Sunteți pe pagina 1din 277

ECHIPAMENTE PERIFERICE

Laboratorul 1
Sisteme de nregistrare a datelor pe suport magnetic
Cap. 1 generalitati
1.1 Introducere
Aparitia unitatilor de discuri magnetice a fost precedata de aparitia echipamentelor cu tambur
magnetic. Ca exemplu putem da aparitia in anul 1948 a tamburului magnetic acopperit cu Ni,
avind 47 de piste, 2560 biti pe pista si timp mediu de acces de 15.6 ms. Tamburul magnetic este
preferat datorita timpului de acces convenabil. Apar limitari datorita utilizarii numai a suprafetei
exterioare, realizarea discurilor acoperite pe ambele parti implicind dificultati tehnologice.
Problema esentiala este mentinerea unei distante de separare suficient de mici dar stabile, intre
suprafata discului si capul magnetic. n 1956 BM comercializeaza prima unitate de disc magnetic
cu"capete plutitoare". Se foloseste principiul "pernei de aer" care consta in introducerea de aer
sub presiune printr-un orificiu al capului. Distantele de separare sint de ordinul micronului sau
chiar submicronice.
Fig.1 Structura unei unitati de discuri magnetice
Componente:
unul sau mai multe discuri;
ansamblul capetelor si circuitelor de scriere/citire;
ansamblul de fixare si antrenare al suportului;
sistemul de pozitionare a capetelor (in cazul capetelor mobile);
blocul logic de comanda si circuitele de interfata cu unitatea de legatura;
panoul de comanda si vizualizare a unitatii.
Unitatile de discuri magnetice sint conectate la sistem prin intermediul unitatii de legatura.O
unitate de legatura poate controla mai multe unitati de discuri si realizeaza transmiterea
informatiei intre procesor si unitatea de discuri. n interfata se face controlul structurii inregistrarii
precum si conversia adreselor logice in adrese specifice sistemului concret de acces
(pista,sector,etc).
1.2 Suportul si organizarea informatiei
Suportul este alcatuit dintr-un disc cu rol de substrat,acoperit cu un strat cu proprietati
magnetice. Substratul: este realizat din Al, plastic sau mai nou sticla. Pentru aceste materiale si
pentru prelucrare se impun conditii de rugozitate si planeitate deosebite precum si o buna
stabilitate termica.
rigid (aluminiu sau aliaje)
flexibil (mylar, plastic)
Stratul magnetic: a fost realizat la inceput din Fe2O3 in amestec cu rasini,grosimea stratului
fiind de la 1 la 5 micrometri .Apoi s-a trecut la utilizarea tehnologiei peliculelor subtiri,care a
permis obtinerea unor densitati de informatie mult mai mari. Suportul este alcatuit din unul sau
mai multe discuri plasate pe acelasi ax,aceste discuri putind sau neputind fi demontabile.Din
acest punct de vedere deosebim:
discuri fixe,care au supoortul permanent montat;
discuri amovibile, care au suport demontabil si in consecinta capacitatea de memorare
este off-line.
Structura generala a unei inregistrari pe disc este urmatoarea:
GAP S
Adresa
inregistrare
CA Zona date CD GAP
S-sincronizare inregistrare; CA-control adresa; CD-control date
Cerintele structurii de inregistrare
sa aiba un reper de inceput de inregistrare care sa poata fi utilzat de sistemul de acces
sa contina informatii necesare identificarii si verificarii adresei
sa indice corect inceputul si sfarsitul zonei efective de date
sa contina informatii de control pentru detectarea erorilor de scriere/citire
1.3 Dificultati la inregistrare si citire
Dificultatile principale la reconstructia unui semnal din inregistrarea magnetica de densitate
ridicata provin din:
distorsiunile semnalului datorate interfetei tranzitiilor adiacente;
micsorarea raportului RSZ cu cresterea densitatii de inregistrare;
La citire semnalul are intre 1 si 5 mV.Nu apar probleme la densitati mici,insa la densitati mari
apar distorsiuni de faza si de amplitudine. Pentru caracterizarea sistemelor de citire/scriere s-a
definit o marime numita indicele de rezolutie al capului:
R =
Amplit sgn de citire la frecv cea mai inalta
Amplit sgn la frecventa cea mai joasa
Este clar faptul ca R < 1 intotdeauna. Un sistem cap-disc cu o valoare scazuta a lui R
presupune existenta unui sistem mai sofisticat de citire pentru compensarea distorsiunilor.
Exemplu de structura de adresare ( subsistem cu 8 unitati de discuri):
0 1 2 3 4
O unitate
de legatura
8 unitati de
discuri magnetice
400 cilindri 20 capete 6 sctoare
Capacitatea unitatii de disc = cantitatea de informatii care se poate memora pe discurile
instalate la un moment dat in unitate
C=dj*dr*S*Nf
dj-densitatea liniara de inregistrare pe pista (bpi sau bpc)
dr-densitatea radiala a pistelor (fpi)
S-suprafata coroanei circulare cuprinse intre pista 0 de raza R0 si pista maxima N de raza Rn ;
Nf-numarul de fete active;
Pe langa capacitatea totala se poate indica si capacitatea formatata. Timpul de acces = suma
timpului de pozitionare a capetelor (tp) si a timpului de cautare pe pista (tc)
ta = tp + tc
Timpul de pozitionare mediu:
unde tij = timpul de pozitionare de la pista i la pista j.
Viteza de transfer rezulta din frecventa semnalului la capetele de citire/scriere si este
conditionata de densitatea liniara si de viteza de rotatie a discurilor.
Cap 2. Metode de codare a informatiei pe suport magnetic
2.1. Introducere
Constrngerile impuse de mediul magnetic sunt de tipul codurilor RLL, care pot fi privite de
asemenea si ca tehnici de modulatie.
Cerintele esentiale ale codurilor de adaptare sunt cele ale canalului de nregistrareredare pe
suport magnetic: fiabilitatea nregistrarii si eficienta utilizarii mediului magnetic.
Corespondenta ntre codul de adaptare si realizarea fizica a nregistrarii este: "1" = exista
tranzitie n magnetizare; "0" = nu exista tranzitie n magnetizare.
otiuni specifice:
limitele intervalului fara sincronizare, corespunzatoare codurilor de adaptare (RLL):
precizeaza valoarea maxima si minima pe care o poate lua distanta ntre doua simboluri
de nregistrare "1" pentru a evita interferenta intersimbol (limita minima) si a permite
sincronizarea (limita maxima).
raportul de densitate DR (density rate) reprezinta eficienta unei proceduri de codare care
exprima continutul informatic al fiecarei tranzitii din magnetizarea mediului magnetic.
Pentru canalele discrete, stationare ai fara memorie exista doua tipuri de coduri:
o coduri de translatie a datelor, pentru canalele cu constrngeri;
o coduri de transmitere a datelor, pentru canalele cu zgomot.
Codurile de translatie a datelor transforma secventa de date de la intrare ntr-o noua secventa
care satisface constrngerile impuse la intrarea n canal, rezultnd astfel coduri de adaptare la
canal. Codurile de transmitere a datelor previn aparitia erorilor n secventa de date, rezultnd
detectia si corectia erorilor.
2.2. Coduri binare
Codul "NRZI" Non Return to Zero I
Se reprezinta fiecare simbol "1" printr-o celula de tranzitie n magnetizare; celulele fara
tranzitie corespund simbolului "0".
Fig. 2.1. Codul "NRZ" (Non Return to Zero)
Avantaj: raport de densitate bun (DR = 1). Dezavantaj: codul nu permite siruri lungi de
simboluri nule din cauza pierderii autosincronizarii.
Codul "FM" Frequency Modulation
Codeaza un simbol de date n doua simboluri de cod. Primul simbol este ntotdeauna o
tranzitie, asigurnd autosincronizarea, iar ultimul corespunde informatiei codate (tranzitie pentru
"1").
Fig. 2.2. Codul "FM" (Frequency Modulation)
Avantaj: se obtine eliminarea componentei de curent continuu Dezavantaje: se dubleaza
banda de semnal si se reduce raportul de densitate (DR = 0,5).
Codul "MFM" Modified Frequency Modulation
Numele sau provine din procedeul de micsorare a redundantei codului FM prin eliminarea
tranzitiilor de sincronizare alaturate unei tranzitii de date.
Fig. 2.3. Codul "MFM" (Modified Frequency Modulation)
Avantaj: raportul de densitate DR = 1.
Codul "M2FM" Double Modified Frequency Modulation
Este o varianta a codului MFM. Redundanta se micsoreaza fata de MFM prin suprimarea
tranzitiei de sincronizare daca n celula precedenta aceasta exista. Se obtine astfel un cod RLL la
care procedura de codare/decodare se aseamana celei de la MFM.
Fig. 2.!. Codul "M2FM" (Double Modified Frequency Modulation)
Avantaje: raportul de densitate ramne acelasi ca la MFM si permite o interferenta intersimbol
ceva mai redusa. Dezavantaj: distanta maxima ntre tranzitiile succesive creste.
Codul "PE" Phase Encoding sau cod Manchester
Un simbol de informatie se codeaza ntr-o tranzitie de un anumit sens ntre starile de
magnetizare de pe suport, iar la juxtapunerea celulelor corespunzatoare simbolurilor de date de
acelasi fel apar tranzitii de ajustare "nesemnificative". Traductorul de lectura evidentiaza simboluri
de sincronizare la mijlocul fiecarei celule, iar datele se identifica analiznd schimbarile de
polaritate ale tranzitiilor "nesemnificative".
Fig. 2.". Codul "PE" (Phase Encoding)
Avantaje si dezavantaje: aceleasi ca la FM.
2.3. Coduri ternare
Avantaje: reducerea redundantei prin considerarea informatiei de faza continute n impulsul
transmis. mpulsurile sunt bipolare, al treilea "simbol" fiind considerat componenta continua
rezultata, a carei valoare trebuie sa fie ct mai mica. Cele trei coduri ternare studiate sunt
codurile TB, DUO si BP.
Codul "!" "inned !inary
Nu are componenta de curent continuu, prin alternarea polaritatii impulsurilor.
Fig. 2.#. Codul "TB" (Twinned Binary)
Reguli de generare a simbolurilor de cod:
simbolurile "+1" si "-1" alterneaza, indiferent cte simboluri de "0" sunt intercalate ntre
doua simboluri nenule succesive.
un simbol de cod nenul se genereaza la orice schimbare a naturii simbolului de date.
Daca b0, b1 sunt simbolurile de informatie, simbolul de cod an se calculeaza astfel:
an = -(1/2)b0 - (1/2)b1
Codul "D#$" Duobinary
Are o componenta de curent continuu importanta, nsa nu poseda tranzitii la simbolurile "+1"
si "-1" adiacente.
Este complementar codului TB, avnd legea:
an = -(1/2)b0 + (1/2)b1
Fig. 2.$. Codul "DUO" (Duobinary)
%eguli de generare:
simbolurile "+1" si "-1" nu alterneaza adiacent.
ntre simboluri de informatie de acelasi fel se genereaza simboluri de cod de acelasi fel.
Codul "!IP" !i%olar
Fig. 2.&. Codul "BP" (Bipolar)
Se mai numeste si TB modificat. Limiteaza propagarea erorilor, genernd simbolurile de cod
conform regulilor:
"0" se genereaza ca lipsa de impuls.
"1" se genereaza ca impuls.
impulsurile de cod pozitive "+1" si negative "-1" alterneaza, indiferent de celulele fara
impulsuri dintre ele. Decodarea semnalului bipolar se face prin redresare si detectie la
1/2 din amplitudine.
Fig. 2.'. Metode binare si ternare de codare a informatiei pe suport magnetic (comparatie).
Cap. 3 Discuri magnetice
3.1. Sistemul (arddis)
INR$D#CERE
Oficial aparute n anul 1956, harddisk-urile sunt de fapt una din inventiile ce vin ca rezultat al
unui lung lant de inovatii. Fara ndoiala ca una din cele mai mari frne pentru majoritatea
sistemelor de calcul de atazi sunt partile mecanice, iar harddisk-urile sunt n mare parte niste
dispozitive mecanice.
Harddisk-ul este singura parte mecanica, esentiala pentru functionare, care, la ora actuala,
mai face parte dintr-un calculator modern. Chiar daca nu este o componenta electronica 100%,
totusi, nivelul tehnologic la care a ajuns este remarcabil.
Harddisk-ul este principalul dispozitiv de stocare masiva pentru PC-urile actuale. Nici un alt
echipament periferic nu poate ajunge la combinatia utila de viteza, capacitate si comoditate de
instalare oferita de discuri. Harddisk-ul PC-ului stocheaza fisierele si extinde capacitatea
memoriei RAM prin memoria virtuala.. Harddisk-urile ofera sute sau chiar mii de megaocteti. ntro
secunda, harddisk-ul poate sa isi aminteasca si sa furnizeze sistemului informatii echivalente cu
intregul continut al unui roman.
Probabil cea mai uimitoare proprietate a harddisk-urilor este capacitatea acestora de a tine
pasul cu programele contemporane.Primele PC-uri nu aveau harddisk-uri .Primele harddisk-uri
erau cat jumatate de cutie de pantofi si puteau stoca 10 megaocteti ,adica mai putin decat avem
nevoie pentru un singur program windows .Harddisk-urile actuale ocupa un spatiu de zece ori mai
mic si pastreaza de 100 de ori mai multe date .De fapt ,unitatea de masura standard pentru
capacitatea harddisk-urilor a crescut de 1000 de ori ,de la megaocteti la gigaocteti.n acelasi
timp ,costul harddisk-urilor a scazut - nu numai costul pe megaoctet,ci si pretul de baza al unei
unitati de disc standard.
De fapt harddisk-urile actuale au foarte putine in comun cu discurile produse cu 10 ani in
urma. Harddisk-urile moderne ocupa mai putin spatiu, raspund mai rapid, au capacitati mult mai
mari, rezista de cateva ori mai mult timp si sunt mai putin expuse la defecte decat discurile mai
vechi.Un disc modern nici nu se conecteaza la PC la fel ca unul dintre primele discuri. Noile
interfete, ntr-o evolutie constanta, promit cresterea vitezei si simplifica instalarea.
Fig. 3.1.1. Dimensiunea si caracteristicile unui harddisk modern
ehnologia harddis&'urilor
Harddisk-ul este un dispozitiv combinat, avand o parte electronica si o parte mecanica. Din
punct de vedere electric, harddisk-ul are misiunea de a transforma impulsurile evanescente ale
datelor digitale in campuri magnetice permanente. Ca si alte dispozitive magnetice de inregistrare
harddisk-ul foloseste un electromagnet, numit cap de citire/scriere, ca sa alinieze polaritatile
particulelor magnetice de pe discuri.
Toata tehnologia harddisk-urilor se sprijina pe un principiu de baza al fizicii. Curentul electric
care trce printr-un conductor creeaza in jurul acestuia un camp magnetic iar intr-un conductor
aflat sub influenta unui camp magnetic variabil se induce curent electric. Discurile componente
ale unitatii sunt fabricate din aluminiu, peste care este aplicat un strat subtire de material
paramagnetic (usor magnetizabil), acesta avand la baza un oxid de fier. Fiecareia dintre cele
doua suprafete ale fiecarui disc i corespunde cate un cap de citire, care, in timpul rotatiei
platanelor, pluteste pe o "perna" de aer deasupra lor. Cand un curent, pozitiv sau negativ,
strabate bobina aflata in componenta capului de citire, particulele magnetice aflate dedesubt, pe
suprafata discului, se aliniaza in sensul curentului electric, astfel crendu-se doua stari,
corespunzatoare pentru 0 si 1. Cnd se doreste citirea informatiei stocate pe disc, procesul se
inverseaza, n capul de citire inducndu-se curent electric la trecerea peste zonele polarizate
magnetic de pe suprafata discului.
n cazul n care unitatea are n compunere mai multe platane, acestea sunt asezate unul peste
altul, fiecare avnd unul sau doua capete separate de citire, dar legate de celelalte, facnd
imposibila miscarea independenta a unui singur cap de pe o suprafata. Ansamblul capetelor se
numeste actuator.
Alte circuite electronice ale sistemului de harddisk controleaza partea mecanica a unitatii si
contribuie la organizarea corespunzatoare a informatiilor stocate si la localizarea datelor stocate
pe disc.
Fig. 3.1.2. Ansamblul platanelor. Sagetile indica rotatia platanelor (cu rosu) respectiv a
actuatorului (cu galben)
Toate discurile se rotesc unitar pe un singur ax ,numit dispozitiv de antrenare (spindle).De
obicei ,axul este conectat la un motor care roteste intregul ansamblu.
%otatia
Aproape invariabil, harddisk-urile se rotesc cu o singura viteza, masurata in rotatii pe minut
sau RPM. Aceasta viteza nu se modifica in timpul functionarii hard-discului, desi unele discuri se
pot opri pentru economisirea energiei. Rotatia constanta este numita tehnic inregistrare la viteza
unghiulara constanta (constant angular elocity recording). Aceasta tehnologie stabileste viteza
de rotatie a discului la o anumita valoare constanta, astefel incat intr-o perioada data de timp pe o
anumita pista capul de citire/scriere parcurge un arc de aceeasi marime (masurata in grade).
Lungimea reala a arcului masurata linear (in inch sau centimetri) depinde de pozitia radiala a
capului. Desi arcul de cerc folosit pentru inregistrarea unui bit are aceasi lungime unghiulara (in
grade), atunci cand capul de citire/scriere se afla mai departe de centrul discului, lungimea
lineara este mai mare. n ciuda lungimii mai mari a arcurilor catre marginea exterioara a discului,
la fiecare rotatie a discului se inregistreaza acelasi numar de biti, deci aceasi cantitate de
informatie. Un cerc complet la marginea exterioara a discului contine acelasi numar de biti ca si
un cerc complet de la marginea interioara a discului.
O tehnologie mai eficienta, numita inregistrare cu viteza liniara constanta (constant linear
elocity recording), modifica viteza de rotatie a discului in functie de distanta capului de
citire/scriere fata de centrul discului, astfel incat intr-o perioada data de timp pe sub cap trece un
arc de aceasi lungime. Atunci cand capul de citire/scriere se afla mai aproape de marginea
exterioara a discului, unde circumferinta este mai mare, viteza de rotatie mai mica permite
inregistraria unui numar mai mare de biti la fiecare rotatie. Folosind aceasta tehnologie, un disc
de o dimensiune data poate stoca o cantitate mai mare de informatii.
Figura urmatoare ilustreaza diferenta dintre cele doua metode de inregistrare. Lungimea
sectoarelor variaza in cazul vitezei unghiulare constante, dar ramane aceasi in cazul in cazul
vitezei liniare constante. Numarul de sectoare este acelasi pentru toate pistele in cazul vitezei
unghiulare constante, dar se modifica in cazul vitezei lineare constante.
Fig. 3.1.3. Comparatie intre metodele de inregistrare cu viteza unghiulara constanta si cu viteza
liniara constanta.
Harddisk-urile moderne folosesc un compromis intre inregistrarea cu viteza unghiulara
constanta si inregistrarea cu viteza constanta. Desi pastreaza o viteza de rotatie constanta,
aceste discuri modifica temporizarea bitilor individuali in functie de distanta de centrul discului la
care sunt scrisi. Prin scurtarea duratei bitilor (masurata in microsecunde) pe pistele mai lungi ale
discului, se poate obtine o marime liniara constanta pentru fiecare bit. Aceasta tehnica de
compromis sta la baza tehnologiei de inregistrare pe zone multiple (multiple zone recording).
Capetele de citire*scriere
n afara discurilor, singura componenta aflata in miscare in interiorul celor mai multe unitati de
harddisk este sistemul de capete. n majoritatea unitatilor, pentru fiecare fata a discurilor este
folosit un cap de citire/scriere care se deplaseza foarte aproape de suprafata lui. Fiecare dintre
aceste capete de citire /scriere este flexibil conectat la un brat mai rigid. De obicei, mai multe
brate sunt legate laolalta pentru a forma o singura unitate mobila(de obicei pivotanta).
Proiectarea fizica
Capul de citire/scriere este conectat la mecanismul de actionare printr-o articulatie flexibila
care permite coborarea sau ridicarea instantanee a capului. Atunci cind harddisk-ul este oprit sau
trece in modul asteptare si discurile nu se mai rotesc, capul se asaza usor pe disc, fiind impins de
un resort foarte slab. Modelul fizic al capului de citire/scriere il face sa semene cu o aripa de
avion. Atunci cand se rotesc, discurile antreneaza si aerul din jur. Deplasarea aerului creeaza un
curent care, la fel ca aerul care trece pe langa aripile unui avion, provoaca ridicarea capului de
citire/scriere de pe disc. Atat timp cat discurile se rotesc, capetele de citire/scriere zboara la o
distanta de citeva milionimi de inci de suprafata discului.
Efectele de altitudine
naltimea la care se deplaseaza capetele de citire/scriere ale hard-discurilor este unul dintre
factorii care determina capacitatea de stocare a unei unitati. Campurile magnetice sunt
divergente, asa ca o data cu distanta dintre cap si disc creste si dimensiunea aparenta a
campului generat de o tranzitie de flux de pe disc. Micsorarea distantei dintre cap si disc reduce
dimensiunea aparenta a tranzitiilor de flux, permitand stocarea mai stransa a acestora pe
suprafata discului si cresterea capacitatii discului. Pentru prima generatie de harddisk-uri
capetele se deplasau la o distanta de 10-12 microinci-milionimi de inci-de suprafata discului.
Capetele de citire/scriere ale harddisk-ului moderne zboara la o altitudine mai mica, de
aproximativ 5 microinci. Reducerea altitudinii a fost posibila dotorita folosirii unor discuri cu
rugozitate mai mica si a mediilor magnetice bazate pe pelicula subtire.
+eometria
Pistele
ndiferent de tipul mediului magnetic sau al mecanismului de actionare folosit de un disc,
capul de citire/scriere trebuie sa isi opreasca miscarea laterala pe disc de fiecare data cand scrie
sau citeste. Cat timp capul stationeaza, discul se roteste. De fiecare data cand discul efectueaza
o rotatie completa, capul traseaza un cerc complet pe suprafata acestuia. Acest cerc se numeste
pista.
Pe fiecare pista bitii de date sunt stocati secvential, ca si cum aceasta ar fi o bucata de banda
lipita cap la cap. La fiecare rotire a discului, aceleasi date trec pe sub capul de citire/scriere, cat
timp acesta este mentinut in aceeasi pozitie. Circuitele electronice ale unitatii de disc stabilesc ce
portiune a pistei este citita (sau scrisa) pentru un bloc aleatoriu de date. O pista are latimea de
numai cativa microni (la tehnologia actuala, sub 5 microni). Acest lucru permite o densitate de
peste 2000 de piste pe centimetru. Pe aceste piste sunt inregistrate datele.
Cilindrii
Fiecare cap de citire/scriere traseaza o pista pe discul asociat. Mecanismul de actionare
blocheaza toate capetele in aceeasi pozitie fata de centrul discului, de-a lungul unei raze date.
Deoarece combinarea tuturor pistelor trasate de capetele de citire/scriere pentru o anumita
pozitie a mecanismului de actionare formeaza scheletul unui cilindru, o stiva verticala de piste
este deseori numita chiar cilindru (apare notiunea de cylinder (cilindru), datorita faptului ca avem
mai multe dicuri paralele. Cilindrul se defineste ca totalitatea pistelor de pe toate fetele care au
aceeasi distanta fata de centru. Toti cilindrii formeaza volumul). Numarul de cilindri ai unei unitati
de harddisk este egal cu numarul pistelor de pe fiecare disc. Cu cat un disc are mai multi cilindri,
cu atat poate stoca mai multe date. Numarul maxim de cilindri aste limitat de factori fizici inerenti
in tehnologia folosita de unitatea de disc.
Fig. 3.1.!. Reprezentarea pistelor, platanelor si cilindrilor.
Pistele (cu rosu) sunt concentrice pe suprafata platanelor.Pistele aflate la aceeasi distanta de
axul discului, dar pe platane diferite, formeaza un cilindru (figurat printr-o suprafata rosie,
semitransparenta.
Sectoarele
Majoritatea sistemelor de discuri impart ficare pista in arce mai scurte, numite sectoare.
Sectorul este unitatea de baza pentru cantitatea de informatii stocate pe un disc. Sectoarele au
lungimea fixa si sunt compuse dintr-o secventa de date, precedata de un "preambul" care are
rolul de aspune capului de citire unde incep datele utile. Dupa secventa de date de pe disc,
pentru a asigura integritatea datelor, este inregistratao alta portiune care contine un cod de
corectie a erorilor (ECC) numit cod Reed-Solomon. ntre doua sectoare consecutive axista un
spatiu (intersector gap) care are rol de delimitare. Unele sisteme de operare folosesc sectorul ca
unitate de masura de baza(asa cum se intampla in cazul sistemului de fisiere High Performance
File System de sub OS/2). Sistemul de operare DOS foloseste ca unitate de masura pentru
fisierele stocate pe disc clusterul,care este format din mai multe sectoare. Sectoarele pot fi logice
(sectoare soft), fiind marcate prin combinatii de biti inregistrate impreuna cu datele de pe fiecare
pista sau fizice (sectoare hard), fiind stabilite de mecanismul discului. Cele mai multe hard-discuri
moderne folosesc o tehnica numita inregistrarea pe zone multiple (multiple zone recording sau
MZR), care permite stocarea unui numar diferit de sectoare pe fiecare pista.Aceasta tehnica
permite folosirea mai eficienta a capacitatii de stocare oferita de mediul magnetic.
Performantele drive-ului
Performantele unui HDD sunt influentate de mai multi factori. Pentru a citi o informatie de pe
harddisk, trebuie nti identificat sectorul sau sectoarele pe care acesta se afla, dupa care capul
de citire/scriere trebuie deplasat deasupra pistei pe care respectivul sector se afla. Timpul pierdut
cu aceasta operatie se numeste timp de cautare (!ee" Ti#e), cu valori medii cuprinse ntre 5 si
25 ms. Dupa ce capul a fost pozitionat deasupra pistei dorite, se mai introduce nca o ntrziere,
numita Rotation $atency, pna cnd sectorul cautat se va roti pna sub capul de citire. Cu
vitezele actuale de 5400 si 7200 de rotatii pe minut, transferul unui anumit sector se realizeaza
ntr-un timp foarte scurt, adevarata ntrziere fiind generata de cei doi factori amintiti: !ee" Ti#e
si Rotation $atency. Rata sustinuta de transfer a unui disc este diferita de rata interna de transfer
a drive-ului si este foarte foarte importanta pentru aplicatii multimedia si nternet, unde un flux
continuu este cerut, iar aceasta se calculeaza incluznd ntrzierile aparute. Optimizarea discului
este una dintre cele mai simple metode de a creste performantele ratei de transfer, pentru ca
ntre doua piste consecutive timpul de acces poate scadea sub 1ms.
La vitezele de peste 90 de rotatii/secunda, pe care discurile le ating, temperatura platanelor
creste, cauznd o dilatare a acestora, lucru care poate duce la scrierea si citirea de date eronate,
n acest caz fiind nevoie de o recalibrare. Chiar daca procesul de recalibrare se ntmpla destul
de rar, de obicei doar de 2-3 ori de la pornirea discului pna cnd acesta ajunge la temperatura
sa medie de functionare, pentru o aplicatie ce nacesita flux continuu de date, ntreruperea
cauzata de recalibrare poate fi un lucru fatal. Dar rar se ajunge la ntreruperea fluxului, n special
datorita faptului ca producatorii au nceput sa implementeze memorii cache de dimensiuni din ce
n ce mai mari n partea electronica a discurilor.
Interfete
Harddisk-urile DE moderne au evoluat din discurile care dotau primele BM PC XT. nterfata
DE (%ntegrated Drie Electronics) a nceput sa fie folosita pe scara larga n sistemele personale
pe la nceputul anilor 90. Aceasta oferea o interfata ntre disc, BOS si sistemul de operare prin
intermediul a trei parametri - CHS -&eads (capete), !ectors (sectoare) si 'ylinders (cilindri). Pe
atunci, o capacitate de 528 MB parea de neatins, capacitate care era de fapt produsul valorilor
maxime pe care cei trei parametri puteau sa le aiba (16 &eads, 63 !ectors si 1024 'ylinders, la o
capacitate standard de 512 octeti pe sector).
Odata cu aparitia capacitatilor peste 528 MB problemele, cum era de asteptat, au aparut si
ele. Primele drive-uri de peste 528 MB nu puteau fi folosite la ntreaga capacitate, pentru ca pur
si simplu, nu exista o metoda de a accesa datele care depaseau aceasta limita. Ca un rezultat la
aceasta situatie, controlerele de disc au nceput sa ofere BOS-ului informatii fizic incorecte, dar
acceptate de acesta, despre geometria discului, iar mai apoi BOS-ul converteste aceste date n
informatiile reale pentru a accesa ntreaga capacitate. Solutia gasita a fost dezvoltarea
standardului, care a evoluat n EDE (E(tended DE),care avea o noua metoda de a adresa
discul, numita LBA ($ogical Bloc" )ddressing), adica fiecarui sector distribuindu-se cte un
numar ntre 0 si 224, lasnd controlerul sa converteasca aceasta adresa n formatul &eads*
!ectors si 'ylinders. Pe lnga alte mbunatatiri, aceasta interfata suporta si alte unitati (CD-ROM,
DVD etc) si interfata a fost redenumita ATAP. Ajungndu-se la momentul n care aceasta
interfata a devenit prea nceata pentru ratele d transfer de care era nevoie, i s-au adus noi
modificari. Astfel au aparut UDMA33, UDMA66 si UDMA100 (se foloseste si UltraATA n loc de
UDMA sau UltraDMA), cu ratele de transfer de maxim 33, 66 si 100 MB/s.
Fig. 3.1.". Cabluri ATA/33 si ATA/66.
,e(nologia %-ID
I,%.D/C0%0
Odata cu utilizarea tot mai frecventa a PC-urilor ca server-e de retea sau ca statii de lucru
sub sisteme de operare pe 32 de biti, calitatile cerute mediilor de stocare n masa au crescut
enorm. n aplicatiile vitale, siguranta n functionare este o cerinta de baza.
Hard disk-urile n special s-au dovedit a fi extrem de sensibile, deoarece att componentele
mecanice, ct si partea electronica si mediul de memorare nu sunt imune la caderi. Cu toate ca
n ultimii ani discurile au devenit tot mai fiabile, producatorii putnd da timpi MTBF (Mean Time
Between Failures) tot mai mari, aceasta valoare reflecta doar o statistica, neoferind siguranta
suta la suta. Capacitatile de memorare au crescut, depasind domeniul gigaoctetilor, acest lucru
implicnd utilizarea mai multor hard disk-uri ntr-un sistem. nsa cu ct sunt mai multe hard disk-
uri ntr-un sistem, cu att creste probabilitatea de aparitie a unei erori. Daca n plus hard disk-urile
sunt vazute de sistem ca o singura unitate logica, caderea unui disc poate avea efecte
catastrofale. Din aceasta cauza se opteaza din ce n ce mai mult pentru construirea unor structuri
de hard disk-uri tolerante la erori. Tehnica utilizata n acest scop, denumita RAD, ncearca
gasirea unui compromis ntre siguranta, viteza si costuri.
Tehnologia RAD (Redundant )rray of %ne(pensie Dis"s - matrice redundanta de discuri
ieftine) a fost definita pentru prima data de un grup de oameni de stiinta de la +niersity of
'alifornia at Ber"eley n 1987. deea de baza era de a combina mai multe discuri mici, ieftine,
ntr-o matrice de discuri ale carei performante sa le depaseasca pe cele ale unui !ingle $arge
E(pensie Drie (SLED), deci ale unui singur disc de capacitate mare, scump. Aceasta matrice
este vazuta de calculator ca o singura unitate logica. Mai trziu s-a constatat ca solutia obtinuta
nu este chiar att de ieftina precum s-a crezut initial, dar pentru a nu schimba acronimul RAD, s-
a hotart ca semnificatia lui sa devina "Redundant )rray of %ndependent Dis"s". Acestia au
studiat posibilitatea de a utiliza doua sau mai multe Harddisk-uri astfel nct acestea sa apara
sistemului gazda ca fiind un singur dispozitiv. Desi performanta unei astfel de matrici de discuri
simple era mai buna decat a unui singur harddisk cu capacitate echivalenta, fiabilitatea era
inacceptabil de mica. Pentru a rezolva aceasta problema, inginerii de la Berkeley au propus
arhitecturi redundante, care sa ofere o cale de a obtine toleranta la erori (fault tolerance) .
Pe lnga definirea nivelelor RAD de la 1 la 5, oamenii de stiinta au studiat data striping-
distribuirea (partajarea) datelor pe o matrice de discuri nerendundante. Cunoscuta ca RAD 0,
aceasta configuratienu ofera nici un mecanism de protectie a datelor, dar permite un flux maxim
pentru aplicatiile care realizeaza transferuri masive de date, cum ar fi productia video digitala.
Fig. 1. Schema functionala a unei matrici de discuri RAD
Nici unul din nivelele RAD nu este inerent superior celorlalte. Fiecare este potrivit pentru un
anumit tip de aplicatii si platforme, fiecare are caracteristici de cost, performanta si fiabilitate care
raspund unei anumite nevoi. Fiecare din aceste nivele poate satisface doar unul sau doua din
aceste criterii. Pentru aplicatiile client/server, sistemele bazate pe nivelele RAD 1, 0/1 si 5 sunt
cele mai uzuale (RAD 5 este exceptia -oferind cea mai buna combinatie de pret, performanta si
fiabilitate pentru cele mai multe servere). Aceasta pentru ca sistemele de operare de retea cele
mai populare - cum ar fi Windows NT Server - administreaza datele n moduri similare cu cele n
care functioneaza aceste arhitecturi RAD.
Tehnologia RAD nu poate evita defectarea harddisk-urilor, dar ofera o masura de siguranta,
facnd posibila refacerea datelor n timp real, fara pierderi.
Rezistenta la defecte a matricilor de discuri poate fi mbunatatita semnificativ si prin alegerea
incintei potrivite care gazduieste harddisk-urile. Cele care ofera facilitati pentru unitati hot,
swappable, surse de alimentare si ventilatoare redundante, pot mari mult timpul de functionare
fara ntrerupere a matricilor. Etaloane ca MTDL, MTDA, MTTR si MTBF ofera o masura a
performantelor acestora.
Sus
Descrierea ni(elurilor R)ID
Datorita evolutiei complexitatii programelor n timp au aparut urmatoarele probleme de
rezolvat:
asigurarea securitatii datelor;
marirea vitezei de acces la date.
S-a trecut la realizarea unor matrici de discuri fizice grupate logic n volume ce trebuie sa
asigure distribuirea datelor, precum si implementarea unei structuri care sa asigure securitatea
datelor prin utilizarea redundantei.
Conceptul RAD implica trei componente:
zonarea datelor;
performante ridicate ale timpului de acces;
capacitate de stocare marita;
redundanta datelor, fiabilitatea.
$rgani*area datelor
Organizarea datelor n cadrul ariilor de discuri presupune doua componente complementare:
mecanismul de redundanta;
schema de distributie.
Schema de distributie a datelor defineste algoritmul de translatie al adresei logice externe (ce
este vizibila utilizatorului) si adresele fizice ale discurilor incluse n zonele respective.
Sunt doua arhitecturi de baza:
adresarea independenta a fiecarui disc (arhitectura conventionala);
"disk striping" (presupune mpartirea discului n parti egale).
Mecanismul de redundanta specifica tipul, scopul si localizarea fiecarei informatii redundante
din zona de discuri. n mod curent se folosesc "disk mirroring" (dublarea discului) si informatia de
paritate. Acest mecanism permite sistemului de discuri sa poata fi folosit fara erori si dupa ce un
disc fizic s-a defectat avnd loc reconstructia datelor.
Distribuirea datelor presupune maparea adreselor logice ale volumului de discuri la discurile
fizice componente. Abordarea curenta implica adresarea curenta a fiecarui disc si maparea
blocului logic direct catre blocul de pe fiecare disc. Distribuirea datelor este facuta "manual" de
catre administratorii de sistem, de programele de aplicatii sau de catre sistemul de operare. n
general administratorul de sistem este responsabil pentru decizia privind stabilirea locului fiecarei
date pe disc.
Arhitectura de "disk striping" transforma mai multe spatii de adresare ntr-un singur spatiu de
adrese, spatiul unificat folosit de catre procesorul gazda pentru realizarea transferurilor necesare.
Sunt doua feluri de distributie a datelor, folosind aceasta arhitectura:
"fine-grained striping";
"coarse-grained striping".
"Fine-grained striping" distribuie datele n felii mici astfel nct toate discurile volumului vor
colabora la deservirea unei cereri de date. n acest caz, toate cele M discuri contin o fractiune din
fiecare bloc accesibil utilizatorului. Numarul de discuri si dimensiunea feliei de date (stripe) sunt
alese astfel nct sa asigure accesarea unui bloc minim de date din punct de vedere al
procesorului gazda. Cele mai folosite dimensiuni sunt de 1 bit, 1 octet sau 512 octeti; ncarcarea
datelor este perfect distribuita tuturor discurilor din sistem, acestea suportnd ncarcarii egale n
cazul unor operatii de transfer de date.
Rata de transfer efectiva se apropie de cea a celor M discuri, nsa daca datele sunt
sincronizate, atunci operatiile de pozitionare (seek) si cele de rotatie a bratelor de citire/scriere nu
mai afecteaza timpul total de accesare, n acest caz contnd doar timpul de transfer al datelor pe
cele M discuri. Din aceasta cauza, la un moment dat doar un singur transfer poate fi asigurat
deoarece pentru efectuarea acestuia este nevoie de fiecare disc al volumului. Aceste limitari sunt
uzuale n cazul arhitecturii "fine-grained striping", deoarece timpul destinat serviciilor este
dominat de cel necesar transferurilor de date.
"Coarse-grained striping" exploateaza transferuri paralele pentru cereri masive si adresare
separata a discurilor n cazul unor date de dimensiuni mai mici. n acest caz, ncarcarea discurilor
nu mai este egala, de aceea trebuie optimizat accesul la primul disc al transferului curent. Pentru
optimizarea performantelor trebuie sa alegem dimensiunea optima a feliilor de date.
Pentru cereri de date de dimensiuni variabile, nesecventiale, sunt indicate accesarile de date
concurente, iar dimensiunea feliei de date este n corelatie cu numarul de discuri accesate de
fiecare transfer. Pentru operatii cu date de dimensiune constanta si pentru date aliniate, felia de
date se alege astfel nct numarul de discuri accesate n cadrul fiecarui transfer sa fie o
constanta.
Una din solutiile posibile n cazul alegerii dimensiunii feliilor de date, este aceea de a folosi
pentru acestea marimi egale cu dimensiunea unei piste fizice sau un multiplu al acesteia, avnd
si avantajul unui timp de latenta zero, asigurnd astfel si alinierea feliilor de date pentru timpi de
pozitionare minimi.
Redundanta datelor
Mecanismele de implementare a redundantei datelor ale sistemului de stocare reduc
capacitatea de stocare, nsa asigura protectia datelor n cazul caderii sistemului. Timpul mediu
dintre doua defecte consecutive (MTBF - "mean time between failure") este de circa 500.000 ore;
cu toate acestea timpul mediu de viata al unui volum de discuri neredundant este de ordinul
lunilor, fiind invers proportional cu numarul de discuri ce alcatuiesc sistemul. Daca discurile sunt
adresate independent se poate pierde 1/N din numarul de fisiere sau 1/N din datele fiecarui fisier
n cazul folosirii "disk striping-ului". Din acest motiv trebuie sa includem un mecanism de
implementare a redundantei datelor, mecanism ce poate asigura protectia n cazul uneia sau a
mai multor caderi ale discurilor.
O solutie simpla de protectie este aceea de a folosi copii identice; astfel un bloc de date este
scris pe M discuri distincte, datele considerndu-se pierdute atunci cnd originalul si cele M copii
sunt pierdute. Pentru protectie se folosesc urmatoarele metode:
"disk mirroring";
"disk duplexing";
"disk shadowing";
Metoda "disk mirroring" realizeaza scrierea datelor identic pe cele doua discuri distincte. n
acest caz fiecare sistem de M+1 discuri distincte poate supravietui caderii a M discuri. Metoda
"disk duplexing" realizeaza scrierea datelor tot pe doua discuri, nsa canalul de date este distinct
pentru fiecare disc.
Solutia software este inferioara, n acest caz procesorul gazda (host-processor) trebuind sa
execute si operatiile de /O pentru matricea de discuri, reducnd astfel performantele sistemului;
aceasta solutie se practica atunci cnd se doreste doar capacitate de stocare mare si toleranta la
defectari.
Solutia hardware este optima, ea folosindu-se atunci cnd viteza si performantele de acces
sunt factori critici. Aceasta solutie este mai costisitoare, ea implicnd utilizarea unui controller
dedicat comunicatiei dintre CPU si discuri; acest controller specializat contine un procesor RSC
dedicat implementarii algoritmului RAD, n acest caz unitatea centrala (sau serverul sistemului
daca se lucreaza n retea) fiind degrevate de operatiile de /O, mentinndu-si astfel performantele
neafectate.
%-ID 1
RAD 0 nu a fost definit de inginerii de la Berkeley, dar a devenit un termen comun. Este o
matrice de discuri independenta, fara redundanta, care acceseaza datele de pe toate harddisk-
urile la nivel de blocuri de date. Pentru a realiza acest lucru este scris/citit primul bloc de date
pe/de pe primul harddisk, apoi al doilea bloc pe/de pe al doilea harddisk s.a.m.d. RAD 0 se
adreseaza doar cresterii fluxului de date si capacitatii de stocare. Datele sunt partajate (data
striping) pe mai multe discuri fara nici o informatie redundanta. La acest nivel nu exista nici un fel
de toleranta la erori. Daca apare un defect la unul din harddisk-uri, ntregul sistem se prabuseste.
La fel s-ar fi ntmplat si daca datele s-ar fi gasit pe un singur disc. Avantajul principal al matricii
de discuri este transferul mai rapid de date. Acesta creste cu cresterea numarului de unitati SCS.
Are redundanta R = 0.
Fig. 2. RAD 1 - Non,redundent striped array - Matrice de discuri (cu datele) distribuite,
nerendundanta
Sus
%-ID 1
Aceasta tehnologie relizeaza toleranta la erori altfel dect RAD 0, 3 sau 5. n RAD 1, cnd
se face scrierea datelor pe disc, se face o copie exacta a acestora pe un al doilea disc (#irror
dis" - disc oglinda) n mod automat si transparent pentru sistem, aplicatie sau utilizator. Discul
oglinda devine astfel o copie axacta a discului principal.
nterfata cu discurile se poate face cu unul sau doua controlere. Un singur controler ofera o
performanta de citire/scriere asemanatoare cu cea a unui singur harddisk. Daca se folosesc doua
controlere (cte unul pentru fiecare harddisk = duple(ing), se reduce riscul de a avea un singur
dispozitiv care, n cazul unui defect, ar duce la caderea ambelor harddisk-uri. De asemenea,
duplexing-ul poate mbunatati rata de transfer prin scrierea/citirea alternativa a datelor pe/de pe
cele 2 unitati. Comparativ, n cazul unui singur controler performanta la scriere este mai redusa
pentru ca datele trebuie scrise nti pe discul principal si apoi pe discul "oglinda". Discurile
oglindite au fost utilizate de majoritatea sistemelor de procesare a tranzactiilor, tolerante la erori.
Acestea sunt o ncercare de a mbunatati fiabilitatea mediilor de stocare mai curnd dect rata de
transfer. MTBF-ul unui asemenea sistem depaseste cu mult pe cel al unui harddisk obisnuit. Spre
deosebire de alte nivele RAD, datele sunt "reparabile" daca se defecteaza un singur disc si pot fi
refacute, n anumite conditii, in cazul caderii ambelor discuri. Marele dezavantaj este ca numai
jumatate din capacitatea de stocare este efectiv utila si marirea acesteia se poate face numai n
perechi de discuri. ntre nivelele RAD, nivelul 1 ofera cea mai mare disponibilitate a datelor
pentru ca sunt mentinute doua copii complete. n plus, performanta la citire poate fi mbunatatita
daca controlerul matricii de discuri permite citirea simultana de pe ambele unitati ale unei perechi.
La scriere va aparea o usoara scadere de performanta, comparativ cu scrierea pe un disc
obisnuit. O disponibilitate mai mare poate fi obtinuta daca cele doua discuri ale unei perechi sunt
conectate la magistrale /O separate Are redundanta R = 100%.
Fig. 3. RAD 1 - Parallel array with E'' - Matrice paralela cu corectie ECC
Sus
%-ID 2
RAD 2 stocheaza datele pe un grup de discuri mpartindule n "felii", de obicei de marimea
unui sector. Un cod Hamming pentru fiecare "felie" este stocat pe un disc separat, check disk.
Codul permite si corectarea erorilor. Acest nivel este referit uneori si ca RAD 0+1 deoarece
combina avantajele ambelor tehnulogii - disponibilitatea datelor si performanta ridicata. Poate fi
adaptat fie pentu un mediu cu cereri numeroase de acces la date, fie pentru transferul unor
volume mari de date. Datele sunt partajate pe mai multe harddisk-uri, cteva dintre ele fiind
dedicate stocarii informatiilor de detectare si corectie a erorilor (ECC - Error Checking and
Correction) pentru fiecare sector.Oricum, pentru ca cele mai multe din harddisk-urile actuale au
incluse facilitati ECC la nivel de sector ca facilitate standared, RAD 2 nu ofera avantaje
semnificative comparativ cu arhitectura RAD 3. n prezent, producatorii au renuntat sa mai
fabrice matrici RAD 2. Are redundanta R = 25%.
Fig. !. RAD 2 - Mirrored array - Matrice de discuri "oglindite" (dublate)
Sus
%-ID 3
n RAD 3 datele sunt distribuite pe mai multe discuri, la nivel de bit sau byte. Unul din
harddisk-urile din matrice asigura protectia datelor pastrnd byte-ul de verificare a paritati pentru
fiecare unitate de alocare. La fel ca la RAD 0, discurile sunt accesate simultan, dar exista n plus
harddisk-ul de paritate. Datele sunt scrise/citite simultan pe/de pe toate unitatile, iar bitul de
paritate este calculat si comparat cu cel de pe discul de paritate (la citire) sau scis pe respectivul
disc (la operatia de scriere). Astfel, pentru fiecare byte scris se calculeaza un bit de paritate
pentru a mentine integritatea datelor. Aceasta permite ca matricea de discuri si sistemul sa fie
100% functionale si n cazul defectarii unui harddisk din matrice. n acest caz, se poate continua
citirea sau scrierea de pe celelalte unitati. Bitul de paritate permite refacerea datelor de pe discul
defect. nlocuirea unitatii defecte se poate face online (hot,swapped), dupa care controlerul
matricii de discuri reconstruieste datele pe acesta. Avantajele RAD 3 fata de nivelele anterioare
este ca procentul ocupat de informatia redundanta (de paritate) din totalul capacitatii de stocare
descreste pe masura ce creste numarul harddisk-urilor. De asemenea, dispune de cai paralele de
transmitere a datelor, oferind astfel rate de transfer ridicate pentru aplicatiile care manipuleaza
fisiere de dimensiuni mari. Capacitatea matricii poate fi marita cu cte un harddisk sau n grupuri.
La RAD 3, unitatile de alocare a spatiului (si de transfer al datelor) sunt mai mici dect la alte
sisteme si rotatia platanelor harddisk-urilor este sincronizata pentru a mbunatati rata de transfer.
Acest lucru o face potrivita pentru aplicatii CAD/CAM sau grafice. Are redundanta R = 25%.
Fig. ". RAD 3 - Parallel array with parity - Matrice paralela cu informatii de paritate
Sus
%-ID !
n RAD 4, informatia de paritate este ntretesuta cu datele utile la nivel de sector dau bloc de
date. Ca si la RAD 3, un singur drive este utilizat pentru stocarea datelor redundante, folosind un
byte de paritate pentru fiecare bloc de date. Caile paralele de transfer a datelor si distributia
datelor pe harddisk-urile din matrice la nive de sector sau bloc permit efectuarea de operatii
independente pe diversele unitati si executarea n paralel a operatiilor de intrare/iesire. RAD 4
este identic cu RAD 3 cu exceptia faptului ca se utilizeaza unitati de alocare mai mari, astfel
nct informatiile pot fi citite de pe un harddisk din matrice independent de discul de paritate.
Acest lucru permite suprapunerea n timp a operatiilor de citire. RAD 4 ofera performante ridicate
de citire si relaiv bune de scriere. Aceasta este o solutie de utilitate generala, aplicabila mai ales
acolo unde raportul citiri/scrieri este ridicat. Astfel, RAD 4 este o alegere buna pentru transferuri
de blocuri de date mici, tipice pentru sistemele de procesare a tranzactiilor. Performantele la
scriere sunt scazute, pentru ca la fiecare scriere trebuie sa se scrie si bitul de paritate pe
harddisk-ul respectiv. Astfel, harddisk-ul de paritate devine o frna n calea performantei ridicate
cnd sunt necesare multe scrieri ale informatiei de paritate. n acest caz, RAD 5 este o solutie
mai buna deoarece informatia de paritate este distribuita pe toate discurile disponibile. RAD 4
aproape ca nu a fost implementat n practica pentru ca nu ofera avantaje semnificative fata de
RAD 5. Are redundanta R = 25%.
Fig. #. RAD 4 - !triped array with parity - Matrice de discuri cu datele distribuite, cu paritate
Sus
%-ID "
Aceasta tehnologie combina fluxul masiv de date oferit de RAD 1 - prin paratjarea datelor la
nivel de bloc - cu mecanismul de refacere a datelor prin intermediul informatiilor de paritate.
Acest nivel de toleranta la erori integreaza informatia de paritate la nivel de sector cu partajarea
datelor si informatiilor de paritate pe toate harddisk-urile, fara a avea deci o unitate dedicata
stocarii informatiilor de paritate. Aceasta permite multiple operatii de intrare/iesire concurente
ceea ce conduce la un flux de date mbunatatit, cu mentinerea integritatii datelor.
Un disc anume din matrice este accesat doar atunci cnd trebuie scrise/citite date sau
informatii de paritate pe/de pe acesta. n RAD 5 discurile pot raspunde independent cererilor de
acces, ceea ce ofera o performanta sporita la citire ntr-un mediu cu solicitari intense de acces.
Datorita informatiilor de paritate, o matrice RAD 5 poate supravietui caderii unui disc fara
pierderea datelor sau ntreruperea accesului la acestea. Punctul forte al acestei tehnologii este
manipularea unui numar mare de fisiere mici.
Rata de transfer este ridicata pentru ca nu mai exista strangularea de la RAD 4 datorata
drive-ului de paritate. Desi RAD 5 este mai eficient din punct de vedere al costurilor, pentru ca nu
mai este necesar un drive separat pentru paritate, performanta la scriere are de suferit. Fiecare
operatie de scriere necesita 4 accese independente la disc. nti, datele vechi si informatia de
paritate este citita de pa discuri separate. Apoi este calculata noua paritate. n fine, noile date si
informatiile de paritate sunt scrise pe discuri separate.
Multi producatori de sisteme RAD utilizeaza caching-ul pentru a compensa performantele
slabe la scriere. n acest caz este important ca acesta sa fie sustinut de un sistem UPS
(+ninterruptible Power !upply). n aplicatiile grafice, dezavantajul RAD 5 fata de RAD 3 este
slaba performanta la scriere datorata informatiilor de paritate distribuite, astfel nct RAD 5 este
de obicei ntlnit n aplicatii cu numar mare de operatii de citire/scriere scurte. Utilizarea maxima
a capacitatii se obtine atunci matricea are mai putin de 7 discuri. La un numar mai mare aceasta
este asemanatoare nivelului RAD 3. Are redundanta R = 25%.
Fig. $. RAD 5 - !triped array with distributed parity - Matrice distribuita cu paritate distribuita
Scrierea necesita actualizarea paritatii
Citirile se pot face simultan de pe toate harddisk-urile
n cazul caderii unui disc, operatia de refacere a datelor consta n folosirea discurilor ramase,
discul de paritate si discurile de date, datele refacndu-se cu aceeasi suma de paritate folosita la
constructia discului de paritate.
Sus
%-ID #
Caracteristici + )(anta,e
1. RAD 6 este n esent o extensie a lui RAD 5 care permite pentru o tolerant a erorii
aditional folosirea unei a doua paritti independent distribuit (paritate bidimensional).
2. Datele sunt mprtite n blocuri la fel ca la RAD 5 si un al doilea set de paritate este
calculat si scris pe toate driverele; RAD 6 asigur o tolerant a erorilor foarte mare, si poate
rezista la defectiuni de disc multiple si simultane.
3. Este o solutie perfect pentru aplicatii critice.
De*a(anta,e
1. Design-ul controlerului este foarte complex.
2. Timpul necesar controlului pentru a procesa adresele de paritate ale controlerului este
foarte mare.
3. Performant de scriere foarte proast.
4. Necesit M+2 drivere pentru a fi implementat datorit schemei de paritate bidimensionale.
Fig. &. RAD 6 - Discuri de date independente cu dou scheme de paritate distribuite
independent
napoi
%-ID $
Caracteristici arhitecturale-
Toate transferurile de /O sunt asincrone, controlate independent si beneficiaz de
memorie cache, inclusiv transferul cu interfata gazd.
Toate scrierile si citirile sunt centralizate n memoria cache prin intermediul unui x-bus de
mare vitez.
Discul de paritate dedicat poate fi pe orice canal.
mplementare complet a unui proces orientat pe sisteme de operare real,ti#e,
implementat la nivelul procesorului ntr-un sir de control.
Canal de comunicatii controlat real,ti#e de sistemul de operare.
Sistemele deschise folosesc discuri SCS standard, magistrale standard PC, plci de
baz si memorii SMM.
Transfer de date de mare vitez (x-bus), datorit memoriei cache intern.
Generarea de paritate integrat n memoria cache.
Fig. '. RAD 7 - Asincronizare optimizat pentru rate mari de /O si de transfer
)(anta,e
1. Performantele medii de scriere sunt cu 25% pn la 90% mai bune dect performantele
discurilor obisnuite, si de la 1,5 pn la 6 ori mai bun dect orice alt nivel RAD.
2. nterfetele gazd sunt scalabile pentru conectivitate sau pentru cresterea transferului.
3. Citirile de mrime mic n mediul #ulti,user au timp de acces aproape 0 datorit memorrii
in cache.
4. Performantele de scriere se mbunttesc odat cu cresterea numrului de drivere din
suprafat.
5. Timpul de acces scade odat cu cresterea numrului de actualizatoare din suprafat.
6. Nu este necesar transferul de date suplimentare pentru paritate.
De*a(anta,e
1. Solutia este oferit de ctre un singur productor.
2. Cost pe MB foarte mare.
3. Garantie foarte scurt.
4. Nu exist serviciu de depanare.
5. Sursa de curent trebuie s fie UPS pentru a preveni pierderea de date din cache.
n cadrul nivelului RAD 5, data este mpartita de-a lungul tuturor discurilor din matrice,
folosind felii largi, cu cte o felie pe "linie", continnd datele de paritate. Alocarea acestei felii de
paritate este rotita printre toate discurile din matrice astfel nct feliile succesive de paritate sunt
ntotdeauna scrise pe un disc diferit. n eventualitatea "caderii" unuia din ele (drive failure),
continutul fiecarei felii lipsa poate fi reconstruit din data de paritate pentru acea "linie", astfel
nepierzndu-se nici un fel de date. Caderea ntregii matrici reclama caderea simultana a doua
drivere - un eveniment foarte improbabil.
Felierea discului cu paritate rotati2a 3 Dis) striping 4it( rotating
parit56
A memora datele de paritate nseamna ca n orice moment n care o data este scrisa pe un
disc din matrice, paritatea trebuie sa fie reactualizata. Daca datele de paritate au fost mereu
scrise pe un acelasi disc, acest disc va deveni o problema (a bottle-neck) pentru celelalte discuri,
cu un efect negativ care va reduce performanta sistemului la scriere. Prin rotirea discului care
memoreaza felia scrisa, aceasta ncurcatura este nlaturata si acest efect negativ este redus. Mai
mult, partajarea datelor si a paritatii de-a lungul discurilor permite aceleasi performante la citire ca
n cazul n care nu exista un disc de paritate dedicat.
n figura urmatoare sunt ilustrate operatiile de scriere/citire pentru nivelul RAD 5, folosind
patru discuri.
Fig. &. Operatiile de scriere/citire pentru nivelul RAD 5, folosind patru discuri
Cnd data este scrisa n matricea RAD 5, informatia de paritate trebuie sa fie reactualizata n
unul din urmatoarele moduri:
1. - informatia de paritate este o operatie XOR a datelor dupa fiecare disc din matrice. Ori de
cte ori data dupa oricare disc este schimbata, celelalte discuri din matrice care memoreaza date
sunt citite si aplicate unei operatii XOR pentru a crea noua paritate. Aceasta implica accesarea
fiecarui driver din matrice pentru fiecare operatie de scriere;
2. - acest al doilea mod implica gasirea bitilor de date care au fost schimbati de catre operatia
de scriere, iar apoi schimbarea bitilor de paritate corespunzatori. Aceasta metoda este
acompaniata mai nti de citirea datei vechi pentru a fi rescrisa. Aceasta data este aplicata unui
XOR cu noua data care va fi scrisa. Rezultatul este un " bit mask" care are "1" n pozitia fiecarui
bit ce a fost schimbat. Aceasta "bit mask" este apoi aplicata unui XOR cu vechea informatie de
paritate care este citita de la driver-ul de paritate din matrice. n acest fel este posibil sa se
determine care biti din vechea paritate au fost schimbati si noua paritate reactualizata este apoi
scrisa napoi pe discul de paritate. Aceasta rezulta n doar doua citiri, doua scrieri si doua operatii
XOR.
Acest dezavantaj al memorarii informatiei de paritate mai trziu dect o copie a datelor, este
datorat timpului n plus de la durata operatiilor de scriere pna la regenerarea informatiei de
paritate. Acest timp aditional reduce performantele de scriere pentru RAD 5 fata de RAD 1 cu un
factor ntre 3/5 si 1/3. Din acest motiv RAD 5 nu este recomandat pentru aplicatiile de scriere n
care performanta este importanta.
n urmatoarea figura este ilustrat modul n care se realizeaza reactualizarea paritatii:
Fig. '. Reactualizarea paritatii n timpul scrierilor cu RAD 5
%efacerea datelor pierdute
n cadrul nivelului RAD 0 cnd o unitate de hard disc a cazut, ntreaga matrice de discuri nu
mai poate fi folosita. n matricea de discuri RAD 1, caderea unui disc are doar un mic impact
asupra performantelor, deoarece datele pot fi citite de la discul oglinda.
n matricea RAD 5, datele trebuie sa fie reconstruite prin citirea si aplicarea unei functii XOR
feliilor de date corespunzatoare de la discurile ce ramn n matrice. Acest proces este nsa relativ
ncet; cu ct mai multe discuri sunt n matricea RAD , cu att operatiile devin mai ncete. n figura
urmatoare este ilustrat procesul de reconstructie al datelor pe un sistem cu RAD 5.
Fig. 11. Procesul de reconstructie al datelor pe un sistem cu RAD 5
%econstructia unui (ard disc deficient
Atunci cnd un disc defect este nlocuit ntr-o matrice RAD 1 sau 5, controlerul SCS va
reconstrui data pierduta pe noul driver. Aceasta operatie de reconstructie are loc n decursul
citirilor si scrierilor normale din matrice. n cazul matricii RAD 1, reconstructia va avea loc relativ
repede, deoarece ea implica doar copierea datei continute n discul oglinda pe noul disc
renlocuit.
n cazul matricii RAD 5, noua data ce urmeaza a fi scrisa pe cel mai nou renlocuit disc,
trebuie sa fie recreata prin citirea si aplicarea unei functii XOR feliei de date corespunzatoare de
la discurile remanente n matrice. Acest lucru cauzeaza o considerabila degradare a performantei
pe durata operatiei de reconstruire, care va dura cu att mai mult cu ct sunt mai multe discuri n
matrice.
$%eratii %e un siste. cu R)ID /
01 $%eratie nor.ala
Un subsistem de discuri ce opereaza sub mediul RAD 5, memoreaza datele n felii largi de-a
lungul matricii de discuri, folosind o schema de paritate rotativa cu XOR. Att timp ct nu a avut
loc nici o cadere de discuri vom avea urmatoarea schema:
Fig. 11. Functionare normala
21 Caderea unui disc
Consideram exemplul precedent; presupunem ca una din unitatile de hard disc (de exemplu
unitatea 3 ) produce o deficienta. Unitatea de disc defecta este reprezentata n figura ca nefiind
prezenta din punct de vedere logic. ncepnd din acest moment pna cnd o alta unitate o va
nlocui si datele vor fi reconstruite pe aceasta din urma, accesul la hard discurile subsistemului va
fi ncetinit datorita ncarcarii pe controlerul SCS; controllerul acopera datele discurilor pentru
accesurile de citire prin executarea de XOR pe feliile corespunzatoare de la unitatile de disc
remanente n sistem.
21 Reconstructia noii unitatii de hard disc
Unitatea de hard disc ce a generat disfunctia este nlaturata din sistem si apoi nlocuita cu o
noua unitate. Dupa ce vechea unitate a fost nlocuita, controlerul SCS de RAD va ncepe sa
reconstruiasca datele ce se gaseau pe discul cazut, pe noua unitate introdusa n sistem. Pentru
fiecare linie de felii din matrice, controlerul executa un SAU EXCLUSV (XOR) pentru informatiile
de date/paritate, de la feliile celorlalte unitati de discuri, iar datele rezultate le scrie pe felia
discului nou introdus.
Fig. 12. Matricea RAD 5 dupa caderea unui harddisk
Fig. 13. Reconstructia datelor lipsa pe harddisk-ul nou introdus
Di.ensiunea blocului de date
O problema care trebuie rezolvata atunci cnd se proiecteaza un sistem RAD este aceea de
alegere a dimensiunii blocului de date, deoarece majoritatea cererilor adresate matricii de discuri
sunt de un singur bloc. Fiecare acces la date de dimensiuni mai mari de un bloc necesita
contributia mai multor discuri, deci pentru a mpiedica posibilitatea unor cereri multiple pentru
acelasi disc se va folosi fie reordonarea acceselor la matricea de discuri (cu ajutorul unei stive de
comenzi), fie folosirea unor buffere de date mari,depasind 1MB) care stocheaza datele pna
cnd sunt disponibile si celelalte discuri pentru a se finaliza accesul corect.
Dimensiunea unui bloc de date poate fi un multiplu al dimensiunii unei piste; astfel, n cazul
unor cereri multiple, se vor putea pozitiona cu usurinta capetele discului la nceputul zonelor
respective, determinnd astfel un timp de cautare si de transfer mult mai redus. Deoarece
dimensiunea unei piste este un multiplu al sectorului (512 octeti), pentru un aliniament optim al
feliilor de date trebuie sa alegem dimensiunea acestora astfel nct sa reducem timpii de cautare
si de pozitionare a capetelor discului.
Att nivelul RAD 1 ct si nivelul RAD 5 folosesc "block-striped array" ce mparte datele n
mai multe blocuri, care apoi sunt stocate pe discuri separate. Avantajul metodei "block-striping"
este legat de posibilitatea ca oricare disc sa adreseze independent date de dimensiune mai mica
sau egala cu cea a blocului de date.
RAD 1 scrie datele n cadrul matricii de discuri cu o redundanta "mirror", astfel nct atunci
cnd controllerul scrie un bloc pe un disc, va scrie acelasi bloc si pe discul "mirror".
RAD 5 care foloseste N discuri va scrie blocuri distincte de date pe cele N-1 discuri, iar apoi
calculeaza blocul de paritate pe care l scrie pe cel de-al N-lea disc.
Pentru a putea folosi avantajul matricii "block-striping" controllerul trebuie sa implementeze o
coada de comenzi primite de la CPU. Acesta permite servirea unor cereri de /O concurente, n
timp ce fara aceasta coada s-ar putea servi doar o singura cerere comportndu-se ca un singur
disc cu informatie redundanta. Atunci cnd avem un mic procent din cereri ce depasesc
dimensiunea blocului de date, pierderea de performanta este mica comparativ cu cazul n care
toate cererile de date sunt mai mari dect blocul de date, n acest caz trebuind accesate doua
discuri pentru a efectua un transfer. Aceste lucruri sunt valabile n ipoteza n care controllerul
acceseaza discurile n paralel (concurent). n mod normal asemenea sisteme folosesc tehnici de
accesare n paralel si alte tehnici de management ale acceselor; una dintre aceste tehnici este
cea prin care se implementeaza o coada de comenzi n cadrul unei matricii de discuri cu
controller care reordoneaza cererile, introducnd ntrzierii fiecarei comenzi, nsa pe ansamblu
beneficiile fiind considerabil superioare nivelului costului.
O alta posibilitate este folosirea unui buffer mare (mai mare de 1MB) pentru a stoca datele
deja prelucrate pna cnd controllerul asteapta disponibilizarea discului dorit n cadrul
transferului. n acest caz sistemul de operare gazda trebuie sa respecte ordinea de initiere a
acceselor de date.
Daca dimensiunea blocului de date este aleasa mai mica dect majoritatea cererilor, exista
posibilitatea accesarii datelor care nu sunt corect aliniate din punct de vedere al delimitarii
blocurilor. Lipsa alinierii nseamna pentru controller accesarea unei date ce ncalca granita dintre
doua blocuri, deci accesarea de pe doua discuri. Nealinierea, n cele mai multe din cazuri este
consecinta alegerii gresite a dimensiunii blocului de date: doua discuri trebuie sa satisfaca o
singura cerere, n acelasi mod n care pentru blocuri de 8 KB, o citire de 16 KB implica doua
operatii de seek. Pierderile de viteza sunt mai mici n cazul lipsei alinierii dect n cazul alegerii
unui bloc de dimensiune mai mica, deoarece sistemul de fisiere poate fi corectat din punct de
vedere al alinierii prin reordonarea cererilor pentru a se asigura ca toate cererile sunt ndreptate
catre adresele de nceput ale blocurilor.
-lgoritmi %-ID
Pentru a mari performantele discurilor se impune folosirea unui controller de cache; acesta va
realiza anticipat transferurile ce urmeaza a fi facute si de asemenea va satisface cererile actuale
n timp ce magistrala locala a sistemului este ocupata cu transferul ntre alte dispozitive.
Folosirea unui cache destinat calcularii anticipate a citirilor viitoare se numeste "Read Ahead
Cache". Memoriile cache sunt de tip asociativ si se bazeaza pe faptul ca o cautare n memorie
dureaza mai putin dect un acces la disc.
Metodele de cautare a datelor sunt urmatoarele:
LOOK THROUGH, n care se parcurge mai nti memoria tampon (cache-ul) si apoi hard
discul;
LOOK ASDE, n care se porneste simultan cautarea n memoria cache si pe hard disc;
MONTORNG, foloseste un controller pentru a lua decizii privind ordinea de cautare.
n cazul sistemelor RAD, trebuie rezolvata problema mentinerii redundantei matricii de
discuri, deoarece n cazul ntreruperii accidentale a alimentarii noile blocuri de paritate si de date
aflate n memoria cache nu au fost nca salvate putndu-se astfel pierde; acest lucru are loc
datorita algoritmului de nlocuire a liniilor si datorita faptului ca salvarea datelor n memoria cache
are loc doar n urma satisfacerii conditiilor de nlocuire a liniilor. O solutie simpla, nsa scumpa,
este folosirea unei memorii cache non-volatile. Memoria cache poate fi implementata la nivelul
controller-ului sau poate fi separata, expandata sau memorie non-volatila. n cazul implementarii
memoriei cache la nivelul controller-ului exista urmatoarele avantaje: se pot procesa rapid datele
provenite de la mai multe host-uri cu mecanismele de protectie adiacente; functiile cozii de
comenzi, operatiile de seek, transferurile DMA si alte functii de optimizare sunt executate de catre
controller, degrevnd astfel procesorul gazda de aceste operatii, el putnd executa astfel alte
task-uri. Exista trei algoritmi utilizati, fiecare prezentnd un anumit avantaj:
algoritmul de nlocuire aleator (RR-random replacement);
algoritmul LRU (Least Recently Used);
algoritmul SLRU(Segmented LRU).
Algoritmul RR - determina numarul liniei care iese din memoria cache folosind un generator
de numere pseudoaleatoare. Acest algoritm este usor de implementat, nsa performantele
generale sunt slabe datorita inexistentei unor asocieri ntre atributele spatiale si temporale ale
unei cereri de date.
Algoritmul LRU - este cel mai folosit datorita gradului mare de generalitate pentru solutii
diferite; este folosit pentru managementul memoriei virtuale, a sistemelor de fisiere si a operatiilor
de /O. Acest algoritm implementeaza o stiva LRU ce va contine numarul liniei din memoria
cache, iar n vrful stivei se va afla tot timpul numarul liniei cel mai recent utilizate si n ordine
descrescatoare celelalte linii pna la ultima care reprezinta coada stivei si care este numarul liniei
cel mai putin utilizate. Acest algoritm foloseste principiul determinarii temporale conform caruia o
linie utilizata la un moment dat nu va mai fi utilizata n viitorul apropiat. Dezavantajul acestui
algoritm l reprezinta modul defectuos de predictie al accesarilor viitoare si nlocuirea
neeconomica a liniilor n acest caz.
Algoritmul Segmented LRU (SLRU) - se implementeaza o memorie cache cu un continut
suplimentar n care se scriu datele ce au fost nlocuite; memoria cache SLRU este mpartita n
doua segmente:
segmentul de proba, care este segmentul principal n care sunt nscrise datele;
segmentul de protectie care reprezinta directorul secundar pentru liniile ce au fost
nlocuite de algoritm.
Liniile n fiecare segment sunt ordonate de la cea mai recent utilizata la cea mai putin utilizata;
n memorie liniile sunt n acelasi segment fizic, diferenta fiind data de un bit atasat ce determina
segmentul careia apartine. Algoritmul SLRU protejeaza datele ce vor fi accesate de mai multe ori
introducndu-le n segmentul de protectie daca apare un semnal de hit, nlocuindu-le pe cele cu
unica folosinta.
07emple de implementare a te(nologiilor %-ID
Un prim exemplu elocvent de implementare a tehnologiei RAD l reprezinta subsistemele
RAD RM-50FC si DS-50FC de la firma AC&NC. Ele sunt folosite pentru stocari de date, utilizate
cu precadere n retelele LAN, acolo unde sunt necesare capacitati mari de stocare a datelor. Cel
mai nou produs, RM-50FC, este un sistem de stocare de date full Fiber Channel ce ofera o nalta
perormanta si cea mai mare siguranta n stocarea datelor.
Controllerele RAD ale acestui subsistem suporta tehnologiile RAD 0, 1, 3, 4 si 5; are
prevazut un disc global de rezerva, posibilitatea de reconstructie automata a datelor precum si
512 MB de memorie cache de date. Fiecare subsistem RM-50FC poate suporta pna la 110
unitati de disc.
Fig. 1!. Subsistem RM-50FC
Capacitatea discurilor poate fi: 18GB (10.000 rpm), 36GB (10.000 rpm) or 73GB (10.000 rpm),
putndu-se ajunge astfel la o capacitate maxima de 8.03 TB.
Specificatii tehnice:
Arhitectura RAD: CPU AMD K6 300MHz, cu o cale de date de 533 MB/sec, DMA, pe 64
de biti;
nterfata magistralei de disc: patru Fiber Channel de 100 MB/sec;
Numarul de unitati de disc pe canal: maxim 55 de unitati;
Memorie cache: 512 MB;
Sisteme de operare suportate: Windows NT, Windows 2000 si MSCS (Microsoft Cluster
Server), SCO Unix, SunOS/Solaris, BM AX, MAC OS, Linux, Novell, OS/2, DOS precum
si multe altele;
Marime, greutate: 48 cm latime, 48 cm lungime, 18 cm naltime, 19 kg fara unitatile de
disc;
Un alt exemplu de implementare a tehnologiei RAD este JetStor -FC, a carui matrice RAD
este bazata pe noile controllere RAD cu cinci canale LVD / FC Ultra2 SCS 64-bit. Acesta ofera o
performanta excelenta datorita folosirii interfetei de disc Ultra2 SCS, a interfetei Fiber Channel
de 100MB/sec si este independent de un sistem de vreun sistem de operare. O performanta mai
buna poate aduce un beneficiu performantei sistemului /O n general, particulariznd pentru
tranferurile unor blocuri mari de date.
Fiecare unitate JetStor -FC RAD poate suporta pna la opt unitati de disc de 3.5", care pot fi
amplasate n locatii speciale.
Costurile scazute de implementare si depanare sunt asigurate de design-ul cableless oferit de
JetStor -FC, de doua surse de energie redundante, de sase ventilatoare si, binenteles, de
controlerul RAD. JetStor -FC este realizat n doua variante: tower desktop si rackmount .
Fig. 1". JetStor -FC: tower desktop si rackmount
Capacitatea discurilor poate fi: 9.1GB (7.200 / 10.000 rpm), 18GB (7.200 / 10.000 / 15.000
rpm), 36GB (7.200 / 10.000 rpm), 73GB (10.000 rpm), and 180GB (7.200 rpm). Capacitatea
totala este de 1440 GB, folosind discuri cu capacitatea maxima de 180GB.
Controllerele RAD suporta tehologiile RAD 0, 1, 3 si 5; are prevazut un disc global de
rezerva, posibilitatea de reconstructie automata a datelor, precum si pna la 128 MB de memorie
cache de date SO-DMM SDRAM.
Specificatii tehnice:
Arhitectura RAD: CPU 66 MHz RSC pe 64 de biti, cu 264 MB/sec, calea de date DMA
pe 64 de biti;
Memoria cache: pna la 128 MB ntr-un singur slot de 144 de pini SO-DMM SDRAM;
Sisteme de operare suportate: Windows NT, Windows 2000 si MSCS (Microsoft Cluster
Server), SCO Unix, SunOS/Solaris, BM AX, MAC OS, Linux, Novell, OS/2 precum si
multe altele;
Marime, greutate: 48 cm lungime, 30 cm latime, 22 cm naltime, 12.2 kg fara unitatile de
disc.
R)ID /'2
RAD 5-3 este o varianta hibrida ntre RAD 0, 1, 3 si 5. Se mai numeste "Parallel )rray with
Parity* Mirrored". Are doua niveluri. n nivelul de jos exista o zona de date n paralel, cu disc de
paritate, ca la RAD-3. n nivelul de sus, RAD-3 este vazut ca disc virtual (RAD-0), la care se
aplica "mirroring" (RAD-1). Prezinta performante ridicate la operatiile de scriere/citire, dar
fiabilitatea este mai slaba. n reconstructia datelor se obtin performante asemanatoare cu RAD-
5. Are redundanta R = 25%.
Fig. 1#. RAD 5-3 - Rate mari de /O si transfer performant de date
)(anta,e
1. Are aceeasi tolerant a erorii ca si RAID 3, dar si acelasi control al erorilor.
2. Ratele de transfer foarte mari sunt obtinute datorit segmentelor de suprafat RAID
3.
3. Ratele mari de I/ pentru cereri mici sunt obtinute cu a!utorul di"i#rii RAID $.
4. Este o solutie excelent pentru site-urile care ar fi mers si cu RAD 3, dar care necesit un
surplus de performant.
De*a(anta,e
1. %oarte costisitor ca implementare.
2. Rotatia tuturor discurilor trebuie s fie sincroni#at, ceea ce limitea# alegerea
discurilor.
3. Di"i#area octetilor duce la o utili#are proast a capacittii formatate.
Comparatie ntre ni2elele %-ID
i2elul
%-ID
umar
minim
de
(arddis)8
uri
Descriere 9uncte forte 9uncte slabe
RAD 0 2
Data striping
fara
redundanta
Cele mai bune performante
de transfer
Lipseste protectia
datelor:daca un harddisk
se
defecteaza, toate datele
sunt pierdute
RAD 1 2 Disk mirroring Performante bune;
protectie a datelor
Costuri suplimentare
datorita redundantei
foarte buna; penalizari
minime in ceea ce priveste
performanta de scriere
ridicate; pentru ca toate
datele sunt duplicate
este nevoie de o
capacitate dubla de
stocare
RAD 2
Neutilizat in
medii
LAN
Nu are utilizari
practice
Utilizat in trecut pentru
corectia erorilor
RAM (cod Hamming) si in
harddisk-uri inainte
de utilizarea sistemelor
interne de corectie
a erorilor
Nu are aplicabilitate
practica; performantele
sale pot fi obtinute prin
RAD 3 la un pret
mai mic
RAD 3
3
LAN
Data striping la
nivel
de byte cu
harddisk
dedicat pentru
paritate
Performante excelente
pentru accese
secventiale la volume mari
de date
Nu este potivit pentru
aplicatii de retea
orientate spre tranzactii;
un singur
harddisk pentru paritate
nu suporta
citiri/scrieri simultane
multiple
RAD 4
3 (utilizat
rar)
Data striping la
nivel
de bloc cu
drive
dedicat pentru
paritate
Data striping sprijina citirile
simultane multiple
Cererile de scriere pe
disc sufera de
acceasi degradare a
performantelor ca si
RAD 3 datorita harddisk-
ului de paritate
unic
RAD 5 3
Data stiping la
nivel
de bloc cu
paritate
distribuita
Cel mai bun raport
pret/performanta
in retele orientate pe
tranzactii;
performante si protectie a
datelor foarte
bune; suporta citiri/scrieri
simultane multiple;
poate fi optimizat pentru
citiri secventiale
ale unor volume mari de
date
Performantele de scriere
pe disc sunt
mai scazute la RAD 0 si
RAD 1
RAD 0/1 4
Combinatie de
RAD 0
(data striping)
si
RAD 1
(mirroring)
Cele mai bune performante
si protectie
a datelor (poate suporta
defecte multiple
ale unitatilor de harddisk)
Costuri suplimentare din
cauza redunda-
tei ridicate; pentru ca
toate datele sunt
duplicate, este nevoie de
o capacitate
dubla de stocare;
necesita minim 4
harddisk-uri
Cap &. 'en#i magnetice
INR$D#CERE
Benzile magnetice sunt destinate salvarilor de siguranta - o modalitate de a va asigura ca un
dezastru nu va va face sa pierdeti toate datele valoroase. De asemenea, o parete dintre
sistemele standardizate de benzi magnetice pot fi folosite ca medii de schimb. Sistemele de
banda magnetica exista n diferite formate, cu capacitati, viteze si modalitati diferite de folosire.
Avnd un sistem de salvare corespunzator, putem oricnd sa facem o copie a celor mai
valoroase date pe un mediu amovibil, pe care sa l stocam ntr-un loc sigur. n cazu unui dezastru
avem ntotdeauna o copie de pe care putem reface informatiile originale.
Conceptul este simplu, dar departe de perfectiune. Un sistem de salvare trebuie sa asigure o
combinatie de caracteristici contradictorii. Mediul de salvare trebuie sa fie permanent, dar
refolosibil, sigur, dar portabil, fiabil, dar ieftin, usor de folosit, dar sa fie un echipament pentru PC-
uri.
Benzile au fost primele sisteme magnetice de stocare masiva folosite pentru calculatoare,
nca de pe vremea calculatoarelor Univac, de marimea unei camere, si a tuburilor cu vid. Benzile
magnetice s-au dovedit un nlocuitor bun puntru cartelele si benzile de hrtie perforate - sistemul
primar de stocare al calculatoarelor mainframe. Ulterior, transferurile de informatii au devenit un
devenit un domeniu important de utilizare a benzilor magnetice. Bazele de date puteau fi
transferate cu usurinta de la un sistem la altul cu ajutorul rolelor de banda magnetica. Dupa ce
discurile au preluat rolul de sistem principal de stocare, sistemele de benzi magnetice au fost
adaptate ca sisteme pentru salvarile de siguranta.
n momentul intrarii n lumea calculatoarelor personale, benzile magnetice trecusera deja
printr-un proces de evolutie n mediul calculatoarelor mainframe. Banda magnetica nu a fost
considerata niciodata sistem de stocare primar. n lumea PC-urilor, benzile magnetice au
ndeplinit nc de la nceput acelasi rol pe care l au si astazi, acela de mediu de baza pentru
salvarile de siguranta. De la primele sisteme, benzile magnetice s-au dezvoltat n acelasi ritm cu
discurile pentru a caror salvare sunt folosite. Pornind de la sisteme care nu puteau stoca dect 30
MB pe banda, sistemele moderne ncarca mai multi gigaocteti pe casetele compacte, usor de
folosit.
:ediile de stocare
Ca entitate fizica, banda magnetica este simpla si sofisticata, n acelasi timp. Modelul este
foarte simplu, reprezentnd un mediu perfect de stocare secventiala (o panglica lunga si subtire,
pe care sunt stocate secvente de informatie). Partea sofisticata este legata de materialele folosite
pentru constructie.
;anda magnetica
Banda folosita de orice sistem este formata din doua parti principale (suportul si pelicula).
Suportul ofera rezistenta necesara pentru a evita ditrugerea benzii n timp ce este deplasata
nainte si napoi pe calea de transport. Progresele calitative ale materialului folosit ca suport
reflecta dezvoltarea industriei materialelor plastice. Primele benzi magnetice foloseau ca suport
hrtia. La scurt timp dupa aparitia echipamentelor de nregistrare comerciale, la nceputul anilor
1950, a fost adoptat celuloidul (acetatul de celuloza, acelasi material plastic folosit pentru filmele
fotografice cu trei decenii n urma). Materialul plastic cel mai bun este poliesterul. Pentru benzile
magnetice, poliesterul are calitati deosebite: flexibilitate si procent mic de ntindere pentru lungimi
mari ale benzii. Aceste calitatii sunt necesare pentru a rezista la rasucirile impuse de mecanismul
unitatii de banda, la vitezele mari de derulare si la schimbarile bruste de directie. Grosimea tipica
a stratului de suport al benzii magnetice variaza de la 0,25 mil (un mil este egal cu o miime de
inch) la 1 mil, adica ntre 10 si 40 de microni.
