Sunteți pe pagina 1din 124

PSIHOLOGIA EDUCAIEI -

disciplin teoretic i aplicativ





Georgeta Diac
Lector dr

Tematic general
Personalitatea- structura i dinamic;
Modelele nvrii i implicaiile lor n actul
educaional;
Procesele fundamentale ale nvrii;
Motivaie i nvare;
Comunicarea n actul educaional;
Aspecte psihologice ale procesului de evaluarea
rezultatelor nvrii colare;
Dimensiunea psihosocial a activitii profesorului;
Particularitile clasei de elevi ca si grup social;

Bibliografie
Cosmovici Andrei, Iacob Luminia (coord.), (1998), Psihologie
colar , Ed. Polirom
C-tin Cuco (coord), (2008), Psihopedagogie pentru examenul
de definitivat i grade didactice, Polirom Iasi;
Crahay, M, (2009), Psihologia educaiei, Ed Trei, Bucureti
Davitz, J. R. , Ball, S., (1987), Psihologia procesului
educaional, E.D.P., Bucureti
Dulam Eliza, (2009), Cum i nvm pe alii s nvee, Ed
Clusium, Cluj
Pnioar, I.-O. (2006). Comunicarea eficient. Ed. a III-a.,
Editura Polirom, Iasi.
Slvstru Dorina, 2004, Psihologia educaiei, Polirom, Iai



Concepte de baza
Psihologie- tiina sufletului /psihicului
Greaca psyche = psihic i ,,logos = tiin

Educatie-
Latinescul educo-educare = a alimenta, a ingriji,
a creste sau din
Latinescul educo-educere= a duce, a conduce, a
scoate

Psihicul uman
Un ansamblu de elemente: procese, stri, produse
corelate n baza principiilor de organizare si integrare
specifice, efectul interactiunii fiind unitatea sistemului,
efect ireductibil la suma nsusirilor elementelor care l
compun.
Apare, exista si se manifesta ca o modalitate
informationala specifica, legata de un mecanism
specializat in receptionarea si procesarea semnelor
despre starile mediului extern si intern al organismului ,
sistemul nervos, creierul (M Golu, 2002, p 88).


Psihicul uman
reprezint un ansamblu hipercomplex,
relativ stabil, autoreglabil, de stri si
procese psihice, care functioneaz pe baza
principiilor semnalizrii, reflectrii si
simbolizrii, coechilibrate cu ajutorul unor
operatori specifici de comparare,
clasificare, opunere, seriere spatio-
temporar, generalizare.

Procesele psihice
sunt interactiuni dintre individ si realitatea
inconjuratoare.
Procesele psihice sunt impartite in trei
categorii:
procese psihice cognitive (de cunoastere),
procese psihice afective,
procese psihice reglative (involuntare si voluntare
de ex. atentia, vointa, motivatia).
INSUSIRILE PSIHICE
sunt fenomene rezultate din interactiunea mai
multor procese psihice care s-au manifestat
stabil in imprejurari diferite;
ele sunt:temperamentele,caracterele si
aptitudinile;
unele sunt innascute (temperamentul)altele se
dobandesc in cursul vietii(caracterul) iar
aptitudinile se modeleaza in activitate pornind
de la premise ereditare.

Activitatea psihica-
modalitate specific umana de adaptare la
mediul natural si social si de transformare a
acestuia.
activitatea desfasurata in plan
extern(gesturile,mimica,mersul,vorbirea) si in
plan intern(gandurile,sentimentele,emotiile si
amintirile.
Exemple: jocul, munca , invatarea,
comunicarea
Ce este Educatia?
Educaia nu nseamn ct de mult ai reinut, i nici
mcar ct de multe cunoti. Este capacitatea de a
diferenia ntre ceea ce tii i ceea ce nu tii ( Anatole
France).
Educaia este un ornament n vremuri de prosperitate
i un refugiu n vremuri de restrite (Aristotel).
Educaia este cea mai puternic arm pe care voi o
putei folosi pentru a schimba lumea (Nelson Mandela).
Educatia=
Proces;
Actiune de conducere, dirijare catre stadiul de
autonomie, independenta;
Actiune sociala;
Interrelatie umana;
Ansamblu de influente


JJ Rousseau Emile o revolutie in
reprezentarea copilului si a educatiei
sale
Umanitatea are locul ei in ordinea lucrurilor;
copilaria il are pe al sau in ordinea vietii
umane; trebuie sa consideram omul in copil si
copilul in copil ( p. 93);
Pentru a cunoaste bine un caracter ar trebui
sa distingi la el ceea ce este dobandit de
natura, sa vezi cum s-a format, ce ocazii l-au
dezvoltat, ce inlantuire de atasamente secrete
l-au facut astfel si cum se modifica el (p.1149).


