Proceduri Nursing

1
PROCEDURI DE NURSING - SF. SAVA

Procedura/ protocol/ tehnica de lucru Dac se folosete n secie
N-01Administrarea medicamentelor solide pe cale or
N-02-Alimentatia parenterala
N-03-Alimentatia pe sonda nazogastrica si gastrostrica
N-04-Arsuri NU
N-05-Cateter venos
N-06-Clisma evacuatorie
N-07-Controlul infectiilor
N-08-Efectuare pansament
N-10-Igiena mainilor
N-11-Informatii pacienti escare
N-12-Ingrijirea bolnavilor cu probleme de mobilitate
N-13-Ingrijirea cardiovasculara
N-14-Ingrijirea geriatrica
N-15-Ingrijirea ochilor, urechilor, nasului
N-16-Ingrijirea pediatrica NU
N-18-Ingrijirea respiratorie
N-19-Ingrijiri escare
N-20-Injectia intramusculara
N-21-Insotire pacient
N-22-Intubatia
N-23-Linie venoasa secundara
N-24-Managementul codului de urgenta ALS BLS
N-25-Manevre vagale
N-26-Masuri pentru riscuri utilizare aparate
N-27-Metodologia de administrare a medicamentelor.
N-28-Mobilizarea pacientului
N-29-Monitorizare invaziva a TA NU
N-30-Pacemaker NU
N-32-Perfuzia endovenoasa
N-33-Pericardiocenteza NU
N-34-Pipa orofaringeana
N-35-Procedura Sondaj vezical la barbat si femeie.
N-36-Procedura Spalatura vaginala
N-37-Procedura Transportul pacientului
N-38-Protocol sondaj gastric si duodenal
N-39-Recoltare probe de laborator NU
N-40-Test Babes Papanicolau
N-41-Utilizare echipament de izolare NU

1

Spitalul SFNTUL
SAVA - S.R.L. Buzu
PROCEDURA ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR SOLIDE PE
CALE ORAL
N 01
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/1

1. Lista responsabililor cu elaborarea, verificarea i aprobarea ediiei sau dup caz, a reviziei n cadrul
ediiei procedurii operaionale
Elementele privind
responsabilii/operaiunea
Numele i
Prenumele
Funcia Data Semntur
0 1 2 3 4 5
1.1 Elaborat
Tache
Mihail
Director medical 05.06.2013
1.2 Verificat Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013
1.3 Aprobat
Alexandru
Constantin
Manager 05.06.2013

2. Situaia ediiilor si a reviziilor in cadrul ediiilor procedurii operaionale

Ediia sau, dup caz revizia
din cadrul ediiei
Componena
revizuit
Modalitatea
reviziei
Data la care se aplic prevederile
ediiei sau reviziei ediiei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

Definiie calea oral este calea natural de administrare a medicamentelor, acestea putndu-se resorbi la
nivelul mucoasei bucale i a intestinului subire sau gros.
Scop
Obinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:
- efecte locale: favorizeaz cicatrizarea ulceraiilor mucoasei digestive
- protejeaz mucoasa gastrointestinal
- nlocuiete fermenii digestivi,secreia gastric n cazul lipsei acestora
- dezinfecteaz tubul digestiv
- efecte generale: medicamentele administrate pe cale oral se resorb la nivelul mucoasei digestive, ptrund
n snge i apoi acioneaz asupra unor organe sisteme,aparate.

Administrarea medicamentelor solide
- tabletele,drajeurile se aeaz pe limba pacientului i se nghit ca atare. Tabletele care se resorb la nivelul
mucoasei sublinguale se aeaz sub limb.
- granulele se msoar cu linguria
- pulberile divizate n casete amilacee, se nmoaie nainte caseta n ap i se aeaz pe limb pentru a fi nghiit.
- pulberile nedivizate se dozeaz cu linguria sau cu vrful de cuit
1

Spitalul SFNTUL SAVA -
S.R.L. Buzu
PROCEDURA: ALIMENTATIA PARENTERALA
N 02
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/2

1. Lista responsabililor cu elaborarea, verificarea i aprobarea ediiei sau dup caz, a reviziei n
cadrul ediiei procedurii operaionale
Elementele privind
Numele i Prenumele Funcia Data Semntur
0 1 2 3 4 5
1.1 Elaborat Radu Zoica As. ef 05.06.2013
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013

