Stransoarea ce ma apasa devine tot mai vie

Respiratia mea ramane in aer si tot nu ma sufoc

Ma tot misc si cateodata raman pe loc
Nu mai este trainic si valoros acel sentiment de bucurie.

Copilaria este plina de vise,la fel ca si durerea.
Ai nevoie de un leac sau de priviri omise,
Sincere si trecatoare ca adevarul manipulat
De atatia ani si vazut ca fiind lege.

Circuitul este unul inchis si este delimitat de cer
Daca esti deasupra nu mai stai in picioare,plutesti,
Nu vezi absolut nimic,sper,mai bine stau pe pamant
Si vad deasupra mea orchestra care nu ma misca.

,,Pamantesc