Formele educatiei-
Formala;
Nonformala;
Informala;
Autoeducatia

Psihologia educatiei
reprezinta o ramura stiintifica a psihologiei,
aflata la confluenta psihologiei generale (ca
stiinta de baza, cu un nivel de maxima
generalitate stiintifica) cu domeniul aplicativ al
educatiei.

Modelul integrativ al variabilelor
nvatarii
Personalitatea- structura i
dinamic

Perspective:
Dinamic vs. static
General vs. particular

Copilul rde:Iubirea si ntelepciunea mea e jocul!
Tnrul cnt:Jocul i- ntelepciunea mea-i iubirea!
Btrnul tace:Iubirea i jocul meu e intelepciunea!(Lucian
Blaga- Trei fete)
Dezvoltarea umana

Schimbare sistematica, permanenta, stabila,
evident progresiva, care se realizeaza intr-o
ordine predictiva in fiecare perioada a vietii,
caracterizand toti indivizii aflati la acelasi stadiu
de varsta.


Dezvoltarea psihica
Dimensiune a ontogenezei constituita din
totalitatea schimbarilor biologice, psiho-sociale,
individuale aparute pe durata intregului ciclu de
viata
Proces dinamic de formare continua prin
invatare a tuturor structurilor psihice

Modelul dezvoltrii n context
U. Bronfenbrenner
Dezvoltarea este modul aproximativ n care
copilul biologic se transform n adultul
social.
Dezvoltarea se realizeaz prin interaciunea
factorilor biologici (programare genetic )
cu factorii sociali (calitatea mediului).

Factorii dezvoltarii psihice
Ereditatea
Mediul
Educatia


Caracteristicile dezvoltarii psihice
are in ansamblu o directie calitativ
ascendenta;
ntotdeauna concreta si personala, avnd
deci particularitati proprii fiecarui individ;
este sistemica;
este stadiala
Decalajele in dezvoltare:
Transversal= la aceeai vrst cronologic
gradul de dezvoltare a fiecrei structuri sau
aspect de dezvoltare psihica este diferit
Longitudinal/orizontal= n cadrul aceluiai gen
de activitate sau structura psihic, acelai gen
de achiziie psihic se poate manifesta diferit
la vrste cronologice diferite n funcie de
coninuturi diferite.

Modele
Organicist (scepticism pedagogic);
Mecanicist (optimism pedagogic);
Interactionist (realism pedagogic) (teoria
stadial constructivista a lui J Piaget )


Ciclurile/perioadele vietii:
1.Perioada prenatala;
2.Perioada copilarie, pubertate, adolescenta;
3.Perioada varstelor adulte active;
4.Perioada senectutii, batranetii

Stadialitatea cognitiv
J Piaget (9 aug 1896 16 sept1980)
Teoria lui J Piaget


Caracteristici specifice psihicului
infantil
egocentrismul
juxtapunerea
sincretismul
incapacitatea de a nelege relaiile dintre
fenomene, obiecte
realismul infantil
animismul
artificialismul

Structura intelectului
Scheme=reprezentari interne ale unor actiuni
fizice si mentale specifice;
Operatii=structuri mentale de nivel superior
dobandite pana in perioada copilariei mijlocii


Dezvoltarea intelectului
= adaptarea structurilor cognitive (schemele+
operatiile) la cerintele mediului ambiant;
Adaptare=asimilare +acomodare
Asimilarea=interpretarea noilor experiente in functie de
schemele existente
Acomodarea= proces complementar asimilarii; presupune
modificarea schemelor existente pentru a le face
compatibile noii situatii
Echilibrare=procesul de restabilire a unei noi stari de
echilibru intre noile si vechile cunostinte

