårire a apelor definesc poten¡ialul acumulårii de a-¿i exercita func¡iile pentru care a fost executatå sau modul în care exploatarea acumulårii realizeazå în timp aceste func¡ii. Cei mai importan¡i sunt urmåtorii :

unii parametri morfometrici sau hidrologici privi¡i sub aspect tehnico-

economic ¿i anume: nivelurile, suprafe¡ele ¿i volumele caracteristice, debitele maxime capabile ale descårcåtorilor la nivelul maxim extraordinar ¿i la nivelul coronamentului barajului etc.;

indicatori care exprimå interac¡iunea dintre lac ¿i regimul re¡elei

hidrografice, printre care amintim: coeficientul de acumulare (raportul dintre volumul util ¿i volumul afluent mediu anual în sec¡iunea barajului), gradul de

16

regularizare (raportul dintre debitul minim asigurabil prin exploatare ¿i debitul afluent mediu multianual), coeficientul de acumulare a undelor de viiturå (raportul dintre capacitatea de atenuare ¿i volumul undei de viiturå cu o anumitå probabilitate de depå¿ire), gradul de atenuare a undelor de viiturå (raportul dintre debitul maxim defluent ¿i cel maxim afluent cu o anumitå probabilitate de depå¿ire);

indicatori care exprimå efectul lacului de acumulare asupra

beneficiarilor; dintre ace¿tia cei mai importan¡i sunt indicatorii de utilizare a lacului (suprafa¡a irigatå asiguratå raportatå la volumul util al lacului, puterea asiguratå în centralele hidroelectrice raportatå la acela¿i volum util etc.);

indicatorii economici ai realizårii ¿i func¡ionårii acumulårii, printre care

amintim: costuri ¿i venituri specifice sau totale.

1.4. BILANºUL APEI ¥N LACURI

Pentru un interval de timp se poate scrie ecua¡ia de bilan¡:

în care:

V a este

P -

V

a

+

P V

d

− − =±

I

E

V

,

volumul afluent în lac provenit din scurgerea de suprafa¡å, scurgerea intermediarå ¿i cea subteranå;

volumul de apå rezultat din precipita¡iile cåzute pe suprafa¡a lacului;

V d - volumul defluent din lac (prin descårcåtorii barajului, prelevåri

de apå din lac etc.);

E volumul de apå evaporat de pe suprafa¡a luciului apei;

I volumul de apå pierdut prin infiltra¡ii; varia¡ia volumului de apå din lac în unitatea de timp consideratå; excedent; deficit (are sens fizic numai când, în momentul efectuårii bilan¡ului, lacul nu este gol).

+V

-V

V

-

-

-

-

-

1.5. DINAMICA APEI ¥N LACURI

¥n lacurile de acumulare se întâlnesc, în func¡ie de factorii care le genereazå, mi¿cåri permanente, mi¿cåri periodice (temporare) ¿i mi¿cåri cunoscute sub numele de sei¿e (Pi¿ota I. ¿.a.,1975).

Mi¿cårile permanente - au un caracter lent ¿i sunt produse de curen¡ii

17

forma¡i de apa râurilor care se varså sau ies din lac. Viteza de înaintare a acestor curen¡i, este în func¡ie de volumul de apå din lac ¿i de elementele componente ale bilan¡ului apei în lac.

Mi¿cårile temporare - în apa lacurilor de acumulare, sub ac¡iunea vântului,

apar mi¿cåri temporare manifestate sub formå de curen¡i ¿i sub formå de valuri. Curen¡ii genera¡i de vânt pot fi de suprafa¡å (superficiali) sau de diferite adâncimi. La lacurile de adâncime micå, curen¡ii pot fi resim¡i¡i pânå la fund. Viteza de înaintare a curen¡ilor de suprafa¡å este, de 10-30 ori mai micå decât viteza vânturilor ce-i genereazå. ¥n apropierea malurilor, datoritå curen¡ilor, se produc acumulåri de apå, acumulåri care creeazå curen¡i de compensare cu o direc¡ie de înaintare inverså curen¡ilor produ¿i de vânt, în cazul lacurilor mici ¿i paralelå cu malurile, în cazul lacurilor mari. ¥n func¡ie de factorii ce contribuie la formarea valurilor, avem: valuri provocate de vânt, valuri provocate de cutremure ¿i valuri rezultate din ac¡iunea altor factori. Valurile provocate de vânt sunt cele mai råspândite în lacurile de acumulare. Ele reprezintå o mi¿care ondulatorie a straturilor de apå de la suprafa¡a lacului, fårå a imprima acestora o transla¡ie pe orizontalå (de exemplu: urmårind un flotor observåm cum urcå pe creasta valului ¿i apoi coboarå pe talpa acestuia fårå så se deplaseze pe orizontalå). ¥n adâncime, aceste valuri se propagå de la câ¡iva metri pânå la 20-40 m (în cazul lacurilor foarte mari), iar înål¡imea lor în marile lacuri poate ajunge pânå la 6 m. Datoritå presiunii exercitatå de vânt pe suprafa¡a liberå a apei, moleculele de apå de la suprafa¡å sau de la diferite adâncimi efectueazå mi¿cåri ondulatorii, cu viteze egale, pe orbite circulare. Fie A-B suprafa¡a lacului neagitatå (aflatå în repaus relativ) ¿i molecula nr. 1 aflatå într-un punct inferior. Molecula nr. 2 fiind solicitatå de presiunea vântului începe så descrie o traiectorie circularå parcurgând un arc de cerc. Molecula nr. 3 fiind mai înaintatå parcurge un arc de cerc mai mare etc. Astfel, moleculele de apå se gåsesc în planuri diferite, adicå în pozi¡ii asincrone unele fa¡å de altele. Unind vârful arcelor descrise de moleculele de apå în direc¡ia de båtaie a vântului, se ob¡ine profilul valului care din punct de vedere matematic reprezintå o curbå trohoidalå (fig. 1.5.) (Pi¿ota I. ¿.a., 1975, Cismaru C. ¿.a., 1972).