Latimea stratului de suport depinde de aplicatia careia i este destinata banda magnetica.
Benzile mai late ofera un spatiu mai mare pentru stocarea datelor, dar sunt mai scumpe si,
dincolo de un anumit punct, mai greu de mpachetat. Benzile cele mai nguste, folosite de obicei
pentru casete, masoara 0,150 inch (3,8 milimetri). Benzile cele mai late, folosite pentru
calculatoare, masoara 0,5 inch (12,7 milimetri). Modul de proiectare a echipamentelor si formatul
de stocare determina latimea benzii folosite.
La fel ca si stratul de suport, a evoluat si pelicula magnetica, n acelasi timp cu toate mediile
magnetice. Daca, la un moment dat, benzile erau acoperite cu oxizi magnetici dopati, peliculele
magnetice moderne include particule de metale pure, aplicate cu adezivi speciali, sau ciar
pelicule metalice placate sub forma de vapori. Peliculele magnetice ale benzilor respecta aceleasi
principii ca toate celelalte medii magnetice, benzile magnetice moderne au coercitivitati mai nalte
si permit densitati de stocare mai mari.
Cartusele
La nceput, au fost folosite rolele. Acestea sunt simple mosoare pe care este nfasurata o
banda de o anumita lungime si reprezinta cea mai simpla modalitate de transportare a benzilor.
Sub aceasta forma, benzile magnetice poarta numele de rola deschisa (open reel).
Prin nchiderea benzii magnetice ntr-un cartus, se obtine o caseta permanenta care asigura
protecsia mediului magnetic delicat si simplifica ncarcarea. Cartusul de baza, folosit pentru
sistemele mainframe 3480/3490/3590, nu face dect sa mpacheteze o rola de banda ntr-o
carcasa de plastic si se bazeaza pe un sistem automat de dirijare a benzii. Toate sistemele de
banda folosite astazi pentru PC-uri, incluznd casetele digitale, cartusele de un sfert de inch,
sistemele de banda helicoidale de patru si opt milimetri, folosesc cartuse de tip caseta care contin
att rola sursa ct si rola destinatie n aceeasi carcasa. Originea acestui model poate fi urmarita
pna la casetele audio.
Dezvoltata si omologata de conglomeratul Philips, caseta audio a fost doar una dintre
numeroasele ncercari de depasire a problemelor create de ntinderea benzilor de pe rolele
deschise. deea originala nu a apartinut firmei Philips. O alta ncercare a fost facuta anterior de
RCA. Care a folosit o caseta asemanatoare, dar mai mare, a carei patrundere pe piata a esuat.
Caseta compacta, asa cum a fost denumita de Philips, a vut mai mult succes, deoarece este mai
usor de folosit si nu a avut aspiratii prea mari. Aceasta nu a fost proiectata ca un mediu de nalta
fidelitate, dar a patruns pe aceasta piata pe masura ce dezvoltarea tehnologica a dus la
mbunatatirea mediului magnetic, cu o calitate initiala modesta. Dimensiunea si comoditatea n
folosire au facut ca acestea sa devina mediul audio preferat pentru echipamentele auto si apoi
mediul de nalta fidelitate preferat (chiar nainte de introducera CD-urilor, casetele au cstigat cea
mai mare parte a pietei muzicale).
Mecanismul de baza al casetei nu face dect sa nchida doua role transportoare ntr-o
carcasa de plastic. Carcasa protejeaza banda magnetica, deoarece aceasta este permanent
atasata la ambele role, ceeace elimina necesitatea ntinderii benzii. Partile laterale ale carcasei
au rolul de a mentine pozitia rolelor. Aceasta functie este ntarita de doua foi subtiri de teflon, cte
una de fiecare parte a rolelor de banda, care contribuie la reducerea frecarii dintre banda si
carcasa de plastic. O fereastra transparenta de plastic pe ambele parti ale casetei permite sa se
vada cta banda mai este pe fiecare dintre cele doua role.
Rolele din interiorul casetelor nu sunt dect simple mosoare pe care este nfsurata banda
magnetica. O mica clema de pe perimetrul rolei fixeaza un capat al benzii pe rola. n diferite
puncte din interiorul casetei sunt dispuse ghidaje care asigura benzii magnetice parcurgerea unui
traseu corect. Caseta include si un sistem de protectie mpotriva stergerii accidentale a muzicii
sau a informatiilor valoroase. n partea din spate a casetei (partea opusa celei n care intra
capulde citire/scriere) se afla doua urechiuse de plastic care protejeaza doua orificii din carcasa.
Un brat al mecanismului de transport ncearca sa intre n aceste orificii. Daca reuseste, caseta
este considerata protejata la scriere. Ruperea uneia dintre dele doua urechiuse protejeaza caseta
mpotriva unor stergeri accidentale. Pentru a nregistra caseta este suficient sa se acopere din
nou gaurile (putem folosi benzi adezive, leucoplast etc).
Casetele audio mai recente au pe marginea din spate crestaturi suplimentare, care indica
senzorilor unitatii de caseta tipul benzii din interiorul casetei. Cartusele de banda mai noi au
modificat o parte dintre aspectele fizice ale casetelor audio, dar au pastrat tehnologia de baza.
Toate cartusele de date au o grosime aproape uniforma si uzn fel de usita care protejeaza banda
magnetica. Desi unele cartuse de banda nu folosesc mecanismul bazat pe urechiuse si orificii,
toate folosesc un sistem oarecare de protectie la scriere. Multe cartuse fac aceasta operatie
reversibila, folosind glisoare sau indicatoare rotative. Unele cartuse folosesc benzi de alte
dimensiuni dect casetele audio standard.
,e(nologii de nregistrare pe banda
Sistemele de banda sunt deseori descrise dupa modul de operare, adica modalitatea de
nregistrare a datelor pe banda. Exita cel putin patru moduri specifice de nregistrare care au
patruns si n specificatiile sistemelor de banda folosite pentru calculatoare: start-stop, flux
continuu, paralel si serpentina.
:odul de operare de tip start8stop
Diferenta fundamentala dintre unitatile de banda este data de modul n care acestea
deplaseaza banda. Primele unitati de banda operau n modul start-stop, acestea manipulau la un
moment dat un bloc de date (de la 128 de octeti la ctiva kiloocteti) si scriau pe banda fiecare
bloc, pe masura ce l receptionau. ntre blocurile de date, unitatea oprea miscarea benzii si
astepta receptionarea urmatorului bloc. Unitatea trebuia sa pregatesca banda pentru fiecare bloc,
identificnd blocurile astfel nct datele sa poata fi corect recuperate.
:odul de operare cu flu7 continuu
Atunci cnd unitatea de banda a PC-ului primeste portia de date de care are nevoie, octetii
curg ctre unitate ntr-un flux nentrerupt si banda se deruleaza fara oprire. Aceasta operare se
numeste mod de lucru flux continuu (strea#ing). Unitatile de banda care folosesc aceasta
tehnologie pot sa accepte date si sa le scrie pe banda cu o rata limitata numai de viteza de
deplasare a mediului si de densitatea de stocare (densitatea liniara a datelor de pe banda).
Pentru ca banda nu trebuie sa se opreasca ntre blocuri, unitatea de banda nu pirde timp.
Modelul bayat pe flux continuu reduce si ea costurile, deoarece unitatea nu trebuie sa accelereze
sau sa frneze rapid banda, ceea ce permite folosirea unui mecanism cu greutate mai mica.
Aproape toate unitatile de banda pentru PC-uri pot sa scrie n prezent flixuri de date pe banda.
:odul de nregistrare paralela
Asa cum unitatile de disc mpart suprafeta discului n piste paralele, unitatile de banda mpart
latimea benzii magnetice n mai multe piste. Numarul de piste variaza n functie de tipul unitatii si
de standardul folosit. Primele sisteme de banda magnetica folosite pentru calculatoare nregistrau
noua piste de date separatr. Prima dintre aceste masini folosea nregistrarea paralela, prin care
nregistra fiecare octet pe ntreaga latime a benzii, cu un bit pe fiecare pista si un bit de paritate.
O banda putea fi folosita pentru o singura trecere peste capul de citire/scriere, dupa care trebuia
sa fie derulata napoi. Sistemele de banda mai noi au dezvoltat acest model, nregistrnd pe
latimea benzii 18 sau 36 de piste, corespunzatoare unui cuvnt sau unui cuvnt dublu, scrise n
paralel.
nregistrarea paralela permite o rata de transfer pentru o anumita banda, deoarece la un
moment dat sunt scrisi mau multi biti, dar citirea datelor consuma foarte mult timp (pentru
cautarea unui anumit octet poate sa fie necesara derularea ntregii benzi). n plus, capetele de
citire/scriere si circuitele electronice asociate sunt, inevitabil, complicate. Capul de citire/scriere
trebuie sa aiba un spatiu si un pol pentru fiecare pista. Pentru pregatirea semanlelor destinate
fiecarei piste, unitatea de banda trebuie sa foloseasca un amplificator separat. De aici rezulta si
un pret mai mare pentru unitatile care folosesc nregistrarea paralela.
:odul de nregistrare n serpentina
Majoritatea sistemelor de banda pentru PC-uri folosesc nregistrarea pe mai multe piste, dar
acestea nu sunt scrise n paralel. Datele primite sunt convertite ntr-o forma si apoi scrise pe
banda. nregistrarea seriala pe mai multe piste are ca rezultat o metoda de nregistrare numita
nregistrare n serpentina. Unitatile de banda care folosesc cartuse n serpentina scriu bitii de
date pe banda secvential, ntr-o directie, pe o pista, pe toata lungimea benzii. Atunci cnd
unitatea ajunge la capatul benzii, sensul de miscare se schimba si capul de citire/scriere se
deplaseaza pe urmatoarea pista. Procesul se repeta la fiecare capat al benzii, pna la terminarea
pistelor. Figura de mai jos prezinta organizarea pistelor pe o banda care foloseste nregistrarea n
serpentina.
Fig.1. Organizarea unei benzi cu patru piste pentru nregistrarea n serpentina.
Un sistem de banda cu nregistrare n serpentina poate citi destul de rapid datele prin
deplasarea capului de pe o pista pe alta, deoarece trebuie sa parcurga doar o parte a benzii ca
sa gaseasca datele cerute. n plus, pentru acest tip de nregistrare este nevoie de un singur canal
de scriere si de un singur pol pentru capul de citire/scriere, ceea ce scade pretul unitatii de
banda. Sistemele moderne cu nregistrare n serpentina pot folosi mai mult de 50 de piste pe
latimea benzii.
:odul de nregistrare elicoidala
Principiul de baza al tuturor sistemelor de banda precedente este deplasarea benzii peste un
cap de citire/scriere stationar. Viteza de deplasare a benzii, mpreuna cu densitatea de stocare a
datelor pe banda, determina viteza cu care pot fi scrise sau citite datele pe banda, asa cum
densitatea datelor si viteza de rotatie determina rata de transfer a datelor n cazul discurilor. Prin
1950, rata de transfer a devenit o problema atunci cnd s-a ncercat stocarea pe banda
magnetica obisnuita a filmelor de televiziune. Era necesara o rata de transfer de ordinul
megaoctetilor, n timp ce majoritatea sistemelor de banda se opreau la nivelul kilooctesilor. deea
inspirata care a facut posibila nregistrarea video a fost punerea n miscare a capului, simultan cu
miscarea benzii, astfel nct viteza relativa sa creasca. Evident, capul nu se poate misca paralel
cu banda. Primele aparate video deplasau capul aproape perpendicular pe directia de miscare a
benzii. Dupa cteva decenii de dezvoltare, s-a dovedit ca nclinarea capului la un mic unghi fata
de banda, satfel nct acesta sa parcurga pe banda o sectiune a unui traseu elicoidal, este cea
mai practica solutie. Procesul rezultat a fost numit nregistrare cu scanare elicoidala. Exemple de
sisteme cu scanare elicoidala: benzile de opt milimetri si benzile DAT (Digital Audio Tape).
n sistemele de nregistrare cu scanare elicoidala, capetele rotative sunt montate pe un
tambur. Banda magnetica nconjoara tamburul n afara cartusului protector. Doua brate ale
mecanismului trag banda n afara cartusului si o nfasoara pe jumatate n jurul tamburului (n
unele sisteme banda banda este nfasurata aproape n ntregime n jurul tamburului). Pentru ca
traseul capului sa fie nclinat pe banda, tamburul este monatat sub un anumit unghi, care
masoara aproximativ cinci grade n cazul benzilor de opt milimetri si aproximativ sase grade n
cazul benzilor DAT. Ca rezultat, benzile elicoidale au mai multe piste paralele, dispuse oblic pe
latimea benzii, n loc sa fie paralele cu marginile acesteia. Aceste piste sunt foarte fine, unele
sisteme elicoidale nregistreaza aproape 2000 piste pe inch. n majoritatea sistemelor elicoidale,
pistele diagonale sunt nsotite de una sau mai multe piste audio.
nregistrarea cu scanare elicoidala poate sa foloseasca nreaga suprafata a benzii. Sistemele
de nregistrare cu capete stationare trebuie sa lase spatii libere (zone de siguranta) ntre pistele
care contin date. Sistemele elicoidale pot suprapune pistele si chiar fac acest lucru. Desi n cazul
benzilor de opt milimetri se folosesc zone de siguranta, benzile DAT permit suprapunerea
marginilor la scrierea pistelor. Aceasta metoda de suprapunere functioneaza, deoarece tamburul
rotativ are, de fapt, doua (sau mai multe) capete de citire/scrier, iar fiecare dintre acestea scrie
datele cu o alta relatie unghiulara (numita azimut) fata de pistele de pe banda.
La citirea datelor, capul de citire raspunde puternic la datele scrise cu acelasi azimut cu al
sau, dar slab la datele cu un azimut diferit. n sistemele DAT, un cap este nclinat cu 20 de grade
nainte fata de perpendiculara pe piste, iar al doilea cap este nclinat napoi cu acelasi unghi.
!.1 Sistemul D-,
nregistrarile digitale pe banda magnetica se mpart n doua categorii: cu cap stationar
(stationary head) si cu cap rotativ (rotary head).
Rata mare de bit ceruta de nregistrarile digitale audio poate fi obtinuta n doua feluri: capul de
redare sa fie mentinut fix iar banda sa fie transportata rapid, sau banda poate sa ruleze cu o
viteza relativ mica iar capul sa fie miscat (nvartit). Ultima varianta este principiul de functionare al
RDAT. n sistemul de citire elicoidala a benzii, banda este nfasurata pe un tambur astfel nct ea
intra si iese n si din contact cu capul n plane diferite. Aceasta provoaca nregistrarea de catre
cap a unor piste lungi, nclinate, cu distanta ntre ele determinata de viteza liniara a benzii.
Distanta ntre piste poate fi facuta mult mai mica dect n cazul recorder-elor cu cap stationar.
)da%toare PCM 3Pulse Code Modulation4
n esantionarea digitala, datele sunt codate pentru a forma (simula) un semnal video care este
cunoscut sub numele de pseudo-video sau semnal compus care poate fi nregistrat corect pe un
videorecorder obisnuit. Dispozitivul care formeaza un astfel de semnal se numeste adaptor PCM:
Fig. 1. Schema bloc a adaptorului PCM
O linie tipica de semnal pseudo-video este aratata n figura 2:
Fig. 2. Linie tipica de semnal video pentru PCM 1610
Cum videorecorderul este proiectat sa comute capetele n timpul cursei inverse verticale, n
aceste locuri nu sunt nregistrate esantioane. n RDAT-uri sunt utilizate cteva tipuri de
compresie n timp a semnalului pentru a restrnge esantioanele n parti active de linii neblancate.
Aceasta se face simplu citind esantioanele dintr-o memorie la o rata de bit mai mare dect rata
de esantionare, astfel nct, mpreuna cu pulsurile de sincronizare, media ratei obtinute sa fie
aceeasi cu rata esantionarii. Esantioanele citite din memorie trebuie serializate si astfel fiecare bit
este transmis pe rnd.
Se utilizeaza o tehnica puternica de ntretesere pentru a combate caderile benzii magnetice.
Spre exemplu PCM-160 (Sony) divide fiecare cmp video n 7 blocuri a cte 35 linii fiecare si
ntretese esantioanele din blocuri utilizand o schema simpla de corectie de erori ncrucisata.
Pentru consumatori, PCM-urile nregistreaza stereo cu cuantizare liniara pe 14 biti. Aceste
unitati pot fi folosite cu VCR-uri domestice. Exista doua formate incompatibile. Unul utilizeaza o
frecventa de esantionare de 44.0559 kHz n conjunctie cu 525 linii / 59.94 Hz, NTSC timming, iar
celalalt utilizeaza o frecventa de esantionare de 44.1 kHz cu 625 linii / 50 Hz, PAL timming. Ca o
complicatie ulterioara, Sony a creat o varianta ce permite o cuantizare liniara pe 16 biti.
RD) 3Rotary'head Digital )udio a%e4
RDAT a fost primul aparat de nregistrare audio digitala destinat consumatorilor. Proiectat
special pentru acest scop, consumul de banda magnetica a putut fi facut mult mai mic dect la un
aparat video convertit. De altfel, RDAT a realizat cea mai mare densitate de informatie pe
unitatea de suprafata de banda magnetica la acea vreme. Originea RDAT s-a dezvoltat diferit si
procesul de standardizare a implicat 80 de companii.
Caseta de RDAT are dimensiunile de 73mm x 54mm x 10.5mm si este cu putin mai mica
dect o caseta compacta audio analogica. Design-ul casetei ncorporeaza cteva mbunatatiri
fata de stramosul ei analogic. Astfel partea prin care au acces capetele este nchisa de o usita,
iar gaurile pentru axele rolelor sunt acoperite de un dispozitiv care aluneca peste ele, care de
altfel blocheaza si usita cnd caseta nu este n aparat. nchiderea usitei asigura si blocarea
rolelor. Rezulta o caseta care este bine sigilata mpotriva "contaminarii" n timpul transportului
sau depozitarii. Caseta are gauri de recunoastere n 4 locuri diferite, astfel nct playerul poate sa
determine automat tipul casetei care a fost introdusa. n plus exista si un mecanism de protectie
la stergere. O oarecare libertate exista n proiectarea senzorului de sfarsit de banda. Acesta este
optic, caseta incluznd o prisma optic si fante prin care circula lumina.
Banda are o latime de 3.81 mm si este dintr-o pulbere metalica de nalta coercitivitate (tipic
1480 Oersted). Latimea este aceeasi ca si la caseta compacta analogica. Cnd caseta este
plasata n transportor, dispozitivul alunecator este mpins napoi. Acesta elibereaza sistemul de
blocare al usitei. Continundu-se miscarea casetei, se elibereaza gaurile pentru axele rolelor.
Caseta este ncarcata pe axele nvartitoare si pe ghidajele de banda, iar usita este complet
deschisa pentru a avea acces la banda. Dezvoltarea tehnicilor de compresie n timp a permis
comprimarea esantioanelor n pachete ntr-o nregistrare intermitenta, ntrerupta de lungi pauze.
Pe timpul pauzelor, capul de redare nu este necesar sa fie n contact cu banda si astfel unghiul
de nfasurare al benzii pe tambur poate fi redus, lucru ce usureaza ncarcarea benzii pe cap. La
RDAT unghiul de nfasurare al benzii pe cap este de numai 90, la o dimensiune comuna a
tamburului. Cum capetele sunt la 180, nseamna ca pe doua sferturi din rotatie nici unul din
capete nu se afla pe banda. Cnd caseta este ncarcata, rola presoare si alti ctiva pini de
ghidare trec n spatele benzii. Prin simpla miscare a cabestanului si a tamburului spre caseta,
ncarcarea benzii pe capete este gata. Un alt avantaj al unghiului mic de nfasurare este ca se
reduc frecarile ntre banda si tambur, ceea ce permite o economie de energie (n aplicatiile
portabile) si permite benzii sa fie deplasata cu viteza mare fara sa fie slabita presiunea pe tambur
ca la video casete. Astfel, playerul poate citi subcodurile n timpul derularii, facilitnd un acces
rapid la piesele muzicale.
Fig. 3. Piste la RDAT
Modelul pistelor pe banda este aratat n figura 3. Tamburul cu capete se roteste cu o viteza de
2000 rpm n aceeasi directie cu directia de deplasare a benzii; dar fiindca axa de rotatie a
tamburului este nclinata, rezulta piste diagonale de 23.5 mm nclinate la un unghi de aproximativ
6. Din cauza azimutarii diferite a celor doua capete (20), nu mai este nevoie de spatiu de
garda ntre pistele vecine. Aceasta alegere de 20 reduce diafonia, si n acelasi timp zgomotul,
cu o pierdere de numai 1 dB, avnd n vedere aparenta reducere a vitezei de scriere. n plus fata
de pistele diagonale exista doua piste liniare, una sus si alta jos, care le protejaza pe cele dinti
de defectele marginilor benzii. Avnd n vedere ca viteza de miscare liniara a benzii este foarte
mica, utilizarile acestor piste sunt oarecum limitate.
Specificatii %D-,
Cele mai folosite frecvente de esantionare sunt 48 kHz sau 44.1 kHz cu 16 biti n complement
fata de 2 la cuantizare, la o viteza liniara a benzii de 8.15mm/sec. Casetele standard ofera 120
de minute de timp de redare nentrerupt. Pentru aparatele destinate spre larg consum si casetele
prenregistrate se prefera frecventa de 44.1 kHz care asigura acelasi software ca la CD. De
aceea acum aparatele ncorporeaza un SCMS (Serial Copying Management System).
+aura 1 +aura 2 +aura 3 Semnificatie
0 0 0 Banda din pulberi metalice sau echivalenta / 13 m
m grosime
0 1 0 ---"----"----"----" banda; subtire
0 0 1 1.5 TP / 13 m m grosime
0 1 1 1.5 TP / 13 m m grosime
1 X X Rezervat
+aura ! Semnificatie
0 Banda neprenregistrata (goala initial)
1 Banda prenregistrata
1 - gaura prezenta; 0 - gaura astupata
Benzile copiate prin contact ruleaza cu o viteza de 12.225 mm/s, rezultnd un timp de redare
de 80 minute. Exista mai multe optiuni: Optiunea 1 este identica cu modul de esantionare la 48
kHz, numai ca esantionarea se face la 32 kHz. Optiunea 2 este un tip de redare extra-long-play.
Frecventa de esantionare este de 32 kHz, iar cuantizarea este neliniara pe 12 biti n complement
fata de 2. Viteza benzii si a tamburului sunt njumatatite pentru a da un timp de redare continua
de 4 ore. Ambele optiuni sunt stereo, dar optiunea 3 utilizeaza parametrii optiunii 2 pentru 4
canale audio. Aceasta dubleaza rata de bit de la optiunea 2, astfel nct viteza benzii este de
8.15 mm/s.
Schema bloc RDAT:
Fig. !. Schema bloc a RDAT
Pentru nregistrare, semnalul analogic este aplicat unui convertor analog-digital. Esantioanele
sunt subiectul unei ntreteseri pentru a reduce efectul erorilor. Memoria este citita la o rata de bit
mai mare pentru a realiza compresia n timp. Octetii aditionali redundanti calculati din esantioane
sunt adaugati fluxului de date pentru a permite corectia erorii. Este adaugata si informatia de
subcod. Se foloseste codarea (8,10), care este lipsita de componenta continua. Semnalul este
aplicat capetelor printr-un transformator rotativ. La redare semnalul citit este decodat (10,8) si
este separat de semnalul de ceas. Subcodurile (informatii diverse) sunt separate, iar
esantioanele audio sunt deintretesute ntr-o memorie si expandate n timp n functie si de viteza
relativa cap-banda pentru a corecta aceste fluctuatii. Corectia erorilor este facuta partial nainte
de ntretesere si partial dupa. Esantioanele corectate sunt aplicate unui convertor digital-analogic.
Sistemul de urmarire automata a pistelor analizeaza semnalul provenit de la cap si comanda
motoarele de antrenare a benzii si a tamburului.
/rmarirea pistei in %D-,
Benzile tip metal cu semnal mare de iesire permit la un raport semnal-zgomot adecvat
obtinerea unor piste foarte nguste pe banda. Astfel, pentru controlul pistelor la videorecorder-e
se foloseste pista liniara de control care contine cte un puls pentru fiecare pista diagonala. Faza
pulsurilor citite de capul fix sunt comparate cu faza pulsurilor citite de tambur si erorile sunt
folosite pentru a conduce motorul cabestanului. Acest principiu este bun pentru piste lungi (cum
sunt la videorecorder-ele analogice). n RDAT urmarirea pistelor se face citind un aliniament
special de pe nsesi pistele benzii si utiliznd aceasta informatie pentru a controla cabestanul.
Tehnica folosita se numeste ATF (Area-Divided Track Following):
Fig. ". Urmarirea pistelor la RDAT
Pistele de pe fiecare parte a unei piste normale au nregistrate un semnal de burst ce contine
un ton de 130 kHz care este nregistrat n doua locuri diferite. Frecventa fiind scazuta, nu este
afectata de azimut. Daca capul iese de pe pista din anumite motive, amplitudinea semnalului pilot
de pe pista adiacenta va creste, iar cealalta va scadea. Eroarea de pista este obtinuta prin
esantionarea amplitudinii burst-ului si memorarea valorii pentru a fi comparate cele doua
amplitudini relative. Exista posibilitatea de redare fara urmarirea pistei. Tamburul se roteste cu
aproximativ dublul vitezei normale, iar cabestanul continua sa se roteasca cu viteza normala.
Capul rotativ ncruciseaza pistele aleator, dar, din cauza vitezei crescute virtual, fiecare bloc de
sincronizare este recuperat, multe dintre ele chiar de doua ori.
%ecorder8e cu cap stationar 3SD-,6
Recorder-ele profesionale cu cap stationar sunt proiectate special pentru productia si
prelucrarea nregistrarilor si ofera toate avantajele unor piste multiple analogice. Cnd a fost
dezvoltata prima masina de nregistrare cu capete stationare, functiile necesare erau: control
independent pe fiecare pista la nregistrare ct si la redare, nregistrare sincrona, editare punch-
in/punch-out, editare prin taieri de banda, redare cu viteza variabila, largimi de banda si viteze ale
benzii variabile, monitorizare de pe banda n timpul nregistrarii, facilitati de sincronizare a ctorva
masini ntre ele.
Formatul D-S< 3Digital -udio Stationar5 <ead6
Cu tehnologia capetelor de ferita a fost posibila obtinerea a 24 piste pe jumatate din latimea
benzii. Pistele analogice sunt plasate la margine si ele sunt ca o protectie pentru pistele digitale,
protejndu-le de defectele marginilor. Pistele de control si de coduri de timp sunt plasate n
centrul benzii, unde sufera cele mai putine stricaciuni. Spatiul dintre piste este mbunatatit
punnd bobinele pe parti alternative ale ntrefierului. Circuitele magnetice nchise partial au o
inductanta mutuala considerabila si sufera de diafonie. Aceasta poate fi compensata prin
nregistrarea ctorva piste alaturate mpreuna, conectnd n antifaza legaturile la amplificator.
Utiliznd capete n tehnica "film subtire", circuitul magnetic si bobinele sunt realizate prin
depunere pe substrat la un unghi adecvat fata de banda si ele pot fi facute la fel de mici ca si
distanta ntre piste. Asa numita versiune de dubla densitate, cunoscuta ca DASH , utilizeaza
aceste capete "film subtire" (thin film) pentru a obtine 48 de piste pe jumatate din latimea benzii.
Masinile DASH pot citi nregistrarile facute cu DASH pe 24 piste. Formatul DASH suporta 3
frecvente de esantionare si viteza benzii este normalizata la 30 inch/sec la rata cea mai mare.
Cele 3 rate sunt 32 kHz, 44.1 kHz si 48 kHz. Cele mai multe recorder-e cu cap stationar vor
nregistra la o frecventa de esantionare rezonabila numai alimentndu-le de la o referinta externa
sau cuvinte de sincronizare la o frecventa apropiata.
Fig. #. Schema bloc a unui SDAT
Controlul pistelor la D-S<
Acest control are o structura bloc separata, unde fiecare nregistrare este referita la un sector,
termen mprumutat de la tehnologia discurilor. Lungimea unui sector este egala cu 4 blocuri de
date dintr-o pista digitala. Fiecare bloc contine 12 esantioane audio. Un sector corespunde la 48
esantioane de-a lungul pistei, ceea ce nseamna ca la 48 kHz frecventa de esantionare sectorul
dureaza 1ms. Sectorul contine si 28 biti de adresa de sector care sunt folositi de autolocatorul
absolut si pentru sincronizarea ntre masini similare.
Controlul pistei trebuie sa fie capabil sa citeasca ntr-un domeniu larg de viteze ale benzii si
de aceea utilizeaza o densitate scazuta si un cod de canal FM simplu. Pentru a ajuta operatiile cu
viteza variabila, un bloc de sincronizare precede fiecare sector de date. La sfarsitul sectorului, un
cod CRC detecteaza daca bitii de stare sau de adresa ai sectorului au fost corupti. n mod
normal, adresele sunt incrementate. Cnd o adresa este citita eronat, se adauga un "1" la adresa
precedenta. Daca banda a fost taiata, are loc un salt. Unele DASH-uri controleaza viteza
cabestanului la redare, examinnd ntarzierea medie n corectoarele bazei de timp, ceea ce
nseamna ca blocul de control al pistelor nu este necesar la redare normala n acest caz.
Existenta acestui bloc este necesara fiindca el da adresele sectoarelor necesare n autolocatarea
absoluta si n sincronizare.
DCC 3Digital Compact Cassette6
DCC-ul este un format cu cap stationar al carei transportor de banda este proiectat sa redea
si casetele analogice compacte existente, peste facilitatea nregistrarii si redarii digitale. Pentru a
asigura aceasta compatibilitate, DCC-ul foloseste o banda la fel de lata ca si cea de la caseta
analogica (3.81 mm) si o ruleaza cu aceeasi viteza (4.76 cm/s). Se pastreaza principiul redarii pe
o fata ntr-o directie si pe cealalta fata n directie opusa. Caseta DCC are dimensiuni similare cu
caseta compacta, asa nct amndoua pot fi ncarcate n acelasi transportor. Caseta DCC se
deosebeste foarte mult din punct de vedere constructiv de cea analogica. Nu poate fi ncarcata
dect pe o singura parte pentru ca are gaurile pentru axele rolelor pe o singura fata. Umflaturile
pentru accesul capetelor au disparut, ceea ce o face sa ocupe putin spatiu la depozitare.
Fereastra transparenta a disparut de asemenea, asa ca banda care a ramas pna la sfrsitul
casetei este afisata pe display-ul aparatului. Cum caseta nu poate fi ntoarsa, transportorul are
proprietatea de a rula n ambele sensuri. Rezulta ca formatul DCC este autoreverse. Exista gauri
de identificare a timpului de redare:

+aura !" #1 $" '1 11" 121
3 * * * * * *
4 * * *
5
Deschiderile pentru axele rolelor, cabestan si capete sunt acoperite de capace plate de metal
care se deschid automat cnd caseta este ncarcata. Aceste capace actioneaza si frnele cnd
caseta nu este utilizata. DCC utilizeaza pentru reducerea datelor codarea PASC (Precision
Adaptive Sub-band Coding - Philips), care foloseste o rata de date de un sfert din rata PCM
initiala. Aceasta permite ca benzile conventionale de crom sa fie folosite la o minima lungime de
unda de aproximativ 1mm, n schimbul unei nalte coercitivitati pe care benzile normale o cer
pentru nregistrarea lungimilor de unda foarte mici. Un avantaj al pistelor longitudinale este ca
benzile pot fi copiate la viteza mare. Chiar folosind o reducere a datelor, singura cale de a
acomoda rata de bit necesara este folosirea mai multor piste n paralel:
Fig. $. Pistele la DCC
Capul are 8 piste paralele plus o pista de subcoduri, iar pe partea cealalta are doua piste
analogice. La capatul benzii capul sufera o rotatie de 180 pe un ax perpendicular pe banda si
reda pistele n celalalt sens. Rata nregistrata pe fiecare pista este de numai 96 Kbiti/s ceea ce
reprezinta 1/16 din rata unei masini PCM care nregistreaza un singur canal audio. Viteza benzii
este foarte scazuta n comparatie cu alte standarde pentru cap stationar. Se folosesc capete
magnetorezistive pentru ca ele nu au o actiune derivata si semnalul este independent de viteza.
Capul magnetorezistiv utilizeaza un element a carei rezistenta electrica se modifica n functie
de fluxul magnetic al benzii. Capetele magnetorezistive nu pot nregistra, de aceea sunt folosite
alte capete pentru nregistrare. Exista 9 capete inductive pentru nregistrare distantate la 185mm
si cu grosimea de 195mm. La redare sunt folosite capetele magnetorezistive cu grosimea de
70mm. Motivele acestor deosebiri de largime a pistelor de la inregistrare la redare sunt:
1. redarea nu este afectata de aliniamentul lateral eronat 57mm, asigurnd compatibilitatea
ntre aparate;
2. pierderile cauzate de azimut incorect sunt invers proportionale cu latimea pistei si o pista de
redare mai mica este astfel mai putin sensibila la reglajul azimutului. Cele 20 de ntrefieruri
(capete) nu pot fi facute economic prin tehnici conventionale, asa ca se utilizeaza tehnologia "film
subtire". Ghidurile de banda sunt o combinatie ntre ghiduri aflate pe cap si pini existenti n
caseta. Schema bloc a unui DCC este aratata n figura 8:
Fig. &. Schema bloc DCC
DCC suporta frecvente de esantionare de 48 kHz, 44.1 kHz si 32 kHz, oferind benzi audio de
22 kHz, 20 kHz si respectiv 14.5 kHz cu o gama dinamica de 18 biti. DCC foloseste coduri Reed-
Solomon cu bloc complet de ntretesere. Un frame contine 8192 bytes de date PASC, 128 bytes
de date auxiliare si aproximativ 40% redundanta. Fiecare frame este divizat logic in 16 "coduri
produs" (product codes), care au o structura tridimensonala. Pista numarul 8 este folosita pentru
date auxiliare. Ea este protejata mai bine mpotriva erorilor. n compensare, rata de date este
redusa de 8 ori fata de rata pistelor audio digitale. Astfel, n fiecare frame sunt numai 4 blocuri de
sincronizare fata de 32 blocuri de sincronizare de pe pistele audio. Un cod Reed-Solomon
unidimensional protejaza datele auxiliare.
!.2. Sistemul =IC
n ncercarea de a reduce haosul de pe piata cartuselor de banda mai multi producatori (DE,
Archive, Cipher Data si Tandberg) s-au ntlnit la Conferinta Nationala pentru Calculatoare
(National Computer Conference) din Houston. n 1982. Acestia au hotart formarea unui comitet
pentru dezvoltarea unui comitet pentru dezvoltarea unor standarde n vederea introducerii unei
clase uniforme de produse. Organizatia a fost denumita Working Group for Quarter-inch
Cartridge Drive Compatibility (Grupul de lucru pentru compatibilitatea unitatilor de banda pentru
cartuse de un sfert de inch) si a devenit cunoscuta sub numele prescurtat "Comitetul QC".
n noiembrie 1987, numele oficial al organizatiei a devenit Quarter-inch Cartridge Standards,
nc. Comitetul QC a fost format, n principal , din producatori care nu vindeau direct pe piata
calculatoarelor personale si s-a ocupat initial de standardizarea fizica. Dezvoltarea formatelor de
date a fost lasata n seama integratorilor de sisteme. n timp, comitetul s-a transformat ntr-o
asociatie profesionala si a recunoscut necesitatea standardizarii formatelor. Organizatia a
promulgat standarde pentru toate aplicatiile benzilor magnetice. Tabelul de mai jos prezinta unele
standarde adoptate de comitetul QC pentru cartusele de date.
,abelul 1 - Standarde QC pentru cartusele de date de tip DC6000
Standard
Capacitate
nati2a
umar de
piste
;iti pe
inc(
>iteza benzii 3inc(
pe secunda6
Coerci2itatea
benzii
3.e6
QC-24-DC 60 MB 9 8000 90 550
QC-120-
DC
125 MB 15 10000 90 550
QC-150-
DC
150/250 MB 18 10000 90 550
QC-525-
DC
320/525 MB 26 16000 90/120 550
QC-1000-
DC
1,2 GB 30 36000 53,3/80 550
QC-1350-
DC
1,6 GB 30 51667 90/120 900
QC-2GB-
DC
2,5 GB 42 40640 70,9 900
QC-2100-
DC
2,6 GB 30 67773 91,5/120 900
QC-4GB-
DC
4 GB 45 50800 900
QC-5GB-
DC
5 GB 44 96000 90 900
QC-5010-
DC
13 GB 144 67773 30/60/120 900
QC-5210-
DC
25 GB 144 76200
QC-6000C 6 GB 96 50800
Primul standard dezvoltat de comitetul QC pentru un produs comercial a fost QC-24, o
versiune cu noua piste a unitatii de banda DC300. Standardul a fost aprobat oficial n aprilie 1983
si primele produse comerciale au aparut pe piata un an mai trziu. QC-24 ofera o capacitate de
60 MB, cu o densitate de 8000 de biti pe inch. Folosind tehnica de nregistrare n serpentina pista
cu pista, cu o viteza de deplasare a benzii de 90 de inch pe secunda, sistemul atinge o rata de
transfer de 720 de kilobiti pe secunda, prin interfata QC-02.
De atunci, istoria cartuselor de date a nregistrat o crestere continua a capacitatii, obtinuta prin
cresterea densitatii de stocare. Noile standarde maresc numarul de biti pe inch, lungimea benzii
si numarul pistelor de date. Prin cresterea densitatii datelor la 10000 de biti pe inch si
nregistrarea unui numar de 15 piste pe latime de un sfert de inch a benzii, standardul QC-120-
DC dubleaza capacitatea cartuselor, ajungnd la 125 MB. Unitatile de banda QC-120-DC pot citi
(dar nu si nregistra) cartusele QC-24-DC. Se mareste densitatea de stocare, si de asemenea
creste si rata bruta de transfer a datelor la 900 de kilobiti pe secunda.
Un nou standard adoptat a fost QC-150-DC. O usoara modificare a geometriei si cresterea
lungimii benzii au dublat din nou capacitatea de stocare. Unitatile de banda QC-150-DC
nregistreaza 18 piste pe latime, pastrnd densitatea de 10000 de biti pe inch a unitatilor QC-
125-DC. Folosind benzi mai scurte (DC6150), noul standard ofera o capacitate de 150 de MB
pentru un cartus. Cu benzile mai lungi (DC6250), acelasi format ajunge la o capacitate de 250
MB. Unitatile QC-150-DC pot citi, dar nu pot scrie benzile care respecta cele doua standarde
QC anterioare.
Urmatoarea crestere de capacitate a fost realizata odata cu adoptarea standardului QC-525-
DC. Prin cresterea densitatii liniare si a densitatii pistelor cu 60 de procente (16000 de biti pe inch
si 26 de piste), unitatile care respecta acest standard ofera o capacitate de 525 de MB pe benzile
DC6525 (320 MB pe benzile D6320). n plus, cresterea optionala a vitezei de deplasare a benzii
la 120 de inch pe secunda face ca rata bruta de transfer ntre banda si controler sa creasca la
1,92 megabiti pe secunda. Standardul permite si folosirea unei viteze mai mici , de numai 90 de
inch pe secunda, si asigura compatibilitatea la citire cu benzile QC-120-DC si QC-150-DC.
Comitetul QC a adoptat standardul care foloseste ultimul standard care foloseste ca mediu
de stocare banda traditionala - respectiv banda magnetica de 550 de Oe, folosind nregistrarea
cu codificare pe grupuri - QC-1000-DC. nregistrarea se face pe 30 de piste, cu densitatea de
36000 de biti pe inch, ceea ce nseamna o capacitate de 1,2 gigaocteti pe cartus. Desi noul
standard a redus viteza maxima a benzii la 80 de inch pe secunda, densitatea mai mare are ca
rezultat o rata de transfer sporita, respectiv 2,8 megaocteti pe secunda. Unitatile de banda QC-
1000-DC pot citi benzile nregistrate sub toate standardele anterioare, cu exceptia standardului
QC-24-DC.
Simultan cu adoptarea standardului QC-525-DC, comitetul QC a introdus n lumea cartuselor
de date noi tehnologii. Standardul QC-1350-DC introduce o noua metoda de codificare a datelor
- 1,7 Run Length Limited - si un nou mediu de stocare, cu coercitivitate mai mare (900 de Oe).
Noul mediu de stocare si noua metoda de codificare au permis producatorilor sa ridice densitatea
datelor la 51667 de biti pe inch. Folosind 30 de piste, benzile QC-1350-DC ofera o capacitate de
1,6 gigaocteti. La o viteza maxima de 120 de inch pe secunda (desi este permisa si viteza de 90
de inch pe secunda), sistemul poate obtine o rata buna de transfer de aproximativ 6,2 megaocteti
pe secunda.
Folosind benzi mai lungi si o densitate de nregistrare mai mare (67773 de biti pe secunda),
standardul QC-2100-DC, a marit capacitatea cartuselor la 2,6 gigaocteti. Unitatile QC-1350-DC
pot sa citeasca benzile QC-525-DC si QC-1000-DC, unitatile QC-2100-DC pot citi aceste benzi,
precum si cele nregistrate cu unitatile QC-1350-DC pe noua piste.
Trebuind sa faca fata competitiei cu alte cartuse, cu capacitati si rate de transfer mai mari
(cum ar fi banda de 8 milimetri), comitetul QC a pus la punct trei noi standarde, care au dus
cartusele de un sfert de inch n domeniul gigaoctetilor. Standardul QC-2GB-DC mparte banda
de 900 Oe n 42 de piste, cu o densitate de 40640 de biti pe inch, obtinnd o capacitate de 2,5
gigaocteti pe cartus. Standardul QC-5GB-DC creste densitatea la 96000 biti pe inch si adauga
nca doua piste (ajungnd la 44), ceea ce nseamna o capacitate totala de 5GB pe cartus.
Standardul QC-5010-DC creste capacitatea la 13 gigaocteti, folosind 144 de piste si o densitate
de 67773 de biti pe inch. Dintre toate standardele, QC-5GB-DC are cea mai mare rata bruta de
transfer (aproximativ 8,6 MB pe secunda, la o viteza de deplasare a benzii de 90 de inch pe
secunda) si cea mai buna compatibilitate. Unitatile QC-5GB-DC pot sa citeasca orice format fizic
anterior.
Minicartusele 3Mini'Cartridges4
Dezavantajul cartuselor standard de un sfert de inch este dimensiunea. nstalarea unei unitati
de banda cu dimensiunea 64 inch ntr-un spatiu standard de 5,25 inch este o adevarata
provocare, instalarea ntr-un spatiu de 3,5 inch este imposibila. n cautarea unui mediu mai
compact, producatorii au micsorat dimensiunile produselor, reducnd capacitatea benzii, dar
pastrnd mecanismul de actionare. Rezultatul acestor cautari a fost numit Mini-Cartridge.
Dimensiunile mai mici au fost adoptate de comitetul QC, care a promulgat un standard. Tabelul
de mai jos prezinta standardele QC pentru minicartuse.
,abelul 2 - Standardele QC pentru minicartuse
Standard
Capacitatea
nati2a
umar de
piste
;iti pe
inc(
>iteza benzii 3inc(
pe secunda6
Coerciti2itatea
benzii 3.e6
QC-40-MC 60 MB 20 10000 25/50 550
QC-80-MC 125 MB 28 14700 25/50 550
QC-100-
MC
40 MB 24 10000 60 550
QC-128-
MC
128 MB 32 16000 90 550
QC-3010-
MC
255 MB 40 22125 22,6 900
QC-3020-
MC
500 MB 40 44250 22,6 900
QC-3030-
MC
580 MB 40 40600 60 900
QC-3040-
MC
840 MB 42/52 40600 70,9 900
QC-3080-
MC
1,6 GB 60 60000 30-80 900
QC-3210-
MC
1,8/2,3 GB 56/72 76200 1800
QC-3090-
MC
2 GB 48 93333 56,5 1800
QC-3110-
MC
2 GB 48 70000 1800
QC-3070-
MC
4 GB 144 67773 N/A 900
QC-3095-
MC
4 GB 72 50800 900
QC-3230-
MC
15,5 GB 180 76200 1800
Primele minicartuse au fost lansate de 3M Company sub denumirea DC2000, astfel ca
minicartusele sunt deseori numite cartuse de tip DC2000. Ca si n cazul cartuselor de tip
DC6000, denumirea fiecarui model indica prin ultimele trei cifre capacitatea cartusului. Cartusele
DC2080 au capacitatea de 80 MB, cartusele DC2120 au capacitatea de 120 MB.
Minicartusele masoara 3,252,50,625 inch. Primele modele contineau o banda cu lungimea
de 205 picioare (62,48 metri), cu aceeasi latime (un sfert de inch) ca si cartusele mai mari - de
aici cifra de "2" din denumirea cartuselor. Un mare avantaj al cartuselor mai mici este faptul ca
unitatile de banda care le folosesc ncap foarte bine n spatiile de 3,5 inch. Pe de alta parte,
capacitatile cartuselor sunt inevitabil mai mici, deoarece acestea au mai putin spatiu pentru
banda. Pornind de la valori modeste (o capacitate totala de 40 MB), posibilitatile de stocare ale
minicartuselor au ajuns la 15,5 gigaocteti sub standardele QC. Comitetul QC sustine ca se va
ajunge la capacitati de 30 de GB.
Standardul =IC8!18:C
Primul standard important folosit pentru patrunderea pe piata microcartuselor a fost QC-40-
MC. Standardul QC-40-MC a fost creat pentru producerea unui mediu de salvare ieftin, destinat
sistemelor de tip DOS si OS/2. Pentru a reduce cheltuielilor utilizaturilor finali, conectarea unitatii
de banda la PC se facea printr-un port liber al controller-ului conventional pentru unitatea de
dischete. Datorita acestei interfete, unitatile QC-40-MC sunt cuplate la un conector liber de pe
cablul unitatii de dischete. Dezavantajul acestei metode este faptul ca sistemele echipate cu o
unitate Mini-Cartidge nu pot avea dect o singura unitate de dischete.
Sub standardul QC-40-MC, pe latimea benzii sunt nregistrate 20 de piste, fiecare continnd
aproximativ 2 MB de date. Fiecare pista este mpartita n 68 de segmente, de cte 29 de
sectoare. Fiecare sector contine 1024 de octeti. Standardul specifica folosirea nregistrarii cu
modulatie n frecventa modificata (modified frequency modulation - MFM) si a iesirii normale a
unui controller de dischete. La viteze standard de deplasare a benzii si rate de transfer normale,
informatiile sunt nregistrate cu o densitate de 10000 de biti pe inch. Viteza de operare a benzii
depinde de tipul controller-ului de dischete la care se face conectarea. Un controller cu densitate
normala (care functioneaza numai cu dischete de 360 KB) permite o rata de transfer a datelor de
250 de kilobiti pe secunda, ceea ce are ca rezultat o viteza a benzii de 25 inch pe secunda.
Pentru controller-ele de nalta densitate, care opereaza la 500 de kilobiti pe secunda, viteza
benzii este de 50 de inch pe secunda.
QC-40-MC dezvolta standardele QC anterioare, specificnd si formatul datelor de pe banda.
Acest format aloca sectoare fisierelor ntr-un mod asemanator cu alocarea spatiului de pe discuri.
Fiecare banda contine echivalentul unui tabel de alocare a fisierelor, care indica sectoarele
defecte de pe banda, astfel nct informatiile sa nu fie stocate n zonele defecte sau cu risc.
Formatul standard QC-40-MC specifica foarte clar structura datelor de pe banda. Sub standardul
QC-40-MC, o treime din capacitatea potentiala a benzilor DC2000 (60MB) este dedicata
informatiilor de identificare a formatului si codurilor corectoare de erori. Se folosesc doua metode
de corectare a erorilor: verificarea ciclica prin redundanta (CRC) si un cod Reed-Solomon (un
algoritm eficient de corectare a erorilor, folosit printre altele, n comunicatiile interplanetare). Rata
teoretica de eroare este foarte mica - 1 la 1014 - adica un bit defect la 100000 de miliarde.
Conform calculelor, aceasta metoda ar trebui sa asigure aparitia unui singur bit defect la doua
sute de mii de benzi. Aceasta rata de eroare ar asigura mai putine defecte dect n cazul unei
unitati de disc obisnuite.
Principalul dezavantaj al cartuselor QC-40-MC este timpul. Folosirea benzilor QC-40-MC
este deseori un exercitiu de rabdare. Din cauza folosirii interfetei de dischete, transferurile de
date sunt limitate la viteza dischetelor. n plus, primele unitati QC-40-MC aveau nevoie de
aproximativ jumatate de minut pentru pozitionarea capetelor de citire/scriere la capatul benzii,
nainte de a ncepe operatia de salvare. Capetele trebuiau pozitionate cu precizie pe pistele
nguste ale benzii. Unitatile de banda moderne elimina acest timp lung de asteptare.
Ca si dischetele, benzile QC-40-MC trebuie sa fie formatate nainte de a putea fi folosite.
Deoarece benzile au capacitatea de stocare mai mare dect dischetele, procesul de formatare
dureaza mai mult - o trecere la viteza maxima a benzii peste capul de scriere pentru fiecare pista.
Aceasta nseamna aproximativ o ora pentru 40 de MB. Pentru economisirea timpului de
formatare multi producatori de sisteme QC-40-MC permit formatarea partiala a benzii, la o
capacitate mai mica, de obicei n portiuni de 2 MB, adica o singura pista. O solutie mai buna,
aplicata de majoritatea producatorilor pentru formatele de benzi moderne, este folosirea
cartuselor preformatate.
Necesitatea formatarii benzilor QC-40-MC si a minicartuselor standard aparute ulterior nu are
numai dezavantaje. Desi dureaza destul de mult, ofera si unele beneficii. De exemplu, n timpului
procesului de formatare sunt marcate toate sectoarele defecte. Deoarece banda este formatata
cu un tabel de alocare a fisierelor, accesul la sectoarele benzii se poate face aleatoriu. Desi
banda trebuie sa fie derulata pentru a ajunge ntr-un anumit punct, formatul permite identificarea
exacta a fiecarui sector, fara referiri la sectoarele vecine. Aceasta nseamna ca nu trebuie sa se
citeasca ntreaga banda ca sa se gaseasca un anumit fisier. Ca urmare, o banda QC-40-MC
poate imita modul de operare al unei dischete - dar nu si viteza acesteia pentru operatiile de
acces aleatoriu. n plus benzile formatate simplifica adaugarea noilor fisiere pe o banda partial
folosita, deoarece sistemul poate afla cu usurinta unde s-a oprit scrierea pe banda.
Standardul =IC8&18:C
Urmatorul pas dupa QC-40-MC a fost QC-80-MC, care extrapoleaza standardul anterior.
QC-80-MC defineste nu numai aranjamentul fizic al pistelor pe banda si densitatea datelor, dar si
formatul logic al datelor (ceea ce, teoretic, face ca benzile nregistrate pe o unitate sa fie
interschimbabile cu cele nregistrate pe alta unitate - un obiectiv n sfrsit atins), metoda de
corectare a erorilor (care, teoretic, face ca rata erorilor pe banda sa fie mai mica dect cea de pe
discul pentru care se face salvarea de siguranta) si schemele de comprimare a datelor, care pot fi
folosite optional. Unitatile de banda care respecta standardul QC-80-MC pot sa citeasca dar nu
si sa scrie cartuse QC-40-MC. Principala diferenta dintre cele doua standarde este aceea ca
benzile QC-80-MC contin piste mai multe si mai nguste - 28 n loc de 20. n plus, densitatea
datelor pe fiecare pista a crescut de la 10000 la 14700 de biti pe inch. Rezultatul efectiv este
dublarea capacitatii de stocare a benzii care a ajuns la 80 de megaocteti.
Desi unitatile QC-80-MC pot fi conectate la controlerele de dischete, exista si alte variante.
nterfata acestora se bazeaza pe controller-ul de dischete 765 sau un cip echivalent cu acesta,
care poate fi un adaptor gazda separat sau cu un canal liber al controller-ului de dischete
existent. Forma pe care o iau aceste circuite determina usurinta de instalare a unui sistem Mini-
Cartridge. Unele unitati de banda pot fi cuplate direct la orice conector liber de pe cablul unitatilor
de dischete. Altele intercepteaza semnalele transmise de controller-ul de dischete nainte ca
acesta sa ajunga la unitatile de dischete, ceea ce nseamna un cablu n plus si ceva mai multa
confuzie n interiorul PC-ului. Altele folosesc placi de extensie suplimentare, cu circuite
electronice dedicate (dar bazate tot pe cipurile controller-elor de dischete).
Desi interfata QC-80-MC se bazeaza pe controller-ul traditional de dischete, standardul
accepta si ratele mai mari de transfer ale unitatilor de dischete cu densitate foarte mare (extra
density), respectiv un megabit pe secunda. Unitatile QC-80-MC pot folosi si benzi cu 50 de
procente mai lungi, ceea ce le mareste capacitatea la 120 MB. Majoritatea sistemelor QC-80-MC
ofera si posibilitatea de comprimare a datelor, dublnd capacitatea cartuselor.
Standardul =IC81118:C
Urmatorul numar dupa QC-80-MC este standardul QC-100-MC, dar numele acestuia poate
crea confuzii. QC-100-MC a fost, de fapt, primul standard Mini-Cartridge adoptat de comitetul
QC n anul 1985. n timp ce numele QC-40-MC si QC-80-MC se refera la capacitatea nominala
a sistemelor, QC-100-MC nu contine o astfel de indicatie. Capacitatea benzilor QC-100-MC este
de numai 40 MB. Spre deosebire de celelalte standarde, unitatile QC-100-MC folosesc interfata
SCS, nu interfata de dischete. Din nefericire, costul acestei interfete cu performante mai mari
elimina principalul motiv al optarii pentru sistemele Mini-Cartridge, respectiv costul scazut. Ca
urmare, formatul QC-100-MC nu a reusit niciodata sa cstige piata.
Standardul =IC812&8:C
n mai 1989, QC a adoptat ultimul standard Mini-Cartridge bazat pe vechea banda de 550 de
Oe, QC-128-MC. n mare parte o actualizare a standardului QC-100-MC, noul format a crescut
numarul de piste cu 50 de procente (ajungnd la 32), a marit densitatea de stocare si viteza de
deplasare a benzii de la 60 la 90 de inch pe secunda. Aceste modificari au mbunatatit
capacitatea benzilor de peste 3 ori, de la 40 la 128 MB, folosind cartuse DC2165. Unitatile QC-
128-MC pot folosi si benzi mai scurte, DC2110, dar ofera numai o capacitate de 86 MB. Unitatile
care respecta standardul QC-128-MC pot sa citeasca benzile produse conform specificatiilor
QC-100-MC. Totusi, ca si modelul precedent, nici acest standard nu a devenit vreodata popular.
Seria =IC83111
Pentru a creste capacitatea de stocare a minicartuselor, astfel nct sa tina pasul cu harddisk-
urile, aflate ntr-un proces de dezvoltare rapida, comitetul QC a trecut la un nou mediu, cu
coercitivitate mai mare, pentru toate standardele Mini-Cartridge ulterioare. ncepnd cu anul
1991, toate standardele Mini-Cartridge se bazeaza pe medii magnetice cu coercivitatea de 900
de Oe sau mai mare. Aceasta schimbare este reflectata de noua nomenclatura care nu mai
corespunde capacitatii cartuselor.
Primul dintre aceste noi standarde a fost adoptat n aprilie 1991 si a adus n lumea
minicartselor tehnologia de mare viteza, folosita pentru cartusele de date cu dimensiuni mai mari.
ntrodus sub numele de QC-470 si QC-555M, dar redenumit ulterior QC-3030-MC, noul
standard ridica densitatea datelor la 40600 de biti pe inch, la o viteza de deplasare a benzii de 60
de inch pe secunda, suficienta pentru asigurarea unei rate brute de transfer apropiata de 2,5
megabiti pe secunda. Pentru transferul acestui flux de date de mare viteza catre sistem, QC a
nzestrat noul standard cu o interfata SCS-2. Pentru cresterea capacitatii, standardul QC-3030-
MC specifica nregistrarea unui numar de 40 de piste pe banda cu latimea de un sfert de inch,
ceea ce nseamna o capacitate de 580 megaocteti pentru un cartus standard QC-143 cu banda
de 900 de Oe. Noul model este total diferit de orice altceva din lumea cartuselor, asa nct
unitatile QC-3030-MC nu sunt compatibile cu nici unul dintre standardele anterioare.
Cteva luni mai trziu, n iunie 1991, QC a adoptat un nou standard, n acelasi domeniu de
capacitate, QC-3020-MC (numit initial QC-385 si QC-500M), care permitea unitatilor de banda
citirea cartuselor QC-40-MC si QC-80-MC. Ca si modelele anterioare, unitatile QC-3020-MC
sunt proiectate astfel nct sa foloseasca interfata de dischete sau interfata AT Attachment (DE).
Pentru acomodarea la cerintele acestor interfete, QC a redus viteza de deplasare a benzii la
22,6 inch pe secunda, pastrnd aceeasi densitate de nregistrare (44250 de biti pe inch). Ca si
QC-3030-MC, QC-3020-MC nregistreaza 40 de piste pe latimea benzii, ceea ce permite celor
doua standarde sa foloseasca acelasi mecanism, fiind necesara doar o modificare firmware
pentru schimbarea vitezei de deplasare a benzii densitatii datelor. Standardul QC-3020-MC ofera
o capacitate de 500 MB pe un minicartus standard QC-143.
Pentru contracararea concurentei reprezentate de catre mediile elicoidal, n februarie 1992,
QC a introdus o versiune perfectionata a standardului QC-3030-MC, oferind posibilitatea de
stocare a patru gigaocteti de date necomprimate pe un singur minicartus. Pentru obtinerea
acestei capacitati, a fost necesara reducerea latimii pistelor - a caror numar a ajuns la 144 - si
cresterea densitatii liniare la 67773 de biti pe inch. Unitatile de banda care respecta noul
standard, numit QC-3070-MC, pot sa citeasca si cartusele QC-3030-MC.
n iunie 1993, QC a adoptat o versiune de capacitate mai mica a standardului QC-3020-MC,
sub numele QC-3010-MC. Prin reducerea la jumatate a densitatii datelor, noul standard a
njumatatit capacitatea cartuselor, pastrnd nemodificati ceilalti parametri. Standardul rezultat
este mai putin pretentios din punct de vedere al echipamentelor si permite nregistrarea mai putin
densa a datelor, care ar trebui sa fie mai sigura. Mostenind caracteristicile standardului QC-
3030-MC, unitatile QC-3010-MC pot sa citeasca benzile QC-40-MC si QC-80-MC. Mai mult,
unitatile QC-3030-MC pot sa citeasca benzile QC-3010-MC, dar unitatile cu capacitate mai mica
nu pot citi benzile nregistrate pe mecanismele cu capacitate mai mare.
n competitie directa cu benzile audio digitale (Digital Audio Tape) n ianuarie 1994, QC a
adoptat doua noi standarde n domeniul gigaoctetilor. QC-3080-MC ofera o capacitate de 1,6
gigaocteti pe un minicartus cu banda de 900 Oe, nregistrnd 60 de piste cu o densitate liniara de
60000 de biti pe inch si o viteza a benzii ntre 30 si 80 de inch pe secunda. QC-3090-MC creste
capacitatea de stocare a cartuselor, folosind densitati mai mari ale datelor datorate benzilor de
1300 de Oe. Un singur cartus QC-3090-MC poate stoca doi gigaocteti de date, mpartiti pe 48 de
piste cu o densitate liniara de 93333 biti pe inch. n sistemele 3090-MC, banda se deplaseaza cu
o viteza de 56,5 inch pe secunda.
Standardul QC-3070-MC adoptat n februarie 1992, specifica nregistrarea a 144 de piste pe
o banda de 900 de Oe, cu o densitate liniara de 67773 biti pe inch, ceea ce nseamna un total de
patru gigaocteti pe fiecare cartus. Unitatile QC-3070-MC folosesc cartuse speciale (QC-138),
dar pot sa citeasca si benzile nregistrate pe unitatie QC-3030-MC. Aparitia unor medii
magnetice cu o coercitivitate si mai mare a permis comitetului QC sa adopte cteva noi
standarde pentru cartuse, toate cu capacitatile de mai multi gigaocteti.
Standardul =IC ?ide
Harddisk-urile standard din majoritatea PC-urilor actuale au dublat aceasta capacitate, fara sa
recurga la comprimarea datelor. Pentru a permite folosirea cartuselor de banda pentru discurile
mai mari, Sony Corporation a crescut cu 68 de procente capacitatea cartuselor, prin utilizarea
unei benzi de latime mai mare, crend astfel cartusele QC-Wide. Noile cartuse "de un sfert de
inch" contin benzi magnetice cu latimea de 8 milimetri (0,315 inch). Noul format a fost adoptat
ulterior si de alti producatori, cartusele de acest tip fiind disponibile din mai multe surse.
Capacitatea unui singur cartus QC-Wide porneste de la 200 MB, necomprimat, si ajunge la 4
GB, folosind pelicule magnetice avansate, unitati mai moderne si tehnici de comprimare a
datelor. Surprinzator, benzile mai late nu au determinat cresterea preturilor. Cu exceptia
dimensiunii cartuselor si a distantei pe care trebuie sa o parcurga capetele de citire/scriere pentru
a se pozitiona pe pistele benzii, mai numeroase, standardele QC-Wide nu modofica tehnologia
de baza. Tabelul de mai jos prezinta caracteristicile minicartuselor QC-Wide produse de Sony.
Tabelul 3 - Caracteristicile minicartuselor produse de Sony
Standard
Capacitate
nati2a
umar
de piste
;iti pe
inc(
>iteza de
deplasare a
benzii 3inc( pe
secunda6
Ccoerciti2itatea
benzii 3.e6
%ata de
transfer a
datelor
QW5122F 208 MB 36 14700 34 550 62,5 KB/s
QW3000XLF 1,0 GB 52 40600 70 900 300 KB/s
QW3010XLF 425 MB 50 22125 22,6 900 125 KB/s
QW3020XLF 849 MB 50 22125 22,6 900 250 KB/s
QW3080XLF 2,0 GB 77 60000 78 900 225 KB/s
QW3095XLF 2,0 GB 77 67733 78 900 225 KB/s
QW3210XLF 2,3 GB 72 76300 47,2 1800 300 KB/s
Cartusele ra(an
n 1995, un numar de producatori de benzi si cartuse, printre care Conner, omega, HP, 3M si
Sony au marit capacitatea minicartuselor printr-o solutie simpla - marind dimensiunile cartuselor,
astfel nct acesta sa poata contine o cantitate mai mare de banda. Rezulstatul eforturilor acestui
grup de lucru a fost tehnologia Travan. Cartusele Travan sunt mai mari pe toate cele trei
dimensiuni. Acestea sunt mai late, mai lungi si mai nalte. naltimea mai mare permite folosirea
unei benzi mai late, respectiv banda de 8 milimetri (0,315 inch) lansata de Sony. Banda mai lata
permite cresterea numarului de piste cu aproximativ 30 de procente (de la 28 la 36, n primul
format Travan). n plus, cartusele Travan sunt mai mari cu o jumatate de inch pe lungime si pe
latime. Ele se masoara 0,53,62,8 inch, fiind mai mici n partea frontala (3,2 inch) dect n partea
din spate, acolo unde se afla rolele de banda. ntern, cartusele Travan folosesc acelasi mecanism
ca si celelalte cartuse de un sfert de inch si trebuie sa fie formatate nainte de folosire.
Desi cresterea dimensiunii pare modesta, permite mai mult dect dublarea lungimii benzii, de
la 307 picioare (93,57 metri) n cartusele DC2120, la 750 de picioare (228,6 metri) n cartusele
Travan. Datorita dimensiunilor mai mari, cartusele Travan au o forma specifica, dreptunghiulara
cu doua colturi rotunjite, pentru a permite introducerea mai usoara n unitatea de banda. n figura
de mai jos este prezentat un cartus Travan.
Fig. !.3.1. Cartus de banda Travan
Combinatia dintre numarul mai mare de piese si lungimea mai mare a benzii a fost suficienta
pentru cresterea capacitatii la 400 MB (necomprimat) n prima implementare Travan. Nici un
aspect al modelului Travan nu mpiedica dezvoltarile ulterioare, asa nct orice dezvoltare a
minicartuselor standard poate fi aplicata direct pentru cresterea capacitatii cartuselor Travan. De
fapt, la introducerea pe piata, cartusese Travan au fost mbunatatite de trei ori, de fiecare data
capacitatea fiind cel putin dublata.
Prima modificare, care a avut ca rezultat modelul TR-2, a mbunatatit coercitivitatea mediului
magnetic si a permis cresterea densitatii datelor, att prin marirea numarului de piste, ct si a
densitatii liniare pe fiecare pista. Urmatoarea modificare a dublat densitatea liniara, fara sa
modifice numarul de piste, si a avut ca rezultat modelul TR-3. O alta crestere a densitatii liniare,
asociata cu o crestere corespunzatoare a numarului de piste, a dus la obtinerea modelului TR-4,
cu o capacitate de 4 gigaocteti pe cartus. Tabelul de mai jos prezinta caracteristicile diferitelor
implementari Travan.
:odel TR-1 TR-2 TR-3 TR-4
Capacitate@ necomrimat 400 MB 800 MB 1,6 GB 4 GB
Capacitate@ comprimat 800 MB 1,6 GB 3,2 GB 8 GB
%ata minima de transfer 62,5 KB/s 62,5 KB/s 125 KB/s 567 KB/s
%ata ma7ima de transfer 125 KB/s 125 KB/s 250 KB/s 567 KB/s
Lungimea benzii 750 ft. 750 ft. 750 ft. 740 ft.
Latimea benzii 0,315 in. 0,315 in. 0,315 in. 0,315 in.
Coerciti2itatea mediului magnetic 550 Oe 900 Oe 900 Oe 900 Oe
umar de piste 36 50 50 72
Densitatea datelor 14700 ftpi 22125 ftpi 44250 ftpi 50800 ftpi
Interfata Floppy Floppy Floppy SCS/E-DE
Compatibilitatea la citire*scriere QC-80 QC-3010 3020/3010 3080/3095
Compatibilitatea numai la citire QC-40 QC-80 QC-80 QC-3020
Probabil cel mai remarcabil aspect al modelului Traven este compatibilitatea: o unitate Traven
accepta cartuse standard DC2000, cartuse QC-Wide, precum si cartuse proprii - acestea
nseamna cartuse cu dimensiuni diferite si benzi magnetice cu latimi diferite. Compatibilitatea
este extinsa att pentru operatiile de citire ct si pentru cele de scriere. Diferitele implementari
Travan asigura si compatibilitatea napoi. Standardele mai recente pot sa citeasca si benzile
nregistrate sub standardele Travan anterioare.
5tandardul 6IC'E7
Att timp ct exista cartuse care nu intra cu totul n unitatile de banda, precum Travan, de ce
nu ar exista si cartuse care ramn n afara unitatii? Aceasta idee sta la baza filozofiei QC-EX.
esind cu aproape 3 inch n afara unitatii de banda, cartusele QC-EX contin pna la 1000 de
picioare (304,8 metri) de banda magnetica n format QC. Aceasta nseamna mai mult dect
dublul capacitatii minicartuselor obisnuite. Crescnd si latimea benzii pna la valoarea de 8
milimetri, specifica modelelor QC-Wide, cartusele QC-EX pot ajunge la capacitati de ordinul
gigaoctetilor. Figura de mai jos prezinta dimensiunile unui cartus QC-EX.
Spre deosebire de modelul Travan, care are nevoie de o unitate cu deschidere mai mare,
deoarece cartusele sunt mai late, modelul QC-EX are aceeasi latime ca si minicartusele
obisnuite. Ca urmare, cartusele QC-EX pot fi folosite n majoritatea unitatilor Mini-Cartridge,
oferind o crestere instantanee a capacitatii.
Fig. !.3.2. Dimensiunile unui cartus QC-EX
Co.%ri.area datelor
O alta metoda de crestere a capacitatii cartuselor de banda este comprimarea datelor.
Folosind programele de comprimare a datelor, se poate dubla capacitatea benzilor. Standardele
QC folosesc doi algoritmi de comprimare. QC-122 se bazeaza pe acelasi algoritm de
comprimare folosit de programul Stacker al firmei Stac Electronics. QC-130 este un standard de
comprimare dezvoltat de compania Hewlett-Packard si foloseste un algoritm numit DCLZ,
prescurtarea de la "Data Compression according to Lempel and Ziv" ("Coprimarea datelor n
conformitate cu Lempel si Ziv"). Ambele metode de comprimare QC se bazeaza pe acelasi
principiu: reducerea datelor repetitive la un atom mai mic care refera un bloc de date mai lung,
pastrat ntr-un dictionar. Algoritmii verifica fluxul de date receptionate, identifica secventele
nregistrate n dictionare si le nlocuiesc cu atomii corespunzatori. Ambii algoritmi ofera o crestere
medie aparenta a capacitatii de stocare de aproximativ doua ori, n functie de datele stocate.
Cu exceptia primelor trei standarde pentru cartuse (QC-24-DC, QC-120-DC si QC-150-DC),
standardele QC permit producatorilor sa aleaga orice metoda de comprimare. Producatorii de
minicartuse au optat pentru aceeasi metoda de comprimare, cu exceptia standardelor QC-100-
MC si QC-128-MC (pentru care nu a fost adoptat nici un standard de comprimare) si QC-3010-
MC si QC-3020-MC (pentru care QC a adoptat numai standardul de comprimare QC-122).
Co.%atibilitatea cartuselor
Compatibilitatea ramne o problema spinoasa si n cadrul cartuselor de banda. Benzile cu
aceleasi dimensiuni fizice ncap n unitatile de banda indiferent de format, dar pentru operarea
corespunzatoare, mecanismul unitatii trebuie sa corespunda cu mediul magnetic din punct de
vedere al coercitivitatii. Cu exceptiile prezentate anterior, benzile nregistrate sub un anumit
standard nu pot fi citite de unitatile care respecta un alt standard. Totusi, exceptiile existente va
permit sa instalati o noua unitate de banda fara sa actualizati si sa nlocuiti toate copiile de
siguranta facute deja pe benzi.
Problemele de compatibilitate au nsa radacini mai adnci. Chiar daca doua unitati de banda
respecta acelasi standard, s-ar putea ca benzile nregistrate sa nu fie interschimbabile. Unele
standarde QC definesc numai formatul fizic al benzii, adica numarul de piste si numarul de biti pe
inch. Fiecare producator poate sa decida modul de gestionare a informatiilor stocate, de exemplu
prin mpartirea pistelor n blocuri sau n sectoare. Alte standarde QC definesc si formatul logic al
datelor stocate pe banda, dar nu specifica aranjarea exacta a structurii de fisiere. Aceste aspecte
sunt lasate n seama celor care produc programele de salvare. Ca urmare, desi benzile sunt
interschimbabile si pot fi citite indiferent de echipamentele folosite, este posibil ca programele de
creare a copiilor de siguranta sa nu poata ntelege datele de pe banda. Deoarece nu este
asigurata compatibilitatea dintre structurile de fisiere, puteti sa cititi fiecare octet de pe banda, dar
nu obtineti dect o gramada de date - fisiere despre care nu stiti unde ncep si unde se termina.
Unele standarde QC sunt proiectate astfel nct cartusele sa fie interschimbabile. De fapt,
doua standarde QC (QC-140 si QC-141) include specificatii pentru cartuse de date si
minicartuse cu acces numai pentru citire, destinate distribuirii produselor software. Totusi,
folosirea cartuselor de banda nu a cstigat prea multi adepti pentru distribuirea programelor.
Producerea n serie a discurilor CD-ROM costa mult mai putin, desi benzile sunt competitive fata
de CD-urile inscriptibile atunci cnd sunt necesare numai cteva copii.
Cap". 07tensii si dez2oltari
".1. Conectarea mediilor de stocare a datelor
Orice sistem de stocare a datelor: harddisk, floppy disk, banda streamer sau unitate de disc
optic, se conecteaza la sistemul de calcul prin intermediul unei interfete (ansamblu hardware),
care va asigura doua operatii de baza cu aceste medii, si anume scrierea si citirea datelor.
Aceste interfete poarta denumirea generala de controller-e sau cuploare (de disc, streamer,
CD-ROM etc.). Astfel, n cazul citirii de pe mediul de stocare, rolul interfetei este de a localiza
pozitia si de a citi datele specificate, respectiv de a le adapta formatul ntr-unul care poate fi
utilizat si "nteles" de componentele sistemului de calcul, n special de memoria RAM si
microprocesor. De asemenea, n cazul scrierii de noi date, aceasta interfata va realiza operatia
inversa, adica localizarea pozitiei unde vor fi depuse acestea, transformnd datele preluate ntr-
un format special n care pot fi scrise pe mediul de stocare.
Binenteles, fiecare operatie de acest gen are ca etapa de start (la citire) si finala (la scriere),
operatia de transformare a schimbarilor de flux magnetic de la nivelul discurilor n unitati de
semnal (care vor fi interpretate ca biti), respectiv de a transforma unitatile binare n fluxuri
magnetice care vor realiza functia de scriere. Comanda controller-ului este realizata prin
intermediul unor registre interne. Dupa ce microprocesorul a transmis comanda catre controller,
acesta din urma va lucra independent, n timp ce microprocesorul se va dedica unei alte activitati.
La ncheierea operatiei comandate, controller-ul va genera un semnal catre microprocesor,
corespunzator terminarii operatiei.
n ceea ce priveste accesul la memorie, controller-ele sunt concepute sub doua forme: n
primul caz este vorba despre cele care nu accepta transmisia tip DMA (Direct Me#ory )ccess) si
care, dupa citirea unui bloc de informatii de la periferice, ncep sa transfere secvential informatia
n memoria RAM (octeti sau cuvinte, n functie de dimensiunea magistralei), proces controlat si
gestionat de microprocesor. Aceasta metoda este relativ lenta n transmisia datelor, deoarece
pentru fiecare operatie a controller-ului, acesta va cere acceptul sau va astepta comanda
microprocesorului. n plus, microprocesorul supravegheaza transferul de date pe toata durata sa.
Cea de a doua metoda este folosita de controller-ele dotate cu posibilitatea transmiterii DMA,
transferul fiind efectuat integral de controller, microprocesorul nefind obligat sa supravegheze
procesul. mplicit, viteza generala a sistemului creste prin degrevarea microprocesorului de
aceasta sarcina.
O problema care apare n cazul harddisk-urilor este cea n care controller-ele nu ar avea
posibilitatea retinerii datelor citite, fiind obligate sa efectueze transferurile catre memorie, la
fiecare citire, direct prin magistrala. Poate aparea foarte frecvent pericolul magistralei ocupate
(Busy), fapt care ar duce la pierderea informatiei citite. n plus, dupa cum se va arata n
continuare, vitezele de transfer controller-RAM si controller-discuri difera foarte mult: n cazul
primului transfer, acesta se desfasoara la nivel de MB/s, iar n cel de-al doilea caz, la nivel de
KB/s. Desigur, trebuie sa existe o compensare a acestei diferente. Acestea au fost motivele
dotarii controller-elor cu memorii tampon (buffer-e), cu rol de stocare temporara a blocurilor de
informatii citite din mediul de stocare, pna cnd se primeste acceptul scrierii n RAM (magistrala
libera - blocul de date citit anterior a fost deja transferat n RAM). Un alt aspect luat n
considerare la constructia controller-elor este legat tot de harddisk-uri si intervine n procesul de
citire. ntervalul de timp necesar controller-ului pentru golirea buffer-elor n memorie este prea
mare pentru ca sectorul care deja se afla sub capul de citire al unitatii sa poata fi citit si memorat
n acest buffer. Nu trebuie neglijata, asadar, viteza foarte mare cu care se roteste discul.
Practic, sectorul urmator celui memorat va fi pierdut, putnd fi citit abia la o a doua trecere a
acestuia prin dreptul capului de citire. De aceea, la completarea sectoarelor pe harddisk-uri, se
impune ca ntre doua sectoare succesive din punct de vedere logic sa existe un anumit numar de
sectoare, fara legatura cu datele care sunt continute de sectoarele succesive logic.Acest factor
de salt se numeste factor de ntretesere (interleae sau interlace). El este fixat la formatarea
discului, cnd fiecare sector fizic se numeroteaza, n dimensionarea sa intervenind si timpul de
acces al unitatii de disc.
Controller-ele au o influenta deosebita asupra vitezei de transfer a datelor. Privitor la aceasta,
un factor important este rata de transmisie de pe magistrala. Astfel, orict de rapide ar fi unitatea
de stocare si controller-ul aferent, avnd deci o rata de transmisie unitate-controller foarte buna,
daca magistralele calculatorului nu se ridica la acelasi nivel de performanta, investitia n unitati si
controller-e de calitate este inutila, deoarece magistrala sistemului va "gtui" transferul controller-
sistem, aducndu-l la nivelul la care acesta poate efectua o transmisie. O alta caracteristica a
controller-elor, care poate mbunatati calitatile unitatii n ansamblu (scaznd timpul de acces cu
circa 25 %), este aceea de a retine comenzile de scriere/citire ntr-o anumita ordine, care are
drept criteriu de ierarhizare distanta dintre capetele de citire/scriere si pozitia fizica pe disc a
datelor care trebuie citite. n acest mod se pot evita deplasari neergonomice ale capetelor de
scriere/citire ce ar duce la cresterea timpului de acces (vezi figura 1).
Fig. ".1.1. erarhizarea distantei dintre capetele de citire/scriere.
n figura 1, capul de citire/scriere va citi mai nti sectorul 3, care este cel mai aproape de
pozitia capului, dupa care va citi sectoarele 4 si 2, sarind apoi la sectorul 1, desi acesta a fost
primul cerut. Pna la citirea efectiva a sectorului 1, datele continute de sectoarele 2, 3 si 4 (citite
deja) vor fi retinute n buffer-ul controller-ului. O problema importanta este cea generata de erorile
de citire/scriere, care apar destul de frecvent n cazul utilizarii intense a harddisk-ului (cum este
situatia utilizarii memoriei virtuale, create pe disc - fisiere temporare - swap files). Metoda de
verificare a corectitudinii rezida din calcularea sumelor de control (CRC - 'yclic Redundancy
'hec"), constnd n suma unui anumit numar prestabilit de biti ai informatiei scrise.
n momentul scrierii datelor pe disc, aceste sume sunt calculate si memorate. Valoarea este
stocata pe disc si citita la fiecare accesare a informatiei respective. Odata cu citirea informatiei,
suma de control este recalculata si apoi comparata cu valoarea anterior stocata. n cazul n care
cele doua valori nu sunt identice, este activat un mesaj de eroare, intervenind procesele de
corectie. Aceasta suma este reactualizata la fiecare scriere pe disc a informatiilor.
Controller-ele pot transmite datele serial sau paralel. Transmisia seriala este mult mai simpla,
deci mai ieftina, datele transmitndu-se pe o singura linie sub forma unor "trenuri" de date, bit cu
bit. Datele vor forma cozi pna cnd magistrala se va elibera pentru a prelua un nou transfer.
Este un mod de transmisie foarte lent si de aceea este rar utilizat n sistemele performante,
folosindu-se mai mult la cele lente si nepretentioase.
Transmisia paralela se desfasoara simultan pe opt linii si este n mod normal de 8 ori mai
rapida dect cea seriala. Este o solutie mai scumpa dect precedenta, dar mult mai avantajoasa
prin cresterea vitezei de transfer. La scrierea pe disc, odata cu informatia propriu-zisa, sunt scrise
si asa-numitele informatii de tact, cu rol de a stabiliza viteza de citire/scriere. Avem n vedere
variatiile de turatie ale motorului care antreneaza discurile si pozitia informatiei pe suprafata.
Aceste informatii de tact nsotesc pe disc informatiile propriu-zise si apar sub forma unor biti de
tact (exista unele tipuri de controller-e la care informatiile de tact nu sunt asimilate la scrierea
fiecarui bit de date, ci sunt scrise ntr-o portiune speciala a discului). Principalele tipuri de
controller-e, respectiv unitati de harddisk asociate, folosite n configuratiile clasice sunt:
ST 505 - ST 506 (!eagate Technology);
ESD (Enhanced !#all Deice %nterface);
SCS (!#all 'o#puter !yste# %nterface);
DE (%ntegrated Deice Electronics).
Fiecare din aceste tipuri are propriile dezvoltari ulterioare, variante mai fiabile, cu viteze de
transfer superioare, deci solutii tehnice mai performante, derivate din aceste tipuri de baza.
Controller'e 5
Acest tip de controller este printre cele mai vechi si a fost dezvoltat de corporatia Seagate
Technology (ST). n functie de modul n care se face nregistrarea pe harddisk, exista trei
subtipuri de controller-e ST. Primul tip este NZR (No Return to Zero). La acest tip, informatiile de
tact sunt scrise pe anumite suprafete de disc protejate (fata de modelele mai avansate, la care
aceste informatii sunt scrise simultan cu informatia, n aceleasi zone de date). Procedeul de
scriere este simplu. Fluxul magnetic pe suprafata activa se schimba la schimbarea starii logice
(din 0 n 1 sau invers) si ramne la fel pentru bitii identici.
Fig. ".1.2. Realizarea scrierii pentru controller-e ST tip NRZ.
Acest mod de nregistrare este primitiv si ridica probleme mari la sincronizare. Rata de
transfer controller-harddisk, n acest caz, este de sub 2 MB/s, iar rata de transfer controller-RAM
de circa 120 KB/s. Al doilea tip de controller din categoria ST foloseste o metoda de scriere prin
modulare n frecventa (FM - Frequency Modulation), metoda n care, simultan cu nregistrarea
datelor, se nregistreaza si informatiile de tact. Astfel, pentru fiecare bit de informatie se mai
ataseaza un bit suplimentar, de tact (1 devine 11 si 0 devine 10). Acest procedeu ocupa foarte
mult spatiu (practic dublu), datorita bitilor de tact, fiind necesara (tehnologic) o densitate de
nregistrare mica. Controller-ul de acest tip este dotat cu BOS integrat, iar magistrala de date
este seriala (volum mic de date integrate transferate la viteza mica). Si aici exista greutati de
sincronizare, datorita aparitiei sirurilor lungi de biti identici. Rata de transfer controller-harddisk
este de 2,5-3 MB/s.