Stadiile dezv. cognitive dup
concepia lui Piaget
1.Stadiul senzorio-motor sau stadiul
inteligentei preverbale (0-2ani)
2. Stadiul preoperational ( 2-7 ani):
3. Stadiul operatiilor concrete (7-11 ani)
4. Stadiul operatiilor formale (peste varsta de
11 ani)


Stadiul senzorio-motor sau stadiul inteligentei
preverbale (0-2ani)

Permanenta obiectelor=capacitatea unui copil
de a-si reprezenta obiectelor si atunci cand
acestea nu mai actioneaza asupra propriilor
organe de simt


Stadiul preoperaional ( 2-7 ani)
Caracteristici:
Egocentrismul
Centrarea
Ireversibilitatea



Stadiul operaiilor concrete (7-11 ani)

Achizitii specifice:
Reversibilitate
Decentrare
Clasificare
Seriere


Stadiul operatiilor formale
(peste varsta de 11 ani)
Achizitii specifice:
Abilitate de a rationa abstract fara raportare la obiecte sau
evenimente concrete;
Abilitate de a realiza clase, raporturi de/ intre obiecte
observabile si imaginare;
Recunoasterea partilor care se conserva atunci cand
obiectele se transforma;
Recunoasterea simbolurilor si semnelor orale si scrise.

Stadiile dezvoltrii morale
Teoria lui
L. Kohlberg
(1927 1987)
I. Nivelul premoral sau
preconventional (4-10 ani)
1)stadiul moralitatii ascultarii (orientare spre
supunere si evitarea pedepsei)
2)stadiul moralitatii hedonismului instrumental
naiv (orientare instrumentalista)


II. Nivelul moralitatii convenionale
(10-13 ani)
3)stadiul moralitatii bunelor relatii (orientarea
baiat bun-fata draguta)
4) stadiul moralitatii legii si ordinii (orientare spre
lege si ordine)




Nivelul post convenional sau al autonomiei morale, al
interiorizrii i acceptrii personale a principiilor morale
5) stadiul moralitatii contractuale si a acceptarii
democratice a legii (importanta contractului
social, a angajamentului civic);
6) stadiul moralitatii principiilor individuale de
conduita (formarea constiintei proprii)

Teoria lui E. Erikson
(15 iunie 1902 12 mai 1994 )
Stadiile dezvoltarii psihosociale

1) 0-18 luni-conflict incredere-neincredere
(valoare- speranta);
2) 18 luni-3 ani conflict autonomie-nesiguranta,
rusine (valoare- vointa);
3) 3-6 ani- conflict- initiativa-vinovatie (valoare
finalitate in actiuni);
4) 6-12 ani-conflict harnicie-inferioritate (valoare
competenta);

E. Erikson

5)12-17/20 ani- conflict identitate- confuzie
(valoare - unitate)
6) 20-30/35 ani-conflict intimitate izolare
(valoare -mutualitate afectiv)
7)35-50/60 ani-conflict creativitate-stagnare
(valoare -responsabilitate)
8) btraneea- conflict integritatea eului-
dezndejde (valoare -ntelepciune)


Conceptul de personalitate din
perspectiva psihologiei
personalitatii


Delimitari conceptuale
Individ;
Individualitate;
Persoana;
Personaj;
Personalitate

Conceptul de individ
Totalitatea insusirilor biologice (innascute sau
dobandite) care asigura adaptarea la mediul
natural;
Caracteristici: produs in intregime determinat
biologic, este un reprezentant al speciei
indiferent daca aceasta este vegetala, animala
sau umana, este o notiune aplicabila tuturor
organismelor, fara conotatii descriptive sau
evaluative.

Conceptul de individualitate
Individualitate este individul cu organizarea lui
specifica, diferentiata, irepetabila si ireductibila.
Notiunea se foloseste pentru a desemna
organismele complexe

Conceptul de persoana
Desemneaza ansamblul insusirilor psihice care
asigura adaptarea la mediul social-istoric.
Persoana este un produs determinat socio-
istoric desemnand omul in contextul relatiilor
sociale
Notiunea se aplica omului normal dezvoltat din
punct de vedere psihic

Conceptul de personaj
Personajul este persoana in rol, este masca
pe care o poarta o persoana in raporturile
sociale cu ceilalti.