1.5.) (Pi¿ota I. ¿.a., 1975, Cismaru C. ¿.a., 1972). Fig.1.5. Mi¿carea particulelor de apå în timpul

Fig.1.5. Mi¿carea particulelor de apå în timpul formårii valurilor.

18

Elementele componente ale unui val sunt (fig. 1.6.):

Elementele componente ale unui val sunt (fig. 1.6.): Fig.1.6. Elementele valului: h v - înål¡imea valului;

Fig.1.6. Elementele valului: h v - înål¡imea valului; l - lungimea valului; h o - înål¡imea liniei medii peste nivelul apei lini¿tite.

vârful (creasta) valului dictat de punctul de cotå superioarå (A);

talpa (depresiunea) valului datå de punctul de cotå inferioarå (B);

înål¡imea valului (h v ) indicatå prin diferen¡a de cota dintre vârful ¿i talpa valului;

lungimea valului (l) ca fiind distan¡a dintre douå creste, respectiv douå depresiuni succesive;

panta valului datå de tangenta trigonometricå a unghiului, format de

orizontalå cu tangenta geometricå duså la val în punctul de cotå inferioarå (tgα);

perioada valului (T) este timpul în care valul parcurge o distan¡å egalå cu lungimea sa;

viteza de propagare a valului (v) datå de raportul dintre lungimea ¿i

perioada valului. Pentru calculul unor elemente ale unui val se folosesc o serie de formule citate în literatura de specialitate ¿i anume (Pi¿ota I. ¿.a., 1975; Cismaru C. ¿.a., 1972):

dupå B.G. Andreianov:

h

v

= 0 0208

,

v

1 2 5

,

0 3 3

L

,

[m] ,

în care:

l

0 , 5

= 0 3 0 4 v L

,

[m] ,

v

este viteza maximå a vântului [m/s];

L

-

lungimea maximå a lacului måsuratå pe direc¡ia de båtaie a vântului [km].

19

dupå Diakonov:

h

v

= 0 0 186

,

v

0 7 1

,

0 2 4

L

,

H

0 5 4

,

[m] ,

în care H este adâncimea apei [m].

dupå Si¿ov:

h

v

= 0 01 51

,

H

0 , 3 4

v

0 3 3

L

,

[m] ,

Dupå G. Shott reies urmåtoarele valori pentru viteza de propagare a valului,în func¡ie de viteza vântului ce-l genereazå:

viteza vântului [m/s]

8,8

10,7

17

21

viteza valului [m/s]

7,5

9,2

14,7

18,3

La valurile provocate de vânt s-a constatat cå linia medie a lor este situatå deasupra nivelului apei lini¿tite cu valoarea h 0 datå de formula:

h =

0

π

2

v

h

2

π

H

ch

l l

[m] ,

¥n cazul lacurilor de acumulare, valurile ac¡ioneazå prin energia lor asupra malurilor, cât ¿i asupra taluzelor barajelor. Prin spargerea ¿i izbirea lor de maluri ¿i taluze (fig. 1.7.), energia se transformå în lucru mecanic, modificând aspectul acestora.

în lucru mecanic, modificând aspectul acestora. Fig.1.7. ¥naintarea valului pe un taluz înclinat. Dacå

Fig.1.7. ¥naintarea valului pe un taluz înclinat.

Dacå înclina¡ia taluzului sau malului este < 45 o ¿i > 15 o , înål¡imea de deferlare (spargere ¿i înaintare) a valului pe taluz, respectiv mal, peste nivelul apei lini¿tite este datå de rela¡ia lui N.N. Djunkovski:

20

h de f

=

k h

3 ,2 ⋅ ⋅

v

t g α [m],

în care k este coeficient func¡ie de rugozitatea taluzului sau malului (k=1 pentru pere¡i netezi ; k=0,77 pentru taluz protejat de anrocamente etc.). Pentru înclinåri mai mici de 15 0 , B.A. Pî¿kin a dat formula:

h def

=

0 ,5 6 5

h t g ⋅ α v ⋅ n
h t g
α
v
n

[m] ,

în care n este coeficientul de rugozitate. ¥n vederea stabilirii solu¡iei constructive, privind protejarea taluzelor barajelor care vin în contact cu apa, este necesarå cunoa¿terea for¡ei de izbire a frontului de val. Propagarea valurilor este o mi¿care ondulatorie de perioadå:

în care:

T

=

g
g

2πλ ,

l

este lungimea de undå de propagare;

accelera¡ia gravita¡ionalå.

g

-

Mi¿carea particulelor de apå este complexå, a¿a cum s-a aråtat în descrierea anterioarå, ¿i, drept urmare, pentru a stabili unele rela¡ii matematice între diferitele elemente ale unui val, este necesarå introducerea unor simplificåri . ¥n acest sens este edificat modelul introdus de Gerstner, care presupune:

moleculele de apå executå o mi¿care circularå uniformå;

razele orbitelor descresc exponen¡ial cu adâncimea;

izobarele sunt trohoide circulare;

fiecare particulå fluidå în timpul mi¿cårii suportå presiunea din pozi¡ia de repaus. Energia cineticå a particulelor de apå este egalå cu energia lor poten¡ialå:

în care:

k 1

g -

h v

-

l -

este

W

C

=

W

P

=

k

1

γ

2

v

h

λ

l ,

un coeficient ce depinde de adâncimea apei;

greutatea specificå a apei; înål¡imea valului;

lungimea frontului de val.