1.3 Aprobat Alexandru Constantin Manager 05.06.2013

din cadrul ediiei
Componena
revizuit
Modalitatea
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

Indicaia SN : Pe cine hrnim?
q Pacient malnutrit : internat in TI sau programat pentru operaie
q Pacient cu status nutriional normal la care se anticipeaz >48 ore de TI

Momentul debutului : Cnd ncepem SN ?
a. Bolnav stabil
q Cu tub digestiv integru si toleranta digestiva, nu necesita nutriie artificiala , reia progresiv nutriia orala
completa
q Cu tub digestiv nefuncional dar la care se prevede reluarea nutriiei in urmtoarele 5-10 zile ,nu necesita
suport nutriional
b. Bolnav instabil : cu insuficiente funcionale
q Decompensarea acuta a unei boli cronice dup stabilizarea funcionala
q Dezechilibru funcional acut ex: soc traumatic, soc septic dup stabilizarea funcionala a pacientului

Calea de administrare : enteral sau parenterala ?
q Calea enteral: oricnd exista un tub digestiv funcional.
Sonda oro sau nasogastrica, gastrostoma sonda jejunala.
Pentru nutriia pe cale gastrica se verifica motilitatea stomacului : aspirat gastric sub 150 ml verificat orar.
Pentru pornirea nutriiei pe sonda jejunala nu este necesara prezenta zgomotelor intestinale a tranzitului gazos
sau de fecale.
q Calea parenterala : cnd tractul digestiv nu este funcional, nu este accesibil sau nutriia enteral nu este
suficienta.
Este mai scumpa si are mai multe riscuri dect calea enteral.

Calcularea necesarului : energetic, de macronutrienti , de micronutrienti.
q 25kcal/kg/24h
q 30-70%din calorii din hidrai de carbon
2

q 15-20%lipide,7%din calorii acizi grai eseniali
q proteine1,2-1,5g/kg/zi aminoacizi

Nutriia enteral

Cile de administrare :
q Sonda gastrica nasogastrica, orogastric
q Gastrostoma chirurgicala sau endoscopica percutanat
q Sonda nazoduodenal
q Sonda nazojejunal ( plasata intraoperator)
q Jejunostoma chirurgicala

Inseria sondei gastrice.

q Se poziioneaz pacientul eznd sau semieznd ( 45grade)
q Anestezie locala ( xilin)
q Lubrifierea tubului ( glicerina)
q Se ndeamn pacientul sa nghit in timp ce se nainteaz cu sonda
q Se verifica poziia prin insuflaie de aer si auscultaie sau prin aspiraie
q Fixarea sondei cu leucoplast
q Se menine trunchiul la 45grade pentru a evita refluxul si aspiraia

Preparate pentru sonda gastrica

Preparate "de casa" sau de buctrie : se bazeaz in principal pe urmtoarele:

q proteine: din lapte, albu de ou, carne mcinata, mazre
q lipide: uleiuri msline, soia, floarea soarelui, porumb, glbenu de ou, smntna sau frica
q glucide:amidon, zaharoza, lactoza, fructoza

Produsele trebuie mcinate si dizolvate sau suspendate in apa, pentru a putea fi administrate printr-un tub relativ
subire cu diametru de 2-3 mm.
Coninutul in calorii si nutrieni este redus si necesita administrarea de volume mari.
Sonda trebuie splata cu 30 ml de apa la 4 ore pentru a preveni obstrucia.

Preparatele farmaceutice pentru nutriie enteral sunt:
q formule polimerice administrabile prin sonda gastrica, duodenala sau jejunala.
Au osmolaritatea in jur de 300 mosm/l, conin 1 sau 1,5 kcal / ml si 5-7-9 g N la 1000ml.
Conin izolate proteice din lapte, ou, gru, soia.
q Formule elementare sau oligomerice
q Formule speciale
1

S.R.L. Buzu
PROCEDURA: AMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SONDA
NAZOGASTRICA SI GASTROSTOMA
N 03
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/3

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013

1.3 Aprobat Alexandru
Constantin
Manager 05.06.2013

2. Situaia ediiilor i a reviziilor n cadrul ediiilor procedurii operaionale
din cadrul ediiei
Componena
revizuit
Modalitatea
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

Pe lng faptul ca ofer o alternativa n alimentaia pacientului, montarea sondei nazogastrice cat i
gastrotomia permit i administrarea medicamentelor pe aceasta cale.
naintea administrrii medicamentelor pe aceasta cale, trebuie verificata cu atenie poziia i
permeabilitatea sondei.
Administrarea medicamentelor uleioase este contraindicata pe acesta cale deoarece ele se lipesc de
pereii sondei i mixeaz cu alte lichide administrate, obstrund-o astfel.