Conceptul de personalitate
Personalitatea este o structur bio-psiho-
social

Organizare dinamic n cadrul individului a
acelor sisteme psihofizice care determin
gndirea i comportamentul su
caracteristic
(G. Allport, 1897-1967)


Definitie

Personalitatea este organizarea mai mult sau
mai putin durabila a caracterului,
temperamentului, inteligentei si fizicului unei
persoane. Aceasta organizare determina
adaptarea sa unica la mediu. (Hans Eysenck,
1916-1997)


Orientari si scoli psihologice care
au studiat personalitatea:
psihanalitica (S. Freud, A. Freud);
neopsihanalitic (C.G. Jung, A. Adler, K Horney, E. Fromm);
a trsturilor ( G. Allport, R. Cattell);
life span (E. Erikson);
umanist (C. Rogers, A. Maslow);
cognitiv (G. Kelly);
behaviorist (B. F. Skinner, Albert Bandura);
psihometric ( H. Eysenck).


Caracteristicile personalitatii
Caracterul sistemic, chiar macrosistemic;
Durabilitatea, stabilitatea, persistenta in timp;
Esentialitatea;
Structuralitate si dinamism;
Finalitate adaptativa;
Unicitate.

Structura personalitatii
Trsturi psihice= caracteristici generale
relativ stabile i de durat care permit
explicarea i evaluarea comportamentului unei
persoane. Ele vizeaza modul de a fi al unei
persoane, relatiile acesteia cu ceilalti si chiar
aspectul ei fizic.
Tipuri psihologice-structuri sau configuraii
specifice formate din mai multe trsturi (de
ex. Introvertit, extravertit etc)


G Allport modelul trasaturilor
Trasaturile pot fi : comune si personale
Trasaturile comune = dimensiuni in raport cu care indivizii pot fi
comparati intre ei;
Trasaturile /dispozitiile personale= amprenta, configuratia unica a
acestor trasaturi in cazul unei persoane. Ele sunt organizate
ierarhic:
Cardinale-care domina si controleaza
comportamentul (2-3 la nr.);
Principale/centrale-caracteristice si vizibile la o
persoana (10-15 la nr.);
Secundare greu de identificat


Laturile personalitatii
Temperamentul-latura dinamico-energetica;
Aptitudinile-latura instrumental- operationala;
Caracterul-latura relational- valorica
Creativitatea-latura transformational-
constructiva


Temperamentul -definitii
Temperamentul= expresia manifestrii
particulare n plan psihic i comportamental a
tipurilor de activitate nervoas superioar,
manifestare mijlocit de factori socio-culturali i
psihologici (I.P. Pavlov).
Temperamentul= ansamblul dispoziiilor
nnscute care formeaz scheletul mintal al
individului (M. Debesse, 1970).

Caracteristicile temperamentului
Componenta energetico-dinamic a personalitii
Se exprim n particularitile activitilor intelectuale, afective i
comportamentale ( motricitate, vorbire);
Insusirile de temperament sunt legate de structura anatomo
fiziologic (sism. nervos i endocrin) a personei i sunt ereditare;
Temperamentul este innascut, dar el evolueaza in raport cu
intregul organism si mai ales cu sistemul nervos ;
Nu exista temperamente pure;
Tipurile temperamentale nu sunt bune sau rele, dezirabile sau
indezirabile.

Abordari teoretice in studiul
temperamentului
De factura biologica: Hipocrate, Galenus, E.
Kreschmer, W. Sheldon, I.P. Pavlov
De factura psihologica: G Heymans si E D
Wiersma, G Berger, Le Senne, C G Jung, H. J.
Eysenck

I.P. Pavlov
Caracteristicile ANS:
Forta;
Echilibrul;
Mobilitatea


Forta
este dependent de metabolismul celulei
nervoase
-se exprim prin rezistena la solicitri a
sistemului nervos (oboseala, stres, solicitari
intense);
Tipurile corespunzatoare: puternic si slab


Echilibrul
Exprima raporturile de forta dintre excitatie si
inhibitie;
Tipurile corespunzatoare: echilibrat si
neechilibrat

Mobilitatea
dependent de viteza cu care se consum i
se regenereaz substanele funcionale,
constitutive ale neuronului
- se exprim prin uurina cu care se nlocuiesc
procesele nervoase de baz
Tipurile corespunzatoare: mobil si inert

Tipurile de sistem nervos:
tipul puternic, neechilibrat, excitabil coreleaz
cu temperamentul coleric,
tipul echilibrat, puternic, mobil coreleaz cu
temperamentul sangvinic,
tipul echilibrat, puternic, inert coreleaz cu
temperamentul flegmatic,
tipul slab coreleaz cu temperamentul
melancolic.