Deoarece din punctul de vedere ingineresc prezintå interes for¡a de izbire a

21

frontului de val, trebuie determinatå puterea valurilor:

P =

W

,
T

în care:

W

este

energia particulelor de apå;

T

-

perioada.

Se poate scrie deci:

P =

k

1

γ

2

v

h

λ

l

T

,

¥n aceastå expresie ¡inem sema cå: λ

2

= T g

2

π

¿i rezultå: P

=

k

1

γ

2

v

h

g T

l .

2

π

k g

1

γ

l

Separând constantele de variabile, rezultå: P

Notând k

0

=

k g γ

1

l

2

π

¿i considerând k

=

l

16

2

π

v

h T

.

2

1 = se ob¡ine pentru k 0 valoarea

975 ¿i rezultå astfel: P k h T h T [W].

=

0

2

v

=

97

5

2

v

Exprimând puterea în KW, rezultå : P

=

2

v

h

T [k W].

Se observå deci cå este necesarå cunoa¿terea numai a doi parametri ¿i anume h v ¿i T , pentru a fi posibilå calcularea puterii ¿i implicit a for¡ei de izbire a frontului de val.

Sei¿ele. Datoritå varia¡iilor bru¿te ale presiunii atmosferice manifestate

pe suprafa¡a unui lac, se produc mi¿cåri oscilatorii care fac ca oglinda apei så se încline când într-o parte când în alta. Aceste mi¿cåri de balansare a apei sunt cunoscute sub numele de sei¿e.

de balansare a apei sunt cunoscute sub numele de sei¿e. Fig.1.8. Sei¿e: a - sei¿e uninodale;

Fig.1.8. Sei¿e: a - sei¿e uninodale; b - sei¿e binodale.

¥n practicå se întâlnesc sei¿e longitudinale (ce cuprind por¡iuni întinse din suprafa¡a lacului) ¿i sei¿e transversale (care se întâlnesc mai ales în lacurile alungite).

22

Axul în jurul cåruia se balanseazå oglinda apei poartå denumirea de ax nodal. Intersec¡ia acestui ax nodal cu un plan perpendicular pe el se nume¿te nod. ¥n func¡ie de cauzele care produc sei¿ele ¿i de mårimea lacului de acumulare putem întâlni sei¿e cu un nod, cu douå noduri sau chiar cu mai multe noduri (fig. 1.8.). Sei¿ele se caracterizeazå prin intensitate, perioadå ¿i amplitudine, elemente care diferå de la un lac la altul.

23

2. ASPECTE GENERALE LEGATE DE COLMATAREA LACURILOR

2.1.

INTRODUCERE

Amenajarea integralå a bazinelor hidrografice se bazeazå între altele ¿i pe controlul debitelor cursurilor de apå, în lacurile de acumulare. Astfel, se poate remarca faptul cå lacurile alåturi de deriva¡ii formeazå cea mai mare parte din scheletul unei scheme de amenajare. Deci, problema localizårii lacurilor în cadrul unei amenajåri complexe a unui bazin hidrografic constituie punctul central al schemei de amenajare, de aceastå amploare depinzând ansamblul de efecte pozitive scontat în etapa finalå de amenajare. ¥n proiectarea acestor lacuri de acumulare, un rol foarte important îl joacå problema colmatårii pentru cå, de aceasta depinde modul ¿i durata de func¡ionare a lor. Dacå pentru zona montanå, unde fenomenul de transport de debit solid este mai pu¡in activ datoritå preponderen¡ei zonelor împådurite ¿i procesul de colmatare al lacurilor este mai pu¡in intens, problema capåtå propor¡ii îngrijoråtoare în cea mai mare parte din zona colinarå, unde îndeosebi lacurile cu volume relativ mici riscå så fie colmatate rapid. Colmatarea lacurilor ca proces în sine, a fost intuitå de mult, dar propor¡iile, dinamica ¿i cåile de combatere nu au fost abordate cu aten¡ie ; consecin¡ele negative apårute mai curând sau mai târziu în practica exploatårii lacurilor, dovedesc acest mod de abordare. Cantitatea aluviunilor colmatate în lacuri în cele mai multe cazuri, este mult mai mare decât cantitatea anticipatå. ¥ncårcarea anualå cu aluviuni venite î ntr- un lac, este de 2-3 sau chiar 4 ori mai mare decât cea prevåzutå la proiectare (Dos MTC '69). Luând în considerare limitele tehnologiei curente, trebuie recunoscut faptul cå umplerea finalå cu aluviuni a lacurilor este inevitabilå, dar trebuie avutå în vedere în activitatea de proiectare cu toatå seriozitatea, în a¿a fel încât, så se asigure func¡ionarea lacurilor pe o perioadå cât mai lungå (Benedict C.P. ¿.a., 1973). Deoarece colmatarea lacurilor de acumulare determinå reducerea capacitå¡ii lor utile ¿i de atenuare ¿i a duratei lor de func¡ionare, sunt necesare studii ¿i måsuri corespunzåtoare pentru reducerea intensitå¡ii acestui proces. ¥n ¡ara noastrå aceste studii trebuie så constituie o problemå actualå, impuså de numårul mare de lacuri existent. Colmatarea lacurilor trebuie så fie o preocupare curentå a cercurilor de specialitate, din domeniul gospodåririi apelor, amenajårii complexe a bazinelor hidrografice, protec¡iei mediului