Materiale necesare:
medicaia prescrisa
aleza
seringa speciala cu piston de 50-60 ml
comprese
recipient pentru mixarea medicamentelor daca este necesar
apa
leucoplast
pensa pentru clampat
tub de pentru gastrostoma i plnie daca este necesar

Pregtirea materialelor:
lichidele care se administreaz trebuie sa fie la temperatura camerei. Administrarea de lichide reci pe sonda
nazogastric poate da crampe abdominale
dei nu este o procedura sterila, se va verifica ca toate materialele folosite sa fie curate

Administrare:
se verifica medicaia
se spal minile
2
daca medicaia prescrisa este sub forma de tablete aceasta trebuie sfrmata pentru a pute fi dizolvata intr-
un lichid. De preferat sa se ceara medicaie sub forma de lichide de la farmacie pentru a fi administrata pe
aceasta cale
se explica procedura pacientului i i se asigura intimitate
se confirma identitatea pacientului
se protejeaz pacientul cu un prosop pus pe piept
se ridica patul astfel nct pacientul sa stea cu capul uor ridicat
se clampeaza sonda i se ataeaz seringa
se declampeaza sonda i se aspira pentru a verifica poziia sondei
daca apare lichid gastric , sonda este bine poziionata( se pot pune cteva picturi pe o banda de msurare a
pH-ului pentru a fi siguri ca este lichid gastric pH-ul trebuie sa fie mai mic de 5)
daca nu apare lichid gastric, sonda cel mai probabil este n esofag i trebuie repoziionata
daca se ntlnete rezistenta la aspirare se va opri procedura. Rezistenta la aspirare poate fi cauzata de o
sonda nefuncionala (obstruata , de exemplu) sau de o proasta poziionare a sondei. De asemenea, trebuie
tiu ca sondele de calibru mic se pot colaba la aspirare
dup verificarea poziiei sondei i repoziionarea ei daca este necesar, se clampeaza i se las captul liber pe
comprese
se amesteca medicamentul cu apa sau alt lichid de administrare. Daca este tableta se va verifica ca este
suficient de sfrmat astfel nct sa poat trece fr sa obstrueze sonda, daca este capsula se va scoate
nveliul i se va dizolva coninutul
se amesteca bine pentru omogenizare medicamentul cu lichidul n care se dizolva
se reataeaz seringa, de data aceasta fr piston i se declampeaza sonda
medicamentul preparat se pune n seringa cate puin i se controleaz rata de curgere prin ridicarea sondei
lent
daca medicaia curge fr probleme se va aduga puin cate puin pana la terminarea ntregii doze
daca medicaia curge greu se va mai dilua , vscozitatea putnd fi unul din motive, sau se va opri procedura
pentru a reverifica poziia sondei. Nu se va fora introducerea medicaiei
se va supraveghea pacientul n timpul administrrii. Daca se observa semne de disconfort se va opri
procedura imediat
dup administrarea ntregii doze, se va spal sonda cu 30-50 ml apa pentru a preveni obstruarea acesteia cu
resturile de medicament. La copii se va spal doar cu 15-20 ml apa
dup splarea sondei se clampeaza rapid sonda i se detaeaz seringa montndu-se un capacele n captul
sondei i fixnd-o intr-o poziie cat mai comoda pentru pacient
se ndeprteaz aleza
pacientul este poziionat pe partea dreapta cu capul uor ridicat pentru nc 30 de minute de la administrare.
Aceasta poziie permite buna ptrundere a medicaiei n stomac i previne refluxul gastro-esofagian
administrarea medicaie pe gastrostoma necesita pregtirea pacientului i a materialelor necesare ca la
administrarea pe sonda nazogastric
se verifica pielea din jurul stomei pentru a observa eventualele iritaii. Daca acestea exista, va fi anunat
medicul
se ndeprteaz comprese de pe captul tubului, se ataeaz seringa i se declampeaza tubul
se introduc aproximativ 10 ml apa pentru a verifica permeabilitatea stomei
daca apa curge greu sau deloc se va se va anuna medicul
se administreaz medicaia avnd grija sa nu se goleasc seringa de tot pentru a evita ptrunderea aerului
dup administrare se va spal cu 50 ml apa
se clampeaza din nou, se acoper cu comprese i se fixeaz bine cu leucoplast
se poziioneaz pacientul pe partea dreapta cu capul uor ridicat pentru nc 30 de minute de la administrare.
Aceasta poziie permite buna ptrundere a medicaiei n stomac i previne refluxul gastro-esofagian