C G Jung
Tipuri majore Tipuri functionale:
Gandire Sentiment Senzatie Intuitie

Extravert

E-ganditor
Adaptabil
Bun
organizator

E-sentimental
Prietenos
Depinde de
ceilalti

E- senzitiv
Abil
Descurcaret
E intuitiv
Inovator
explorator
Introvert

I ganditor
Speculativ
Metodic


I-sentimental
Pasiuni
violente
Aparenta
linistita


I -senzitiv
Centrat pe
sine
ezitant

I- intuitiv
Vizionar
Idealist


H J Eysenck si CG Jung
Dimensiuni : intraversiune-extraversiune si
stabilitate instabilitate;
Tipurile obtinute:
Extravertit-stabil (!)
Extravertit-instabil (!)
Introvertit stabil(!)
Introvertit-instabil (!)

coala caracterologica franco-olandeza

Factorii principali dup care s-a realizat tipologia
sunt:
emotivitatea= sensibilitatea general la emoii
(E, nE)
activitatea= dispoziia de a aciona (A, nA)
rezonana= repercursiunile unui eveniment
asupra psihicului unui individ (P, S)


Tipurile temperamentale
Pasionat------ EAS
Coleric------- EAP
Sentimental-- EnAS
Nervos------- EnAP
Flegmatic----nEAS
Sanguinic---nEAP
Apatic------nEnAS
Amorf-----nEnAP

Aptitudinile
Latura instrumental-
operationala a
personalitatii

Aptitudinile
Aptitudinile= nsuiri ale persoanei care, n ansamblul lor, explic
diferenele constatate ntre oameni n privina posibilitii de a
asimila anumite cunotine, priceperi, deprinderi ACosmovici,
1974
Termenul aptitudine provine din limba latin, din cuvntul aptus
care nsemna ,,bun pentru,, ,,capabil de ,,. Termenul are ca
sinonime ,,capacitate,, i ,,abilitate,,.
Aptitudinea este un complex de nsuiri psihice i fizice strict
individuale, relativ stabile ale persoanei, care condiioneaz
realizarea cu randament a unei anumite activiti.





Caracteristicile aptitudinilor:
Asigura desfasurarea unei activitati cu rezultate peste
medie;
Diferentiaza indivizii intre ei dupa randamentul
cantitativ si calitativ;
Nivelul de dezvoltare si de functionalitate al
aptitudinilor se apreciaza dupa: rapiditate, volum,
precizie, originalitate, eficienta;
Se deosebesc de capacitati, priceperi, deprinderi ce
sunt componente ale laturii instrumental-operationale
ale personalitatii

Capacitatea psihic=
Posibilitatea individului de a efectua cu
succes o anumit activitate la un moment
dat. Ea este determinat de momentul
actualizrii i de experiena anterioar a
individului.
Este aptitudinea implinita si consolidata
prin exercitiu si cunostinte adecvate


Performanta= expresia
materializarii unei aptitudini
Evaluarea performantei:
Indicatori cantitativi: volumul sarcinilor realizate,
numarul produselor obtinute, timpul investit..;
Indicatori calitativi: dificultatea si complexitatea
sarcinilor rezolvate, noutatea/originalitatea
produsului obtinut, procedeul folosit etc

Talentul=
Combinatie specifica de aptitudini care asigura
posibilitatea realizarii unor activitati inalt
creatoare si originale
Geniul=
Cel mai inalt nivel la care se poate realiza
dezvoltarea si integrarea aptitudinilor
Rolul ereditatii si mediului in
dezvoltarea aptitudinilor
Ereditatea conditioneaza prin:
Particularitatile morfo-functionale ale organelor de simt;
Tipul de sistem nervos;
Plasticitatea scoartei cerebrale;
Capacitatea scoartei cerebrale de a forma reflexe conditionate;
Particularitatile aparatului fonator, ale sistemului
osteomuscular;
dar ea interactioneaza cu factorii de mediu.

