Sunteți pe pagina 1din 5

TESTAMENT

de Tudor Arghezi
Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa
moarte,
Decat un nume adunat pe-o carte.
In seara razvratita care vine
De la strabunii mei pana la tine,
Prin rapi si gropi adanci,
Suite de batranii mei pe branci,
Si care, tanar, sa le urci te-asteapta,
Cartea mea-i, fiule, o treapta.
Aseaz-o cu credinta capatai.
Ea e risovul vostru cel dintai,
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele varsate-n mine.
Ca sa scimbam, acum, intaia oara,
Sapa-n condei si brazda-n calimara,
!atranii-au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Si leagane urmasilor stapani.
Si, framantate mii de saptamani,
"e-am prefacut in versuri si-n icoane.
#acui din zdrente muguri si coroane.
$eninul strans l-am prescimbat in
miere,
"asand intreaga dulcea lui putere.
Am luat ocara, si torcand usure
Am pus-o cand sa-mbie cand sa-n%ure.
Am luat cenusa mortilor din vatra
Si am facut-o Dumnezeu de piatra,
&otar inalt, cu doua lumi pe poale,
Pazind in piscul datoriei tale.
Durerea noastra surda si amara
' gramadii pe-o singura vioara,
Pe care ascultand-o a %ucat
Stapanul, ca un tap in%ungiat.
Din bube, mucegaiuri si noroi
Iscat-am frumuseti si preturi noi.
!iciul rabdat se-ntoarce in cuvinte
Si izbaveste-ncet pedepsitor
'drasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptatirea ramurei obscure
Iesita la lumina din padure
Si dand in varf, ca un ciorcin de negi,
(odul durerii de vecii intregi.
Intinsa lenese pe canapea
Domnita sufera in cartea mea.
Slova de foc si slova faurita
Impareciate-n carte se marita,
Ca fierul cald imbratisat in cleste.
(obul a scris-o, Domnul o citeste,
#ar-a cunoaste ca-n adancul ei
)ace mania bunilor mei.
Creator de e*ceptionala vigoare, Argezi produce in poezia romaneasca interbelica o
revolutie estetica de proportiile aceleia infaptuite de Eminescu in veacul anterior.
Poezia +,estament- apare in fruntea volumului +Cuvinte potrivite+ ./0123, impunand o
conceptie si un limba% poetic de flagranta noutate. Ea este o reflectie in versuri pe tema creatiei
si a artistului, deci o arta poetica.
Artele poetice apar in literatura romana odata cu opera eminesciana .4Epigonii-,
4Criticilor mei-, 4Numai poetul- etc3, e*teriorizand framantari legate de raportul dintre idee si
limba%, dintre simtire si imagine artistica sau legate de opera si de receptarea ei ori de
singularitatea poetului ca fiinta creatoare.
5editatia lirica argeziana abordeaza semnificatia cartii ca rod spiritual, resursele
poeziei si al limba%ului artistic, relatia dintre talent si inspiratie in realizarea produsului estetic.
'pera dezvaluie un crez artistic particular.
Dat fiind ca poetul se incipuie pe sine ca o veriga intre generatii si isi intelege opera ca
un receptacul al suferintelor si al nade%dilor unui lung sir de robi ai pamantului, in fata carora se
apleaca in semn de respect si de recunostinta, 4,estament- cumuleaza si note de poezie sociala.
Aceasta arta poetica apartine modernismului prin dimensiunea sa refle*iva .ilustreaza
lirica de meditatie filozofica3, prin ineditul metaforei, prin cultivarea esteticii uratului, prin
sensibilitatea artistica noua ce produce inedite resurse ale lirismului, prin sinta*a poetica mai
dificila, prin reformarea unitatilor strofice.
Desi apare la 6nceputul carierei poetice, +,estament+ este o sinteza tematica si a tenicii
artistice a intregii opere a lui ,udor Argezi. Substanta poetica din aceasta poezie se organizeaza
in %urul cuv7ntului simbol +carte+, care apare in te*t de patru ori, intr-o distributie apro*imativ
simetrica, in sensul ca primele doua apari8ii sunt la inceputul poeziei, iar ultimele doua spre
sfarsitul ei, dand rotun%ime discursului liric si accentuandu-i semnificatiile si devenind un
element de recurenta.
Ideea fundamentala care se desprinde din poezie este aceea a identit98ii dintre carte si
sudoarea muncii, paralelismul dintre munca taranului in efortul milenar de a-i smulge
pamantului roadele si actul demiurgic al creatorului de lumi de cuvinte.