Consideraii speciale:
@ pentru a preveni administrarea unei cantitatea prea mari de lichide odat (mai mult de 400 ml la aduli), se va
evita sa se administreze medicaia la ora mesei
@ daca totui trebuie administrata i medicaia i hrana n acelai timp, se va administra nti medicaia
3
@ daca pacientul primete continuu hrana, aceasta se va opri i se va verifica reziduul stomacal. Daca acesta
este mai mare dect 50%din cantitatea de hrana administrata cu o ora nainte, se va opri orice administrare
de hrana sau medicamente i va fi anunat medicul. Acesta poate fi un semn de ocluzie intestinala sau ileus
paraliticus
@ daca sonda nazogastric este ataata la o punga colectoare sau sistem de aspirare acesta trebuie oprit i
sonda clampat cel puin 30 de minute dup administrare
@ daca pacientul necesita tratament administrat pe aceasta cale timp ndelungat, va fi nvat sa-si administreze
singur acas n mod corect.
1

S.R.L. Buzu
PROCEDURA: INGRIJIREA ARSURILOR
N 04
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/8

Elementele privind
Numele i
Prenumele
Funcia Data Semntur
0 1 2 3 4 5
1.1 Elaborat
Radu Zoica As. ef 05.06.2013

1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013

1.3 Aprobat
Alexandru
Constantin
Manager 05.06.2013


din cadrul ediiei
Componena
revizuit
Modalitatea
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

INTRODUCERE :

scopul ingrijirii arsurilor este mentinerea fiziologica stabila a pacientului, repararea integritatii pielii,
prevenirea infectiilor si mentinerea la parametri maximi a functionalitatii si sanatatii psihosociale.
Intervenirea cat mai rapida asigura succesul operatiunii
gravitatea arsurii este determinata de adancimea si intinderea arsurii si de prezenta altor factori cum ar fi:
varsta, complicatii, alte boli
pentru a mentine pacientul stabil este necesara monitorizarea atenta a aparatului respirator, in special
daca pacientul a inhalat fum
daca arsurile implica mai mult de 20%din suprafata totala corporala, de obicei necesita o resuscitate
fluidica, ca sa mentina mecanismele compensatorii
( necesita administrarea de fluide astfel incat excretia urinara sa fie cuprinsa intre 30 si 50 ml pe ora)
se monitorizeaza TA si frecventa cardiaca
se controleaza temperatura pentru ca pierderea de piele interfera cu reglarea temperaturii
se folosesc fluide calde, lampi de incalzire si paturi electrice pentru a mentine temperatura pacientului
peste 36,1 grade Celsius daca este posibil
in plus, se controleaza frecvent valorile electrolitilor sangvini, pentru detectarea precoce a modificarilor
starii pacientului
infectiile dezvoltate in adancime determina respingerea grefelor, intarzierea vindecarii, dureri acute,
prelungesc spitalizarea si pot conduce chiar la deces
in ajutorul prevenirii infectiilor se vor folosi tehnici sterile in timpul ingrijirilor, se va pansa partea arsa
conform indicatiilor si se vor schimba regulat si cu grija cateterele i.v., se va aprecia extinderea arsurilor,
functionarea organismului si statusul emotional
alte interventii pot fi : pozitionarea cu grija, efectuarea regulata de exercitii pentru extremitatile arse
2

(ceea ce mentine functionalitatea, previne contractura si minimalizeaza deformatiile)
integritatea pielii este reparata prin debridarea agresiva a ranii si mentinerea ei curata pana la grefare
chirurgia are loc imediat dupa resuscitarea fluidica
pansamentul trebuie schimbat de doua ori pe zi si se aplica local antibiotice
pansarea arsurii ajuta vindecarea, este o bariera pentru patrunderea germenilor, indeparteaza exudatele,
escara sau alte debridari care favorizeaza infectia
dupa curatarea ranii si aplicarea agentilor antibacteriali rana va fi acoperita cu mese absorbative

