Sunteți pe pagina 1din 1

Totul se intampla in toamna anului 2005.

Eram boboci in clasa


intai,mici de te-mpiedicai de noi, si rosii ca para focului.Cand a intrat
domnul invatator in clasa,s-a lasat o liniste profunda.Cu ochii mari si
speriati il analizam din cap pana-npicioare;si ne uitam la cata zapada
avea pe acoperis.El,om trecut prin viata,ne-a aratat un suras senin de
parinte iubitor.Atunci,toti copiii au rasuflat oarecum usurati.Cu
vremea,a inceput sa ne fie drag de el;dar lui ii era drag de noi ca
bujorii din gradina Dumnezeiasca.Daca cineva ne intreba cine ne
invata,raspundeam cu multa bucurie:Domnul Gheorghe
Manoliu!Pentru noinu doar numele era sfant, ci si persoana.Era un
om inalt cu o bunatate si o caldura-nvorbe de neexplicat.Ochii lui erau
blanzi si patrunzatori.De-l priveai..nu-l uitai viata toata chiar de ti-ai
fi dorit asta.Cand se supara pe noi,sau afla ca am facut vre-o
traisnaita,ne privea in ochi si ne spunea:Ce-ai mai facut mataluta?Dar
Dumnezeu nu a mai putut trai fara el,avea nevoie de dumnealui
acoloSus si ni l-a luat.Acum, as da orice sa ma mai intorc o zi in
clasa intai,alaturi de Domnul invatator,dar el nu se mai intoarce.Doar
amintirile raman vesnic in sufletele noastre.

S-ar putea să vă placă și