Clasificarea aptitudinilor
A) structura si gradul de complexitate;
B) specificul activitatii solicitante;
A)
1. aptitudini simple( care favorizeaz realizarea a
numeroase activiti-sensibilitatea kinestezica)
2. aptitudini complexe-acelea care faciliteaz realizare
unei activiti mai ample de tip profesional; de
exemplu aptitudinea psihopedagogic.

Aptitudinea psihopedagogic
Competente implicate:
Psiho-morala;
Profesional stiintifica;
Psiho-pedagogica;
Psiho-sociala.


B)
Aptitudini speciale;
Aptitudini generale;

Inteligenta
Aptitudine general care contribuie la formarea capacittilor i la
adaptarea cognitiv a individului la situatii noi ( A. Cosmovici,
1974)
Forma superioara de adaptare care se manifesta prin eficienta
(precizie, viteza, usurinta) in intelegerea si rezolvarea unor
probleme, in descoperirea de noi relatii, in invatare, in selectarea
adecvata a informatiilor, in operarea cu o cantitate si o varietate
mare de informatii ( B. Zorgo, 1980)
Implica o serie de capacitati: de a lua decizii, de a crea si alege
mijloace adecvate scopului stabilit, de organizare, transformare in
plan intern a diverselor situatii externe etc

Masurarea inteligentei

Testele de inteligenta:
A Binet- primul test de inteligen numit Scala metric
a inteligenei (1904);
W. Stern-formula de calcul a nivelului de inteligen: QI
= VM/VC x 100 (1912);
L Terman- Scala de inteligenta Stanford-Binet (1916);
Scala de inteligenta Stanford-Binet a patra editie si
ultima (1985);
D Weschler- teste adulti si copii


Scoruri QI
QI<70- categoria copiilor cu deficiene mentale
QI=70-79 categoria copiilor cu intelect de limit(bordeline)
QI=80-89-inteligen medie inferioar
QI=90-109-inteligen medie
QI= 110-119-inteligen peste medie
QI=120-130-inteligen dezvoltat
QI=130-140 copii dotai
QI>140-copii supradotai
QI>170-copii geniali

Limitele testelor de inteligen
inteligena nu este msurabil n mod direct;
testele de inteligen msoar doar un eantion de
abiliti intelectule care s-au dovedit a fi legate de
anumite performane;
coeficientul de inteligen nu este fix;
coeficientul de inteligen nu are o valoare absolut; el
este msurat prin raportarea performanelor unui copil
la performanele unui grup de copii de aceeai vrst.


Teorii privitoare la inteligena
Teoria bifactoriala a inteligentei (C Spearman);
Teoria multifactoriala a inteligentei (L Thurstone);
Teoria genetica (J Piaget);
Teoria inteligentelor multiple (H. Gardner -1983);
Teoria triarhica ( R Sternberg- 1985);
Teoria inteligentei emotionale (D Goleman-1990)


Teoria inteligenelor multiple-
H. Gardner
lingvistic
logico-matematic
spaial
muzical
kinestezic
interpersonal
intrapersonal
natural



Caracteristici:
Se exprima intr-un sistem simbolic de codare;
Au cate o reprezentare proprie pe scoarta
cerebrala;
Dispun de cate un nucleu operator, adica de
un sistem de operatii specifice;
Au un caracter cvasiuniversal
Teoria triarhica
R Sternberg
Contextual- determinata de contextul
cultural n care se manifest comportamentul
inteligent
Empiric- ntemeiat pe modul n care
experiena trecut afecteaz modul de
comportare a unui individ
Categorial- ntemeiat pe mecanismele
cognitive de baz care sunt implicate n
comportamentul inteligent



Teoria inteligentei emotionale
D Goleman
Inteligenta emotionala = abilitatea persoanei de a identifica,
exprima i controla emoiile.
Componentele principale ale IE sunt:
Contientizarea de sine
Contientizarea social
Managementul personal
Deprinderi sociale

Concluzii:
gndim, nvm i crem n moduri diferite;
dezvoltarea potenialului nostru depinde de
ceea ce nvm i de cum nvm cu
inteligena noastr specific;
inteligena este fluid nu fix;
experiena bogat i variat amplific
inteligena