Evaluarea gravitatii arsurii:
- pentru aceasta se calculeaza adancimea si extinderea arsurii, cat si prezenta altor factori

Arsuri partial superficiale :
- apare arsura roz sau rosu cu un edem minim, zona sensibila la atingere si schimbari de temperatura, este
afectata numai epiderma ( arsura superficiala de grad I)

Arsuri partial adanci :
- arsura roz sau rosie cu aspect de pata, apare paloare la atingere, prezinta vezicule sau bule si edem
subcutan, foliculuii pilosi sunt inca prezenti( arsura partial adanca de gradul II)
- afecteaza epiderma si derma

Arsuri adanci :
- arsura rosie, alba, maro sau neagra, pielea ramane rosie si fara paloare la atingere, edem subcutanat intins,
pielea este insensibila la atingere, firisoarele de par se indeparteaza usor (arsura danca de gradul III)

INGRIJIREA ARSURILOR LA LOCUL ACCIDENTULUI :

actiunea prompta asigura pacientului sansa de recuperare necomplicata.
ingijirile de urgenta includ pas cu pas verificarea cailor respiratorii si circulatorii, chemarea in regim de
urgenta a unei echipe medicale si suportul psihologic pentru pacient.

Stoparea procesului de ardere :
daca victima este in flacari i se va spune sa se culce la podea si sa se rostogoleasca pentru a stinge
flacarile. Daca este speriat si alearga, aerul va inteti flacarile marind riscul de arsuri si de inhalatie
daca este posibil, victima va fi infasurata intr-o patura sau acoperita pentru a stinge flacarile si proteja
zona arsa de murdarie, dar i se va lasa capul afara din patura ca sa nu respire fum toxic
cand flacarile se vor stinge, se va indeparta patura astfel incat caldura sa se disperseze
se va raciti zona arsa cu un lichid neinflamabil. Aceasta scade durerea si stopeaza extinderea arsurii
dupa posibilitati, se vor indeparta sursele potentiale de caldura ca si curelele sau anumite tipuri de
imbracaminte. Aceste accesorii pot determina constrictii si edeme
daca hainele sunt lipite de piele nu se va incerca indepartarea lor; mai degraba se va decupa in jurul lor
sa le indepartati
se va acoperi rana cu un cersaf sau alt material moale si care permite circulati aerului

Evaluarea daunelor:
se va asigura primul ajutor si resuscitarea cardio-pulmonara daca este nevoie
se vor verifica alte afectari serioase ca : fracturi, afectiuni ale coloanei vertebrale, sangerari, contuzii
cerebrale
se va estima atent intinderea si adancimea arsurii
daca accidentul a avut loc intr-un spatiu inchis, se vor verifica semne ale arsurii nazale de la inhalatie,
arsuri ale gurii, saliva uscata, tuse, wheezing sau disconfort respirator
se va cere ajutorul cat de repede posibil
se va trimite pe cineva sa contacteze o echipa medicala de urgenta
daca pacientul este constient se va incerca sa se faca anamneza cat mai repede posibil
3

se va asigura pacientul ca ajutorul este pe drum si i se va oferi suport emotional ramanand langa el,
raspunzand intrebarilor si explicandu-i ce se va face pentru el
la sosirea echipei medicale se va oferi un raport despre starea pacientului

Materiale necesare:
solutie normal salina
pansamente sterile
recipiente sterile
pense sterile
foarfeci sterile
medicatia indicata
pansament steril
pansament elastic
aplicatoare sterile
analgezicele indicate
halat, masca, boneta sterile
lampa de lumina si de caldura
sac de plastic pentru colectarea deseurilor
optional : lama sterila, sau aparat de ras steril

Pregatirea achipamentului :
se va pregati solutie salina calda obtinuta prin imersia recipientelor nedesfacute in apa calda
se va pregati echipamentul si masa de lucru
se va asigura sursa de lumina suficienta
se vor aranja instrumentele sterile pe campul steril in ordinea folosirii
pentru prevenirea contaminarii se va pansa intai zona curata si apoi cea infectata
pentru a preveni durerile excesive sau contaminarea se va pansa fiecare zona pe rand

Implementarea :
se va administra medicatia indicata cu 20 minute inainte de tehnica pentru confortul si cooperarea
pacientului
se va explica procedura pacientului si se va asigura intimitatea
se va porni lampa de caldura pentru a mentine temperatura pacientului
se vor incalzi solutiile saline in recipiente sterile si in campuri sterile
se vor spala mainile