Fig. ".1.3. Realizarea scrierii pentru controller-e ST prin modulare FM.
Procedeul FM a evoluat apoi la MFM (Modified Frequency Modulation), obtinndu-se o noua
categorie de discuri ST. nformatia de tact este stocata doar n grupele de biti care nu contin biti
setati (1) si nici n grupa anterioara nu exista vreun astfel de bit. Asadar, un 1 se transforma n
grupa 01, iar valoarea 0 se transforma n grupa 00 sau 10, dupa cum a existat (sau nu) valoarea
1 n grupa anterioara. n acest caz discul prezinta 17 sectoare per pista si 512 octeti per sector.
Sensul curentului din bobina se schimba naintea fiecarei cifre 1.
Fig. ".1.!. Realizarea scrierii pentru controller-e ST prin modulare MFM.
Privind comparativ cele doua metode de scriere se observa ca bobina este comandata diferit,
n primul caz (FM) fiind necesar ca sensul curentului prin bobina capului de citire/scriere sa se
schimbe de 16 ori, iar n cazul MFM de 8 ori. De aici rezulta ca viteza de scriere n cazul MFM
este mult mai mare, deoarece dispozitivul de comutare electronica a sensului prin bobina va lucra
mai putin. n cazul MFM, rata de transfer controller-harddisk este de circa 5 MB/s, iar rata de
transfer controller-RAM, de 400-600 KB/s. Un sistem de nregistrare mai evoluat este cel obtinut
prin metoda RLL (Run $ength $i#ited), sistem cu care se obtin economii de spatiu de 45-50 %,
fata de metodele anterioare. n aceasta metoda, ntre doi biti succesivi cu valoare 1 se
intercaleaza ntre 2 si 7 biti cu valoare 0, tinnd cont si de bitii care urmeaza, rezultnd o
codificare speciala. n acest mod se obtin multe siruri cu configuratia 100.1 (sau minim 2 zerouri
dupa 1), siruri care se pot stoca pe un spatiu foarte restrns). Pentru aceste controller-e, rata de
transfer controller-harddisk este de 7,5-9 MB/s, rata de transfer controller-RAM este de 650-700
KB/s, iar discul prezinta 26 de sectoare per pista la 512 octeti per sector. Toate aceste interfete
sunt seriale, iar legaturile se fac prin cabluri panglica (cu 20 de linii - magistrala de date si 34 de
linii pentru comenzi). Unitatile harddisk se cupleaza prin cabluri panglica cu 6, respectiv 20 de
linii. Tipurile de controller-e ST pot suporta pna la doua discuri legate simultan si au integrate pe
placa circuite electonice de atenuare si compensare a erorilor de scriere/citire. Tot n aceasta
categorie intra si controller-ele care asigura cuplarea floppy disk-ului la sistem, folosindu-se
metoda MFM. Fiecare interfata din aceasta categorie este dotata cu propriul BOS, integrat de
asemenea pe placa. Adaptarea semnalelor pentru magistrala reprezinta nca o functie integrata a
placii controller. O serie de parametri care privesc lucrul cu discul se pot programa si regla din
softul (drier-ul) care se livreaza, de obicei, odata cu placa controller.
Controller'e E5DI
Acest tip de controller (Enhanced Small Device nterface) a fost realizat de firma Maxtor, fiind
superior tipului descris anterior, deoarece se pot obtine rate de transfer controller-harddisk de
ordinul a 10-15 MB/s si chiar la 24 MB/s pentru controller-ele superioare, de tipul Super ESD.
Rata de transfer controller-RAM este cuprinsa intre 850 si 900 de KB/s, iar discul prezinta ntre
32 si 38 sectoare per pista.
Fata de controller-ele ST, ESD dispun de o "inteligenta proprie", nemaifiind nevoie de un
schimb intens de informatii de control pentru operatiile de citire/scriere, schimb care s-ar fi
desfasurat, n mod normal, ntre controller si harddisk. Acest flux de comenzi si informatii de
control fiind mai mic, se obtin rate de transfer superioare tipului ST. Totodata, unitatea de codare-
decodare EDU (Encoding-Decoding Unit) a fost mutata pe unitatea de disc, prin aceasta
obtinndu-se o micsorare a cablurilor de legatura ntre controller si EDU. Cum pe acest traseu
semnalele circula n format analogic, ele pot suferi degradari sau alterari, fapt care duce la
aparitia de erori la scriere/citire. Cu ct traseul de legatura EDU-controller este mai mic, cu att
mai mult scade acest risc.
n plus, la controller-ele ESD se foloseste o memorie tampon pentru transmisia datelor, fapt
care duce la o crestere a securitatii datelor, inclusiv la cresterea vitezei de transmisie. Acest
controller cuprinde si mecanisme de control si corijare a erorilor.
Controller'e 5C5I
Datorita diverisitatii tipurilor de periferice si a unitatilor de stocare oferite pe piata, s-a simtit
nevoia unui tip de interfata care sa poata gestiona ct mai multe dintre acestea, deci o interfata
orientata spre sistem (spre deosebire de ST si ESD, care erau interfete orientate spre dispozitiv).
O astfel de interfata universala este SCS (Small Computer System nterface), termen a carui
pronuntie este la fel cu cea a cuvntului "scuzzy" (engl.). Acest sistem nu este un controller
propriu-zis, ci mai degraba o arhitectura de magistrala.
Acest controller lucreaza ca interfata /O paralela pe 8 biti, avnd fata de precedentele un
spor deosebit de viteza. Pentru prima data, conceptul de realizare a interfetei sistem-unitate de
stocare a fost schimbat, prin mutarea si integrarea controller-ului propriu-zis n cadrul unitatii de
stocare. Legatura dintre controller (si implicit discuri) si sistemul de calcul (microprocesor) a fost
realizata prin intermediul unui dispozitiv numit Host-Adapter, cu rolul de preluare a semnalului
furnizat de controller - un format special SCS - si de transformare (adaptare) a acestuia n
semnal transportabil pe magistralele sistemului, adica n format SA, ESA, MCA, VLBus sau PC
(PC-SCS, VLBus-SCS, PC-FastSCS etc).
Spre deosebire de controller-ele ST si ESD, la care se puteau cupla maxim doua unitati, la
acest tip se pot cupla pna la 7 unitati (sau 32 la ora actuala, pentru alte standarde SCS
mbunatatite): harddisk-uri, unitati CD-ROM, diferite dispozitive periferice ca scanner-e,
imprimante, plotter-e etc. Dupa cum s-a spus, host-adapter-ul joaca rolul de magistrala /O. Pe
aceasta magistrala exista 8 (SCS-1), 16 sau 32 de noduri (pentru versiunile noi de SCS) si
anume un calculator gazda si 7 periferice (respectiv 1 si 15 sau 1 si 31). Fiecarei unitati i este
asignata o adresa proprie, iar datele, pentru a ajunge la destinatie, trec de la o unitate la alta,
parcurgnd fiecare nod, pna ajung la dispozitivul destinatie (vezi figura 2.26). Fiecare extensie
de periferic are propriul sau host-adapter dedicat.
Fig. ".1.". Dispunerea perifericelor la controller-ele SCS.
Pentru a folosi aceasta magistrala nu este nevoie de acordul controller-ului, deoarece
perifericele cuplate vor emite ele nsele semnale despre operatia desfasurata (scriere/citire).
Exista, desigur, un sistem de prioritati, functie de adresa asignata fiecarui periferic atasat. Toate
perifericele primesc indicatoare, n functie de activitatea pe care o desfasoara. Aceste indicatoare
de activitate sunt de periferic intiator (emitator-source) si periferic destinatie (tinta-target). La
fiecare actiune, perifericul initiator lanseaza o comanda (codificata pe 6 octeti pentru magistralele
de 20 biti, sau pe 10 octeti pentru magistralele de 32 de biti) catre un anumit periferic destinatie.
Aceasta comanda este emisa ntr-un format specific, numit CDB ('o##and Descriptor Bloc"). n
cadrul acestui cod de comanda, primii 8 biti realizeaza asa-numitul OpCode (Operating Code =
codul operatiei). Exista 256 de comenzi diferite care au ca rezultat actiuni de citire, scriere,
formatare etc. Practic, datorita CDB se poate scrie orice driver pentru operatii SCS, aceasta fiind
o interfata orientata spre sistem si un standard de magistrala, netinnd cont de echipamentul
cuplat (sistemul de calcul este insensibil la perifericul conectat).
Un alt aspect diferit pentru SCS este felul cum vede acesta organizat discul si anume ca o
nsiruire de blocuri de date numerotate, nemaitinnd seama de cilindri, piste, capete sau
sectoare. De aici rezulta un mare avantaj la proiectarea controller-elor, care nu mai sunt
construite dedicat pentru anume discuri si deci nu mai sunt supuse unor restrictii de proiectare si
constructie.
Magistrala SCS transfera datele prin doua moduri:
modul sincron, cu 5 MB/s, respectiv circa 40 MB/s la standardul SCS-2;
modul asincron, unde transmisia este n functie de lungimea cablului de legatura,
ajungand la viteze de transfer de 2-3,3 MB/s.
Controller-ul SCS executa la fiecare transfer de date pe magistrala paralela un control de
paritate, fapt care duce la cresterea securitatii datelor. Acest tip de controller comunica cu
perifericele printr-un sistem de instructiuni (CCS - Common Commanded Set), spre deosebire de
celelalte controller-e care foloseau pentru comunicatie numai semnale electrice de anumite
nivele. Vorbind despre transferul ntre controller si calculator, apar trei metode utilizate:
Programmed /O (PO), la care transferul (octeti) se face cu instructiuni N/OUT prin
porturile /O, cu implicarea totala a microprocesorului;
Direct Memory Access, metoda de acces direct la memorie din partea unui periferic-
extensie, metoda n care blocuri de date se transfera n/din RAM, fara supraveghere
efectuata de microprocesor (implicare din partea microprocesorului la nivel foarte
scazut);
Bus-mastering DMA; cum un sistem de calcul este alcatuit din mai multe componente
interconectate care folosesc sistemele de magistrala drept cai de comunicatie si
transferuri de date, vitezele proprii de lucru ale fiecarei componente n parte scad destul
de mult, datorita imixtiunilor din partea celorlalte periferice-extensii conectate si care cer
acces la magistrale.
Bus-mastering este un sistem de semaforizare si protocoluri, prin care o componenta a
sistemului poate deveni master-bus n sistem, exploatnd singura si independenta resursele de
transport ale magistralei, fara a fi "deranjata" de alte extensii pretendente la magistrala. Bus-
masteringul este implementat de o unitate speciala, numita SP - ntegrated System Peripheral,
care va aloca postul de master-bus unei extensii de periferic, la cererea acesteia. Binenteles ca
exista un sistem de prioritati, care va scuti sistemul de calcul de unele conflicte de acces la
magistrala (vezi figura 2.27).
Fig. ".1.#. Sistemul de prioritati n cazul bus-masternig.
Aceasta metoda permite unui dispozitiv SCS sa opereze cu memoria RAM (scrieri/citiri) fara
acordul microprocesorului, acesta dedicndu-se altor procese. Controller-ele de acest tip sunt
recomandate, datorita vitezelor de transmisie sporite. La sfrsitul magistralei SCS, formata fizic
din cablu cu 50 de linii si maximum 6 metri lungime, n perifericele terminale, se monteaza un
terminator, constnd dintr-un circuit integrat specializat, ori dintr-o rezistenta sau un ansamblu de
rezistente, pentru a evita erorile aparute n situatia reflexiilor de semnal. Pe acest cablu datele se
transmit numai pe 8 linii, iar o a 9-a linie este destinata transmiterii bitului de paritate.
Controller-ele SCS sunt ideale n modul de lucru multitasking, deoarece unitatile periferice
cuplate pot lucra n paralel la cereri simultane de sarcini (task-uri). Un alt avantaj oferit de SCS
consta n faptul ca odata primita comanda de la microprocesor, controller-ul preia gestiunea task-
ului, microprocesorul ocupndu-se de alte activitati. Toata electronica si logica de comanda a
acestui tip de controller se afla integrata n unitatea de disc SCS, iar discurile sunt organizate pe
baza metodei ZBR (Zone Bit Recording).
Sub-standardul SCS-2 a aparut datorita problemelor de compatibilitate ridicate de
comunicatia sistemelor SCS cu terminalele (avnd n vedere multitudinea de modele oferite de
producatori). De aceea s-a conceput un controller total independent de terminal. Setul de
comenzi uzuale (CCS) a fost refacut complet, eliminndu-se anumite comenzi care produceau
unele necazuri la transmisia de date. Acest tip recunoaste pna la 10 periferice cuplate, pentru
fiecare dispunnd de un set aparte de comenzi (spre deosebire de primul tip SCS, n care acesta
nu facea deosebire ntre natura diferitelor periferice). Datele se transfera cu viteza de pna la 50
MB/s, n mod sincron, pe magistrale de 16 biti. Sub-standardul SCS-3 este un controller /O pe
16/32 de biti cu rata de transfer de maxim 20 MB/s. Controller-ele SCS pe 32 de biti au fost
dotate cu doua denumiri si anume Fast si Wide (pentru cele care depasesc 20 MB/s, respectiv
pentru cele care lucreaza pe 32 de biti).
Pentru Fast SCS, datele sunt transmise sincron cu o rata de 30-40 MB/s. Este un dispozitiv
extrem de rapid, ideal pentru bancile de date n retea, cnd magistralele /O devin aglomerate.
Wide SCS transmite de asemenea datele sincron, pe magistrale de 16/32 de biti, la viteze de 35-
45 MB/s. Cuplarea este posibila prin cabluri panglica, avnd 68+1 sau 110 fire. Toate controller-
ele SCS dispun de BOS ncorporat. Discurile coordonate de acest standard prezinta structura
nregistrarii de tip RLL - RLL (1,7), RLL (2,7) - si MFM.
Controller'e IDE
Controller-ul DE (ntegrated Device Electronics) mai este cunoscut si sub numele de AT-Bus,
deoarece l pot utiliza numai calculatoarele AT. Aceasta se datoreaza modului specific de lucru
pe 16 biti, minimul folosit pentru magistralele de date AT.
Controller-ul DE mpreuna cu EDU se afla integrate pe unitatea de harddisk, pentru cuplarea
cu calculatorul fiind necesar un host-adapter, cuplat ntr-un slot al placii de baza - ca la SCS
(deci placa montata n calculator nu este controller-ul propriu-zis, ci un host adapter). Exista
variante constructive att pentru magistrale SA, ESA, VLBus, ct si pentru PC. Host-adapter-ul
DE permite cuplarea a maximum doua unitati harddisk/banda magnetica sau, n cazul controller-
elor combinate, la acelasi controller pot fi cuplate si maxim doua unitati floppy disk. Pe aceeasi
placa, de obicei un Multi /O, sunt prezente si interfetele seriale/paralele, adaptorul de jocuri
(-a#e )dapter) etc. Capacitatea maxima a harddisk-urilor care se pot cupla la un astfel de
controller este de 528 MB, datorita limitarii impuse de BOS:
63s x 16c x 1024 x 512 = 528 MB,
unde:
s = numarul de sectoare/pista;
c = numarul logic de capete;
1024 = numarul de cilindri;
512 = numarul de octeti/sector.
Pentru a elimina aceasta limitare de capacitate, standardul DE a fost extins la un nou
standard care permite ntre altele cuplarea unor unitati de stocare cu capacitate crescuta. De
asemenea, s-a revizuit si numarul de unitati care pot fi cuplate, acesta crescnd la 4 (doua
harddisk-uri si doua unitati de banda, CD-ROM etc).
Acest nou dispozitiv este controller-ul E-DE (Enhanced DE). n acest caz sunt de fapt doua
controller-e integrate pe aceeasi placa, unul primar si unul secundar. Cele doua canale lucreaza
independent, pentru fiecare canal rulnd cte o comanda. Astfel, daca la un sistem se cupleaza
doua harddisk-uri pe acelasi canal (pentru fiecare canal se poate conecta un cablu-panglica cu
cte doua conectoare pentru cele doua harddisk-uri), acesta va fi mult mai lent dect un sistem
cu cele doua harddisk-uri cuplate cte unul pe fiecare canal (vezi figura 2.28).
Fig. ".1.$. Cuplarea harddisk-urilor la controller-ele EDE.
EDE foloseste metodele de accesare descrise la standardul SCS si anume PO, DMA si n
special Bus-mastering, cnd adaptorul devine master pe magistrala, transmitnd datele direct n
memorie. Daca la standardul DE nu se puteau cupla harddisk-uri mai mari de 528 MB, la noul
standard aceasta problema a disparut, datorita driver-ului EDE implementat, ajungndu-se la
capacitatea de 8,5 GB. De asemenea, si viteza de transfer a crescut la 11-13 MB/s.
Doua dintre comenzile care apartin setului intern DE sunt Read Multiple si Write Multiple, prin
care se poate face trecerea de la citirea/scrierea uni-sector la cea multi-sector, faza n care se
pot scrie/citi simultan mai multe sectoare. Comenzile au ca rezultat o crestere foarte mare a
vitezei de transfer si de aceea este bine ca atunci cnd se dispune de o unitate de harddisk DE
sau EDE sa se activeze aceste comenzi prin modificarea optiunii CMOS, DE HDD Block Mode.
Host-adapter-ele sunt construite special pentru diverse arhitecturi de magistrala, cum ar fi: ATA-
DE pentru SA/ESA, MCA-DE pentru MCA, VLBus-DE sau VLBus-EDE pentru VLBus si PC-
EDE sau ATA-2, DE-2 pentru PC. Legatura cu controller-ul se face prin cabluri cu 40 de fire
prevazute cu socluri.
Pentru ca sistemul sa lucreze la capacitatea maxima, avnd n vedere vitezele de transfer
foarte mari, este bine ca magistrala sa fie de viteza mare, de tip VLBus sau PC. n caz contrar,
magistrala va diminua performantele atinse de acest standard.
Controller'e %entru CD'R$M
n cazul dotarii calculatorului cu o unitate CD-ROM, se impune a fi specificat nivelul la care se
lucreaza cu CD-ul, si anume profesional sau amator. n primul caz, cea mai buna solutie este
alegerea unui controller de tip SCS sau cel putin a unui controller de tip EDE, prevazut cu
posibilitati /O pentru CD-ROM, care sa asigure rate de transfer controller-calculator de cel putin
300 KB/s. n plus, exista multe aplicatii pretentioase care cer, n mod special, prezenta unui
controller SCS.
n cel de-al doilea caz, cnd pretentiile pentru viteza scad, un controller AT Bus (DE)
satisface prin rata sa de transfer, de circa 150 KB/s. Oricum, cel mai bine este ca la
achizitionarea unei unitati CD-ROM sa fie luat si controller-ul recomandat n cartea tehnica de
firma constructoare sau de firma care comercializeaza unitatea, pentru a evita ca ntre unitate si
controller, la cuplare, sa apara conflicte de protocol, transmisie sau pur si simplu
incompatibilitate.
Cache controller
n acest caz nu este vorba despre un nou standard de interfata-controller pentru medii de
stocare sau periferice, ci de o solutie practica, din ce n ce mai folosita pentru diverse tipuri de
controller-e si anume instalarea pe placa controller-ului a unei memorii tampon de tip cache, care
va mbunatati considerabil performantele unitatii cuplate. Functional, aceste controller-e nu difera
de celelalte tipuri, fara cache, doar ca n acest caz n lantul de transmisie memoria cache
intervine ca intermediar n accelerare.
Fig. ".1.&. Dispunerea memoriei cache pentru controller-e.
Controller-ul, lucrnd cu blocuri de date de scris/citit, va transmite aceste blocuri mai nti n
memoria cache, de aici acestea fiind preluate fie de mediul de stocare, fie de memoria RAM. n
general, un controller de calitate dispune de 1-2 MB de memorie cache (vezi figura 2.29).
La o operatie de citire de pe harddisk, controller-ul nu va mai cauta pe acesta ci, pe baza
adreselor pe care le-a memorat anterior (adrese ale blocurilor cu care a operat), va cauta mai
nti n memoria cache locul dorit. Daca acesta exista stocat n memoria cache, va fi direct
transferat n RAM, n caz contrar cautarea facndu-se pe disc. Probabilitatea gasirii blocului dorit
(cache hit) n memoria cache este destul de mare, datorita faptului ca, la un moment dat, sistemul
de calcul va rula doar o anumita bucla (segment) de program, de 64 KB, n care vor fi vehiculate
aproximativ aceleasi blocuri de date si instructiuni.
Sporul de viteza obtinut prin folosirea memoriei cache este foarte mare, datorita lipsei
factorilor de ntrziere care intervin n operatiile de citire/scriere curente (pozitionare a capului
unitatii n zona n care este stocat blocul respectiv pe disc, factor de ntretesere etc.).
n ceea ce priveste modul n care memoria cache este eliberata de continut, se foloseste
metoda LRU (Last Recently Used), avnd la baza o statistica memorata a gradului de accesare a
blocurilor de date. Astfel, blocul de date cel mai putin utilizat, deci cu cele mai mici sanse de a fi
cerut de sistemul de calcul, va fi sters, disponibiliznd astfel spatiul pentru alte blocuri.
".2. Intel Storage07press S5stem
Pre*entare I5E5
Protectia datelor ntr-o retea de calculatoare este o preocupare constanta a oricarui
administrator de sistem. Masurile software (login script-uri necesare si suficiente pentru orice
utilizator, acces la resurse prin parola, software performant antivirus, optimizari de programe,
configurari particulare pe statii/aplicatii) pot deveni insuficiente n cazuri de incidente hard.
Singura salvare n astfel de situatii limita este, dupa depanarea hardware existenta unor copii ale,
cel putin, informatiilor de interes deosebit stocate pe discurile serverelor si nodurilor LAN.
Statistici recente arata ca probabilitatea de restaurare integrala a fisierelor pierdute este n
jurul a 50%. nexistenta unei copii de siguranta face ca restaurarea a 20Mo date ingineresti sa
coste 90.000USD si 42 de zile de munca (U. S. Computer Security Association).
O solutie pentru linistea noastra, dar mai cu seama a conducerii unei firme posesoare de
retea/retele de calculatoare, este procurarea unui ansamblu hard/soft de salvare/restaurare care
sa ofere garantie maxima. Majoritatea procedeelor clasice sunt ineficiente pentru complexitatea
unui LAN multiserver. Si n acest domeniu ntel a gasit o rezolvare eleganta, completa din punct
de vedere hard-soft. ntel StorageExpress System functioneaza n topologii: Ethernet 10baseT,
Ethernet 10base5, Ethernet 10base2 (cu transceiver extern).
Dedicat n principal retelelor NetWare (2.15, 3.11 sau mai mare, mono/multi segment,
single/multi server), StorageExpress este compatibil cu specificatiile Novell SMS (!torage
Manage#ent !erices) - altfel spus StorageExpress ramne compatibil cu versiuni NetWare
superioare celor existente. Optional retelele BM Token Ring pot beneficia de suportul oferit de
ntel StorageExpress System. Acest mediu complet integrat, este proiectat pentru
salvarea/restaurarea serverelor si statiilor dintr-un LAN/WAN.
Versiunea EL este echipata cu tape drive 2.2 GO, si se preteaza a fi integrata n retele cu
maxim 4 servere/50 noduri. Varianta extinsa, XL ( 5GO ), este pentru LAN-uri multiserver cu
maxim 5 servere/125 noduri. Noutatea absoluta este ca din punct de vedere hard,
StorageExpress aduce mai de graba cu un PC dect cu un tape drive clasic. Astfel ambele
modele au n componenta lor: Microprocesor, harddisk, memorie flash, cartele Ethernet si SCS-2
pe 32 biti, alte optiuni.
StorageExpress poate fi integrat n retele eterogene, dar conforme cu topologiile si formatele
de cadre anterior enumerate (statii de lucru ntr-un segment Ethernet pot rula DOS, Windows,
OS/2). Software-ul de aplicatie ce nsoteste componenta hard a StorageExpress System, si se
instaleaza pe o statie de lucru a retelei, este StorageExpress Central Console. Conditiile de
instalare ale StorageExpress Central Console sunt dintre cele mai prietenoase. Statia
nededicata, pe care se face instalarea, trebuie sa fie un PC cu urmatoarele conditii minimale:
microprocesor 386SX/DX;
vonitor VGA;
5MO spatiu liber pe disc;
4MO RAM;
sa ruleze Windows 3.1 n mod protejat, dupa ce n prealabil a fost cuplat n retea.
Caracteristici importante ale Intel Storage07press S5stem:
1. Sistemul vine preconfigurat cu interfetele Ethernet si SCS-2, precum si cu pachetul
NetWare Runtime plus toate NLM-urile gata ncarcate. Testate si preconfigurate, NLM-urile
rezida n StorageExpress (deci nu exista conflicte cu celelalte module existente pe servere).
2. Pe volumele unui File Server Novell NetWare pot coexista si alte formate dect DOS,
Windows. Sistemul ntel poate salva/restaura si fisiere non-DOS (UNX, OS/2,MAC) stocate pe
servere NetWare.
3. Evidenta stricta a oricarui fisier salvat pe banda, precum si o istorie a salvarilor succesive,
este asigurata de existenta pe harddisk-ul StorageExpress, unei baze de date proprii,
FileTracker. Mecanismul de restaurare, n cazul unor incidente grave, functioneaza ireprosabil.
Sa presupunem ca discul unui server s-a defectat. Dupa nlocuirea discului, StorageExpress
reconstruieste serverul exact cu acele date stocate pe banda la ultimul backup. Procesul de
restaurare acopera si fisierele de sistem (n cazul NetWare: baza de date a retelei, drepturi
asignate, etc).
4. Modalitatea de lucru standard a unui sistem ntel este bazata pe o schema de rotatie GFS
(Grandfather-Father-Sun). Folosita ca metoda de backup, denumita de ntel streamlined, schema
GFS creeaza periodic (saptamnal, lunar, anual) benzi de salvare. Conceputa pentru America si
Europa de Vest, metoda este viabila pentru retele multiserver care lucreaza fara ntrerupere.
Pentru retele mici administratorul de sistem si poate defini algoritmi proprii de backup ("custom"
backup). StorageExpress suporta 4 tipuri de "custom" backup:
"full"- salvarea completa a tuturor fisierelor ;
"full copy"- similara "full" dar fara modificarea atributului "archive" pentru fisierele copiate
pe banda;
"incremental"- salvare numai a fisierelor create sau modificate de la ultimul backup; n
plus sistemul pune OK-ul de reactualizare prin inhibarea atributului "archive";
"differential"- se salveaza numai acele fisiere create sau modificate de la ultimul backup
"full" sau "incremental"; atributul "archive" ramne nemodificat;
5. Facilitatea de "Auto Compare" permite verificarea integritatii datelor inainte/dupa salvarea
pe banda (un fel de fc.exe pt sistemele DOS).
6. Optiunea de "nteligent Disk Grooming". Curatarea spatiului discurilor serverelor retelei de
acele fisiere accesate rar si mutarea lor pe discul StorageExpress reprezinta un disk grooming.
Procesul poate fi optimizat de administrator, dupa criterii riguroase, apoi continuat automat de
sistemul ntel. n orice moment, total sau partial, fisierele de pe discul StorageExpress pot fi
restaurate pe discurile serverelor retelei.
7. Puternicele pachete de diagnoza pot fi rulate fie sub Central Console, fie direct de la panoul
central al unitatii ntel StorageExpress.
8. Un singur software Central Console poate monitoriza mai multe unitati ntel StorageExpress
dispuse n oricare puncte ale unui LAN/WAN.
9. Multe alte optiuni fac din ntel StorageExpress System un instrument puternic, dar usor de
folosit.
:etode de protectie la copiere
Protectia la co%iere ba*ata %e discuri cu cheie
Acest tip de protectie la copiere este de aceeasi vrsta cu nsasi calculatoarele personale.
Anii de dezvoltare si sofisticatul echipament hard pentru unitatile de disc floppy au permis
dezvoltarea a numeroase metode de protectie. Cu toate ca aparitia cheilor hard plasate pe portul
paralel face ca protectiile cu discuri cu cheie sa para demodate, acest tip de protectie are cel
putin avantajul evident ca este foarte ieftin, datorita faptului ca discurile cu cheie pot fi utilizate n
acelasi timp si ca discuri de distributie, fiind uneori foarte dificil de pacalit. Controller-ul de floppy-
disk are o functionare asemanatoare cu cel de HDD.
CAmpul de sincronizare si octetul de identificare
n cazul codarii MFM, cmpurile de sincronizare sunt alcatuite din 96 de biti de zero (adica
celule care au bit de ceas, dar nu au bit de date) urmate de 3 octeti de A1h (10100001 n binar).
Bitii de zero permit alinierea corecta a celulei de bit, iar octetii cu A1h folosesc la identificarea
nceputului bitului de date. Desi controller-ul de floppy-disk (FDC) n timpul formatarii scrie 12
octeti cu zero (aceasta valoare nu poate fi schimbata prin software), numai un singur octet este
necesar de fapt pentru sincronizarea celulei de bit.
La FM, cmpurile de sincronizare constau numai din 48 biti de zero (si aici FDC are nevoie
numai de 8 biti, restul fiind pusi pentru siguranta).
Diferitele cmpuri de date (datele utilizator si datele auxiliare) pot fi recunoscute dupa octetul
care urmeaza imediat dupa cmpurile de sincronizare. Acesti octeti nu pot fi ncurcati cu datele
utilizatorului, chiar daca se ntmpla ca aceste date sa contina n ele exact secventa de octeti
sincronizare/D, deoarece acesti octeti si numai ei (octetii D), folosesc o conventie de amplasare
a bitilor de ceas nestandard (constituie practic o violare de cod).
,abelul 1 - Octetul de identificare la FM:
.ctet ID Ceas Descrierea cAmpului
FC D7 Marca de index (index address mark)
FE C7
Marca cmpului de identificare a sectorului
(sector D address mark)
FB C7 Marca de sector "normal" (de date)
F8 C7 Marca de sector special
FE C7 BM bad track D
La MFM, zona de identificare ncepe cu 3 octeti de marca MFM, urmati de un octet standard
MFM corespunzator octetului de date din marcile FM.
,abelul 2 - Cei 3 octeti de marca MFM sunt:
.ctet ID Ceas Descrierea cAmpului
C2 14 Marca de index (index address mark)
A1 0A
Marca cmpului de identificare a sectorului
(sector D address mark)
A1 0A Marca de sector "normal" (de date)
A1 0A Marca de sector special
,abelul 3 - Octetul de identificare la MFM este:
.ctet ID Ceas Descrierea cAmpului
FC 01 Marca de index (index address mark)
FE 00
Marca cmpului de identificare a sectorului
(sector D address mark)
FB 00 Marca de sector "normal" (de date)
F8 00 Marca de sector special
9rotectii independente de timp
Se vor analiza marcajele de protectie pe floppy disk-uri care pot fi verificate fara folosirea altor
dispozitive n afara de FDC nsusi. Aceste "trucuri" ar trebui sa mearga n orice sistem echipat cu
un FDC compatibil.
Segmente n plus sau segmente lipsa
Deoarece primele discuri floppy MS-DOS aveau mult spatiu neutilizat pe pista, o idee
evidenta a fost sa se stocheze sectoare aditionale pe pista mpreuna cu sectoare standard MS-
DOS. nca departe de a fi bine mpachetat, formatul cu 10 sectoare pe pista permite adaugarea
unui sector suplimentar de 256 octeti. Un alt loc de amplasare a unor asemenea sectoare
aditionale este pista 41 care nu este utilizata de DOS, dar care poate fi accesata de majoritatea
unitatilor de disc.
;iti de date BslabitiB
O alta varianta este utilizarea bitilor de date "slabiti" (wea" data), care n operatii consecutive
de citire apar diferiti. Biti "slabi" pot aparea fie datorita ntmplarii ca datele scrise sa cada ntr-o
zona nesigura din punct de vedere logic, fie datorita unei lungi serii de date "0" n care sa
lipseasca bitul de ceas. n primul caz, decizia FDC va fi condusa de zgomotul aleator, n cel de-al
doilea, variatii aleatoare n viteza de rotatie a drive-ului vor desincroniza celula de bit (asemenea
date nu pot fi scrise totusi fara modificari ale partii hard a FDC, asa ca nu vor fi discutate aici).
O metoda de a genera "wea" data" este de a le plasa deasupra unui defect de structura.
Asemenea biti "slabi" nu vor disparea dupa o comanda de scriere a sectorului. Din pacate,
defectele de suprafata sunt acum tot mai rar de gasit, asa ca cei interesati trebuie sa le creeze
singuri (exista o multime de tehnici, de la zgriatul discului cu un cui ruginit pna la evaporarea
atenta a stratului de suprafata cu un laser n infrarosu). Bitii "slabi" pot fi creati si prin soft. Prima
abordare este prin manipularea bitilor de drie select.deselect din digital output register (3F2h) al
controller-ului de FDC. De exemplu, daca se doreste crearea de "wea" data" pe discul A, trebuie
sa se starteze operatia de scriere, sa se astepte pna cnd octetul dorit va fi transferat unitatii de
disc (si nu la FDC!) si apoi sa se trimita continuu registrului valorile 1Dh (select drive 1) si 1Ch
(select drive 2) ct timp octetul este transferat pe disc. O asemenea operatie va modula toate
datele (inclusiv bitii de ceas) scrise pe disc cu un semnal dreptunghiular, plasndu-le ntr-o
regiune incerta.
O a doua abordare presupune aproape aceeasi operatie cu registrul de control al disketei
(3F7h). Comutarea ratei de scriere va deplasa bitii de date si de ceas, si le va deforma aspectul
mutndu-i de asemenea ntr-o zona nesigura. Un program de tip bit-copier se va confrunta cu o
dilema interesanta n momentul ntlnirii unor "weak data": bitii slabi sunt o consecinta a unui
defect de suprafata nerecunoscut si operatia trebuie repetata pna cnd data originala va fi
recuperata ori este un marcaj de protectie care trebuie reprodus?
Date introduse n zona de B+-9B
Se poate stoca cu usurinta o mica cantitate de date n GAP, dupa cmpul sectorului de date
(GAP 3). Cu conditia ca acest sector sa nu fie suprascris, marcajul va rezida n GAP complet n
siguranta. Marginea superioara pentru numarul de octeti care vor intra n GAP 3 este data de
valoarea GPL (GAP length) de la comanda de formatare a pistei. Verificarea unui asemenea
marcaj este simpla (cel putin pentru primul sector de pe pista) - comanda de citire a unei piste cu
un numar mai mare dect valoarea curenta din identificatorul de sector va ncarca datele din GAP
n memorie.
Stocarea de date n GAP necesita o procedura mai sofisticata. Se presupune ca cineva
doreste sa plaseze 10 octeti de date n GAP-ul primului sector de 512 octeti, pe pista 0 si cu
capul 0. El trebuie mai nti sa formateze pista 0, specificnd lungimea de cod 3 (1024 octeti)
pentru primul identificator de sector, dar o lungime de cod 2 pentru parametrii de formatare.
Apoi trebuie sa porneasca operatia de scriere pe sectorul sau imaginar de 1024 octeti si sa se
opreasca dupa ce a transferat 526 octeti (512 octeti datele din sector + 2 octeti CRC + 10 octeti
datele din GAP + 4 octeti margine de siguranta). Dupa aceasta, trebuie sa porneasca operatia de
formatare a pistei cu o lungime a codului de 2 (att pentru parametrii de formatare ct si pentru
identificatorul de sector) si sa se opreasca undeva n interiorul GAP-ului 2 (identificatorul de
sector este deja scris, dar cmpurile de date sunt totusi neafectate).
Att operatia de formatare, ct si cea de scriere, pot fi oprite fie prin resetarea controller-ului
(trimitnd "0" la "digital output register", 3F2h), fie schimbnd unitatea selectata. Din nefericire,
uneori poate fi dificil de decelat ntre un GAP gol si unul continnd date de protectie. Unitatile
vechi de disc aveau un timp de atenuare a semnalului de scriere relativ mare, asa ca scrierile din
GAP pe asemenea unitati erau pline cu gunoaie aleatoare, care pot fi gresit interpretate ca date
binare de protectie.
n cazul plasarii de "wea" bits" n interiorul datelor de protectie din GAP-uri, aceste dificultati
de identificare a marcajului cresc.
Sectoare fara marcaCul de adresa a datelor 3data address mar)6
Sectoarele fara "data AM" vor genera eroarea "#issing data AM". Comanda de citire a
identificatorului de sector se va termina totusi corect pe un asemenea sector. Stocarea
sectoarelor cu "data AM" lipsa necesita o simpla operatie de formatare, care trebuie oprita dupa
scrierea identificatorului sectorului care contine "data AM", dar nainte de a se scrie "data AM".
O grija deosebita trebuie luata pentru a elimina "data AM" existenta anterior, fie utiliznd
discuri sterse electromagnetic, fie cu un format preliminar la o alta rata de transfer. O metoda
alternativa (care nu merge pentru primul sector de pe pista) este: nti se formateaza pista cu o
valoare GPL aleasa astfel nct sa plaseze cmpul de date acolo unde cmpul de sincronizare al
zonei "data AM" trebuie sa nceapa pe discul tinta, apoi se reformateaza pista cu valoarea dorita
a GPL-ului si se opreste nainte ca AM-ul sectorului sa fie scris.
Sectoare fara marcaCul de identificare al sectorului
Sectoarele fara AM-ul identificatorului de sector pot fi scrise n modul urmator: se formateaza
pista, cernd o lungime a codului de N+1 (mai mare cu 1 fata de normal) pentru sectorul care se
afla naintea sectorului de interes. Apoi se citeste continutul acestui sector "du##y" si se scrie
napoi oprind operatia cnd AM-ul identificatorului de sector a fost suprascris, dar cnd nca "data
AM" este OK. Acum s-a obtinut un sector fara D AM. Un asemenea sector nu va permite nici o
exceptie n operatiile FDC-ului. El nu poate fi, n general vorbind, citit de nici o comanda fara o
atentie deosebita asa ca el aproape nu exista.
Sectoare cu marcaCul de identificare declarat BbadB
Acest marcaj difera de anteriorul numai prin extinderea "coruperii" zonei D AM. Aici, FDC-ul
este nca n stare sa recunoasca D AM-ul, dar CRC-ul de pe el se dovedeste incorect. Acest
marcaj nu poate fi detectat de o comanda de citire a sectorului, iar verificarea nu prezinta
probleme. Sectoarele cu "bad" D AM vor aparea de asemenea n comanda de citire a unei piste.
n acest caz valorile exacte ale pozitiei elementelor componente ale sectorului nu sunt cunoscute,
ele putnd fi totusi obtinute cu urmatoarea procedura: cunoscnd pozitia exacta a cmpului de
date din masurari temporale, se poate deduce pozitia aproximativa a D AM si citi acea zona
utiliznd tehnica de ajustare a celulei de bit.
De valoare pentru proiectantii de sisteme de protectie este faptul ca modificarea acestui
marcaj provoaca un CRC pentru identificatorul de sector invalid si lipsa "data AM". Un asemenea
sector va cauza terminarea operatiei de citire a pistei, astfel prevenindu-se detectarea marcajelor
"normale" de asemenea tip plasate dupa el de bit-copier. Pentru a scrie un "bad" D AM, operatia
de formatare trebuie oprita ct timp sectorul D AM CRC este scris (FDC are un buffer intern n
jurul a 3 octeti, deci controller-ul nu porneste scrierea CRC-ului imediat ce ultimul octet D a fost
furnizat catre registrul de date, ci ceva timp dupa aceasta).
CAmpuri de date care se ntind peste Binde7 address mar)B
Marcajele de acest tip au aparut cnd cineva a ntrebat: "Ce va face FDC daca comanda de
formatare a pistei va specifica faptul ca lungimea datelor pe pista trebuie sa fie putin mai mare
dect poate pista sa "tina"? " Exista o mica zona la nceputul pistei care nu este utilizata de un
sector de date (este utilizat de "inde( address #ar""). Aceasta zona poate fi rescrisa de ultimul
sector de pe pista, dar daca ultimul sector rescrie prea mult din nceputul pistei, sectorul 1 va fi
sters.
Daca nceputul cmpului de date al ultimului sector trece peste gaura de index, controller-ul
va scrie GAP-ul 4 pna la urmatoarea aparitie a gaurii de index, suprascriind toate sectoarele
existente pe pista. Daca la nceputul sectorului D AM trece peste gaura de index, acest sector va
fi conservat suprascriindu-se toate celelalte sectoare anterior scrise.
Sectoarele care trec peste AM (inde( address #ar") pot cauza probleme serioase
programelor de tip bit-copier care nu sunt la curent cu existenta lor, deoarece multe marcaje de
protectie sunt generate prin operatii de formatare repetate care vor distruge datele din sectoarele
AM suplimentare.
9iste cu date scrise la rate diferite de scriere
Asa cum s-a putut observa n sectiunea anterioara, FDC ignora AM la nceputul pistei, asa ca
sectoarele pot aparea la orice pozitie n interiorul pistei. O idee evidenta este de a scrie diferite
parti din pista la diferite rate de transfer a datelor (aceasta este bine sa se faca nu prin comutarea
ratei de transfer n timpul operatiei de formatare, ci prin doua operatii consecutive de formatare la
rate diferite). De exemplu, astfel se poate obtine o pista 0 care sa aiba 9 sectoare de 512 octeti la
300 KB/s (HDD) si un singur sector de 512 octeti la 500 KB/s (deoarece este pista exterioara,
folosirea unei rate mari de transfer pe discuri DD nu va permite o siguranta de plasare a datelor
prea mare). Desi scrierea la diferite rate de transfer este n ntregime n domeniul AT, o marca
similara poate fi generata utiliznd formate FM si MFM (de exemplu 9 sectoare MFM si unul FM)
pe PC si XT.
-ccesul la date peste B+-9B 3data access o2er +-96
Deoarece identificatoarele de sector si cmpurile de date sunt sincronizate separat, doua
celule de bit n doua cmpuri consecutive pot fi deplasate n mod arbitrar. Aceste alunecari sunt
datorate variatiilor aleatoare n WR CLK si n viteza de rotatie a discului, asa ca nu pot fi
controlate. Orice operatie de citire a pistei cu o lungime a codului suficient de mare (de exemplu
6) va furniza "trac" footprint" (o amprenta a pistei). Numarul de diferite "footprints" poate fi estimat
n mare n modul urmator: se presupune ca fiecare jonctiune a cmpurilor de sincronizare poate
avea doua stari (evident numarul este subestimat). Pe o pista a unui floppy DD obisnuit sunt 19
asemenea jonctiuni (9 D AM-uri, 9 data AM-uri si un AM), asa ca numarul de "footprints" diferite
pentru fiecare pista este de minim 219, deci aproximativ 500.000. Se poate mari lungimea codului
(de exemplu 7), dar aceasta nu va mari numarul de "footprints", ci va implica pista n operatie mai
mult dect o data. Deoarece chiar si cele mai bune dispozitive trebuie sa porneasca si sa
opreasca operatia undeva, ele vor corupe partial datele. Acest marcaj impune o singura restrictie
n utilizarea discurilor protejate: pista cheie nu poate fi rescrisa.
9rotectii bazate pe timer
Toate PC-urile sunt echipate cu un chip timer ntel 8253 sau echivalente. Lucrnd la
1.193.180 Hz, se permite masurarea unor intervale de timp cu o rezolutie de 840 ns (se poate
masura timpul de executie a unei singure instructiuni de mpartire care pe un PC 386 la 16 MHz
ia aproximativ 2,4 s). Un asemenea timer este mai mult dect suficient pentru realizarea timing-
ului la floppy (transmisia unui singur octet la cea mai rapida rata de transfer, 500 KB/s, va dura 16
s), asa ca precizia unei asemenea masuratori va fi limitata nu de timer, ci de variatiile aleatoare
ale vitezei de rotatie a discului.
>erificarea ordonarii sectoarelor 3a ntreteserii6
Masurnd timpul de terminare a unor comenzi succesive de citire a unei piste, se poate obtine
pozitia exacta a fiecarui sector de pe pista. n termeni de biti de date, se poate obtine pozitia
exacta a sectorului mai putin un bit. Deoarece comanda FDC de formatare a pistei controleaza
pozitia sectorului cu o rezolutie de un octet, el nu poate reproduce att de exact ordonarea
sectoarelor, asa ca pozitia sectoarelor poate servi ca marca de protectie. Totusi, aceasta
verificare va fi prea sensibila la viteza CPU-ului si la stabilitatea vitezei de rotatie a unitatii, asa ca
de multe ori va rejecta chiar discul cheie original.
:asurarea ratei de transfer
Rata de transfer a FDC selectata de "dis"ette control register" (3F7h) este numai frecventa
initiala (centrala) utilizata de FDC pentru decodarea bitilor de date. O bucla PLL (analogica)
ajusteaza aceasta frecventa n conformitate cu rata de transfer a pistei la care au ajuns bitii de
date. PLL-ul trebuie sa tolereze cel putin 4% deviatie de la frecventa centrala (deviatia permisa la
viteza de rotatie a unitatii de disc este de 2%). n practica, PLL-ul va acoperi 10% din deviatie la
discurile MFM si aproape 100% la cele FM.
Rata bitilor de date care sosesc este determinata de densitatea unghiulara a datelor pe floppy
disk si de viteza de rotatie a discului, asa ca pentru a determina caracteristicile discului
(densitatea unghiulara de date) trebuie sa se masoare att timpul de transfer al unui singur
sector, ct si timpul de revolutie. Acuratetea maxima a unei asemenea masuratori poate fi usor
estimata: un singur sector de 512 octeti va fi transferat la frecventa (centrala) de 500 KB/s n 8,2
ms, iar rezolutia timer-ului este de 0,84 s, deci rezulta o acuratete relativa de 0,01%. Eroarea
relativa n determinarea timpului de revolutie este mai mica cu cel putin un ordin de marime.
mpunnd un factor de 10 pentru marginea de siguranta, 0,1 pare a fi o estimare rezonabila. Asa
ca totalitatea unitatilor floppy vor "cadea" n 40 (2x2%/0,1%) de grupe diferite, iar discurile scrise
ntr-o unitate dintr-unul din grupuri pot fi distinse cu usurinta de cele scrise ntr-o unitate din alt
grup.
Din pacate, majoritatea unitatilor de disc moderne vor cadea ntr-o regiune de 0,2% adica n
4 grupuri n loc de 40, ceea ce practic elimina toata "protectia". Anumite unitati pot permite trucuri
simple cu output register (3F2h): pune 0Ch la 3F2h (stop motor la unitatea A), asteapta un timp
(10 ms), pune 1Ch la 3F2h (start motorul unitatii A) si imediat realizeaza o operatie de scriere.
Viteza de rotatie a unitatii a fost cu putin sub valoarea nominala pentru aproape 20 ms, timp
suficient pentru a se scrie un singur sector. Unele unitati mai noi totusi asteapta pna viteza de
rotatie atinge valoarea nominala, ntrziind operatia de scriere. Variante interesante ale acestui
marcaj pot fi obtinute cu modificari minore n partea hardware a calculatorului.
Protectii ba*ate %e dis%o*iti(e hard s%eciale
Format :F: modificat
FDC ntel 8272A nu are un control soft asupra lungimii GAP1, GAP2 si GAP5. El va accepta
discuri care au aceste GAP-uri diferite de valorile standard si are posibilitatea de a masura
lungimea GAP-ului curent. De exemplu, GAP-ul 2 (post D GAP), poate fi masurat fie de o
comanda de citire a pistei cu o lungime de cod mai mare dect lungimea actuala a sectorului, fie
masurnd diferenta dintre terminarea unei instructiuni de citire a unui identificator de sector si de
citire de date. Discuri cu alte lungimi de GAP pot fi create pe PC-uri care au control asupra
acestor parametri (DEC).
9iste plasate gresit
Anumite controller-e de floppy/unitati de disc pot avea un control mult mai strict asupra plasarii
capului dect o au PC-urile. Acest lucru se poate face nu n mod special pentru protectia la
copiere, ci pentru a permite o mai mare capacitate de a citi discuri floppy scrise n unitati prost
ajustate. De aceea discurile cheie pentru un asemenea sistem pot fi pregatite cu o plasare
nestandard a pistelor (si acest lucru se va verifica software). Un asemenea disc nu se poate
verifica pe un alt computer, asa ca aceasta tehnica are aplicatii si utilizari limitate.
%ate de transfer nestandard
Asa cum s-a vazut, FDC va permite variatii semnificative n densitatea unghiulara de date pe
pista (si are posibilitatea de a o masura). Modificari minore ale FDC la unitatea de disc dau
posibilitatea controlului manual al frecventei centrale a oscilatorului WR CLK sau a vitezei de
rotatie a unitatii si astfel ofera posibilitatea de a scrie date la valori usor diferite de standard (dar
totusi acceptate de majoritatea FDC) ale ratei de transfer.
Protectii ba*ate %e lucrul cu hard dis&'ul
Cheile plasate pe floppy disk-uri furnizeaza un bun nivel de securitate, dar sunt plictisitoare si
chiar enervante pentru uzul zilnic, deoarece ocupa unitatea de disc si pot fi usor distruse de o
manevrare necorespunzatoare. De aceea, majoritatea pachetelor soft protejate la copiere pot fi
instalate pe hard disk folosind fie marcaje de protectie pentru hard disk-uri, fie marcaje bazate pe
placa de baza. Datorita existentei unei multimi de interfete fizice de hard disk-uri incompatibile,
marcajele pe hard disk-uri sunt n mod uzual cel mai mic numitor comun al unui numar mare de
variate posibilitati si sunt usor de pacalit.
9rotectie la ni2el de cip
Acest nivel de acces la hard disk este putin probabil de a se ntlni, asa ca se va discuta
numai pe scurt AT WDC (/inchester Dis" 'ontroller). AT WDC foloseste RQ 14 (NT 76h cu
MS-DOS) si nu foloseste DMA-ul. Schema de formatare a WDC-ului este cu mult mai putin
flexibila dect cea a 8272-ului si permite numai selectarea manuala a numarului sectorului. Desi
D AM-ul sectorului contine si valorile cilindrului, capului si dimensiunea, ele sunt deturnate de
registrele de comanda WDC si nu pot fi specificate n mod explicit. Deoarece comenzile WDC-
ului (n afara de "scan D") implica o cautare, acestea sunt dificil de modificat.
Facilitatile AT WDC, fiind n mod evident facute sa avantajeze lucrul "normal" cu hard disk-ul,
restrng posibilitatile de implementare a protectiei la copiere la sectoare lipsa sau n plus si la
verificarea ordonarii sectoarelor. Corectia datelor de tip ECC permite implementarea unei a treia
scheme de protectie pentru hard disk, utiliznd biti de date schimbati n anumite pozitii care sa nu
fie vazuti de ECC. Toate aceste marcaje pot fi generate si verificate utiliznd apeluri BOS, si
astfel accesul la nivel de chip la WDC nu are un avantaj evident care sa justifice lipsa de
portabilitate.
Protectie la ni(el de !I$5
Sc(imbari ale ntreteserii
Spre deosebire de floppy disk, unde sectoarele sunt de regula aranjate secvential (interleave
1:1), sectoarele la hard disk sunt n mod uzual aranjate de catre un formator low-level pentru a
obtine o rata de transfer marita. De aceea este mai dificil de a vedea marcajul de interleave la
hard disk dect la floppy disk.
Sc(imbarea numerelor sectoarelor
Totusi, hard disk-ul este n mod obisnuit "plin" cu sectoare de date (nu exista spatii libere),
asa ca pentru a adauga un sector cu un numar nestandard, trebuie sters unul din sectoarele de
date. Aceasta situatie poate fi cu usurinta remarcata.
/tilizarea zonelor nefolosite de pe disc
La nivelul BOS-ului, exista doua zone neutilizate pe aproape orice disc: la nceputul si
sfrsitul discului. Primul sector de pe fiecare hard drive (cel putin, nu cele SCS sau ESD) este
ocupat de tabela de partitii, n timp ce toate celelalte sectoare pe cilindrul 0, pista 0 nu sunt
utilizate n schemele de partitionare BM si Microsoft. Totusi, aceasta zona poate fi utilizata de
software-ele de partitionare particulare. De exemplu DiskManager (dmdrvr.bin) foloseste sectorul
0/0/8 pentru tabela de partitii extinsa, Olivetty MS-DOS starteaza prima partitie DOS la 0/0/2 etc.
A doua zona nefolosita este "user diagnostic cylinder", care este localizata imediat dupa
ultimul cilindru al discului pe masinile AT si pe ultimul cilindru la PS/2. Orice este scris aici are
putine sanse de a rezista mult timp, deoarece orice program de testare low-level a discului are
dreptul de a face ce vrea aici (se pare ca Norton DiskTreet si Gibbson Research's SpinRite
determina ntreteserea optimala aici).
Protectie la ni(elul D$5
Protectiile la nivelul BOS-ului pe hard disk nu ofera prea multe alternative, n timp ce DOS-ul
are avantajul si relativa portabilitate a modului de accesare a partitiei DOS (interfata NT 25h/NT
26h, ExtendedOpen(6Ch)), care poate fi utilizata pentru protectie la copiere. Structura sistemului
de fisiere DOS este bine cunoscuta asa ca se va face numai o scurta prezentare a partilor mai
semnificative din ea.
Sectorul 0 este sectorul de boot. El contine codul care ncarca sistemul de operare si tabela
care descrie caracteristicile partitiilor, cum sunt numarul de sectoare, numarul de sectoare pe
cluster, numarul de FAT-uri, numarul de intrari n directorul radacina.
FAT-ul (care urmeaza) contine o valoare pe 12 sau 16 biti pentru fiecare "allocation unit"
(cluster), indicnd numarul urmatorului cluster n lant. n mod uzual, mai multe FAT-uri (2) sunt
prezente pe disc, asigurndu-se astfel o mai mare securitate a datelor (totusi, DOS-ul nu trateaza
cele doua copii n mod separat, ci pur si simplu copiaza primul FAT ntr-o zona aditionala (FAT2),
duplicnd astfel orice eroare care apare la prima copie, asa ca securitatea este de fapt
imaginara).
Directorul radacina (root), care urmeaza dupa ultima copie a FAT-ului, contine o tabela de 32
octeti (intrare de director) pentru fiecare fisier din director. ntrarea de director contine numele
fisierului, dimensiunea, data ultimei modificari si numarul cluster-ului de start. Celelalte directoare
folosesc aceeasi metoda de alocare ca si fisierele ordinare.
Dependenta de numarul de cluster
"Uneltele" standard DOS nu permit controlul asupra cluster-ului prin localizarea n cluster a
fisierului, asa ca aceasta informatie poate fi utilizata pentru a coda imaginea unui program si/sau
a unei date. Numarul cluster-ului de nceput al unui fisier poate fi obtinut cu un apel n stilul CP/M,
11h - FindFirst via FCB (apelurile CP/M pot fi ascunse de majoritatea programelor de
supraveghere realiznd un apel "far" la locatia 0:0C0h cu codul functiei n CL n loc de AL).
Gasirea numerelor celorlalte cluster-e implica o cautare n FAT.
Donele neutilizate 3rezer2ate6 de pe disc
De fapt exista o singura asemenea zona la offsetul 0Ch n intrarea de director (o lungime de
10 octeti). Din pacate, aceasta zona este n mod obisnuit utilizata de sistemele de operare
"compatibile DOS". De exemplu Digital Research DOS (DR DOS), foloseste acest cmp pentru a
stoca parola fisierului, PC-MOS/386 (Software Links) stocheaza aici identificatorul proprietarului
fisierului, drepturile de acces si data/timpul de creare. O alta zona rezervata care poate exista pe
disc este restul de la ultimul sector n FAT1, care este pastrat de DOS (si este chiar copiat pe
toate celelalte clone ale FAT-ului).
Donele neutilizate 3allocation unit rounded6 de pe disc
Deoarece DOS-ul aloca spatiul pe disc n cluster-e (care contin 2N sectoare), n timp ce
dimensiunea oricarui fisier este masurata n octeti, majoritatea fisierelor au "cozi" nefolosite (si n
mod obisnuit invizibile la nivelul sistemului de fisiere). Acest lucru poate fi utilizat n scopuri de
protectie. Un "bug" curios al DOS-ului, care permite cautari (functia DOS 42h) dincolo de EOF,
face ca accesul la aceste cozi ale fisierelor sa devina usor chiar si pentru limbaje de nivel nalt.
Protectii care folosesc !I$5'ul si %laca de ba*a
O alta parte a PC-ului, care, mpreuna cu floppy si hard disk-ul este totdeauna disponibila
pentru protectia la copiere, este placa de baza. Desi placile de baza sunt acum produse n serii
de mii de bucati, aproape fiecare dintre ele are calitati individuale.
Data8based tric)s
Fiecare placa de baza are propriul BOS. Astfel, aceasta se poate utiliza pentru protectia la
copiere, desi nu este de asteptat aceasta n primul rnd din partea producatorilor de hardware si
nici de la producatorii independenti de software (deci, stufosul BOS de sistem cu o multime de
functii si tabele criptice si nedocumentate este un gen de protectie la copiere).
Alte zone de date disponibile pe placa de baza sunt memoria CMOS nevolatila, care de
regula are o multime de spatiu neutilizat n ea. Anumite chipset-uri pot mapa o parte din memoria
CMOS n spatiul de adrese al ROM-ului de sistem, crend astfel aparenta reprogramare software
a CMOS-ului BOS.
,ime8based tric)s
Marcaje de protectie mai interesante sunt cele bazate pe timing-ul intern al placii sistemului.
Trei subsisteme de baza sunt disponibile pentru asemenea masuratori: CPU, memoria si
subsistemul /O. Diferentele pot fi surprinzator de mari de la un sistem la altul, asa ca pot fi usor
diferentiate.
Protectii care utili*ea*a chei hard
Sunt protectii simple din punct de vedere conceptual, dar eficiente n cazul n care se folosesc
n mod inteligent n cadrul soft-ului protejat.
9rotectii cu c(ei (ard plasate pe portul paralel
Protectia este asigurata de informatiile stocate n cheia hard plasata pe port. Accesul la
aceasta informatie trebuie sa se faca ntr-un mod neuzual pentru cel care ncearca decriptarea,
dar usor de catre utilizatorul autorizat (se impune furnizarea de rutine de lucru cu cheia). De
asemenea, cheia plasata pe portul paralel trebuie sa nu ocupe acel port dect pe durata
citirii/scrierii din/n el, pentru a nu deveni incomod de utilizat (pune cheia, scoate cheia, .).
9rotectii cu c(ei (ard plasate pe portul serial
Portul serial este putin utilizat n acest gen de protectii, deoarece el este intens utilizat n mod
uzual (mouse, scanner, modem etc.), astfel nct poate crea probleme de plasare n spatiul de
adrese /O disponibil si ncurcaturi pentru utilizatorul legal.
Prezentare DriveInfo
Identificarea discului magnetic
01 $biecti(ul lucrarii
Aceasta lucrare constituie un punct de plecare in privinta identificarii discurilor aflate in
sistem. Se vor discuta aspecte legate structura fizica si logica a discurilor, sistemele de fisiere si
modul de recunoastere a acestora.
21 Introducere teoretica
O unitate de disc magnetic (HD sau FD) este un dispozitiv de stocare pe suport magnetic,
dur sau flexibil, folosit ca memorie externa a calculatoarelor: Este un echipament inchis ermetic
(HD) sau deschis (FD), care pastreaza informatiile din sistem.
Unitatile de HD au de obicei mai multe discuri, montate coaxial unele peste altele intr-un
pachet de discuri, fiecare disc avand doua fete pe care se pot inregistra informatiile, pe cand
unitatile de FD sunt monodisc.
9ista este un cerc (de fapt un disc foarte subtire) cu varful in centrul unui disc. Pe o pista
exista mai multe sectoare (arce de cerc), fiecare continand de obicei 512 octeti de informatie. n
afara de cei 512 octeti, mai exista octeti pentru preambul, postambul, sincronizare, ECC etc.,
care nu sunt accesibili utilizatorului. Totalitatea pistelor de pe fiecare fata a unui disc care au
aceeasi pozitie (raza) fata de axul pachetului (in cazul HD) formeaza un cilindru. Totalitatea
cilindrilor formeaza 2olumul HD-ului.
O unitate de disc are cate un cap de scriere*citire pentru fiecare din fetele discului, toate
capetele fiind montate solidar pe un dispozitiv comun care le pune in miscare, numit carucior
(rac"). Deci capetele nu se pot misca independent, fiind montate impreuna pe acelasi rac".
O unitate de disc este caracterizata de urmatorii parametri (doar cei care prezinta interes in
aceasta lucrare):
producator;
numar de serie (serial nu#ber);
numarul de cilindri: Ncil;
numarul de capete: Ncap;
numarul de sectoare pe o pista: Nsp;
numarul de octeti pe sector: Nos = 512.
Formula de calcul a capacitatii de memorare a discului magnetic (formatat) este:
' = NcilNcapNspNos (octeti).
Componenta BOS a sistemului detecteaza, automat sau nu, tipul discului existent in sistem,

precum si caracteristicile lui; dar nu intotdeauna caracteristicile fizice constructive ale discului
coincid cu cele existente in BOS, acest lucru datorandu-se componentei de detectie din BOS
sau utilizatorului. Deci interogarea BOS-ului pentru aflarea caracteristicilor discului nu da mereu
informatiile dorite. De aceea, uneori se prefera interogarea directa a controlerului DE din sistem.
21 Descrierea a%licatiei
Programul Drie%nfo ruleaza pe platformele Windows si afiseaza pe ecran o serie de
informatii particulare referitoare la dispozitivele de stocare a informatiei prezente in sistem, cum
sunt:
litera alocata discului (drie letter);
spatiul liber;
sistemul de fisiere;
numarul de serie (serial nu#ber);
spatiul total;
numele volumului (label).
Programul Drie%nfo identifica toate discurile prezente in sistem, nu doar pe cele magnetice.
n cazul compact discului audio (CD-DA), se afiseaza numarul pistelor, precum si
dimensiunea in minute a acestora. De asemenea, programul ofera o reprezentare grafica a
partitionarii discului.
n cazul compact discurilor de date (CD-ROM) care contin mai multe sesiuni, programul
raporteaza fiecare sesiune separat.
Un exemplu de rulare a aplicatiei Drie%nfo este reprezentat in fig. 1.
Fig. 1. Exemplu de rulare a aplicatiei Drie%nfo in cazul recunoasterii unui HD.
Pentru rularea programului pe sistemele de operare Windows 98 este nevoie de un fisier cu
extensia.dll (Dyna#ic $in" $ibrary) diferit fata de cel necesar pentru rularea pe sistemele de
operare Windows realizate in tehnologie NT. n acest sens, biblioteca a fost compilata pe ambele
versiuni, iar pentru o instalare mai usoara a fost creat un setup.
81 Desfasurarea lucrarii
1. Se instaleaza programul pentru versiunea de sistem de operare utilizata;
2. Se lanseaza cu !tart Progra#s Drie%nfo Drie%nfo0e(e;
3. Se apasa butonul 'auta drie;
4. Din lista de drie-uri existente se selecteaza drie-ul dorit;
5. Se citesc informatiile prezente pe ecran;
6. Se noteaza datele obtinute;
7. Se observa si se compara caracteristicile discurilor prezente.
/1 Intrebari
1. Desenati un HD (intern) astfel incat sa puneti in evidenta notiunile: disc, fata, pista,
sector, cilindru, capete, rac".
2. Cum se defineste un volum logic?
3. Cum se poate forma o adresa a unei locatii de pe disc?
!. Care sunt modurile de adresare utilizate la un disc magnetic?
". n ce masura este permisa o toleranta a parametrilor fizici la HD?
#. Ce metode de protectie la erori se aplica frecvent in cazul inregistrarilor pe disc
magnetic?
$. De ce se prefera uneori interogarea directa a controlerului DE in locul citirii informatiilor
din BOS?
&. Ce situatii pot cauza erori in executia programului?
'. Ce asemanari si deosebiri exista intre acest program si rutina autodetect existenta in
BOS?
11. De ce capacitatea indicata de diverse programe de identificare difera de la un program la
altul?
Prezentare Codare Manetica
Codarea informatiei pe suport magnetic
01 $biecti(ul lucrarii
Lucrarea se ocupa cu studiul unor moduri de inregistrare binare si ternare a informatiei pe
suport magnetic. Constrangerile impuse de mediul magnetic sunt de tipul codurilor RLL, care
pot fi privite de asemenea si ca tehnici de modulatie.
21 Introducere teoretica
Cerintele esentiale ale codurilor de adaptare sunt cele ale canalului de inregistrare/redare pe
suport magnetic: fiabilitatea inregistrarii si eficienta utilizarii mediului magnetic. Corespondenta
intre codul de adaptare si realizarea fizica a inregistrarii este urmatoarea:
1 = exista tranzitie in magnetizare;

0 = nu exista tranzitie in magnetizare.
Notiuni specifice:
limitele inter2alului fara sincronizare, corespunzatoare codurilor de adaptare (RLL):
precizeaza valoarea maxima si minima pe care o poate lua distanta intre doua simboluri
de inregistrare 1 pentru a evita interferenta inter-simbol (limita minima) si a permite
sincronizarea (limita maxima);
raportul de densitate DR (Density Rate) reprezinta eficienta unei proceduri de codare
care exprima continutul informatic al fiecarei tranzitii din magnetizarea mediului
magnetic.
Pentru canalele discrete, stationare si fara memorie exista doua tipuri de coduri:
coduri de translatie a datelor, pentru canalele cu constrangeri;
coduri de transmitere a datelor, pentru canalele cu zgomot.
Codurile de translatie a datelor transforma secventa de date de la intrare intr-o noua
secventa care satisface constrangerile impuse la intrarea in canal, rezultand astfel coduri de
adaptare la canal. Codurile de transmitere a datelor previn aparitia erorilor in secventa de date,
rezultand detectia si corectia erorilor. Lucrarea de fata se ocupa numai de codurile de adaptare
la canalul de inregistrare pe suport magnetic.
2.1. Coduri binare
!"#"#" Codul NR$I % Non Return to $ero I
Se reprezinta fiecare simbol 1 printr-o celula de tranzitie in magnetizare; celulele fara
tranzitie corespund simbolului 0.
-2antaC: raport de densitate bun (DR = 1).
Deza2antaC: codul nu permite siruri lungi de simboluri nule din cauza pierderii
autosincronizarii.
-plicatie: benzi magnetice cu densitate mare.
!"#"!" Codul FM % Fre&uenc' Modulation
Codeaza un simbol de date in doua simboluri de cod. Primul simbol este intotdeauna o
tranzitie, asigurand autosincronizarea, iar ultimul corespunde informatiei codate (tranzitie pentru
1).
-2antaC: se obtine eliminarea componentei de curent continuu
Deza2antaCe: se dubleaza banda de semnal si se reduce raportul de densitate (DR = 0,5).
-plicatie: discuri magnetice in format simpla densitate (SD).
!"#"(" Codul MFM % Modified Fre&uenc' Modulation
Numele deriva din procedeul de micsorare a redundantei codului FM prin eliminarea
tranzitiilor de sincronizare alaturate unei tranzitii de date.
-2antaC: raportul de densitate DR = 1.
-plicatie: discuri magnetice in format dubla densitate (DD).
!"#")" Codul M!FM % !-Modified Fre&uenc' Modulation
Este o varianta a codului MFM, la care redundanta se micsoreaza prin suprimarea tranzitiei
de sincronizare, daca aceasta exista in celula precedenta.
-2antaCe: raportul de densitate ramane acelasi ca la MFM si permite o interferenta inter-
simbol ceva mai redusa.
Deza2antaC: distanta maxima intre tranzitiile succesive creste fata de varianta MFM.
-plicatie: discuri magnetice in format inalta densitate (HD).
!"#"*" Codul PE % P+ase Encodin sau cod Manc+ester
Un simbol de informatie se codeaza printr-o tranzitie de un anumit sens intre starile de
magnetizare de pe suport, iar la juxtapunerea celulelor corespunzatoare simbolurilor de date de
acelasi fel apar tranzitii de ajustare "nesemnificative.
Traductorul de lectura evidentiaza simboluri de sincronizare la mijlocul fiecarei celule, iar
datele se identifica analizand schimbarile de polaritate ale tranzitiilor "nesemnificative.
-2antaCe si deza2antaCe: aceleasi ca la FM.
-plicatie: benzi magnetice de densitate medie.
2.2. Coduri ternare
mpulsurile folosite sunt bipolare, al treilea "simbol fiind considerat componenta continua
rezultata, a carei valoare trebuie sa fie cat mai mica.
-2antaCe: reducerea redundantei prin considerarea informatiei de faza continute in impulsul
transmis.
Deza2antaC: la unele dintre aceste coduri, componenta continua nu poate fi intotdeauna
mentinuta cat mai aproape de zero.
-plicatie: inregistrari in curent alternativ.
Cele trei coduri ternare studiate sunt codurile TB, DUO si BP.
!"!"#" Codul T, % T-inned ,inar'
Reguli de generare a simbolurilor de cod:
simbolurile +1 si 1 alterneaza, indiferent cate simboluri de 0 sunt intercalate intre doua
simboluri nenule succesive;
un simbol de cod nenul se genereaza la orice schimbare a naturii simbolului de date.
Daca b0 si b1 sunt simbolurile de informatie, simbolul de cod an se calculeaza astfel:
an = (1/2)b0 (1/2)b1.
-2antaC: nu are componenta de curent continuu, prin alternarea polaritatii impulsurilor.
!"!"!" Codul D./ % Duo0inar'
Este complementar codului TB, avand legea:
an = (1/2)b0 + (1/2)b1.
Reguli de generare:
simbolurile +1 si 1 nu alterneaza adiacent;
intre simboluri de informatie de acelasi fel se genereaza simboluri de cod de acelasi fel.
-2antaC: nu poseda tranzitii la simbolurile +1 si 1 adiacente.
Deza2antaC: datorita modului de generare, detine o componenta importanta de curent
continuu.
!"!"(" Codul ,IP % ,i1olar
Se mai numeste si cod TB modificat. Simbolurile de cod rezulta conform regulilor:
0 se genereaza ca lipsa de impuls;
1 se genereaza ca impuls;
impulsurile de cod pozitive (+1) si negative (1) alterneaza, indiferent de celulele fara
impulsuri dintre acestea.
Decodarea semnalului bipolar se face prin redresare si detectie la 1/2 din amplitudine.
-2antaCe: asigura o componenta continua nula si limiteaza propagarea erorilor.
21 Descrierea a%licatiei
Programul codare#0e(e prezinta doua optiuni:
1. Sec2enta oarecare
Programul genereaza o secventa de date de 20 de pozitii binare, care respecta
constrangerea RLL (0,3), adica nu permite succesiuni de 0 sau de 1 de mai lungi de 3 pozitii.
Se prezinta in ordine metodele de codare descrise anterior pentru cazul secventei
generate.
2. Sec2enta data
Utilizatorul alege atat lungimea secventei (de preferinta pana la valoare 64), cat si
structura acesteia pozitie cu pozitie, respectand aceeasi restrictie RLL (0,3).
Se prezinta in ordine metodele de codare descrise anterior pentru cazul secventei
alese.
Un exemplu de rulare a programului in cazul optiunii 2 este prezentat in fig. 1.
Fig. 1. Exemplu de rulare a aplicatiei in cazul alegerii unei secvente binare de lungime 12.
81 Desfasurarea lucrarii
1. Se parcurge introducerea teoretica.
2. Se vizualizeaza si se deseneaza diagramele prezentate in optiunea 1.
3. Se vizualizeaza si se deseneaza diagramele prezentate in optiunea 2.
4. n optiunea 2 se aleg diferite lungimi si diferite structuri pentru secventa binara de
informatie, respectandu-se de fiecare data restrictia RLL (0,3). Se compara formele de unda
obtinute.
5. Pentru ambele optiuni, se analizeaza modul de constructie al diagramelor, precum si
valoarea raportului de densitate.
/1 Intrebari
1. Analizati comparativ metodele de codare FM, MFM si M2FM din punct de vedere al
tranzitiilor de sincronizare.
2. Care este singura structura particulara a secventei binare de informatie care face ca
diagramele pentru metodele de codare MFM si M2FM sa difere?
3. De ce apar tranzitiile nesemnificative la metoda de codare PE?
!. De ce se prefera utilizarea unei componente continue nule in cazul metodelor de
codare ternare?
". Care este metoda de codare binara care ofera cea mai buna densitate de inregistrare?
#. Analizati metodele de codare ternare din punct de vedere al componentei continue.
$. Analizati metodele de codare ternare din punct de vedere al benzii de frecventa
(dinamica semnalului rezultat ca urmare a vitezei de variatie in timp a impulsurilor generate).
&. Daca se defineste raportul de codare ca fiind raportul intre numarul simbolurilor de
informatie (#) si numarul simbolurilor de cod (n), sa se calculeze acest raport (#/n) pentru
fiecare dintre metodele de codare prezentate, in cazul unui exemplu particular ales.
'. Ce alte metode de codare sau tehnici de modulatie (utilizate la inregistrarea informatiei
pe suport magnetic) cunoasteti, in afara celor descrise in lucrare?
11. Care sunt aplicatiile fiecareia dintre metodele de codare prezentate?
Laboratorul 2
Ec+i1amente de ti1arire si trasare
Imprimante
mprimantele pot fi mprtite n dou mari categorii n functie de contactul fizic dintre
mecanismul de tiprire si hrtie: imprimantele cu impact (impact printers), la care care acest
contact se realizeaz si imprimantele fr impact (non-impact printers) la care contactul fizic nu
se realizeaz.
imprimante cu impact
imprimantele alfanumerice
o rapide
o cu cap margaret (daisywheel)
o cu cap sferic
imprimantele matriciale
imprimante non8impact
imprimante cu jet de cerneal (ink-jet)
o cu jet continuu
o bubble-jet
o piezo-electrice
imprimante laser
imprimante cu cerneal solid
imprimante cu cear termic
imprimante cu sublimarea culorii
imprimante termice autocrome
Chiar dac piata este dominat de imprimantele laser si inkjet, exist si alte tehnologii de
tiprire. Tehnologia cernealii solide are o prezent important fiind capabil s realizeze
documente de o calitate superioar pe o larg gam de materiale, n timp ce tehnologiile
transferului termic de cear (thermal wax transfer) sau sublimarea culorii (dye sublimation) joac
un rol important n domeniile mai specializate ale imprimrii. mprimantele matriciale (dot matrix)
rmn utile n situatiile n care este nevoie de o imprimant rapid cu impact, dar dezavantajul
major al acestei tehnoogii este c nu poate tiprii color. Singurele imprimante de tip alfanumeric
rmase n uz sunt cele rapide care tipresc cte un rnd odat.
I.%ri.ante alfanu.erice
Au o importanta mai mult istoric acum fiind folosite doar cele de vitez foarte mare care nu
au putut fi nlocuite; si ele sunt de mai multe tipuri:
Imprimante cu cap sferic
Capul de tiprire al acestor imprimante este de form sferic, pe suprafata sa fiind asezate n
relief toate literele si cifrele. Pentru a realiza scrierea unei anumit caracter, capul se roteste
pozitionnd caracterul respectiv deasupra ribonului si apoi l loveste. Viteza de imprimare este
foarte redus datorit greutti mari a capului de imprimare.
Imprimante cu cap margaretE 3dais5 4(eel6
n fata foii de hrtie se afl o rozet pe care ale crui brate se afl cte una sau dou litere
care dup ce sunt pozitionate sunt imprimate prin lovirea cu un ciocnel care este actionat cu un
electromagnet; evident si aceast pozitionare si actionare a ciocnelului duce la viteze sczute
de imprimare.
Imprimante rapide
Sunt singurele care au mai rmas n uz datorit vitezei ridicate de imprimare ele fiind capabile
s tipreasc un rnd odat dispunnd de cte o rozet cu toate literele pentru fiecare coloan
rozetele fiind pozitionate simultan si foaia fiind lovit o singur dat pentru fiecare rnd.
I.%ri.ante .atriciale 3dot .atri94
Aceast tehnologie de tiprire aprut n anii '70 a dominat piata calculatoarelor personale
naintea aparitiei imprimantelor cu jet de cerneal. mprimantele matriciale produc caractere sau
imagini prin lovirea cu ace a unui ribon impregnat cu cerneal, aproximnd forma ce urmeaz a fi
tiprit prin puncte apropiate. Aceste imprimante sunt relativ scumpe si produc imagini de calitate
slab. Totusi ele pot tiprii simultan mai multe multe pagini identice prin folosirea unor coli
speciale (indigo sau hrtie autocopiatoare).
Vitezele de tiprire (msurate n caractere pe secund - cps), variaz ntre 50 si peste 500
cps. Majoritatea imprimantelor matriciale ofer posibilitatea alegerii vitezei n functie de calitatea
dorit. Calitatea imprimrii este determinat de numrul de ace din capul de tiprire. Tipic
aceast valoare variaz ntre 9 si 24.
La imprimantele matriciale cu 9 ace acele sunt dispuse pe un rnd vertical. La cele cu 24 de
ace de obicei ele sunt dispuse pe dou rnduri de cte 12 ace (intretesut).
Au posibilitatea de a functiona n dou moduri: n mod alfanumeric sau n mod grafic. n modul
alfanumeric imprimantei i se transmit codurile caracterelor si ea pe baza unei matrici de obicei
predefinite actioneaz acele corespunztoare literei cu codul transmis; n modul grafic
imprimantei i se transmit octet cu octet ce ace se actioneaz de fiecare dat astfel fiind posibil
imprimarea chiar a unor desene de o calitate bun dar a unor poze de calitate slab aprnd
fenomenul de "banding adic se vede pe desen c a fost fcut fsie cu fsie. n mod grafic
imprimantele cu 9 ace folosesc doar 8 al noulea fiind folosit doar n modul alfanumeric; in mod
grafic imprimantele cu 9 ace sunt deosebit de lente ( de trei ori mai lente dect cele cu 24 de
ace). Datorit dimensiunii limitate a grosimii acelor rezolutii peste 200x200 dpi nu sunt posibile
din punct de vedere tehnologic ci doar in reclame.
I.%ri.ante cu cerneal: solid:
Scoase pe piat aproape n exclusivitate de compania Tektronix, imprimantele cu cerneal
solid folosesc batoane de cear ntr-un proces de schimbare n faze. Batoanele de cear sunt
lichefiate n rezervoare, cerneala rezultat este aplicat pe tamburul de transfer si apoi cerneala
este trecut pe hrtie si solidificat prin racire. Odat nclzite, imprimantele cu cear termic nu
trebuie miscate pentru ca ceara fierbinte s nu provoace defectiuni. Ele sunt gndite pentru a fi
lsate mergnd ntr-un loc sigur si pentru a fi folosite n comun pe o retea, de aceea au mai multe
posibilitti de conectare (porturi Ethernet, paralel, SCS).
mprimantele cu cerneal solid sunt n general mai ieftine dect cele similare cu laser color si
economice n utilizare datorit politicii companiei Tektronix de a da cerneala neagr gratis.
Calitatea imaginilor este bun, punctele cu mai multe nuante fiind suportate doar de anumite
modele mai specializate, dar n general mai slabe calitativ dect cele mai bune imprimante laser
(text si grafic) sau inkjet (fotografii). Rezolutia merge de la cea de baz de 300 dpi pn la un
maxim de 850x450 dpi. Viteza de tiprire color este n jur de 4 ppmn modul standard, ajungnd
pn la 6 ppm n modul de rezolutie redus.
Multiplele posibilitti de conectare, costul de functionare relativ redus si posibilitatea de a
tipririi pe cea mai larg varietate de materiale dintre toate tehnologiile color, fac ca aceste
imprimante s fie o alegere bun att pentru mediile de afaceri ct si pentru unele domenii
specializate (folii transparente color si tiprire pe formate mari la viteze mari).
I.%ri.ante cu subli.area culorii
mprimantele ce folosesc aceast tehnologie sunt dispozitive specializate folosite pe scar
larg n cadrul aplicatiilor fotografice cu cerinte nalte. Aceste imprimante nclzesc cerneala
solid pn cnd aceasta se transform din solid n gaz. Elementul de nclzire poate fi reglat la
diferite temperaturi, controlnd astfel cantitatea de cerneal depus ntr-un loc. n practic, acest
lucru nseamn c, culoarea este aplicat ntr-un ton continuu si nu n puncte distincte ca la
imprimantele inkjet. O culoare este asezat peste ntreaga pagin ntr-o trecere, ncepnd cu
galbenul si terminnd cu negrul. Cerneala se afl pe role mari sub form de film ce contin coli
pentru fiecare culoare, deci pentru o tiprire A4, vom avea o coal de mrime A4 pentru galben,
urmat de alta pentru turcoaz si asa mai departe. Procedeul de sublimare a culorii necesit o
hrtie special deosebit de scump deoarece coloarantii trebuie s difuzeze n hrtie si s se
amestece pentru a creea nuante precise de culoare. Viteza de tiprire este sczut, tipic ntre
0,25 si 0,5 ppm.
Exist pe piat la ora actual unele imprimante "inkjet" care defapt implementeaz tehnica
sublimrii culorii. Aceste imprimante difer de cele cu sublimarea culorii prin faptul c folosesc
cartuse cu cerneal care pot acoperi o pagin doar rnd cu rnd. Cerneala este nclzit pentru a
ajunge n stare gazoas de un element de nclzire care atinge temperaturi de pn la 500 C
(mai mult dect imprimantele cu sublimare de culoare obisnuite). Un exemplu al acestei
tehnologii hibride este tehnica "Micro Dry folosit n imprimantele Alps. Aceste imprimante au
rezolutii de 600-1200 dpi, iar la unele modele cartusele standard pot fi schimbate cu unele
spaciale (photo ink) pentru obtinerea unei calitti fotografice.