24

înconjuråtor etc. Scopul cercetårilor privind colmatarea lacurilor de acumulare trebuie så aibå ca obiectiv, gåsirea unor metode de prognozå, necesare în proiectare (la calculul capacitå¡ii rezervate în lacuri pentru depunerea aluviunior de la intrarea în func¡iune pânå la sfâr¿itul perioadei de func¡ionare), stabilirea måsurilor de atenuare a colmatårii acestor lacuri, în vederea måririi duratei lor de func¡ionare la parametrii proiecta¡i ¿i în ultimul rând la decolmatarea lacurilor, care este foarte costisitoare.

2.2. EVOLUºIA ªI DINAMICA PROCESULUI DE COLMATARE

Procesul de colmatare a unui lac de acumulare, este un proces complex care începe în momentul intrårii în func¡iune ¿i se terminå practic în momentul în care lacul este scos din func¡iune. Pentru în¡elegerea acestui proces, trebuie plecat de la sursele aluviunilor depuse într-un lac (bazinul de recep¡ie aferent lacului ¿i re¡eaua hidrograficå) ¿i trebuie ¡inut seama de cele douå forme de aport solid ¿i anume: debitul solid târât ¿i debitul solid în suspensie. ¥n momentul în care curentul de apå ajunge la un lac de acumulare, se produce o reducere a vitezei, în urma cåreia are loc depunerea debitului solid. Cea mai mare parte a debitului solid târât se depune în coada lacului, formând cu timpul un banc de aluviuni care avanseazå treptat spre baraj. Depunerea debitului solid în suspensie, este determinatå de modul în care are loc curgerea prin lacul de acumulare ¿i anume:

curgerea sub formå de curen¡i de densitate;

curgerea prin amestecul total al afluxurilor cu volumul de apå din lac.

amestecul total al afl uxurilor cu volumul de apå din lac. Fig.2.1. Depunerea aluviunilor într-un lac

Fig.2.1. Depunerea aluviunilor într-un lac de acumulare în condi¡iile de formare a unor curen¡i de densitate.

25

¥n cazul lacurilor adânci, când existå un aport important de debite solide în suspensie cu diametrul particulelor relativ mic, debitul afluent nu se amestecå cu apa din lac, ci se scurge pe fundul lacului sub formå de curen¡i de densitate (fig. 2.1.). Viteza acestor curen¡i va fi mai mare decât viteza straturilor învecinate, astfel cå depunerile vor fi reduse pe parcursul lacului. Cea mai mare parte a aluviunilor vor fi depuse în vecinåtatea barajului, sub forma unui prism cu suprafa¡a orizontalå ¿i numai o parte din aluviunile fine vor fi antrenate spre golirea de fund sau captarea din lac (Chiriac V. ¿.a.,1976). ¥n cazul lacurilor cu adâncime micå, dacå existå un aport redus de debite solide în suspensie cu diametrul particulelor relativ mare, debitele afluente se amestecå cu apele lacului ¿i curgerea lor spre baraj are loc pe partea cea mai mare a sec¡iunii transversale a lacului. Func¡ie de mårimea lor hidraulicå ¿i de cota la care se gåsesc în momentul începerii colmatårii, aluviunile în suspensie se vor depune pe toatå distan¡a dintre coada lacului ¿i baraj. Deci, într-un lac de acumulare se pot distinge mai multe zone de depunere (fig. 2.2.) ¿i anume (Gottschalk L.C., 1962):

de depunere (fig. 2.2.) ¿i anume (Gottschalk L.C., 1962): Fig.2.2. Zone de depunere a aluviunilor într-un

Fig.2.2. Zone de depunere a aluviunilor într-un lac.

depuneri în zona barajului unde se acumuleazå aluviunile cele mai mici, cu diametrul mai mic de 0,02 mm;

depuneri pe fundul lacului; aceastå zonå se caracterizeazå prin depuneri mai mult sau mai pu¡in uniforme, având diametrul între 0,02 - 0,05 mm;

depuneri la coada lacului ; aceastå zonå este reprezentatå de conul de

depuneri realizat din aluviuni cu diametrul mai mare de 0,03 - 0,05 mm;

depuneri în amonte de lac în zona de remuu.