Caracterul
Latura relational-
valorica

Definitie
Caracterul = gradul de organizare etic efectiv a
tuturor forelor individului (W Taylor).
Caracterul este sistemul relaional, valoric i de
autoreglaj, autocontrol al personalitii;
Caracterul are 2 dimensiuni: una orientativ- valoric i
alta executiv- voluntar;
Este un ansamblu inchegat de atitudini si trasaturi
proprii subiectului care determina un mod relativ stabil
de orientare si raportare a acestuia la ceilalti, sine si
societate in general


Caracteristici
Descrie profilul psihomoral al omului;
Se dobandeste prin modelare socio-culturala;
Este alcatuit din trasaturi care se desfasoara pe un
continuum, de la pozitiv la negativ;
Puterea caracterului este data de forta convingerilor,
de taria cu care le sustinem, de constanta si
persistenta lor in timp si in imprejurari variate;
Se modifica in timp sub influenta unor factori de
mediu, socio-culturali


Atitudinile

modalitati de raportare la anumite aspecte ale
realitii implicnd reacii afective,
motivationale, volitive i cognitive

Tipuri de atitudini:
atitudinea fa de sine nsui;
.. fa de ceilali;
fa de munc;


Tipuri de atitudini
Pozitive;
Negative;


Tipuri de atitudini
Stabile, generalizate;
Contextuale, fluctuante;


Conceptul de valoare
Atitudinile-valori (R Linton)= structuri complexe de
natura socio-culturala in cadrul careia primul element
este forma, iar cel de-al doilea, continutul;
Valoarea este rezultatul unei relatii dintre subiect si
obiect;
Sistemele de valori interiorizate, structurate, stabilizate
stau la baza trasaturilor de caracter.



Expresii externe ale atitudinii
Opinia=forma verbala de exteriorizare a
atitudinii si consta in judecati de valoare
formulate cu privire la diverse situatii si
evenimente;
Actiunea= dezvaluie caracterului unei
persoane;
Trasaturile caracteriale
Acele manifestari comportamentale constante,
relativ invariabile, stabile si definitorii pentru
personalitatea umana

Motivele
Motivul este structura psihic care l ajut pe
individ n orientarea, iniierea i reglarea
aciunilor n direcia unui scop mai mult sau
mai puin precizat;
Motivele sunt cauze interne ale
comportamentului;
Motivele sunt cele care stau in spatele unei
atitudini



Teoria lui A Maslow
1. nevoi fiziologice,
2. nevoi de linite i protecie,
3. nevoi de dragoste, apartenen,
4. nevoi de stim,
5. nev. cunoaterii i nelegerii,
6. nev. estetice,
7. nev. de autoactualizare



Vointa latura executiv- voluntar
aptitudinea de actualizare i realizare a inteniilor
proprii;
sistemul formelor, al mecanismelor de
reglare/autoreglare al cror rol principal rezid n
optimizarea comportamentelor orientate spre
atingerea unui obiectiv cu valoare adaptativ.

Niveluri functionale:
nivelul involuntar;
nivelul voluntar;


Calitile voinei

Forta;
Perseverenta;
Consecventa;
Fermitatea;
Independenta

Forta
capacitatea mecanismelor de autoreglare de a
mobiliza i concentra energia neuropsihic i
muscular n vederea asigurrii rezistenei i
ripostei necesare la presiunea pulsiunilor
interne sau a situaiilor i stimulilor din afar


Perseverena
const n meninerea efortului voluntar la nivel
optim att timp ct este necesar pentru
atingerea scopului n pofida dificultilor
aprute.

Consecventa
se exprim n stabilitatea scopului i a liniei de
conduit, n concordana dintre convingeri i
aciune, dintre vorb i fapt.


Fermitatea
reflect stabilitatea operaional instrumental a
deciziilor luate n diferite situaii, n pofida
tentativelor potrivnice ale celor din jur, de a ne
determina s revenim asupra lor spre a le
modifica sau anula.