I.%ri.ante ter.ice autocro.e
Procesul de tiprire termic autocrom (TA), care este considerat mai complex dect
tehnologiile laser si inkjet, a aprut recent pe piata imprimantelor ce sunt folosite mpreun cu o
camer digital. Hrtia TA contine trei straturi de pigmenti turcoaz, mov si galben (cyan,
magenta, yellow) fiecare dintre acestia fiind sensibil la o anumit temperatur. Dintre acesti
pigmenti, galbenul este sensibil la temperatura cea mai joas, apoi movul si turcoazul.
mprimanta este echipat cu capete de tiprire termice si cu raze ultraviolete, iar hrtia este
trecut pe sub acestea de trei ori. La prima trecere, hrtia este nclzit n mod selectiv la
temperatura necesar pentru a activa pigmentul galben, care este apoi fixat cu raze ultraviolete
nainte de a se trece la urmtoarea culoare (mov). Desi ultima trecere (turcoaz) nu este urmat
de o fixare cu ultraviolete, imaginea final este mult mai rezistent dect n cazul tehnologiei cu
sublimare de cerneal.
Varianta mai simpl a acestei tehnologii este cea termic monocrom, unde hrtia este
sensibl la cldur, la o anumit temperatur negrindu-se n zona care a fost nclzit.
I.%ri.ante cu cear: ter.ic:
Aceasta este o alt tehnologie specializat foarte similar cu cea a sublimrii culorii care
se preteaz foarte bine la tiprirea pe coli transparente. Se folosesc role CMY sau CMYK care
contin coli de plastic de dimensiunea unei pagini acoperite cu coloranti pe baz de cear. Puncte
de cerneal sunt topite (n general puncte binare, desi exist unele modele high-end care pot
produce puncte de diverse nivele de intensitate) pe o hrtie termic special.
Rezolutia si viteza de tiprire sunt sczute tipic 1 ppm la 300 dpi fapt ce determin
utilizarea acestei tehnologii doar n aplicatii specializate.
Imprimante laser
mprimanta laser foloseste o raza laser pentru a produce o imagine.maginea este creata ca o
matrice de puncte foarte fine. Acest lucru permite creearea de imagini foarte detaliate de calitate
asemanatoare imprimantelor de offset folosite la tiparirea cartilor si a revistelor.
Caracteristicile %rinci%ale ale i.%ri.antelor laser
Caracteristicile principale ale imprimantelor laser sunt viteza, rezolutia (finetea tiparirii),
limbajul folosit, manevrarea hartiei. Deoarece folosesc o tehnologie non-impact, imprimantele
laser sunt foarte silentioase si multi utilizatori privesc acest aspect ca pe un important criteriu in
cumpararea unei imprimante de birou. Unele imprimante laser sunt de tip simplex (tiparesc doar
pe o fata a foii de hartie) in timp ce altele sunt de tip duplex (pot tiparii pe ambele fete).
Majoritatea imprimantelor laser sunt monocrome, dar exista si variante color.
>iteza
mprimantele laser sunt disponibile intr-o larga varietate de viteze. Viteza este masurat in coli
pe minut (p.p.m. - pages per minute ) sau pagini pe minut (i.p.m. images per minute unde
imaginea este o pagina). n cazul imprimantelor simplex p.p.m si i.p.m. coincid, dar pentru
imprimantele duplex (in principiu o imprimanta simplex care poate intoarce foaia de hartie) p.p.m.
este aproximativ jumatate din i.p.m..
Viteza specificata de fabricant este viteza maxima la care motorul de tiparire (mecanismul
care antreneaza hartia) poate functiona. La tiparirea paginilor simple (care nu au mult text sau
imagini complicate) majoritatea imprimantelor ating aceasta viteza maxima, adr in cazul paginilor
mai complexe este nevoie de o procesare mult mai indelungata facuta de controllerul de
imprimare (procesor dedicat care formateaza datele in imagine ce pot fi tiparite). Datorita acestui
timp de procesare se intampla uzual ca imprimantele sa functioneze cu o viteza de doar 10% din
viteza maxima in cazul paginilor complexe.
mprimantele laser color sunt un caz special cand se masoara viteza deoarece fiecare culoare
de baza necesita cate o trecere separata prin mecanismul de tiparire. Majoritatea imprimantelor
laser color folosesc patru culori de baza: Cyan, Magenta, Yellow si Black (CMYK) si pot tiparii in
alb-negru sau color. n cazul tiparirii color, acestea functioneaza la un sfert din viteza de tiparire
alb-negru; deci o imprimanta cu 30 p.p.m.alb-negru va functiona oar cu 7.5 p.p.m. in modul color.
mprimantele laser sunt clasificate in functie de viteza, astfel exista: mprimante personale
(Personal Printers) - care tiparesc cam 4-5 ppm, mprimante de birou (Office or Desktop Printers)
in domeniul 8-12 ppm, mprimante pentru grupuri de lucru (Workgroup Printers) care au
viteze tipice cuprinse intre 15-30 ppm si mprimante de productie (Production Printers) care sunt
imprimante foarte mari ce functioneaza cu peste 50 ppm. Cea mai rapida imprimanta de
productie disponibila pentru tiparire pe foi individuale de hartie (cut-sheet stationary) ajunge la
135 ppm, dar unele imprimante specializate ce folosesc hartie continua (continous stationary ,
fan-fold paper) pot depasi 200 ppm.
%ezolutia
Rezolutia unei impimante laser este numarul de puncte tipografice (dots) pe care le poate
tipari intr-o zona specificata. mprimatele cu laser creeaza imaginile folosind o matrice de puncte
numita imagine bitmap. Majoritatea imprimantelor laser tiparesc cu 300x300 puncte pe inch patrat
(dots per square inch), adica 90.000 de puncte. Datorita faptului ca de obicei imprimantele au
aceeasi rezolutie pe orizontala ca si pe verticala, se foloseste notatia dpi (dots per inch) care se
refera la rezolutia pe ambele axe. Unele imprimante laser au rezolutii de 600 dpi sau 360.000 de
puncte pe inch patrat. Evident, cu cat rezolutia este mai mare, cu atat mai fina si mai detaliata
este imaginea tiparita.
mprimantele mai vechi folosite pe mainframe-urile BM aveau 240 dpi, care a fost rezolutia
standard folosita de BM pentru multi ani. Exista imprimante cu rezolutii 400 dpi si 800 x 400 dpi
si unele imprimante specializate care au 1200 x 600 dpi.
La 300 dpi sau mai putin, ochiul uman poate distinge marginea neregulata cauzata de
formarea imaginii din puncte. Odata cu lansarea imprimantelor desktop LaserJet , firma
Hewlett-Packard introduce o tehnica denumita Tehnologie de mbunatatire a Rezolutiei ( RET-
"Resolution Enhancement Technology" ) care automat insereaza puncte mai mici la marginea
caracterelor pentru a egaliza conturul si a reduce efectul de neregularitate. Aceasta tehnica nu
mareste rezolutia imprimantei, dar poate imbunatati calitatea imaginilor tiparite eliminand
marginile grosiere. Tehnica de imbunatatire a rezolutiei a fost copiata de multe alte imprimante si
se face referire la ea in mod comun sub denumirea de "edge enhancement".
Unele imprimante cum ar fi Xerox 4650 folosesc o tehnica numita interpolare. Xerox 4650
tipareste la 600 dpi dar pentru viteza poate procesa imagini la 300 dpi si automat sa le scaleze
sau interpoleze la 600 dpi cand le tipareste. Aceste lucru e folositor la imprimantele de viteza
mare deoarece o imagine 600 x 600 dpi contine de patru ori mai multe date decat la 300 x 300
dpi, si deci are nevoie de o putere de procesare de patru ori mai mare pentru a formata imaginea
intr-un timp dat.
LimbaCul imprimantelor
Limbajul folosit de imprimante este unset de comenzi folosite pentru a formata datele trimese
de computer. Aceste comenzi sunt inserate in date de catre calculator si interpretate de
imprimanta. Exista multe limbaje, unele specifice imprimantelor laser, altele pentru imprimante
mai vechi si mai simple dar care pot fi interpretate de unele imprimante laser pentru
compatibilitate cu software-ul mai vechi.
Alegere limbajului este foarte importanta deoarece majoitatea aplicatiilor suporta doar o parte
din limajele folosite. Software-ul pentru mainframe-urile BM si minicomputere suporta in mod
uzual doar limbaje BM. n mediul Macintosh, majoritatea aplicatiilor folosesc Adope PostScript
un limabaj industrial standard pentru descrierea paginilor complexe. n lumea PC-urilor aplicatiile
suporta in mod normal o varietate de limabaje.
Limbajele pentru imprimante pot fi impartite in doua categorii: limaje de descriere a paginii
(PDL Page Description Languages) si limbaje cu coduri Escape. Limbajele descriptive sunt in
general mai versatile si mai sofisticate permitand creearea unor pagini mai complexe si se
preteaza unor documente tipografice avansate cum ar fi: materiale de prezentare, manuale
tehnice, cataloage, brosuri, etc... Limbajele de descriere sunt uzual folosite de pachete software
care produc documente complexe cu formatari de nivel superior, cum ar fi: programe de grafica,
editoare de texte avansate, calcul tabelar cu posibilitati grafice, etc...
Limbajele cu coduri Escape sunt in general caracterizate de structura comenzilor pe care le
folosesc, fiecare comanda este precedata de un cod special (in mod normal codul Escape ( 1B
hexazecimal, 27 zecimal) - de aici si numele limbajului) cu semnificatia ca urmatoarele caractere
formeaza o comanda si nu date de tiparit. Aceste limabje nu ofera flexibilitatea PDL-urilor, si se
preteaza unor documente mai simple cum ar fi: scrisori, baze de date, grafice simple. Chiar daca
pot folosi un set de fonturi diferite, limabajele bazate pe coduri escape, pot tipari text doar intr-un
numar limitat de marimi, nu pot folosi efecte speciale cum ar fi: tiparirea textului sub un anumit
unghi sau de-a lungul unei curbe.
Principalul dezavantaj al limbajelor de descriere a paginii este ca necesita mai multa putere
de procesare, deci imprimantele ce folosesc PDL formateaza datele mai greu decat imprimantele
cu coduri Escape. Singura metoda de a depasi acest dezavantaj este de a face controllerul
imprimantei mai puternic, de aici rezultand faptul ca imprimantle PDL sunt in general mai scumpe
decat cele ce folosesc coduri Escape. Un alt dezavantaj este faptul ca aplicatiile mai vechi nu
folosesc limabje PDL si deci majoritatea imprimantelor PDL au un limbaj Escape incorporat
pentru compatibilitate.
mprimantele laser sunt foarte atractive pentru utilizatorii ce lureaza cu grafice datorita calitatii
oferite de ele. Prin urmare, unele imprimante laser au posibilitatea de a emula alte dispozitive de
desenare de grafice cum ar fi ploterele. Majoritatea ploterelor cu creion folosesc un limbaj
denumit HPGL (Helwett-Packard Graphics Language), si este uzual pentru o imprimanta laser sa
poata folosi HPGL. Cum majoritatea imprimantelor laser sunt monocrome si pot lucra doar cu
formate mici de hartie, in timp ce majoritatea ploterelor cu creion sunt folosite cu creioane
colorate si dimensiuni foarte mari ale hartiei, imprimanta laser este folosita pentru a tipari o schita
preliminara. Acest lucru este foarte folositor deoarece un desen complex poate dura mai mult de
30 de minute pe un ploter in timp ce schita este tiparita de imprimanta in cateva secunde.
:ane2rarea (artiei
mprimantele laser folosesc in mod normal foi independente de hartie (cut-sheet stationary),
doar putine imprimantele de mare viteza folosesc hartie continua (continous stationery). Marimea
paginii folosite este fixata de marimea tavitei de intrare (input tray cutia pentru hartie care intra
in mecanizmul de antrenare al hartiei). Majoritatea imprimantelor laser au tavite de dimensiune
standard, care in America de Nord este "Letter" (8.5" x 11"), iar in restul lumii este A4 (210mm x
297 mm). Alte marimi de hartie pot fi uitlizate folosind diferite tavite sau prin inserare manuala
(mnual feed). Unele modele de imprimante au tavite ajustabile capabile sa primeasca o varietate
de formate de hartie.
n afara de hartie, majoritatea imprimantelor laser pot tipariii si pe alte materiale ca: carton
subtire, etichete adezive , coli transparente si plicuri.
Numarul si capacitatea tavitelor pentru hartie poate varia foarte mult in functie de marimea si
tipul imprimantei. Majoritatea imprimantelor au tavite cu capacitate de aproximativ 100 de coli
standard, imprimantele desktop - apox. 250 coli cu posibilitatea de a monta doua tavite simultan
imprimantele workgorup aprox. 1000 coli in tavi cutii special cu motor de antrenare,
imprimantele de productie mai multe containere cu cate 2500 coli fiecare
Simple7 F Duple7
Majoritatea impriantelor desktop sunt de tip simplex, adica pot tipari pe o singura parte a colii
de hartie. Cateva imprimante desktop mai mari au o unitate duplex optionala care poate intoarce
fiecare coala de hartie pentru a putea fi tiparita pe ambele parti.
mprimantele duplex tiparesc pe o parte a colii dupa care intorc foaia si tiparesc si pe cealalta
parte, deci e nevoie de doua operatii de tiparire. Datorita acestui lucru, imprimntele duplex au
viteza jumatate sau mai mica dacat in modul simplex. mprimantele duplex sunt deobicei mai
putin fiabile decat cele simplex, deoarec mecanismul de intoarcere a foii este destul de complicat
si este posibil ca hrtia sa se agate dupa ce o parte a fost deja tiparita. La unele imprimante apare
efectul de deplasare (skew) datorita sistemului de antrenare al colii de hartie care nu este
intotdeauna perfect; acest efect este mult mai evident la tiparirea duplex (pe ambele fete ale colii
de hartie).
,e7tul
maginea unei pagini tiparite contine doua elemente: textul si grafica. Acestea pot fi descrise
in mai mult moduri, si diferite modele de imprimnte lasr folosesc metode diferite pentru a construi
imginile pe o pagina.
Termenul "text" descrie literele si celelalte simboluri de pe o pagina, care formeaza cuvintele
intr-un limbaj. Orice element de pe o pagina care nu este o poza sau o ilustratie grafica este text.
Textul ese format din litere predefinite si simboluri care sunt sunt in mod normal inmagazinate in
imprimanta ca fonturi. Fonturile sunt structuri complexe care au cateva caracteristici principale,
cum ar fi: setul de caractere, fata (typeface), stilul (typestyle), dimensiunea si orientarea.
Setul de caractere
Setul de caractere este o colectie de simboluri. Exista cateva mii de caractre uitlizate in limbi
diferite si inmagazinarea lor ar necesita o mare dimensiune a memoriei. Pentru a depasi aceasta
problema, carcterele sunt grupate in colectii de seturi care contin literele si simbolurile folosite
intr-o anumita limba sau grup de limbi. Exista seturi de caractere folosite pentru anumite limbi si
seturi ce contin caractere mai putin folosite (simboluri matematice sau decorative). n acest fel
fiecare font contine doar o submultime a caracterelor posibile, numita set de caractere.
Fata caracterelor 3,5peface 6
Fata semnifica reprezentarea vizuala a caracterelor, design-ul lor. Unele feta sunt foarte clare
si usor de citi, altele sunt foarte ornate si decorative, unele sunt construite pentru o cat mai buna
utilizarea a sptiului unei pagini, iar altele sunt concepute pentru a putea fi citite atat de oameni cat
si de dispozitive (OCR - Optical Character Recognition);
Ex.: "(imes )e* Roman", "Courier New","Arial", "Bookman Old Style"
Stilul caracterelor 3t5pest5le6
Fata de caracter este disponibila intr-o varietate de combinatii de grosime si inclinatie. Acesti
factori combinati formeaza stilul. Exista multe stiluri, dar cele mai des folosite in imprimntele laser
sunt: Roman (normal), %talic 1cursi2, ;old 3ingrosat6, !old'Italic 3cursi('ingrosat4.
Dimensiunea caracterelor
Caracterele sunt in mod normal masurate dupa inaltime, aceasta determinand intervalul dintre
linii. Unitatea de masura a inaltimii caracterelor vine din industria de tipografica si este "punctul
tipografic" ("point" abreviat "pt."). Un punct tipografic este a 72-a parte dintr-un inch. n unele
imprimante fonturile sunt memorate la diferite dimensiuni (10pt., 12pt.), iar in alte fontul este
memorat intr-o forma generica care poate fi apoi scalta la orice dimensiune la cerere.
.rientarea caracterelor
n mod normal o linie de text este tiparita paralel cu latura mai scurta a colii de hartie (portret),
dar pot fi tiparite si paralel cu latura lunga a colii (landscape peisaj). Majoritatea imprimantelor
pot roti automat textul intre portet si pesaj, dar modelele mai vechi trebuie sa memoreze cele 2
orientyri in doua fonturi diferite. mprimantele mai avansate pot roti caracterele la orice unghi,
permitand tiparirea de text in diagonala, text care urmareste o curba sau alte efecte.
0lemente grafice
Termenul de "grafic" descrie orice element de pe pagina care nu este caracter, astfel o linie
sau o poza sunt elemente grafice. Graficele pot fi descrise unei imprimante fie ca o matrice de
puncte (grafica bitmap), fie ca o colectie de linii (grafica vectoriala).
+rafica ;itmap
Grafica de tip bitmap este compusa din imagini grafice (ilustratii, poze) care sunt trimise
imprimantei ca o matrice de puncte. Fiecare punct este uzual fie negru fie alb si aceste puncte
formeaza o imagine. Deoarece punctele l o imprimanta laser sunt foarte fine, o imgine bitmap
contine multa informatie. Aceasta informatie trebuie trimisa de calculator si memorata de
imprimanta, deci e nevoie de un timp relativ mare pentru a trimite informatia si de o capacitate
mare de memorie a imprimantei. mprimantele laser formeaza pagina ca o matrice de puncte,
deci este un proces simplu pentru imprimanta sa tipareasca imaginea bitmap pe foia de hartie;
din acest motiv, grafica bitmap este folosita la imprimantele mai ieftine cu putere de porcesare
mai mica si la imprimantele de mare viteza.
+rafica 2ectoriala
Multe imagini grafice (ilustratii) pot fi definite ca o multime de linii si curbe. Acestea sunt
referite ca grafice vectoriale deoarece fiecare linie este descrisa ca un vector matematic care
defineste calea dintre doua puncte (coordonate) pe pagina. Un vector necesita relativ putina
informatie pentru a-l descrie indiferent de dimensiunea sa. majoritatea vectorilor pot fi descrisi de
coordonatele de inceput si sfarsit, grosimea liniei si culoarea (nuanta de gri la imprimante alb-
negru). Curbele pot fi descrise ca o serie de vectori, sau printr-o ecuatia matematica. Astfel o
imagine mare si complicata poate fi descrisa folosind relativ putina informatie, deci poate fi
transmisa repede de la computer la imprimanta , unde necesita un spatiu mic de memorie. Cnd
imprimanta tipareste o pagina folosind grafica vectoriala, trebuie sa converteasca vectorii intr-o
matrice de puncte (bitmap) pentru tiparirea propriu-zisa. Acest proces necesita putere mare de
procesare, deci grafica vectoriala este suportata de obicei doar de modelele mai scumpe de
imprimante. Unele imagini, cum ar fi fotografiile nu pot fi descrise folosind grafica vectoriala, deci
toate imprimantele au posibilitatea de a tiparii grafica bitmap care poate fi folosita la descrierea
oricarui tip de imagine.
Functionarea i.%ri.antelor laser
mprimantele laser folosesc acelasi proces de tiparire ca si fotocopiatoarele. Diferenta dintre
imprimante laser si fotocopiatoare este in modul in care imaginea este creata inainte de tiparire.
ntr-un fotocopiator pagina ce va fi copiata este scanata folosind o lumin foarte intensa si lumina
reflectata de zonele albe sau deschise la culoare este folosita pentru a descarca un fotoreceptor.
Fotoreceptorul este o suprafata care poate fi incarcata electrostatic si apoi descarcata prin
expunerea la lumina. Lumina reflectata la un fotocopiator descarca fotoreceptorul corespunzator
zonelor albe ale paginii, lasandu-l incarcat doar in dreptul onelor inchise la culoare si astfel
creeaza o imagine electrostatica a paginii ce trebuie copiata. ntr-o imprimanta laser, o raza laser
este folosita pentru a descarca zone ale fotoreceptorului creeind astfel o imagine electrostatica a
paginii ce va fi tiparita. mprimantele care creeaza imaginea folosind laserul pentru a descarca
zonele de fundal ce nu vor fi tiparite sunt denumite imprimante "write-white". Fotocopiatoarele
sunt de tipul write-white si deci si primele imprimante color au fost tot de acest tip, dar acum
majoritatea imprimantelor laser sunt de tipul write-black, deoarece acest mod permite optinera
unei mai bune calitatati in cazul liniilor foarte subtiri. maginea este creata de controlerul de
tiparire, un procesor dedicat al imprimantei, si este apoi trimisa motorului de tiparire (print engine)
care controleaza laserul si face celelalte operatiuni mecanice necesare tiparirii.
Controlerul de tiparire 3printer controller6
Controlerul de tiparire este un procesor dedicat care creaza o imagine din comenzile primite
de la calculatorul care trimite documentul de tiparit. Controlerul trebuie sa indeplineasca mai
multe sarcini,ca: comunicarea cu computerul gazda, interpretarea comenzilor primite (comenzile
sunt inlobate in datele trimise imprimantei), formatarea (setarea dimensiunii si marginilor hartiei,
selectia fonturilor, etc.), rasterizarea (creearea unei imagini ca o matrice de punctegat de a fi
trimisa laserului), si in final trimiterea imaginii moturului de imprimare. Diferitele limbaje de tiparire
trimit comenzi diferite controlerului si diferiti producatori folosesc diverse designuri pentru
controlere, deci fiecare model de controler functioneaza in moduri putin diferite, dar toate au
acelasi efect. Urmatoarel paragrafe descriu functiile generice indeplinite de controler pentru a
formata un document spre tiparire.
Comunicatia
Functiile de comunicatie ale controlerului "vorbesc" cu computerul care trimite documentul ce
va fi tiprit. Primeste date de la calculator printr-un port de comunicatii si ii spune computerului
cand sa stopeze trimiterea datelor pentru a putea procesa datele deja primite si cand sa
reinceapa sa transmita ( acest proces este cunoscut sub numele de "handshaking", exista mai
multe tipuri de protocoale de tip handshaking, protocolul folosit depinzand de tipul de calculatr si
port de comunicatii folosit). Multe imprimante de birou sau desktop au mai multe porturi,
permitand conectarea simultana cu mai multe computere, caz in care, functia de comunicatie se
face cu toate calculatoarele in mod concurent.
Gob spooling
Pe masura ce primeste datele de la calculator, functia de comunicatie, fie trimite datele direct
interpretorului ori le memoreaza intr-o coada. Sistemul de inmagazinare este denumit Job
Spooling, si este folosit in grupuri de lucru foarte mari sau la imprimantele de productie. Datele
care sosesc sunt memorate in mod normal pe un hard-disk din interiorul imprimantei si pot fi
pastrate pana cand operatorul imprimantei le activeaza pentru tiparire. La imprimantele de
productie acesta este modul uzual de lucru, deoarece calculatorul poate trimite date imprimantei
oricand, iar operatorul imprimantei poate tiparii decat in anumite momente cand este pregatit. n
imprimntele de workgroup, se foloseste job spool pentru mentinerea datelor pana cand
interpretorul este pregatit (termina de tiparit jobul curent), punct in care jobul este automat tiparit.
Cand mai multi utilizatori folosesc imprimanta, ei pot trimite simultan documente, iar imprimanta
le va stoca in job spool pana cand este gata sa le tipreasca. La tiparirea mai multor copii ale unui
document, acesta este trimis o singura data catre job spool, iar de acolo imprimanta in tipareste
de cate ori este nevoie.
Interpretarea
Functia de interpretare a controlerului, numita interpretor, examineaza datele trimise de
computer si identifica comenzile inlcuse in date. Comenzile se pot imparti in cateva categorii, cum
ar fi: controlul imprimantei, formatarea paginii, managementul fonturilor, asezarea textuli si
grafica, si trebuie aranjate si trimse formatorului in ordinea si cu prioritatea corecta, de asemenea
comenzile invalide sau incorecte trebuie procesate si semnalate utilizatorului. nterpretorul este
de regula resposabil pentru implementarea comenzilor de control ale imprimantei, acestea fiind
comenzi care realizeaza diferite operatii cum ar fi: selectarea modului duplex sau simplex, modul
manual de introducere a colilor si alte comenzi de control care nu se refera la modul de formatare
a paginii. n unele imprimante interpretorul mai poate avea in plus si rolul de a traduce comenzile
intr-o forma prescurtata pe care formatatorul o poate utiliza mai eficient.nterpretoul trimite datele
de tiparire structurate catre formatator.
Formatarea
Functia de formatare a controlerului denumita si formatator, preia datele structurate si
aranjeaza pagina. Prima prioriteta este evident setarea dimensiunii colii si apoi marginile
acesteia; pana cand acest lucru nu e realizat, lungimea liniilor este necunoscuta. Cand lungimea
liniilor este setatta, formatatorul poate aranja textul. Unele aplicatii trimit toate comenzile de care
este nevoie pentru a pozitiona textul in pagina, specificand exact locul in care va fi plasat fiecare
caracter si deci formatatorul are foarte putine lucruri de facut, in schimb, alte program trimit un
minim de comenzi si asteapta ca formatatorul sa se ocupe de detaliile plasarii caracterelor. Odata
ce formattorul a determinat cate caractere incap pe o linie, insereaza o comanda de linie noua.
Formatattorul aseaza textul pana cand ajunge la sfarsitul paginii sau al documentului.
Deasemena formatatorul proceseaza graficele de pe pagina, convertind garfica vectoriala in
grafica bitmap si controland validitatea fiecarui bitmap trimis catre printer. Cand pagina este
formatata complet, formatatorul o trimite, sub forma unui set foarte detaliat de comenzi ce
specifica fontul si pozitia fiecarei litere si pozitia fiecarei imagini bitmap, la rasterizator.
ota despre fonturi
Fonturile de imprimanta se gasesc in doua varietati: bitmap si outline. n cazul fontului bitmap
fiecare litera este stocata ca o colectie de puncte, gata pentru a fi tiparita. Un font de tip outline
este stocat ca un set de ecuatii care definesc liniile ce compun marginea fiecarei litere. Cand se
foloseste un font outline, ecuatiile sunt folosite pentru trasarea marginilor literelor, care apoi sunt
umplute cu puncte pentru a crea bitmap-ul. Ca ecuatii, fonturile outline pot fi scalate la orice
marime si rotite cu orice unghi, in schimb, fonturile bitmap nu pot fi scalate si pot fi rotite in mod
normal doar cu cate 90. Convertirea fonturilor outline in bitmap cere o putere de procesare
considerabila, deci fonturile outline se gasesc in mod normal doar pe imprimante mai puternice.
Fonturile outline sunt convertite la bitmap imediat inainte ca datele sa fie trimise rasterizatorului,
iar bitmap-urile sunt stocate temporar intru-un spatiu de memorie numit font cache.
%asterizarea
Rasterizarea este stadiul final al procesului de pregatire a unei imagini pentru tiparire, si
consta in convertirea comenzilor primite de la formatator intr-o matrice de puncte care va fi
folosita de catre laser. Bitmap-ul fiecarui caracter din text este plasat la pozitia specificata in
matrice, apoi este suprapusa matricea cu grafica bitmap pentru formarea imaginii ce va fi tiparita.
Deoarece o matrice de puncte pentru o intreaga pagina poate fi foart mare, exista metode
alternative de constructie a matricii; poate fi reaalizata ca un buffer de pagina (Page Buffer), sau
ca mai multe buffer-uri de banda (Band Buffers). Odata matricea terminata, este trimisa motorului
de tiparire, unde laserul o scrie pe fotoreceptor.
;uffer8ul de pagina 39age ;uffer6
Bufferul de pagina este o matrice de puncte suficient de mare pentru a acoperi o intreaga
pagina; fiecare punct pe un printer monocrom este 1 digit binar. Aceasta tehnica este cea mai
simpla de programat, dar are nevoie de multa memorie. Pentru o imagine A4 la 300 dpi, este
nevoie de aproximativ 1 MegaOctet de memorie (((11,66 x 8,27) x 300) / 8), la 600 dpi este
nevoie de 4Mo. Aceasta cerere de spatiu de memorie poate fi scazuta simtitor folosind tehnici de
compresie, dar tot ramane desul de mare, iar in plus, unele imprimante au cate 2 Page Buffers
pentru ca o in timp ce o pagina este trimisa la laser, alta pagina sa poata fi rasterizata.Unele
imprimante duplex necesita mai multe Page Buffers pentru a putea forma o coada in mecanismul
de intoarcere al paginilor, iar imprimantele color au nevoie de cate un buffer de pagina pentru
fiecare culoare, deci de patru ori mai multa memorie decat imprimantele alb-negru.
;uffer8ul de banda 3;and ;uffer6
Alternativa la tehnica buffer-ului de pagina este buffer-ul de banda. n acest caz, pagina este
divizata in mai multe benzi orizontale. Rasterizatorul construieste o banda, apoi pe urmatoarea in
timp ce prima banda este trimisa catre laser. Dupa ce prima banda a fost trimisa laserului, a doua
banda este trimisa, in timp ce memoria folosita pentru prima banda este refolosita pentru a treia
banda, si tot asa. Aceasta tehnica necesita mult mai putina memorie decat bufferul de pagina si
deaceea este mai ieftina. Doua benzi, fiecare cu inaltimea de 64 de punctesi cu latimea de 8,5
inchi la 300 dpi au nevoie de aproximativ 40Ko spatiyu de memorie.
:otorul de tiparire 39rint 0ngine6
Motorul de tiparire este un mecanism care transcrie matricea de puncte creata de controler
intr-o imagine tiparita. Motorul de tiparire incorporeaza un mic procesor care controleaza
motoarele si circuitele electrice, dar mult mai simplu decat controlerul de tiparire. La imprimantele
mici, controlerul de tiparire este in aceasi carcasa cu motorul de tiparire, dar la imprimantele mari,
controller-ul se afla intr-o carcasa separat si poate avea un display si o tastatura atasate pentru
accesul unui operator.
Motorul de tiparire include urmatoarele componente majore: asamblul de scanare cu laser,
fotoreceptorul, magazia de toner, unitatea (rola) de developare, electrozii, lampa de descarcare,
rolele de fixare a tonerului (fuser), transportorul hartiei, mecanismul de alimentare cu hartie, tavita
de iesire a hartiei.
-nsamblul de scanare cu laser
Ansamblul de scanar cu laser, numit si Raster Output Scaner (ROS), cuprinde un laser, o
oglinda rotativa si o lentila. Laserul emite cate un puls foarte scurt de lumina pentru fiecare punct
care va fi tiparit ( sau pentru punctele albe in cazul imprimantelor write-white). Oglinda deviaza
raza laser pe axa orizontala pentru a pozitiona punctul in cadrul liniei, iar lentila corecteaza
pozitionarea razei pentru a contracara efectul de divergenta cauzat de faptul ca marginea
fotoreceptorului este la distanta mai mare de oglinda decat centrul sau. Actionarea laserului si a
oglinzii sunt sincronizate foarte bine, astfel incat fiecare puls laserare diametrul unui punct si
fiecare puls succesiv este la un punct distanta de-a lungul liniei fata de cel anterior. Oglinda
deviaza raza laser doar pe o axa, deplasarea pe cealalta axa fiind obtinuta prin miscarea
fotoreceptorului.
Fotoreceptorul
Fotorecptorul este in mod normal un cilindru sau tambur. Unele imprimante si copiatoare
folosesc o centura continua in locul tamburului, dar principiul de operare este acelasi.
Fotoreceptorul are o suprafata foarte neteda care se poate incarca electrostatic si care este
descarcata de lumina. naintea expunerii la raza laser fotorecptorul este incarcat uniform de
electrodul de incarcare. Cand raza laser plaseaza un punct de lumina pe fotorecptor, acest punct
se descarca si astfel se creeaza un model de puncte descarcate. Fotoreceptorul se roteste incet
si constant, iar laserul este sincronizat in asa fel incat fiecare linie orizontala de puncte produse
de acesta sa fie la distanta de un punct sub linia precedenta ( cu toate ca fotoreceptorul se
roteste in mod continuu, punctele apar totusi intr-o linie dreapta deoarece laserul scaneaza
fotorecptorul foarte rapid si deci distorsiunile sunt foarte mici). n acest mod un model de puncte
cu sarcina electrostatica este creeat pe fotoreceptor.
n timp ce fotoreceptorul se roteste, trece pe langa unitatea de developare, unde la
imprimantele de tip write-black punctele descarcate electrostatic de pe fotoreceptor atrag toner
de pe unitatea de developare care este incarcata electrostatic (la imprimantele de tip write-white,
zonele incarcate electrostatic atrag toner de pe unitatea de developare care este neincarcata)
pentru a forma un model din toner in forma incarcarii electrostatice modificate de laser.
Fotoreceptorul continua sa se roteasca, iar zona cu toner ajunge la o distanta foarte mica de
hartie, care se misca in aceeasi directie si cu aceeasi viteza ca si fotoreceptorul. Sub hartie se
gaseste electrodul de transfer ( acesta este de fapt un cablu aflat la un potential foarte mare care
creeaza un camp electric in jurul sau). Electrdul incarca electrostatic hartia, care la randul ei
atrage tonerul de pe fotoreceptor formand un desen in forma imaginii incarcarii electrostatice
"scrise" de laser.
Faza finala in rotatia fotoreceptorului este trecerea pe langa lampa de descarcare. Aceasta
expune intreaga latime a fotoreceptorului la lumina pentru a sterge potentialele electrostatice
reziduale inainte ca fotoreceptorul sa-si incheie rotatia completa si sa ajunga din nou in dreptul
electrodului de incarcare.
:agazia de toner
Magazia de toner este recipientul in care este depozitat tonerul. Poate fi construita in aceasi
carcasa cu fotoreceptorul (caz in care acest ansamblu se numeste cartus de imprimare) sau
poate fi separata. Tonerul este un praf foarte fin, negru sau colorat, compus din granule de plastic
care sunt atrase de o sarcina electrostatic. Tonerul formeaza imaginea propriu-zisa pe hartie.
Magazia de toner alimenteaza unitatea de developare.
/nitatetea 3rola6 de de2elopare
Unitatea de developare consta intr-o rola magnetica acoperita cu particule magnetice fine,
"developer" (similare cu pilitura de fier dar mult mai fine). Particulele magnetice se comporta ca o
"perie" foarte fina. n timp ce rola se roteste, trece pe langa magazia de toner si prin efectul de
periere al developerului aduna un strat subtire de particule de toner. Rola trece si pe langa
fotoreceptor si pe masura ce particulele de toner sunt atrase de sarcina electrostatica a acestuia,
"sar" pe zonele cu potential electrostatic pentru a creea un model cu forma imaginii electrostatice
produse de laser.
0lectrozii 3corotrons6
Exista mai multi electrozi intr-o imprimanta laser: de incarcare, de transfer si de descarcare
(detac). Un electrod este un fir cu o tensiune foarte mare. Voltajul ridicat creeaza un intens camp
electric in jurul firului, cauzand ionizarea aerului din imprejurimi si rezultand in aplicarea unei
sarcini electrostatice unei suprafete. Odata cu ionizarea aerului de catre campul electric se
produce ozon, care este un gaz coroziv, si deci imprimantele mici moderne folosesc in locul
electrozilor role incarcate electrostatic care cauzeaza o ionizare si o productie minima de ozon si
de aceea sunt mai ecologice si produc mai putin miros, dar aplica o sarcina electrostatica unei
suprafete in acelasi mod ca si un electrod.
0lectrodul de incarcare
Electrodul de incarcare incarca electrostatic suprafata fotoreceptorului inainte ca aceasta sa
fie "scrisa" de raza laser pentru a asigura o incarcare uniforma pe toata suprafata
fotoreceptorului.
0lectrodul de transfer
Electrodul de transfer incarca electrostatic hartia pentru a atrage tonerul de pe fotoreceptor pe
suprafata sa.
0lectrodul de descarcare 3detac corotron6
Odata ce hartia a trecut de fotoreceptor si a atras tonerul, electrodul de descarcare anuleaza
sarcina electrostatica a colii de hartie pentru a preveni lipirea acesteia de fotoreceptor sau de alte
coli (hartia incarcata electrostatic este foarte greu de manuit deoarece colile raman lipite intre
ele).
Lampa de descarcare
Odata ce fotoreceptorul a trecut de hartie si a transferat stratul de toner pe aceasta, lampa de
descarcare expune intreaga latime a fotoreceptorului la lumina pentru a "sterge" imaginea
electrostatica "scrisa" de laser. Lampa de descarcare in cazul majoritatii imprimantelor cu mici
moderne este de fapt o line de LED-uri (Light Emitting Diodes), care sunt mult mai fiabile decat
un bec electric.
%olele de fi7are a tonerului 3fuser6
Stadiul final al procesului de tiparire este fixarea tonerului pe hartie. Cum tonerul este un praf
foarte fin de plastic, odata transferat de pe fotoreceptor se aseaza pe coala de hartie intr-un strat
foarte subtire, dar care nu este fixat de nimic si deci poate fi foarte usor indepartat de pe hartie
distrugand astfel imaginea abi creeata. Pentru a fixa permanent tonerul pe hartie, acesta este
incalzit prin trecerea printr-o pereche de role foarte fierbinti, si astfel plasticul se topeste si
patrunde intre fibrele hartiei si este "lipit" de aceasta. Odata ce imaginea a fost fixata, procesul de
tiparire este incheiat.
,ransportorul (artiei
Mecanismul de transport al hartiei este partea mecanica a imprimantei laser. Transportorul
deplaseaza hartia prin imprimanta cu ajutorul unur role motorizate. Deoarece miscarile
fotoreceptorului, rolei de developare si hartiei trebuie sa fie sincrone, mecanismul de transport al
hartiei este de obicei responsabil pentru si pentru rotirea rolei de developare si a fotoreceptorului,
care sunt conectate intre ele prin roti dintate sau curele de transmisie.
:ecanismul de alimentare cu (artie
La imprimantele de birou, alimentarea cu hartie se face din tavi sau casete care sunt de obicei
de dimensiune fixa si pot tine intre 100 si 250 de coli. Unele imprimante personale au tavi
ajustabile, iar majoritatea imprimantelor mari industriale au mecanisme de alimentare ajustabile
care nu folosesc tavi. mprimantele industriale au nevoie mari cantitati de hartie, uzual cam 2500
de coli per alimentator, deci pentru a asigura alimentarea in bune conditii cu coli a mecanismului
de antrenare a hartiei, alimentatoarele de mare capacitate includ un mecanism de ridicare cu
motor care aduce hartia la inaltimea necesara.
O imprimanta poate avea mai multe alimentatoare, unele modele permitand introducerea
simultana a pana la 5 tavi in imprimanta. n cazul alimentatoarelor multiple, fiecare tavita poate fi
umpluta cu tipuri diferite de hartie cum ar fi colile cu antet sau colile de diferite dimensiuni.
mprimanta va primi in acest caz comenzi de la calculator ce specifica ce tavita sa foloseasca.
,a2a de iesire a (artiei
Aici sunt depuse colile dupa ce au fost tiparite. Unele imprimante au mai multre tavite de
iesire, permitand separarea mai multor documente tiparite, totusi majoritatea imprimantelor au
doar 2 tavi: "face up" si "face down".
Tava "face up" primeste hartia cu partea tiparita in sus, deci documentele cu mai multe pagini
sunt primite in ordine inversa (coala 2 peste coala 1).
Tava "face down" primeste colile cu partea tiparita in jos si astfel documentele cu mai multe
pagini sunt primite in ordinea corecta (coala 2 sub coala 1). Din acest motiv tava "face down" este
tava principala a imprimantelor si trebuie sa fie capabila sa stocheze cat mai multe coli, cel putin
la fel de mult ca tavile de alimentare (pentru a putea mari timpul in care imprimanta poate fi lasata
nesupravegheata.
Calea (artiei
Pentru a avea dimensiuni cat mai compacte, in majoritatea imprimantelor calea uramta de
hartie are mai multe schimbari de directie. Cu cat raza curburii indoiturii in calea hartiei este mai
mica cu atat este mai probabil ca hartia sa se blocheze in acel loc. Cu cat hartia sau cartonul
folosit sunt mai rigide, cu atat este mai probabil sa cauzeze o blocare la indoituri. Pentru a
preveni aceste neajunsuri, la majoritatea imprimantelor mici se poate face alimentarea manuala
cu hartie, astfel eliminandu-se o parte din aceste indoituri in calea hartiei. n multe imprimnate
este chiar posibil ca printr-o combinatie de alimentare manuala si tavi de iesire "face-up" sa se
elimine total indoiturile in calea hartiei, obtinandu-se astfel o cale dreapta pentru materialele mai
rigide la care exista pericolul blocarii.
i%uri de i.%ri.ante laser
mprimantele laser se impart in mai multe categorii, determinate in primul rand de
dimensiunile si capacitatea lor de tiparire. Astfel, apar urmatoarele categorii: personale, de birou,
pentru grupuri de lucru (Workgoup), industriale si color.
Imprimantele personale 39ersonal 9rinters6
mprimantele laser personale sunt foarte mici. Acestea sunt astfel construite pentru pentru a
putea incapea pe un birou impreuna cu alte echipamente si se conecteaza la un singur calculator
pentru a fi folosite de un singur utilizator. Toate imprimantele personale sunt de tip simplex,
deoarece un mecanism duplex le-ar fi marit dimensiunile.
Ca imprimante destinate unui singur utilizator, majoritatea imprimantelor personale nu sunt
foarte rapide si tipic tiparesc cam 4 ppm. Aceste imprimante pot tin relativ putine coli de hartie
(tipic 100) si de obicei au o tava simpla ajustabila.
Majoritatea imprimantelor personale au un port de comunicatii paralel Centronics pentru a se
conecta la calculator. Unele modele sunt echipate si cu un port serial. mprimantele personale
destinate folosirii cu computere Apple Macintosh includ un port de comunicatii Appletalk in
schimbul portului paralel.
Unele imprimante personale posibilitatea cuplarii unor cartuse ROM ce contin fonturi
aditionale sau emulari de limbaje de printare, aceste optiuni marind insa pretul de cost.
Imprimantele de birou 3.ffice 9rinters6
mprimantele laser de birou au dimensiuni mai mari decat cele personale, dar sunt totusi
destul de mici pentru a incapea pe un birou alaturi de un calculator. Ele pot fi folosite de o singura
persoana sau impartite de un grup mic de utilizatori.
mprimantele de birou intra de obicei in categoria de viteza 8-12 ppm, indeajuns de rapid
pentru a justifica folosirea lor in comun de un grup ocazional de uitlizatori. Aceste imprimante au
in general un singur dispozitiv de alimentare cu hartie cu o tavita de dimensiune fixa ce poate
stoca in jur de 250 de coloi, cu posibilitatea de a adauga un al doilea alimentator atasat la baza
imprimantei. Majoritatea modelello au si optiunea de alimentare manuala fara a fi nevoie de golit
tava principala de alimentare.
De obicei imprimantele de birou au si interfata Centronics paralela si port serial, acestea
putand functiona simultan permitand cuplarea a cel putin doua calculatoare. Majoritatea
imprimantelor de birou au si posibilitatea adaugarii unui card de comunicatii multi-user ce suporta
alti patru uitlizatori sau o interfata de retea ce permite conectarea imprimantei la o retea de
calculatoare. Unele modele au si interfetele Appletalk sau Ethertalk pentru cinectarea la
calculatoarele Apple Macintosh.
Larga varietate de optiuni de comunicatie pentru imprimantele de birou permite ca ele sa
poata fi folosite in multe configuratii. n unele cazuri imprimantele de birou pot fi conectate si la un
calculator local si la un server dintr-un alt loc, eliminand astfel necesitatea unei imprimante
dedicate pentru fiecare calculator.
Majoritatea imprimantelor de birou au posibilitatea de adaugare a unul sau doua cartuse ROM
cu fonturi aditionale sau emulari de limbaje de tiparire.
mprimantele de birou sunt de obicei de tip simplex, dar cateva modele au optional si un
mecanism duplex. De asemenea foarte putine imprimante de acest tip au un sistem de tavi de
iesire multiple.
Imprimantele pentru grupuri de lucru 3?or)group 9rinters6
Aceste imprimante sunt destinate in mod explicit pentru a fi impartite intre un numar de
utilizatori intr-o retea. Majoritatea sunt destul de mari pentru a nu putea fi asezate pe un birou. Ca
dispozitive utilizate in comun, acestea sunt construite pentru a functiona nesupravegheate, deci
pot tipari fara interventia unui operator uman perioade de timp lungi.
Ca dispozitive multi-user, aceste imprimante trebuie sa poata tipari relativ repede (15-30
ppm). De asemenea pot stoca mari cantitati de hartie (1500-2500 coli) in tavi de diverse
dimensiuni. Majoritatea imprimantelor workgroup nu ofera posibilitatea alimentarii manuale pentru
a nu intrerupe activitatea celorlalti utilizatori.
Uzual, imprimantele destinate grupurilor de lucru au si interfata Centronics paralela si port
serial. De asemenea, pentru a putea fi folosite in retele de calculatoare, ele au un slot pentru un
card de interfata cu reteaua de mare viteza.
Putine imprimante de tip workgroup ofera posibilitatea adaugarii de cartuse ROM cu fonturi
suplimentare, majoritatea au insa un hard-disk incorporat . Hard-diskul asigura incarcarea unei
largi varietati de fonturi necesare pentru mai multi utilizatori, nefiind nevoie de schimbarea
configuratiei imprimantei pentru a folosi un alt font. La unele modele hard-disk-ul poate fi folosit si
pentru "job spooling" , caz in care imprimanta va avea si un panou de control sau un terminal cu
ajutorul caruia sa poata fi controlata coada de joburi de tiparire.
Majoritatea imprimantelor workgroup au un mecanism duplex incorporat si deasemenea fie o
magazie de iesire de mare capacitate cu facilitate de separare de joburi (job offset), fie un sistem
de tavi de iesire multiple capabil sa separe joburile diversilor utilizatori. Aceasta optiune de
separare de joburi este de foarte mare importanta pntru o imprimanta din aceasta categorie
deoarece se pot aduna in cutiile de iesire joburi si documente ale unor utilizatori diversi.
Imprimantele industriale 39roduction 9rinters6
mprimantele industriale sunt imprimante specializate de mare viteza care in mod normal sunt
controlate de un operator. Majoritatea imprimantelor din aceasta clasa sunt foarte mari, de multe
ori fiind nevoie de surse de alimentare cu electricitate trifazice sau avand nevoie de medii de
lucru cu aer conditionat si sisteme de racire. Deasemenea majoritatea imprimantelor industriale
sunt proiectate sa lucreze continuu toata ziua iar unele chiar non-stop in mai multe ture. Acestea
sunt imprimante atasate la calculatoare de tip mainframe care sunt folosite pentru facturari de
gaze, electricitate, extrase de conturi bancare si alte aplicatii care au nevoie de tiparirea rapida a
unui volum mare de documente.
mprimantele industriale ce lucreaza cu coli independente au in general viteze cuprinse intre
50-135 ppm. Exista si imprimante mai rapide, dar acestea tiparesc pe hartii continue (continous
fanfold stationary). Majoritatea imprimantlor industriale au cateva alimentatoare de coli foarte
mari ( 2 x 1000 coli sau 2 x 2500 coli). Pentru volume foarte mari de tiparire esista dispozitive
care inlocuiesc alimentatoarle de coli cu un sul mare de hartie si taie hartia pe masura ce aceasta
intra in imprimanta, astfel zeci de mii de coli pot fi tiparite fara a fi necesara o realimentare.
mprimantel industriale nu au posibilitatea alimentarii manuale, dar datorita dimensiunilor lor mari
razele de indoire ale traseului hartie sunt destul de mari si deci nu exista posibilitatea blocarii
hartiei sau a cartoanelor subtiri.
Cel mai des intalnit mecanism de comunicatie pentru imprimantele industriale este BM 370
Channel nterface. Aceasta este o magistrala de mare viteza folosita in mainframe-urile BM,
cunoscuta si ca sistem "bus and tag"; alta varianta este interfata Ethernet.
Toate imprimantele industriale au o capacitate mare de stocare pe hard-diskuri pentru fonturi,
formulare si un mare job spool; deasemenea majoritatea au un terminal sau un calculator care
permite operatorului sa controleze functionarea imprimantei.
mprimantele industriale includ in mod obloigatoriu un mecanism duplex ca standard si au cutii
de mare capacitate pentru iesirea colilor de hartie de obicei cu facilitate de separare a joburilor
(job offset). Cantitatea mare de coli tiparite de o astfel de imprimanta (la 90 ppm in 15 ore de
functionare tipareste 75.000 coli) determina folosirea unei largi varietati de mecanisme auxiliare
de prelucrare a colilor tiparite, cum ar fi: masini automate de impaturit si capsat pentru
producerea de brosuri, masini de lipit si legat, masini de impturire si introducere inplicuri, etc...
Imprimante laser color
mprimnatele color functioneaza la fel ca si cele alb-negru, cu diferenta ca tiparesc de patru
ori pe aceasi coala cate una pentru fiecare culoare.
Viteza de tiparire este scazuta 2-8 ppm in modul color deci sunt folosite uzual doar pentru
tiparire color. Unele modele de imprimante color pot tipari si in mod color si in mod alb-negru.
Acestea tiparesc in modul alb-negru cu aceeasi viteza ca o imprimanta dedicata monocroma si
au o viteza mai mica doar cand functioneaza in modul color.
Majoritatea imprimantelor laser color au un port paralel Centronics, un port serial si o gama de
optiuni de conectare in retea.
Imprimante <ig(lig(t Colour
Exista o gama de imprimante industriale produse de Xerox Corporation care pot tipari in
modul "highlight colour". Highlight colour reprezinta posibilitatea de a tipari cu doua culori (tipic
negru si alta culoare). Aceste culori sunt aplicate intr-o singura trecere fara nici un fel de scadere
a vitezei, folosind un procedeu special care permite ca doua toner-uri diferit colorate sa fie
aplicate pe fotoreceptor in acelasi timp. Gama de nuante ce poate fi produsa prin aceasta tehnica
este deosebit de larga.
;i.ba,e %entru i.%ri.ante
mprimantele primesc comenzi de la computerele cu care sunt conectate. Aceste comenzi
care spun imprimantei cum s formateze documentele compun limbajele pentru imprimante.
Exist cteva limbaje importante, dintre care unele sunt special create pentru anumite mrci de
imprimante, iar altele sunt folosite n ntreaga industrie de tehnic de calcul i au devenit
standarde. Cele mai populare dintre acestea sunt HP PCL i Adope PostScript.
<9 9CL
HP PCL este o abreviere de la Hewlett-Packard Printer Command Language. Compania
Hewlett-Packard a lansat prima sa imprimant laser desktop la nceputul anilor '80 i a devenit
apoi rapid liderul pie[ei imprimantelor de birou. PCL este un limbaj cu coduri Escape, i a fost
creeat peentru imprimantele HP matriciale i inkjet, deci era deja bine conturat cnd HP a lansat
prima sa imprimant laser desktop; imprimanta de 8 ppm HP LaserJet a fost lansat cu limbajul
PCL versiunea 3.
9CL 3
Fiind un limbaj de nceput pentru imprimantele laser desktop, capacit[ile lui PCL 3 erau
foarte limitate, permi[nd utilizarea a relativ pu[ine fonturi bitmap i grafice bitmap de dimensiuni
mici. mprimanta LaserJet a fost urmat de LaserJet Plus, care folosea tot limbajul PCL3, dar
avea mai mult memorie i putea utiliza mai multe fonturi i grafice de dimensiuni mai mari. Ca
nou standard, limabjul PCL3, a fost copiat de mul[i productori cu acurate[e i succes diferite, i a
fost denumit n mod comun emulare LaserJet Plus. PCL3 are comenzi i caracteristici pentru
procesare de text simpl i pentru tiprire de date, imprimantele PCL3 fiind folosite ca
nlocuitoare mai rapide i mai silen[ioase pentru imprimantele de tip daisywheel.
9CL !
Dup imprimantele LaserJet plus au urmat imprimantele LaserJet seria , cu o vitez tot de 8
ppm. Aceast a doua serie de imprimante includea i LaserJet P o imprimant personal de 4
ppm, precum i LaserJet D versiunea duplex a lui LaserJet . LaserJet a introdus limbajul
PCL4, construit pe scheletul lui PCL3 la care a fost adugat posiblitatea de a folosi mai multe i
mai mari ca dimensiune fonturi bitmap i grafice bitmap. Standardul LaserJet poate prelucra
peste jumtate de pagin de grafic bitmap, iar cu o extensie de memorie poate prelucra chiar i
o pagin ntreag.
PCL4 era invers compatibil cu PCL3 (joburile PCL3 mergeau perfect pe PCL4), dar
caracteristicile suplimentare l situau cu mult deasupra limitelor procesrii de texte i i permiteau
s poat fi folosit pentru grafice, diagrame i public[ii simple. PCL4 a fost implementat pe
imprimantele de birou, dar este folosit i n imprimantele personale deoarece necesit relativ
pu[in putere de calcul n compara[ie cu versiunile ulterioare de PCL.Versiunea PCL4 folosit pe
imprimantele LaserJet P era pu[in mbunt[it fa[ de versiunea folosit pe imprimantele
LaserJet standard, utiliznd o metod de compresie a graficelor bitmap pentru a reduce
cantitatea de date ce trebuiau trimise de calculator.
9CL "
Dup seria LaserJet au urmat imprimantele LaserJet care incorporau limbjul PCL5. Seria
LaserJet cuprindea imprimante de birou:
LaserJet : 8 ppm;
LaserJet D: 8ppm duplex;
LaserJet P: 4 ppm;
LaserJet Si: 17 ppm duplex;
PCL5 prezint un avantaj major asupra versiunilor anterioare deoarece chiar dac este un
limbaj de tip Escape, ofer i majoritatea capabilit[ilor unui limbaj de descriere a paginii (PDL
Page Description Language). Principalele mbunt[iri aduse de PCL5 sunt fonturile de tip outline
i grafica vectorial, importan[a acestora neputnd fi subestimat deoarece utiliznd o combina[ie
a acestor dou capabilit[i este posibili s se defineasc aproape orice caracteristic imaginabil
a unei pagini. Comenzile de grafic vectorial erau disponibile prin adugarea la setul de
comenzi PCL a unei versiuni de HPGL (Hewlett-Packard Graphics Language), limbajul folosit de
ploterele HP cu creion.
n cea mai mare parte, PCL5 este compatibil napoi cu PCL4, dar datorit nlocuirii fonturilor
bitmap cu cele de tip outline apar unele mici inadverten[e. PCL5 se preteaz foarte bine utilizrii
pentru creearea de documente complexe, publica[ii desktop, design grafic i aplica[ii de
prezentare.
n completarea limbajului PCL5, seria LaserJet a introdus i tehnica numit "Resolution
Enhancement (mbunt[irea rezolu[iei) n cadrul creia puncte mici sunt plasate automat pe
marginile liniilor i caracterelor pentru a reduce efectul de margine neregulat vizibil uneori la 300
dpi.
9CL "e
Seria Laserjet a fost nlocuit de imprimantele LaserJet 4, care au introdus o rezolu[ie mai
mare de 600 dpi, un port bidirec[ional rapid de tip Centronics (Bi-Tronics) pentru ca imprimantele
s poat s trimit computerului mai multe informa[ii despre starea lor, precum i o selec[ie de
fonturi dedicate pentru a fi folosite cu aplica[ii software pentru Microsoft Windows. PCL 5e
(enhanced) are pu[ine imbunt[iri minore fa[ de PCL5: posibilitatea comunicrii dintre
imprmant i calculator pentru a trimite mesaje de stare i a raporta eventuale erori. Seria
LaserJet 4 include imprimantele:
LaserJet 4: 600 dpi, 8 ppm;
LaserJet 4L: 300 dpi, 4 ppm;
LaserJet 4P: 600 dpi, 4 ppm;
LaserJet 4Si: 600 dpi, 16 ppm;
LaserJet 4M, 4ML, 4MP, 4SiMX: care au aceleai perfoema[e dar recunosc pe lng
limbajul PCL5e i limbajul de descriere a paginii Adobe PostScript level 2 PDL
9CL "c
Aceasta este o versiune a limbajului PCL5 folosit de imprimantele HP inkjet color i HP
ColorJet color laser desktop, care adaug comenzile necesare pentru tiprirea color.
0mulHri 9CL
Dei creeat de compania Hewlett-Packard, PCL a fost copiat pe scar larg de al[i productori
care ofereau emulri de imprimante HP descrise ca "compatibil LaserJet P sau "compatibil
PCL5, etc. Majoritatea acestor emulri erau foarte bune i ofereau aceleai facilit[i ca i
imprimantele HP originale avnd cteva adugiri minore, dar fiind clone HP PCL, existau mic
diferen[e n felul n care era construit pagina i de aici rezultau diferen[e visibile la tiprire.
Ado0e PostScri1t
PostScript este un limbaj de descriere a paginii (PDL - Page Description Language) dezoltat
de compania Adobe Corporation. Adobe a fost format de oameni care au prasit Xerox
Corporation pentru a-i nfiin[a propria companie dup ce au creeat Xerox nterpress, PDL-ul
firmei Xerox. Compania Adobe nu produce imprimante laser ci d licen[a limbajului su,
PostScript, altor fabrican[i pe care i ajut s produc controlere pentru imprimnate PostScript.
PostScri1t 2evel #
Versiunea original a limbajului PostScript (numit acum Level 1) a fost pentru prima dat
implementat de Apple Computer Corporation pe imprimanta Apple LaserWriter, o imprimant de
birou desktop de 6 ppm care era folosit cu computere Apple Lisa i Macintosh. PostScript oferea
un numr de caracteristici radical noi care nu erau disponibile pe nici o imprimant laser mic
atunci, incluznd fonturi de tip outline i grafic vectorial. Structura limbajului PostScript, care
este similar cu un limbaj de programare conven[ional, permitea ca aceste capabilit[i s poat fi
folosite ntr-o manier foarte creeativ i versatil pentru a creea imagini i scheme complexe.
mprimanta Apple LaserWriter a fost un succes instantaneu pentru utilizatorii care se ocupau cu
design grafic sau publica[ii desktop, iar PostScript a devenit standardul industrial pentru aplica[ii
cu tipriri complexe aproape peste noapte.
Lng Apple LaserWriter a aprut n curnd i Apple LaserWriter Plus, care oferea mai mult
memorie, mai multe fonturi outline, precum i cteva mici imbunt[iri la limbajul PostScript. Un
mare numr de companii au recunoscut valoarea limbajului PostScript i au format alian[e cu
Adobe pentru a produce imprimantele lor PostScript, dar standardul a fost ntotdeauna stabilit de
modelele Apple, care n mod repetat au introdus noi caracteristici i rafinri n limbajul PostScript.
Astfel au aprut:
Apple LaserWriter
Apple LaserWriter Plus
Apple LaserWriter
Apple LaserWriter NT
Apple LaserWriter NTX
toate acestea avnd viteza de 8 ppm i rezolu[ia de 300 dpi, dar ficare model avnd o putere
de procesare mai mare dect a celui anterior. mprimante similare au fost fabricate i de ctre al[i
productori, unele chiar oferind mai multe posibilit[i dect modelele produse de Apple.
PostScri1t 2evel !
Dezavantajul limbajului PostScript era viteza sa redus. PostScript Level 1 necesita o putere
de procesare foarte mare i era foarte ncet. Pentru a reuni mai multe adugiri aduse la forma
ini[ial (extensii pentru tiprirea color, modele, tvi multiple, tiprire duplex) compania Adobe a
lansat prima sa imbunt[ire major PostScript Level 2.
Alte dis1ozitive PostScri1t
Limbajul PostScript nu este limitat la folosirea pe imprmante, ci este independent de dispozitiv
i poate fi folosit pe orice main care creeaz o imagine ca o matrice de puncte. PostScript a
fost folosit pentru panouri de computere (pe gama de sta[ii de lucru NeXT) precum i pe multe
Phototypesetter-e. Panourile au o rezolu[ie de aproximativ 80 dpi iar phototypesetter-ele lucreaz
la 1200 dpi i la 2400 dpi. PostScript poate fi folosit i la transferul de documente ntre
computere, iar Adobe a definit standarde care permit folosirea acestui limbaj pentru transferul de
pagini ntre fax-uri.
Clone PostScri1t
Deorece compania Adobe nu vinde imprimante, ctigurile sale sunt din licen[ele acordate
productorilor pentu limbajul PostScript, acetia din urm pltind firmei Adobe o tax pentru
fiecare imprimant vndut. Datorit taxelor de licen[iere care erau ini[ial mari, unii fabrican[i au
ncercat s emuleze limbajul PostScript. Unele dintre aceste clone sunt foarte bune, altele nu, dar
toate prezint unele probleme deoarece limbajul PostScript este foarte complex i greu de imitat.
Nu exist emulri PostScript care s garanteze ob[inerea unei tipriri identice cu cea realizat pe
o imprimant ce folosete limbajul Adobe PostScript original, i odat cu reducerea taxelor de
licen[iere de ctre Adobe, majoritatea productorilor nu au mai ncercat s emuleze PostScript
Level 2.
Microsoft 3indo-s 4DI
Microsoft Windows este o interfa[ grafic cu utilizatorul (GU Graphical User nterface),
mediu folosit uzual pe calculatoarele personale compatibile BM. Windows are mecenismele
software necesare pentru a afia text i grafic pe monitor. Are posibilitatea de a afia textul
folosind mai multe seturi, stiluri, fe[e, mrimi i orientri de caractere diferite i poate utiliza att
grafic de tip vectorial ct i bitmap, deci programele care ruleaz sub mediul Windows nu
trebuie s aib ele nsele aceste capabilit[i. Datorit acestora i a altor caracteristici, productorii
de software lanseaz aplica[ii care ruleaz sub mediul Windows. De aceea Windows-ul a devenit
sistemul de operare standard pentru calculatoarele personale compatibile BM folosite pentru
joburi ce includ procesarea de text i garfic.
Computerul de performan[e ridicate cu procesor rapid, mult memorie i capacitate mare de
stocare pe hard-disk necesar pentru a putea utiliza sistemul de operare Windows poate fi folosit
i pentru a prelua o parte din sarcinile controlerului de imprimant (pregtirea paginii nainte de a
fi trimis la imprimant), reducnd astfel necesitatea existen[ei unui controler de tiprire foarte
performant.
Majoritatea aplica[iilor software descriu un doument folosind limbajul lor intern i apoi l traduc
ntr-un limbaj de imprimant ca HP PCL sau Adobe PostScript nainte de a-l trimite imprimantei.
Apoi imprimanta convertete acest limbaj ntr-o matrice de puncte ce vor fi tiprite. Deoarece
toate pachetele software ce folosesc mediul Windows trebuie s utilizeze acelai limbaj pentru a
descrie documentele, este practic producerea unei imprimante care s foloseasc "limbajul
Windows pentru a descrie documentele. Acest "limbaj este denumit Windows Graphical Device
nterface (GD) interfa[ grafic cu dispozitivele, si este folosit de Windows pentru a descrie un
document indiferent dac acesta este afiat pe ecran, trimis la imprimant sau la un alt dispozitiv.
Creend o imprimant care folosete Windows GD, se renun[ la un pas din procesul de
pregtire a documentului pentru tiprire. Nu mai este nevoie ca aplica[ia s converteasc
documentul din limbajul su n limbajul imprimantei deoarece documentul va fi trimis imprimantei
n form Windows GD fr nici un fel de conversie. Apoi imprimanta va converti limbajul
Windows GD direct ntr-un bitmap gata de tiprire. Astfel se reduce drastic cantitatea de calcule
ce trebuie fcute de computer pentru a pregti documentul pentru tiprire.
O solu[ie alternativ este convertirea limbajului Windows GD direct n bitmap pe computer i
apoi trimiterea acesteia la imprimant. Aceast variant necesit ca computerul pe care este
instalat Windows-ul s fie foarte puternic, dar n schimb permite controlerului de imprimant s fie
foarte simplu i deci ieftin, deoarece tot ce i rmne de fcut imprimantei este de aprimi i de a
tiprii bitmapul fr nici un fel de formatare. Deoarece bitmapurile sunt foarte mari ca
diomensiuni, acestea sunt trimise imprimantei ntr-o form comprimat, fapt ce reduce timpul n
care o pagin este trimis de la computer la imprimant. Totui datorit timpului luat de procesul
de comunica[ie, nu se pot trimite n mod curent mai mult de 4-6 ppm unei imprimante ce folosete
Windows GD bitmap. Acest fapt limiteaz folosirea tipririi Windows GD bitmap pe imprimantele
personale, dar acestea pot deveni foarte ieftine datorit simplit[ii controlerului.
mprimantele Windows GD sunt disponibile n ambele variante descrise mai sus, dar cea de-
a doua metod, unde computerul face toat treaba, este probabil s devin cea mai folosit.
Calculatoarele personale devin din ce n ce mai puternice, un computer bazat pe un
microprocesor ieftin Pentium poate creea bitmap-uri GD fr s aib o scdere brusc n vitez,
i este mult mai uor s upgradezi software-ul unui computer pentru a [ine pasul cu nout[ile i
schimbrile din Windows dect s schimbi software-ul unei imprimante.
mprimantele Microsoft Windows GD nu sunt produse de Microsoft ci de fabrican[i
independen[i. Unele imprmante GD au fost creeate n colaborare cu Microsoft, altele n mod
independent.
LimbaCe specifice fabricanIilor
n plus fa[ de limbajele standard descrise mai sus, exist mai multe limbaje folosite de
productori individuali de imprimante. n unele cazuri fabrican[ii ofer limbajul propriu n plus pe
lng un limbaj standard, pe cnd n alte cazuri limbajul propriu este singurul oferit. Faptul c
aceste limbaje nu au devenit standarde industriale nu nseamn c ele sunt mai pu[in utile,
fieacare avnd un rol de jucat n ndeplinirea anumitor cereri de tiprire datorit unor caracteristici
unice ale acestora.
5'ocera PreScri0e
Acest limbaj este disponibil pe gama de imprimnate de birou i pentru grupuri de lucru
Kyocera n plus fa[ amularea HP PCL pe care o folosesc n mod normal aceste imprimante.
PreScribe este un limbaj uor de folosit de ctre programatori i se preteaz foarte bine mai ales
la folosirea fonturilor outline. Acest limbaj este des folosit de aplica[ii ce ruleaz pe
minicomputere i folosesc formulare i coduri de bare, dar nu prea este suportat de majoritatea
aplica[iilor softaware pentru calculatoare personale, care folosesc emulrile HP PCL sau op[tional
PostScript de pe imprimantele Kyocera.
Cannon CaPS62
CaPSYL este limbajul companiei Cannon pentru imprmantele tip office i workgroup. Cannon
este n principal un productor de motoare de tiprire (ei aprovizioneaz Hewlett-Packard i alti
fabrican[i de imprimante), dar produc i o gam complet de imprimante. CaPSYL este un limbaj
avansat capabil s foloseasc fonturi outline i grafic sofisticat, putnd s fie utilizat pentru
majoritatea aplica[iilor cu cerin[e mari , dar nu a devenit popular i nu este suportat pe larg.
7ero8 7ES
Compania Xerox a produs prima imprimant laser din lume i odat cu ea primul limbaj pentru
imprimante. Xerox Escape Sequences (XES) este utilizat de imprimantele personale, office i
workgroup produse de Xerox, i a fost folosit mul[i ani. Majoritatea imprimantelor Xerox ofer
emulri HP PCL sau PostScript fie ca standard fie op[ional i Xerox adaug i cteva drivere
software XES pentru majoritatea aplica[iilor des folosite pe PC-uri.
XES este un limbaj vechi i simplu bazat pe coduri Escape. Dei XES nu are capabilit[i
sofisticate cum ar fi foturile outline, are totui posibilitatea creeriide grafic bitmap de calitate i
grafic vectorial de baz. Este relativ uor de folosit de ctre programatori i este utilizat de
companii mair pentru creearea de programe interne.
7ero8 9D2 :i Metacode
Primele imprimante laser produse de Xerox erau imprimante mari de produc[ie ce erau
folosite cu mainframe-uri, Xerox rmnnd nc liderul pie[ii de astfel de imprimante. Job
Description Language (JDL) este un limbaj folosit n mod normal pentru comunica[ia dintre
mainframe-uri i imprimantele industriale Xerox, i este conceput astfel nct mainframe-urile s
fac ct mai pu[in munc lsnd majoritatea formatrilor n seama imprimantei. Xerox aduce o
larg gam de produse software pentru ca s permit mainframe-urilor BM s foloseasc JDL cu
uurin[. n interiorul imprimantelor industriale Xerox, jobul de tiprire este formatat i convertit
din JDL n Metacode, unele aplica[ii specializate n publica[ii pe mainframe-uri trimit direct
Metacode evitnd astfel stdiul JDL.
Folosirea JDL-ului i a Metacode-ului are o larg rspndire n domeniul mainframe-urilor,
deoarece leaderul pie[ei , Xerox, nu procur emulri nici unui alt limbaj pe imprimantele sale
industriale.
7ero8 Inter1ress
nterpress este un limbaj de descriere a paginii dezvoltat la Xerox de specialti care mai trziu
au plecat pentru a forma compania Adobe. nterpress a fost creeat n principal pentru a comunica
rapid i eficient documente complexe ntre sta[iile de lucru pentru publica[ii Xerox i imprimantele
industriale Xerox prin re[ele Xerox Ethernet (Xerox este una dintre cele trei companii care au
inventat Ethernet-ul). nterpress este optimizat pentru comunica[ii i procesri eficiente pe
imprimantele Xerox pentru care este dificil de creeat drivere. nterpress vine instalat pe
imprimantele industriale i pe sta[iile de lucru pentru publica[ii Xerox, dar nu este folosit pe
imprimantele Xerox mai mici. Datorit faptului c nterpress este acum un limbaj nvechit, Xerox a
nceput s pun PostScript pe noile sale imprimante, fie ca limbaj propriu-zis, fie ca convertoare
separate PostScript-nterpress.
/c; F/2
Oc este unul dintre pu[inii fabrican[i europeni de imprimante laser i produce o gam
complet de imprimate (office, workgroup, industriale low-speed) care suport Oc Forms
Overlaz Language (FOL) pe lng o emulare a unui standard industrial (uzual PCL, dar unele
modele emuleaz PostScript). FOL este conceput exclusiv pentru minicomputere i mainframe-
uri pentru creearea de formulare i joburi de tiprire ce folosesc formulare ntr-un mediu de
procesare de date. De aceea, FOL nu se preteaz la descrierea unor documente complexe, dar
este foarte uor de folosit de ctre programatori pentru a creea facturi, extrase de cont i alte
documente folosite curent n afaceri.
I,M (<#!
Modelul 3812 a fost unul dintre primele tipuri de imprimante laser de birou produse de BM i
deci este suportat de multe aplica[ii pentru mainframe-uri i minicomputere. 3812 nu era foarte
sofisticat, ca i imprimantele PCL3 se preta foarte bine la aplica[ii bazate pe procesri de texte
i de date. BM 3812 este emulat uzual de al[i fabrican[i care vor s produc imprimante ce vor
lucra cu mainframe-uri i minicomputere BM.
I,M IPDS
Pe msur ce imprimantele deveneau tot mai sofisticate, utilizatorii de mainframe-uri BM
cereau mai multe posibilit[i de tiprire de la BM, care a ncercat s satisfac aceast cerere
printr-o strategie de produse software i imprimante, oferind "Advanced Function Printing (AFP)
func[ii avansate de tiprire. AFP este o metod prin care documente complexe pot fi descrise
pe mainframe-uri BM i minicomputere, fiind apoi convertite la limbaje pentru imprimante de
sistemul de operare al calculatoarelor. Limbajul de tiprire folosit de mainframe-urile i
minicomputerele BM pentru joburi complexe se numete "ntelligent Printer Data Stream (PDS)
i este n fond un limbaj de descriere a paginii creeat de BM. BM nu d drivere pentru
imprimante produse de al[i fabrican[i, iar sistemele de operare de pe mainframe-urile [i
minicomputerele BM sunt dificl de modificat, deci majoritatea fabrican[ilor care vor s produc
imprimante ce urmeaz s fie folosite pe mainframe-uri i minicomputere BM, ce folosesc AFP,
trebuie s emuleze PDS (singura excep[ie fiind Xerox, care produce software ce convertete
AFP n JDL). Fiecare imprimant BM PDS este pu[in diferit, deci majoritatea fabrican[ilor
produc emulri pentru o imprimant BM specific, cum ar fi modelul 3816.
DEC 2N=( >DEC ANSI ? Si8el@
Digital Equipment Corporation (DEC) produce o larg gam de imprimante pentru a fi folosite
cu minicomputerele lor. Compania DEC s-a numrat printre primii fabrican[i de computere care
au recunoscut valoarea limbajului PostScript i l-au adoptat pentru imprimantelor lor performante,
dar imprimantele laser mai slabe i cele matriciale folosesc un limbaj bazat pe coduri Escape
denumit DEC ANS / Sixel. Acest limbaj folosete coduri Escape ANS (American Naional
Standards nstitute) pentru pozi[ionarea textului, selec[ia fonturilor, etc. (numeroase calculatoare
personale i terminale folosesc deasemenea secven[e Escape ANS pentru a pozi[iona textul pe
ecran). Deoarece codurile escape ANS au fost concepute n principal pentru manipularea
textului, este necesar un mecanism adi[ional pentru grafic. Grafica bitmap este suportat dar
este codat ntr-un format special denumit Sixel, conceput pentru a simplifica comunica[ia prin
porturile seriale. DEC ANS/Sixel a fost folosit ini[ial pe imprimantele matriciale, dar prima
imprimant laser de birou produs de DEC, DEC LN03, folosea tot acest limbaj. Deoarece LN03
este suportat de o larg gam de aplica[ii pe minicomputerele DEC, fabrican[ii care produc
imprimante ce vor fi folosite pe aceste minicomputere, emuleaz de obicei imprimanta LN03.
LN03 se preta la folosirea cu aplica[ii de procesare de text i date, iar cnd era expandat
memoria (modelul LN03+) puteau fi tiprite i grafice simple.
0mulHri pentru alte tipuri de imprimante
Pe lng limbajele pentru imprimante laser, unele imprimante laser au i emulri ale altor
tipuri de imprimante cum ar fi cele matriciale sau de tip daisywheel, pentru a fi compatibile cu
aplica[iile software mai vechi scrise nainte ca imprimantele laser s fi aprut pe pia[.
E1son F7
mprimantele matriciale din gama Epson FX au fost pentru mul[i ani cele mai populare
imprimante matriciale din lume, i sunt suportate de aproape toate pachetele software.
mprimantele matriciale sunt n general imprimante de rezolu[ie slab (tipic 180 dpi). Ele ofer o
mic varietate de fonturi i stiluri, iar emulrile pe imprimante laser substitue aceste fonturi cu
fonturi de calitate superoar (300 dpi), deci calitatea textului pe imprimantele laser ce emuleaz o
imprmant matricial este mai bun dect n cazul imprimantelor matriciale propriu-zise.
mprmantele matriciale pot tiprii grafic bitmap cu rezolu[ii slabe, totui datorit faptului c e
dificil scalarea graficelor bitmap la rezolu[ii superioare, aceste grafice nu arat mai bine pe
imprimantele laser dect pe cele matriciale. Unele imprimante lasr emuleaz mai vechiul model
Epson FX-80, altele modelul mai recent FX-800, care era compatibil cu FX-80 dar oferea mai
multe posibilit[i precum i o vitez mai mare.
7ero8 Dia0lo A(=
mprimnta cu cap margaret (daisywheel), Xerox Diablo 630, a fost pentru mul[i ani standardul
imprimantelor pentru calitate n coresponden[a de afaceri, i a fost emulat pe scar larg de al[i
productori. Fiind o imprimant cu cap margaret, modelul Xerox Diablo 630 nu putea tiprii
grafice i avea pu[ine posibilit[i de alegere a fonturilor, dar este o emulare util pe imprimantele
laser care sunt folosite cu procesoare de texte foarte vechi.
I,M ProPrinter
Gama BM ProPrinter de imprimante matriciale are aceleai caracteristici generale ca i
imprimantele Epson FX, dar folosea un set de caractere care includea toate caracterele existente
pe monitoarele calculatoarelor personale compatibile BM, inclusiv simbolurile speciale pentru
desenarea de linii i dreptunghiuri. Aceste imprimante puteau utiliza i facilitatea de copiere a
ecranului grafic (screen dump) oferit de PC-urile BM. Ca i n cazul emulrii imprimantei Epson
FX, textul tiprit pe o imprimant laser ce emuleaz BM ProPrinter este de calitate superioar, n
schimb grafica nu este imbunt[it.
HP42
Hewlett-Packard Graphics Language (HPGL) este folosit pe scar larg de ploterele cu peni[
pentru a produce desene tehnice. HPGL a fost emulat de mul[i al[i fabrican[i de plotere i este de
fapt limbajul standard pentru ploterele cu peni[. Ploterul cu peni[ este un dispozitiv ncet, un
desen complex putnd dura cu uurin[ jumtate de or pentru a fi realizat, iar ploterele sunt de
obicei zgomotoase i dificil de setat. Din aceste motive, multe imprimante laser ofer o emulare
HPGL, care copiaz de obicei ploterul desktop HP7475A, care poate fi folosit pentru a tiprii
schi[e ale desenelor, iar n unele situa[ii rare (cum ar fi design-ul plcilor imprimate) imprimantele
laser sunt preferate chiar ploterelor. HPGL versiunea 2 a fost incorporat n limbajul PCL5 de ctre
Hewlett-Packard pentru a oferi PCL-ului capacitatea de a utiliza grafic vectorial.
SelecIia emulHrii de limbaC
Deoarece multe imprimante au posibilitatea utilizrii mai multor emulri, unele dintre acestea
pot detecta tipul de emulare pentru care a fost inten[ionat un job i pot selecta automat acea
emulare. Aceast facilitate, numit "Automatic Emulation Switching este oferit de multe
imprimante performante de birou sau pentru grupuri de lucru i opereaz prin examinarea
comenzilor dintr-un job de tiprire i determinarea limbajului din care aceste comenzi fac parte.
Unele limbaje sunt foarte similare, comenzile folosite de imprmantele Epson FX i bm
ProPrinter sunt aproape identice, deci nu se poate determina ce emulare trebuie folosit. Alte
probleme apar cnd un driver software nu urmeaz conven[iile normale. n cazul PostScript,
comenzile arat ca un text normal, necon[innd coduri escape, i deci dac jobul PostScript nu
con[ine un header (de obicei "%!PS-Adobe-2.0 sau ceva similar) software-ul de selec[ie al
emulrii va presupune c acela este un job cu text neformatat i-l va tiprii folosind limbajul
normal cu coduri escape.
Selec[ia automat a limbajului nu este ntotdeauna sigur, dar de obicei func[ioneaz
acceptabil. Ca o alternativ, unele imprimante ofer comenzi cu ajutorul crora se poate face
selec[ia ntre diversele emulri de limbaje; insernd comanda de selec[ie imediat naintea jobului
de tiprit, selec[ia poate fi fcut de computer. Aceste comenzi de selec[ie sunt unice pentru
fiecrui fabricant de imprimante, deci computerul nu va tii despre ele i nu le va folosi dect
dac este echipat cu un driver software pentru acel model de imprimant.
Mai exist i alt metod de selec[ie a emulrilor de limbaje, i anume selec[ia porturilor de
comunica[ie. mprimantele care au mai multe porturi de comunica[ie pot cele mai multe ori s fie
conectate la mai multe calculatoare i s comute automat ntre aceste porturi. Dintre aceste
imprmante, modelele mai sofisticate permit asignarea a cte o emulare de limbaj fiecrui port n
parte, de exemplu imprimanta poate fi configurat n aa fel nct portul A lucreaz n modul de
emulare PostScript iar portul B n modul PCL
,ipuri de interfeIe
nterfe[ele dintre computer i imprimant pot fi de trei feluri: paralele, seriale i de re[ea.
Interfe<e %aralele
Comunica[ia paralel ntre computer i imprimant este cea mai des ntlnit. Datele sunt
stocate n computer sub forma de octe[i (grupuri de cte 8 biti). n cadrul comunica[iei paralele
exist mai multe conexiuni individuale, fiecare dintre acestea transportnd cte un bit. Uzual sunt
8 conexiuni de date, permi[nd unui octet s fie transferat tot odat, dar uneori exist i 16
conexiuni de date, fapt ce permite transferul simultan a doi cote[i. Pe lng date, trebuie
transmise i semnalele protocolului de comunica[ie dintre computer i imprimant, pentru a
spune computeului cnd s nceap i cnd s nceteze transmisia datelor. Pentru aceste
semnale al protocolului sunt folosite conexiuni suplimentare pentru a nu interfera cu transmiterea
datelor. Comunica[iile de tip paralel nu se preteaz transferului de date pe distan[e mari, ci sunt
eficiente pentru cabluri de c[iva metri lungime.
Centronics
nterfa[a paralel Centronics, inventat de compania Centronics productor de imprimante,
este cea mai utilizat metod de conectare a imprimantei la calculator. Aceasta folosete o
conexiune paralel de 8 bi[i i este fiind unidirec[ional. Protocolul de transmisie are loc pe fire
separate.
;i8,ronics
Odat cu lansarea imprimantei LaserJer 4, compania Hewlett-Packard a introdus acest tip de
interfa[. Bi-Tronics este o intrefa[ Centronics modificat care asigur transmiterea
bidirec[ional pe cablu, permi[nd imprimantei s trimit mesaje de stare (Out of Paper, Paper
Jam) napoi la computer. nterfa[a Bi-Tronics este compatibil cu porturile Centronics dar
necesit un driver software special pentru a primi mesajele de stare.
