Sunteți pe pagina 1din 1

Cartierul din fotografie

de Ion Caraion

n 1939 - ce toamn!
Refugiaii polonezi umpleau oselele.
Ne-am ntlnit pe-o strad pe care rzboiul la urm a ucis-o
i-am colindat toat ziua oraul.
Casele au dansat fantastic
i trenurile cu petrol au trecut sfrtecate prin gri.
Ploua cu stropi mari ca nite viermi de argint.
De jur mprejurul nostru, cltoreau plopii;
femeia cu obrazul de lipie strbtuse calm rombul din pia,
dar strigtul negustorilor avusese ceva straniu la urm.
n 1939 - ce toamn!
M urmrete imaginea omului cu obrazul ciupit,
m nelinitea complotul scelerailor mpucai n cetate.
Strigtul negustorilor avusese ceva straniu la urm
i veacul lua tot mai mult forma unei sticle-nfundate.
Cine ar fi bnuit c ploile n-or s mai sune
pe tablele caselor?
Cine-ar fi bnuit c-n cutiile de jucrii ale copiilor
prinii pregteau gloane pentru un nou rzboi?
Aclamat de generozitatea de-a fi singur
vizitam dimineaa partea aceea de trg unde fusese circul primvara
i unde, n ntunericul i cimentul oraului,
mi se prea
c fetele mor devreme, ca nite srbtori neterminate.
Ce toamn!
Refugiaii polonezi umpleau oselele,
femeia cu obrazul de lipie a trecut prin pia,
dar magazinele nu s-au mai deschis toat ziua...
ntr-o duminic frumoas ca un han de provincie
au fost traversate graniele Olandei...