Deci, într-un lac de acumulare în timpul procesului de colmatare se produce

o sortare a aluviunilor : cele grosiere se depun la coada lacului, iar cele mai fine în apropierea barajului sau sunt antrenate de curentul de apå care trece prin

evacuatori. Mâlurile se depun pe toatå suprafa¡a cuvei lacului, dar, cea mai mare parte se aglomereazå în apropiere de baraj; nisipurile se depun în partea centralå

a lacului, iar argilele de obicei sunt evacuate. Aceastå sortare în depunerea

26

aluviunilor se produce la sosirea ¿i la înmagazinarea viiturilor, înså la lacurile cu varia¡ii importante de nivel se poate constata un proces secundar de deplasare

a aluviunilor de la coada lacului, spre cotele cele mai joase ale cuvei lacului, care se gåsesc de obicei în apropiere de baraj.

¥n general, fåcând abstrac¡ie de particularitå¡ile locale, acest proces complex

al colmatårii se desfå¿oarå în mai multe etape (fig. 2.3.) (Råzvan E. ¿.a., 1974):

se desfå¿oarå în mai multe etape (fig. 2.3.) (Råzvan E. ¿.a., 1974): Fig.2.3. Etapele procesului de

Fig.2.3. Etapele procesului de colmatare.

27

¥n etapa anterioarå existen¡ei lacului, se presupune cå existå o stabilitate

morfologicå a cursului de apå în care procesul de transport este relativ definit de panta medie a talvegului J 0 , de anumite distribu¡ii aleatorii Q(t) ¿i Q s (t) ¿i de o

varia¡ie h(Q) a nivelurilor.

Etapa ini¡ialå, dupå umplerea lacului, este definitå de nivelul reten¡iei

normale (NNR) ¿i de lungimea ini¡ialå a curbei de remuu (L 0 ). Colmatarea începe de la coada lacului, unde se depun aluviunile cele mai grele, formând un banc; aluviunile în suspensie se depun în lungul bancului în func¡ie de mårimea hidraulicå W.

Prismul de aluviuni de fund avanseazå peste prismul aluviunilor în

suspensie, extinzându-se în acela¿i timp ¿i în zona de remuu, unde apar supraînål¡åri de niveluri ale suprafe¡ei libere (D z ); în aceastå etapå, în bieful aval

al lacului, apar eroziuni care se generalizeazå pe o anumitå lungime a albiei.

Procesul de colmatare continuå, pânå când, dupå un anumit numår de

cicluri hidrologice, prismul aluviunilor în suspensie ajunge la baraj, unde are loc

un fenomen de reflexie, dupå care procesul de colmatare progreseazå rapid.

Volumul ini¡ial al acumulårii pânå la NNR este practic colmatat,

aluviunile depunându-se par¡ial în zona remuului, iar o parte din ele sunt descårcate în aval.

¥ntr-o etapå finalå, teoreticå, a procesului, depunerile s-au dezvoltat,

astfel încât reapare panta ini¡ialå (J 0 ); func¡iile lacului sunt practic anulate ¿i

aluviunile sunt practic tranzitate în acela¿i regim,ca cel anterior construc¡iei barajului. Ritmul de colmatare al acumulårilor se poate estima ¡inând seama de o serie de factori care îl influen¡eazå ¿i anume: volumul scurgerii anuale lichide ¿i solide, volumul acumulårii, regimul de exploatare al acumulårii, caracteristicile fizico-mecanice ale aluviunilor, procentul de aluviuni re¡inut în lac etc. Un indicator, care aratå ritmul de colmatare al unei acumulåri este raportul dintre volumul acumulårii ¿i volumul scurgerii solide anuale medii (acest raport este foarte ridicat în cazul acumulårilor mari realizate, mai ales cele din zona de munte, cu ajutorul unor baraje înalte ; drept urmare durata de colmatare a unor asemenea acumulåri este foarte mare, de ordinul sutelor de ani, ca de exemplu pentru acumularea Bicaz - 1230 / 0,15 , pentru Vidraru 400 / 0,1 (Ionescu F.,1978); la acumulårile mici ¿i mijlocii situate mai ales în zona de deal acest raport scade foarte mult ajungând la câteva zeci de ani sau chiar mai pu¡in, datoritå volumelor acumulate mult mai mici ¿i a cre¿terii valorii debitului solid. ¥n practicå s-au înregistrat colmatåri rapide ale unor lacuri de acumulare, printre care amintim: în SUA, acumularea New-Lake Austin s-a colmatat 95% în 13 ani, acumularea Spring-Lake 50% în 20 ani (Transactions of XI-th ICOLD, Madrid, 1973); în India, acumularea Ponchet, cu un volum ini¡ial de 200 mil.m 3 s-a colmatat în procent de 33% în 5 ani (ICOLD, Mexico, 1976), la

28

noi în ¡arå s-au înregistrat colmatåri rapide în special pe Valea Arge¿ului. Un alt indicator care caracterizeazå colmatarea lacurilor este rata de colmatare, adicå cota parte din volumul ini¡ial al lacului care se colmateazå în timpul unui an ¿i este datå de rela¡ia:

unde:

r =

W

r

V

,

W r

V -

este volumul de aluviuni colmatate în lac în cursul unui an (m 3 /an);

volumul in¡ial al lacului (m 3 ).

¥n proiectarea lacurilor de acumulare nu se poate norma o ratå de colmatare admisibilå, dar pentru calcule aproximative de dimensionare se admit urmåtoarele valori:

0,25%

pentru lacurile mari;

pentru lacurile mijlocii;

0,5%

3,0%

pentru lacurile mici.