Dataproducts
Aceast interfa[ inventat de compania productoare de imprimante Dataproducts, este
folosit de unele minicomputere pentru tipriri la viteze ridicate. Exist convertoare Dataproducts-
Centronics.
I000!&& 3<98Interface ;us6
HP-nterface Bus a fost inventat de compania Hewlett-Packard pentru a conecta sistemele
HP de msurri stiin[ifice la computerele HP i a fost adoptat ca standard de nstitutul de
nginerie Electric i Electronic (EEE488). HP-B este o interfa[ paralel bidirec[ional folosit
la echipamentele stiin[ifice (osciloscoape, analizoare logice) dintre care unele au posibilitatea de
a tiprii imaginile afiate.
SCSI
SCS (Small Computer Systems nterface) a fost dezvoltat ca o magistral paralel de mare
vitez ce permite conectarea perifericelor la computer. Dei este folosit n mod normal pentru
hardisk, unele imprimante au posibilitatea de a o folosi pentru a pirmii la viteze mari imagini
bitmap de la computer.
I;: 3$1 C(annel
Aceasta este o magistral de mare vitez folosit pentru a conecta periferice la mainframe-
urile BM, conexiune denumit "bus and tag. Acesast magistral este folosit n principal de
imprimantele industriale de mare vitez, conectate uzual la maniframe-uri.
Interfe<e seriale
Legtuirle ce utilizeaz comunica[ia serial sunt mult mai lente dect cele paralele, dar pot fi
utilizate pe distan[e mai mari. n cazul unei legturi serale simple sunt utilizate doar dou fire;
unul pentru transmiterea datelor, iar cellalt pentru recep[ie. Majoritatea legturilor seriale au cel
pu[in nc un fir n plus, dar acesta nu are nici un efect asupra vitezei de transfer. Unele legturi
seriale au mai multe fire suplimentare pentru a asigura protocolul de handshaking, dar acestea
sunt op[ionale deoarece se pot trimite semnale software pentru handshaking amestecate cu
datele prin celelalte fire. Fiecare bit este trimis separat, deci un octet necesit n mod normal 8
transferuri individuale. n plus, majoritatea sistemelor de comunica[ie serial necesit
transmiterea unor bi[i de control la nceputul i sfritul unui octet, deci uzual pentru a transfera
un octet sunt tansmii 11 bi[i. Viteza maxim a majorit[ii legturilor seriale este de 19200 bi[i pe
secund, dar exist unele sisteme care pot lucra la viteze de cteva ori mai mari. Comunica[ia
serial poate fi convertit pentru a transfera date prin linia telefonic, deci computerul i
imprimanta se pot afla la distan[e mari unul de cellalt, acest tip de comunica[ie numindu-se
conectare la distan[ (remote connection). Dei rata de transfer n cazul comunicrii seriale este
adecvat pentru tiprirea de text, n cazul garficii bitmap, aceasta nu permite imprimantei s
func[ioneze la ntreaga vitez.
%S232C
RS232C este o specifica[ie interna[ional pentru conexiunile seriale. Majoritatea computerelor
suport RS232C, care poate fi folosit att pentru comunica[ia ntre dou computere ct i ntre
computer i imprimant. RS232C definete caracteristicile fizice i electrice ale conexiunii, nu
metoda de trimitere i codare a datelor.
Legturile seriale pot fi sincrone, caz n care datele sunt transmise ntre cele dou dispozitive
ntr-un anumit ritm dinainte stabilit (fiecare octet este trimis la un interval de timp fixat dup
octetul anterior), sau asincrone. caz n care datele sunt trimise de expeditor, imediat ce acesta
este pregtit. Majoritatea computerelor i imprimantelor folosesc transmisia asincron.
Comunica[iile seriale necesit un protocol tip handshaking, care s permit receptorului s
anun[e transmi[torul cnd este gata s primeasc date i cnd nu. Exist mai multe variante de
protocoale, ca:
XON-XOFF, protocol software care folosete aceleai fire ca i datele;
DSR/DTR (Data Set Ready / Data Terminal Ready), protocol hardware;
RTS/CTS (Ready To Send / Clear To Send), protocol hardware;
%S!22
RS422 este similar cu RS232C, dar este mai recent i poate suporta viteze mai mari. Acesta
este suportat (op[ional) de multe tipuri de imprimante i este folosit cu un protocol handshaking
software conven[ional.
I;: S-8%G0
BM Systems Networking Architecture for Remote Job Entry (SNA-RJE) este o legtur
serial de mare vitez folosit de mainframe-urile BM pentru a comunica cu terminale aflate la
distan[. Poate fi folosit pentru a conecta imprimante pe distan[e mai mari dect permit
conexiunile de tipul BM "bus and tag i se preteaz n mod special la conexiunile de
telecomunica[ii. Aceast interfa[ poate include i o facilitate de tip "job spooling".
I;: Co8-7
Acest sistem de comunica[ie este radical diferit de celelalte tipuri de comunica[ii seriale, prin
faptul c are doar un conductor pentru date care este folosit att la transmisie ct i la recep[ie.
Datele sunt trimise n blocuri de octe[i pentru a evita coliziunile. Conexiunile BM Co-Ax sunt
folosite pentru a lega terminale de vitez mic sau imprimante de birou la mainframe-uri BM.
Exist convertoare de la BM Co-Ax la Centronics paralel sau la RS232C serial. Aceste conexiuni
sunt folosite de obicei cu o emulare de imprimant BM ca BM 3812 sau PDS. Multe interfe[e
Co-Ax convertesc aceste emulri la limbaje comune pentru imprimante laser ca PCL.
I;: ,4in8-7
Aceste sistem de comunica[ie este similar cu BM Co-Ax descris mai sus, dar este folosit pe
sisteme BM 3X i pe minicomputere AS/400. Twin-Ax este un sistem hibrid care are multe
carcateristici comune cu re[elele i poate suporta pn la apte dispozitive (terminale sau
imprimante) pe fiecare legtur twin-ax cu minicomputerul.Pentru MB Twin-Ax sunt valabile
considera[iile referitoare la covertoare si emulri de limbaje de imprimante de la BM Co-Ax.
Interfe<e de re<ea
Re[elele cu arie local (LANs- Local Area Networks) ofer multe posibilit[i atractive inclusiv
posibilitatea folosirii n comun a unor imprimante mai performante i deci mai scumpe. Exist
servere n re[ea dedicate procesului de tiprire, dar imprimantele trebuie s aib interfe[e de
re[ea pentru a putea fi plasate aproape de utilizatori i nu lng servere.
0t(ernet
Ethernet este probabil cel mai popular tip de re[ea i este folosit pentru a conecta grupuri de
calculatoare personale, mini-calculatoare, computere mainframe, etc. Ethernet-ul a fost proiectat
ini[ial s func[ioneze pe cabluri coaxial de mare capacitate, dar mai apoi a fost adaptat pentru
cabluri de cost sczut. Ethernet-ul exist n variante de 10Mbps i 100Mbps, dar majoritatea
interfe[elor de imprimante func[ioneaz la 10Mbps. Tipuri de Ethernet:
Thick Ethernet (10Base5) pe cablu coaxial de 10mm diametru; se folosesc conectoare
AU (de tip D cu15 ci ) n anumite zone de cablu unde exist instalate "taps-uri" de
conectare.
Thin Ethernet (10Base2) pe cablu coaxial de 4 mm diametru; se folosesc conectoare
tip T cu 3 ci BNC (British Naval Connector).
Twisted-Pair Ethernet (10Base-T) pe cablu rsucit UTP-Unshielded Twisted Pair;
conectare centralizat ntr-un hub.
,o)en %ing
Adaptoarele de imprimante i servere de tiprire pentru Token Ring, sunt disponibile pe scar
larg, dar sunt mai scumpe dect cele pentru Ethernet. Popularitatea re[elelor de tip token ring a
determinat companiile productoare de software s dezvolte mai multe protocoale pentru aceste
re[ele.
-ppletal)
Appletalk este o combina[ie de conexiune de re[ea si soft de re[ea existent pe computerele
Apple Macintosh. Aceast interfa[ este suportat pe larg de imprimantele PostScript.
Co.utarea %orturilor
Unele imprimante care au mai mult de un port de comunicare permit comutarea porturilor.
Aceasta permite imprimantei s comute automat ntre diferite porturi pentru a primii date de la
mai multe calculatoare. Cnd imprimanta este n mod de ateptare, portul pe care primete date
devin port activ pn cnd job-ul este terminat. Dac un alt calculator legat la un alt port ncearc
s trimit date n timp ce imprimanta proceseaz un job de tiprire, va fi avertizat s atepte
printr-un semnal de tip handshaking.
Sistemul de comutare a porturilor merge n general foarte bine, dar uneori poate fi dificil
pentru imprimant s decid dac s-a terminat un job de tiprire. n acest caz imprimnata poate
atepta cteva secunde pentru a vedea dac computerul mai trimite date (aceast perioad
poate fi setat folosind panoul de control al imprimantei i este tipc de 10-20 secunde), iar dac
nu mai primete date, presupune c job-ul este complet i l tiprete. Dac computerul este
foarte lent sau pregtete pentru tiprire o pagin deosebit de complex, se poate ntmpla ca
pauza s fie mai lung dect perioada de ateptare, caz n care job-ul va fi mpr[it n dou pr[i,
iar comenzile de formatare de la nceputul job-ului vor fi pierdute, deci a doua parte va fi tiprit
necorespunztor. Majoritatea imprimnatelor permit dezactivarea func[iei de comutare a porturilor
sau setarea unui timp de ateptare foarte lung pentru a depii aceast problem
0c(ipamente de trasare 8 9lotter8e
Plotter-ele sunt dispozitive periferice cu ajutorul crora se poate trasa o imagine grafic pe un
suport material (hrtie, calc, film, plastic). Primele dispozitive au aprut n 1950 (din necesitatea
trasrii diagramelor, schi[elor, planurilor n mecanic, electronic, arhitectur, etc.).
Primul plotter a fost produs de firma 'alco#p i era cuplat la calculator printr-o interfa[
digital-analogic prin intermediul creia se fcea transferul de informa[ie. Apreau unele
dezavantaje cum ar fi : timpul mare de ocupare a calculatorului precum i viteza redus de lucru.
Eliminarea acestor dezavantaje va duce la o nou genera[ie de plotter-e. Acestea vor fi dotate cu
o memorie tampon (buffer) pe suport magnetic, memorie n care se ncarc programul de trasare,
pe baza acesteia plotter-ul va lucra la viteza lui proprie. La pornire calculatorul este degrevat de
aceasta i se poate ocupa de alte opera[ii. Un inconvenient este faptul c operatorul trebuie s
fac transferul benzii magnetice de pe unitatea calculatorului pe cea a plotterului. Ulterior s-a
urmrit creterea vitezei de execu[ie care a dus la apari[ia unor noi tipuri de plotter-e:
electrostatice, termice, fotosenzitive.
Dup principiul fizic de generare a imaginii pe suportul material, exist:
plotter-e cu peni[
plotter-e electrostatice
plotter-e cu jet de cerneal (ink-jet)
plotter-e termice
fotoplotter-e
Exist dou moduri de generare a curbelor:
trasare continu, unde imaginea este compus din linii, fiind specific plotter-elor cu
peni[.
trasare discontinu, unde imaginea este compus din puncte , utilizat la celelalte tipuri
de plotter-e.
Trasarea continu se poate face n dou feluri:
aproximare prin vectori - aproximarea curbelor prin segmente; apare efectul de scar;
construc[ie analogic a imaginii- transpunerea unei curbe n descrieri de ecua[ii
elementare convertite analogic i aplicate plotter-ului .
Caracteristici =i %erfor.an<e
>iteza de trasare - reprezint deplasarea relativ ntre capul de trasare i suportul
material, ea depinznd de principiul fizic de realizare i de viteza de reac[ie a
mecanismului mecanic de antrenare. La plotter-ele care traseaz continuu viteza maxim
se ob[ine pe diagonal datorit compunerii vitezelor. Pentru plotter-ele electrostatice sau
cu jet nu mai exist o rela[ie de compunere a vitezelor , ea fiind fix egal cu deplasarea
hrtiei fa[ de "cap.
9recizia - arat cu ct va diferi lungimea unui vector desenat de lungimea sa comandat
( diferen[a=dorit-ob[inut (%)).
%epetabiltatea - arat n ce msur un element de imagine se suprapune peste un alt
element de imagine trasat anterior i avnd aceleai coordonate (reproducerea desenului
de dou ori n acelai loc). Plotter-ele electrostatice i cu jet de cerneal sunt superioare
cu un ordin de mrime celor cu peni[.
Dimensiunea pasului - reprezint ce mai mic micare posibil pe care o poate efectua
plotter-ul aceasta fiind limitat de mecanismul de antrenare. Acestei caracteristici i este
asociat rezolu[ia (rezolu[ia reprezint numrul maxim de puncte distincte trasate pe o
lungime dat msurat n (cm, inch, dpi). Exist o rezolu[ie mecanic i o rezolu[ie a
programului. Dimensiunea pasului minim este rezolu[ia mecanic. Rezolu[ia programului
reprezint unitatea de msur folosit pentru axele de coordonate x i y definite n
program. n limbajul HPGL (Hewlett-Packard Graphic Language) aceast rezolu[ie este
de 25 de microni.
%ata ma7imH de transfer a datelor - este asociat cu viteza maxim de trasare
(numrul de bi[i pe secund care se transfer plotter-ului n vederea trasrii-echivalentul
debitului).
Caracteristica de fiabilitate - media timpului de bun func[ionare sau prin rata
defectrilor .Rata defectrilor este invers propor[ional cu media timpului de bun
func[ionare.
9reIul de cost.
,ipul materialelor consumabile - hrtie, calc, film, cerneal, toner, etc. De obicei
productorii indic setul optim de consumabile .
ehnologii de trasare
Exist ase categorii de tehnologii de trasare:
o Cu peni[
o Cu transfer termic
o Cu jet de cerneal (inkjet)
o Termic direct
o Electrostatic
o Laser Led
Principiile tehnologiilor cu jet de cerneal, electrostatic, termic i cu laser au fost deja
prezentate n cadrul capitolelor respective de la imprimante. n continuare vom prezenta doar
modificrile care apar fa[ de tehnicile similare folosite n cazul imprimantelor, precum i unele
avantaje i dezavantaje ale lor.
,e(nologia cu peniIH
Plotter-ele cu peni[ pot fi de dou feluri :
o cu mas de trasat (flat plotter) - hrtia este fix pe o suprafa[ plan, iar peni[a
se deplaseaz pe ambele coordonate X i Y.
o cu tambur - hrtia este rulat cu ajutorul unui tambur realiznd astfel deplasarea
pe una din axe, peni[a se deplaseaz pe cealalt.
07emplu: Plotter-ul romnesc PCASSO Plotter nteligent cu Comand Automat i Servo-
Sistem de Operare.
Blocurile func[ionale ale plotter-elor:
o Modulul de trasare
o Motoare i elemente de transmisie a micrii
o Unitatea logic de comand
o nterfa[a cu sistemul de calcul
o Dispozitive auxiliare
Modulul de trasare
Con[ine capetele de trasare, motoarele de ac[ionare pe x i z i elementele de transmisie a
micrii .Plotter-ul cu peni[ scrie prin depunerea pe suportul material a unui strat sub[ire de tu,
cerneal sau past n urma deplasrii modulului de trasare. Nu necesit o hrtie special, deci
parametrii plotter-ului nu se modific.
La coborrea peni[ei pe hrtie se formeaz un menisc de cerneal al crui diametru dicteaz
grosimea liniei de trasat .
Este necesar ca peni[a s fie rezistent la ocuri, vibra[ii, manevrabil.
Caracteristicile cernelei sunt: vscozitatea, volatilitatea, coeficientul de absorb[ie n hrtie,
timpul de uscare, stabilitatea n timp i culoarea.
Modalitatea de prindere a peni[ei: prinderea se face cu ajutorul unor perechi de cleme, att n
crucior ct i n depozit .Cruciorul este dispozitivul n care se afl peni[a. n depozit se afl
rezerva de peni[.
Modalitatea de transfer a peni[ei ntre cleti:
Dac exist peni[, vrfurile cletilor surs stau mai deprta[i i permit vrfurilor de la cletii
destina[ie s intre i s recupereze peni[a. n depozit se pot afla pn la maximul 8 peni[e, ele pot
fi de grosimi i culori diferite n depozit fiecare creion e numerotat. Cnd plotter-ul e pus n
func[iune el verific dac exist toc n carucior i n depozit. Dac exist re[ine numrul i pozi[ia,
trasarea ncepnd n mod implicit cu tocul din depozit de la pozi[ia 1, dac nu se specific altfel
prin program.
:otoare Ji elemente de transmisie a miJcHrii
Exist trei solu[ii constructive, n func[ie de tipul deplasrii relative ntre dispozitivele de
trasare i suportul material :
o Hrtia este fix, iar modulul de trasare se deplaseaz pe ambele axe x, y.
o Hrtia se deplaseaz pe o ax, iar modulul de trasare pe cealalt ax. Astfel
masa de trasat trebuie s aib l[imea hrtiei.
o Hrtia este deplasat rnd cu rnd ca la imprimant, iar modulul de trasare
deseneaz cte un rnd odat (plotter-e raster)
Dispozitivul se deplaseaz cu ajutorul unor motoare pas cu pas sau motoare de CC, iar
dispozitivul de antrenare este realizat cu curele din[ate .
Mecanismele de antrenare a hrtiei pot fi compuse de tipul tambur cu proeminen[e, care
aga[ hrtia n perfora[ii marginale (avantajul este c se pot folosi hrtii foarte lungi), sau din role
de cauciuc cilindrice sau tronconice.
Rolele cilindrice au avantajul c sunt mai simple de fabricat, dar cele tronconice asigur o
ntindere mai bun a hrtiei. Tamburul imprim o amprent hrtiei datorit asperit[ilor inegale
.Dac tamburul i schimb sensul de rota[ie la revenire tamburul caut profilul creat de el la
prima trecere pe hrtie. Hrtia este fixat pe toat lungimea ei prin dou seturi de guri
absorbante. Ele se afl de o parte i de alta a tamburului abraziv i comunic cu pu[ul de vid aflat
sub masa de trasare.
/nitatea logicH de comandH
Schema bloc:
Func[iile unit[ii logice de comand sunt dictate de complexitatea plotter-ului, iar blocurile
componente sunt:
o microprocesor
o interfa[a de comunicare spre calculator;
o generatorul de vectori;
o memoriile RAM, ROM ;
o panoul frontal de comand i afiaj;
o sistemul de pozi[ionare;
Microprocesorul controleaz interfa[a de cuplare cu calculatorul, memoria intern, generatorul
de vectori, panoul de comand i sistemul de pozi[ionare.
Generarea de vectori se poate face att hard ct i soft i se realizeaz conform principiului
distan[ei minime ntre dou puncte. Exist dou metode de generare a vectorilor :
metoda punct la punct - este specific ploterelor raster, aceasta const dintr-o matrice de
puncte din care se aleg acele puncte care aproximeaz cel mai bine o dreapt de pant
calculat; generarea i trasarea se fac simultan.
metoda prin segmente este specific ploterelor cu peni[; se calculeaz pentru fiecare
vector o aproximare prin segmente, aceast aproximare se face n raport cu axa major.
Pentru trasarea unui segment de dreapt de pant dat = 30
0
rezult c axa major este X.
Trasarea se face fragmentat pe distan[e date de dimensiunea pasului. Direc[ia n care se poate
desena este paralel cu axa X sau la 45
0
sub sau deasupra axei X.
Apare efectul de scar pozi[iile se determin individual pentru fiecare pas n func[ie de
distan[a minim. Fiecare segment e calculat si desenat independent de celelalte segmente.
Viteza modulului de trasare in capetele segmentului este nula.
Variatia vitezei de trasare in functie de lungimea unui segment AB. Viteza palierului este
viteza maxima sau viteza impusa prin program. Rampele sunt egale.
InterfaIa cu sistemul de calcul
Este un modul care poate fi conectat la o magistrala standard serial sau paralel sau poate fi
adaptat la un sistem de calcul special conectat la unitatea de memorie auxiliar (ex: discul
magnetic), rezultnd o func[ionare independent fa[ de configura[ia sistemului de calcul, deci o
oarecare autonomie.
Dispoziti2e au7iliare
Panoul de comand permite alegerea originii in orice loc, schimbarea tocului, semnalizarea
erorilor si declanarea rutinei de autotest. Permite deasemenea deplasarea controlat a capului
de trasare pe hartie putnd face schimbari ale originii si alegerea unui format standard.
Tendin[e:
Perfec[ionarea metodelor de trasare i a principiilor de generare a imaginii cu ct mai
multe culori i intensit[i.
Creterea "inteligen[ei ploterelor prin introducerea de limbaje grafice ct mai
perfec[ionate.(HPGL Hewlett-Packard Graphic Language).
Diversificarea gamei n func[ie de cerin[ele utilizatorului.
Reducerea gabaritului i a pre[urilor de cost.
,e(nologia cu transfer termic
n tehnica cu transfer termic procesul const n transferul culorilor de pe un ribon impregnat cu
cerneal bazate pe cear colorat. Este folosit sistemul CMYK (Cyan, Magenta, Yellow, blacK
turcoaz, mov, galben, negru).
Avantaje:
nu necesit lichide sau chimicale
rezolu[ie foarte bun
calitate grafic foarte bun
Dezavantaje:
costurile ridicate n exploatare
necesitatea unei hrtii speciale
vitez mic datorat construirii culorii pe nivele
formatul mic de hrtie
,e(nologia cu Cet de cernealH 8 In)Cet
Avantaje:
tehnologie ieftin
rezolu[ie nalt a imaginii (0,13 mm linii sub[iri)
silen[ioas
nepoluant
consum redus de energie
cartue uor de instalat
Dezavantaje:
calitate slab a imaginii daca nu se folosete hrtie special
apari[ia tremurrilor in cazul trasrilor liniilor sub[iri datorit varia[iilor de dimensiune i
varia[iei picturilor
,e(nologia In)Get color
Exist patru cartue, cte unul pentru fiecare culoare de baz (CMYK). Fiecare cartu are 104
canale, deci se ob[ine o vitez mare de desenare.
Timpul de via[ al cartuelor este de aproximativ 400 de desene de complexitate medie n
format A0.
Gama de culori pleac de la o palet de baz de 256 de culori,dar poate fi lrgit printr-un
proces numit "tremurare n cadrul cruia se folosete un ablon de puncte colorate plasate foarte
aproape unele de altele astfel nct ochiul percepe ca o singur culoare rezultant i astfel
plotter-ul mixeaz cerneala din cele 4 cartue n diverse abloane rezultnd mii de nuan[e.
Aceasta necesit o hrtie special.
,e(nologia termicH directH
Aceasta tehnic folosete o hrtie special (termic). Hrtia trece prin dreptul unor elemente
nclzitoare, reac[ioneaz la cldur i i schimb culoarea. Este posibil s se deseneze doar n
dou culori.
Avantaje:
sigur
nepoluant
uor de exploatat
rapid
poate produce imagini de nalt rezolu[ie
poate folosi hrtia sub form de role lungi
hrtia este relativ ieftin
,e(nologia electrostaticH
Aceasta are la baz principiul raster, adic imaginile sunt creeate printr-o serie de puncte. Se
pot ob[ine att imagini monocrome ct i color. Este asemntoare cu tehnologia laser de la
imprimante, diferen[a fiind c se lucreaz cu toner lichid i hrtie special.
Avantaje:
vitez mare
fiabilitate
calitate
capacitate de a prelucra volume mari
Dezavantaj:
pre[ ridicat.
,e(nologia Laser Led
Aceast tehnologie este similar celei utilizate la imprimantele laser. Se folosete varianta cu
LED-uri (Light Emitting Diode) pentru a evita erorile de nealiniere datorate ocurilor sau vibra[iilor
mecanice. n acest caz polarizarea tamburului nu este realizat de o raz laser care scaneaz
suprafa[a acestuia ci de un ir de LED-uri care "scriu cte un rnd odat.
Exemplu: plotter-ul SOLUS 4 - are formatul A4, 9600 LED-uri i are o rezolu[ie de 400 dpi.
Avantaje:
nu exist componente n micare
are productivitate mare (la complexitate medie 10 exemplare A4/min)
Dezavantaje:
sunt mai scumpe
deseneaz ntr-o singur culoare
hrtia e limitat la formatul A4
Plotter'ul >P Design ?et
Acesta este un plotter produs de compania Hewlett-Packard.
Rezolu[ia: 300 dpi sau 600 dpi.
Caracteristici:
silen[ios
peni[a de fiabilitate foarte bun (rezist la cteva sute de desene)
poate desena n serie, nesupravegheat folosind role de hrtie tiate de un cutter interior
limbaj vectorial HPGL (Hewlett-Packard Graphic Language)
limbaj cu date Raster HP-RTL (Hewlett-Packard Raster Transfer Language)
timp de desenare
Un desen complex poate con[ine 100 000 -1 000 000 de vectori.
Pentru varianta cu peni[, are 4 GB de memorie i viteza de 24 ips (inch pe secund) avem
caracteristica timpului de desenare n func[ie de complexitatea desenului.
La varianta cu jet de cerneal complexitatea nu influen[eaz timpul, aici conteaz mrimea
hrtiei, transmisia vectorilor i timpul de conversie :
HP DESGN JET utilizeaz dou peni[e, fiecare cu o dureat de via[ de 200 de desene de
complexitate medie, format A0. Cuterul intern poate tia i plastic. Totodat este prevzut i cu un
slot modular de /O (MO)care permite mai multor dispozitive HP s foloseasc acelai port de /O
i permite conectarea la re[ea direct (nu prin server).
Datorit celor dou peni[e se dubleaz viteza, dar peni[ele trebuie s fie foarte precis aliniate
pentru a evita apari[ia erorilor de aliniere n desen.
Limbajul HP-RTL (HP-Raster Transfer Language) permite mixarea pe acelai desen a
vectorilor ct i a datelor raster.
Plotter-ul are senzori optici pentru ajustarea automat a micrii cartuelor i detectarea
automat a marginilor hrtiei.
Exist dou servosisteme pe axele X i Y. Servosistemul de pe axa Y deplaseaz cartuul
nainte i napoi i include un codor liniar pentru precizia maxim a deplasrii, iar servosistemul
de pa axa X mic hrtia (l[ime de pn la 36 inch). Plotter-ul poate fi prevzut cu o rol de
hrtie cu o lungime de pn la 50m.
Peni[a are o sta[ie service care acoper cartuul pentru a nu curge cerneala atunci cnd
ploterul nu e utilizat. Ea include un tergtor care men[ine curat suprafa[a canalului i un
detector de stropi care verific nchiderea corect a cartuului.
Schema bloc a plotter-ului HP Design Jet
ASC Application Specific ntegrated Circuit
Memoria EEROM nevolatil stocheaz variabilele de stare.
Procesorul principal 80960 comunic cu servo-procesorul 89052 prin procesorul de
suport ASC la frecven[e diferite.
nterfa[a de peni[ asigur transferul irului de date sub form de pixeli de la RAM (2MB)
la Carriage ASC printr-un cablu localizat pe ansamblul plcii principale.
Panoul frontal i to[i senzorii de intrare cu excep[ia senzorilor de linie sunt cupla[i la
servo-procesorul 89052 care mai controleaz ventilatorul i memoria EEROM.
Regulatorul de tensiune controleaz tensiunea care comand peni[a.
Senzorul de linie al carului peni[ei este cuplat la un convertor analog-digital (CAD) care
transmite semnalul la Carriage Processor (8051).
Memoria ROM are o capacitate de 1MB
Memoria DRAM este de 2MB standard dar permite expandarea pn la 10MB
Mai exist 2MB RAM pentru stocarea sirurilor de informa[ie.
Blocul /O con[ine 3 porturi:
o RS232C UART serial standard;
o Centronics paralel;
o HP-B conform cu standardul EEE478;
Conversia vector-raster face conversia obiectelor analizate n modele punctuale (dot pattern).
Se folosesc procesoare grafice specializate adecvate opera[iei de rasterizare a liniilor. Apoi s-
a trecut la folosirea microprocesoarelor de uz general pentru analiza i controlul mainii de
imprimare, n timp ce un procesor grafic execut doar opera[ia de rasterizare. Solu[ia final este
folosirea unui procesor RSC (Reduced nstruction Set Computer) pentru controlul mainii de
imprimare ct i pentru realizarea celor dou func[ii de conversie ( 80960 KA este CSC i
RSC). Poate exista i coprocesorul 80960 KB pentru calcule n virgul mobil (floating point).
Moduri de comunicare ntre procesoare:
mailbox bidirec[ional
buffer de transfer unidirec[ional
Controlul mainii de imprimare presupune:
controlul servo-motoarelor pe X i pe Y
controlul panoului frontal
scanarea tastaturii
actualizarea display-ului panoului frontal
analizarea senzorului optic
controlul sta[iei de service a peni[ei.
Calibrarea peni[elor se face prin desenarea unui set de modele pe o pagin i compararea
desenelor realizate de cele dou peni[e.
ASC Pen nterface transfer iruri de date pixel de la RAM Swath (2MB) la
Carriage ASC. Exist 3 bus-uri:
bus-ul principal
interfa[a cu RAM Swath
legtura serial cu Carriage ASC
Carriage ASC genereaz datele i semnalele pentru driverul peni[ei. Aceste semnale
corecteaz offset-ul peni[-peni[, offset-urile bidirec[ionale, erorile de deviere dintre peni[ i axa
hrtiei i varia[iile de energie la pornirea peni[ei.
)lte .odele de %lotter'e
:uto( LD82111
Firma Mutoh Europe N.V., productor de plotere i periferice CAD ,a lansat op[iunea de
"copiator digital (Digital Copier Option) pentru seria sa de plott-ere cu matrice de LED-uri, LD-
2000.
Seria LD-2000 este o familie de plott-ere A1, cu rezolu[ie de 400 * 400 dpi, care utilizeaz o
matrice de LED-uri pentru imprimare. Op[iunea "Digital Copier Option permite conectarea direct
a unui echipament LD-2000 la un scanner de mare vitez, ceea ce permite ntregului ansamblu
s func[ioneze ca un copiator digital de format mare i cu vitez ridicat. Scanner-ul utilizat
pentru aceast op[iune este un Mutoh SC-800 (format A0) cu rezolu[ie maxim de 800 dpi.
Legtura ntre scanner i plotter se face prin intermediul unei interfe[e SCS rapide.
Dup ce imaginea a fost scanat , informa[ia este transmis ploterului unde este procesat.
Aceasta permite mriri i micorri digitale care asigur o calitate foarte bun a desenului. Dac
este necesar, se poate face legtura (pe interfa[ SCS) cu un PC, unde, cu ajutorul unui soft de
capturare a imaginii se poate salva pe disc documentul scanat.
5u..agrid 8
Comenzile utilizate de 1lotter-ul Summarid )B
Comenzi de resetare:
o comanda Reset este folosit pentru reini[ializarea sistemului Summagrid 4. Dup
primirea unei comenzi de reset ploterul scoate un beep i seteaz protocolul de
comunica[ie, trimite formatul i alte aspecte pentru a potrivi setrile DP.
o O a doua comand este 'hange Reset 'haracter , folosit mereu pentru
schimbarea caracteristicii Reset-ului .
Comanda 'hange E#ulation: ploterul suport mai multe formate de ieire ca: Microgrid
UOF,GTCO ,Calcomp i Summagraphics MM /Summa Sketch.
Comenzile Protocolului de comunica[ie sunt folosite pentru schimbarea protocoalelor de
comunica[ie ale ploterului de la calculatorul gazd. Trebuie schimbate protocoalele de
comunica[ie cnd lucra[i cu aplica[ii multiple care cer diverse informa[ii ca: debit, paritate
i numr de bi[i de date. Debitul se refer la numrul de bi[i pe secund transmii ntre
calculator i plotter sau ntre plotter i calculator. Paritatea este o eroare detectat de
sistem. Cnd paritatea este activ se seteaz un bit suplimentar la pattern, avem astfel
un numr de paritate impar sau un numr de paritate par. Plotterul verific numrul de
bi[i n fiecare pattern i indic o condi[ie de eroare dac un pattern cu un numr par de
bi[i este gsit ntr-un sistem de paritate impar, sau un numr impar ntr-un sistem par.
Bi[ii de date reprezint numrul de bi[i raportat la datele transmise. Bi[ii de stop indic
sfritul unei transmisii de date.
Comenzile Formatului de date: plotter-ul suport dou formate de date de baz ASC i
BNARY. Formatul de date poate fi selectat cu comutatoare DP sau prin comenzi soft.
Formatul ASC trimite un octet pentru fiecare numr i caracter solicitat. Fiecare caracter
este definit de standardul interna[ional ASC (American Standard for Computer
nfomation nterchange). Formatul BNARY definete cteva formate binare diferite
fiecare cu posibilitatea de a identifica peste 64000 numere diferite cu numai 16 bi[i.
Aceti bi[i pot fi transmii n doi sau trei octe[i, dar trebuie decodificat. Plotter-ul folosete
formatul de 8 octe[i numit UOF.
Comanda Pro(i#ity Trans#ision controleaz transmisia declara[iilor de baz n loca[ia
cursorului. Cnd este fr proximitate cursorul transmite ultimele coordonate nregistrate.
Comenzile pentru controlul transmisiei !tart* !top ac[ioneaz ca nite por[i, permi[nd
declara[iilor s fie trimise de la plotter la host. Aceste comenzi controleaz fluxul de date,
indiferent de modul de declara[ii .Comenzile Stop i Start sunt echivalente protocoalelor
de transmisie XOFF i XON.
Laboratorul 2 0c(ipamente de tiparire

1. .biecti2ul lucrHrii
Lucrarea de fa[ se ocup cu modul de func[ionare a imprimantelor, prezentndu-se pe scurt
lucrul cu imprimanta i oferind un set de programe de aplica[ie care eviden[iaz caracteristicile i
parametrii imprimantei, precum i modalitatea de comunica[ie cu calculatorul.
2. Introducere teoreticH
mprimantele sunt de mai multe tipuri, n func[ie de tehnologia de tiprire folosite. Dintre
acestea, cele care se afl n uz n momentul de fa[ sunt imprimantele matriceale (cu ace),
imprimantele cu jet de cerneal (in" 3et), imprimantele cu transfer termic (ther#al transfer) i,
cele mai performante, imprimantele laser (laser 3et). ndiferent de modul de generare a imaginii,
toate tipurile de imprimante au o serie elemente comune, care vor fi prezentate n continuare.
2101 Mecanis.ul de trasare
Mecanismul de trasare este partea care execut efectiv semnele grafice pe hrtie.
De exemplu:
capul de imprimare dintr-o imprimant matriceal;
jetul de cerneal dintr-o imprimant in" 3et;
fuzibilul dintr-o imprimant laser.
Astfel, prin mecanismul de trasare se n[elege elementul din imprimant care aeaz n mod
fizic cerneala pe hrtie, la locul potrivit. De exemplu, la imprimanta matriceal capul de tiprire
mobil con[ine cele care lovesc banda tuat pentru a forma semnele grafice.
2121 raseul h@rtiei
Toate imprimantele deplaseaz hrtia peste mecanismul de trasare, ntr-un fel sau altul.
Productorii de imprimante acord o mare aten[ie traseului hrtiei, deoarece trebuie asigurat
func[ionarea imprimantei n mod fiabil, cu un numr minim de blocaje.
2121 Cor%urile de literA
Toate imprimantele dispun de cel pu[in un set ini[ial de corpuri de liter. Cele mai moderne
de[in seturi de corpuri de litere a cror mrime poate fi modificat (numite uneori fonturi
scalabile), ceea ce nseamn c tiprirea se poate face la orice dimensiune deoarece aceasta se
poate schimba oricum se dorete. Dac exist fonturi scalabile, va fi necesar un singur fiier de
corpuri de litere pentru orice dimensiune de corp de liter.
Prin corpurile de litere (fonturi) se n[elege un set de numere, litere i caractere speciale cu o
anumit form i mrime. De exemplu, cele mai multe imprimante au incluse de ctre fabricant
corpurile de liter Courier de 12 puncte. Un punct (point) este o unitate de msur folosit n
tipografie: ntr-un inch exist 72 de puncte.
2181 Re*olu<ia
Rezolu[ia se refer la calitatea tipririi i reprezint o msur a apropierii cu care imprimanta
este capabil s tipreasc dou puncte alturate, sau, altfel spus, cte puncte poate plasa o
imprimant pe o lungime dat.
Legat de rezolu[ie mai trebuie specificat i unitatea de msur: dpi. Dpi-ul se refer la
numrul de puncte pe inch care poate fi produs de o imprimant (dots per inch).
21/1 E.ularea
Problemele care se pun n ceea ce privete diversitatea de imprimante care se gsesc pe
pia[ este cea a compatibilit[ii. n general, fiecare program care ruleaz pe un calculator are un
limbaj unic i are nevoie de un drier prin care s comunice cu imprimanta. Programele care
ruleaz ntr-un mediu standardizat, cum este Microsoft Windows, sunt o excep[ie, toate putnd
folosi drier-ele de imprimant standardizate.
Din aceste motive (n special economice, deoarece men[inerea drier-elor la zi poate fi destul
de costisitoare pentru o companie), foarte multe imprimante pot emula (vorbi) acelai limbaj ca
imprimantele mai cunoscute. n acest fel, firmele productoare de soft pot furniza drier-e numai
pentru imprimantele cele mai bine vndute, iar cele mai pu[in cunoscute i pot asigura
compatibilitatea cu un set mai larg de programe soft. Cteva din imprimantele cu care sunt
adesea compatibile celelalte tipuri sunt: Epson, Hewlett-Packard, BM, Canon i Toshiba.
21B1 Dri2er'ele
mprimantele au nevoie de programe drier pentru a putea lucra cu softul de pe calculatorul
gazd. Un program drier este un fiier nmagazinat n calculatorul gazd i care ajut softul
acestuia s comunice cerin[ele sale imprimantei.
Prin urmare, un drier este un utilitar care transform cererea de imprimare de la o aplica[ie
n instruc[iuni pe care imprimanta le poate n[elege.
Exist dou variante n ceea ce privete drier-ele de imprimant:
fiecare aplica[ie vine cu programe drier pentru diferite tipuri de imprimante, iar
utilizatorul trebuie s caute un drier compatibil cu propria imprimant.
fiecare imprimant vine de la productor cu propriul drier, instalat de obicei pe o
dischet sau, mai nou, pe un CD, unde pe lng drier-e se mai pot gsi i programe de
test, moduri de utilizare corect i sfaturi practice n cazuri de func[ionare incorect.
21C1 Controlerul
Aa cum sugereaz i numele, controlerul unei imprimante este punctul central al tuturor
activit[ilor ei mecanice i electronice. Pe bun dreptate mai este denumit i "creierul
imprimantei, care sincronizeaz evenimentele n aa fel nct caracterele s fie realizate exact
aa cum apar pe ecran. Unele controlere pot chiar s monitorizeze informa[ia care este trimis
prin interfa[ i pot descifra n ce limbaj a fost aceasta trimis.
Controlerul este un microcip (sau, mai modern, un set de microcipuri) care furnizeaz
instruc[iuni imprimantei, coordonnd datele care sosesc i transformarea lor n semne tiprite.
Controlerul ac[ioneaz n tandem cu drier-ul de imprimant pentru a asigura o func[ionare
corect.
21D1 Interfa<a
mprimanta este conectat la calculator printr-o interfa[. Exist diverse tipuri de interfa[,
fiecare cu avantaje i dezavantaje, aa cum se va prezenta n continuare. De obicei, no[iunea de
interfa[ include att conectorul imprimantei i al calculatorului, ct i cablul care leag cele dou
conectoare.
2.&.1. InterfaIa paralelH
Comunica[ia paralel ntre calculator i imprimant este cea mai des ntlnit. Datele sunt
stocate n calculator sub forma de octe[i (grupuri de cte 8 bi[i). n cadrul comunica[iei paralele
exist mai multe conexiuni individuale, fiecare dintre acestea transportnd cte un bit. Uzual sunt
8 conexiuni de date, permi[nd unui octet s fie transferat tot odat, dar uneori exist i 16
conexiuni de date, fapt care permite transferul simultan a doi octe[i. Pe lng date, trebuie
transmise i semnalele protocolului de comunica[ie dintre calculator i imprimant, pentru anun[a
calculatorul cnd s nceap i cnd s nceteze transmisia datelor. Pentru aceste semnale ale
protocolului sunt folosite conexiuni suplimentare pentru a nu interfera cu transmiterea datelor.
Comunica[iile de tip paralel nu se preteaz transferului de date pe distan[e mari, fiind eficiente
pentru cabluri de c[iva metri lungime.
A" InterfaCa Centronics
nterfa[a paralel 'entronics, inventat de compania omonim productoare de imprimante,
este cea mai utilizat metod de conectare a imprimantei la calculator. Aceasta folosete o
conexiune paralel de 8 bi[i i este unidirec[ional (vezi fig. 1). Protocolul de transmisie are loc
pe fire separate.
Fig. 1. Conectoarele interfe[ei 'entronics.
," InterfaCa ,i-Tronics
Odat cu lansarea imprimantei LaserJet4, compania Hewlett-Packard a introdus acest nou tip
de interfa[. Bi,Tronics este o interfa[ 'entronics modificat, care asigur transmiterea
bidirec[ional pe cablu, permi[nd imprimantei s trimit mesaje de stare (4ut of Paper, Paper
5a#) napoi la calculator.
nterfa[a Bi,Tronics este compatibil cu porturile 'entronics, dar necesit un drier special
pentru a primi mesajele de stare.
C" InterfaCa Data1roducts
Aceast interfa[ introdus de compania productoare de imprimante cu acelai nume este
Laboratorul 3
0c(ipamente de intrare
1. ,astatura
1.1 Introducere
Principalul dispozitiv de intrare pentru majoritatea calculatoarelor este tastatura si, pna cnd
sistemele de recunoastere vocala nu vor fi perfectionate astfel nct sa recunoasca vorbirea
continua, este putin probabil ca aceasta situatie sa se schimbe. Chiar si n acest caz, tastatura va
ramne pe primul loc din punctul de vedere al vitezei si al preciziei. n ultimul deceniu,
organizarea tastelor a fost aproape complet standardizata, ajungndu-se la un singur model de
tastatura. Tastaturile livrate mpreuna cu calculatorul sunt mult mai diferite dect se constata la
prima vedere. Astfel sub tastele ce par identice se ascund tehnologii de realizare diferite,
tehnologii ce variaza de la un producator la altul. Tehnologia folosita determina nu numai modul
de functionare al tastaturii, ci si durata de viata a acesteia si comoditatea n folosire.
1.2 ,e(nologii de realitare a tastaturilor
Conceptul care sta la baza tastaturii - o litera pentru fiecare buton, dateaza de pe vremea
primelor masini de scris. Organizare si functiile tastelor s-au schimbat foarte putin din ultima
jumatate a secolului XX. Nici tastaturile calculatoarelor personale nu s-au schimbat foarte mult.
Toate tastaturile au aceeasi functie: detectarea tastelor pe care le apasati cu degetele si
transmiterea informatiilor corespunzatoare catre calculator. Scopul principal n realizarea
tastaturilor a fost gasirea unui mecanism care sa combine acuratetea - detectarea actionarii
tastelor si ignorarea semnalelor electrice aleatorii. La acestea se adauga senzatia avuta la
apasarea unei taste.
a4 astaturi ca%aciti(e
La introducerea pe piata, PC-urile au mostenit tehnologiile folosite pentru generatiile anteriore
de echipamente. n momentul respectiv, comutatoarele folosite ca elemente de baza aveau
neajunsuri importante la utilizarea ndelungata, deci nu aveau o durata de viata mare. BM a
adoptat un model care izola comutatoarele de aerul nconjurator. n loc sa se bazeze pe
contactele unui comutator pentru modificarea fluxului electric, BM a optat pentru detectarea unei
modificari de capacitate. Capacitate reprezinta n general proprietatea de a stoca ncarcaturile de
electricitate statica. Condensatoarele stocheaza electricitatea cu sarcini opuse pe una sau mai
multe perechi de placi conductoare, separate de un material izolator. Sarcinile de sens opus
creeaza un cmp electric, iar izolatorul mpiedica anularea reciproca a celor doua sarcini. Cu ct
cele doua placi ale condensatorului sunt mai apropiate, cu att cmpul electric este mai puternic
si cu att mai multa energie poate fi stocata. Deplasarea relativa a celor doua placi determina
modificarea capacitatii de stocare a sarcinilor electrice, ceea ce genereaza un curent electric
pentru completarea capacitatii crescute sau pentru eliminarea sarcinii suplimentare datorita
scaderii capacitatii. Modificarile fluxului electric sunt detectate de circuitele electronice ale unei
tastaturi capacitive. Modificarile mici, graduale, de capacitate sunt amplificate astfel nct sa
simuleze nchiderea sau deschiderea unui comutator. Uzual, tastaturile capacitive sunt construite
n jurul unei placi de circuit imprimat. Sub fiecare tasta (numita statie n terminologia specifica
tastaturilor) se afla doua suprafete de cupru placate cu nichel si cositor. Cele doua suprafete
metalice ale fiecarei perechi nu sunt conectate fizic sau electric una cu cealalta, formnd placile
unui condensator. n modelele BM de tastatura capacitiva, apasarea unei taste deformeaza un
cerc de plastic metalizat, separnd cele doua placi metalice aflate sub partea mobila a fiecarei
taste. Desi plasticul cercului mpiedica crearea unei conexiuni electrice ntre cele doua placi
metalice, distanta initiala dintre acestea determina crearea unei sarcini capacitive. Separarea
celor doua placi metalice (apasarea unei taste) determina scaderea capacitatii - o descrestere de
la 20-24 de picofarazi la 2-6 picofarazi. Reducerea capacitatii genereaza un curent mic, dar
detectabil, n circuitele electrice la care sunt conectate cele doua placi metalice. Alte tastaturi
capacitive compatibile folosesc un model opus celui utilizat de BM. Astfel, apasarea unei taste
determina apropierea celor doua placi metalice si cresterea capacitatii. Procesul invers are
acelasi efect - modificarea fluxului electric ntr-un fel ce poate fi detectat de tastatura. Tastaturile
de tip capacitiv functioneaza foarte bine, avnd o durata de viata pentru fiecare tasta evaluata la
aproximativ 10.000.000 de actionari. Dezavantajul acestei tehnologii este detectarea indirecta a
actionarii tastelor.
b4 astaturile cu contacte
Solutia directa pentru construirea unei tastaturi este modificarea fluxului electric cu ajutorul
unor comutatoare. Comutatoarele dintr-o tastatura fac exact ceea ce se presupune ca trebuie sa
faca un comutator - sa deschida sau sa nchida un circuit electric pentru a mpiedica sau pentru a
permite circulatia unui curent electric. Folosirea comutatoarelor implica folosirea unor circuite mai
simple pentru detectarea fiecarei actionari de taste, desi mare majoritate a tastaturilor cu contacte
includ un microprocesor care aloca tastelor codurile de scanare si serializeaza datele pentru a fi
transmise calculatorului. Costul a devenit principalul factor n proiectarea si producerea
tastaturilor. n cautarea unui compromis ntre pret si durata de viata, modelul bazat pe
comutatoare a cstigat competitia.
Exisa trei modele de tastaturi bazate pe contacte:
1. cu comutatoare mecanice;
2. cu calote de cauciuc;
3. cu membrana;
1) Comutatoarele mecanice folosesc mecanisme traditionale de comutare, respectiv contacte
din metale pretioase care formeaza o conexiune electrica n urma actionarii mecanice.
Comutatoarele de sub fiecare tasta pot fi unitati independente, cu posibilitatea de nlocuire
individuala, sau pot fi fabricate ca un singur ansamblu. Contactele dintr-o tastatura cu
comutatoare mecanice pot ndeplini un rol dublu - de control asupra fluxului electric si de
pozitionare a capacelor tastelor. Contactele pot actiona ca niste arcuri, mpingnd capacele
tastelor n pozitia initiala dupa ce au fost apasate. Dar, forta de raspuns a contactelor este greu
de controlat, iar materialul contactelor se uzeaza si se poate rupe.Ca urmare, majoritatea
tastaturilor cu contacte mecanice folosesc arcuri pentru readucerea tastelor n pozitia initiala.
2) Tastaturile cu calote de cauciuc combina mecanismele de contact si de pozitionare ntr-un
singur element. O foaie de elastomer - un material elastic asemanator cu cauciucul-este
modelata astfel nct sa formeze sub fiecare tasta o proeminenta (calota). n interiorul calotei se
afla o pastila din carbon sau dintr-un alt material conductor, ndeplinind rolul unuia dintre
contacte. Atunci cnd calota de cauciuc este apasata, pastila de carbon nchide circuitul. La
eliberarea tastei, calota de elastomer revine la forma initiala, deschiznd circuitul si mpingnd n
sus tasta. Tastaturile cu calote de cauciuc au fost folosite prima data de BM de calculatoarele
PC jr. Fabricarea ca subansamblu integrat face ca tastaturile cu calote de cauciuc sa fie ieftine. n
plus, proiectarea corespunzatoare a tastaturii face ca senzatia la utilizare sa fie foarte buna -
elasticitatea calotelor de cauciuc poate fi selectata astfel nct sa se simta momentul exact cnd
se face contactul.
3) Tastaturile cu membrana sunt asemanatoare celor cu calote de cauciuc, exceptnd faptul
ca folosesc n locul foilor de elastomer folii de plastic - membrane - pe care sunt imprimate
circuite electrice. Contactele sunt ncapsulate n proeminente formate de folia de plastic. Prin
presarea foliei de plastic, pastilele se strng, nchiznd comutatoarele. Membranele sunt deseori
folosite pentru miniaturi destinate calculatoarelor si imprimantelor, datorita costului scazut si
duratei mari de viata. Materialul care formeaza contactele poate fi ncapsulat n interiorul
proeminentelor de plastic, facndu-l imun la conditiile de mediu. Folosite ca atare, membranele
nu sunt foarte potrivite pentru tastaturile calculatoarelor, deoarece contactele acestora au o cursa
foarte scurta. Totusi, un mecanism auxiliar poate sa modifice senzatia data de actionarea unei
taste, astfel nct aceste tastaturi sa nu poata fi deosebite de tastaturile ce folosesc alte
tehnologii.
1.3 Senzatia la apEsare
Principale diferenta dintre tastaturile actuale nu este data de tehnologia folosita, ci de senzatia
la actionarea unei taste. Tastatura trebuie sa asigure un raspuns tactil, astfel nct sa se simta
prin degete momentul n care este activata o tasta. Uzual pentru a ne asigura ca am actionat o
tasta, vom fi condusi de tendinta de a apasa mai mult dect este necesar. Forta suplimentara ne
va obosi mai repede. O solutie a acestei probleme este activarea tastelor nainte de sfrsitul
cursei. Pentru aceasta se poate reduce forta de apasare nainte ca tasta sa ajunga la sfrsitul
cursei. Tastaturile cu cursa liniara cer depunerea unui efort mai mare pentru apasarea tastei mai
mult. Astfel, relatia dintre deplasarea tastei si forta pe care trebuie aplicata este liniara pe tot
traseul tastei. Principalul dezavantaj al acestei metode este faptul ca degetele nu au de unde sa
stie cnd au apasat tastele destul de mult. Daca pot sa sesizeze momentul actionarii unei taste,
degetele vor nvata sa se opreasca intuitiv dupa atingerea punctului respectiv. Tastaturile mai
bune ofera acest tip de reactie tactila, cernd sa se creasca forta de apasare a unei taste pna n
momentul activarii acesteia, apoi scaznd foarte mult rezistenta opusa de aceasta, pna la limita
cursei. Un mecanism cu arc, proiectat astfel nct sa cedeze brusc dupa activarea fiecarei taste,
reprezinta modalitatea clasica de obtinere a reactiei tactile si poate fi adaptat pentru emiterea
unui clic sonor la fiecare apasare de tasta. Un alt rol al arcului este de aridica tastele dupa ce
actiunea asupra lor nceteaza. Tastaturile moderne folosesc un singur sistem de arcuri sau, mai
des, calote de cauciuc care trec dintr-o pozitie n alta. Tastaturile cu calote de cauciuc ofera o
senzatie tactila satisfacatoare, dar tastele individuale pot sa impuna sporadic folosirea unei forte
mai mari, ceea ce poate afecta actionarea uniforma. Aceasta tehnologie de fabricatie este foarte
des utilizata n realizarea tastaturilor datorita costului scazut si a fiabilitatii bune. Tastaturile "moi"
au o spuma comprimabila care amortizeaza miscarea tastelor. Aceste tastaturi au o miscare mai
liniara si sunt preferate de unii utilizatori datorita functionarii mai line si mai putin zgomotoase. Un
alt factor ce influenteaza senzatia tactila este forta necesara actionarii tastelor. Unele tastaturi
necesita o forta de apasare mai mare dect altele. n general, majoritatea tastaturilor cer o forta
de apasare ntre 54 si 68 grame pentru actionarea unei taste. Tastaturile mai rigide pot cere o
forta de apasare de pna la 85 grame. Tastaturile difera si prin distanta pe care trebuie sa o
parcurga o tasta pentru a fi nregistrata ca activa. Tastaturile cu cursa completa cer o deplasare a
tastelor pe o distanta de 0.14 - 0.18 inch pentru a fi considerate active. Modelele cu cursa
completa permit obtinerea unor vizeze de lucru mai mari si a unor rate de eroare mai mici.
1.! .rganizarea tastelor
Pe o tastatura de dimensiuni complete, spatiul dintre taste, masurat n centrele acestora, este
de 0.75 inch (19 milimetri). Tastele au latura de aproximativ 0.5 inch (12.5 milimetri) si sunt putin
adncite pentru a contribui la pozitionarea corecta a degetelor.
$rgani*area 6EERF
Acest nume de organizare a tastaturii corespunde listei ce contine primele sase caractere de
pe rndul de sus.
$rgani*area D(ora&'Delay
Acest model include cteva idei ce duc la viteze mai mari de lucru. O idee de baza este
favorizarea folosirii alternative a minilor. Pentru a face mai probabila folosirea alternativa a
minilor, pe aceste tastaturi toate vocalele sunt aranjate pe rndul de baza al minii stngi, iar
consoanele cu frecventa cea mai mare de utilizare sunt asezate pe rndul de baza al minii
drepte. Windows 95 include optiuni de selectare a tastaturii Dvorak, driverul standard de tastatura
permitnd selectarea optiunii Dvorak. Pentru aceasta se selecteaza pictograma Keybord n
Control Panel, din Windows 95. Se selecteaza apoi pagina Language, unde se gaseste butonul
Properties. Executnd clic pe acest buton, se va deschide un ecran n care se poate face selectia
limbajului de tastatura. Organizarea Dvorak este disponibila ca o optiune a organizarii pentru
Statele Unite. Actual, aproape toate sistemele sunt echipate cu tastaturi aranjate n maniera
stabilita de tastatura BM cu 101 taste.
astatura PC cu D2 de taste
Modelul de organizare, n cea mai mare parte este pastrat de la masina de scris - cu tastele
alfabetice n mijloc. n plus, BM a pus n partea stnga a blocului de taste alfanumerice doua
coloane de taste functionale, iar controlul cursorului se facea cu o magistrala numerica destinata
introducerii directe de date. Tasta ENTER era mica si destul de greu de identificat avnd
desenata pe ea o sageata ndoita. Nu existau nici un fel de indicatoare pentru tastele speciale
(Caps Lock, Num Lock, Scroll Lock). Acest model a ramas standard pna la introducerea
calculatoarelor AT n anul 1984.
astatura cu D8 de taste
Odata cu aparitia calculatoarelor AT , BM a introdus un nou model de tastatura. n noul model
exista o tasta suplimentara - Sys Req, destinata n special aplicatiilor multiutilizator. Tasta Enter a
fost marita (dimensiunea tip Selectric) si au fost adaugate indicatoarele pentru tastele de
comutare a modului de lucru. Pozitia tastelor functionale a fost pastrata, iar tastele de deplasare
au ramas n continuare combinate cu tastele numerice, n partea dreapta a blocului alfanumeric.
astatura i.bunatatita cu 0G0 taste
Odata cu introducerea pe piata a calculatoarelor mbunatatite, BM a lansat o noua tastatura,
numita Advanced Keyboard, cunoscuta si sub numele de Enhanced Keyboard. Organizarea
tastelor a fost schimbata fata de modelul anterior, modelele cu 84 taste si cel cu 104 taste fiind
interschimbabile si amndoua sunt incompatibile cu modelul cu 83 de taste. Principala
mbunatatire a fost cresterea numarului de taste - 101 pentru Statele Unite si 102 taste pentru
modelele internationale. Pe lnga blocul de taste numerice combinate cu taste de deplasare, a
fost prevazut un bloc separat cu taste pentru deplasarea cursorului. De asemenea, alte taste cum
ar fi cele de control au fost dublate ntr-un bloc separat. La tastele functionale au fost adaugate
doua noi taste (F11 si F12) si ntreg blocul a fost mutat pe un rnd, deasupra blocului
alfanumeric. n fiecare parte a barei de spatiu au fost prevazute tastele Ctrl si Alt, iar tasta Caps
Lock a fost mutata n locul tastei Ctrl. Noul tip de tastatura a facut ca o operaie, ce putea fi
realizata cu o mna, utiliznd modelele anterioare de tastaturi, acum se realizeaza cu ajutorul
ambelor mini. Folosirea noului aranjament si a noilor taste s-a dovedit a fi mai greoi. Astfel tasta
Enter, mai mica, poate fi ratata n cazul lucrului cu viteza.
,astatura ?indo4s cu 11! taste
O serie de functii ale sistemului de operare Windows 95 nu sunt la ndemna n cazul
tastaturilor obisnuite cu 101 taste. Pentru a nlatura acest inconvenient si pentru a corespunde
mai bine modului de operare sub Windows 95, multi producatori adauga la noile tastaturi trei noi
taste - doua taste Windows si o tasta care activeaza meniurile derulante - n locurile libere de o
parte si de alta a barei de spatiu, care este putin mai mica. Cele doua taste Windows, care poarta
emblema Windows, sunt folosite pentru lansarea gestionarului de operatii din Windows. Una
dintre acestea se afla n partea stnga, ntre tastele Ctrl si Alt. Cealalta se afla n partea dreapta,
imediat dupa tasta Alt. A treia tasta se utilizeaza la selectarea elementului indicat de cursorul
mouse-ului si se afla imediat dupa tasta Windows din dreapta. Majoritatea producatorilor au
modificat si alte taste de pe tastatura Windows, pentru a usura lucrul. Astfel unii producatori au
marit tasta Enter aducnd-o la dimensiune celei de pe tastatura cu 84 de taste, tasta backslash a
fost micsorata si mutata mai sus.
1." Functii electrice si coduri de scanare
Pentru a fi folosite n circuitele calculatoarelor, comutatoarele au nevoie de componente
electronice speciale, care sa elimine fluctuatiile electrice si vibratiile contactelor. Aceste circuite
de eliminare a vibratiilor supravegheaza contactele comutatoarelor si transforma ezitarile initiale
ntr-o schimbare de stare clara. Un inconvenient este faptul ca fiecare comutator are nevoie de
un circuit propriu pentru eliminarea fluctuatiilor de curent. n loc sa elimine vibratiile fiecarui
comutator n parte, tastaturile calculatoarelor rezolva problema n alt mod. Circuitele electronice
ale tastaturii nu detecteaza schimbarea starii fiecarui comutator n momentul n care aceasta are
loc, ci verifica periodic daca vreun comutator si-a schimbat starea. Daca este sesizata
schimbarea starii unui comutator, ceea ce corespunde apasarii sau eliberarii unei taste, circuitele
electronice genereaza o inductie care este trimisa catre calculator. Procesul descris mai sus are
nsa si o serie de dezavantaje. Detectarea apasarii tastelor prin verificari periodice implica o mica
ntrziere la semnalarea fiecarei apasari de tasta si de fiecare data trebuie verificata fiecare tasta.
Viteza mare de lucru a circuitelor electronice actuale face ca acest lucru sa nu fie un inconvenient
major. Procesul este redus la o rutina - circuitele electronice ale tastaturii verifica starea fiecarei
taste cu o frecventa de aproape un milion de ori pe secunda. n general, operatia de scanare a
tastelor este facuta de un microprocesor (un dispozitiv din seria 8048, n cazul majoritatii
tastaturilor), la fiecare cteva microsecunde, astfel nct pot fi detectati chiar si curentii minusculi
generati de apasarea unei taste. Circuitele electronice ale tastaturii valideaza o actiune de tasta
numai daca detecteaza curentul generat de aceasta n timpul a doua sau mai multe scanari
consecutive.
Coduri de scanare
Atunci cnd este detectata actionarea unei taste, microprocesorul integrat n tastatura
genereaza un cod de scanare prin care indica tasta actionata. Codul de scanare este transformat
n date seriale si transmis catre microprocesorul calculatorului gazda. Dupa ce receptioneaza un
cod de scanare, controllerul de tastatura lanseaza o ntrerupere prin care avertizeaza
microprocesorul ca un cod de scanare este disponibil pentru citire. Cnd se ntmpla acest lucru,
calculatorul sorteaza codurile de scanare receptionate si identifica tastele si combinatiile de taste
apasate. Programul care executa aceste operatii face parte din codul BOS al sistemului.
Calculatorul memoreaza starea tastelor de comutare, modificnd anumite locatii de memorie,
anumiti octeti de stare, astfel nct sa reflecte starea tastelor respective. Fiecare apasare de tasta
genereaza doua coduri de scanare diferite - unul la apasarea tastei si unul la eliberarea acesteia.
Folosirea celor doua coduri de scanare permite calculatorului sa stabileasca daca o tasta este
apasata - spre exemplu, atunci cnd este tinuta apasata tasta Alt n timp ce se apasa o alta tasta
functionala. Exista trei standarde pentru codurile de scanare. Acestea sunt folosite pentru trei
moduri de operare si corespund celor trei generatii de tastaturi. n oricare din cele trei moduri de
operare, fiecare tasta genereaza un cod de scanare unic. Codul fiecarei taste este dat de pozitia
acesteia si nu este afectat de starea tastei Caps Lock sau a altor taste. n modul 1 de
operare( care corespunde modelului de tastatura cu 83 de tasta), toate codurile de scanare au
lungimea unui octet si tastele genereaza coduri diferite la apasare si la eliberare. n modurile 2 si
3 (care corespund modelelor de tastatura cu 84, respectiv 101 taste), codurile de scanare pot
avea unul sau mai multi octeti. n general, codul transmis la apasarea tastei (make code) are un
octet, iar codul transmis la eliberarea tastei (break code) are doi octeti, respectiv un octet cu
valoare F0 (hexa) urmat de codul de apasare. Desi initial codurile de scanare au fost alocate
dupa pozitia tastelor si nu dupa caracterele nscrise pe acestea, atunci cnd producatorii modifica
pozitia tastelor, codurile de scanare sunt pastrate ca n modelul original. n caz contrar, fiecare
mod de organizare a tastelor ar genera alte coduri de scanare, ceea ce ar crea confuzia att n
calculator, ct si n mintea utilizatorului. Pentru limbi straine se folosesc mapari diferite ale
codurilor de scanare. Modelele de tastaturi pentru limbile straine nlocuiesc semnele de
punctuatie cu diferite caractere, astfel nct codurile de scanare cerute difera n alte limbi dect n
engleza. Tastaturile moderne cu 101 si 104 taste au doua taste Enter, una n blocul alfanumeric
si cealalta n blocul combinat de taste numerice si pentru deplasarea cursorului. A doua tasta
Enter, ca si tastele numerice din blocul n care se gaseste aceasta, are un cod de scanare
propriu. Desi pentru marea majoritate a operatiilor cele doua taste functioneaza identic, n unele
cazuri au functii diferite. De exemplu, deseori combinatiile de taste folosesc diferit cele doua taste
Shift.
1.# 9rotocolul folosit de tastatura si comenzile soft
Tastaturile folosesc coduri seriale diferite, n functie de modul de operare. n modul 1,
protocolul standard foloseste noua biti pentru fiecare octet. Primul bit este bitul de start, care
trebuie sa aiba valoarea logica 1. n continuare sunt transmisi cei opt biti de date, ncepnd cu cel
mai putin semnificativ. n modurile 2 si 3, tastatura foloseste un protocol pe 11 biti. Fiecare octet
ncepe cu un bit de start, care are valoarea logica 0. n continuare sunt transmisi cei opt biti de
date, ncepnd cu cel mai putin semnificativ. Apoi urmeaza un bit de paritate.
Toate tastaturile folosesc paritatea impara, ceea ce nseamna ca valoarea acestui bit este alesa
astfel nct numarul bitilor 1 logic si bitul de paritate sa fie impar. Protocolu se ncheie cu un bit de
stop , care are ntotdeauna valoarea logica 1.
5iste.ul de se.nali*are si de confir.are folosit de tastaturi
Tastaturile conventionale folosesc linia de ceas pentru trimiterea semnalelor de sincronizare a
bitilor de pe linia de date ce sunt receptionati de calculator. Pe de alta parte calculatorul foloseste
linia de ceas ca sa controleze fluxul datelor primite de la tastatura. Linia de ces foloseste o logica
pe trei stari (tri- state logic) , ceea ce permite modificarea semnalului din ambele parti ale
conexiunii. n mod normal, tastatura furnizeaza pe linia de ceas o tensiune cu o anumita valoare,
pe care o ntrerupe pentru furnizarea semnalului de sincronizare. Aceasta tensiune poate fi
ntrerupta si de calculator, printr-o scurt - circiutare ce nu pune n pericol tastatura - ca o
modalitate de a transmite o cerere de date. Linia de date foloseste de asemenea o logica pe trei
stari.
Tastatura urmareste starea liniilor de date si de ceas pentru a determina momentul n care poate
trimite informatii catre calculator. Tastatura trimite un caracter numai daca nici una din cele doua
linii - de date si de ceas - nu este trecuta pe 0 logic de calculator. Daca linia de ceas este trecuta
pe zero, tastatura pastreaza n bufferul propriu datele pe care trebuie sa le trimita. Daca linia de
ceas are valoarea 1, dar linia de date are valoarea 0, tastatura asteapta primirea unei comenzi de
la calculator. Tastatura urmareste linia de ceas pe toata durata transmiterii unui octet si daca PC-
ul trece linia pe 0 logic naintea trimiterii bitului de paritate tastatura opreste transmisia si
pastreaza caracterul n buffer, asteptnd pna cnd linia de ceas trece din nou pe 1 pentru a
retransmite caracterul.
Pentru trimiterea unui octet de comanda catre tastatura, calculatorul verifica mai nti daca
aceasta se afla n timpul unei transmisii de date. Pentru oprirea instantanee a fluxului de date,
PC-ul trece linia de ceas pe 0 logic. Apoi lasnd linia de ceas sa treaca din nou pe 1 si trecnd
linia de date pe 0, calculatorul semnaleza tastaturii ca urmeaza sa trimita date. Daca
receptioneaza un numar corect de biti, tastatura trimite catre calculator un actet de confirmare,
FA(hexa). Daca numarul nu este corect, tastatura cere retransmisia comenzii prin octetul
FE(hexa).
Operarea n cazul tastaturilor cu porturi USB (Universal Serial Bus) este diferita fata de operarea
tastaturilor conventionale, ele folosind codificarea si protocolul USB. Atunci cnd se apasa o
tasta, tastatura trimite un pachet de date catre PC la urmatoarea interogare facuta de controllerul
USB. Daca n intervalul dinte doua interogari nu se elibereaza sau nu se apasa o tasta, tastatura
trimite catre controllerul USB un pachet NAK, indicnd ca nu are nici o informatie de transmis,
pentru ca starea tastaturii nu s-a schimbat.
Co.en*i soft folosite de tastatura
Calculatorul are un set redus de comenzi ce pot fi transmise unei tastaturi n vederea ajustarii
modului intern de operare. PC-ul poate schimba codurile de scanare, deci modul de operare al
tastaturii, cu comanda F0 (hexa), urmat de un numar. De asemenea, se poate modifica rata de
tastare automata folosind comanda F3 (hex) sau starea indicatoarelor cu comanda ED (hexa).
Pentru nceperea comunicarii, tastatura trimite o serie de caractere prin care indica terminarea cu
succes a autotestarii - codul AA (hexa) - dar cu bitul de paritate gresit , semnaliznd ca nca nu s-
a facut initializarea. Dupa ce calculatorul ajunge ntr-un anumit punct al procesului de initializare,
trimite catre tastatura o cerere de retransmisie a ultimei comenzi - FE (hexa). Ca raspuns,
tastatura corecteaza bitul de paritate si trimite din nou codul AA (hexa), cu conditia ca
autotestarea sa se fi terminat cu succes. Din acest moment, tastatura si calculatorul sunt
pregatite sa treaca n modul normal de lucru.
1.$ %esursele si cone7iuni utilizate de tastatura
Porturile folosite de tastatra si ntreruperea generata de controller poate sa difere, n functie
de modelul hardware si de codul BOS al calculatorului. Pentru a vedea care sunt porturile
folosite, din Windows 95, se deschide Control Panel, apoi se selecteaza pictograma Keyboard,
dupa care se vizualizeaza pagina Resource. n acest moment, controllerul de tastatura transmite
catre sistem codul de scanare primit de la tastatura, iar rutinele BOS pentru tastatura determina
caracterul ce trebuie trimis sistemului de operare. Rutina BOS standard genereaza o a doua
ntrerupere, care permite unei subrutine sa prelucreze codul de scanare nainte ca acesta sa fie
transformat ntr-un caracter. Sub Windows 95, aceste rutine BOS sunt nlocuite cu drivere de
tastatura, ce executa aceleasi functii. Windows 95 instaleaza doua drivere de tastatura - un driver
n mod real ( Keyboard.drv) si un driver n mod protejat ( vkd.drv). Schimbarea sau vizualizarea
driverelor instalate n sistem, se realizeaza folosind eticheta Drivers de pe pagina Keyboard
Properties.
Cone9iuni
Folosirea codurilor de scanare si transmiterea seriala simplifica schema de conectare a
tastaturilor. Codurile de scanare sunt trimise serial de la tastatura catre calculator, asa ca este
necesara o singura linie pentru transferarea informatiilor. Un al doilea conductor este necesat ca
retur pentru semnalele de date, acest conductor avnd rol de masa pentru toate celelalte circuite
ale tastaturii. O linie separata este folosita pentru semnalul de ceas, acesta linie avnd rolul de
sincronizare a logicii corespunzatoare tastaturii si a logicii calculatorului. A patra si ultima linie
este folosita pentru furnizarea tensiunii continue de cinci volti, necesara pentru alimentarea
tastaturii. Ca urmare, patru conductoare sunt suficiente pentru conectarea tastaturii la calculator.
Apoape toti producatorii de tastaturi folosesc aceleasi tipuri de conectoare, unul dintre cele doua
tipuri lansate de BM.
Cel mai popular conector este cel ales de BM pentru seria originala de calculatoare personale.
Acest sistem se bazeaza pe un conector DN standard cu cinci pini, folosit si de alte
echipamente, cum ar fi cablurile MD.
Cei cinci pini formeaza un semicerc ce ocupa jumatate din sector. O adncitura stantata n
marginea metalica de protectie a conectorului asigura inserarea corecta a acestuia.
n Figura 1 este prezentata schema cu configurare pinilor si alocarea semnalelor pentru
conectorul de tastatura cu cinci pini.
Figura 1
,abelul 1 - Configuratia pinilor pentru conectorul de tastatura DN cu 5 pini
Primele tastaturi foloseau pinul trei pentru transmiterea unui semnal de reinitializare a
tastaturii. n tastaturile actuale, semnalul de reinitializare nu este necesar, pentru ca protocolul de
tastatura include o comanda soft de reinitializare.
Unii producatori respecta un alt standard pentru tastaturi, folosind conectorul miniatura DN cu
sase pini. Acest model este numit de obicei stil PS/2, deoarece a fost introdus de BM n 1987,
odata cu calculatoarele PS/2. Cei sase pini sunt aranjati circular, n jurul unui pin dreptunghiular
care, mpreuna cu trei ghidaje din margineda de protectie, mpiedica inserarea gresita a
conectorului.
Figura 2
n figura 2 este prezentata schema cu configurarea pinilor si alocarea semnalelor pentru
conectorul mini DN cu sase pini.
n Tabelul 2 este prezentata configuratia pinilor pentru conectorul de tastatura mini DN cu
sase pini.
,abelul 2
Pentru ca conectoarele de tastatura cu cinci si sase pini folosesc acelesi semnale, dar
aranjamente diferite, un simplu adaptor poate asigura trecerea de la un tip de conector la altul.
n Tabelul 3 este prezentata schema de cablare a adaptorului pentru conectorul de tastatura
ce face trecerea de la unul cu 5 pini la unul cu sase pini.
,abelul 3
Pe lnga reproiectarea conexiunilor pentru tastatura n partea dinspre calculator n cazul
calculatoarelor PS/2, BM a modificat si tastatura n vederea acceptarii unor cabluri diferite,
facnd cablul detasabil. Reparatia acestor modele este mult mai simpla, prin nlocuirea cablului,
iar aceesi tastatura poate fi folosita pentru ambele standarde (cu cinci si cu sase pini). Pentru
conexiunea dintre cablu si tastatura se foloseste un conector modular (AMP), dispus n partea din
spate a tastaturii si un conector corespunzator pe cablu, asa cum reiese din figura 3.
Figura 3
n Tabelul 4 este prezentata configuratia pinilor pentru conectorul modular de tastatura.
,abelul !
Pe masura ce treptat calculatoarele vor folosi magistrala USB, tastaturile vor folosi acesta
interfata de mare viteza, prima tastatura USB fiind prezentata n februarie 1996 de firma Key
Tronic Corporation
2. ,rac);all
1. Introducere
O problema care preocupa multi utilizatori este problema spatiului necesar miscarii unui
#ouse. Principalul nlocuitor al #ouse,ului, trackball-ul este, n esenta, ceea ce sugereaza si
numele - o bila, deseori de dimensiuni mai mari, care, atunci cnd este rotita, determina cursorul
de pe ecran sa i urmareasca miscarile. Bila se roteste pe loc si nu are nevoie de un spatiu mai
mare dect baza dispozitivului - ctiva inci patrati . Exista modele portabile, proiectate astfel nct
sa poata fi atasate calculatoarelor - laptop sau notebook, marind dimensiunile acestora doar cu
ctiva centimetri.
2. Caracteristici ale trac)ball8ului
a4 !utoanele
Ca si #ouse,ul, trackball-ul are butoane, prin care indica pozitia cursorului n locul dorit. Cele
mai multe trackball-uri au doua sau trei butoane actionate prin apasare, cu aceleasi functii de
selectie ca si butoanele #ouse,ului. Desi unele modele au patru butoane, acestea functioneaza
ca doua perechi n oglinda, astfel nct dispozitivul sa poata fi folosit cu orice mna.
Nu exista o pozitie standard a butoanelor, deoarece nu exista un consens privind modul de
operare a unui trackball. Unele sunt proiectate astfel nct bila sa fie rotita cu degetul mare. Altele
sunt construite pentru a actiona cu celelalte degete.
b4 Di.ensiunea bilei
O alta optiune de proiectare a unui trackball este dimensiunea bilei si modul n care aceasta
este tinuta n interiorul mecanismului. Unele produse au bile de aceeasi dimensiune cu a unei bile
de biliard. La nceput, bilele mai mari erau considerate mai bune, dar dimensiunile mai mici devin
tot mai populare n urma folosirii acestora pentru calculatoarele portabile.
Ca si bila #ouse,ului, bila trackball-ului atrage si ea mizeria. Desi trackball-ul nu se roteste pe
masa, pe bila se aduna praful din aer si grasimile de pe degete. O bila usor de demontat poate fi
curatata repede si simplu. Multor modele le lipseste nsa aceasta posibilitate.
Trackball-urile sunt uzual asimetrice spre deosebire de #ouse,uri care sunt de obicei
echipamente simetrice. Un trackball asimetric este mai usor de actionat cu mna pentru care a
fost proiectat, stnga sau dreapta.
c4 Protocoalele folosite de trac&ball
Pentru comunicarea cu programele, ca si #ouse,ul, trackball-ul trebuie sa trimita catre PC
informatii de pozitionare. Deoarece prima data a aparut #ouse,ul si au fost puse la punct
protocoalele de functionare ale acestuia, producatorii de trackball-uri au adoptat diferite
protocoale standard existente. Deci, marea majoritate a trackball-urilor, imita #ouse,ul Microsoft
si folosesc exact acelasi protocol. Alte tracball-uri sunt proiectate pentru nlocuirea directa a unui
#ouse PS/2, deci folosesc protocolul de #ouse BM.
d4 Re*olutia
Evaluarea unui trackball, ca si a unui #ouse, se face uneori n functie de rezolutie - numar de
pasi pe inci (Counts Per nch, CP). Aceste valori nsa, nu indica ntotdeauna precizia de
pozitionare. Un trackball cu rezolutie mare deplaseaza cursorul pe ecran pe o distanta mai mare
n concordanta cu fiecare grad cu care este rotita bila. O valoare CP mare are ca rezultat
deplasarea mai rapida a cursorului pe ecran, dar reduce controlul asupra pozitiei cursorului. O
valoare CP mai mica nseamna ca trebuie rotita bila mai mult pentru a muta cursorul, dar n
schimb controlul este mai precis. n prezent exista mai multe posibilitati pentru rezolutia trackball-
urilor, astfel nct exista posibilitatea unei configurari personalizate.
Cele mai multe trackball-uri actuale folosesc operarea balistica, procedeu prin care miscarea
bilei este convertita n deplasari ale cursorului pe ecran n functie de viteza de rotire a bilei.
Pozitionarea se face rapid si precis n acest mod de lucru, care presupune o adaptare a vitezei
de rotire a bilei avnd acelasi efect (uneori mai mare) cu unghiul de rotire.
3. ,rac)ball8uri fara bila
Aceste dispozitive de intrare au fost special concepute pentru calculatoarele portabile. Doua
dintre cele mai avantajoase astfel de dispozitive sunt dispozitivele sopoint si maneta indicatoare.
Dispozitivul %sopoint functioneaza ca un trackball care foloseste o bara cilindrica n locul bilei.
Proiectat pentru a fi plasat imediat sub bara de spatiu, dispozitivul sopoint are o pozitie ideala
pentru manevrarea cu unul dintre degetele mari. Pentru deplasarea verticala a cursorului, se
roteste cilindrul dispozitivului ca si cum ar fi un trackball uni-dimensional. Pentru deplasarea
cursorului la stnga sau la dreapta, se apasa cilindrul dispozitivului n directia corespunzatoare.
Cilindrul este sustinut de arcuri, iar forta de apasare determina viteza cu care se deplaseaza
cursorul. Pentru actiunea echivalenta unui clic de #ouse se apasa cilindrul. Pe oricare parte a
cilindrului pot fi dispuse comutatoare auxiliare care sa preia functiile celorlalte butoane ale
#ouse,ului. Tehnologia folosita de dispozitivul sopoint foloseste comutatoare si codificatoare, la
fel ca #ouse,ul sau trackball-ul.
Maneta indicatoare 1pointing stic"2 - numita ,rac)ball 2 n cazul PC-urilor notebook produse
de BM - a fost folosita pentru prima data de calculatoarele portabile BM. n principiu, acest
dispozitiv este un joystick miniaturizat, dispus ntre literele "G" si "H" de pe o tastatura
conventionala. Maneta indicatoare se ridica doar cu doi milimetri deasupra tastelor. Datorita
pozitiei n care se afla, maneta poate fi manevrata cu oricare dintre degetele aratatoare. Functiile
de selectie echivalente cu cele ale butoanelor #ouse,ului sunt ndeplinite de doua taste dispuse
n partea de jos a tastaturii, lnga bara de spatiu. Spre deosebire de joystick, maneta indicatoare
nu se misca, ea reactionnd la apasare. n general, viteza de deplasare a cursorului este
proportionala cu forta cu care este apasata maneta.
Ca o reliefare a celor spuse mai sus vom prezenta modalitatea de instalare a unui astfel de
dispozitiv.
rac&ball ' >ira&
n Figura1 este prezentata imaginea unui trackball HiTrack.
Figura 1
Ca o concluzie a celor discutate despre trackball, vom prezenta sub forma unui tabel (Tabelul
2), cele mai des ntlnite situtii pentru un astfel de echipament si solutiile la aceste probleme.
Pentru exemplificare am ales trackball-ul HiTrack, produs de firma Genius. Acesta este un
trackball la care se pot alege numarul de butoane: doua sau trei si poate fi folosit cu amble mini.
Astfel, HiTrack are situat n partea de jos un buton cu ajutorul caruia se poate selecta modul de
emulare pe care sa-l foloseasca trackball-ul. Mutnd butonul la stnga pe pozitia "2", va fi activat
modul de lucru Microsoft, care este un mod de lucru care foloseste doua butoane. Mutnd
butonul la dreapta pe pozitia "3", va fi activat modul de lucru Mouse System, mod n care sunt
emulate toate cele trei butoane ale mouse-ului.
,abelul cu solutii
PROBLEME SOLUT
Cursorul este situat
intr-un colt al
ecranului
Modul de setare este incorect
Miscarea cursorului
este instabila
Se verifica cablul.Trebuie se fim siguri ca
adaptorul este bine conectat.Se verifica modul de
selectie(switch mode).
Cursorul nu se misca Se verifica daca alte echipamente folosesc acelasi
port de #ouse COM ca si TRACKBALL,sau portul
nu a fost setat corect.
Printr-un simplu SETUP se va autoconfigura
corect.
3. Digitizoare
1. Con2ersia digitala a desenelor
Multe companii pstreaz mii de documente din diverse motive (pentru arhiv, ca documente
legate, etc). Pentru toate aceste desene / documente este necesar un spatiu de depozitare
adecvat. Alte conditii impuse ar fi ca aceste desene / documente s poat fi regsite repede, s
contina toate informatiile tehnice necesare si s reprezinte ultima variant a proiectului.
La desenele unui proiect trebuie s aib acces toate persoanele implicate pentru realizarea sa,
urmrindu-se n acelasi timp si confidentialitatea proiectului.