Independena
se exprim n capacitatea persoanei de a-i
organiza viaa pe cont propriu pe baza
iniiativelor, hotrrilor i scopurilor proprii


Formarea caracterului
Metode directe de formare a caracterului- cele
care implic condiionrile clasic i operant
de tipul pedepselor i recompenselor.
Metode indirecte sunt cele care constau n
imitaie, identificare, exemplificare, modelare,
observaie i expectan (au la baza principiile
nvrii sociale)

Reguli de aplicare a pedepselor:
se va recurge la pedeaps doar atunci cnd
comportamentul indezirabil este persistent i
nu las loc alternativelor;
pedeapsa poate fi folosit doar pentru
stingerea comportamentului nedorit i trebuie
s nceteze atunci cnd acesta a disprut;
pedeapsa trebuie s fie apropiat temporal de
producerea comportamentului indezirabil;

Reguli:
pedeapsa trebuie nsoit de o discuie asupra
naturii greelii, a circumstanelor n care s-a
produs i asupra regulilor care au fost
nclcate;
pedeapsa nu trebuie combinat cu rsplata;
activitatea colar nu trebuie folosit drept
pedeaps,


Reguli:
nu trebuie aplicate pedepse colective pentru
greeli individuale;
nu se recomand folosirea excluderii de la ore
a elevilor ca i pedeaps;
elevul trebuie s cunoasc pedepsele la care
se expune dac svrete un comportament
nedorit;
sunt total contraindicate pedepsele corporale.



Recompensele
trebuie adaptate particularitilor elevilor;
trebuie folosite frecvent;
dar numai n situaii adecvate i nu la
ntmplare;
uneori se recompenseaza efortul depus si nu
doar rezultatul obtinut;
se poate oferi si pentru rezultate pozitive
obtinute in mod neasteptat.
Modelul invatarii sociale
A Bandura
Invatarea prin observatie,
Imitatia-tip de comportament invatat


A Bandura
Raportarea la modele-rolul intaririlor in invatarea
sociala;
Invatarea vicarianta= presupune achizitionarea de noi
raspunsuri sau modificarea caracteristicilor
raspunsurilor deja existente ca urmare a observarii
comportamentului altuia si a consecintelor intaritoare
ale acestui comportament, fara ca raspunsurile
modelate sa fie realizate in mod deschis in timpul
perioadei de expunere



Imitatia-conditii:
Se imita mai ales comportamentele care au
fost recompensate;
Se imita modelele cu un status superior;
Se imita comportamentele modelelor
considerate competente;
Interactiunea afectuoasa dintre model si
observator faciliteaza imitatia;


Imitatia-conditii
Sunt imitate mai ales acele modele pe care
observatorul le crede asemanatoare in anumite
privinte cu sine insusi;
Recompensa financiara poate stimula imitatia
mai mult decat sanctiunile sociale;
Exista tendinta de a imita modele masculine
mai frecvent decat pe cele feminine.
Expectanta
probabilitatea subiectiv sau ipoteza implicit
ori explicit privind apariia unui rezultat,
voluntar sau nu ca urmare a unui anume
comportament.


Forme:
-autoeficiena (A Bandura, 1991);
-expectana de rol;
- predicia ce se automplinete (R. Merton, 1948).


Autoeficiena
=credina oamenilor de a exercita un control
asupra evenimentelor ce le afecteaz viaa
(Bandura, 1991).

Expectana de rol
structuri specifice de expectane condensate
in raport cu rolul social (=o reprezentare
social cu efecte normative )

Predicia ce se automplinete
situaia de interaciune n care ateptrile
credibile ale observatorului vor suscita un
anume comportament din partea autorului,
acesta din urm confirmnd incontient,
obiectiv ateptrile primului ( R. Merton, 1948).


Concluzii:
Caracterul se formeaza si se dezvolta prin
influenta factorilor de mediu socio-familiali;
Acest proces este de durata si se poate
extinde la scara intregii existente.
Concluzii
Personalitate este un proces ce se dezv de-a lungul
ntregii viei;
Fiecare segment al existenei trebuie neles ca o
rezultant a etapelor care l preced;
Acest proces continuu de modelare a personalitii prin
interaciunea factorilor genetici cu cei de mediu poate fi
mai bine neles prin analiza nivelurilor de funcionare
ale personalitii umane: cognitiv, emoional,
comportamental, volitiv i biologic i prin coroborarea
lor.