Din punct de vedere practic, rata de colmatare reprezintå o importan¡å deosebitå deoarece inversul ei ne då durata de colmatare totalå a lacurilor. Din cele prezentate se constatå cå în timpul func¡ionårii, fiecare lac tinde så se colmateze, dar nu trebuie uitat faptul cå acest proces poate fi întârziat prin måsuri adecvate. Deci, problema colmatårii apare ca o problemå importantå în proiectarea, exploatarea ¿i între¡inerea lacurilor de acumulare.

2.3. DETERMINAREA CANTITATIVÅ A COLMATÅRII ¥N LACURI

Metodele de prognozå a colmatårii lacurilor de acumulare se bazeazå pe analiza sistematicå a modului de colmatare a unor lacuri existente, din care se extrag cazurile tipice ce se extind la lacurile aflate în situa¡ii similare ; apare deci, necesitatea analizei cantitative a volumului de aluviuni depus în lacuri. Metodele folosite la determinarea cantitativå a colmatårii care se cunosc în literatura de specialitate se prezintå pe scurt. Aceste metode constau în calculul volumului de aluviuni depus în lacuri prin prelucrarea måsuråtorilor (ridicåri de profile în cuvele lacurilor) efectuate astfel (Giurma I., Antohi C., 1984):

Prin ridicåri clasice topo-geodezice ; aplicarea acestei metode necesitå

golirea lacurilor în timpul måsuråtorilor, deci are un domeniu restrâns de folosire ¿i anume numai la lacurile mici cu scopul principal de atenuare a undelor de viiturå ¿i care pot servi în secundar în agriculturå ¿i pisciculturå, folosin¡e ce permit golirea lor periodicå.

Prin ridicåri batimetrice ; aceastå metodå necesitå cunoa¿terea nivelului apei

29

în lacuri în momentul måsuråtorilor, se aplicå numai la lacurile de adâncimi mici ¿i precizia, datoritå condi¡iilor de lucru mai grele ¿i tasårilor aluviunilor umede în timpul måsuråtorilor, este mai scåzutå decât la metoda anterioarå.

Cu ajutorul ecosondelor ; în acest caz måsuråtorile se fac cu o

instala¡ie ce func¡ioneazå pe principiul ultrasunetelor; rezultatele ob¡inute

prin aceastå metodå sunt neconcludente la adâncimi mici, iar instala¡ia folositå este costisitoare ¿i exploatarea ei necesitå personal calificat.

Prin metode fotogrammetrice; în scopul aplicårii în condi¡ii

opera¡ionale a metodei fotogrammetrice analitice în studiul colmatårii, trebuie efectuate înregistråri ¿i determinåri fotogrammetrice ini¡iale ¿i ulterioare în zonele caracteristice procesului de colmatare; metoda necesitå golirea lacurilor de acumulare, iar pentru a realiza precizii compatibile cu analiza colmatårilor, cercetårile ¿i experimentårile trebuie sprijinite pe triangula¡ia fotogrammetricå satelitarå, adoptatå måsuråtorilor din domeniul distan¡elor finite; sunt greutå¡i în prelucrarea fotogrammelor (mai adesea cu camera metricå UMK - NP/1318, folosind trei sta¡ii de fotografiere cu axe convergente), la reperarea suprafe¡elor studiate (cu discuri albe, cu jaloane, cu stadii topografice etc.), la prelucrarea foto-chimicå a fotogrammelor ¿i la prelucrarea analiticå a fotogrammelor (folosind comparatorul spectrofotometric IZA-2 pentru måsurarea distan¡elor finite ¿i calculatorul electronic pentru prelucrarea datelor).

Cu ajutorul unui nou dispozitiv electronic (fig. 2.4.) (Giurma I.,

Antohi C., 1986). Aparatul are un dispozitiv mecanic de lansare a sondei (2), care este un minitroliu pe care se înfå¿oarå cablul necesar lansårii. Cablul ce se desfå¿oarå activeazå un disc perforat, parte integrantå a unui numåråtor electronic de impulsuri (3), alimentat la douå baterii de 4,5 V. Acest numåråtor a cårui impuls reprezintå 5 mm, este pornit în momentul în care sonda atinge suprafa¡a apei ¿i este oprit atunci când se atinge fundul cuvei lacului, afi¿ajul numåråtorului indicând adâncimea apei. Traductorul (sonda) de adâncime este format dintr-un cilindru masiv de fier (1), prevåzut la partea superioarå cu bra¡ele (2), cu mufele de limitare (3) ¿i (4) pe care culiseazå o placå dreptunghiularå (5), ce este solidarå cu sesizorul de proximitate (6) a cårui cablu electric reprezintå de fapt cablul de lansare. La partea inferioarå a cilindrului metalic (1) se gåse¿te discul de formå specialå (7), prevåzut diametral opus cu patru duze de sec¡iune variabilå (8), ce au rolul de a asigura orizontalitatea sondei în timpul imersiunii eliminându-se erorile la contactul cu fundul cuvei lacului; discul mai con¡ine camera de imersiune (9), cu orificiul de påtrundere a apei (10) ¿i orificiile de evacuare a aerului (11), discul inferior (12) având rolul de a proteja orificiul (10) de nåmolul de pe fundul lacului.

30

Fig.2.4. a - sec¡iune prin aparat; b - schema bloc a aparatului. Func¡ionarea traductorului de

Fig.2.4. a - sec¡iune prin aparat; b - schema bloc a aparatului.