Pentru a atinge toate aceste scopuri este necesar o citire a informatiei continute de aceste
desene / documente si transformarea acesteia ntr-o informatie digital pentru a putea fi stocat
pe suport magnetic. Acest proces este cunoscut sub denumirea de scanare.
Pentru a putea folosi aceste desene n proiectarea asistat de calculator (CAD) este necesar
pstrarea acestor desene sub forma CAD, ceea ce presupune conversia unor desene realizate
manual n format CAD.
Exist doua etape n ceea ce priveste pstrarea desenelor pe suport magnetic,
functie de obiectivele urmrite de utilizator :
1. Scanarea desenelor, stocarea si arhivarea lor n formatul initial obtinut prin scanare sub
forma unor imagini realizate dintr-o reuniune de puncte, cunoscut sub denumirea de
format raster (bitmap).
2. Scanarea desenelor n format raster si conversia lor n format CAD.
Exist patru ci de conversie a unui desen n format CAD :
1. Scanarea desenelor, salvarea lor n format raster si apoi utilizarea unui program CAD
pentru desenarea vectorilor peste imaginea raster.
2. Scanarea desenelor n format raster, apoi utilizarea unui program de autoconversie
( vectorizare automat ) care transform ntregul desen n format CAD.
3. Scanarea desenelor ntr-un format raster, apoi utilizarea unui editor raster rulnd sub un
program CAD, pentru editare, salvare si plotare.
4. Digitizarea desenului folosind o tablet digitizoare, aceasta fiind cea mai scump si cea
mai bun metod.
2. Digitizoare
Introducere
Digitizoarele sunt o categorie special de instrumente de intrare ce pot fi considerate o
interfata ntre mn si calculator.
Un digitizor este o suprafat plan, capabil s genereze coordonatele x, y cnd un dispozitiv
numit creion este plasat n apropiere sau pe suprafat. Se spune c un creion este n proximitate
cnd este tinut destul de aproape de digitizor astfel nct acesta s-l detecteze. Rezultatul
detectrii poate fi " aprinderea " unui pixel (aparitia cernelii digitale), dac atingerea s-a fcut ntr-
o regiune unde aplicatia accept scrierea, sau o comand, dac creionul a atins un buton de
control afisat pe ecran. Scrierea poate fi un cuvnt, un desen oarecare sau un anumit semn grafic
(ce poate fi interpretat ca o comand).
La prima vedere se poate crede c digitizoarele lucreaz dup acelasi principiu de functionare
ca un #ouse. Valabilitatea acestei presupuneri se limiteaz doar la faptul c un digitizor poate
emula cele mai raspndite tipuri de #ouse. Deosebirea fundamental ntre modul de lucru relativ
al unui #ouse si modul de lucru absolut al unui digitizor este alta. n modul de lucru relativ,
denumit si mod #ouse, pozitia creionului pe digitizor nu corespunde cu punctul corespunztor al
cursorului de pe ecran.
ndiferent din ce pozitie de pe digitizor se reia desenul, cursorul este pus n miscare de la
ultima sa pozitie.
n modul de lucru absolut, coordonatele creionului de pe digitizor, corespund cu pozitia actual a
cursorului de pe monitor. Dac creionul este ridicat de pe digitizor si pus n alt loc, cursorul face
acelasi salt.
Un digitizor difer de un Touchscreen (TS), cu toate ca unele dintre ele utilizeaz tehnologii
asemntoare (display sensibil la atingere - utilizat pentru a citi pozitia degetului). TS se folosesc
pentru culegerea articolelor si transferul lor, dar nu pot fi utilizate pentru scris.
n timp ce TS utilizeaz ca intrare degetul, digitizorul utilizeaz un creion pentru a capta
comenzile, caracterele scrise, adnotrile, schitele scrise cu cerneal electronic. Dac o tablet
rspunde la atingerile de deget, pstrarea minii pe tablet n timpul scrierii poate da erori.
Digitizoarele ofer acuratete mai mare dect TS, fiind mai potrivite pentru sistemele cu creion.
Pna recent, marea majoritate a tabletelor erau opace, plasate pe vrfurile unui pupitru
separat de display.
$ (ariant: initiala de digiti*oare
Schema mecanica este prezentata n Figura 1.
Figura 1
Acest dispozitiv este format dintr-o plac de desen din lemn (18 inch / 26 inch) pe suprafata
creia se misca doua brate metalice de lungime fixa, articulate, la capetele unuia fiind fixate doua
potentiometre circulare liniare.
Dispozitivul va furniza prin intermediul celor dou potentiometre, doua tensiuni V1, V2, unui
convertor A / D, a crui iesire se aplic unui microprocesor, care va determina pozitia
(coordonatele) vrfului de scriere de pe tablet, determinnd totodat si aprinderea pixelilor
corespunztori pozitiei vrfului.
Rutina de determinare a pozitiei vrfului utilizeaz urmtorul algoritm de calcul :
a) Se calculeaz unghiurile :
K1 L -1M >1 N ;1
K2 L -2M >2 N ;2
b) Se calculeaz raza:
< L 2%sin3K2 * 26.
c) Se calculeaz faza :
f L K1 N b L K1 N '1 8 K2*2.
d) Se determin coordonatele carteziene :
7 L < cos 3K6
5 L < sin 3K6.
Parametrii A1, A2, B1, B2 se determin prin calibrarea dispozitivului astfel :
Se plaseaz vrful de scriere n 2 puncte de coordonate cunoscute de pe tablet si
corespunztor acestor pozitii se msoar tensiunile de pe cele 2 potentiometre. Fie Vij tensiunea
corespunztoare potentiometrului i si punctului de test j. Se vor obtine, pentru parametrii de mai
sus, valorile:
-i L 3Ki1 8 Ki26 * 3>i18>i26
;i L 3>i1MKi2 8 >i2MKi16 * 3>i1 8 > i26
Schema electric a dispozitivului este n Figura 2 .
Figura 2
Microprocesorul esantioneaza iesirea convertorului cu o anumit rat (4 pct. / s), culegnd
tensiunile digitale V1, V2, urmnd procedura de calcul si afisare pentru fiecare esantion.
Programul continu ntr-o bucla, culegnd date, atta timp ct utilizatorul foloseste dispozitivul.
21 Digiti*oare .oderne
Un digitizor are 3 componente importante : o tableta* un creion si un controller0 Tableta const
ntr-o arie senzitiv ce determina pozitia creionului. Aceast suprafata este asezata deasupra sau
dedesubtul display-ului. 'reionul reprezint dispozitivul de pointare. El poate avea un element
activ care trimite semnale tabletei sau care poate primi semnal de la tableta . 'ontroller,ul tabletei
contine componente electronice ce scaneaz aria activa a tabletei, detecteaz pozitia creionului
si translateaz schimbarea pozitiei ntr-o serie de perechi de coordonate (x, y).
Unele modele de astfel de dispozitive de intrare se potrivesc cu aceasta definitie larga a
tabletelor digitizoare . Aceste modele se bazeaz pe punerea n practica a diferitelor efecte
fizice : cmpuri electromagnetice, semnale electrostatice, unde acustice de suprafata, filme
rezistive, hrtii sensibile la apasare, pulsuri magneto-strictive . Acestea sunt tehnologii bazate pe
grile regulat - spatiale, pe grile cu perioada spatiala dependenta de faz, filme transparente,
traductoare liniare, linii de ntrziere, microfoane si semnale AC si DC.
n toate modelele de digitizoare controller-ul tabletei trimite un flux de coordonate x si y
computerului principal cu o rat ntre 60 - 400 puncte / secunda . O rat de 120 pct. / sec este
considerat minim pentru o buna recunoastere a caracterului . O aplicatie de luare de notite,
fr translatia scrisului de mn, necesit aceeasi performant nalt pentru o afisare corect.
81 ehnologii folosite la reali*area digiti*oarelor
Dintre tehnologiile enumerate mai sus, numai cteva se folosesc n mod curent . Mai jos vom
prezenta cele mai utilizate patru tipuri de digitizoare.
a6 Digitizor cu grila electromagnetica
Schema de principiu a unui astfel de echipament este data n Figura 3.
Figura 3
Aria activ a tabletei electromagnetice contine o grila de conductoare fine (fire sau trasee
conductoare pe un circuit imprimat) legate n form de bucl pentru a genera un cmp
electromagnetic .
Grila actioneaza ca o antena pe suprafata tabletei. Cnd se apropie creionul, bobina
genereaz un curent de intensitate mic ce induce o tensiune mic ntr-unul din firele grilei.
Procesorul tabletei detecteaz tensiunea si o translateaz n coordonate (x, y). Grila este de
obicei situat pe suprafata posterioara a LCD-ului ntr-un Pen System. Astfel firele digitizorului
vor crea linii negre pe display.
Cnd creionul se apropie de marginea grilei, cmpul electromagnetic se distorsioneaz.
Spatiile ntre conductoarele grilei afecteaz acuratetea; spatii mai mici permit detectia mai exact
a pozitiei creionului.
n implementarea traditionala, grila este desenat pe un circuit imprimat avnd un substrat
rigid epoxi, sau confectionat pe baza unui film Mylar transparent . Placa epoxi este mai scumpa si
mai greu de realizat. De asemenea este mai grea deoarece distanta dintre doua fire alaturate
este mai mare dect la cele cu film Mylar. Acestea din urma dau posibilitatea ndoirii firelor n
jurul unui spatiu protector astfel nct firele de ntoarcere se afla sub grila. n cele mai multe
tablete electromagnetice grila detecteaz un semnal de la creion. Acesta contine o bobina de
sarcina subtire ce genereaz un cmp magnetic de intensitate sczut. Cnd este apropiat
suficient de suprafata ariei digitizorului, cmpul magnetic induce un curent electric n grila, curent
ce este invers proportional cu distant ntre conductor si bobina. Procesorul tabletei verific grila
periodic si detecteaz curentul. Aceste date culese sunt apoi translatate n coordonate x si y ce
indic punctul de contact al creionului.
Cele mai multe din tabletele bazate pe grila electromagnetica, utilizeaza cel mai puternic
semnal provenit de la liniile x, y ale grilei, pentru a determina pozitia grosier, apoi calculeaz
pozitia fix interpolnd valorile citite din doua - trei citiri ale grilei. O variant de acces este
folosirea unei grile faz cu doua seturi de fire x, aflate la distante diferite. Controller-ul calculeaz
pozitia pe baza semnalului cel mai puternic relativ la doua seturi de fire, mai rapid fat de
cutarea individuala a firelor, n vederea determinarii celui mai puternic semnal. Se foloseste
aceeasi metoda si pentru determinarea pozitiei y.
Multe tablete electromagnetice dau eroare de vitez cnd stiloul se misca n diagonala cu
viteze mari. Eroarea rezult datorit diferentei de timp dintre pozitiile citite. Acest lucru poate s
nu fie valabil dac utilizatorul scrie numai caractere mici, dar eroarea poate fi important pentru
desene, schite rapide, semnaturi, nflorituri etc.
Proiectarea bobinei electromagnetice a creionului poate da eroare de nclinare, bobina aflat
n interiorul corpului creionului fiind situat cu un ici deasupra vrfului creionului, cnd utilizatorul
tine creionul ntr-o pozitie normala. Dac utilizatorul nclina prea mult creionul n timp ce scrie pot
s aparea erori.
nterferenta este un alt dezavantaj al grilelor electromagnetice. Cmpul electromagnetic pe care
aceste tablete l utilizeaz este deranjat serios de cadrele metalice, armonicele componentelor
electronice digitale etc. (aceste tablete utilizeaz n mod tipic o frecventa de aproximativ 120kHz
pentru semnalele dintre tablet si creion). Ca rezultat tableta trebuie proiectat corespunztor
pentru fiecare Pen Computer. Chiar schimbarea tipului LCD-ului pentru acelasi produs va
determina reproiectarea digitizorului.
O alt problema de proiectare este ca grila nu poate fi pusa n fata LCD fr sa determine
aparitia unor linii negre pe display. Solutia este sa se puna grila sub LCD.
Printre fabricantii ce utilizeaz aceast tehnologie se numara Calcomp, Hitachi, Logitech,
Summagraphics si Wacom etc.
Digitizorul Wacom foloseste tehnologia electromagnetic numita give - and - receive resonance
care elimina necesitatea cablului pentru creion. La fiecare 20 us se schimba distributia rolurilor
dintre digitizor si creion la emitator / receptor .
n rolul de emitator digitizorul emite unde electromagnetice de o anumita frecventa ce sunt
receptionate de un circuit de rezonant paralel aflat n creion. Tensiunea indusa n bobina
circuitului este nmagazinata ntr-un condensator legat n paralel cu bobina. Energia
nmagazinata aici este folosit de creion pentru a retransmite undele pe o alt frecvent
digitizorului. Digitizorul poate localiza deci, n modul de lucru receptor, undele transmise la creion
si poate stabili pozitii.
O alt caracteristica care deriv din acest procedeu este posibilitatea de a produce linii mai
groase sau mai subtiri n functie de ct de tare este apasat creionul pe suprafata digitizorului.
Presiunea exercitat asupra creionului modific frecventa de rezonant a circuitului paralel din
creion si digitizorul poate sesiza dac s-a apasat creionul mai tare sau mai ncet.
b6 Digitizor cu grila electrostaticE
Schema de principiu a unui astfel de echipament este data n figura 4.
Figura !
Lucreaz asemanator cu cele electromagnetice cu doua diferente principale. n primul rnd
firele grilei sunt conectate doar la un capat, nu n bucla, deoarece controller-ul le utilizeaz pentru
a genera semnale electrostatice si nu electromagnetice. n al doilea rnd creionul are o sonda
capacitiv n vrful sau si nu o bobina. Sonda este un simplu vrf metalic cu un capat rotund. n
timp ce vrful (stiloului) creionului se apropie de suprafata tabletei, capacitatea ntre acestea
cupleaz energia dintre ele, deci creionul transmite un semnal printr-un cablu de conectare spre
procesorul tabletei care calculeaz pozitia curent. Utilizarea unui vrf de sonda evit problemele
care apar la bobinele electromagnetice datorate nclinarii .
Tabletele de tip grila electrostatic sunt plasate deasupra LCD care protejeaz grila de
interferentele cu componentele computerului. Din pacate liniile grilei sunt vizibile. Producatorul
ncearca s le fac mai putin vizibile.
c6 Digitizoare cu film rezisti2
Schema de principiu a unui astfel de dispozitiv este data in Figura 5.
Figura 5
Aria activ a unei tablete pe baza de film rezistiv const dintr-un substrat de material izolat
dielectric, de obicei sticla, acoperit cu un conductor transparent usor rezistiv cum ar fi oxidul de
indiu.
Electrozii de pe margini aplic un semnal de 5V, de obicei AC, la o margine a tabletei si 0V pe
marginea opusa. Creionul este o sonda metalic ce atinge filmul. Controller-ul citeste tensiunea
culeasa de creion : 1V, lnga o margine, crescnd treptat spre 5V n timp ce utilizatorul mut
creionul spre cealalt margine. Se aplic tensiunea mai nti ntre partea stnga si cea dreapta a
tabletei, pentru a calcula coordonata x si apoi ntre marginile de sus si de jos, pentru a calcula
coordonata y.
O alt variant, n care creionul furnizeaz un semnal de 5V, prezint 4 electrozi la cele 4
colturi ale filmului. Acesti electrozi masoara curentii diferiti, culesi de la stilou, n momentul n care
utilizatorul traverseaz suprafata tabletei.
Dup ce controller-ul masoara tensiunea (sau curentul n functie de proiectare) senzorii
anunta controller-ul tabletei, controller ce converteste datele senzorilor n valori digitale.
Controller-ul microprocesorului calculeaz apoi coordonatele x, y ale punctului de contact al
creionului. Un avantaj deosebit al multor astfel de modele, este c accept degetul la fel de bine
ca si creionul.
Unii productori pun un al doilea strat conductiv pe suprafata de jos a substratului pentru a-l
apra de zgomote de RF, sau pun un al doilea strat pe filmul rezistiv pentru a-l proteja de
zgrieturi. Unele modele utilizeaz de asemenea cai liniar variabile cu electrozi pentru a
simplifica calculele controller-ului.
Digitizoarele cu filme rezistive au cteva dezavantaje, inclusiv incapacitatea lor de a simti
proximitatea stiloului. Spre deosebire de alte modele, aici creionul trebuie s ating ecranul
nainte ca digitizorul s nregistreze pozitia sa, astfel nct este imposibil s se retin starea
cursorului cnd utilizatorul misca creionul deasupra display-ului.
O alt problema este claritatea imaginii, ea depinznd de grosimea filmului si de al doilea strat
protector. Transmisivitatea optic a unor digitizoare poate fi mai mic de 70%. Aceast
transparent mic reduce contrastul imaginii LCD, facnd-o greu de citit.
Un alt dezavantaj este dat de acele rupturi microscopice din film care pot determina erori de
pozitie. Aceste greseli se pot datora fortarilor termice, tranzitiilor de la o temperatura joasa la una
ridicat (sau invers) sau pur si simplu datorit utilizarii zilnice. Erorile vor aparea pe display ca
guri negre. Se poate desena n jurul acestor gauri dar nu n ele.
Dac contactul electric ntre creion si film este slab, digitizorul poate produce date eronate.
Cauzele acestui contact slab pot fi : existenta unor grasimi pe suprafat, rezistente de contact
ridicate, atingerea usoara a tablitei.
d6 Digitizoare cu film capaciti2 * electrostatic 3C0F6
n Figura 6 este prezentata schema de principiu a unui astfel de dispozitv.
Figura 6
Tehnologia CEF combina multe avantaje ale proiectarii grilelor electrostatice si
electromagnetice, cu aspectele de cost sczut si usor de realizat, ale tehnologiei cu film rezistiv.
Aria activ este un substrat transparent de sticla sau plastic ce a fost acoperit pe dedesubt cu
o foaie de material transparent conductor cum ar fi oxidul de indiu.
Filmul nu se afla pe suprafata expus a sticlei (unde poate fi zgriat sau stricat). Este nevoie
ca el s fie conductiv moderat. Unele filme ofera 90% transmisivitate, ceea ce nseamna la fel de
transparent ca nsasi sticla LCD. Tensiunile de 0 si 5V aplicate pe muchiile opuse ale tabletei
creeaz un cmp electrostatic deasupra sticlei. O sond capacitiv n vrful creionului culege
acest semnal prin sticla. Creionul masoara astfel un cmp electrostatic ntr-un punct, cmpul fiind
provenit de la ntreaga tableta. Din aceasta cauz, micile defecte din film care au efecte negative
la tabletele cu film rezistiv, nu au nici un efect aici.
Ca o grila bazata pe tehnologie electrostatic, o grila CEF nu este afectat de metale si nici
de componentele electronice ale calculatorului. Sensibilitatea la apropierea creionului este de
asemenea foarte bun ; digitizoarele CEF pot sa simta creionul chiar si cnd este tinut la ctiva
ici de suprafat. Oricum acuratetea scade. Consumul de putere este mic, 15 mW cnd creionul
este activ si mult mai mic cnd nu este folosit. Este tehnologia cu cel mai mic consum de putere.
e6 -lte optiuni
n afara celor 4 tehnologii descrise mai sus, se mai folosesc citeva tehnologii de digitizoare.
Science Accesories a vndut diferite modele de digitizoare bazate pe sonar.
n unele modele, creionul contine o sursa de sunet care realizeaza un impuls de sunet distinct
de 60 de ori / sec. Dou mici microfoane n fata utilizatorului culeg pulsurile si masoar timpul de
intirziere al sunetului necesar ajungerii la microfoane, calculnd pozitia creionului prin
triunghiularizare. Aceasta nu trebuie confundat cu tehnologia undelor acustice de suprafata
utilizat n unele Touch Screen. Acolo undele sonore se propag prin sticla, aici prin aer.
/1 Descrierea digiti*orului Ne"5&etch 0202 >RII
NewSketch 1212 HR este o tableta grafica realizata n tehnologie electromagnetica.
a6 :odul de lucru
Operatiile ce pot fi realizate sunt:
de desenare, de desenare cu mna libera si de deplasare a imaginilor;
ghidarea cursorului pe ecranul calculatorului;
alegerea aplicatiei dintr-un sablon.
Acest dispozitiv are urmatoarele piese componente:
tableta cu aria activa ;
un stilou cu doua butoane sau un dispozitiv cu patru butoane ;
un adaptor serial de la 9 pini la 25 de pini;
drivere AD pentru Windows;
blocul de alimentare.
b6 Caracteristici si parametrii
Acest echipament lucreaza cu Autocad, varianta existenta n laborator fiind Autocad R 14.
Aria de lucru corespunzatoare digitizorului din laborator este de 12"x12".
Pro(i#itatea reprezinta distanta maxima de deasupra ariei active unde stiloul poate fi tinut si
poate fi citita informatia provenita de la digitizor.
Pro(i#itatea pentru NewSketch 1212 HR este de 1/2 inch. Stiloul nsa, poate fi detectat si de
la o distanta mai mare, dar se pierde din acuratete. Daca nsa, stilou este deplasat n afara ariei
de lucru sau a zonei de proximitate, tableta nu va mai putea furniza nici o informatie.
Re6olutia este cea mai mica distanta pe care tableta o poate distinge si se masoara n linii pe
inch (lpi). Rezolutia hard a digitizorului prezentat este de pna la 2540 lpi.
Pentru nceput va prezentam butoanele si functiile lor (butoane ce se afla situata pe partea din
spate a aparatului, mai existnd pe lnga acestea si leduri ce indica starea echipamentului).
Deci digitizorul prezinta
butonul de pornit - oprit;
cablul ce conecteaza digitizorul la calculator;
o intrare numita cursor - unde se introduce stiloul ;
butonul reset - ntrerupe comunicarea de date a digitizorului;
Pre6entarea stiloului0 Avem un stilou cu doua butone si unul cu patru butoane. Pentru cel cu
doua butoane semnificatia lor este urmatoarea : butonul 1 emuleaza functiile butonului stng al
#ouse-ului, iar butonul 2 emuleaza functiile butonului drept al #ouse-ului.
n Figura 7 este przentat dispozitivul de lucru pe tablet.
Figura $ 8Dispoziti2e de lucru pe tableta
$edurile au urmatoarea semnificatie:unul indica starea de pornit - oprit, al doilea indica
senzitivitatea , iar al treilea indica daca butonul este apasat sau nu.
!chi#bul stiloului cu doua butoane cu cel cu patru, se face urmnd pasii: se intra n Control
Panel de unde se selecteaza KYE Tablet Control Panel, apoi se apasa butonul Configure, dupa
care se poate opta pentru unul din cele doua tipuri de stilouri. Tot de aici se pot schimba si se pot
seta functii noi pentru stilou. Se mai pot alege modalitatile de reprezentare a cursorului pe ecran,
modul de lucru ce poate fi absolut sau relativ, dimensiunea suprafetei active.
Pentru a putea functiona att #ouse-ul ct si digitizorul n Autocad, digitizorul trebuie setat din
Preferences, permitnd astfel functionarea celor doua dispozitive simultan.
n Figura 8 este prezentata imaginea unui digitizor NewSketch 1212.
Figura 8 - Digitizorul NewSketch 1212
!.:ouse
1.+eneralitati
Parintele soricelului a fost Douglas Emglebert, care lucra la nstitutul de Cercetari Stranford.
Denumirea oficiala data mouse-ului a fost "indicator de pozitie X-Y pentru un sistem de afisare".
Firma Xerox l-a aplicat mai trziu, n 1974, la sistemul sau revolutionar de calcul, Alto. Din
pacate, aceste sisteme erau experimentale n perioada respectiva si se foloseau numai n
cercetare.
n 1979, cteva persoane de la Apple, au fost invitate sa vada calculatorul Alto si softul sau de
sistem. Apple a adoptat prompt aceste caracteristici n ceea ce urma sa devina calculatorul Lisa.
Desi Xerox a introdus n 1981 calculatorul Star 8010, bazat pe aceeasi tehnologie, fiind nsa
foarte scump, nu a avut trecere pe piata si probabil ca nu i venise nca timpul. Apple a realizat n
1983 calculatorul Lisa, dar nici acesta nu a fost un succes, n mare masura datorita pretului de
catalog de 10000$; dar, n acelasi timp, firma Apple se orientase spre productia succesorului mai
ieftin al acestuia, Macintosh.
Apple Macintosh a fost introdus n anul 1984 si desi nu a avut un succes imediat,
popularitatea sa a crescut de atunci n mod constant. Multi asociaza inventarea mouse-lui si a
interfetei grafice cu Macintosh-ul, dar de fapt aceasta tehnologie a fost mprumutata de la altii,
inclusiv de la nstitutul de Cercetari Stanford si de la Xerox.
Desi mouse-ul nu a cstigat repede teren pe piata sistemelor compatibile, interfetele grafice
de astazi pentru sistemele PC, cum sunt Windows si OS/2, impun folosirea lui. De aceea, practic
fiecare sistem de calcul se vinde astazi nsotit de un mouse.
Mouse-ul poate fi de forme sau dimensiuni diferite, n functie de provenienta de la diversi
fabricanti. Chiar daca aceste dispozitive sunt foarte variate, utilizarea si ntretinerea lor difera
foarte putin. Mouse-ul are urmatoarele componente :
o carcasa ;
o bila de cauciuc care semnaleaza sistemului miscarile facute;
cteva butoane ( de obicei 2 sau 3 ) pentru selectii;
un cablu pentru conectare la sistem;
un conector pentru atasarea mouse-ului la sistem
2. Clasificari si metode constructi2e
Soricelul a aparut ca o necesitate n utilizarea mai comoda a calculatorului, n special fiind
folosit la lucrul cu interfete grafice cum ar fi cele de sub Windows. Astazi el a devenit un obiect
indispensabil utilizatorului obisnuit, soricelul fiind chiar o necesitate (vezi Windows 95 ), datorita
faptului ca unele programe ruleaza foarte greu sau chiar deloc fara mouse.
De fapt, soricelul e reprezentat prin obiectul n sine si imaginea lui pe ecran. Obiectul n sine
este reprezentat prin nenumarate forme si modele. maginea lui de pe ecran poate avea
nenumarate forme si poate fi modificata de utilizator. n principiu, pe ecran pointerul poate fi
reprezentat de o matrice de maxim 16*16 pixeli, incluznd si masca. Pentru a putea deveni
functional un mouse are nevoie de un program (driver de mouse), care are rolul de a asigura
miscarea acestuia pe ecran. Sunt drivere ce pot lucra n mod text si mod grafic sau doar n unul
dintre ele. Acestea preiau informatiile venite de la mouse si le traduc n miscari echivalente pe
ecran. Soricelul poate avea doua sau trei butoane care au functiile definibile. Din punct de vedere
tehnic si n functie de dezvoltarea tehnologica soriceii au avut o evolutie trecnd de la mouse-ul
mecanic la cel optic si pna la touchpad.
210 Clasificarea functionala a .ouse'ului
Din punct de vedere functional exista 3 tipuri de mouse-uri:
1) mecanic
2) opto-mecanic
3) optic
2.1.1. :ouse8ul mecanic
Dispune de doua role de cauciuc a caror axe de rotatie sunt perpendiculare. ntre aceste role
exista o bila metalica cauciucata care are rolul de a transmite miscarea celor doua role de
cauciuc. De asemenea, mouse-ul are si o a treia rola care nu are un rol activ, ci foloseste doar la
sustinerea bilei cauciucate. n functie de deplasarea mouse-ului paralel cu axa sa principala sau
perpendicular pe aceasta axa, se roteste una dintre cele doua role. Fiecare rola antreneaza cte
un potentiometru. Masurarea variatiei potentiometrului permite determinarea lungimii deplasarii
mouse-ului n cele doua directii.
Astfel, daca se realizeaza o miscare pe directia axei OX si daca miscarea se realizeaza n
partea dreapta, rezistenta potentiometrului aferent creste, iar daca miscarea este la stnga,
rezistenta lui scade. n mod similar, la miscarea pe directia axei OY, daca miscarea se face n
sus, rezistenta creste, iar daca se face n jos, ea scade. Prin compunerea miscarilor pe cele doua
axe perpendiculare, rezulta miscarea oblica.
Un principal dezavantaj al moue-ului mecanic este utilizarea potentiometrelor care sunt o
importanta sursa de zgomot pentru sistem.
n Figura 1 vom prezenta schema de principiu a unui mouse mecanic.
Figura 1 - Schema mouse-ului mecanic
2.1.2 :ouse8ul opto8mecanic
Mouse-ul opto-mecanic mbina avantajele mouse-ului mecanic cu cele ale mouse-ului optic.
De la mouse-ul mecanic a preluat bila, ceea ne asigura ca deplasarea pe ecran a cursorului nu
va mai fi n functie de tipul si de asezarea padului, iar de la mouse-ul optic mprumuta perechea
led-fotodetector, pastrndu-se avantajul eliminarii potentiometrelor. Si acest tip de mouse, ca
mouse-ul mecanic, are role situate pe directii perpendiculare, actionate de bila. Fiecare rola este
conectata la o rotita crestata care are de o parte si de alta un led si o fotodioda. La orice miscare
a bilei si implicit a rotitei crestate, combinatia led-fotodetector detecteaza numarul de crestaturi si
deci, deplasarea relativa a soricelului pe suportul de miscare. Acest tip de mouse are discuri cu
fante radiale la care transmisia impulsurilor se realizeaza fotoelectric.
Fotodetectorii sunt n general fototranzistori. Ansamblul led-fototranzistor se foloseste n
baterii de cte doua. La miscarea pe diagonala se rotesc ambele role. Rezultatul consta n
transmiterea unor impulsuri numite #ic"eys.
Raza de actiune depinde de numarul discurilor si de numarul de fante. Pentru a afla directia
miscarii se folosesc semnale n cuadratura. Mai exista o alta metoda de aflare a directiei de
miscare, metoda ce foloseste un montaj care reactioneaza la frontul crescator al impulsului. n
functie de sensul de rotatie impulsurile vor veni defazate n timp. Semnalul este prelucrat de un
chip de pe controller-ul inclus n carcasa mouse-lui, abia apoi fiind prezenta interfata seriala RS
232.
Avantajele acestui tip de mouse sunt urmatoarele: robustetea, costul relativ scazut si faptul ca
se poate deplasa pe orice suprafata. Un fapt care trebuie remarcat este acela ca mouse-ul opto-
mecanic este cel mai des folosit n practica.
Dezavantajele cele mai des ntlnite la mouse-ul opto-mecanic sunt determinate de prafuirea
bilei ce duce la griparea cilindrilor, acest tip de mouse fiind greu de depanat. Uzual, pentru a
remedia acest inconvenient, bila de inox este nlocuita cu una din coralzita, bila ce se acopera cu
o pelicula fina pentru mbunatatirea conditiilor de contact.
n Figura 2 vom prezenta schema de principiu a unui mouse opto-mecanic.
Figura 2 - Schema mouse-ului opto-mecanic
2.1.3 :ouse8ul optic
Acest tip de mouse a aparut n anul 1982 si are ca principal avantaj faptul ca nu prezinta parti
n miscare. El nlocuieste bila, rolele si potentiometrele ce apar la un mouse mecanic cu un
ansamblu led-fotodetector. Mouse-ul optic se deplaseaza pe o placa speciala formata dintr-un
numar mare de benzi reflectorizante egal distantate ntre ele, dispuse ntr-o grila rectangulara.
Cnd mouse-ul se deplaseaza pe aceasta placa, foto-detectorul contorizeaza numarul de benzi
peste care a trecut mouse-ul prin masurarea semnalului reflectat emis de led.
Partea de jos este acoperita de un strat subtire de pasta avnd rol de protectie. Padul are
imprimat un raster. Raster-ul este bicolor: liniile verticale sunt de culoare albastra, iar cele
orizontale sunt de culoare cenusie spre negru. Ambele tipuri de linii au n componenta o
substanta speciala, astfel nct lumina reflectata va avea o culoare albastra, cenusie sau o
combinatie a celor doua.
Aici suprafata joaca rolul discului cu fante de la mouse-ul mecanic, iar raster-ul este
asemanator unei matrici de leduri. Soricelul prezinta doua leduri cu lumina n infrarosu avnd
razele dispuse ntr-un unghi de nouazeci de grade. Substanta colorata de pe linie are o astfel de
compozitie nct lumina data de un led este bine absorbita de o culoare si este transparenta
pentru lumina data de celalalt led. Dupa ce raza este reflectata de suprafata argintie, ea este
focalizata de doua lentile pe doua oglinzi. De aici ea este transmisa la doua matrici liniare si
perpendiculare, fiecare avnd cte patru fotodiode. Cele patru fotodiode sunt astfel amplasate,
astfel nct daca lumina ar fi reproiectata prin oglinzi si lentile , ea se va suprapune perfect peste
raster.
Astfel, cei patru senzori reproduc o perioada a raster-ului. Fiecare fotodioda din matrice da un
semnal electric defazat cu nouazeci de grade fata de semnalul fotodiodei vecine. Prin
pozitionarea celor doua matrici pe orizontala si verticala, se obtine descompunerea miscarii pe
cele doua directii.
Cutia este ermetic nchisa, precizia mouse-ului nemaifiind afectata de praf. Sistemul este mai
scump ca variantele prezentate anterior datorita faptului ca necesita o suprafata speciala de
deplasare.
Principalele avantaje ale acestui model sunt: - eroarea foarte mica de pozitionare, care este
mai mica decat 1/1000 si durata mare de viata.
Pe de alta parte, mouse-ul prezinta doua mari dezavantaje: sensibilitatea lui la miscare depinde
de tipul padului si directia de deplasare a cursorului pe ecran depinde de asezarea padului. Daca
padul a fost asezat ntr-o directie oblica iar mouse-ul se misca pe directia verticala, rezultatul pe
ecran va fi o miscare oblica a cursorului.
n Figura 3 vom prezenta schema de principiu a unui mouse optic:
Figura 3 - Schema mouse-ului optic
Pe lnga variantele constructive prezentate mai sus, mai exista si alte tipuri de mouse-uri,
nsa ele nu au o raspndire asa de mare ca cele prezentate anterior.
Printre acestea putem aminti:
:ouse8ul analogic - El are un potentiometru comandat prin bila sau prin doua role
perpendiculare. Are nsa o durata de viata scazuta si o posibilitate de deplasare limitata datorata
potentiometrului.
:ouse acusto8mecanic - Este asemanator celui opto-mecanic, folosind unde acustice n
locul celor luminoase.
2121 Clasificarea .ouse'ului du%a .odul de conectare la
calculator
Un mouse se poate conecta la calculator:
1) Prin cablu.
2) Fara cablu (comunicatie R).
3) Direct la tastatura.
4) Direct la magistrala.
2.2.16:ouse conectat prin cablu
Mouse-ul se conecteaza la calculator prin unul din porturile seriale asa numitele COM1 si
COM2. nformatiile sunt transmise de mouse la fiecare 500-600ms si sunt receptionate de
calculator prin interfata V24. Aceste informatii contin trei octeti. Primul octet reprezinta deplasarea
pe coordonata x n ultimele 100 ms citite, al doilea reprezinta deplasarea pe coordonata y n
acelasi timp, iar al treilea octet reprezinta starea logica a butoanelor. Driver-ul analizeaza starea
mouse-lui si transforma informatiile referitoare la deplasarile relative n pozitii absolute pe ecran si
afiseaza pozitia cursorului. Ca si la alte dispozitive seriale, conectorul de la capatul cablului este
de tip "tata", fie cu 9, fie cu 25 de pini. Desi pentru comunicatia dintre mouse si driver-ul de
dispozitiv sunt folositi numai ctiva pini ai conectorului DB-9 sau DB-25, conectorul prezinta toti
cei 9 sau 25 de pini. Deoarece majoritatea calculatoarelor PC sunt prevazute cu doua porturi
seriale, mouse-ul serial poate fi conectat att n COM1 ct si n COM2.
La initializarea sistemului, driver-ul de dispozitiv examineaza porturile pentru a determina la
care dintre ele este legat mouse-ul. Cum un mouse nu se conecteaza direct la sistem, nu el este
cel care i foloseste resursele, ci portul serial corespunzator lui. De exemplu, un mouse conectat
la COM2, va folosi RQ 3 si adresele de port /O 2F8h-2FFh.
Portul pentru mouse, de pe placa de baza (PS/2), este un port dedicat, aparut o data cu
sistemele PS/2 livrate de BM din 1987. De aceea, portul este denumit si interfata PS/2 pentru
mouse. Conectorul de mouse de pe placa de baza este, de regula, acelasi cu cel "mini-DN"
utilizat pentru tastaturile mai noi. De fapt, portul de mouse este conectat la controller-ul de
tastatura de tip 8042, aflat pe placa de baza.
Alte placi de baza au un conector de tip "tata", cu pini ("pin-header") pentru portul de mouse,
deoarece cele mai multe carcase standard nu sunt prevazute cu orificii pentru conectorul "mini-
DN", destinat mouse-ului. n aceasta situatie, sistemul se livreaza cu un cablu adaptor, care face
trecerea de la un tip de conector la celalalt.
Conectarea mouse-ului la portul sau dedicat este cea mai buna metoda, pentru ca n acest
mod nu se pierde nici un conector de interfata si nici un port serial, iar performantele nu sunt
limitate de circuitele portului serial. Resursele standard folosite de portul de mouse, de pe placa
de baza (sau PS/2) sunt RQ 12 si adresele de port /O 60h si 64h. RQ 12 este o ntrerupere pe
16 biti care, n cazul majoritatii sistemelor, este libera. Ea trebuie sa ramna libera n orice sistem
cu magistrala SA care dispune de un port de mouse, deoarece magistralele SA nu permite
partajarea ntreruperilor.
2.2.26:ouse8ul fara cablu3comunicatie I%6
Comunicatia se desfasoara cu ajutorul transmisiei n infrarosu, de aceea acest tip de mouse
contine doua dispozitive: mouse-ul propriu zis mpreuna cu dispozitivul de emisie n infrarosu si
dispozitivul de receptie cuplat prin fir la calculator. Deplasarea soricelului este codata si
transferata prin radiatie circuitului de decodare care, la rndul lui, trimite semnalul decodat
calculatorului. Semnalul trimis este standard.
2.2.36 :ouse8ul direct atasat la tastatura
Mouse-ul atasat direct la tastatura este cel mai nou tip de mouse. De aceea nici forma nu mai
este standard, numele nu mai este acelasi, desi functia este identica: poate fi ntlnit ca trac"ball,
touchpad.
Trac"ball,ul este un dispozitiv nrudit cu mouse-ul, diferenta constnd n faptul ca mouse-ul se
misca pe un suport pe care actioneaza bila, iar la trac"ball se roteste direct bila. De asemenea
are doua sau trei butoane.
Touchpad-ul este un mic ecran senzitiv care "simte" degetul, n acest fel pointerul de pe ecran
devenind prelungirea degetului utilizatorului. De asemenea, atingerea mai puternica a ecranului
senzitiv are rol de clic iar atingerea dubla are rol de dublu-clic. Si touchpad-ul are butoane, de
obicei doua.
2.2.!6 :ouse8ul direct atasat la magistrala
Acest tip de mouse este caracterizat de faptul ca are o placa care se introduce ntr-un soclu al
placii de baza. Desi utilizarea lui este identica cu a celorlalte tipuri de mouse-uri, folosirea lui
implica cteva dezavantaje: ocupa un slot SA, si desi mufa de conectare arata identic cu o mufa
PS/2 semnalele nu sunt identice. O folosire a unui mouse PS/2 poate duce la deteriorarea placii.
De regula, un mouse pentru magistrala este folosit n sistemele care nu dispun de un port
separat pe placa de baza sau de porturi seriale libere. Numele de "mouse pentru magistrala"
deriva din faptul ca mouse-ul necesita o placa speciala pentru interfata de magistrala, care ocupa
un conector din calculator si comunica cu driver-ul de dispozitiv prin magistrala principala a placii
de baza. Desi folosirea unui mouse pentru magistrala este transparenta pentru utilizator (nu
exista nici o diferenta ntre modul lui de operare si cel al celorlalte tipuri), este considerat putin
recomandabil deoarece ocupa un conector care ar putea fi util pentru alte echipamente periferice.
Un alt inconvenient este incompatibilitatea cu celelalte modele. Adaptoarele de magistrala
sunt disponibile de regula numai pentru conectori SA, care sunt ntotdeauna pe 8 biti, astfel ele
fiind limitate n alegerea ntreruperilor hard neconflictuale. Un mouse de magistrala poate fi
periculos pentru ca foloseste un conector "mini-DN", exact ca mouse-ul de tip PS/2, desi sunt
total incompatibile, aceasta incompatibilitate putnd duce la distrugerea placii de baza.
Placile si adaptoarele pentru mouse-ul de magistrala dau de regula posibilitatea alegerii
ntreruperilor si stabilirii adreselor portului /O, dar selectia RQ este limitata la ntreruperile pe 8
biti. De obicei, aceasta nseamna ca trebuie selectat RQ 5 n majoritatea sistemelor care au 2
porturi seriale, deoarece toate celelalte ntreruperi pe 8 biti vor fi folosite. Daca, n plus, se
doreste utilizarea unei alte placi pe 8 biti, ca de exemplu o placa de sunet (care are nevoie de o
ntrerupere), aceasta nu va putea fi folosita de sistem fara sa apara conflicte.
Denumirea brevetata a conexiunii mouse-ului de magistrala este aceea de in%ort .ouse.
(Microsoft)
3. -specte soft4are
210 !utoanele .ouse'ului
n forma cea mai simpla mouse-ul are un singur buton. Deplasarea mouse-ului determina
pozitia cursorului pe ecran, dar selectarea unui element se face numai atunci cnd butonul este
apasat, astfel nct sa nu fie selectate n mod accidental si alte elemente peste care trece
cursorul mouse-ului. Un singur buton nseamna modelul cel mai putin complex si minimul
necesar pentru executarea functiilor mouse-ului. Sistemele Apple Macintosh folosesc acest tip de
mouse cu un singur buton.
Doua butoane ofera nsa mai multa flexibilitate. De exemplu un buton poate fi folisit pentru
comanda "executa", iar al doilea pentru comanda anuleaza. Majoritatea aplicatiilor folosesc unul
sau doua butoane, iar cele mai ntlnite mouse-uri au numai doua butoane.
Trei butoane reprezinta limita practica de butoane deoarece sunt disponibile trei pozitii pentru
index, mujlociu si inelar, n timp ce degetul mare si mic tin mouse-ul.
Fiecare apasare pe un buton determina incrementarea unui contor (pentru memorarea
numarului de apasari si eliberari), acesta fiind pozitionat automat pe 0 n momentul citirii sale sau
n cazul unei resetari. Ca urmare, starea butoanelor (apasari, eliberari, precum si starea logica
apasat sau eliberat) poate fi obtinuta prin metode software, ea fiind specificata printr-o valoare
ntreaga. Daca bitul corespunzator unui buton are valoarea 1, acesta este apasat, n caz contrar
el fiind liber.
212 #nitatea de distanta
Miscarea mouse-ului se exprima n unitati de distanta. Unitatea de masura pentru aceasta
miscare se numeste rata de deplasare, ea reprezentnd cel mai mic increment pe care l poate
detecta mouse-ul. Aceasta valoare este de aproximativ 1/200 inch.
O data cu deplasarea mouse-ului, driverul stabileste un contor de miscare pe verticala si pe
orizontala, utilizat pentru deplasarea cursorului pe ecran cu un anumit numar de caractere sau
pixeli. De asemenea, se poate defini senzitivitatea mouse-ului ca fiind numarul de rate de
deplasare necesare pentru a misca cursorul cu 8 pixeli.
212 Cursorul .ouse'ului
Mouse-ul poate avea cursorul n doua reprezentari de baza: n mod text si n mod grafic. La
un moment dat, pe ecran va fi afisat un singur tip de cursor.
3.3.16 Cursorul n modul te7t
Cursorul n modul text dispune la rndul lui de doua tipuri individuale de reprezentare:
cursorul hardware si cursorul software.
'ursorul hardware este cel care apare pe ecran la pornirea calculatorului. Acesta este un
cursor clipitor care se deplaseaza pe ecran de la un caracter la altul, putnd lua forma unui pixel
sau a unei liniute. El este format dintr-un bloc de 8 pixeli latime pe 16 pixeli naltime. Un set
orizontal de pixeli formeaza un set de baleiere, acestea fiind cele ce determina aparitia cursorului.
Ele sunt numerotate n general de la 0 la 7 (sau de la 0 la 11, n functie de monitor), linia de vrf
avnd numarul 0. Daca o linie este aprinsa, n zona respectiva va aparea clipirea pe ecran, n caz
contrar ea nu va avea nici un efect.
'ursorul software se deplaseaza tot de la caracter la caracter, dar utilizeaza atributele de
afisare pentru a influenta modul de aparitie al caracterelor pe ecran. Acest efect este creat prin
doua masti a cte 16 biti, o masca a ecranului si o masca a cursorului. Valorile acestor masti
determina noile atribute ale caracterelor, n momentul n care ele sunt acoperite de cursor. Masca
ecranului decide care atribute ale ecranului se vor pastra, iar masca cursorului va decide n ce
mod se vor modifica atributele pentru generarea cursorului. n primul rnd, se realizeaza un si
logic ntre masca ecranului si bitii ce definesc caracterul de pe ecran, iar ntre rezultatul obtinut si
masca cursorului se efectueaza un sau exclusiv.
3.3.26 Cursorul n modul grafic
'ursorul 7n #odul grafic reprezinta o forma care se deplaseaza pe ecran peste imagine si
este alcatuit dintr-un bloc de pixeli. Deplasarea pe ecran afecteaza punctele din spatele
cursorului, astfel fiind create forma si culoarea sa. Locatia pe ecran a acestui tip de cursor este
direct legata de un pixel din spatele sau. Acest pixel, utilizat de software pentru a determina
coordonatele cursorului, se numeste punct de referinta.
Si aici se definesc doua masti pentru crearea cursorului: masca ecranului si masca cursorului.
Masca ecranului determina care pixeli vor da forma cursorului si care vor reprezenta fondul, iar
masca cursorului determina care pixeli vor contribui la culoare cursorului. n momentul n care se
fac modificari n zona ecranului n care se afla cursorul, acesta trebuie sa fie ascuns, astfel nct
sa nu fie reactivate pe ecran vechile valori. n primul rnd se face un si logic ntre masca
ecranului si bitii de date care definesc pixelii de sub cursor, apoi ntre rezultatul obtinut si masca
cursorului se efectueaza un sau exclusiv.
218 Hntreru%eri
Un mouse foloseste o ntrerupere ori de cte ori are de transmis o informatie driver-ului sau.
Daca apare un conflict si ntreruperea utilizata de mouse este folosita de un alt dispozitiv, atunci
mouse-ul nu va functiona corect sau nu va functiona deloc.
Daca sistemul foloseste un port de mouse, n mod normal nu apar conflicte de ntrerupere,
dar acest lucru se poate ntmpla n cazul folosirii celorlalte interfete.
Daca se utilizeaza o interfata seriala, conflictele de ntreruperi apar de regula la adaugarea
unui al treilea sau al patrulea port serial. Aceasta se ntmpla deoarece, n sistemele cu
magistrala SA, porturile seriale numerotate impar (1 sau 3) sunt adeseori prost configurate si
folosesc aceleasi ntreruperi ca si porturile numerotate par (2 sau 4). Astfel, daca mouse-ul este
conectat la COM2, iar un modem este conectat la COM4, s-ar putea ca ambele sa foloseasca
aceeasi ntrerupere, ceea ce duce la imposibilitatea folosirii simultane.
Exista o ntrerupere soft ce permite accesul la rutina de programare a mouse-lui care este de
fapt interfata de mouse Microsoft NT 33h. Functiile oferite de aceasta interfata sunt suportate n
mare masura si de asa zisele drivere compatibile Microsoft.
Pentru instalarea mouse-ului se poate apela ntreruperea NT 33 h prin intermediul ntreruperii
NT 86 h, care este interfata generala cu ntreruperile software.
Spre exemplu cu ajutorul unui limbaj de nivel nalt cum ar fi limbajul C un mouse se poate instala
n modul urmator:
+include ,dos.-.
..........................
union R/01 reg2
...........................
main3 4
5
reg.6.a67$6$12
int893$633, :reg, :reg42
..................................
;
3.!.16 Functii ale ntreruperii I, 33(
Functia ooooh
Aceasta functii duce la resetarea mouse-ului la valorile implicite si permite determinarea starii
curente a mouse-ului (hardware sau software). Pentru apel, se ncarca n registrul ax valoarea
8888h0
Functia 8889h
Aceasta functie permite afisarea pe ecran a cursorului mouse-ului. Pentru apel se ncarca n
registrul ax valoarea 8889h0 Functia nu returneaza nimic.
Functia 888:h
Realizeaza ascunderea cursorului mouse-ului. Pentru apel, se ncarca n registrul ax valoarea
0002h. Functia nu returneaza nimic.
Functia 888;h si 888<h
Functia 888;h permite aflarea coordonatelor ecran ale cursorului mouse-ului si a starii
butoanelor. Pentru apel, se ncarca n registrul ax valoarea 0003h. Functia returneaza
coordonatele orizontale si verticale ale cursorului, precum si starea butoanelor.
Functia 888<h permite stabilirea pozitiei curente a cursorului mouse-ului. Pentru apel, se ncarca
n registrul ax valoarea 0004h, iar n registrii bx , respectiv cx se ncarca noua coordonata
orizontala, respectiv verticala. Functia nu returneaza nimic.
Functia 888=h si 8888>h
Functia 888=h permite citirea starii de apasare a unui buton. Pentru apel, se ncarca n registrul
ax valoarea 0005h, iar n registrul bx se ncarca numarul butonului dorit. Functia returneaza
starea butoanelor, numarul de apasari de la ultimul apel, coordonata orizontala a cursorului la
ultima apasare, precum si coordonata verticala n aceleasi conditii.
Functia 888>& permite citirea starii de liber a butonului. Apelul se face identic ca apelul 0005h, cu
deosebirea ca n ax se ncarca valoarea 0006h. Functia returneaza starea butoanelor, numarul
de eliberari de la ultimul apel precum si coordonatele orizontale si verticale ale cursorului la
ultima eliberare.
Functiile 888?h si 888@h
Functia 888?h permite stabilirea intervalului pentru coordonata orizontala a cursorului mouse-ului.
Pentru apel, se ncarca n registrul ax valoarea 0007h, n cx se ncarca valoarea minima a
coordonatei orizontale, iar n dx valoarea maxima a coordonatei orizontale. Functia nu returneaza
nimic.
Functia 888@h permite stabilirea intervalului pentru coordonata verticala a cursorului mouse-ului.
Pentru apel, se ncarca n registrul ax valoarea 0008h, n cx se ncarca valoarea minima a
coordonatei verticale, iar n dx valoarea maxima a coordonatei verticale. Functia nu returneaza
nimic.
Functiile 888Ah si 888)h
Functia 888Ah permite definirea cursorului n modul grafic. Pentru apel, se ncarca n ax valoarea
0009h, iar n registrii bx si cx coordonatele orizontale, respectiv verticale ale punctului de
referinta, iar n es:dx se ncarca un pointer la cele doua masti. Functia nu returneaza nimic.
Functia 888Ah permite definirea cursorului n modul text. Pentru apel, se ncarca n ax valoarea
000Ah, iar n bx o valoarea ce specifica tipul cursorului. Daca s-a specificat cursorul software, n
cx si dx se ncarca masca ecranului, respectiv a cursorului, iar daca s-a specificat cursorul
hardware, n cx si dx se ncarca liniile de nceput, respectiv de sfrsit ale cursorului. Functia nu
returneaza nimic.
Functia 888Bh
)ceasta functie per#ite citirea deplasarii #ouse,ului0 Pentru apel* se 7ncarca 7n registrul a(
aloarea 888B&* iar functia returnea6a nu#arul ratelor de deplasare pe ori6ontala si pe erticala0
Functia 888Fh
Aceasta functie permite definirea senzitivitatii mouse-ului. Pentru apel, se ncarca n ax valoarea
000Fh, iar n cx si dx valorile senzitivitatilor pe orizontala, respectiv pe verticala. Functia nu
returneaza nimic.
Functia 8898h
Aceasta functie permite invalidarea cursorului ntr-o zona ecran. Pentru apel, se ncarca n ax
valoarea 0110h, n cx si dx valorile coordonatelor coltului din stnga sus, iar n si si di valorile
coordonatelor coltului din dreapta jos. Functia nu returneaza nimic.
Functia 889:h
Aceasta functie permite definirea dimensiunii blocului cursorului grafic. Pentru apel, se ncarca n
ax valoarea 0012h, n bh o valoare care specifica latimea cursorului, iar n ch o valoare care
specifica naltimea cursorului. n bl va fi ncarcata o valoare care specifica coordonata orizontala
a punctului de referinta, n cl o valoare care specifica coordonata verticala a punctului de
referinta, iar n es:dx un pointer catre cele doua masti. Functia returneaza valoarea FFFFh n
registrul ax, n caz de succes.
21/ 5oft %entru dri(ere
Pentru a functiona corect mouse-ul necesita instalarea unui driver de dispozitiv. Daca se
doreste utilizarea mouse-ului n sistemul DOS standard, va trebui ncarcat un driver de dispozitiv
prin fisierul Config.Sys (caz n care va avea extensia .Sys) sau Autoexec.Bat (cu extensia .Com),
spre deosebire de sistemele Windows sau OS/2, n care driver-ul este inclus n mediul de
operare.
Una dintre cele mai mari probleme ale driverelor de mouse separate, este ncarcarea lor intr-
un bloc UMB (Upper Memory Block). Spre exemplu, driverele Microsoft mai vechi necesita un
bloc foarte mare (40 .. 56 kB), n care sa se ncarce, dupa care se comprima la mai putin de 20
kB. Chiar daca dupa ncarcare ocupa pna la 20 kB, tot trebuie o zona mare pentru introducere.
Driverele mai noi (Microsoft) se ncarca mai nti n memoria inferioara, se comprima sub 20 kB,
iar apoi se muta n UMB. Mai mult dect att, driver-ul cauta cel mai mic bloc UMB care l poate
cuprinde, si nu pe cel mai mare, cum s-ar ntmpla la ncarcarea driver-ului prin comenzile
DEVCE HGH sau LOAD HGH.
Pentru instalarea unui mouse n Windows 95, se pot folosi cel putin doua metode. Se poate
selecta pictograma Add new Hardware din Control Panel si apoi se selecteaza optiunea de
instalare a unui mose. De asemenea, se poate selecta pictograma Mouse din Control Panel,
dupa care se selecteaza eticheta General si apoi se selcteaza butonul Change. n ambele cazuri
exista posibilitatea alegerii unuia din produsele pentru care Microsoft ofera drivere integrate sau
se poate furniza driverul de proprietar de pe discheta. Pentru selectarea unui driver integrat, se
executa clic pe butonul radio Show All Devices, dupa care se selecteaza un producator si un
produs. Marea majoritate a mouse-urilor disponibile n prezent pot sa emuleze protocolul de
mouse Microsoft. Pentru vizualizarea driverelor folosite, se executa clic pe eticheta driver din
fereastra Mouse Properties. Vor fi vizualizate doua drivere: unul este driverul n mod real (numele
de fisier cu extensia .DRV), iar al doilea este driverul n modul protejat (cu extensia .VXD).
<. Go5stic)
1. Introducere
Joystick-ul este un echipament des intilnit in configuratia calculatoarelor personale alaturi de
mouse, trackball , tableta de digitizare. Toate acestea sint echipamente de intrare care impreuna
cu tastatura permit utilizatorului sa controleze procesele ce se desfasoara in interiorul masinii de
calcul . Spre deosebire de celelalte echipamente mentionate mai sus , care au o importanta vitala
in utilizarea unui sistem de calcul , joystick-ul nu este indispensabil deoarece principala lui
utilizare este in domeniul programelor distractive .
Daca vom desface un joystick vom fi surprinsi de simplitatea lui constructiva deoarece in
interiorul lui nu vom descoperi decit niste butoane "foc" ( simple comutatoare normal deschise ) si
doua potentiometre ale caror cursoare sint cuplate prin intermediul unor mici angrenaje de plastic
cu maneta joystick-ului . Astfel cind deplasam maneta inainte sau inapoi potentiometrul care
traduce miscarea pe verticala isi va modifica rezistenta . Analog isi modifica rezistenta si celalalt
potentiometru cind deplasam maneta la stinga sau la dreapta .
deea unei manete pentru jocuri nu este noua . Joystick-ul a aparut odata cu jocurile video pe
calculator , jocuri pentru care tastatura nu erea suficient de ergonomica . Se stie ca vechile
calculatoare de tip Spectrum , Comodore sau Amiga , calculatoare destinate in special jocurilor
video , dispuneau de o maneta pentru jocuri asemanatoare din punct de vedere al aspectului
exterior cu actualul joystick al calculatoarelor de tip PC . Acest tip de joystick nu poate fi utilizat
de noile claculatoare PC decit cu o interfata speciala deoarece are doar un buton "foc" iar
sesizarea deplasarii manetei pe cele patru directii se face prin patru contacte normal deschise .
Cind impingem maneta inainte sau inapoi se vor inchide contactele pentru inainte respectiv inapoi
. Analog se intimpla si in cazul in care impingem maneta la dreapte sau la stinga . Astazi acest tip
de joystick poarta numele de "joystick digital" deoarece el sesizeaza deplasarea manetei joystick-
ului prin nivele logice de "1" sau "0" spre deosebire de joystick-ul actula prezentat pe scurt
anterior , care sesizeaza miscarea manetei prin variatia rezistentei unui potentiometru . Acest tip
de joystick se mai numeste si "joystick analogic" tocmai din cauza acestui principiu de functionare
.
n Figura 1 sunt date citeva tipuri constructive de joystick-uri .
Figura 1
2. Structura interna si functionarea Co5stic)8ului
Joystick-ul se conecteaza la calculator printr-un cablu prevazut cu un conector de tip D -
SHELL cu 15 pini . Configuratia pinilor acestui conector este prezentata in Figura 2.
Figura 2
Se observa ca la acest conector se pot conecta doua joystick-uri notate in Figura 3 cu A si B .
Fiecare din aceste doua joystick-uri este compus din doua butoane "foc" ce sunt de fapt doua
contacte normal deschise ( A1 si A2 pentru joystick-ul A ) , si doua potentiometre ale caror
cursoare sunt actionate de mecanismul manetei ( AX si AY pentru joystick-ul A ) si al caror scop
este de a sesiza miscarea manetei pe cele doua axe X si Y . Butoanele sunt cum am mai spus
simple comutatoare normal deschise legate intre un pin de masa (pinul 4 si 5 pentru joystick-ul
A , respectiv pinul 12 pentru joystick-ul B ) , si un pin de intrare specific ( A1 si A2 pentru joystick-
ul A , respectiv B1 si B2 pentru joystick-ul B ) . Potentiometrele sunt cuplate intre niste pini de
alimentare de +15 V ( care sunt pinii 1 si 8 pentru joystick-ul A si respectiv pinii 9 si 15 pentru
joystick-ul B ) si niste pini speciali de intrare ( pinul 3 pentru AX , 6 pentru AY , 11 pentru BX , 13
pentru BY ) .
Figura 3
Schema electrica interna a joystick-ului este foarte simpla , astfel justificinduse pretul relativ
redus al unui joystick . Un joystick contine in interior doar doua contactoare si doua rezistente
variabile comandate prin niste mici pirghii din material plastic de maneta . Aceasta structura
simpla este completata insa de circuitul electric implementat de controler-ul de joystick (care se
poate gasi fie pe o placa separata , fie pe placa de sunet , fie pe controlerul Multi-/O care contine
controlerele pentru unitati floppy sau hard disk si pentru porturile seriale sau paralele ) . n figura
de mai sus este prezentata schema electrica a acestui circuit .
Din punct de vedere tehnic este vorba despre patru monoflop-uri . Piesa principala a unui
monoflop este comparatorul care urmareste diferenta de tensiune intre tensiunea de alimentare
de 5V si tensiunea de la bornele condensatorului C ( vezi schema de mai sus ) . Acest
condensator se incarca tot de la sursa de tensiune de 5V prin intermediul potentiometrului din
joystick ( a carui rezistenta variaza intre 0 si 100 kohmi ) care este insa inseriat in game-controller
cu o rezistenta limitatoare .
n stare de repaus , condensatorul C este incarcat la +5V . Prin intermediul software-ului , si
anume printr-o comanda /O , este activat un contactor electronic notat pe schema cu "Start" ,
care descarca brusc condensatorul . Tensiunea la bornele acestuia devine 0V .
Daca circuitul este redeschis , condensatorul incepe sa se incarce prin rezistenta
potentiometrului . Durata acestui proces variaza in functie de marimea actuala a rezistentei ,
practic de pozitia manetei de joc . n aceeasi masura creste si tensiunea de la bornele
condensatorului . Dupa cum am mai spus , tensiunea de pe condensator este comparata cu
tensiunea de +5V de comarator . Daca tensiunea ( mai exact , diferenta de tensiune ) la intrarea
in comparator este mai mica decit o valoare prestabilita ( cca. +5V ) , atunci la iesirea din
comparator apare nivelul logic "0" . Daca insa tensiunea la intrare crete peste aceasta valoare ,
iesirea comuta pe nivelul logic "1" .
Varitia semnalelor prin circuit dupa declansarea unei masuratori se poate vedea tot in Figura
4 de mai jos .
Figura !
Dupa activarea circuitului de start prin software , iesirea din comparator comuta brusc pe
nivelul logic "0" si trece automat , dupa un timp prestabilit prin pozitia potentiometrului, la nivelul
logic "1". Toate cele patru iesiri din comparator ale unui game-controller sint stabilite de la bitul 0
pina la 3 ai portului de joystick 201H ( numar in hexazecimal ) si pot fi valorificate acolo prin /O-
Read de un program sau de BOS .
Procedura este urmatoarea : rutina de BOS a joystick-ului sau un program ( joc )
declanseaza startul monoflop-ului printr-o operatie de scriere /O ( orice informatie la adresa
201H ) . mediat dupa aceea porneste un timer . Pe game-controller nu se afla asa ceva , de
aceea se foloseste de obicei timer-ul de pe placa de baza a calculatorului . Rutina chestioneaza
periodic bitul comparatorului ; daca el trece de la "0" la "1" inseamna ca monoflop-ul s-a derulat si
poate fi citita valoarea indicata de temporizator . Aceasta chestionare a adresei joystick-ului nu
poate fi evitata , deoarece game-controller-ul nu poate deservi un hardware-interrupt propriu .
Rezistenta actuala a potentiometrului poate fi calculata conform formulei :
% L 3 ,impul inregistrat 8 2!@2 Os 6 * 1@111 Os
n realitate , nu au o linie carecteristica ideala , ceea ce inseamna ca in starea de repaus a
manetei de joc potentiometrele X si Y nu prezinta exact jumatatea valorii potentiometrului ( 50
kohm ) . Nici valorile de inceput si de incheiere nu pot fi prevazute exact . n afara de aceasta
valorile respective se modifica in timpul functionarii prin solicitare mecanica . De aceea , joystick-
ul trebuie recalibrat din cind in cind .
Sub noul sistem de operare Windows 95 exista in acest sens o fereastra de n dialog dedicata
acestui fapt , anume "Settings - Control pannel - Joystick - Calibration" . n cazul jocurilor DOS ,
acest proces este efectuat ori automat in timpul jocului , ori jocul dispune de un asemenea punct
de meniu . n primul caz puteti sa cadem in capcana : daca software-ul ( jocul ) presupune in
timpul unei calibrari ca maneta se afla in pozitie centrala in momentul in care tocmai am deplasat-
o , rutina joystick-ului poate fi inselata si pozitia centrala este practic total dereglata .
Unele joystick-uri pot fi clibrate prin intermediul unor regulatoare de calibrare ( de fapt doua
potentiometre suplimentare inseriate cu potentiometrele joystick-ului in interiorul acestuia ce
permit ajustarea pozitiei de centru de 50kohmi ) . Programul DOS "Joy-read" ofera in acest sens
servicii de calitate . Este bine de stiut si ca diferiti producatori aduc pe piata versiuni deosebite de
joystick , care la prima vedere arata ca un instrument standard , insa interiorul este dominat de o
electronica remarcabila . De exemplu , "Sidewinder 3D Pro" de la Microsoft : in interior se afla trei
diode luminiscente LED minuscule ( doua la maneta si o dioda stabilizatoare ) , diode ce creaza
puncte luminoase pe o matrice CCD . Un circuit controler in joystick calculeaza astfel pozitia
curenta a manetei.
O alta solutie interesanta este "Grip" , produs de firma Gravis . Gameport-ul normal este legat
prin cablu de o caseta , la care sint conectate doua joystick-uri sau patru gamepad-uri .
Totul este liber programabil , iar sub Windows 95 sustine interfata "Direct - nput" .
3. Soft4are8ul de comanda
Bineinteles ca fiecare programator ( de jocuri ) poate realiza propria rutina joystick prin
accesari /O ale adresei 201H si prin programarea directa a temporizatorului . De obicei acest
lucru nu este necesar , deoarece BOS-ul dispune de facilitati confortabile . nterrupt-ul
( software ) de BOS 15H, care pe vremuri era destinat unitatilor de banda , a fost extins ,
devenind in cazul calculatoarelor personale uzuale functia de joystick 84H.
ntreruperile software sint o specialitate a procesoarelor ntel sau compatibile . Ele reprezinta
o tehnica relativ simpla de realizare a subprogramelor : practic , toate limbajele de programare au
implementata o functie care permite declansarea unui interrupt software . Numarul intreruperilor
dorite este pur si simplu indicat functiei respective . De regula pentru fiecare interrupt sint
disponibile o sumedenie de functii si subfunctii . Numarul functiei principale este mai intii incarcat
in registrul CPU - AH , iar numarul subfunctiei in registrul DX . n momentul in care subprogramul
este incheiat , programatorul regaseste rezultatele in registrii CPU . Sintaxa pentru realizarea
unor astfel de accesari ale sistemului difera de la un limbaj de programare la altul , dar urmeaza
intotdeauna modelul prezentat mai sus .
Apelarea subfunctiei 00H a functiei principale 84H are ca rezultat indicarea starii tastelor .
Dupa revenirea din aceasta finctie , in registrul AL procesorului se regaseste o valoare care
corespunde starii celor patru taste . n cazul in care o tasta "foc" mai este apasata de utilizator ,
bit-ul corespunzator este pus pe "1" , in caz contrar pe "0" ( vezi Figura 5 ) .
Figura "
n cazul in care Carry-Flag-ul unitatii CPU este activat dupa intoarcerea din aceasta
subfunctie , este clar ca a aparut o eroare - de exemplu pe motiv ca nu a fost conectat nici un
joystick .La nivel de limbaj de asamblare , citirea Carry-Flag-ului este foarte facila . Utilizarea
acestei subfunctii aduce insa numai informatii privitoare la starea momentana a tastelor "foc" , dar
nu spune nimic despre starile anterioare , intrucit gameport-ul nu efectueaza memorari
intermediare ale starilor . De aceea cade in sarcina programatorului sa apeleze in mod regulat
aceasta functie ( procedeu numit "polling" ) . Subfunctia 01H furnizeaza relatii despre starea
momentana a potentiometrelor din joystick ( mai exact numarul de "batai" ale temporizatorului ) in
registrii de procesor AX , BX , CX si DX (vezi Figura 6 ) .
Figura #
Aceasta functie BOS preia automat pornirea masuratorii ( deci descarcarea condensatoarelor
, programarea temporizatorului , pornirea acestuia si citirea registrului ) . Si aceasta functie
activeaza Carry-Flag-ul in cazul aparitiei unei erori .
!. Concluzii finale
Datorita faptului ca pringipala componenta a unui joystick este potentiometrul , este interesant
faptul ca un gameport poate fi utilizat si pentru conectarea de diferiti senzori , de exemplu pentru
masurarea unor parametrii ai mediului ambiant . Pe de o parte , intrarile pentru tastle "foc" pot fi
utilizate pentru transmiterea de stari binare ( de exemplu daca o usa este inchisa sau deschisa ) .
Pe de alta parte , senzori analogici , cum ar fi termistorii ( utilizati pentru masurarea unor
temperaturi ) , fotorezistente (utilizate la masurarea gradului de iluminare al unei incaperi ) si
senzori Hall ( utilizati ca senzori de proximitate ) , pot fi conectati in locul potentiometrelor . n plus
, masurarea unor tensiuni este posibila prin intercalarea unui tranzistor cu efect de cimp . De
asemenea este de apreciat ca la unii din pinii conectorului de gameport se gaseste tensiunea de
5V , tensiunea de lucru a calculatorului , si care poate fi utilizata si in exteriorul acestuia daca
este preluata de aici . Desigur , nu trebuie sa ne asteptam la performante deosebite prin utilizarea
unui gameport : precizia de conversie a monoflop-ului nu este nemaipomenita , iar frecventa
limita se situeaza la numai 1kHz .
Ca observatie finala , pe piata exista o varietate imensa de joystick-uri pentru PC , care pot fi
achizitionate la preturi cuprinse intre 10 si 100 USD . Spre exemplu "Sidewinder 3D Pro" de la
Microsoft , costa cca. 86 USD , iar "Grips" de la Gravis , in doua seturi de jocuri , cca. 133 USD .
-plicatii mouse
1. .biecti2ul lucrHrii
Aceast parte a lucrrii se refer la o serie de aplica[ii legate de mouse i care simuleaz
butoanele mouse-ului i modul de func[ionare al acestora.
2. Introducere teoreticH
01 )%lica<ia =4ert5
Este o aplica[ie cu ajutorul creia se deseneaz cu mouse-ul pe ecran. La lansarea n
execu[ie a programului se deschide o fereastr de dialog. n aceast fereastr se selecteaz
meniul 'o#en6ileMele din bara de stare, apoi se selecteaz comanda 'reion.
Dup ce selec[ia a fost fcut, pe ecran apare o fereastr de dialog n care trebuie introdui
urmtorii parametri: dimensiunea creionului cu care se deseneaz pe ecran i combina[ia de
culori corespunztoare creionului. Culorile sunt combina[ii RGB.
La apsarea butonului Button9, pe ecran apare un mesaj, iar dac calculatorul dispune de o
plac de sunet, la nchiderea acestei ferestre se poate auzi un semnal sonor.
Un exemplu de utilizare a aplica[iei Bwerty este reprezentat n fig. 1.
Fig. 1. Exemplu de ecran din aplica[ia Bwerty.
21 )%lica<ia +abriel
Este o aplica[ie care specific ac[iune executat de mouse n pozi[ia n care se afl: clic
stnga, dublu-clic stnga, clic dreapta sau dublu-clic dreapta. Pe bara de stare a aplica[iei se afl
comanda Meniu, de unde se pot selecta ac[iunile realizate de aplica[ie. Comanda Mouse
deschide o fereastr care con[ine un mesaj, comanda )plica deseneaz pe ecran un dreptunghi
haurat, iar folosind comanda !unet se poate auzi un semnal sonor.
Fig. 2. Exemplu de ecran din aplica[ia -abriel.
Un exemplu de utilizare a aplica[iei -abriel este reprezentat n fig. 2.
Toate aceste comenzi pot fi apelate i cu ajutorul mouse-ului, chiar din pozi[ia n care se afl
acesta, prin apsarea dubl a butonului drept al mouse-ului.
Apsnd butonul stng sau butonul drept al mouse-ului, pe ecran apare semnifica[ia acestor
ac[iuni, printru-un mesaj text nscris n dreptul pozi[iei cursorului de mouse.
21 )%lica<ia Cursorulou
Este o aplica[ie care are ca principal scop realizarea unei noi reprezentri a cursorului pe
ecran.
Pe bara de stare a aplica[iei se afl comanda Meniu, de unde se poate selecta ac[iunea care
are ca scop final realizarea noii reprezentri a cursorului: 'ursor.
Dup ce ac[iunea a fost selectat, pe ecran apare o fereastr de dialog n care urmeaz s fie
introduse coordonatele la care va fi plasat o elips.
Un exemplu de utilizare a aplica[iei 'ursorulNou este reprezentat n fig. 3.
Fig. 3. Exemplu de ecran din aplica[ia 'ursorulNou.
81 )%lica<ia otes
Este o aplica[ie care folosete mouse-ul pentru alegerea formatrii unui text scris ntr-un
fiier creat de aceast aplica[ie, fiier avnd extensia .not. Totodat, aplica[ia dispune de
facilit[i suplimentare de tiprire.
n momentul lansrii aplica[iei se deschide un fiier text, creat de aplica[ie (Notes1.not). Din
meniul Edit se pot alege dou op[iuni noi fa[ de cele deja existente. Acestea sunt /ord i /rap,
care prezint fiierul ntr-un format special, i Font For#at, de aici putndu-se alege dimensiunile
fontului cu care se scrie i tipurile de caractere. Dup ce acestea au fost selectate, se apas
butonul OK. Ac[iunea realizat nu are o urmare imediat pe ecran. Pentru a vedea ce s-a
realizat, se nchide fiierul nou creat i se salveaz (poate avea orice nume, ns este obligatorie
extensia .not). Redeschiznd fiierul creat, se pot observa modificrile rezultate.
Comanda Print Preiew selectat din meniul File deschide o fereastr care prezint forma n
care va arta la tiprire documentul nou creat. Se poate observa, n plus fa[ de aplica[ia
standard, existen[a unui antet care con[ine numele documentului, precum i un subsol care indic
numrul paginii.
Pentru a formata pagina care va fi tiprit, se poate alege suplimentar din meniul File
comanda Margini, comand cu ajutorul creia se pot indica marginile paginii care va fi tiprite.
/1 )%lica<ia ,:ouse
Aceast aplica[ie are ca scop urmrirea pozi[iei cursorului de mouse pe ecran i a
ac[iunilor realizate de butoanele acestuia. Bara de meniu a programului prezint urmtoarele
op[iuni:
Esc: ieire din program (Exit);
F1: informa[ii despre program;
F2: informa[ii furnizate de drier-ul dispozitivului:
o tipul mouse-ului (serial, PS/2 etc.);
o numrul cererii de ntrerupere (RQ).
n col[ul din stnga sus, aplica[ia prezint coordonatele pozi[iei curente a cursorului de mouse
(( i y), precum i numrul coloanei i liniei corespunztoare de pe ecran ('ol i Row). n col[ul
din dreapta sus se afl o fereastr dubl care indic butonul care a fost ac[ionat n momentul
efecturii unei apsri (! sau D). n fereastra principal a programului se afl un dreptunghi care
con[ine textul Drag Me i care poate fi deplasat n aceast zon cu ajutorul mouse-ului.
Un exemplu de utilizare a aplica[iei TMouse este reprezentat n fig. 4.
Fig. !. Exemplu de ecran din aplica[ia TMouse.
2. DesfHJurarea lucrHrii
1. Se selecteaz i se studiaz prezentarea ht#l a echipamentelor de intrare, care con[ine
informa[ii despre: tastatur, trac"ball, digitizor, mouse i 3oystic".
2. Se selecteaz programele de aplica[ie pentru mouse prezentate mai sus i se testeaz
pentru diferite configura[ii, setri i valori introduse de utilizator.
3. Se noteaz observa[iile efectuate pe marginea rulrii acestor aplica[ii.
3. PntrebHri
1. n ce const reprezentarea unui mouse pe ecran?
2. Care este rolul celei de-a treia role a unui mouse mecanic?
3. Cum se numesc impulsurile transmise n momentul micrii pe diagonal a unui mouse
opto-mecanic?
!. Care sunt avantajele i dezavantajele unui mouse opto-mecanic?
". Care este rolul structurii raster n cazul mouse-ului optic?
#. Care este rolul butoanelor suplimentare cu care este prevzut mai recent un mouse
optic?
$. C[i octe[i con[ine informa[ia transmis de mouse-ul conectat prin cablu i care este
semnifica[ia lor?
&. Care sunt tipurile de mouse ataate direct la tastatur?
'. Cum lucreaz un mouse n mod text? Dar n mod grafic?
11. Care este rolul ntreruperii NT 33H?
Descriere aplicatie tableta grafica ?acom +rap(ire!
1. .biecti2ul lucrHrii
Aceast lucrare prezint digitizorul Wacom Graphire4 produs de firma Wacom. Lucrarea va
con[ine o prezentare a tehnologiilor de realizare a digitizoarelor, precum i prezentarea
digitizorului Graphire.
2. Introducere teoreticH
Digitizoarele pot fi considerate o categorie aparte de dispozitive de intrare. Ele fac legtura
ntre mn i calculator.
Un digitizor este alctuit din dou componente principale: O suprafa[ plan i un creion.
Suprafa[a plan genereaz coordonatele (X,Y) ale pozi[iei vrfului creionului aflat n apropierea
sau chiar pe suprafa[a plan. Creionul este n proximitatea tabletei atunci cnd se afl destul de
aproape nct este detectat. Rezultatul poate fi ,aprinderea unui pixel (apari[ia cernelei digitale),
dac detectarea creionului s-a fcut ntr-o regiune a aplica[iei care accept scrierea, sau o
comand de control, dac detectarea creionului s-a fcut ntr-o regiune a aplica[iei cu butoane de
control.
La prima vedere se poate spune c un digitizor lucreaz dup acelai principiu de func[ionare
ca cel al unui mouse. Aceast presupunere este adevrat, dar se limiteaz la faptul c un
digitizor poate emula cele mai rspndite tipuri de mouse-uri.
Un digitizor are dou moduri de lucru:
modul de lucru relativ, numit i modul mouse; n acest mod, pozi[ia creionului pe tablet
nu corespunde cu punctul corespunztor cursorului pe ecran. ndiferent din ce pozi[ie de pe
tablet se reia desenul, cursorul este pus n micare de la ultima sa pozi[ie.
modul de lucru absolut; n acest mod, coordonatele creionului de pe tablet corespund
cu pozi[ia cursorului de pe ecran. Dac creionul este ridicat de pe tablet i pus n alt loc,
cursorul de pe ecran face acelai salt.
Diferen[a dintre un digitizor i un touchscreen, cu toate c utilizeaz tehnologii asemntoare
(suprafa[a sensibil la atingere, pentru a citi pozi[ia), este c un touchscreen nu poate fi utilizat
pentru scriere. n timp ce un touchscreen utilizeaz ca intrare degetul, un digitizor utilizeaz un
creion pentru a capta comenzi, caractere scrise, etc. Dac un digitizor rspunde la atingerile de
deget, pstrarea minii pe tablet n timpul scrierii poate da erori. Un digitizor ofer acurate[e mai
mare dect un touchscreen, fiind mai potrivit pentru sistemele cu creion.
Tehnologiile de realizare a digitizoarelor se pot clasifica dup modul de realizare a tabletei
grafice, astfel: cu gril electromagnetic, cu gril electrostatic, cu film rezistiv sau cu film
capacitiv-electrostatic.
2101 Digiti*oare cu grilA electro.agneticA
Aria activ a tabletei con[ine o gril de conductoare fine (fire sau trasee conductoare pe un
circuit imprimat) legate n form de bucl pentru a genera un cmp electromagnetic. Grila
ac[ioneaz ca o anten pe suprafa[a tabletei. Creionul con[ine n vrf o bobin. Cnd se apropie
creionul, bobina genereaz un curent de intensitate mic ce induce o tensiune mic ntr-unul din
firele grilei. Procesorul tabletei detecteaz tensiunea i genereaz coordonatele (X,Y). De obicei,
grila este situat pe suprafa[a posterioar a LCD-ului ntr-un Pen System. Dac creionul se
apropie de marginea grilei, cmpul electromagnetic se distorsioneaz. Spa[iile ntre
conductoarele grilei afecteaz acurate[ea. Spa[iile mai mici permit detectarea mai exact a
pozi[iei creionului.
n implementarea tradi[ional, grila este desenat pe un circuit imprimat, avnd un substrat
rigid epoxi, sau confec[ionat pe baza unui film mylar transparent. Placa epoxi este mai scump i
mai greu de realizat, iar distan[a dintre dou fire alturate este mai mare dect la cele cu film
Mylar. Acestea din urm dau posibilitatea ndoirii firelor n jurul unui spa[iu protector astfel nct
firele de ntoarcere s se afle sub gril.
Fig. 1. Digitizorul cu gril electromagnetic.
Cele mai multe digitizoare realizate cu gril electromagnetic utilizeaz cel mai puternic
semnal provenit de la liniile X i Y ale grilei, pentru a determina pozi[ia grosier, apoi calculeaz
pozi[ia fix interpolnd valorile citite din dou-trei citiri ale grilei. O variant de acces este
folosirea unei grile faz cu dou seturi de fire X, aflate la distan[e diferite. Procesorul tabletei
calculeaz pozi[ia pe baza semnalului cel mai puternic relativ la cele dou seturi de fire, mai rapid
fat de cutarea individual a firelor, n vederea determinrii celui mai puternic semnal. Se
folosete aceeai metod i pentru determinarea pozi[iei Y.
Multe tablete electromagnetice dau eroare de vitez cnd creionul se mic n diagonal cu
vitez mare. Eroarea rezult datorit diferen[ei de timp dintre pozi[iile citite. Acest lucru poate s
nu fie valabil dac utilizatorul scrie numai caractere mici, dar eroarea poate fi important pentru
desene, schi[e rapide, semnturi etc.
Proiectarea bobinei din vrful creionului poate da eroare de nclinare, fiind situat cu un inci
deasupra vrfului creionului, cnd utilizatorul [ine creionul ntr-o pozi[ie normal. Dac utilizatorul
nclin prea mult creionul, pot aprea erori.
nterferen[a este un alt dezavantaj al grilelor electromagnetice. Cmpul electromagnetic pe
care aceste tablete l utilizeaz este deranjat serios de cadrele metalice, armonicele
componentelor electronice digitale etc. (aceste tablete utilizeaz n mod atipic o frecven[ de 120
kHz pentru semnalele dintre tablet i creion). Ca rezultat, tableta trebuie proiectat
corespunztor pentru fiecare Pen Computer. Chiar schimbarea tipului LCD-ului pentru acelai
produs va determina reproiectarea digitizorului.
O alt problem de proiectare este c grila nu poate fi pus n fa[a LCD-ului fr s determine
apari[ia unor linii negre pe display. Solu[ia este s se pun grila sub LCD.