In prima strofa, poetul declara ca singurul bun pe care il poate lasa dup9 moarte
urma:ilor sai, numi8i aici generic cu termenul +fiule- este +un nume adunat pe-o carte+; +Nu-ti
voi lasa drept bunuri, dup9 moarte< Decat un nume adunat pe-o carte+. A:adar, +test amentul+
liric al poetului nu face referire la avu8ia materiala a acestuia, ci la operele create de-a lungul
anilor. Substantivul +carte+ este o metafora ce sugereaza intreaga crea8ie a poetului. Aceasta
prima strofa sugereaza ideea evolu8iei. 5omentul originar, momentul genezei, este ilustrat de
+seara r9zvr9tit9+, dar acesta nu este un proces inceiat, ci unul continuu; +In seara r9zvr9tit9
care vine< De la str9bunii mei pana la tine+. Se sugereaza ca evolu8ia este grea, aspra .+Prin rapi
si gropi adanci+3, treptele timpului fiind urcate adesea +pe br7nci+. +,reapta+ este o metafora, ea
insemnand acumulari materiale, ini8ial, si, mult mai t7rziu, capatand atribute spirituale. In versul;
+Cartea mea-i, fiule, o treapta+, cuv7ntul +carte+ pare sa comunice mesa%ul ca opera poetului
inseamna un pas ascendent in evolu8ia spirituala a neamului de tarani, din care se trage si ,.
Argezi.
#iul este indemnat sa-si a:eze cartea +la capatai+, pentru a-/ c9l9uzi, asemenea !ibliei pe
credincios; +Aseaz-o cu credin8a la capatai< Ea e risovul vostru cel dint7i.+ In viziunea poetului,
+cartea+ inseamna un adevarat act de 6nnobilare .cu trimitere la robii din care descinde si
poetul3; +Aseaz-o cu credin8a la capatai.< Ea e risovul vostru cel dint7i,< Al robilor cu saricile
pline< De osemintele varsate-n mine.+
Cartea inseamna, apoi, transformare a materiei in spirit; +Ca sa scimbam, acum intaia
oara,< Sapa-n condei si brazda-n calimara,< !atranii-au adunat, printre plavani,< Sudoarea muncii
sutelor de ani.+ +Cartea+ inseamna, pentru ,. Argezi, simbolul trecerii de la efortul bra8elor la
truda mintii. In limba%ul taranilor, ,. Argezi intuie:te 6n8elesuri ne b9nuite, iar +cuvintele
potrivite+ se nasc tocmai din cele fire:ti ale taranilor. +Sapa+ este transformata in +condei+,
+brazda+ in +calimara+. In urma efortului indelungat, cuvintele au capatat sensuri noi, au devenit
potrivite, adica s-au transformat in unelte ale spiritului.
,ransform9rile sunt nebanuite; uratul devine frumos, veninul devine miere, r7ul se
transforma in bine. +"e-am pref9cut in versuri si-n icoane< #9cui din zdren8e muguri si coroane.<
$eninul str7ns l-am prescimbat in miere,< "asand intreaga dulcea lui putere.< Am luat ocara si
torc7nd usure,< Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-n%ure.+
Poetul opune crea8iei divine propria sa creatie= cunoa:terea directa a lui Dumnezeu nu
este posibila, el este +Dumnezeu de piatra+; +Am luat cenu:a mor8ilor din vatra< Si-am facut-o
Dumnezeu de piatra,< &otar inalt, cu doua lumi pe poale,< P9zind in piscul datoriei tale. +Cenu:a
mor8ilor face trimitere la trecut, prezentul trebuie sa conserve trecutul= iar +otarul inalt+ poate
insemna limita dintre +prezent+ si trecut, dar si punctul in care se situeaza Divinitatea.
Adept al esteticii uratului, ,. Argezi cultiva ideea ca uratul poate fi sursa de frumos
artistic; +Din bube, mucegaiuri si noroi< Iscat-am frumuse8i si preturi noi.+ Din ce e mai urat in
e*istenta acestor robi, +din bube, mucegaiuri si noroi+, creatorul a +iscat+ +frumuse8i si preturi
noi+, limba primind o noua valoare artistica prin crea8ie poetica. 'riginea esteticii uratului se
afla in +#lorile r7ului+ .!audelaire3. ,. Argezi considera ca for8a primordiala a cuv7ntului poate
sa amelioreze lumea. Cuvintele capata continuturi semantice noi. Ele au si rolul de a pedepsi
ceea ce nu a fost cunoscut pana acum; +E-ndreptatirea ramurei obscure< Ie:ita la lumina din
p9dure< Si dand in v7rf, ca un ciorcin de negi,< (odul durerii de vecii intregi.+ Prin glasul
poetului, robii asupri8i de veacuri se r9zbun9 subtil, prin puterea cuv7ntului, pe asupritori.