Func¡ionarea traductorului de adâncime este urmåtoarea : sonda lansatå cu troliul nu påtrunde imediat în apå, datoritå prezen¡ei în camerå (9) a aerului, timp suficient pentru a permite sesizorului electronic de proximitate (6) så se apropie de cilindrul metalic (1), realizând un contact electric prin care se alimenteazå numåråtorul electronic de impulsuri cu afi¿aj digital. Apa påtrunzând în camera (9), determinå imersiunea sondei care î¿i va men¡ine orizontalitatea, datoritå celor patru duze cu sec¡iune variabilå, a¿ezate diametral opus ¿i prin care circulå apa datoritå deplasårii. La atingerea fundului cuvei lacului, sesizorul electronic (6) se apropie de cilindrul metalic, impulsul electric

31

ce-l genereazå va opri alimentarea numåråtorului. Aparatul descris permite efectuarea måsuråtorilor automat, eliminându-se astfel erorile de contact cu nivelul liber al apei ¿i cu fundul cuvei lacului, este portabil, are precizia de

mm, are un pre¡ de cost scåzut ¿i nu necesitå personal calificat pentru

exploatare. ¥n prelucrarea datelor ob¡inute prin aceste metode, se observå un volum mare de calcule ¿i apari¡ia erorilor în evaluarea rezultatelor finale; acest fapt a impus cu necesitate elaborarea ¿i implementarea unor metode ¿i algoritmi numerici pe calculator electronic (Giurma I. ¿.a., 1985).

Pornind de la discretizarea cuvei lacului (consideratå rectangularå) ¿i

având cotele în nodurile re¡elei, se stabile¿te o func¡ie bidimensionalå f(x,y), care descrie situa¡ia colmatårii, func¡ia ob¡inutå se integreazå pe domeniul plan considerat, ob¡inând cu precizia impuså volumul total de aluviuni colmatate în lac.

±5

1. Determinarea prin aproximare polinomialå în douå dimensiuni a func¡iei f.

Fie 1 [a,b] ¿i 2 [c,d] compacte reale ¿i divizårile asociate σ 1 : a=x 0 <x 1 <

<x n =b ¿i σ 2 :c=y 0 <y 1 <

<y m =d.

Se cere determinarea func¡iei f , care satisface condi¡iile de integrare:

f x

) =

(

i

,

y

i

f

:[

a b

,

f

ij

]

x

[

c d

,

]

R

2

pentru i = 0, n

,

j = 0, m .

Se determinå func¡ia z=p(x, y), astfel încât:

(

p x y

i

,

i

) =

f ( x , y ) , i = 0, n , j = 0, m

i

i

de forma

Rela¡ia se poate rescrie:

+ y

[

a

01

+ a

11

x + a

p x

(

,

y

21

x

2

+

) =

a

00

+

a

10

x

+

a

20

+a x + y

n 1

n

]

m

[

a

x

2

01

+

+ a

1

m

n

m

, ) =∑

(

p x y

i = 0

j o

=

a

ij

+

a

n 0

x + a

x

2

m

n

+

x

2

+ +a

nm

x

n

i

x y

]

.

j

.

Determinarea func¡iei polinomiale în douå dimensiuni, revine la calcularea

coeficien¡ilor a ij , pentru i= 0, n

¿i j= 0, m .

Fie A

= (

a

ij

)

, i = 0, n , j = 0, m , iar T simbolul pentru transpusa unei matrici.

Rela¡iile se detaliazå în:

32



f

00

f

01

f

nm

= [

[

= y

1 y

1 y

y

1

0

m

0

1 m

1 1

]

]

T

T

A

A

T

[

1

T

[

1

1 m

[

= y

m

y

1

m

]

T

A

T [1

x

x

1

0

1

n

x

0 ]

n

1 ]

1 x

x

1 x

n

n ]

n

Rela¡iile se constituie într-un sistem liniar de (n+1) (m+1) ecua¡ii cu (n+1) (m+1) necunoscute a ij . Se observå cå matricea coeficien¡ilor necunoscutelor sistemului este:

y

.

.

.

y

x y

0

.

.

.

x y

n

x y

x y

n

0

.

.

.

n

n

, unde : Y

=

.

.

.

1

1

1

y

y

.

.

.

y

0

1

m

y

y

.

.

.

y

2

0

2

1

2

m

y

y

.

.

.

m

0

m

1

y

m

m

2. Integrarea numericå a func¡iei f.

Aproximåm I

n

m

=

∑∑

f

ij

, unde I

=

a

d

c

b

∫∫

i = 1

j

= 1

f x y

(

,

)

dx dy .

Dezvoltând formula, ob¡inem:

I =

h K

4

n

+ 1 m + 1

∑∑ a f

i = 1 j = 1

ij

ij

,

unde (a ij ) pentru i = 1, n + 1 prin:

,

j = 1, m + 1

1 2

4

4

.

.

.

4

2

2

2 ALF A = ⎢

.

.

.

2

1

2

4

4

.

.

.

4

2

sunt elementele matricei ALFA datå

2

4

4

.

.

.

4

2

2

4

4

.

.

.

4

2

1

2

.

.

.

2

2

1

(

n

+

1

) (

m

+

1 )

.