Printre fabrican[ii ce utilizeaz aceast tehnologie se numr: Calcomp, Hitachi, Logitech,
Summagraphics i Wacom.
2121 Digiti*orul Eaco.
Digitizorul Wacom folosete tehnologia electromagnetic numit gie and receie resonance,
care elimin necesitatea cablului pentru creion. La fiecare 20 de microsecunde se schimb
distribu[ia rolurilor dintre tablet i creion de la emi[tor la receptor. n rol de emi[tor, tableta
emite unde electromagnetice de o anumit frecven[ ce sunt recep[ionate de un circuit de
rezonan[ paralel aflat n creion. Tensiunea indus n bobina circuitului este nmagazinat ntr-un
condensator legat n paralel cu bobina. Energia nmagazinat aici este folosit de creion pentru a
retransmite undele pe o alt frecven[ tabletei. Tableta, n modul receptor, poate localiza undele
transmise de la creion i poate stabili pozi[ia creionului.
O alt caracteristic care deriv din acest procedeu este posibilitatea de a produce linii mai
groase sau mai sub[iri, n func[ie de ct de apsat este creionul pe suprafa[a tabletei. Presiunea
exercitat asupra creionului modific frecven[a de rezonan[ a circuitului paralel din creion i
tableta poate sesiza dac s-a apsat creionul mai tare sau mai ncet.
3. Descrierea aplicaIiei
Digitizorul Wacom Graphire4 face parte din categoria digitizoarelor cu gril electromagnetic.
Creionul nu are fir deoarece este construit n tehnologia gie and receie resonance. Pachetul
(vezi figura 2) con[ine tableta Graphire, creionul Graphire, un CD cu driverul i un CD cu aplica[ia
Corel Painter Essentials 2.
Fig. 2. Pachetul Wacom Graphire4.
2101 Caracteristici
suprafa[ activ: aproximativ formatul A6;
sensibilitate la presiune: 512 niveluri;
rezolu[ie: 2000 dpi;
tableta are dou butoane programabile i o roti[ pentru scroll;
creionul are un buton pentru clic-dreapta i un buton pentru dublu-clic;
cadru transparent pentru poze;
compartiment pentru creion;
,radier virtual n cellalt capt al creionului;
creionul este independent de baterii i fr fir;
dispozitiv plug & play;
2121 Infor.a<ii tehnice
Tableta:
dimensiuni: 208 203,8 17,8 mm;
suprafa[ activ: 127,6 92,8 mm;
lungimea cablului: 1,5 m;
greutate: aproximativ 500 g;
rezolu[ie: 2000 dpi;
acurate[e: +/ 0,5 mm;
nivele de presiune: 512;
nl[ime maxim de citire: 5 mm;
interfa[: USB;
butoane Express: 2.
Creionul:
dimensiuni: 137,8 12 mm;
greutate: aproximativ 12 g;
vrfuri utile n ambele capete;
nivele de presiune: 512.
2121 Meniul Corel Painter Essentials 2
Meniul aplica[iei con[ine urmtoarele butoane:
File: New; Open; Close; Clone; Clone Source; Save; Save as; Revert; TWAN
Acquire; Select TWAN Source; Page Setup; Print; Quit;
0dit: Undo; Redo; Fade; Cut; Copy; Paste; Paste into New mage; Clear; 9references:
General, Brush Tracking;
Can2as: Resize; Canvas Size; Tracing paper; Set Paper Color;
Select: All; None; nvert; Reselect; Float Feather;
0ffects: Soften; Sharpen; .rientation: Rotate, Scale, Flip Horizontal, Flip Vertical; Fill;
,onal Control: Brightness/Contrast, Equalize; Surface Control: Apply Lighting, Apply Surface
Texture, Express Texture, Woodcut; Focus: Sharpen, Soften; 0soterica: Auto Van Gogh;
?indo4: Hide Palettes; Arrange Palettes; Zoom n; Zoom Out; Zoom To Fit; Hide
Toolbox; Hide Property Bar; Hide Brush Selector Bar; Hide Colors; Hide Layers; Screen Mode
Toggle;
<elp: Help Topics; Tech Support; Hide Tool Tips; Upgrade Now; Get Corel Painter
Essentials 2 Training; About Corel Painter Essentials 2.
!. DesfHJurarea lucrHrii
1. Se parcurge introducerea teoretic.
2. Se observ caracteristicile digitizorului Wacom Graphire4.
3. Se deschide aplica[ia Corel Painter Essentials 2 (Start All Programs Corel Painter
Essentials 2 Corel Painter Essentials 2.exe).
4. Din meniul File, se selecteaz dimensiunea zonei de lucru (n pixeli) precum i rezolu[ia
(n pixeli per inci). Din aceast fereastr se mai poate seta i culoarea paginii (bac"ground). Se
apas butonul OK.
5. Se selecteaz din Toolbox unealta Brush. Din Property Bar se selecteaz Freehand
stro"es i dimensiunea traseului din intervalul de valori [1;749] (de exemplu, 6.0). Se deseneaz
o spiral n zona de lucru. (vezi figura 3).
Fig. 3.Exemplu de spiral freehand.
Apoi se deschide o nou fereastr de lucru n care se deseneaz o nou spiral, dar utiliznd
!traight line stro"es. Se pstreaz aceeai dimensiune a traseului (6.0) (vezi figura 4).
Fig. !. Exemplu de spiral straight line.
6. Se deschide o nou fereastr de lucru. Se selecteaz unealta Brush. Din Property Bar
se selecteaz !traight line stro"es. Se deseneaz cteva contururi nchise pentru a fi colorate.
Se selecteaz unealta Paint Bucket. Din fereastra de culori se selecteaz culori diferite pentru a
umple toate contururile desenate (vezi figura 5).
Fig. ". Exemplu de contururi.
7. Cu ajutorul uneltei Magnifier, se vizualizeaz desenele la diferite nivele de zoom (de
exemplu: 20%, 50%, 200%, 400%, 800%) din intervalul de valori cuprins ntre 4,2% i 1600%.
". PntrebHri
1. Care este diferen[a dintre un digitizor i un mouse?
2. Care sunt modurile de lucru ale unui digitizor?
3. Care este diferen[a dintre un digitizor i un touchscreen?
4. Care sunt dezavantajele digitizoarelor cu gril electromagnetic?
5. Prezenta[i tehnologia gie and receie resonance.
6. Care sunt diferen[ele dintre digitizoarele cu gril electromagnetic i cele cu gril
electrostatic?
7. Care sunt dezavantajele digitizoarelor cu film rezistiv?
8. Care sunt avantajele digitizoarelor cu film capacitiv-electrostatic?
9. Din ce categorie de digitizoare face parte digitizorul Wacom Graphire4?
10. Care este rezolu[ia digitizorului Wacom Graphire4?
11. Cte nivele de presiune are digitizorul Wacom Graphire4?
12. Ce interfa[ utilizeaz digitizorul Wacom Graphire4?
13. Cte butoane are creionul digitizorului Wacom Graphire4 i care sunt func[iile acestora?
14. n ce meniu se gsete comanda de rotire a imaginii (rotate)?
15. Din ce meniu se poate schimba contrastul imaginii?
16. Prezenta[i cteva domenii de aplica[ii practice ale acestui tip de tablet grafic.
Laboratorul !
0c(ipamente pentru coduri de bare
1. 0c(ipamente de scriere Ji citire pentru coduri de bare
1. oIiuni generale pri2ind codurile de bare
'odul de bare este o modalitate de reprezentare grafic a caracterelor numerice i
alfanumerice, prin alternanarea unor bare i spa[ii de dimensiuni bine determinate utilizat pentru
marcarea etichetelor sau produselor industriale n vederea citirii automate. Tehnologia codului de
bare se bazeaz pe recunoaterea acestor combina[ii de bare i spa[ii cu ajutorul unor
echipamente speciale denumite uzual cititoare de coduri de bare.
Codul de bare a fost inventat de ctre Norman Joseph Woodland n anul 1952, inven[ie care a
fost brevetat n acelai an. Ulterior, interesul pentru utilizarea codurilor de bare a crescut
semnificativ, dezvoltarea acestei tehnologii fiind deosebit de spectaculoas n anii '90. Acest
proces a fost facilitat de modernizarea rapid a echipamentelor hardware i mai ales de
progresele realizate n domeniul software-ului. Astfel, de la procedeul electrostatic de citire a
codurilor, simbolizate prin purttori de date cu cartele sau taloane perforate, s-a ajuns la lectura
magnetic i, n final, la metoda citirii optice, care st la baza sistemelor perfec[ionate de astzi
de culegere a informa[iilor cuprinse n coduri.
Exist diferite tipuri de standarde de coduri de bare denumite generic - simbologii. Fiecare tip
de simbologie (cod de bare) este un standard ce definete logic "barele" din cod, precum i cum
s fie citite i decodate de ctre echipamentele informatice specializate. Chiar dac n practic se
folosesc relativ pu[ine simbolizri, n prezent, numrul lor a ajuns la circa 225.
n func[ie de sistemul de codificare a informa[iilor, exist dou categorii de coduri de
bare:
coduri de bare liniare 19,D2, n care informa[ia este codificat pe o singur direc[ie, de
regul pe orizontal;
coduri de bare bidi#ensionale 1:,D2* n care informa[ia este codificat att pe orizontal,
ct i pe vertical;
Coduri de bare liniare
Structura general a unui cod de bare liniar este caracterizat prin urmtoarele
elemente:
#odulul 1di#ensiunea2 = l[imea barei sau a spa[iului cel mai ngust (cel mai mic
increment);
ele#entul = un spa[iu sau o bar msurat n numr de module;
caracterul 1si#bolul2 = o combina[ie oarecare de elemente;
caracterele de start Ci de stop = combina[ii specifice de bare i de spa[ii, cu care ncepe,
respectiv se termin codul de bare. Acestea permit echipamentului de citire s identifice
nceputul i sfritul codului, precum i sensul de citire;
caracterul se#nificati = reprezint purttorul de informa[ie i este alctuit dintr-un numr
constant de elemente;
caracterul de control 1cifra de control2 = servete pentru depistarea eventualelor erori i
se bazeaz pe un algoritm specific fiecrui tip de cod. n anumite cazuri, cunoscnd
aceast cifr se poate reconstitui codul deteriorat;
raDia = raportul dintre elementele late i cele nguste;
densitatea = numrul de caractere nscrise pe o lungime liniar dat. Densitatea este
dependent de modulul codului de bare. Astfel, ele se mpart n:
o coduri ultra-dense (modulul mai mic dect 0,19 mm);
o coduri de nalt densitate (modulul ntre 0,19 i 0,24 mm);
o coduri de densitate medie (modulul ntre 0,24 i 0,3 mm);
o coduri de densitate sczut (modulul ntre 0,3 i 0,53 mm);
o coduri de densitate foarte sczut (modulul mai mare dect 0,53 mm);
continuitatea.discontinuitatea standardului. Un standard se numete continuu dac codul
ncepe cu o bar i se termin cu un spa[iu, iar n cazul n care ncepe i se sfrete cu
o bar se numete discontinuu;
6ona liberE = o zon de margine neimprimat, la majoritatea tipurilor de coduri avnd o
l[ime de minimum 10 x dimensiunea codului, dispus la nceputul i la sfritul codului
de bare. Asigur o citire corect, prin evitarea erorilor datorate unor semne grafice aflate
n vecintatea codului;
codul 7n clar 1linia de interpretare2 = reprezint corespondentul codului de bare, format
din caractere lizibile de ctre om. Astfel, n cazul n care, din diferite motive, nu este
posibil citirea automat, se poate introduce codul manual;
3ocul de caractere = lista complet a caracterelor de cod dintr-un anumit standard cu
valorile binare asociate.
n continuare, vom face o scurt prezentare a celor mai utilizate coduri de bare liniare:
Codul 3*' este primul sistem de simbolizare alfanumeric, discontinuu, n care fiecare
caracter este compus din nou elemente (bare i spa[ii), din care trei sunt late i ase sunt
sub[iri. Se poate recunoate uor dup caracterele de start i stop care au acelai secven[ de
cod (B, L, B, , BL, , BL, , B), unde B-/L=bar ngust/lat i -/L=interval ngust/lat. Dat
fiind faptul c codul 3/9 este cea mai dens simbologie alfanumeric cu caracter de control, acest
cod este cel mai rspndit dintre codurile alfanumerice.
Codul '3 este un sistem de simbolizare continuu, n care fiecare caracter este prezentat prin
nou module, repartizate pe trei bare i spa[ii. Are dou cifre de control (C i K), asigurnd
ob[inerea unei densit[i mari de caractere. Acest cod permite reprezentarea celor 128 de
caractere ale normei ASC.
Codul 12& este un sistem de simbolizare continuu, utilizat pentru reprezentarea caracterelor
ASC. Fiecare caracter este simbolizat printr-un ansamblu de 11 module, repartizate pe trei bare
i trei spa[ii. Are o cifr de control, asigurnd ob[inerea unei densit[i mari de caractere. Este
singura simbologie care grupeaz setul de caractere alfanumerice n trei subseturi care pot fi
combinate: subsetul A codeaz caractere de tip "uppercase, subsetul B codeaz caractere
de tip "lowercase, iar subsetul C codeaz doar numere.
Familia de coduri de bare 2*" grupeaz trei standarde: codul industrial, codul matricial i
codul ntre[esut. Ele prezint urmtoarele caracteristici:
dou elemente late pentru fiecare dintre caracterele de cinci elemente;
bare negre i intervale albe;
set de caractere numeric;
codare binar: lat = 1, ngust = 0;
caracter de control de paritate par;
caracter de control op[ional n mesaj.
Codul Codabar reprezint un sistem de simbolizare discontinuu, care permite reprezentarea
a 16 caractere (zece caractere numerice i ase caractere speciale). Fiecare caracter este
simbolizat cu ajutorul a apte elemente (patru bare i trei spa[ii). Caracterele de start i de stop
pot fi doar A, a, B, b, C, c, D, d, E, e, N, n, T, t sau * (asterisc), acestea neputnd fi utilizate n alt
sec[iune a codului de bare.
Codul 9ostet este un cod numeric utilizat de serviciul potal din Statele Unite pentru
sortarea automat a scrisorilor. Caracteristica codului este aceea c barele sunt de dou nl[imi
diferite i sunt situate la distan[e egale. Fiecare caracter este reprezentat prin cinci bare, dou
nalte i trei mici. Codul ncepe i se termin cu o bar nalt numit "frame bar.
n condi[iile proliferrii unei mari diversit[i de coduri de bare, a devenit necesar gsirea unor
solu[ii de uniformizare a lor pe plan mondial, obiectiv atins prin elaborarea sistemelor UPC
(Universal Product Code) i EAN (European Article Numbering).
Codul /9C, n varianta sa cea mai uzual, /9C8-@ este un cod format din 12 caractere
numerice care au semnifica[iile: prima cifr reprezint o cheie a clasificrii (Key Number), cinci
cifre identific productorul, urmtoarele cinci cifre produsul i ultima cifr este cifra de control.
/9C80 este versiunea compresat a codului /9C8-, utilizat pe produsele care nu au suficient
spa[iu pentru imprimarea unui cod UPC extins.
Se apreciaz c, n prezent, circa 95% din produsele comercializate n SUA sunt clasificate i
codificate potrivit acestui sistem.
Codul 0- reprezint un sistem care a fost pus la punct ca urmare a ini[iativei, n 1974, a
unui grup de productori i distribuitori din 12 [ri europene de a dezvolta un sistem standardizat
de numerotare a articolelor similar cu UPC. Exist n dou variante, denumite n func[ie de
numrul de caractere din componen[: EAN-8 i EAN-13. Sistemul EAN-13 se bazeaz pe un
cod cu 13 caractere numerice, cu urmtoarea semnifica[ie: primele dou reprezint codul [rii de
origine, cinci cifre identific productorul, cinci cifre codul produsului i ultima este cifra de
control. Utiliznd un cod nesemnificativ, uor de manipulat, sistemul EAN este deosebit de
flexibil, cu capacitate mare de cuprindere (circa 10 miliarde de produse). |innd seama de acest
avantaj, a fost preluat, ntr-o perioad relativ scurt, de un numr mare de [ri, nu numai din
Europa, dar i de pe alte continente (Canada, Japonia, Australia etc.).
Codul IS; 3 nternational Standard Book Number 6 este un cod de bare utilizat pentru
identificarea cr[ilor sau altor publica[ii. El deriv din familia de coduri EAN, dar nu folosete
codul [rii de origine, ci este precedat de codurile "978 sau "979. n dreapta codului SBN, apare
un mic cod de bare format din cinci caractere care reprezint pre[ul.
n func[ie de caracteristicile irului de caractere pe care-l codific, s-a fcut o
clasificare a codurilor de bare liniare n:
coduri nu#erice, care pot reprezenta numai cifre (ex. codurile EAN, UPC, familia 2/5,
Codabar, PostNet);
coduri alfanu#erice, care pot reprezenta att cifre ct i litere (ex. codurile 3/9, 93, 128);
coduri cu lungi#e fi(E, care pot reprezenta iruri cu un numr fix de elemente (ex. codul
EAN-13 care poate reprezenta numai un ir numeric de 13 elemente);
coduri cu lungi#e ariabilE, care pot reprezenta iruri con[innd un numr variabil de
elemente (ex. codul 3/9, codul 128).
Coduri de bare bidi.ensionale
Codurile bidimensionale au o capacitate mai mare de cuprindere, comparativ cu cele liniare.
n practic, deocamdat, ele sunt mai pu[in rspndite, dar se apreciaz c va crete interesul
pentru codurile 2D.
Primul cod bidimensional a fost >eriCode, simbologie introdus nc din anii '80 de firma
Veritec. Ulterior, din multitudinea de coduri aprute s-au eviden[iat codurile: Codul !', Codul
1#Q, Codul -ztec, Data :atri7, :a7iCode, 9DF !1$ n SUA, Codabloc) n Germania, i Codul
=% 3=uic) %esponse6 n Japonia conceput anume pentru a reduce timpul de citire.
Dintre toate acestea, n prezent, codul PDF 417, datorit faptului c poate stoca o mare
cantitate de informa[ie (1108 octe[i), este cel mai utilizat cod bidimensional.
De asemenea, se remarc att codul MaxiCode, care are posibilitatea de corec[ie a erorilor,
astfel nct se poate citi bine codul chiar dac 25% din el este distrus sau lipsete, ct i codul
Data Matrix care poate stoca 50 de caractere ntr-un spa[iu de dimensiune 2 mm x 3 mm.
2. Sistemul de coduri de bare
Utilizarea coduri de bare presupune cunoaterea componentelor i aplicarea corect a
etapelor necesare func[ionrii sistemelor de coduri de bare. Componentele unui sistem de coduri
de bare sunt: echipa#entul de scriere, eticheta, echipa#entul de citire i baza de date. Etapele
principale ale sistemului sunt scrierea i citirea.
Echi%a.ente de scriere
Etapa de scriere presupune urmtoarele componente: suportul pe care se tiprete, metoda
de tiprire, simbologia (tipul codului de bare), tiprirea.
!uportul pe care se tiprete este eticheta. Eticheta con[ine informa[ii ce identific i definesc
un anumit produs. Aceste informa[ii sunt organizate cu ajutorul codurilor de bare, eticheta
asigurnd un mijloc de legtur ntre imprimare i citire n vederea transferrii informa[iei n baza
de date. Suportul poate fi: hrtie, poliester, polipropilen (produs plastic, rezistent la temperaturi
nalte i la coroziune), etc.
Metoda de i#pri#are este foarte important pentru men[inerea caracteristicilor codului i,
respectiv nealterarea informa[iei, n condi[iile diferite de mediu n care sunt transportate sau
depozitate produsele. mprimarea codurilor de bare se face fie pe etichete, fie direct pe produs.
!i#bologia trebuie aleas n func[ie de aplica[ia pentru care se folosete codul de bare,
spa[iul disponibil pentru aplicarea codului i nu n ultimul rnd de costurile pe care le presupune
func[ionarea sistemului de cod de bare.
TipErirea, componenta esen[ial a procesului de scriere, este realizat cu ajutorul
echipamentului de scriere, respectiv imprimanta. Rolul imprimantei este de a tipri, cu ajutorul
unei metode, codul de bare pe suportul ales, n vederea gestionrii rapide i corecte a
informa[iilor.
Echipamentele de scriere folosite pentru tiprirea codurilor sunt n general imprimantele de
coduri de bare. Stabilirea echipamentului necesar se face n func[ie de aplica[ia creia i este
destinat. Pe lng partea de echipament, pentru tiprire este necesar i un software specializat n
editarea simbologiei alese. Echipamentele de scriere sunt furnizate de obicei mpreun cu acest
software, dar exist i sisteme pentru care software-ul este disponibil separat.
1.CondiIii te(nice necesare imprimHri
Pentru a se asigura citirea corect i complet a informa[iilor din codurile de bare, prin
intermediul echipamentelor de citire, trebuie respectate anumite condi[ii tehnice necesare
imprimrii, i anume: geometria simbolurilor, contrastul de tiprire i tipul materialului pe care se
tiprete.
Fiecare tip de cod de bare are caracteristici geometrice specifice, ncadrndu-se n anumite
standarde. Pentru evitarea erorilor generate la citirea codurilor este admis o anumit toleran[
maxim de tiprire, specific fiecrei simbologii.
n ceea ce privete domeniul spectral, nca de la tiprire, trebuie avut n vedere contrastul de
tiprire n func[ie de caracteristicile echipamentului ce va fi utilizat pentru citire. Astfel, unele
echipamente utilizeaz o surs de lumin cu limite ntre 630 680 nanometri (spectru vizibil).
Pentru aplica[iile industriale sunt folosite cititoare de coduri care folosesc surs de lumin mai
mare de 900 nanometri. Pentru calcularea contrastului de tiprire se folosete o formul de calcul
matematic bazat pe coeficientul maxim de reflexie att al spatiului, ct i al barei:
K = contrastul de tiprire
R1 = coeficientul de refexie al spa[iului
R2 = coeficientul de refexie al barei
Codurile de bare pot fi printate n aproape orice culoare, dar sunt recomandate:
pentru spa[ii: alb, galben, rou, portocaliu;
pentru bare: negru, albastru, verde, maro.
Pentru a fi evitate dificulta[ile ce pot aprea la citire, nu sunt recomandate combina[iile de
culori apropiate, care genereaz un contrast slab: galben/alb, rou/alb, maro/alb, negru/verde,
negru/albastru, negru/maro, negru/violet, rou/verde, rou/maro, rou/galben, rou/albastru.
Aa cum am mai men[ionat, codul de bare poate fi tiprit pe etichet sau direct pe produs.
Dac suprafa[a pe care se aplic eticheta este curb, sectorul de cerc pe care urmez s fie
aplicat trebuie s fie de maxim 30
o
. De asemenea, la tiprire trebuie avute n vedere i condi[iile
n care vor fi transportate i depozitate produsele, pentru ca n contact cu mediul exterior s nu
se deterioreze codul. Astfel, tiprirea direct este utilizat pentru etichetele rezistente la medii
abrazive i substan[e chimice i tiprirea prin transfer termic pentru etichetele rezistente la
condi[ii grele de mediu.
2. ,e(nologii de printare
Codurile de bare pot fi printate, n principiu, cu orice tip de imprimant, lundu-se n
considerare specifica[iile industriale i caracteristicile tehnice ale citirorului de coduri. n general,
cititorul de coduri trebuie sa fie capabil s deosebeasc clar spa[iile de bare. Teoretic, aceasta
deosebire poate fi realizat indiferent dac printarea se face cu o imprimant matriceal sau cu o
imprimant laser, dar anumite imprimante nu sunt capabile s redea codul la rezolu[ia cerut de
cititoare. De accea, este recomandat s se foloseasc imprimante specializate n coduri de bare
care au abilitatea de a tipri text i grafic de nalt calitate la viteze mari.
Exist dou tehnologii principale de printare utilizate: tehnologia ter#icE directE (DT) i
tehnologia cu transfer ter#ic (TT).
Te+noloia de im1rimare termica directa
Mod de functionare
Etichete termice sunt confectionate din hartie tratata chimic sau din materiale sintetice ce
se innegresc atunci cand sunt incalzite. Un tambur trage etichetele si le preseaza pe
capul de scriere ce contine mini elemente de incalzire dispuse in linie. Procesorul
integrat in imprimanta activeaza si dezactiveaza elementele pentru a forma imaginea pe
eticheta. n functie de rezolutia imprimantei, intr-un inci pot fi de la 150 la 600 de
elemente.
)anta3e F de6aanta3e
Procesul de imprimare este simplu, asa ca imprimanta poate fi compacta, destul de
ieftina si usor de alimentat cu etichete. Un dezavantaj ar fi ca etichetele termice au
tendinta de a se pali in timp (intre 6 luni si un an), acest proces putand fi accelerat de
caldura, umiditate si expunerea la lumina solara. Suprafata majoritatii etichetelor termice
este usor abraziva, acest lucru scurtand durata de viata a capetelor de scriere spre
deosebire de etichetele cu transfer termic (veline).
)plicatii
Aceasta metoda este excelenta pentru etichetarea in puncte de vanzare (point of sale)
sau in transport, adica acolo unde etichetele sunt cerute in cantitati aleatoare la intervale
neregulate si au o durata de viata limitata.
Te+noloia im1rimarii cu transfer termicB
Mod de functionare
mprimarea prin transfer termic se realizeaza de catre o imprimanta termica; capul de
imprimare al acesteia format din 200 pana la 600 rezistente termice filiforme per inch
linear degaja caldura. Acestea sunt acoperite de catre un "invelis" sau strat protector ce
le protejeaza de la deteriorare atunci cand ribbonul termic intra in contact cu acestea.
Rezistentele termice ale capului de imprimare preseaza direct interiorul ribonului
termic .ar aceasta parte a ribonului unde se regaseste cerneala vine in contact cu
consumabilele sau repectivele etichete ce se doresc imprimate. Atat ribbonul cat si
consumabilele (banda ribbonului fiind asezata "sandwich" peste consumabile) sunt trase
de catre un ax cu invelis de cauciuc pe sub capul de printare cu o viteza corelata cu
timpul de incalzire al acestuia. Caldura degajata de rezistentele termice incalzeste
cerneala la o temperatura superioara celei de topire. n acest moment cerneala de pe
ribbon se imprima pe consumabile. mpreuna, atat ribonul cat si consumabilele, sunt
trecute in continuare pe sub capul de imprimare pana in momentul in care se produce
desprinderea ribonului de etichete. Aceasta are loc cand imaginea sau textul respectiv
este pe deplin imprimat.
)anta3e F de6aanta3e
Rezulta o imprimare durabila si de o calitate foarte buna, poate fi utilizata pentru o
multitudine de materiale din care sunt facute etichetele (hartie si sintetica). mprimantele
sunt fiabile si ofera o viteza de imprimare buna, unele modele ajug pana la 30mm/s.
Pretul imprimantelor creste odata cu viteza, rezolutia si latimea maxima de imprimare.
Codtul de imprimare cu o singura culoare (de obicei negru) este mic, dar daca se
imprima multi-color pretul imprimantei si al consumabilelor creste foarte mult.
)plicatii
Excelent pentru etichetarea de produse. Posibilitatea de a imprima materiale sintetice
face posibila realizarea re etichete rezistente la conditii deosebite de mediu.
3. Caracteristicile ec(ipamentelor de printare
Re6oluDia0
Calitate tipririi este dat de rezolu[ie care reprezint o msur a apropierii cu carecapul
de imprimare este capabil s tipreasc dou puncte alturate. Unitatea de msur a
rezolu[iei este DP-ul (Dots Per nch), care reprezint numrul de puncte pe inch pe care
le poate tipri o imprimant. Cu ct numrul de puncte este mai mare cu att imaginea
tiprit este mai clar. O imprimant poate tipri avnd una din urmtoarele rezolu[ii:
101dpi, 152 dpi, 203 dpi, 300 dpi, 406 dpi, 600 dpi. Unitatea de msur a unui cod de
bare este mil-ul care reprezint a o mia parte dintr-un inch. n func[ie de dimensiunile n
mili a simbologiilor care trebuiesc tiprite se alege imprimanta care ofer rezolu[ia
optim.
Me#oria0
nainte de a tipri o etichet este necesar ca imprimanta s stocheze n memoria safie o
por[iune, fie ntrega imagine a codului de bare. Exist mai multe tipuri de memorie care
au roluri diferite:
o memoriile !R)M.DR)M sunt cele care permit imprimantei s tipreasc o
etichet de lungime mai mare, precum i s stocheze o imagine mai mare a
codului. Datele stocate n aceste tipuri de memorii se pierd atunci cnd se
nchide imprimanta;
o memoria Flash este cea care permite stocarea permanent a imaginii codului,
iar n cazul n care se dorete tiprirea sa de mai multe ori se preia direct din
memorie, astfel mrindu-se considerabil viteza de tiprire a etiche
%nterfaDa0 mprimanta se conecteaz la calculator printr-o interfa[, aceast no[iune
incluznd att conectorul imprimantei i al calculatorului, ct i cablul care leag cele
dou conectoare. n general, imprimantele de coduri de bare folosesc urmtoarele tipuri
de interfe[e:
o %nterfaDa serialE
Viteza maxim a majorit[ii legturilor seriale este de 19200 bi[i/secund, dar
exist sisteme care pot lucra la viteze mai mari. Rata de transfer este adecvat
pentru tiprirea de text, dar n cazul graficii aceasta nu permite imprimantei s
lucreze la vitez maxim.
o %nterfaDa paralelE
Legturile care utilizeaz comunica[ia paralel sunt mult mai rapide dect cele
seriale. Majoritatea imprimantelor au o interfa[ paralel 'entronics care
folosete o conexiune paralel unidirec[ional. Comunica[iile de tip paralel sunt
eficiente doar pentru cabluri de c[iva metri lungime.
o %nterfaDa +!B 1+niersal !erial Bus2
Aceast interfa[ este o interfa[ rapid ce permite conectarea pn la 127 de
dispozitive la un singur calculator. Comunica[ia de tip USB poate fi utilizat pe
distan[e mari.
o %nterfaDa de reDea
n re[elele cu arie local LAN (Local Area Networks) exist posibilitatea folosirii n
comun a imprimantelor. Conectarea direct a imprimantei la LAN se realizeaz
cu ajutorul interfe[elor Ethernet care permit viteze de transfer cu valori de 10
Mbps i 100 Mbps.
!. ,ipuri de imprimante
Exist o mul[ime de productori de imprimante specializate n codurile de bare dintre care
amintim: Cognitive, Datamax, Eltron, ntermec, Zebra. Fa[ de cele uzuale, aceste imprimante se
remarc prin rapiditatea i acurate[ea n tiprire.
Exemple de imprimante:
ntermec EasyCoder F4
mprimanta EasyCoder F4 este unul dintre cei mai noi membri ai seriei F de la ntermec.
Conceput special pentru lucrul n medii industriale, imprimanta are o carcas de
magneziu, uoar i totodat extrem de rezistent.
EasyCoder F4 este o imprimant termic direct sau cu transfer termic extrem de
flexibil n configurare. Poate fi echipat cu role de alimentare cu etichete de diverse
mrimi, cu derulator intern, cu un dispozitiv care permite dezlipirea automat a etichetei
de pe suport si multe altele. mprimanta are un procesor RSC pe 32 de biti, 2MB Flash,
4MB DRAM i tiprete cu o vitez de 200 mm/secund la o calitate excep[ional,
datorat rezolu[iei de 203 dpi. Se pot tipri 35 de simbologii att 1D, ct i 2D.
mprimanta prezint o serie de caracteristici noi, toate proiectate cu gndul la uurin[a n
operare. Aceasta beneficiaz de un dispozitiv magnetic de prindere a capului de
imprimare, nlocuirea capului de imprimare se realizeaz uor, fr a fi nevoie de un
tehnician specializat, prin intermediul unui dispozitiv magnetic de prindere.
Posibilit[ile multiple de conectare ale echipamentului reprezint principalul avantaj
competitiv. mprimanta poate fi conectat la un PC sau la re[ea cu ajutorul interfe[elor
Ethernet, USB, Centronics Parallel i altele. mprimanta poate fi echipat cu plac de
re[ea EasyLAN, rezultnd o conectare simpl la re[eaua local.
Datamax W-6308
mprimanta termic direct sau cu transfer termic W-6308 face parte din seria W a firmei
Datamax. Este conceput special pentru tiprirea etichetelor de dimensiuni mari. Seria W
este construit pentru a fi folosit n cele mai grele medii industriale cu o carcas n
totalitate din metal i este proiectat pentru a proteja valoarea tehnologic a investi[iei.
Toate imprimantele din seria W sunt echipate cu afiaj LCD cu contrast ajustabil, acesta
permi[nd operatorilor selectarea att a mediului, vitezei i temperaturii, ct i a
op[iunilor referitoare la conectarea n re[ea. mprimanta este echipat cu un procesor
multi-tasking pe 32 de bi[i, 90-MHz i o memorie standard de 16 MB SDRAM/2MB Flash
care sporete viteza de tiprire. Astfel se poate tipri la viteza de 8ips cu o rezolu[ie de
300dpi. Aceast imprimant este proiectat s tipreasc diverse tipuri de coduri de
bare, de exemplu: Code 3/9, UPC-A, UPC-E, familia 2/5, codul 128, EAN-8, EAN-13,
Codabar, Codul 93, Postnet, PDF417, Datamatrix etc.
Echi%a.ente de citire
Etapa de citire presupune captarea informa[iei ncorporat codului de bare, prin intermediul
unui dispozitiv de citire, nregistrarea i decodarea ei, prin intermediul unui calculator, n vederea
tranferrii ei n baza de date. Pentru citire, mpreun cu echipamentele de citire este furnizat i un
software specializat n vizualizarea i decodarea codului de bare ales. n urma decodrii, prin
intermediul unei aplica[ii ce ruleaz pe calculator, datele sunt stocate n calculator. Apoi, codului
de bare i se atribuie o caracteristic, cum ar fi pre[ul. Dac este necesar, datele se pot ob[ine i
pe hartie, prin tiprire la imprimant. Unele cititoare ndeplinesc i functia de decodor, dar altele
apeleaz la un dispozitiv extern.
1. CondiIii te(nice necesare citirii
Etapa de citire se bazeaz n principal pe procesul de scanare, urmat de procesul de
decodificare a informa[iei transmis de codul de bare, in vederea transferrii ei ntr-o baz de
date.
Echipamentul de citire vede informa[ia stocat n codul de bare ca pe o reflexie a luminii
emise. maginea codului de bare luminat este recep[ionata de scaner, deoarece spa[iile dintre
barele codului reflect mai mult lumin dect barele, care sunt nchise la culoare. Din punct de
vedere tehnic, dispozitivul are ncorporat un senzor de citire care detecteaz lumina reflectat de
codul de bare i convertete energia luminoas n energie electric. Rezultatul este un semnal
electric care este transmis ctre decodor. Func[ia decodorului este s realizeze automat
diferen[ierea ntre tipurile de simbologii cunoscute, converteasc acest semnal digital ntr-un ir
de caractere n format ASC (American Standard Code for nformation nterchange), pe care s-l
trimit apoi calculatorului.
2. ,e(nologii de citire
Tehnologiile de citire sunt diversificate, bazate n principal pe dou metode de citire, i
anume: #etoda de citire #anualE i #etoda de citire auto#atE.
Metoda de citire #anualE se realizeaz prin intermediul a dou tipuri de echipamente de
citire:
cu obiect ghidat (cititor de cartele), la care elementul aflat n micare este codul de bare
imprimat de obicei pe o cartel;
cu sistem de citire ghidat (creion optic sau scaner fix), la care elementul aflat n micare
este cititorul, codul de bare rmnnd fix.
Dispozitivele de acest tip folosesc, pentru citirea codului de bare, fotodiodele. Deoarece
fotodioda este un traductor punctual, pentru interpretarea unui cod spa[ial este necesar
introducerea unei micri relativ uniforme ntre traductor i codul de bare.
Metoda de citire auto#atE se realizeaz prin intermediul a dou tipuri de echipamente de
citire:
orientate pe obiect (scaner laser, scaner CCD, camera liniara CCD) ;
neorientate pe obiect (camera video CCD, scaner omnidirec[ional).
a@ Cititorul de cartele
Cititoarele de cartele sunt dispozitive care arat la fel ca i cititoarele de benzi magnetice cu
excep[ia faptului c codurile de bare sunt printate pe banda magnetic. De obicei, ele sunt
conectate la calculator printr-un cablu USB. Codul de bare este citit folosind undele infraroii i
apoi ele sunt decodate i trimise ctre un calculator. Acest dispozitiv este n mod comun folosit
pentru cr[ile de identitate, ceasuri de timp i alte aplica[ii de verificare intrare/ieire. Cititoarele
de coduri sunt printate pe hrtie, carduri sau plastic. Pot fi programate pentru a diviza, rearanja,
edita, i valida cmpuri de date scanate. De asemenea, ele permit maxim 16 caractere
imprimabile.
0@ Creionul o1tic
Acest dispozitiv este cel mai simplu i cel mai pu[in costisitor echipament de citire. Chiar dac
este fiabil i nu con[ine componente mobile, totui faptul c citirea se realizeaz prin contactul
direct cu eticheta constituie un dezavantaj major. Dac este necesar citirea codului de bare de
mai multe ori, acesta se poate murdri sau deteriora, devenind n timp imposibil de citit. Un alt
aspect important l constituie faptul c dispozitivul, fiind ac[ionat manual, trebuie orientat ntr-un
anumit unghi i deplasat cu vitez constant pentru a func[iona corect.
Majoritatea creioanelor optice utilizeaz ca surs de lumin LED-urile. Acestea emit lumin pe
o lungime de und situat ntre 630 720 nm (spectrul vizibil) sau ntre 720 900 nm (spectrul
infrarou). Creioanele optice care utilizeaz LED-uri ce produc lumin vizibil citesc coduri de
bare imprimate att pe cerneal pe baz de carbon, pe cerneal ct i pe baz de ap.
Creioanele care folosesc LED-uri ce produc lumin cu lungimea de und mai mare de 820 nm
(infrarou), sunt folosite numai pentru a citi coduri de bare tiprite pe baz de carbon.
Specifica[iile creioanelor optice dau, n general, informa[ii despre lungimea de und utilizat i
adesea lungimea de und poate fi precedat de litera B (ex. B663 nseamn c lungimea de
und a luminii este de 633 nm).
c@ Sistemele CCD >C+are Cou1le Device@
Sistemele bazate pe acest tip de circuite folosesc o mic camer video pentru a converti
imaginea optic a codului de bare ntr-un semnal video ce urmeaz a fi decodat. Acestea au
capacitatea de a citi rapid i eficient codurile de bare, ns au urmtoarea limitare: citirea se
realizeaz de la o distan[ foarte mic fa[ de etichet i numai pentru suprafe[e mai mici sau
egale cu dimensiunile capului de citire a dispozitivului. Totui, datorit faptului c sunt foarte uor
de utilizat, sistemele CCD au aplica[ii comerciale multiple, fiind ideale pentru citirea n medii
exterioare.
d@ Scanerul laser
Acest dispozitiv este probabil cel mai popular cititor de coduri de bare. Scanerul laser poate fi
folosit de la distan[ mai mare dect celelalte echipamente de acest gen, de la 6 inch pn la 96
inch. Exist i scanere laser prevzute cu raza lung de ac[iune, care au posibilitatea de a citi
informa[ia furnizat de cod de la o distan[ de 360 inch. Costul dispozitivului difer n func[ie de
varietatea de modele i de calita[ile tehnice ale acestora.
e@ Scanerul omnidirecCional
Scanerul omnidirec[ional este dispozitiv cu o flexibilitate ridicat datorit faptului c folosete
mai multe linii de scanare. Sursa de lumin este dat de o diod laser n spectrul vizibil. Raza
laser este reflectat de un disc aflat n micare de rota[ie (disc holografic - HoloDisc), pe a crui
suprafa[ se afl un numr de fa[ete cu rol de oglinzi. Acestea au diferite unghiuri, ceea ce duce
la reflectarea razei laser. Pe msur ce discul se rotete, fasciculele laser reflectate de oglinzi
sunt mprtiate pe un arc. Numrul de linii de scanare este determinat de numrul de fa[ete, de
obicei patru. Fasciculele sunt apoi redirec[ionate de nite oglinzi fixe, astfel crendu-se cmpurile
de scanare. Numrul total de linii de scanare se ob[ine multiplicnd numrul de fa[ete cu cel de
cmpuri.
La rndul lui, i unghiul cmpurilor este modificabil, ceea ce conduce n final la ob[inerea
re[elei de linii care asigur citirea codului de bare indiferent de orientarea sa. Avantajele acestei
metode de scanare sunt c se pot achizi[iona volume mari de date, nu este necesar orientarea
manual sau automat a codului de bare spre scaner i se citesc i coduri cu o tipritur de slab
calitate.
3. ,ipuri de cititoare de coduri de bare
ScanPlus 1802 & MicroBar 9735
Cititorul de coduri de bare ScanPlus 1802 este un produs performant al firmei ntermec
care introduce tehnologia RF (radio frecven[) n aplica[iile din comer[ul en-detail,
industria uoar, sntate, etc.
Performan[ele ScanPlus 1802 sunt excep[ionale. O raz de acoperire RF de cca 15m i
o autonomie n func[ionare de 7.000 scanri. Permite 36 de scanri pe secund de la o
distan[ de maxim 50 cm i are o rezolu[ie optic de 0,125 mm, lucrnd astfel impecabil
cu etichete cu un contrast de minim 25%.
ScanPlus 1802 func[ioneaz cu cea mai nou tehnologie de scanare i decodare rapid,
el putnd fi livrat cu motor de scanare CCD sau laser. Scanerul este echipat cu un sistem
universal de interfa[are denumit MicroBar 9735. Comunica[ia bidirec[ional RF n band
ngust (433MHz i 908MHz) este foarte eficient i asigur transmisia datelor n timp
real. Sta[ia baz MicroBar 9735 poate interfa[a cu mai multe scanere lucrnd cu maxim 4
dispozitive de intrare a datelor, astfel oferindu-se o solu[ie eficient la costuri reduse.
Familia ScanPlus 1800 se remarc printr-o serie de calit[i importante, dintre care
amintim:
o acurate[e deosebit i o bun corec[ie de erori;
o vitez ridicat de citire i decodare, chiar i pentru coduri deteriorate par[ial;
o compatibilitate cu diverse simbologi 1D/2D dintre care: EAN, UPC-A, UPC-E,
Code 3/9, Code 128, Code 93, PDF417 etc.
MaxiScan 2210
MaxiScan 2210 este solu[ia firmei ntermec pentru aplica[iile de scanare
omnidirec[ional. Datorit dimensiunilor sale reduse i performan[elor de scanare rapid,
MaxiScan 2210 poate fi conectat la orice sta[ie POS (Point of Sale).
Dei scanerul este mic (7,7 x 11,5 x 6,5cm), el are un ecran de scanare cu 20 linii i
asigur citirea codurilor de bare de la o distan[ de 20 cm, pe o suprafa[ de 20
cm
2
.Scanerul are i un suport de instalare pentru montare pe suprafe[e orizontale i
verticale. Mai mult, pentru c este mic, MaxiScan 2210 poate fi fixat pe marginea sta[iei
POS, iar direc[ia de scanare se poate regla pentru a evita scanri nedorite. De
asemenea, pentru a asigura un aspect plcut n spa[iul de lucru, scanerul este livrat cu
fe[e color. Ecranul de scanare se poate nlocui cu unul de rezerv, dac se zgrie.
Scanerul func[ioneaz n modul "2 steps", adic detecteaz i pornete scanarea doar n
prezen[a unui cod de bare.
Sistemul de interfa[are permite scanerului s fie conectat la o varietate larg de tipuri de
calculatoare, case de marcat i terminale prin simpla nlocuire a cablului i/sau a setrilor
din program.
Asemenea tuturor scanerelor ntermec i MaxiScan 2210 este livrat cu programul de
setare Easyset pentru configurare rapid, on-line sau off-line.
i%uri de interfete
Qe5board ?edge 3inseriat cu tastatura6
Cititorul se conecteaza intre tastatura si calculator folosind un cablu in Y. Datele de la cititor
apar in calculator in locul in care se afla prompterul de tastatura ca si cand ar fi fost introduse
manual. Aceasta este un tip de interfata folosita de aplicatii independente, atata timp cat nu
trebuie instalat nici un alt modul software.
Cititoarele sunt de asemenea disponibile cu posibilitatea de conectare pe portul USB. El se
conecteaza direct la portul USB dar este perceput de sistem si se comporta ca si cum ar fi
conectat la tastatura. Datele apar identic ca mai sus in zona activa a prompterului, ca si cum ar fi
introduse manual. Avantajul conectarii pe USB este data de utilizarea unui cablu simplu si de
faptul ca poate si utilizat pe mai multe tipuri de sisteme.
Seriala*/S;
Datele de la cititor sunt transmise printr-un port serial la calculator. Software-ul trebuie sa aiba
prevazut un modul de captare a portului serial. Deoarece datele sunt transmise pe alta cale decat
cele introduse de la tastatura, aplicatia poate controla direct care date sa fie acceptate si din ce
sursa; acest lucru poate fi benefic pentru sitemele de urmarire a productiei unde verificarea
erorilor este vitala
Cititoare mobile cu raza mica
Cunoscute si sub numele de cititoare RF cu raza scurta, acestea includ o baza de
comunicatie RF care se conecteaza in general la calculator inseriata cu tastatura. n mod uzual
cititorul sta asezat in baza de comunicatie, care are si rol de incarcator. Pentru a scana
operatorul ridica cititorul si citeste codul de bare; datele achizitionate sunt transmise bazei si de
acolo mai departe la calculator. n calculator datele primite de la baza sunt varsate in zona in care
se afla prompterul si apar ca si cum ar fi introduse manual de la tastatura. Distanta la care se
poate departa cititorul de baza fara a pierde semnalul variaza de la model la model si in general
se incadreaza intre 300 si 1500m. Acest tip de cititoare sunt excelente pentru utilizarea pe o zona
determinata in jurul calculatorului, acolo unde un cablu ar face operatiunea greoaie sau chiar
imposibila. Functionarea pe o raza mai mare nu ar fi indicata deoarece operatorul pierde controlul
asupra calculatorului, practic fiind imposibila avertizarea intr-un fel sau altul a operatorului de la
calculator.
,erminale portabile
Acest tip de cititor are, in majoritatea cazurilor, tastatura si ecran si poate fi programat sa
indrume operatorul prin numeroase meniuri si sa il ajute la introducerea informatiilor. Unele
modele nu sunt dotate cu tastatura, ecran si nu sunt programabile, deoarece s-a dorit obtinerea
unor cititoare de foarte mici dimensiuni (un asemenea cititor este de fapt un stilou cu varf bombat
cu un scaner in forma de bagheta incorporat in varf). Datele sunt stocate in memoria cititorului;
cititorul poate fi conectat la un server printr-o baza de comunicatie sau prin cablu de date, astfel
realizandu-se transferul datelor catre server. n general, datele sunt transferate intr-un fisier text,
despartite prin virgula, pentru a putea fi usor importate in bazele de date.
,erminale portabile %F
Acest tip de cititor solicita o existenta unei retele de tip telefonie mobila. Un server central are
atasat unul sau mai multe noduri de RF (transcievers); numarul de noduri cerute depinde de
dimensiunea spatiului ce se doreste a fi acoperit si de proprietatile cldirii care pot influenta
transmisia RF. Unul sau mai multe terminale portabile RF comunica cu serverul in mod continuu.
n general acest tip de terminale au tastatura si display pentru a permite operatorului sa obtina si
sa transmita de la si catre computer date sub o forma cat mai facila. Pe aceste echipamente se
pot instala aplicatii dedicate sau poate fi optata pentru varianta ca fiecare terminal in parte sa se
comporte ca un workstation emuland astfel parti din aplicatia existenta pe calculator
3. ConsideraIii finale
Codarea cu bare este o industrie care se dezvolt rapid revolu[ionnd modul n care oamenii
colecteaz, stocheaz i recupereaz informa[iile. Codurile de bare au devenit vitale n
numeroase aplica[ii practice de zi cu zi, care impun identificarea exact a unor produse finite.
Codificarea cu bare sunt adesea utilizat pentru eviden[a produselor n magazinele de
aprovizionare, pentru inventarierea articolelor n magazinele de mbrcminte, pentru verificarea
cr[ilor dintr-o bibliotec, pentru serviciile potale, pentru identificarea pacien[ilor unui spital, etc.
ndiferent de mediul n care sunt folosite, codurile de bare sunt o parte integral din procesul de
colectare a informa[iei.
Echipamentele folosite pentru scrierea i citirea codurilor de bare sunt din ce n ce mai
sofisticate, tehnologia n domeniu fiind n continu dezvoltare i perfec[ionare.
n condi[iile n care cercetarea, dezvoltarea, tehnologizarea i perfec[ionarea n domeniul
codurilor de bare a cptat o mare amploare n ultimii ani, lucrarea de fa[ nu i-a propus s
epuizeze subiectul abordat, ci doar s traseze no[iunile generale privind codurile de bare i
sistemele din care fac parte, s eviden[ieze caracteristicile generale ale echipamentelor de
scriere i citire a codurilor de bare, modul n care acestea func[ioneaz, tipurile cele mai utilizate
i nu n ultimul rnd aplica[iile acestora.
Descriere aplicatie Bartest
Laboratorul ! 0c(ipamente pentru coduri de bare
Coduri de bare
1. .biecti2ul lucrHrii
Scopul acestei lucrri este familiarizarea cu no[iunile legate de codurile de bare, o metod
modern i foarte eficient de men[inere a stocurilor informatizate pentru ntreprinderi sau
magazine. n cadrul acestei lucrri se vor putea studia principiile de traducere a informa[iilor n
coduri de bare, diferite metode de citire i de imprimare a codurilor de bare, precum i
modalit[ile de a crea programe pentru imprimarea codurilor de bare.
2. Introducere teoreticH
Tehnologia codurilor de bare reprezint cea mai larg utilizat metod n industria identificrii
automate datorit multiplelor sale avantaje:
vitez de citire ridicat: 200 scanri/secund;
fiabilitate ridicat: o eroare la 3 milioane de caractere;
se poate aplica practic pe orice suport, folosindu-se etichete autoadezive din diferite
materiale (plastic, aluminiu etc.).
Pentru a concepe i a pune n aplicare un sistem de cod de bare, este indispensabil s se
n[eleag bine elementele majore dintr-un sistem de coduri de bare: simbolica, suportul,
imprimanta, operatorul, dispozitivul de lectura i decodorul.
La codurile de bare, datele sunt stocate sub forma unor serii de bare i de intervale (spa[ii)
imprimate pe un suport. Configura[ia de bare/intervale necesar pentru reprezentarea unui
caracter particular depinde de simbolica codului. Deci, pentru alegerea unei simbolistici, trebuie
avute n vedere formatul datelor (numeric sau alfanumeric), numrul caracterelor pe mesaj,
spa[iul disponibil pentru simboluri i normele existente n industrie.
Suportul i imprimanta constituie, mpreun, modul de generare a simbolurilor. Suportul
folosit este de obicei o etichet, o scrisoare sau un document. mprimarea simbolurilor se poate
face n timp real, la cerere sau pe un lot, printr-un procedeu de pre-imprimare.

Datele sunt recuperate din simboluri prin intermediul unui lector optic care produce un semnal
logic corespunztor diferen[ei de reflectivitate dintre barele imprimate i suport (intervalele).
Datele stocate n serie n simbol sunt recuperate prin baleierea barelor i a intervalelor printr-o
micare regulat i continu. Aceast micare poate fi fcut de un operator care deplaseaz un
lector, printr-o oglind turnant care deplaseaz un fascicol luminos, sau de ctre un operator
sau o band care deplaseaz simbolul prin dreptul unui fascicol luminos fix.
Semnalul logic furnizat de dispozitivul de lectur este tradus de un decodor care transform
fluxul de impulsuri seriale n date lizibile de ctre calculator. Lectorul de coduri de bare n care se
afl decodorul trebuie s interpreteze n manier precis simbolurile codului de bare, s dea
informa[ii operatorului i s transmit datele la calculator. Programul de decodare trebuie s fie
conceput pentru a fi tolerant fa[ de erorile provocate de imprimant, de lector sau de operator,
dar fr a fi n acest fel mai pu[in precis. O puternic toleran[ la erori permite decodorului s
citeasc o gam larg de simboluri imprimate i ofer n practic o interfa[ mai agreabil pentru
operator.
Procesul folosit pentru convertirea unui mesaj informatic n simboluri de cod de bare este un
proces simplu n patru etape:
stabilirea tipului de date care urmeaz a fi reprezentate i a numrului de caractere al
mesajului;
traducerea informa[iei n secven[ binar. (numrul i valoarea bi[ilor sunt determinate
de simbolistica aleas);
crearea configura[iei de bare/intervale care reprezint cuvntul binar definit n etapa a
doua;
alturarea diferitelor caractere codate pentru a constitui un simbol care reprezint
mesajul complet.
Combina[ia bare nguste/bare late i intervale nguste/intervale late definete unic un
caracter, care poate fi liter, cifr, sau simbol.
Fiecare standard de cod de bare definete cu precizie combina[ia de astfel de structuri pentru
fiecare simbol. Ea ofer cheia pentru codificare i decodificare. n acest fel, fiecare ansamblu de
caractere devine un cod.
Parametrii unui specificator n cod de bare sunt:
modulul l[imea cea mai mic a unui interval sau a unei bare, cel mai mic increment.
elementul un interval sau o bar, msurat n numr de module.
caracterul mai multe elemente structurate conform standardului de cod de bare.
Poate servi la reprezentarea unui simbol, a unei cifre sau a unei litere. Totodat, poate fi
folosit la organizarea codului (nceput, sfrit, control).
o caracterul de start, care precede primul caracter al mesajului, este o configura[ie
special de bare i intervale utilizat pentru identificarea nceputului mesajului.
Decodorul trebuie s citeasc acest caracter nainte de preluarea celorlalte
informa[ii.
o caracterul de stop marcheaz sfritul mesajului. Citirea acestuia asigur
decodorul c informa[ia a fost citit corect i determin calculul sumei de control
(dac este cazul).
o caracterul de control apare n majoritatea standardelor cu titlu op[ional, naintea
caracterului de stop. Acesta este rezultatul unei opera[ii aritmetice efectuate
asupra simbolului. La decodare, aceast valoare este comparat cu rezultatul
aceleiai opera[ii.
o caracterele se#nificatie sunt alctuite dintr-un numr constant de elemente
comune (la codul 2/5 ntr-un caracter exist dou bare late din cele cinci care
formeaz caracteru
raIia raportul dintre elementele late i cele nguste (uzual 3/1).
densitatea numrul de caractere nscrise pe o lungime liniar dat. Ob[inerea unei
densit[i mai mari sau mai mici se face prin dilatarea sau contractarea unei densit[i
medii. Folosirea unei densit[i mari reduce dimensiunile codului, dar face mai dificil
citirea. Densit[ile mici implic un cod mai lung, dar citirea este mai fiabil (apare un
numr mai mic de respingeri, mai ales n cazul cititoarelor de la distan[).
continuu*discontinuu
o continuu G fiecare caracter se altur veciniilor si. Se ncepe printr-o bar, se
sfrete cu un interval. Dou mrci ncadreaz mesajul specificat: una de
nceput, alta de sfrit.
o discontinuu fiecare caracter ncepe printr-o bar i sfrete printr-o bar, iar
ntre dou caractere exist un interval de dimensiune fix sau variabil.
marginile se afl de o parte i de alta a codului, deci nainte de nceperea citirii i
dup terminarea ei. Nu este permis tiprirea n aceste zone.
Cocul de caractere lista complet a caracterelor unui cod cu valorile lor binare.
Asigur legtura ntre prelucrarea informa[iei i citirea automat. Elementele late au
valoarea 1, cele nguste 0.
3. DesfHJurarea lucrHrii
1. Se ruleaz programul bartest. Se introduce n csu[a Data irul de caractere care se
dorete a fi codat (de exemplu, 123456).
2. n csu[a Te(t se introduce un text oarecare care se dorete a fi afiat alturi de codul
de bare.
3. Din meniul !tyle se selecteaz codul folosit pentru afiare. Se observ i se noteaz
diferen[ele dintre diferitele coduri.
&. Se introduce n csu[a Data irul Abzz7835. Se procedeaz similar situa[iei anterioare,
observnd i notnd diferen[ele de la cod la cod.
<. Pentru fiecare cod studiat se vizualizeaz i se noteaz rezultatul cu i fr caracter de
control, cu i fr bare laterale, cu i fr bare orizontale, cu i fr spa[iator, respectiv,
cu i fr afiarea datei.
9. Op[ional, se poate schimba culoarea barelor i cea a fondului. Se poate schimba i
fontul cu care se face afiarea textului. Se va observa care sunt cele mai bune
combina[ii de culori din punctul de vedere al contrastului ob[inut.
=. Se parcurge prezentarea interactiv de tip ht#l a codurilor de bare, realizat sub forma
unei pagini web off,line.
!. PntrebHri
1. Ce se ntmpl cnd se selecteaz un cod numeric i se cere afiarea unei informa[ii
alfanumerice?
2. Care este diferen[a ntre afirile cu i fr spa[iator? Dar cu i fr caracter de control?
3. Care este diferen[a ntre modul de afiare de la codul 2/5 normal i cel de la codul 2/5
matriceal? Dar fa[ de codul 2/5 ntre[esut?
&. Care sunt avantajele i dezavantajele metodei de construc[ie a codului care folosete o
librrie dinamic?
<. Care sunt particularit[ile codului 3/9?
9. Cum se pot defini i care sunt aplica[iile codurilor potal i UPCA?
=. Care crede[i c este codul de bare cel mai potrivit pentru eviden[a cr[ilor dintr-o
bibliotec?
8. Da[i exemple de domenii n care aplicarea codurilor de bare reprezint o necesitate.
Laboratorul "
0c(ipamente de afisare
0c(ipamente si te(nologii moderne de afisare
1. Introducere
Odata cu evolutia tehnologica, sistemele de calcul au devenit foarte raspandite si puternice.
Ele au evoluat de la simple console alfanumerice la sisteme care pot afisa orice, si cu o calitate
foarte buna.
Evolutia sistemelor de afisare (a monitoarelor) a trebuit sa tina pasul cu evolutia puterii de
calcul a computerelor.
Principalele directii pe care s-a mers in evolutia monitoarelor au fost:
mbunatatirea calitatii imaginii (rezolutii din ce in ce mai mari, culori cat mai
naturale etc.);
Scaderea drastica a radiatiilor emise, pentru o cat mai buna protectie a
ochilor;
Reducerea consumului de energie.
2. ,e(nologii de afisare
9rincipalele te(nologii de afisare care se regasesc pe piata sunt:
1. :onitoare cu tuburi catodice 3C%,6R
2. :onitoare cu cristale lic(ide 3LCD6R
3. :onitoare cu plasma.
Cele trei tehnologii amintit difera foarte mult intre ele, din toate punctele de vedere: calitate a
imaginii, aplicatii, pret.
2101 Monitoare cu tuburi catodice 3C%,4
Aceste tipuri de monitoare sunt, cu siguranta, cele mai raspandite.
Principalele caracteristici care au dus la aceasta raspandire sunt:
Calitate foarte buna a culorilor, din cauza evolutiei acestui tip de monitoare pe parcursul
unei perioade mari de timp (cateva decenii);
Unghi foarte bun de vizualizare (practic 180 de grade);
Pret scazut din cauza tehnologiei foarte raspandite.
Aceste monitoare au totusi si unele deza2antaCe, care nu sunt deloc de neglijat:
Au greutatea foarte mare si sunt foarte voluminoase, ocupand mult loc pe birou (in
special pentru cele cu diagonala mare);
Consum de putere foarte mare (un monitor de 17'' consuma in jur de 150-180W);
Campul electric, cel magnetic si radiatiile emise sunt nocive omului, in special ochilor;
Din cauza principiului de functionare (prin explorare) imaginea palpaie pe ecran, lucru
care este, de asemenea, nociv ochilor si provoaca stari de oboseala;
Sensibilitatea mare la campuri electrice si magnetice externe;
Suprafata de afisare este, in general, sferica, acest lucru creand distorsiuni ale imaginii.
Monitoarele CRT sunt de doua tipuri:
A. :onitoare monocromaticeR
'. :onitoare color.
Chiar daca acum monitoarele monocromatice practic au disparut, prin prezentarea lor se
poate evidentia mai usor modul de functionare al monitoarelor cu tuburi catodice. Detalierea este
facuta pentru monitoarele color.
-. :onitoare monocromatice
Schema de principiu a acestui sistem este urmatoarea:


Elementele din schema:
1. Tun de electroni;
2. Fascicol de electroni;
3. Bobine de deflexie;
4. Strat de luminofori
5. Ecran de sticla.
Princi1iul de functionare
Fascicolul de electroni exploreaza ecranul de sus in jos si de la stanga la dreapta. Electronii
emisi de tun sunt directionati cu ajutorul bobinelor de deflexie spre un anumit punct de pe ecran
(punctul curent care trebuie explorat). Fascicolul de electroni bombardeaza stratul de luminofori,
si acestia emit lumina.
Acest tip de explorare (progresiva non,interlaced) nu a fost folosit la inceput, intrucat necesita
o banda prea mare. Astfel, se folosea exploarea intretesuta care permitea reducerea benzii, insa
efectul de palpaire era sensibil mai mare (intrucat frecventa de repetite a imaginii pe ecran era
redusa la jumatate).
;. :onitoare color
Principiul de functionare este acelasi. Redarea culorilor se face folosind sistemul tricromatic
RGB (Red -reen Blue). Astfel, orice culoare este obtinuta prin amestecul (ponderat) al celor trei
culori primare ale sistemului. Albul si negrul se obtin la fel, albul fiind obtinut din toate cele 3 culori
la maximum, iar la negrul prin lipsa tuturor. Unui punct de pe ecran ii corespund 3 luminofori,
pentru fiecare culoare primara. Ei sunt suficient de apropiat plasati pentru ca ochiul sa nu ii vada
separat, si sa vada "suma celor 3 culori.
n primul rand, cele 3 fascicole trec prin mai multe lentile, cu rol de corectie si focalizare.
Corectia de astigmatism se refera la faptul ca fascicolul de electroni are tendinta de a deveni
eliptic pe masura ce observatorul se departeaza de centrul ecranului. Corectia de focus se face
pentru a obtine o raza de electroni cat mai subtire si precisa.
nainte de a lovi stratul de luminoforii de pe ecran, fascicolul trece printr-o masca. %olurile pe
care le indeplineste aceasta masca sunt:
obtinerea unei raze mai subtiri care sa loveasca punctul mai precis;
filtreaza posibilii electroni care ar putea lovi in alte puncte decat cel dorit;
prin ghidarea independenta a celor 3 fascicole permite reglarea independenta a stralucirii
celor 3 culori.
Rezolutia si rata de reim1ros1atare >refres+@
Prin rezolutie se intelege numarul de puncte (pe orizontala si pe verticala) pe care le afiseaza
un monitor. Standardul VGA prevede o rezolutie de 640x480. Acest standard este insa depasit,
azi rezolutiile cele mai folosite fiind 800x600, 1024x768, 1280x1024 si chiar mai mult. O rezolutie
mai mare implica mai multe puncte din care e formata imaginea si deci conduce la o imagine cu
mai multe detalii.
Rata de refresh este numarul de cadre pe care le poate afisa un monitor pe secunda. O rata
prea mica duce la o perceptie mai clara a palpairii, in consecinta o obosire mult mai rapida a
ochilor.
Un alt factor important la un astfel de monitor il reprezinta distanta intre 2 luminofori adiacenti
(aceasta distanta este cunoscuta sub numele de dot pitch). Finetea detaliilor si rezolutia sunt
determinate de aceasta distanta. Majoritatea monitoarelor au cei 3 luminofori corespunzatori
celor 3 culori primare grupate in triunghi, ca in figura de mai jos.
Masca atasata acestor ecrane este si ea, de asemenea, de aceasta forma. Problema este ca
prezenta unei astfel de masti micsoreaza luminozitatea ecranului, ea obturand o parte mare din
acesta.
O abordare diferita a acestei probleme are firma Sony, prin tuburile Trinitron. n locul formei
sferice a majoritatii ecranelor, cele Trinitron sunt perfect plate, lucru ce imbunatateste foarte mult
calitatea imaginii. De asemenea, in locul gruparii luminoforilor ca in figura de mai sus, cei de la
Sony au ales o structrura de linii verticale, paralele.
n consecinta, in locul folosirii mastii descrise mai sus, se foloseste o masca ce separa toata
linia si care poarta numele de grila de apertura. Acest lucru duce la o crestere a luminozitatii
ecranului si, deci, a claritatii imaginii. De asemenea, aceasta structura duce si la o focalizare mult
mai buna, intrucat se poate folosi un curent mai mic (si deci un fascicol de electroni mai subtire,
mai precis).
ntrucat liniile verticale sunt foarte subtiri si apropiate, pentru a preveni efectele vibratiilor
mecanice se folosesc una sau doua (la cele de 17 inch sau mai mult) linii orizontale de sustinere.
Cu toate acestea, daca se loveste usor monitorul se pot observa efectele pe ecran.
2.1.1. :onitoare CR digitale
Majoritatea monitoarelor au intrare analogica (VGA). Aceasta interfata este totusi destul de
"imbatrinita si reprezinta un impediment pentru monioarele gen LCD. Acestea din urma, pentru
compatibilitate, trebuie sa suporte interfata analogica, lucru ce duce la cresterea preturilor si care
ingreuneaza astfel intrarea lor pe piata.
n primavara anului 1999, grupul DDWG (Digital Display /or"ing -roup) format din companii
mari precum ntel, Compaq, Fujitsu, Hewlett-Packard, BM, NEC si Silicon mage, au adoptat
prima versiune a interfetei D>I (Digital Hisual %nterface). Aceasta se bazeaza pe tehnologia
Panel Link a celor de la Silicon mage si foloseste protocolul Transition Mini#ised Differential
!ignaling (,:DS).
mplementarea interfetei DV pe monitoare CRT nu este, totusi, facila. Una din probleme este
banda destul de mica (165 MHz), care inseamna ca la rezoltia de 1600x1200 nu se poate avea
un refresh mai mare de 60 Hz. Solutia la aceasta problema este folosirea a doua legaturi TDMS.
Aceasta permite un refresh de 85 Hz la rezolutii de peste 2,75 milioane de pixeli. Problemele
legate de zgomot si interferente nu permit totusi performante atat de bune ca in teorie.
Parerile specialistilor sunt impartite daca aceasta interfata va avea sau nu succes cu
monitoarele CRT.
Standarde de siuranta
La sfarsitul anilor '80 au inceput sa apara griji cu privire la efectele asupra sanatatii ale
monitoarelor. Un prim standard in acest sens a fost :9%1, urmat in 1990 de :9%2 (elaborate
de Swedac, autoritatea suedeza de testare). Acestea impuneau o reducere a emisiilor
electrostatice.
Alte standarde au fost introduse in 1992 (,C.'2), urmate de ,C.'", ,C.'' si ,C.13.
Acestea prevad, printre altele, lucruri referitoare la folosirea materialelor reciclabile si recomanda
tratarea ecranelor cu invelisuri conductoare care sa reduca incarcarea electrostatica. Ele prevad,
de asemenea, rate minime de refresh.
Concluzii
n ciuda faptului ca se bazeaza pe un principiu destul de invechit si ca au destule dezavantaje
(vezi primul paragraf), acest tip de monitoare este inca cel mai raspandit. Evolutia standardelor si
imbunatatirea continua a parametrilor, impreuna cu pretul redus, fac ca aceste dispozitive sa fie
inca foarte bine vandute.
2.2. :onitoare cu cristale lic(ide 3;CD6
Aceste tipuri de monitoare s-au dezvoltat odata cu calculatorele portabile. ntrucat la
calculatoarele portabile nu poate fi vorba sa se foloseasca monitoare CRT (vezi dezavantajele
acestora), monitoarele LCD sunt cele folosite. Ele insa incep sa patrunda din ce in ce mai mult si
pe piata sistemelor desktop, acesta si datorita unei scaderi a preturilor, care le apropie cat de cat
de monitoarele clasice.
-2antaCele monitoarelor LCD sunt:
forma perfect plana a ecranului, care nu distorsioneaza imaginea;
ecranul nu radiaza;
luminozitate si contrast foarte bune;
nu necesita refresh, deci imaginea nu palpaie;
consum mult mai mic de putere;
dimensiuni si greutate mici.
Acest tip de monitoare are insa si deza2antaCe:
unghi mult mai mic de vedere al ecranului;
culorile nu sunt redate la fel de bine (de natural);
aparitia elementelor de imagine defecte, observandu-se puncte inchise sau luminoase;
pret mai mare decat al CRT-urilor.
Princi1iu de functionare
Functionarea acestor monitoare se bazeaza, dupa cum le spune si numele, pe proprietatile
cristalelor lichide. Aceste substante au fost descoperite in sec. XX de botanistul austriac
Friedrich Reinitzer, iar numele de cristale lichide le-a fost dat la o scurta perioada dupa aceea de
fizicianul german Otto Lehmann.
Cristalele lichide sunt substante aproape transparente, care au atat din proprietatile
materialelor solide cat si proprietati ale lichidelor. Astfel, lumina ce trece prin ele urmeaza
alinierea moleculelor substantei (o proprietate a solidelor), iar la aplicarea unui camp electric se
poate schimba alinirea acestor cristale, deci si felul in care lumina trece prin ele (acesta s-a
descoperit prin anii 1960).
De la prima folosire a lor intr-un dispozitiv de afisare (1971), LCD-urile au patruns intr-o
muiltitudine de domenii cum ar fi mini-televizoare, camere digitale si monitoare. Astazi, LCD-urile
sunt considerate ca fiind solutia ce intr-un viitor nu prea indepartat va inlocui CRT-urile.
LCD-urile sunt de doua tipuri:
DS, (Dual,!can Twisted Ne#atic)
,F, (Thin Fil# Transistor)
Spre deosebire de CRT-uri care emit lumina, LCD-urile au nevoie de o sursa de lumina
(backlight). Afisarea imaginii se face prin varierea de la zona la zona a ecranului a alinierii
cristalelor. Acest lucru face ca lumina sa treaca diferit, avand ca rezultat formarea imaginii. Cele 3
culori primare se obtin prin filtrare din lumina alba data de backlight.
Exemplul de functionare pentru un LCD TN:
Exista doua filtre de polarizare asezate rotit cu 90 de grade. n partea stanga a imaginii e
reprezentata situatia in care nu se aplica nici o tensiune. Lumina este polarizata de primul filtru,
apoi rotita cu 90 de grade de cristalele lichide. Acest lucru face ca la intalnirea celuilalt filtru
lumina sa treaca. n partea dreapta e reprezentata situatia in care se aplica o tensiune. Lumina
polarizata de primul filtru trece prin cristalele lichide (rearanjate de prezenta tensiunii) dar este
oprita de al doilea filtru.
Astfel, se disting doua stari:
fara tensiune - lumina trece;
cu tensiune aplicata - lumina nu trece.
Se poate face si invers, dar nu are sens din punct de vedere al economiei de putere.
Daca monitoarele CRT erau capabile sa functioneze in mai multe rezolutii, monitoarele LCD
au o singura rezolutie (fixa), data de o celula/pixel. Rezolutiile mai mici se afiseaza folosind doar
o portiune din ecran (de ex., pentru ca un monitor LCD 1024x768 sa afiseseza 640x480, el
foloseste doar 66% din ecran). Totusi, ulte monitoare sunt capabile sa faca o rescalare a noii
imagini si sa o afiseze pe intreg ecranul. Acest lucru se preteaza bine la imagini continue (poze)
si nu la texte. Pentru o afisare corecta a acestora trebuie folosita anti8alierea (anti,aliasing), si
anume sa se umple imaginea cu anumiti pixeli ajutatori. Totusi, nu toate LCD-urile sunt capabile
de acest lucru.
nca o deosebire fata de monitoarele CRT este ca diagonala monitorului este egala cu
diagonala vizibila. Un tabel de corespondenta este urmatorul:
Diagonala unui LCD
[inch]
Diagonala unui CRT echivalent
[inch]
Rezolutie tipica
13,5 15 800x600
14,5-15 17 1024x768
17-18 21 1280x1024 sau 1600x1200
O alta desosebire fata de monitoarele CRT este claritatea imaginii. Daca la acestea din urma
cele 3 tunuri de electroni trebuie sa convearga perfect pentru o imagine clara, aceasta problema
nu exista la LCD-uri. Celulele lor sunt comandate individual, lucru care duce la o claritate mai
mare a imaginii.
O problema a LCD-urilor este data de sursa de lumina a acestora. Ea este realizata cu tuburi
fluorescente care serpuiesc in spatele ecranului. Acest lucru poate provoca un efect deranjant, si
anume ca unele linii sa fie mai luminoase decat altele.
2.2.1. :onitoare DS,
Celulele din imagine sunt dispuse intr-o matrice pasi2a. Ecranul este alcatuit din mai multe
straturi: un substrat de sticla acoperit cu un oxid metalic (transparent pentru a nu afecta trecerea
luminii). Acest strat e folosit pe post de grila folosita pentru comandarea cristalelor. Stratul de
aliniere este alcatuit dintr-un polimer si are niste striatii, cu rolul de aliniere a cristalelor. Pentru a
mentine cele doua plachete de sticla paralele, la asamblare se folosesc niste coloane de
distantiere.
Formarea imainii
Lumina polarizata verical de primul filtru din stanga trece refractata daca nu se aplica nici o
tensiune si trece normal daca se aplica o tensiune. Asta inseamna ca prin filtrul de polarizare
orizontala din dreapta lumina trece in primul caz si nu trece in cel de-al doilea.
LCD-urile au o problema cu viteza de reactie. Daca in aplicatiile de birotica obisnuite acest
lucru nu este prea deranjant, in aplicatiile cu animatie multa se poate observa ca ecranul
raspunde mai incet.
/0tinerea culorilor
Pentru a obtine culori, monitoarele trebuie sa fie capabile sa afiseze mai multe nivele
intermediare de luminanta. Aceasta se face prin varierea tensiunii aplicate celulelor. Monitoarele
LCD sunt capabile sa ofere pe fiecare element 64 de astfel de nuante (6 biti), fiind in clar
dezavantaj fata de cele CRT cu 256 de nuante (8 biti). Cum un pixel are 3 componente, rezulta
un total de 262.144 nuante (18 biti), spre deosebire de16.777.216 nuante (24 biti) true-colour de
la CRT.
Problema culorilor este una dintre cele mai importante dezavantaje ale LCD-urilor, deoarece
numarul de culori al aplicatiilor multimedia este, in general, destul de mare. O solutie adoptata de
unii producatori este Fra#e Rate 'ontrol (F%C), ce presupune afisarea pe cadre succesive a
unor nuante diferite, incercand astfel sa se mareasca numarul de culori. Daca, totusi, diferentele
intre nuante sunt prea mari, apare senzatia de palpaire.
2.2.2. :onitoare ,F,
Se mai numesc monitoare cu matrice acti2a. Deosebirea fata de celelalte este prezenta unei
matrici de tranzistoare (cate una pentru fiecare element R, G, B). Problema este ca tranzitoarele
defecte nu se pot inlocui, ci doar dezactiva cu un LASER. Acest lucru duce la aparitia unuor
puncte negre pe ecran. Numarul acestor puncte nu trebuie sa fie prea mare, pentru ca devine
deranjant. De exemplu, pentru o rezolutie 1024x768 sunt 3.359.296 (adica 1024x768x3) pixeli
(deci si tranzistoare). Prezenta a 20 de tranzistoare defecte inseamna o rata de 0,0008%. Acesta
este motivul pentru care TFT-urile sunt mai scumpe (costa mai mult producitia lor, intrucat nu se
pot accepta monitoarele cu o rata prea mare de defectare).
-2antaCele pe care le aduce TFT sunt:
rata de contrast 200:1 sau chiar 400:1;
luminanta intre 200-250 cd/m
2
.
Sistemul cu aliniere verticala >Dertical Alinment@
Sitemul a fost introdus in 1997 de catre Fujitsu. La acest sistem, in lipsa tensiunii lumina trece
prin celula, dar este oprita complet de filitru. Aceasta produce un negru foarte inchis si vizibil
dintr-un unghi mai larg. mbunatatirile aduse fata de cele dinainte sunt: unghi mai larg (140 de
grade), viteza de raspuns mai mare, rata de contrast de pana la 300:1, fara influente negative
aspura consumului.
Sistemul cu aliniere verticala multi1la >Multi1le Deritcal-Alinment@
Este o imbunatatire suplimentara adusa sistemului anterior. Sistemul precedent are un
dezavantaj, si anume ca daca se priveste ecranul sub un anumit unghi, imaginea e ori mai
inchisa, ori mai deschisa (depinde de directia de aliniere a cristalelor). Sistemul MVA foloseste o
aliniere in mai multe directii, eliminand astfel problema. n figura de mai jos, se observa diferntele
intre VA si MVA.
Com1aratie cu monitoarele CRT
Tipul monitorului
Unghi
(grade)
Rata de
contrast
Viteza de
raspuns
[ms]
Luminozitate[cd/m
2
] Consum[W]
Durata
de viata
LCD (matrice
pasiva)
49-100 40:1 300 70-90 45 60 Kore
LCD (matrice
activa)
> 140 140:1 25 70-90 50 60 Kore
CRT > 190 300:1 - 220-270 180 ani
AfisaEe diitale
Una dintre cele mai mari diferente intre CRT si LCD este ca primele primesc un semnal
analogic si ultimele un semnal digital. Problemele apar din cauza compatibilitatii. Astfel,
monitorele LCD trebuie sa accepte semnal analogic la intrare, pe care il convertesc in semnal
digital. Aceasta conversie trebuie facuta in conditiile unei bune sicronizari (frecventa si faza) cu
placa video. nterfata DV reuseste sa elimine neajunsul conversiilor de semnal inutile.
2121 Monitoare cu %las.a
Acest tip de monitoare combina caracteristicile CRT-urilor cu caracteristicile LCD-urilor. De
CRT-uri le apropie faptul ca emit lumina (nu au nevoie de lumina ajutatoare), iar de LCD-uri le
apropie prezenta unei grile de electrozi.
Principiul pe care fuctioneaza este acela ca descarcarea electrica in gaze produce lumina.
Sistemul poate fi privit ca format dintr-o multitudine de tuburi flourescente. Fiecare celula are
electrozii sai si tine inchis in ea un amestec de gaze rare: argon, neon, xenon.
O descaracare electrica intre electrozi face ca gazul inert sa se ionizeze si sa se transforme in
plasma. n aceasta stare, se emite o radiatie ultravioleta, care, venind in contactul cu fosforul,
produce o radiatie vizibila. Se folosesc 3 celule, fiecare cu fosforul rosu, verde sau albastru.
Obtinerea culorii se face prin combinarea celor 3 culori primare pentru fiecare pixel.
Daca la CRT ponderarea culorilor se facea variind curentul din fascicol, aici se face folsind
modulatia impulsurilor in duarta (MD sau PCM). Datorita faptului ca modulatia se poate face mai
rapid decat poate percepe ochiul (acesta integreaza variatia), se poate obtine un numar mare de
nuante (16.777.216). Acest mod de afisare (cu fosor) duce la o calitate foarte buna a imaginii si la
un unghi excelent de vedere.
Gazele rare (neon si xenon) sunt introduse in sute de mii de mici celule ce se afla intre doua
straturi de sticla. Pe stratul din spate sunt electrozii de adresa, in timp ce pe sratul din fata se afla
electrozii trasparenti, care sunt incojurati de un material izolant dielectric, acoperit de oxid de
magneziu. Acesti doi electrozi se extind pe tot ecranul. Electrozii din fata sunt asezati pe linii
orizontale, in timp ce electrozii de adresa sunt asezati pe coloane.
Cele doua straturi de electrozi formeaza o grila.
Fiecare celula este accesata cu ajutorul celor doi electrozi, acest lucru repetandu-se de
cateva ori intr-o fractiune de secunda. Pentru a crea efectul descris mai sus, cei doi electrozi sunt
incarcati cu o diferenta de potential care pune in miscare particulele. Fotonii de lumina ultravioleta
interactioneza cu fosforul de pe peretele interior al celulei. Atomul de fosfor ce a fost lovit de
fotonul emis sufera o schimbare la nivelul electronilor sai (un electron trece la un nivel mai mare
energetic). Acest lucru determina o incalzire a atomului de fosfor. Cand electronul revine pe
pozitia sa initiala, se creeaza o energie sub forma unor protoni vizibili de lumina. Fosforul este cel
care coloreaza ecranul cand este excitat, fiecare celula fiind formata din trei subpixeli avand
culorile primare. Prin varierea tensiunii pe fiecare subpixel, se obtine culoarea finala a pixelului
respectiv.
Un dezavantaj major al PDP-urilor este faptul ca se pare ca producatorii nu gasesc o solutie
sa scada dimensiunea pixelului sub 0,3 mm. Acest lucru face foarte putin probabila patrunderea
pe piata PC-urilor desktop si limiteaza (deocamdata, cel putin) domeniul de aplicatii la prezentari
si la aplicatii in care e necesar un ecran foarte mare (de la 20'' la 70'').
n 2002 a avut loc o crestere semnifcativa a numarului de astfel de sisteme vandute pe plan
mondial, cifra situandu-se intre 350.000 si 400.000 de bucati vandute (reprezentand astfel o mare
crestere fata de anii precedenti).
2.3.1. :onitoare -liS 3)lternate ;ighting of 5urfaces6
Acest sistem produs de Fujitsu incearca sa elimine problemele prezente la rezolutii scazute.
Sistemul se bazeaza pe explorarea intretesuta, si nu progresiva, ca la celelalte. Astfel, se imparte
imaginea in campuri pare si impare, dublandu-se astfel rezolutia (vezi figura de mai sus). De
asemenea, cum spatiile sunt mai mari pe acelasi camp, se pot folosi descarcari mai puternice si
deci o luminanta mai buna (pana la 500 cd/m
2
). Acest lucru duce la disparitia liniilor negre
caracteristice PDP-urilor clasice. Fujitsu a realizat in aceasta tehnologie pana acum un HDTV de
42'' si un SXGA de 25''.