In final, poetul sugereaza ca poezia este rezultanta comuna a +nuntirii+ dintre +slova de
foc+ .inspira8ie3 si +slova f9urit9+ .munca3+; +Slova de foc si slova f9urit9,< Impareceate-n carte
se marita,< Ca fierul cald imbratisand un cle:te.+ Aceste versuri constituie o e*presiva si
persuasiva defini8ie metaforica a poeziei, a insusi actului crea8iei poetice. A:adar, cuv7ntul +carte+
ar insemna aici poezie, ca rezultat al contopirii totale dintre inspira8ie, ar, revela8ia poetica
.+slova de foc+3 si truda poetului de elaborare a te*tului, de selectare a cuv7ntului celui mai
e*presiv .+slova f9urit9+3= apare aici ideea unirii totale dintre inspira8ie si munca.
El, poetul, este +robul+ propriei sale crea8ii, pe care o d9ruie:te oamenilor, dar si lui
Dumnezeu; +(obul a scris-o, Dumnezeu o cite:te,< #ar-a cunoa:te ca-n adancul ei< )ace mana
bunicilor mei.+
Elementele innoitoare ale limba%ului poetic pot fi relevate la fiecare nivel al te*tului
poetic. "a nivel le*ico-semnatic se observa acumularea de cuvinte nepoetice, care dobandesc
valente estetice, potrivit esteticii uratului .de e*emplu; 4bube, mucegaiuri si noroi-, 4ciorcin de
negi--3. Ineditul limba%ului argezian provine din valorificarea diferitelor straturi le*icale in
asocieri surprinzatoare; araisme .4risov-3, regionalisme .4gramadii-3, cuvinte si e*presii
populare .4gropi-, 4rapi-, 4pe branci-, 4plavani-, 4vite-, 4zdrente-3, termeni religiosi .4cu
credinta-, 4icoane-, 4Dumnezeu-, 4izbaveste-3, neologisme .4obscur-3. Seriile antonimice;
4cand sa-mbie, cand sa-n%ure- sugereaza diversele tonalitati ale creatiei poetice argeziene.
"a nivel morfo-sintactic, sugestia trudei creatorului se realizeaza cu a%utorul dislocarii
topice si sintactice; 4Si danad in varf, ca un ciorcin de negi,< (odul durerii de vecii intregi-.
>ocul timpurilor verbale sustine ideile artei poetice. Singurul verb la viitor, forma negativa; 4nu-
ti voi lasa-, plasat in pozitie in pozitie initiala in poezie .incipitul3 sustine caracterul testamentar
.programatic3 al poeziei= in conte*t, negatia dobandeste sens afirmativ. Persoana I singular a
verbelor alterneaza cu persoana I plural, ceea ce reda relatia poetului cu stramosii,
responsabilitatea creatoului fata de poporul al carui reprezentant este .4sa scimbam- ? 4eu am
ivit-3. @tilizarea frecventa a verbelor la persoana I singular, timpul trecut, pentru definirea
metaforica a actului de creatie poetica, sugereaza rolul poetului; 4am ivit-, 4am prefacut-,
4facui-, 4am luat-, 4am pus-o-, 4o gramadii- 4iscat-am-. $erbele la prezent infatiseaza efectele
si esenta poeziei.
Ideile in poezie sunt reflectate in enun8uri construite prin %u*tapunere. Imaginea este
sensibilizata prin folosirea enumeratiei .+rapi si gropi adanci+3, a metaforelor .+seara r9zvr9tit9+3, a
epitetului rar .4seara razvratita-, 4dulcea lui putere-3, comparatia inedita .4Impereceate-n carte se
marita< Ca fierul cald imbratisat in cleste-3, concentrarea ideilor.
Argezi se dovedeste un autor inovator si la nivelul organizarii strofice si la cel al
prozodiei. Strofele inegale sugereaza stari emotionale diferite, frangeri bruste ale discursului poetic
si continuari largi, e*plicative, de mare vibratie sufleteasca, tonalitati variate ale frazei. (ima este
impereceata, iar ritmul ? variabil
4,estament- este o arta poetica reprezentativa pentru directia modernista interbelica, o
e*plicitare a rolului artistului si al poeziei. Poezia ramane sa traiasca in sfera inefabilului, folosind
orice resurse ale limbii, inaltand uratul, prin mestesug si simtire, la nobletea diamatului.