Programul alcåtuit prin integrarea numericå construie¿te matricea ponderilor ALFA pentru discretizarea (n, m) fixatå de utilizator, cite¿te cotele f i,j în punctele de coordonate (x i , y i ) ¿i furnizeazå volumul total colmatat, corespunzåtor

33

suprafe¡ei plane [a, b][c, d]. Aceastå problemå prezintå situa¡ia colmatårii într-un lac, în orice moment ¿i aratå modul de depunere a aluviunilor pe întreaga cuvå a acestuia. Cunoscând aceastå dispunere a aluviunilor, se poate stabili cu exactitate mic¿orarea capacitå¡ii utile ¿i de atenuare a lacului, de care trebuie så se ¡inå cont în proiectare ¿i exploatare. Implementarea metodei pe un calculator, cu display grafic (DIAGRAM 2030) în limbaj BASIC (conven¡ional) oferå ¿i simularea graficå a suprafe¡ei cuvei colmatate.

¥n continuare, se prezintå modul de aplicare a tehnicilor de calcul proprii

metodei elementului finit (MEF), la integrarea func¡iei scalare f(x,y,t) pe

domeniul plan . Apoi, considerând semnifica¡ii fizice concrete adecvate

pentru func¡ia f(x,y,t) ¿i domeniul , sunt rezolvate anumite probleme de gospodårirea apelor. 1. Formula de integrare numericå pe domenii plane. Cele n x puncte de måsurare a urmåtoarelor valori pentru func¡ia f(x,y,t), f n (t)=f(x n ,y n ,t)

(n=1,2, ,n x ) se dispun dupå anumite reguli proprii problemei de rezolvat, atât

în interiorul domeniului , cât ¿i pe frontiera acestuia (fig. 2.5.). Aceste n x puncte reprezintå nodurile unei re¡ele constituite din n E elemente finite (EF) bidimensionale triunghiulare ; de asemenea, douå noduri consecutive de pe

frontiera , formeazå elemente finite unidimensionale (în cazul nostru liniare).

Un EF triunghiular (e=1,2,

domeniul plan e , de arie A e . Trebuie îndeplinite condi¡iile:

,n x) , prezintå nodurile i e , j e , ¿i k e ca vârfuri ¿i ocupå

=U

e

¿i

A

=

n E

A

e

,

e e = 1

unde A este aria domeniului plan . Toate EF unidimensionale l trebuie så aproximeze frontiera, adicå:

=

U

(l)

l

,

Pentru eviden¡ierea discretizårii în EF bidimensionale, trebuie precizate:

coordonatele tuturor nodurilor, (X n , Y n ) (n=1,2,

, n x );

matricea de conexiuni, care constå din valorile atribuite tripletelor (i e , j e ,

k e) (e=1,2,

n T -1), se situeazå pe aceea¿i dreaptå (T), denumitå

, func¡ie de coordonatele nodurilor de capåt (X 1 , Y 1 ), (Xn T , Yn T ) ¿i distan¡ele d n ,

(n=2, ,

n x ) corespunzåtoare unei numerotåri naturale a celor n x noduri.

Când nodurile n, (n=1,2, ,

traverså, coordonatele (X n , Y n ), (n=2,

n T -1) pot fi determinate analitic, în

,

n T -1), la nodul (X 1 , Y 1 ):

34

35

35

x

n

=

x

1

+

sgn( ) m 2 1 + m
sgn( )
m
2
1 + m

d

n

,

y

n

=

y

1

+

(

m x

n

x

1

) ,

unde, m reprezintå panta dreptei (T):

m =

y

nT

y

1

x

nT

x

1

,

¥n cazul particular al traverselor (T) paralele cu axa Oy, rela¡iile de calcul pentru X n ¿i Y n devin:

X n = X 1 , Y n = Y 1 + d n sgn (y nt - y 1 ) ,

Aria A e a EF având în reprezentare localå nodurile (1), (2) ¿i (3) se calculeazå cu rela¡ia (Olariu V. ¿.a., 1986):

A e =

1

X

⎢ ⎣ Y

1

2

1

1

1

X

Y

2

2

1

⎥ ⎥

X

3

Y

3

.

Valoarea func¡iei f(x,y,t) în punctul ( x , y ) liniare se aproximeazå cu expresia urmåtoare:

e , în cazul EF bidimensionale

unde:

3

, , ) =∑

f x y t

(

p

=

1

N x y

p

,

e

(

)

e

f

p

(

t

)

,

f

t

e

p

N

p e ( )

(

,(p=1, 2, 3)

x y

,

)

, (p=1, 2, 3)

-

valorile nodale ale func¡iei f(x,y,t);

- func¡iile de formå identice în acest caz cu

coordonatele L - naturale L p, (p=1, 2, 3)).

Func¡iile liniare N

e

p

(

x y

,

)

prezintå expresiile:

e

p

N

(

x y

,

) =

a

p

+

+

b x c y

p

p

,

(p=1, 2, 3),

unde coeficien¡ii a p , b p , ¿i c p rezultå din expresiile matriceale de mai jos:

a

⎪ ⎭

1

a

a

2

3

=

1

2 A

e

X Y

Y

Y

3

2

X

X

3

1

1

2

X Y

X Y

X Y

3 2

1 3

2 1

,

b

⎪ ⎭

1

b

2

b

3

=

1

2 A

e

36

Y Y

2

3

Y

3

Y

1

Y

1

Y

2

,

c ⎫ ⎪ ⎨

⎪ ⎭

c

c

1

2

3

=

1

2 A

e

X

X

X

3

1

2

X

X

<