2181 )lte ti%uri de .onitoare
2.!.1. :onitoare 9-LCD
Acest tip de monitoare (dezvoltat de Sony si Tektronix) incearca sa combine avantajele LCD-
urilor cu ale PDP-urilor.
Sistemul PALCD inlocuieste matrciea activa a TFT-ului cu o grila care foloseste descarcarea
pentru a activa celulele de LCD. Restul componentelor sunt aceleasi ca la LCD. Si acest tip de
monitor este orientat pentru aplicatii unde este necesara o diagonala mica si nu se intentioneaza
patrunderea pe piata desktop-urilor.
2.!.2. :onitoare F0D 3Field E.ission Dis%lays6
Aceasta tehnologie incearca sa concureze serios LCD-urile pe piata monitoarelor flat panel.
S-a incercat in acest sistem combinarea CRT-urilor cu a LCD-urilor. Astfel, principiul de luminare
este acelasi (electroni lovind un ecran de fosfor), diferenta fata de CRT-uri fiind prezenta mai
multor surse de emisie a electronilor (o matrice cu mini-tunuri pentru fiecare celula RGB).
nteresant la acest sistem este modul de afisare a culorii. Se foloseste un amestec temporal
(si nu spatial ca la toate de pana acum) de culoare, intai fiind afisata informatia de verde, apoi
cea de rosu si in final cea de albastru.
FED-urile au depasit LCD-urile la unele capitole, cum ar fi consumul de putere. Astfel,
consumul e dat de numarul de pixeli aprinsi (deci e variabil de la o imagine la alta) si nu e dat de
o lumina aprinsa tot timpul (ca la LCD). n favoarea FED-urilor este si unghiul de 160 de grade
(atat pe verticala. cat si pe orizontala). Tot la capitolul avantaje poate fi trecuta si redundanta
sistemului, daca la LCD un tranzistor (din milioane de componente, deci cu probabilitate mare de
defectare) era stricat, acest lucru se vedea pe ecran, pe cand la FED pentru fiecare pixel sunt
cateva mii de surse de electroni. Producatorii FED-urilor sustin chiar ca in caz de defectare a
20% din surse (procent enorm) nu e afectata luminozitatea.
Singurul lucru care ingreuneaza patrunderea pe piata a acestor monitoare este de ordin
tehnologic. Daca la un CRT e nevoie de un tub vidat, la un FED e nevoie de sute de mii de astfel
de tuburi. Ele trebuie sa fie si suficient de rezistente (mecanic) sa sustina diferenta de presiune
intre atmosfera si vid. S-au produs pana acum astfel de sisteme de 6 si 10''.
3. Comparatii si concluzii
Acest paragraf isi propune sa prezinte cateva comparatii intre modelele exitente de monitoare,
dar si sa prezinte ce isi doresc consumatorii de la urmatoarele generatii de monitoare. De aici se
pot desprinde drumurile pe care le vor urma producatorii.
2101 Co.%aratie ;CD'CR
Din graficul de mai sus se poate observa ca LCD-urile incep sa ocupe din ce in ce mai
mult din piata. Daca se vor rezolva problemele cu unghiul de vizibilitate si cu refresh-ul, acestea
pot deveni dominante in cativa ani.
2121 ransfor.area in ti.% a di.ensiunii .onitoarelor CR
Se poate observa ca daca in 1998 monitoarele de 15 si cele de 17 erau egale ca pondere pe
piata, acum ele acupa locuri diferite. n timp ce monitoarele de 17 au devenit practic dominante,
cele de 15 continuua sa scada ca pondere.
2121 Di.ensiunile ;CD'urilor in ti.%
Se observa ca, in timp, constructorii de monitoare pe baza de cristale lichide s-au orientat
spre dimensiunea de 15, care reprezinta valoarea ideala din punct de vedere al producatorului
care poate scoate un astfel de monitor la un pret accesibil si poate face concurenta monitoarelor
CRD de 17. Daca se creste dimensiunea diagonalei, pretul creste de doua ori, deoarece creste
rata de defectare a tranzitoarelor si creste numarul acestora.
2181 Co.%aratie CR I ;CD din %unct de (edere al i.aginii
Desi in acest sondaj nu s-a tinut cont de diferenta de pret dintre cele doua modele, modelul
CRT este perceput ca cel care ofera o imagine mai clara si mai de calitate. Din acest sondaj
rezulta faptul ca singurul lucru care ii determina pe consumatori sa cumpere un monitor LCD,
care este mai scump si ofera calitate comparabila a imaginii cu cea a modelului CRT, este
dimensiunea sa mult mai redusa.
Displa58uri 3D
Display-urile 3D au fost intotdeauna un domeniu de interes in industria entertainment-ului,
unde meritul experientei stereoscopiece este cunoscut prea bine. Stereoscopia este procedeul
prin care se poate obtine informatie tridimensionala pornind de la doua sau mai multe imagini,
principiul bazandu-se pe perceptia umana. Exista mai multe tehnici de afisare 3D folosite pentru
diverse dispozitive, de la marile formate pentru ecranele cinematografice, pana la formatele mai
mici, HMD (Head Mounted Displays) care ofera o experienta mai personala.
Grafica pe calculator, chiar atunci cand este redata la o rezolutie ridicata, nu este perceputa in
adancime cand este afisata pe monitoarele plate obisnuite. Au fost propuse diverse metode
pentru crearea stereoscopiei, astfel incat obiectele simulate sa apara ca si cum s-ar afla in fata
noastra.
Cel mai folosit display stereoscopic se prezinta sub forma unor ochelari cu lentile polarizate
pasiv sau cu lentile pe care imaginea este proiectata alternativ. Desi acestia sunt utilizati in unele
domenii precum modelare moleculara sau CAD, ei nu au fost in general acceptati de catre cei
mai multi dintre studenti, profesori, designeri sau proiectanti CAD (ingineri, arhitecti) si nici de
consumatorii obisnuiti, precum jucatorii pe calculator. Studiile au aratat ca utilizatorii sunt
incomodati de echipamentul necesar sa-l poarte in fata ochilor, care le diminueaza astfel
capacitatea de vizualizare a mediului ambiant. Datorita acestor concluzii s-a urmarit o abordare
oarecum diferita, care nu necesita un echipament special pe care utilizatorul trebuie sa-l poarte.
Un display este numit autostereoscopic atunci cand procesul de separare stereo a imaginilor
este realizat de display, fara ca utilizatorul sa poarte vreun echipament anume.
Exista trei categorii principale de displa58uri 3D:
1. Displa58urile ;CD 2D folosesc variatii ale metodei barierei de paralaxa, conform careia
un grilaj fin sau o matrice de lentile este plasata in fata ecranului unui display. Daca ochii
privitorului raman fixati intr-un anumit loc, la o distanta fixa in spatiu, atunci un ochi vede
doar pixelii afisati de ecranul display-ului, iar celalalt pixelii afisati de matrice. Tehnica
aceasta prezinta insa doua dezavantaje notabile: observatorul trebuie sa isi pastreze
pozitia si faptul ca fiecare ochi vede doar jumatate din rezolutia verticala a ecranului.
2. Displa58urile holografice si %seudo'holografice folosesc un camp de lumina partal,
procesand simultan mai multe imagini. Exista astfel posibilitatea ca mai multi privitori sa
poata observa acelasi obiect simultan, din mai multe perspective. Dezavantajul este
puterea de calcul necesara pentru afisarea imaginilor.
3. Displa58urile (ol.etrice reprezinta asa cum reiese din denumire, elemente in volum si
au avantajul de a putea fi privite din orice punct de vedere.
1. Displa58uri LCD 3D
Una din noile solutii este oferita de sistemele de vizualizare directa, folosite asemanator cu
ecranele obisnuite. Acesea sunt numite LCD-uri 3D autostereoscopice deoarce, asa cum am mai
precizat, acestea nu necesita ochelari sau dispozitive auxiliare pentru utilizare si folosesc
principiile cunoscute ale tehnicilor de imprimare 3D si a tehnologiei LCD. Majoritatea sistemelor
LCD 3D sunt destinate folosirii individuale. Cu toate acestea, pentru anumite aplicatii, cum ar fi
cele din industria entertainmentului sau a prezentarilor comerciale, este necesar ca vizualizarea
imaginilor sa se poata faca simultan, de catre mai multi utilizatori. Prin urmare, solutiile
implementate de producatori au in vedere dispozitive care sa permita acest lucru.
Principiul de functionare se bazeaza pe afisarea simultana pe display a unor imagini diferite,
fiecare obtinuta sub un unghi de vedere diferit. Ecranul lenticular din fata LCD-ului separa
imaginile si proiecteaza imagini diferite pentru fiecare ochi, ceea ce duce la obtinerea efectului
tridimensional.
0101 ehnologia ;CD 2D
Percepem mediul inconjurator in trei dimensiuni datorita diverselor detalii vizuale precum
perspectiva, ocluzia, efectele atmosferice si multe altele. Multe dintre aceste detalii sunt prezente
in imaginile 2D (redate in fotografii, televizor, etc.) si ofera o oarecare impresie de spatialitate.
Cu toate acestea, unul dintre detaliile importante pentru perceptia 3D nu se regaseste in aceste
imagini - faptul ca privim realitatea inconjuratoare cu ambii ochi, fiecare observand o imagine
putin diferita fata de celalalt. Creierul intrepreteaza corect aceste diferente, traducandu-le ca
distanta si oferindu-ne un simt puternic in localizarea obiectelor, indiferent de marimea sau
transparenta lor. Aceste display-uri 3D se bazeaza pe principiul redarii de imagini diferite fiecarui
ochi.
9rincipiul stereoscopiei
Unele dintre sistemele de afisare 3D folosesc ochelari sau display-uri asezate in directia
fiecarui ochi. Sistemele autostereoscopice evita utilizarea de dispozitive suplimentare suportate
de privitor si sunt proiectate sa faca separarea imaginilor automat. n majoritatea cazurilor, acest
lucru se intampla doar daca utilizatorul se supune anumitor restrictii, precum pastrarea fixa a
pozitiei in spatiu. Exista si unele display-uri care elimina aceste neajunsuri, precum Multiview 3D-
LCD produs de Philips sau display-ul DT, de la Dimension Technologies.
n cazul display-ului LCD 3D, o folie de lentile cilindrice este plasata deasupra LCD-ului astfel
incat planul imaginii LCD se suprapune cu planul focal al lentilelor. Aceasta implementare este
prezentata in figura alaturata. Razele care pornesc din ochil observatorului care priveste ecranul
sub un anumit unghi, sunt concentrate in centrul deplasat al LCD-ului, sub fiecare lentila. Daca
LCD de sub fiecare lentila este impartit in mai multi sub-pixeli diferiti, atunci ochii vor vedea sub
unghiuri diferite de observare, pixeli diferiti. n plus, daca informatia este separata corespunzator
pe pixeli diferiti (o pereche stereo de imagini), atunci utilizatorul va privi o imagine 3D.
Un alt mod de a intelege cum lucreaza display-ul LCD 3D este prezentat in imaginea de mai
jos. Fiecare lenticular functioneaza ca o mica lentila de proiectie si proiecteaza pixelii individuali
din spatele ei in spatiul din fata utilizatorului. Astfel, daca utilizatorul se va afla in pozitia indicata,
ochiul stang va percepe imaginea unui pixel de sub o lentila in timp ce ochiul drept va observa
imaginea altui pixel. O actiune similara este efectuata de fiecare lentila din matricea lenticulara si
astfel, in fata utilizatorului se formeaza imagini suprapuse ale pixelilor de sub diferite lentile. n
acelasi timp insa, spatiile dintre pixelii redati de LCD sint si ele marite de lentile, creand astfel
goluri in zonele de observare. Pentru a evita acest lucru, plasarea lentilelor adiacente s-a realizat
astfel incat imaginile pixelilor se intercaleaza, in loc sa se suprapuna. Astfel se creaza o zona
continua de redare. n acest caz, ochiul stang va obseva numarul 5 iar cel drept, numarul 3. Daca
se face o deplasare laterala, de exemplu spre dreapta, ochiul stang va face trecerea de la 5 la 4
iar ochiul drept va trece simultan de la 3 la 2, astfel incat fiecare ochi va vedea in continuare
imagini diferite, indiferent de miscarea capului observatorului. Zona de redare se repeta deoarece
lentilele nu doar proiecteaza pixelii din spatele lor, ci si pe cei aflati in spatele lentilelor adiacente,
cand sunt privite sub un unghi de vedere marit. Astfel se creaza o succesiune de zone vizibile, in
care numerotarea portiunilor se repeta atunci cand are loc o deplasare laterala a punctului din
care se face observarea (.3, 4, 5, 6, 7, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 1, 2,... ). Prin urmare, acest lucru
inseamna ca display-ul poate fi privit in acelasi timp, de mai multi utilizatori.
ntreteserea campurilor pare si impare de vedere se realizata prin plasarea ecranului lenticular
deaspura LCD-ului, intr-o directie usor inclinata, precum se observa in figura alaturata. Raportul
de aspect al pixelilor LCD standard este 3:1, iar ecranul lenticular este asezat la un unghi de
arctg(1/6) = 9.46 grade fata de normala la ecranul LCD-ului. Liniile punctate ilustreaza cum pixelii
display-ului LCD se grupeaza in campuri de vedere. Deoarece LCD se afla in planul focal al
ecranului lenicular, pozitia din planul de afisare corespunde unghiului de vedere, si astfel toate
punctele liniei intrerupte A sunt vazute simultan de un ochi, la un anumit unghi orizontal de
vedere. Linia A corespunde unei pozitii in care doar pixelii campului 3 sunt vizibili. Dupa cum se
poate observa, sub fiecare lentila, pixelii campului 3 sunt pozitionati pe randuri alternante. n
schimb, linia C reprezinta o pozitie diferita, in care doar pixelii campului 4 pot fi observati. Astfel,
pe masura ce utilizatorul se deplaseaza privind doar cu un ochi, intre pozitiile corespunzatoare
liniilor A si C, va observa o schimbare prin care campul de vedere 3 se va estompa si campul de
vedere 4 se va accentua. Tranzitia fina intre cele doua campuri de vedere are rolul de a reda
iluzia unui obiect solid si nu a unei succesiuni de campuri eterogene.
Prototipul unui astfel de display, produs de Philips, are urmatoarele caracteristici:
LCD
o Rezolutie: 1024(x3)X768
o Diagonala: 14.5 "
o Pixel Pitch (m): 96x288
o Numar culori: 262144
Stratul lenticular
o Dimensiuni (mm): 260 x 210
o Pitch (m): 331
o Lungime focala (mm): 0.99
LCD 3D
o Nr. campuri de vedere: 7
o Rezolutia: 438 x 256 x RGB
o Distanta de lucru (mm): 300 - 1500
Distanta de lucru a display-ului este limitata de distanta minima dintre planul LC si suprafata
lenticulara.
2. Displa58urile (olografice
Prezentat pentru prima data in 2002, acest tip de display adopta o abordare diferita, axata -
dupa cum reiese si din denumire, pe principul holografiei. Deoarece nu este un display
stereoscopic sau multi-perspectiva, elimina neajunsurile specifice acestora. Tehnologia folosita
se bazeaza pe principiile geometrice holografice, o atentie deosebita fiind acordata reconstruirii
elementelor cheie ale vederii spatiale. Pixelii display-ului holografic (in acest caz, numiti voxeli)
emit raze de lumina de diferite intensitati si culori in diverse directii. O suprafata care emite
lumina alcatuita din astfel de voxeli poate fi comparata cu o "fereastra digitala sau holograma,
reusind sa reprezinte corect orice scena tridimensionala.
9rincipiul de functionare, ilustrand diferenta esentiala intre redarea unei imagini 2D si a
uneia 3D este prezentat in figura urmatoare.
Fiecare pixel (voxel) emite raze de lumina de diferite intensitati si culori in diverse directii
n continuare sunt prezentate caracteristicile unui astfel de model, display-ul Holovision
HV96N.
Caracteristici:
Dimensiune ecran: 32 sau 26
%ata de aspect: 16:9 sau 4:3
umar de pi7eli: 10 milioane (9.830.400) sau 7 milioane (7.372.800)
Campul de 2edere: 50
Culoare: 24 biti RGB
%ata de refres(: 50 cadre/s
-lte caracteristici -2antaCe pentru utilizator
Proces de paralaxa in miscare continuu
maginile nu "sar la tranzitia intre campurile de
vedere in perspectiva orizontala
Se pastreaza corelatia intre convergenta si
focalizarea ochiului uman
Nu apare discomfort la privire
Voxelii pot fi adresati individual
Un anumit punct al imaginii isi pastreaza
orientarea in spatiu, indiferent de pozitia privitorului
Unghi de observare mare Utilizare simultana multipla
Nu se foloseste urmarirea automata a
pozitiei ochilor sau capului
Utilizatorul se poate misca liber
Sunt eliminate latentele la afisare
Nu exista zone "moarte in campul de vedere
maginea 3D apare continua in campul vizual de
privire
Punctele pot fi generate oriunde in campul
de vedere
Obiectele pot apare in fata sau in spatele ecranului
Posibilitate de afisare a muchiilor
magini texurate, wireframe sau combinatii de mai
multe tipuri
-lte caracteristici -2antaCe pentru utilizator
Compatibilitate software cu diverse aplicatii Posibilitate de afisare o oricarei informatii 3D
Compatibil cu standardele actuale de afisare Poate inlocui usor monitoarele 2D
Rata de improspatare ridicata magini in miscare, interactivitate
Luminozitate Vizibilitate buna in diferite conditii de iluminare
Dimensiuni practice Sistemele pot avea marimi variate
Nu exista elemente detasabile
Timp de viata indelungat, aplicatii mobile, fara
zgomot
3. Displa58uri 2olumetrice
Mecanismul folosit de aceste display-uri a fost ilustrat inca din 1960, dar a trebuit sa astepte
datorita necesitatii de putere de calcul pentru rezolutii mari si tehnologiilor pentru display-uri.
Exista mai multe metode de creare a imaginilor volumetrice, printre care procedee ce
utilizeaza vapori de aer sau lentile. O anumita categorie de display-uri, numite displa58uri
multiplanare, folosesc o suprafata de proiectare rotati2a sau translatata, pe care se redau
sectiuni (slice-uri) ale unei imagini 3D. Gruparea de slice-uri alcatuieste imaginea tridimensionala.
2101 Dis%lay'uri .ulti%lanare cu su%rafata de %roictare rotati(a
Un astfel de display volumetric este modelul Perspecta. Acesta foloseste o serie de algoritmi
pentru a introduce date 3D intr-un format care poate fi reprodus in trei dimensiuni. Un proiector
afiseaza apoi datele la o viteza de 5000 de cadre/secunda pe un ecran rotativ aflat intr-o sfera
transparenta, astfel incat ochiul vede o imagine generata 3D.
Considerente constructi2e
Rezolutia unui display volumetric este data de rezolutia si rata de cadre a motorului de
proiectie. Acesta poate avea o rezultie de 1024 x 768 si o rata de cadre intre 5 kHz - 10 kHz.
Producatorul unui astfel de display utilizeaza urmatoarea relatie de calcul:
Rata de refresh a olu#ului ( nr0 slice,uri.i#agine I rata de cadre a proiectorului
Slice-ul reprezinta in acest caz o sectiune transversala completa a volumului de redare, astfel
incat pentru redarea completa a unei imagini tridimensionale este suficienta rotirea acestuia in
jurul axului central cu 180. Prin urmare rata de refresh a volumului (masurata in Hz) este dublul
ratei de rotatie a ecranului proiector (in rotatii pe secunda). Display-ul Perspecta foloseste 1.1
slice-uri/grad, fiind necesare 198 de sectiuni ale volumului pentru redarea acestuia. Pentru a
obtine un numar de culori cat mai mare este necesar ca scena sa fie redata de un numar mult
mai mare de ori decat rata de refresh a volumului. Producatorii folosesc metode de dithering 3D
spatial pentru a folosi o gama larga de culori.
Caracteristici:
:arimea imaginii si tipul displa58ului: diametrul aprox. 10, imagine sferica
autostereoscopica creata prin redarea volumelor
umar culori: de ordinul sutelor, 8 culori (3-bit color) in cazul rezolutiei maxime
%ezolutie*performanta*memorie:
Display cu 198 de slice-uri (aprox. 1 slice pe grad)
(volum de redare de aprox. 2917 cm
3
)
768 x 768 pixeli rezolutie slice
Refresh rate volum: 24 Hz
Procesor DSP T 1600 MPS
3 Gb DDR SDRAM
/ng(i de afisare: 360 orizontal, 270 vertical
Display-ul necesita o latime mare de banda, de ordinul GB/sec, pentru ansamblul de
proiectie. De aceea s-a folosit o cantitate mare de memorie si putere de procesare. O conexiune
cu latime de banda mai redusa (de exemplu, de tip SCS) este utilizata pentru comunicarea cu
calculatorul si transmiterea unei descriei matematice mai simple a scenei 3D - cum sunt
streamurile de date poligonale tip OpenGL.
Rata de refresh a volumului nu este neaparat aceeasi cu aceea cu care placa video trimite noi
imagini in memoria RAM. Desi un monitor CRT poate avea un refresh de 72 Hz, o scena grafica
complexa poate fi redata la 10 cadre/sec. Aceeasi consideratie se pastreaza si in cazul display-
urilor volumetrice - gruparea de slice-uri 2D poate fi actualizata mai rapid sau mai lent decat
capacitatea cu care dispozitivul le poate reda. Pentru a asigura o animatie coerenta, se foloseste
un buffer dublu pentru sistemul de memorie grafica. Pentru a stoca 2 x 198 slice-uri la o rezolutie
de 768 x 768 (culoare pe 3biti) sunt necesari 3 Gbiti de informatie.
n figura urmatoare este ilustrata o diagrama reprezentand arhitectura sistemului folosit.
Sistemul Perspecta este construit pe o arhitectura de nivel inalt, partea de hardware fiind
reprezentata de un PC principal si display-ul volumetic (cu sistem de procesare separat) iar
softwareul continand atat aplicatii cat si algoritmi proprietari de redare a imaginilor
tridimensionale.
2121 Dis%lay'uri .ulti%lanare cu su%rafata de %roictare
translatata
n principiu, un astfel de display este de fapt un monitor ce foloseste o proiectie 3D
volumetica, in care suprafata de proiectie este inlocuita de un volum de proiectie tridimensional.
Acesta este alcatuit dintr-o grupare de elemente optice controlate electric, ce permite crearea de
imagini volumetrice in 3 dimensiuni.
Schema diagramei tehnologiei Depth'ube
Figura ilustreaza schema constructiva a unui astfel de sistem, display-ul Dept(Cube 3D.
Acesta are doua componente principale: un proiector de mare 2iteza si 2olumul de proiectie,
cunoscut sub denumirea de element optic multiplanar (:.0). Proiectorul de mare viteza este
bazat pe tehnologia DL9 (Digital $ight Processing) de la Texas nstruments si poate atinge pana
la 1500 cadre pe secunda. Dispozitivul proiecteaza o secventa de cadre color pe elementul optic
multiplanar, fiecare cadru fiind oprit la o adancime corespunzatoare. Rezultatul astfel obtinut este
o matrice tridimensionala de voxeli (pixeli cu volum), fiecare voxel avand 15 biti de informatie
pentru luminozitate si culoare.
Cu toate acestea imaginea rezultata ar putea apare ca un pachet de imagini 2D alaturate,
daca nu s-ar fi folosit un procedeu revolutionar antialiere multiplanara. Algoritmul utilizat
netezeste imaginea rezultata prin generarea unor plane sintetice plasate intre planele proiectate
initial creand astfel o imagine tridimensionala continua. Rezultatul este cresterea de 32 de ori a
numarului voxelilor receptionati, cu efect direct asupra rezolutiei imaginii finale.
Spre deosebire de display-urile stereoscopice si autostereoscopice, DepthCube pastreaza
relatia normala dintre focalizarea ochiului uman si convergenta, reducand astfel eventualul
incomfort ce poate afecta privitorul. Totodata dispozitivul foloseste metoda de paralaxa pentru
miscare atat pe verticala cat si pe orizontala, permitand utilizatorilor sa isi schimbe pozitia pentru
a observa diverse detalii ale imagini generate. Pentru a elimina posibile distorsiuni ale imaginii
reprezentand volumul, se foloseste o geometrie rectilinie carteziana.
maginile generate in DepthCube pot avea diverse atribute - pot contine suprafete solide 3D
texturate, cu lumini si umbre ce adauga realism, pot reprezenta geometrie 3d wireframe (sub
forma unui cadru de sarma) sau pot contine orice combinatie de tipuri de imagini, pentru a crea
multisuprafete 3D complexe.
Modelul comercial DepthCube, a fost prezentat pentru prima data in 2002 si prezinta
urmatoarele caracteristici:
Rezolutie: 1024 x 748 x 20
Voxeli fizici: 15,3 milioane
Voxeli perceputi: 465,7 milioane
Rata de reimprospatare: 60 Hz
Rata de actualizare: 20 Hz
Volum imagine: 39,6 cm x 29,9 cm x 10,4 cm
!. -plicatii ale displa58urilor 3D
Exista o gama larga de aplicatii pentru aceasta tehnologie, dupa cum se poate observa in
enumerarea urmatoare:
Domeniul militar * -plicatii gu2ernamentale
simulari;
planificare;
control aerian al traficului;
servicii de informatii.
Domeniul medical
vizualizare date;
radioterapie;
chirurgie asistata;
instruire.
Domeniul stiintific
analiza date;
informatii atmosferice;
oceanografie;
astronomie;
cercetare in energetica.
Domeniul industrial
robotica;
control industrial;
vizualizare retele.
9roiectare C-D*C-0
arhitectura;
design;
dinamica fluidelor;
analiza elementelor finite;
testare tactila.
+rafica pe calculator
design personaje;
animatii;
modelare digitala.
;unuri de larg consum
educatie;
jocuri video;
info-chioscuri;
televiziune 3D.
0crane tactile 3ouch 5creens6
Ecranele tactile nu propun o alta solutie de afisare a informatiei, ci adauga un element nou la
tehnologiile existente: posibilitatea de selectare si manipulare a informatiei de pe ecran cu mana.
Domeniile de utilizare sunt multiple, de la biblioteci si mari magazine, pana la restaurante si
statii de metrou; in general, oriunde este vorba de informarea comoda si directa a publicului.
n prezent, s-au impus patru tehnologii de fabricare a ecranelor tactile: capacitive, acustice
(SAW G !ound )coustic /ae), rezistive si cu infrarosii.
1. 0crane tactile capaciti2e
Pe sticla monitorului este aplicat un film subtire si transparent de substanta conductoare
electric. Deasupra filmului conductiv, se aplica un nou strat de sticla, izolator. Electrozii pozitionati
in colturile ecranului si conectati la filmul conductiv preiau sarcinile electrice induse in mod
capacitiv pe film.
n momentul in care degetul atinge suprafata ecranului tactil, induce sarcini electrice pe filmul
conductiv, care sunt preluate sub forma de curenti de catre controlerul ecranului, care calculeaza
pozitia curenta a degetului.
De remarcat ca aceasta tehnologie se poate aplica si pentru transformarea
unui monitor normal intr-unul tactil, prin realizarea unui upgrade.
2. 0crane tactile acustice
Tehnologia SAW (!ound )coustic /ae) adauga in plus, fata de cea capacitiva, posibilitatea
detectarii nivelelor (gradientilor) de presiune si permite lucrul cu manusi (care sunt izolatoare
electrice). n plus, functionarea nu e afectata de zgarierea suprafetei de sticla protectoare a
ecranului. Este, in schimb, sensibila la picaturi de lichide sau urme de grasime pe ecran.
Se poate instala usor pe un monitor normal, de catre utilizator, fara a fi necesara asistenta
tehnica. Functionarea se bazeaza pe emiterea de unde sonore de-a lungul suprafetei ecranului.
n momentul in care degetul se interpune in calea semnalului, i se calculeaza pozitia prin
coordonatele ( si y, si presiunea prin coordonata 6.
3. 0crane tactile rezisti2e
Cea mai veche si mai populara, tehnologia rezistiva se bazeaza pe interpretarea presiunii de
apasare pe ecran. Elementul de baza este un sistem suprapus de site metalice sau un strat
plastic conductiv de puncte de presiune, dispuse pe sticla exterioara a ecranului monitorului.
Pozitia punctului de contact este determinata prin calcularea curentilor electrici care apar in
dispozitivul-senzor amintit.
Desi sunt sensibile la zgarieturi, ecranele tactile rezistive sunt ieftine, prezinta timpi de
raspuns buni, detecteaza gradienti de presiune si se pot utiliza manusi. Se preteaza foarte bine in
aplicatii medicale sau medii industriale, cat si la sisteme de informare a publicului (banci, burse,
biblioteci etc.).
!. 0crane tactile cu infrarosii
Sunt utilizate mai rar, mai ales in medii de laborator, deoarece sunt prea lente, prea sensibile
la impuritatile din aer si la elementele straine de pe suprafata ecranului, si nu ofera rezolutii
suficiente pentru uz general.
Tehnologia se bazeaza pe utilizarea unei rame cu diode si senzori de infrarosu, care
sesizeaza prezenta oricarui obiect interpus in calea unei raze infrarosii din retea.
9rezentare o)ia Displa5 ,est
Jeneralitati
Aceasta aplicatie este o colectie de modele de test care pot fi folosite pentru investigarea
performantelor monitoarelor CRT.
Modelele de test nu evalueaza performanetele monitorului in mod absolut. Se intentioneaza
ca prin utilizarea acestora sa se poata compara calitatea diferitelor monitoare.
nainte de a incepe:
lasati monitorul sa functioneze timp de 20 minute
demagnetizati monitor
Jeo.etrie
Deformarea geometrica a imaginii poate fi estimata cu ajutorul sablonului de test geometric.
Pentru a imbunatati geometria imaginii, se pot folosi urmatoarele reglaCe:
latime
inaltime
centrare orizontala
centrare verticala
balans/inclinare
trapezoid
ortogonalitate
compensarea efectului de pern
;u.ino*itate si contrast
Luminozitatea (stralucirea sau intensitatea luminoasa) si contrastul ajuta la stabilirea
cantitatii de lumina care apare pe ecran. Luminozitatea determina nivelul minim de lumina pe
ecran. Este indicat sa se stabileasca un nivel de negru la o valoare inferioara si sa se piarda
citeva dintre tonurile intunecate de gri decat sa se seteze un nivel inalt si sa se piarda din
contrast si din fundalul negru.
Contrastul ajusteaza diferenta de stralucire dintre tonurile deschise si cele intunecate. Cu
alte cuvinte, contrastul regleaza castigul amplificatorului video. Dupa setarea nivelului de negru
prin reglarea luminozitatii, contolul contrastului se foloseste pentru stabilirea emisiei luminoase la
un nivel confortabil.
/0servatii
Utilizarea unui nivel inferior al contrastului previne obosirea ochilor.
Luminozitatea are efect asupra focalizarii imaginii. n cazul existentei unei luminozitati intense
in cadrul imaginii, se pot pierde anumite detalii ale acesteia.
Reglarea tensiunii inalte
Pentru accelerarea electronilor din fascicolul de electroni care scaneaza ecranul, este nevoie
de o tensine inalta. Suprafetele stralucitoare de pe ecran creeaza o incarcare a sursei de
tensiune inalta care duce la o cadere de tensiune. n schimb, aceasta duce la o marire a imaginii.
Culoarea
n mod normal, utilizatorul nu poate ajusta uniformitatea de alb sau uniformitatea luminozitatii.
Balansul de alb (temperatura culorii) poate fi de cele mai multe ori reglat de catrezator.
Con(ergenta
O linie alba de pe ecran este realizata din linii rosii, verzi si albastre (RGB). n cazul in care nu
exista erori de convergenta in imagine, liniile se vor suprapune exact si rezultatul va fi o linie alba.
n cazul unor erori de convergenta, in locul liniei de culoare alba vor fi percepute linii de
culoare rosu, verde si/sau albastru. Suprafetele colorate vor prezenta margini de culori eronate.
n principiu, convergenta reprezinta capacitatea monitorului de a alinia, in mod corect,
componentele rosii, verzi si albastre ale unei imagini pe ecran.
/0servatie
Erorile de convergenta verticala pot fi sesizate in liniile sau marginile orizontale si viceversa.
Claritatea i.aginii
Un mod de afisare la o rezolutie inalta este o conditie prealabila pentru obtinerea unei imagini
de calitate cat mai buna.
Urmatorii factori pot reduce claritatea optima a imaginii
focalizarea slaba
Efectul Moire
jitter-ul
Focalizarea
maginea este creata de un fascicul de electroni care baleiaza ecranul. Daca fascicolul de
electroni este precis aliniat la impactul cu luminoforul, atunci imaginea are o focalizare buna.
Focalizarea este reglata, de obicei, in fabrica.
0fectul :oire
Efectul Moire poate sa apara pe toate monitoarele. Poate fi observat ca o deformare in forma
de valuri a imaginii. Efectul Moire este cauzat de inteferenta intre masca CRT si rezolutia de
afisare. n plus, la modul de afisare, anumite tipuri de imagini sunt uniform expuse la efectul
Moire. n general, monitoarele cu o buna focalizare sunt predispuse la efectul Moire.
Gitter8ul
Jitter-ul reprezinta o usoara miscare perceputa la nivelul pixelilor imaginii, in cazul imaginilor
statice. maginea apare ca fiind dinamica.
,estul de sunet
Sunetul de test se va auzi, in primul rand, in difuzorul din stanga. Sunetul trece, apoi, in mod
treptat, catre difuzorul din dreapta.
Laboratorul #
0c(ipamente si protocoale de comunicatie
1. 0c(ipamente de comunicaIie
1. ComunicaIie serialH
Necesitatea comunica[iei seriale deriv din urmtoarele aspecte:
asigur legtura ntre maini diferite sau ntre terminale i o unitate central puternic;
este un mijloc de comunicare ieftin, dar destul de lent (uzual, limita superioar este de
128 Kbps pentru linii dedicate i de 64 Kbps atunci pentru linii telefonice comutate).
n prezent, se ofer urmtoarele alternative seriale:
a. pentru 2iteze mai reduse, cum este cazul perifericelor, se poate realiza conexiunea prin
portul USB (+niersal !erial Bus). Exist trei versiuni USB:
o USB 1.1, care ofer rate de transfer maxime de 12 Mbps;
o USB 2.0, care ofer rate de transfer maxime de 480 Mbps;
o USB wireless, n perspectiv.
o Pentru periferice se mai poate folosi interfa[a Fire/ire (introdus de Apple), care
dispune, de asemenea, de dou versiuni:
cea lent, cu viteze de 100/200/400 Mbps;
cea rapid, cu vitez maxim de 800 Mbps.
b. pentru 2iteze medii:
o plcile de extensie se pot conecta prin P'%E(press (bazat pe o arhitectur
serial de transmisie a datelor), cu rate de transfer de 2.000 Mbps per lane
(traseu de conectare de la controler la perifericele/plcile de extensie
P'%E(press), traseele putnd fi realizate n diferite configura[ii, n func[ie de
necesit[ile de vitez (pentru acceleratoare video de ultim or se folosesc 16
lanes sau 16x, echivalent cu o l[ime de band de 32 Gbps);
o unit[ile de stocare se pot conecta prin interfe[e seriale dedicate, cum sunt !erial
)T) (SATA), care ofer viteze de 1,5 i 3 Gbps (SATA-) sau SAS (!erial
)ttached !'!%).
c. pentru 2iteze ridicate de transmisie a datelor, care trebuie asigurate n cadrul
interconectrii componentelor principale ale unui sistem de calcul (procesor, memorie,
controler), comunica[ia este asigurat de &yperTransport, oferind o magistral dual,
unidirec[ional, punct-la-punct, cu l[imi de 2, 4, 8, 16 sau 32 bi[i, i o rat de bit total
combinat de maxim 179,2 Gbps (22,4 GBps). Alte solu[ii: comunicare serial prin
infrarou i prin unde radio (WiFi, bluetooth).
Elementele esen[iale ale unei comunica[ii seriale sunt protocolul hardware i protocolul
software, indiferent de mediul prin care se face transmisia (n banda de baz, modulat etc.).
Limita dintre hard i soft este adesea greu de trasat, deoarece echipamentele moderne includ
unit[i de prelucrare specializate, capabile s implementeze protocoale foarte complicate ntr-un
hardware transparent utilizatorului (de exemplu, modemurile conforme standardului CCTT V.32).
2. :odemuri
Modemurile sunt echipamente care permit comunica[ia serial pe linii telefonice comutate sau
dedicate.
Dup modul de comand, modemurile se pot clasifica n:
du.b modemul este total transparent utilizatorului (nu se tie dac exist modem sau
un fir direct, caz ideal pentru linii dedicate);
s.art modemul are dou moduri de func[ionare:
modul de comandH, n care accept secven[e de control de la calculator;
modul on'line, n care se comport transparent.
n prezent, modemurile du#b au intrat n categoria modemurilor inteligente (s#art). n
general, modemurile prezint o interfa[ asincron ntre acestea i calculator, chiar dac ntre ele
comunica[ia este sincron. Excep[ie fac modemurile folosite la transmisiile prin protocoale X.25,
pac"et,radio (AX.25) etc.
Modemurile moderne, dei se prezint ca o linie serial obinuit, ascund o complexitate
foarte mare de fapt, comunica[ia modem-modem este realizat conform unor protocoale
sofisticate.
Pentru a ob[ine un modem (intern, clasic) trebuie s se implementeze urmtoarele
componente (vezi figura 1):
un circuit D-- (Direct )ccess )rrange#ent), care permite accesul la re[eaua telefonic
public (PSTN) i ofer circuite de izolare i o conexiune RJ-11 pentru realizarea legturii
fizice i electrice cu re[eaua telefonic;
un codec, care permite conversia de la semnalele analogice existente pe liniile telefonice
la valorile discrete binare necesare lucrului cu procesorul;
un DS9 (Digital !ignal Processor procesor digital de semnal), care demoduleaz
semnalele binare primite de la codec n octe[i de informa[ie pentru procesor i moduleaz
datele primite de la procesor n valori discrete binare; aceast component poate s
realizeze i opera[ii intens computa[ionale, cum ar fi verificarea apari[iei erorilor sau
comprimarea/decomprimarea datelor;
o memorie reinscriptibilH (de exemplu, EEPROM), folosit pentru a permite ob[inerea
de noi facilit[i, i care ofer informa[ii despre produs i productor;
un /-%, (+niersal )synchronous Receier Trans#itter), care permite realizarea
conversiei ntre magistrala de date a modemului i magistrala procesorului sau
magistrala sistemului.
Dar i la modemurile create pentru binecunoscutele linii telefonice analogice au aprut unele
modificri win#ode#-urile sau soft #ode#-urile. Acestea au implementat toat partea de
procesare digital de semnal i func[iile pentru controler n software, deci toate func[iile sunt
preluate de procesorul gazd.
Fig. 1. Componentele unui modem intern.
Conceperea acestor modemuri a fost posibil doar dup ce puterea de procesare a unit[ii
centrale a fost suficient pentru a nu suprancrca tot sistemul cu procesarea datelor provenite
de pe linia telefonic. Denumirea de soft #ode# este mai potrivit pentru aceste dispozitive, la
care, n afar de cteva componente discrete, ntreg modemul const din drier-e (care asigur
interfa[a cu sistemul de operare) i procesorul utilizatorului.
Cu toate acestea, se mai folosete i denumirea de win#ode#, datorat faptului c multe
versiuni func[ioneaz corect doar pe sistemele de operare Windows, unde este prezent i
suportul productorilor de echipamente, spre deosebire de alte sisteme de operare.
Categorii de modemuri:
e7terne cu adaptoare i cabluri de conectare;
interne plci pe socluri de extensie.
Variante hibride:
9C:CI- (9C Card) pentru sloturi PCMCA;
fa78modemuri derivate din fax.
Tipuri de modemuri:
ISD (%ntegrated !erices Digital Networ"), avnd canale D (Delta) i B (Bearer), cu
dou tipuri de acces:
o ;%I (Basic Rate %nterface interfa[ cu rat de baz): 2B + 1D;
o 9%I (Pri#ary Rate %nterface interfa[ cu rat primar): 30B + 1D (Europa) / 23B
+ 1D (SUA, Japonia).
"# Q, dezvoltate n dou tipuri de tehnologii:
o 72, cu un canal bidirec[ional, ascendent (de emisie) i un canal descendent (de
recep[ie);
o >.fle72, pentru transmisii nternet rapide (videoconferin[e, conexiuni celulare
etc.).
7DSL (Digital !ubscriber $ine linie digital de abonat), cu patru variante, n func[ie de
simetria benzii maxime alocate pentru transmisia i recep[ia datelor:
o SDSL (!y##etrical D!$), mai pu[in utilizate;
o -DSL ()sy##etrical D!$), echivalente cu 250 de modemuri n paralel, la diferite
frecven[e, conectate la calculator printr-o conexiune rapid Ethernet sau USB;
o <DSL (&igh,speed Digital !ubscriber $ine);
o S<DSL (!y##etrical &igh,speed Digital !ubscriber $ine).
,1 i ,3 modemuri pe linii de mare vitez, pentru organiza[ii mari;
cable .ode.s (modemuri de cablu), standardizate prin DOCSS (Data 4er 'able
!erice %nterface !pecification G specifica[iile interfe[ei serviciului de date prin
cablu), i care pot fi conectate:
o pe cablu coaxial:
o pe fibr optic.
3. Standarde pentru modemuri
L-9; ($in" )ccess Procedure Balanced): presupune o negociere a vitezelor i a
extensiilor (V.42, LAPM etc.);
L-9: ($in" )ccess Procedure Mode#): este bazat pe LAPB, fiind un protocol tip sliding
window, cu confirmare i eventual cu compresie de date. Acest lucru nu este observat
direct de utilizator, ci doar prin intermediul performan[elor echipamentului (corec[ie
automat a erorilor, vitez sporit etc.).
07emple: modemurile moderne CCTT la viteze de 9.600, 14.400, 19.200/21.400, 28.800, cu
corec[ie de erori i compresie de date:
>.32, >.32b, >32t, >.3!, >.!2, >.!2b etc.;
:9 (Microco# Networ"ing Protocol), prezentat n tabelul 1.
Tabelul 90 9rotocolul :9
clasH eficienIH caracteristici
1 70% asincron, orientat pe octet, protejat la erori
2 84% asincron, orientat pe octet, protejat la erori
3 108% sincron, orientat pe bit, user-ul trimite i recep[ioneaz asincron
4 120%
asamblare adaptiv a pachetelor, optimizare n faz a datelor,
raport de compresie 1,3 . 2
5 200%
asamblare adaptiv a pachetelor, optimizare n faz a datelor,
raport de compresie 1,3 . 2
6 200%
asamblare adaptiv a pachetelor, optimizare n faz a datelor,
raport de compresie 1,3 . 2
7 230-250%
asamblare adaptiv a pachetelor, optimizare n faz a datelor,
raport de compresie 2,3 . 2,5
9 reduce datele suplimentare (retransmite doar datele incorecte)
10
mbunt[iri pentru canal ()derse 'hannel Enhance#ents),
pentru conexiuni zgomotoase, cu ecou sau cu l[ime limitat
>.!2. Caracteristici:
compatibil cu MNP 2 i 4;
folosete LAPM, deci rezult o mbunt[ire n flow control;
func[ionare asemntoare cu HDLC (orientat pe cadre, cu fereastr alunectoare);
renegocierea parametrilor transmii pe parcursul legturii;
la modemurile compatibile V.32, exist un scra#bler care asigur varia[ia informa[iei pe
canal (mprtierea bi[ilor la destina[ie pe 16 pozi[ii);
folosete FCS: sistem de comparare a fiierelor pe 16/32 de bi[i;
accept legturi cu ntrziere mare n transmisie (comunica[ii prin satelit).
>.!2bis. Are, n plus, rapoarte de compresie de pn la 4:1. Este dezvoltat de CCTT,
fiind similar cu MNP 5, dar ofer o mbunt[ire a transferului cu pn la 35 % fa[ de acesta. n
func[ie de tehnica de compresie, capacitatea de transfer poate crete chiar de 4 ori.
Avantajele V.42bis, n compara[ie cu MNP 5 sunt:
analiza datelor naintea transmiterii acestora;
stabilirea utilit[ii compresiei V.42bis comprim doar datele care se stabilete c sunt
comprimabile, pe cnd MNP 5 comprim indiferent de tipul datelor.
>.!!. Este noul algoritm adoptat pentru V.92, fiind bazat pe algoritmul LZJH ($e#pel,Zi,
5eff,&eath) algoritm de compresie adaptiv, fr pierderi, de uz general, care ofer o rat de
compresie mai ridicat fa[ de V.42bis. Recomandarea acestuia este bazat pe performan[ele
sale pe o multitudine de tipuri de date, dar cu un accent special pe rezultatele ob[inute n cazul
paginilor HTML (&yper Te(t Mar"up $anguage), date de complexitatea algoritmului i de
memoria utilizat (n compara[ie cu al[i algoritmi). Codorul este foarte eficient i poate ajunge la
performan[a de a coda un ir de dou caractere cu doar 3 bi[i, atunci cnd irul este ntlnit
pentru a doua oar n secven[a datelor transmise.
ComparaIie >.!!8>.!2bis. Pentru a exemplifica eficien[a compresiei V.44 fa[ de V.42bis, se
consider testul care presupune transferul mai multor tipuri de fiiere, att date greu sau imposibil
comprimabile (fiiere binare: executabile, grafice, arhive), ct i date cu grad mare de redundan[
(fiiere text). Pentru o evaluare global, se include i un test compus din ambele tipuri de fiiere.
n figura 2 se observ rezultatele ob[inute n reprezentare grafic.
Fig. 2. Eficien[a relativ a diferitelor tipuri de compresie.
Dup cum se poate constata, n cazul compresiei V.44 se ob[in rezultate mai bune dect n
cazul V.42bis, dar nu cu valorile recomandate de productori, de pn la 200 %. Se ob[ine o
mbunt[ire a transferului de date cu 38 % n cazul fiierelor grafice necomprimate pentru
trecerea la V.44, dar pentru fiierele text i pentru cel compus se ob[in valori mai modeste, de
30% i, respectiv, 12%. Modemurile folosite au fost Genius GM56PC-L (win#ode#), cu drier
6.00 pentru V.42, i 8.02A Zoom pentru V.44.
>.'1. Este o pereche format dintr-un modem analogic i unul digital, pentru utilizarea n
re[eaua telefonic n comuta[ie cu rat de bit de pn la 56 Kbps flux descendent i 33,6
Kbps flux ascendent, folosind codare PCM la fluxul descendent i codare QAM la cel
ascendent.
>.'2. Este o pereche format dintr-un modem analogic i unul digital, pentru utilizarea n
sistemul telefonic cu rate de pn la 56 Kbps flux descendent i pn la 48 Kbps flux
ascendent, folosind codare PCM n ambele sensuri i suportnd tehnologia ,modem n
ateptare (Mode# on &old).
2101 i%uri de .odula<ii
Tipurile de modula[ii mai frecvent utilizate sunt (vezi figura 3):
modula[ia n amplitudine (MA): )#plitude !hift Jeying (ASK);
modula[ia n frecven[ (MF): Frequency !hift Jeying (FSK);
modula[ia n faz (MP): Phase !hift Jeying (PSK);
modula[ia binar (MB): Binary Phase.BiPhase !hift Jeying (BPSK);
modula[ia n cuadratur (MQ): Buadrature Phase !hift Jeying (QPSK);
modula[ia n amplitudine n cuadratur (MAQ): Buadrature )#plitude Modulation (QAM);
modula[ia impusurilor n cod (MC) Pulse 'ode Modulation (PCM).
La QPSK, zgomotul prezent pe canal poate fi mare, fr s influen[eze prea mult prin apari[ia
erorilor (vezi figura 4). Nu se poate spune acelai lucru i despre QAM-16 sau QAM-128, care
sunt mult mai susceptibile la zgomot pe canal, unde chiar i un nivel de zgomot redus poate duce
la erori multiple (vezi figura 5). Pentru a reduce rata erorilor, se introduce posibilitatea corec[iei
erorilor prin adugarea de bi[i suplimentari fiecrui eantion (redundan[). Astfel de modulri sunt
cunoscute sub numele de TCM (Trellis 'oding Modulation modula[ie prin codificare matriceal),
iar reprezentrile lor se numesc constela[ii.
Fig. 3. Tipuri comune de modula[ie: ASK, FSK, PSK, PSK/BPSK.

Fig. !. Modula[ia QPSK cu i fr zgomot.

Fig. ". Constela[iile pentru modula[iile QAM-16 i QAM-128.
2121 Co.%resie de date
Codorul folose>te un dic?ionar alc@tuit din 3 p@r?iA
2ectorul rHdHcinH con[ine o nregistrare pentru fiecare caracter din alfabet i este
determinat de mrimea n bi[i a unui caracter. Pentru un alfabet cu caractere pe 8 bi[i, vor
exista 256 de nregistrri. Fiecare nregistrare este indexat de caracterul propriu i
servete ca rdcin pentru o structur arborescent, care con[ine un index de coborre
la un anume nod ntr-un arbore de noduri. ndexul este punctul de plecare pentru
coborrea n cadrul structurii arborescente.
arborele de noduri con[ine cuvintele-cheie create n timpul folosirii codorului i
segmentele irului cruia i corespund. Fiecare nod con[ine un cuvnt de cod, pozi[ia n
cadrul istoricului a primului caracter al segmentului din ir, numrul de caractere din
segmentul de ir i doi indici pentru legtura cu celelalte noduri.
istoricul con[ine toate caracterele intrate n codor, n ordine, de la ultima reini[ializare a
dic[ionarului. Segmentele de ir din arborele de noduri sunt referite de pozi[ia primului
caracter n istoric i de lungime.
Fig. #. Exemplu de structur arborescent.
Figura 6 prezint doar structurile care pornesc din rdcinile A, B, C i D. Fiecare segment de
ir este reprezentat de un nod:
A i , dup caracterul rdcin B;
G, R i T, urmnd segmentului de ir A;
TERY, urmnd segmentului de ir T;
NARY, urmnd segmentului de ir ;
O i E, dup caracterul rdcin D;
CUMENT, urmnd segmentului de ir O;
ATON, urmnd segmentului de ir CUMENT.
Sirurile reprezentate sunt: BA, BAG, BAR, BAT, BATTERY, B, BNARY, DO, DOCUMENT,
DOCUMENTATON, DE. Un ir complet se ob[ine pornind de la vectorul rdcin i apoi,
prelund caracterul care urmeaz s fie codat, se completeaz cu secven[e de iruri succesive,
n josul arborelui, folosind urmtoarele caractere de la intrare.
Decodorul folosete un dic[ionar alctuit din trei componente:
colecIie de Jiruri definete irurile ob[inute n timpul procesului de decodare, care
corespund segmentelor de ir create n procesul de codare. Fiecare nregistrare are un
cuvnt de cod, pozi[ia din istoric a ultimului caracter al irului i lungimea total a irului.
istoric con[ine toate caracterele decodate, n ordine, de la ultima resetare a
dic[ionarului. Este identic cu istoricul codorului, care este generat folosind:
caracterele rezultate din procesul de decodare.
2121 Corec<ie de erori
Un protocol care s implementeze i corec[ia erorilor poate fi folosit mpreun cu un convertor
de semnal, avnd astfel posibilitatea conceperii unui DCE (Data 'o##unication Equip#ent) cu
corec[ia erorilor.
Un DCE con[ine n mod uzual trei pr[i (vezi figura 7):
circuite de interfaIare pentru DTE (Data Ter#inal Equip#ent);
con2ertoare de semnal, pentru a putea transmite date prin circuitele telefonice;
o interfaIH, pentru a coordona func[ionarea circuitelor de schimb i a convertorului de
semnal. Pentru a se implementa o func[ie de corec[ie a erorilor, interfa[a ntre calculator
i liniile telefonice trebuie s con[in i func[ii care s permit corec[ia erorilor.
DTE Circuite interconectare V.24 Func[ie control
Convertor
semnal
Re[ea
telefonic

DTE Circuite interconectare V.24
Func[ie
control
Func[ie
control erori
Convertor
semnal
Re[ea
telefonic
Fig. $. Modem cu i fr corec[ia erorilor.
Un protocol care implementeaz corec[ia erorilor trebuie s opereze n dou faze:
ini[ial, se stabilete o conexiune fizic ntre convertoarele de semnal, dup cum este
specificat de standardele din seriile V;
n continuare, DCE-ul trebuie s ofere un mecanism prin care s se poat activa sau
dezactiva protocolul de corec[ie a erorilor. Mecanismul este folositor pentru cazurile n
care nu ambele dispozitive de la capetele conexiunii dispun de corec[ia erorilor sau
atunci cnd o astfel de func[ionare nu este necesar, de exemplu, atunci cnd se ofer
corec[ia erorilor ntr-un nivel superior al conexiunii.
Func[ia implementat pentru corec[ia erorilor trebuie s depeasc atributele unei func[ii
obinuite de corec[ie, deoarece DCE-ul care poate corecta erori trebuie s detecteze dac DCE-
ul de la distan[ poate oferi sau nu corec[ia erorilor aceast facilitate este prezent doar la
DCE-urile cu corec[ia erorilor.
2181 i%uri de conectare
Modul de conectare al unui modem la calculator poate fi diferit de
interfa?a serial@ R1B232C, cea mai des CntDlnit@. Erintre modurile u#uale
CntDlnite se pot amintiA ECI, F1', I1A, AMR, C)R >i ACR 3"e#i figura 84.
Modul cel mai lipsit de gri!i la conectarea unui modem este conectarea
acestuia prin intermediul unui port serial al calculatorului 3sau alte
ec-ipamente4. Modemurile e6terne sunt >i mai facil de diagnosticat,
deoarece pre#int@ indicatori lumino>i despre starea lor >i a semnalelor
recep?ionate, de#a"anta!ul principal fiind necesitatea folosirii unei surse de
alimentare e6terne.
Conexiunile prin intermediul /S; prezint toate avantajele portului serial i, n plus, ofer
alimentarea modemului prin intermediul calculatorului, respectiv, conexiunea USB; aceste
modemuri pot fi, ns, i soft #ode#-uri.
Conexiunile 9CI (Peripheral 'o#ponent %nterconnect) oferite pentru modemuri sunt ideale n
cazul n care nu se dorete ocuparea suplimentar a biroului cu echipamente de comunica[ie. De
multe ori, acestea sunt doar win#ode#-uri i niciun modem PC nu dispune de indicatori despre
starea echipamentului. Conexiunile IS- (%ndustry !tandard )rchitecture) sunt asemntoare celor
PC i sunt disponibile doar n sistemele de calcul mai vechi, magistrala SA fiind o magistral pe 16
bi[i, iar majoritatea modemurilor SA sunt modemuri hardware.
Conectoarele -:% ()udio Mode# Riser), C% ('o##unications and Networ" Riser) i -C%
()danced 'o##unications Riser) sunt sloturi care au fost create doar pentru instalarea
echipamentelor care nu de[in parte de procesare proprie, folosindu-se de cea a sistemului gazd
(HSP &ost !ignal Processing). Deoarece toate func[iile de control i procesare depind de
procesorul gazd, aceste dispozitive sunt mult mai ieftine de produs dect cele create pentru alte
interfe[e. nterfe[ele fiind destinate pie[ei pentru plcile de baz, exist doar un singur slot dedicat
unui singur dispozitiv.
Un modem -:% nu prezint o implementare PnP (Plug and Play), lucru valabil i n cazul C%.
Pentru aceste dispozitive, drier-ele pentru sistemul de operare trebuie instalate manual; altfel,
echipamentul nu poate fi folosit, deoarece fie nu este detectat, fie este detectat incorect.
Echipamentele -:% au fost introduse de ntel n anul 1998 i dispun de 46 de pini pentru
conectarea la echipamentele care suport acest standard. Metoda de conectare la magistrala
sistemului este denumit )',$in" i este reprezentat de o interfa[ serial.
Fig. &. Tipuri de plci de extensie folosite pentru modemuri.
Slotul C% este un tip mai nou, oferind posibilitatea de a realiza i legturi cu re[ele de
calculatoare (plac de re[ea) i fiind introdus tot de ntel n anul 2000. Dispune de 30 de pini
pentru conectare i are ca noutate suportul pentru interfe[e USB i SMBus (permite accesul la
memoria EEPROM, care con[ine identificatorul productorului i o identificare facil).
Slotul -C% dispune, n plus, de posibilitatea de a fi utilizat i pentru plci de sunet, de re[ea
sau pentru modemuri broadband i a fost dezvoltat de firmele AMD i 3Com n anul 2000. Acesta
folosete pentru conectare un slot PC inversat. Dac este folosit doar ca plac de sunet/modem,
poate fi construit cu un conector compatibil AMR, oferind, de asemenea, o magistral de mare
vitez pentru pachete DSL.
21/1 Mode.uri co.%atibile >ayes
Modemurile inteligente sau, cum mai sunt denumite, modemurile compatibile Hayes dup
firma care a introdus acest tip de modem permit att comunica[ii de date n mod transparent,
ct i recep[ia i rspunsul la comenzi date de utilizator. Aceste modemuri accept setul de
comenzi -, (toate comenzile ncep cu AT). Pot fi mai multe comenzi pe linie, pn la 40 de
caractere, spa[iile nu se iau n considerare.
Acest tip de modemuri se folosete pentru linii telefonice comutate, tip dial,up, adic linii la
care mai nti trebuie s atepte tonul, s formeze numrul i s renun[e n caz de ocupat, iar,
dac rspunde un modem, s negocieze cu acesta viteza de transfer maxim, protocolul de
corec[ie i/sau compresie etc. deea este c, pn la stabilirea unei conexiuni modemul, este n
modul de comand (n care accept comenzi). Dup stabilirea conexiunii i pn la terminarea ei,
modemul este n modul de comunica[ie transparent.
Un modem inteligent accept comenzi prin aceeai interfa[ prin care se realizeaz i
schimbul de date. Unul dintre primele modemuri introduse pe pia[ a fost Smartmodem 1200,
produs de Hayes Microcalculator Products nc. Comenzile sunt n format ASC, iar modemul
poate rspunde prin aceeai interfa[ cu coduri de stare sau cu mesaje.
07emplu. Comanda ATDP0219494 cere modemului s deschid linia, s atepte tonul
(modemul, n modul de dialog de tip dial,up, poate fi programat s formeze numrul
corespondentului imediat dup deschiderea liniei, fr a verifica dac are ton) i, n cazul n care
are ton, va forma numrul 0219494 n puls. n func[ie de ceea ce se ntmpl la cellalt capt al
liniei, modemul va ntoarce diferite informa[ii, cum sunt:
no dial tone (dac nu exist ton);
busy (dac numrul apelat este ocupat);
no carrier (dac nu s-a reuit conectarea cu modemul partener);
connect 9600 (dac s-a reuit conectarea la viteza de 9600 bps).
3.".1. Comenzile -,
Setul de comenzi AT const dintr-un numr de comenzi de baz i din extensii ale acestora.
Comenzile sunt ini[iate prin transmiterea unui cod de aten[ionare, urmat de o comand sau un set
de comenzi i parametrii acestora. Codul de aten[ionare este reprezentat de secven[a AT
(prescurtare de la )Ttention).
Dup ce modemul se conecteaz cu succes la un alt modem, acesta va trece din modul de
comand n modul de transmisie de date. n acest mod, toate informa[iile primite vor fi
considerate ca fiind date i sunt trimise ctre cellalt modem. Pentru a putea, totui, trimite
comenzi, se poate specifica o secven[ de caractere escape dup care, atunci cnd va fi ntlnit
de ctre modem, acesta va interpreta caracterele care i urmeaz la fel ca n modul de comand.
Secven[a escape implicit este +++. Aceasta poate fi modificat prin intermediul unui registru al
modemului.
Formatul de baz al unei comenzi este:
AT co#andE [parametri] [comand] [parametri] [.] <CR>
07emple: n este comand pentru afiarea diferitelor informa[ii despre modem i starea sa, 0
afieaz un cod numeric al produsului, 1 afieaz informa[ii despre produs i suma de control a
memoriei ROM interne etc.
3.".2. %egistrele S
Anumi[i parametri ai modemurilor pot fi seta[i folosind registrele. Modemurile moderne pot
oferi un numr foarte mare de registre (peste 100), dar cele mai importante sunt primele 13
registre, oferite de toate modemurile compatibile Hayes. Comanda pentru citirea valorii registrului
n are formatul ATSn?. Comanda pentru setarea registrului n la valoarea ( are formatul ATSn=(.
07emplu. Dac se dorete citirea valorii registrului 6, se va trimite modemului comanda:
ATS6? Modemul va rspunde printr-o valoare cuprins ntre 2 i 255, care indic timpul de
ateptare a tonului de ctre modem, exprimat n secunde. Dac se dorete s se modifice durata
de ateptare la 4 secunde, atunci va trebui trimis ctre modem urmtoarea comand: ATS6=4.
3.".3. Comenzile -, e7tinse
La comenzile deja prezentate, se adaug i comenzile extinse. Comenzile extinse sunt
precedate de simbolul &. Exist, n func[ie de productorul modemului, i alte seturi de comenzi
extinse, care sunt delimitate de alte caractere, cum sunt caracterele * sau \. Una dintre comenzile
extinse comune este comanda &T. Aceast comand cere modemului s efectueze anumite
teste pentru diagnosticare.
n afara comenzilor &T, exist numeroase alte comenzi extinse, dar, deoarece aceste
comenzi au fost adugate setului ini[ial de comenzi de baz AT, nu au ntotdeauna aceleai
specifica[ii la diferi[i productori. n plus, unele dintre comenzi pot lipsi la anumite modele,
facilit[ile comenzilor extinse fiind date strict de productor.
3.".!. -utotestarea modemurilor
Majoritatea modemurilor i pot executa un autotest pentru verificarea func[ionrii corecte.
Modul n care se realizeaz autotestarea este urmtorul.
Fig. '. Schema bloc a unui modem compatibil Hayes cu autotest.
Dup ini[ializarea autotestului, emi[torul modemului este legat la receptor, tindu-se orice
legtur anterioar la o linie de comunica[ie. Datele emise sunt demodulate de ctre receptor i
trimise ctre un comparator de abloane, care include o memorie ROM, con[innd aceeai
secven[ de date care a fost emis de generatorul de abloane. Comparatorul de abloane va
compara datele i va ntoarce OK sau O dac datele sunt corecte, respectiv, ERROR (ER) dac
nu s-a recep[ionat acelai lucru. Schema bloc a unui modem n timpul autotestului este
prezentat n figura 9.
0c(ipamente si protocoale de comunicatie
1. .biecti2ul lucrarii
Lucrarea isi propune, pe de o parte, familiarizarea cu setul de comenzi AT folosite de catre
modemurile compatibile Hayes, iar, pe de alta parte, studiul celor mai utilizate protocoale de
comunicatie nternet.
2. Introducere teoretica
2101 Mode.uri
n trecut, in cadrul modemurilor existau echipamente care ofereau comunicatii seriale
transparente utilizatorilor, asa numitele modemuri du#b, acestea fiind ideale pentru linii dedicate.
n prezent, aceste modemuri au intrat in categoria modemurilor inteligente (s#art), prin faptul ca
ofera doua moduri de operare:
modul de comanda: accepta secvente de control de la calculator;
modul de transmisie (on,line): se comporta transparent.
nitial, toate modemurile foloseau tehnologii analogice, dar, in ultima perioada, chiar si
modemurile clasice pot utiliza tehnologii digitale pentru obtinerea unor rate de transfer
imbunatatite (este vorba de tehnologiile V.90 si V.92).
n afara de modemurile pentru linii telefonice clasice, notiunea de modem a trecut granita
telefoniei, existand atat modemuri pentru cablu coaxial (cable #ode#), modemuri in tehnologie
digitala care folosesc tot linii telefonice tehnologia (D!$ (#ode# )D!$, !D!$), cat si
modemuri radio.
2121 Mode.uri inteligente
Modemurile inteligente sau, cum mai sunt denumite, modemurile compatibile Hayes dupa
firma care a introdus acest tip de modem permit atat comunicatii de date in mod transparent,
cat si receptia si raspunsul la comenzi date de utilizator.
Fn modem inteligent accepta comen#i prin aceeasi interfata prin care se reali#ea#a si
sc-imbul de date. Fnul dintre primele modemuri introduse pe piata a fost 1martmodem
12$$, produs de GaHes Microcalculator Eroducts Inc. Comen#ile sunt in format A1CII,
iar modemul poate raspunde prin aceeasi interfata cu coduri de stare sau cu mesa!e.
07emplu. Comanda ATDP0219494 cere modemului sa deschida linia, sa astepte tonul
(modemul, in modul de dialog de tip dial,up, poate fi programat sa formeze numarul
corespondentului imediat dupa deschiderea liniei, fara a verifica daca are ton) si, in cazul in care
are ton, va forma numarul 0219494 in puls. n functie de ceea ce se intampla la celalalt capat al
liniei, modemul va intoarce diferite informatii, cum sunt:
no dial tone (daca nu exista ton);
busy (daca numarul apelat este ocupat);
no carrier (daca nu s-a reusit conectarea cu modemul partener);
connect A>88 (daca s-a reusit conectarea la viteza de 9600 bps).
2121 Descrierea .ode.ului Zy7E; #KG'E
Fig. 1. Panoul frontal al modemului ZyXEL U90-E.
Modemul care poate fi folosit in cadrul aplicatiei de laborator este un modem inteligent,
dintre facilitatile sale putand enumeraA
detectarea automata a tipului de apel voce/date;
mod de transmisie sincron si asincron (maxim 33,6 Kbps in mod sincron);
reantrenare rapida cu posibilitate de fall,forward si fall,bac", permitand
modemului sa reduca viteza cand comunicatia se face cu un modem mai
putin rapid sau cand apar probleme datorate liniei telefonice;
tonuri de apel diferite in functie de tipul apelului (necesita software
special);
posibilitate de configurare de la distanta;
memoria flash EPROM permite actualizarea simpla prin noi versiuni de
fir#ware, oferind acces la noi facilitati.
(abelul 1 pre#inta semnificatia I/DBurilor de pe panoul frontal al modemului.
,abelul 1 Descrierea indicatorilor luminosi
L0D Descriere
HS
&igh !peed indica faptul ca modemul este in modul V.34 sau V.90; cand
este in mod handsha"e, se aprinde intermitent.
AA
)uto,)nswer este aprins cand modemul preia automat apelurile primite si
se aprinde intermitent cand este apelat. n modul de corectie a erorilor, se
aprinde intermitent cand retransmite date.
CD
'arrier Detect se aprinde atunci cand este detectata o purtatoare valida pe
linie.
OH
4ff,&oo" se aprinde cand modemul este in modul date sau linia este
deschisa, si este stins atunci cand modemul este in mod comunicare sau
linia este inchisa.
DTR
Data Ter#inal Ready se aprinde atunci cand DTE-ul sau calculatorul indica
faptul ca este pregatit pentru a incepe comunicarea si este stins atunci cand
DTE-ul nu poate trimite date.
DSR
Data !et Ready se aprinde cand modemul este pregatit pentru comunicatie
si este stins cand modemul nu este pregatit.
CTS
'lear To !end este aprins atunci cand modemul poate accepta date pentru
transmisie. ndica starea semnalului RS-232 'T!.
RTS
Request To !end indica starea semnalului RS-232 de la DTE. RT! este
folosit pentru controlul fluxului de date hardware in modul asincron de
transmisie a datelor.
TXD Trans#it G transmisie.
RXD
Receive J receptie.
SQ !ignal Buality calitatea semnalului.
TST
Test J testare.
Apasarea butonului ).4 va seta modemul in modul initiator, iar eliberarea acestuia va trece
modemul in mod raspuns. Butonul D.H comuta intre modul date si modul voce, fiind util cand se
conecteaza un telefon la modem.
2181 Co.en*ile )
Setul de comenzi consta dintr-un numar de comenzi de baza si din extensii ale acestora.
Comenzile sunt initiate prin transmiterea unui cod de atentionare, urmat de o comanda sau un set
de comenzi si parametrii acestora. Codul de atentionare este reprezentat de secventa AT
(prescurtare de la )Ttention).
Dupa ce modemul se conecteaza cu succes la un alt modem, acesta va trece din modul de
comanda in modul de transmisie de date. n acest mod, toate informatiile primite vor fi
considerate ca fiind date si sunt trimise catre celalalt modem. Pentru a putea, totusi, trimite
comenzi, se poate specifica o secventa de caractere escape dupa care, atunci cand va fi intalnita
de catre modem, acesta va interpreta caracterele care ii urmeaza la fel ca in modul de comanda.
Secventa escape implicita este +++. Aceasta poate fi modificata prin intermediul unui registru al
modemului.
Formatul de baza al unei comenzi este:
AT co#anda [parametrii] [comanda] [parametri] [.] <CR>
Setul comenzilor AT de baza este prezentat in tabelul 2.
,abelul 2 Setul de baza al comenzilor AT pentru modemuri
Comanda Descriere
A
raspunde la apel
A/ repeta ultima comanda
B selecteaza metoda de modulatie a modemului
C porneste sau opreste putatoarea modemului
D formeaza un numar de telefon
E permite sau inhiba ecoul caracterelor trimise catre modem
F comuta intre modurile full duple( si half duple(
H inchide sau deschide linia
solicita codul de identificare sau suma de control
L selecteaza volumul difuzorului
M porneste sau opreste difuzorul
N negociaza optiunile de handsha"e
O pune modemul on line
P apel de tip puls
Q solicita modemului sa permita transmisia unui cod de stare
R comuta modemul in modul "numai initiere"
S scrie sau citeste continutul unor registre ale modemului
T apel de tip ton
V trimite codurile de stare ca numere sau ca mesaje
W selecteaza mesajul de negociere a legaturii
X selecteaza setul de baza sau setul extins de coduri de stare
Z reinitializeaza modemul
07emple: n este comanda pentru afisarea diferitelor informatii despre modem si starea sa, 0
afiseaza un cod numeric al produsului, 1 afiseaza informatii despre produs si suma de control a
memoriei ROM interne etc.
21/1 Registrele 5
Anumiti parametri ai modemurilor pot fi setati folosind registrele. Modemurile moderne pot
oferi un numar foarte mare de registre (peste 100), dar cele mai importante sunt primele 13
registre, oferite de toate modemurile compatibile Hayes.
n tabelul 3 sunt prezentate cele 13 registre, valorile implicite si domeniul in care acestea pot
lua valori
,abelul 3 Setul de registre de baza pentru modemuri compatibile Hayes
%egistru Functie >aloare implicita Domeniu
S0 numar apeluri auto-raspuns 0255
S1 numar apeluri 0 0255
S2 caracter escape ASC 43 ASC 0127
S3 caracter 'arriage Return ASC 13 ASC 0127
S4 caracter $ine Feed ASC 10 ASC 0127
S5 caracter Bac"space ASC 8 ASC 0127
S6 timp asteptare ton apel (s) 2 2255
S7 timp asteptare purtatoare (s) 30 1255
S8 lungime pauza de virgula (s) 2 0255
S9 timp de raspuns fata de detectia
purtatoarei
(0,1 s)
6 1255
S10 intarzierea dintre pierderea purtatoarei
si inchiderea liniei (0,1 s)
7 1255
S11 durata tonurilor si a pauzelor (ms) 70 50255
S12 timp de garda al secventelor Escape
(20 ms)
50 0255
Comanda pentru citirea valorii registrului n are formatul ATSn?.
Comanda pentru setarea registrului n la valoarea ( are formatul ATSn=(.
07emplu. Daca se doreste citirea valorii registrului 6, se va trimite modemului comanda:
ATS6? Modemul va raspunde printr-o valoare cuprinsa intre 2 si 255, care indica timpul de
asteptare a tonului de catre modem, exprimat in secunde. Daca se doreste sa se modifice durata
de asteptare la 4 secunde, atunci va trebui trimisa catre modem urmatoarea comanda: ATS6=4
21B1 Co.en*i ) e9tinse
La comenzile deja prezentate, se adauga si comenzile extinse. Comenzile extinse sunt
precedate de simbolul &. Exista, in functie de producatorul modemului, si alte seturi de comenzi
extinse care sunt delimitate de alte caractere, cum sunt caracterele * sau \.
Una dintre comenzile extinse comune este comanda &T. Aceasta comanda cere modemului
sa efectueze anumite teste pentru diagnosticare.
n tabelul 4 se prezinta pe scurt functiile asociate seriei de comenzi AT extinse &T.
,abelul ! Comenzile extinse posibile pentru &T
Comanda Functie
&T0 termina testul curent
&T1 initiaza bucla locala analogica
&T2 initiaza bucla locala digitala
&T6 initiaza bucla digitala la distanta
&T7 initiaza bucla locala digitala cu auto-test
&T8 initiaza bucla locala analogica cu auto-test
n afara comenzilor &T, exista numeroase alte comenzi extinse, dar deoarece aceste comenzi
au fost adaugate setului initial de comenzi de baza AT nu au intotdeauna aceleasi specificatii la
diferiti producatori. n plus, unele dintre comenzi pot lipsi la anumite modele, facilitatile comenzilor
extinse fiind date strict de producator.
21C1 )uto'testarea .ode.urilor
Ma!oritatea modemurilor isi pot e6ecuta un autoBtest pentru "erificarea functionarii
corecte. Modul in care se reali#ea#a autoBtestarea este urmatorul. Dupa initiali#area autoB
testului, emitatorul modemului este legat la receptor, tainduBse orice legatura anterioara la
o linie de comunicatie. Datele emise sunt demodulate de catre receptor si trimise catre un
comparator de sabloane, care include o memorie RM continand aceeasi sec"enta de
date care a fost emisa de generatorul de sabloane. Comparatorul de sabloane "a compara
datele si "a intoarce K sau daca datele sunt corecte, respecti" /RRR 3/R4 daca nu
sBa receptionat acelasi lucru. 1c-ema bloc a unui modem in timpul autoBtestului este
pre#entata in figura 2.
Fig. 2. Schema bloc a unui modem compatibil Hayes cu auto-test.
3. Descrierea aplicatiei
2101 )%licatia 5er(er
Aceasta parte a lucrarii se refera la studiul comenzilor AT pentru modemuri compatibile
Hayes. Pentru ca programul '!'lient sa functioneze corect, in cadrul retelei trebuie sa existe cel
putin o statie care sa ruleze programul '!!erer.
Programul trebuie pornit inainte ca statiile sa se conecteze la calculatoarele care dispun de
modem. Programul accepta conexiuni cu statiile din retea si asigura atat interfata dintre acestea
si modem, cat si simularea unui modem in cazul in care acesta nu este disponibil. Programul
poate accepta ca parametru numele portului serial la care este legat modemul, pentru cazul in
care se foloseste un modem. Statiile care dispun de modem vor avea posibilitatea de a alege
intre pornirea cu sau fara utilizarea modemului, prin selectarea shortcut-ului corespunzator de pe
desktop:
'!!erer nu se doreste folosirea modemului;
'!!erer COM1 modemul se afla conectat la primul port serial,
'!!erer COM2 modemul se afla conectat la al doilea port serial.
Deoarece partea de server este implementata pentru a fi transparenta utilizatorului, programul
ruleaza in mod consola si ofera in special informatii legate de statiile care se conecteaza si se
deconecteaza, dupa cum se observa in figura 3.
Fig. 3. Exemplu de rulare al aplicatiei '!!erer.
2121 )%licatia Client
Se lanseaza programul '!'lient, care asigura comunicatia intre statia de lucru si calculatorul
care contine programul '!!erer, unde poate exista un modem la care se trimit comenzi. n
cazul in care modemul nu este disponibil sau nu se doreste folosirea sa, raspunsurile modemului
vor fi simulate. Un exemplu de utilizare a programului '!'lient este reprezentat in figura 4.
Fig. !. Exemplu de rulare al aplicatiei '!'lient.
Meniul ofera acces la urmatoarele functii:
Meniu
o Despre: ofera informatii suplimentare despre '!'lient;
o %esire: permite terminarea lucrului cu programul '!'lient;
)ctiuni: este functional doar dupa stabilirea legaturii cu modulul '!!erer. Pentru
executarea comenzilor trebuie aleasa destinatia dorita, prin intermediul butoanelor
!i#ulator sau Mode#0 -tentie: unele comenzi au sens numai in cazul prezentei a doua
modemuri in cadrul retelei.
o %nitiali6are #ode#: modifica textul campului 'o#anda cu un sir corespunzator
comenzilor de initializare standard (ATZ S11=50);
o Descriere #ode#: modifica textul campului 'o#anda pentru a obtine informatii
de la modem cu privire la producator (AT1);
o Resetare #ode#: modifica textul campului 'o#anda corespunzator comenzii de
resetare modem (ATZ);
o %nitiere apel: modifica textul campului 'o#anda pentru a face posibila initierea
unei conexiuni cu un alt modem (ATD);
o Preluare apel: modifica textul campului 'o#anda pentru a face posibil raspunsul
la un apel initiat de un alt modem (ATA);
)3utor G 'o#en6i )T: prezinta o lista in care se regasesc atat comenzile AT de baza,
registrele S, cat si comenzile AT extinse, fiecare cu o scurta descriere.
Conectarea se poate realiza fie prin introducerea numelui asignat statiei (de exemplu: Nt_1,
Nt_2 s.a.m.d.), fie prin introducerea adresei P (de exemplu: 141.85.107.xx) a statiei, in campul
)dresa serer, pe care ruleaza programul '!!erer, dupa care se apasa butonul 'onectare.
Daca s-a realizat o conexiune, butonul 'onectare isi modifica textul in Deconectare.
Dupa conectarea la o statie care ruleaza programul '!!erer si confirmarea conectarii, se
poate incepe trimiterea de comenzi. n cazul existentei unui modem conectat la statie, se pot
trimite comenzi atat modemului (fizic) prin intermediul butonului Mode#, cat si simulatorului prin
intermediul butonului !i#ulator. Comenzile vor fi introduse in campul marcat 'o#en6i0 n cazul
trimiterii de comenzi catre simulator, acesta analizeaza comenzile corecte si prezinta o scurta
descriere a acestora pentru o mai usoara intelegere. Daca se doreste resetarea zonei de
prezentare a comenzilor si raspunsurilor, se va apasa butonul marcat K.
n partea de jos, se afla o zona unde sunt prezentate atat comenzile introduse, cat si
raspunsurile obtinute de la modem sau de la simulator.
!. Desfasurarea lucrarii
1. Pentru familiarizarea cu comenzile -,, initial toate comenzile sunt recomandate a fi
trimise doar !i#ulatorului.
Se va incepe cu comenzi simple )T din cadrul comenzilor de baza, se va continua cu
controlul si afisarea parametrilor prin intermediul Registrelor !, iar in final se vor testa comenzile
)T e(tinse.
Comenzi AT baza:
o identificarea parametrilor modemului;
o controlul difuzorului si al volumului difuzorului;
o prezentarea codurilor raportate la conectare.
Registre S:
o modificarea caracterelor de control escape, bac"space, 'R, $F;
o modificarea timpului de asteptare a apelului;
o numarul de apeluri pana la auto-raspuns.
Comenzi AT extinse:
o modul de lucru: pe linie inchiriata sau pe linie telefonica;
o testarea modemului;
o tipurile de legaturi efectuate.
2. Dupa familiarizarea cu comenzile AT, o parte din comenzi se 2or trimite modemului
pentru a obser2a raspunsul acestuia. Comenzile alese se vor orienta catre modificarea
registrelor S si autotestare.
3. n final, se poate realiza conectarea intre modemuri, prin intermediul "liniei telefonice.
Pentru aceasta, trebuie sa existe doua statii cu modemuri, avand programul '!!erer deja
lansat. nainte de realizarea conexiunii, mai trebuie initializat modul de lucru de tip linie inchiriata
(AT&L1), deoarece modemurile sunt conectate direct prin intermediul unui cablu telefonic si nu
prin reteaua telefonica, in acest caz nefiind necesara identificarea lor (din cauza conexiunii punct-
la-punct). De la oricare statie se poate trimite unuia dintre modemuri comanda de preluare
automata apel (ATA), iar oricare alta statie poate trimite celuilalt modem comanda de formare a
numarului (ATD). .bser2atie. Este posibil ca ambele actiuni sa fie efectuate de la aceeasi statie,
cu conditia de a lansa doua instante ale programului '!'lient.
!. n cea de-a doua parte a lucrarii, se parcurge prezentarea interactiva de tip ht#l a
ec(ipamentelor si protocoalelor de comunicatie Internet, realizata sub forma unei pagini
web off,line. Sunt prezentate echipamente folosite in comunicatii: repetoare, hub-uri, switch-uri,
punti, router-e, placi de retea, cat si detalii asupra comunicatiilor internet: modelul OS si
modelului TCP/P.
". Intrebari
1. Precizati alte tipuri de modemuri decat cele strict analogice.
2. Cum poate dobandi modemul noi facilitati, in afara de cele implicite, de exemplu V.92?
3. Care registru memoreaza caracterul ASC bac"space?
&. Prezentati (la alegere) o comanda extinsa si semnificatia ei.
<. Din care categorie face parte comanda pentru auto-testare, AT&T0?
9. Deoarece comanda D este folosita pentru efectuare de apel, de ce nu se specifica un
numar in cadrul conexiunii modem-modem?
=. Comanda ATZ&L1 este corecta? Daca da, din care categorie face parte?
8. Comanda ATC este corecta? Daca da, ce realizeaza?
L. Care comenzi sunt trimise pentru initializarea modemului (din aplicatia '!'lient) si care
sunt semnificatiile acestora?
1$. Care mod de lucru trebuie sa fie ales inainte de efectuarea conectari celor doua
modemuri din retea?
11. Care sunt conditiile care trebuie indeplinite inainte de conectarea celor doua modemuri
din retea?
12. Timpul de asteptare al tonului de apel se poate modifica? Printr-o comanda AT de baza
sau prin una extinsa?