Indepartarea pansamentului folosind hidroterapia:
se va imbraca halatul si masca
se va indeparta pansamentul folosind foarfeci boante
daca compresele din interior sunt uscate se vor inmuia cu solutii saline calde ca sa se indeparteze mai
usor
se va indeparta pansamentul interior cu pense sterile
pentru ca pansamentul folosit poate contine microorganisme,se va arunca intr-un sac de plastic
se vor indeparta manusile si se vor spala mainile
se va pune o noua pereche de manusi sterile
se vor folosi comprese umezite cu solutii sterile pentru indepartarea exudatului si solutiilor topice
se vor indeparta cu pense si foarfeci sterile ramasitele de escara conform prescriptiilor medicului
se va verifica conditia ranii ( daca apare curata, fara tesut mort, infectata sau cu margini negre)
inainte de a aplica un nou pansament, se va inlocui halatul, masca, boneta, manusile cu altele sterile
Aplicarea de pansament umed:
se va inmuia mesa si pansamentul elastic intr-un bazin steril ce contine solutia prescrisa ( de exemplu,
nitrat de argint)
se va scoate mesa si se va aplica pe rana
4

se va atentiona pacientul ca poate simti dureri la aplicare
se va scoate pansametul elastic si se va pozitiona astfel incat sa tina mesa la locul aplicat
se vor continua manevrele de infasurare a pansamentului
se va acoperi pacientul cu o patura de bumbac pentru a-i pastra temperatura
se va folositi lampa de caldura daca este nevoie
se va schimba pansamentul cat de des este indicat, pentru a pastra rana umeda, mai ales cand este folosit
nitratul de argint. Nitratul de argint devine ineficient si poate afecta tesuturile daca pansamentul se usuca
pentru mentinerea umiditatii se foloseste irigarea cu solutii, cel putin la fiecare 4 ore, prin mici taieturi in
pansamentul extern

Aplicarea pansamentului uscat cu medicatie topica:

se va indeparta pansamentul vechi si se va curata rana (cum a fost descris mai inainte)
se va aplica medicatia indicata pe rana intr-un strat subtire (2- 4 mm grosime) cu manusile sterile sau cu
un apasator de limba steril
apoi se vor aplica comprese sterile, subtiri, pe toata suprafata acoperita de crema, dar se va permite
exudatului sa se elimine
se va taia pansamentul steril asfel incat sa acopere numai suprafata arsurii, nu si zona sanatoasa
se va infasura totul cu o rola de pansament si se va fixa cu plasa elastica

Ingrijirea bratelor si picioarelor:
se va aplica pansamentul din zona distala catre cea proximala pentru stimularea circulatiei si prevenirea
constrictiei
se va infasura pansamentul in jurul mainii sau piciorului astfel incat marginile pansamentului sa se
suprapuna usor. Se va continua pansamentul in felul acesta pana se va acoperi intreaga rana
se va aplica o fasa uscata pentru sustinere si se va asigura cu plasa elastica

Ingrijirea mainii si plantei:
se va infasura fiecare deget separat cu cate o singura compresa, pentru a permite pacientului folosirea
mainii si prevenirea contracturii
se va aseza mana in pozitii functionale si se va asigura aceasta pozitie folosind pansamentul
se vor aplica atele daca este indicat de medic
se va pune pansament intre degetele de la picioare pentru prevenirea contracturii

Ingrijirea pieptului, abdomenului si spatelui :
se va aplica medicatia indicata pe suprafata ranii
se va acoperi toata suprafata cu o compresa subtire
se va infasura cu o fasa sau se va folosi pansament tip vesta pentru a mentine compresa pe arsura
se va asigura pansamentul cu plasa elastica
se va verifica ca pansamentul sa nu impiedice miscarile respiratorii, in special la pacientii foarte tineri sau
in varsta, sau la aceia cu leziuni in circumferinta

Ingrijirea faciala :
daca pacientul are arsuri de scalp, se va prindeti sau rade parul in jurul arsurii 5 cm, pentru prevenirea
contaminarii arsurii

Ingrijirea urechilor :
se va prinde sau rade parul din jurul urechii afectate
se vor indeparta crustele sau exudatele cu vata inmuiata in ser fiziologic
se va aseza o compresa in spatele urechii
se va aplica medicatia indicata pe comprese si se vor pune deasupra zonei arse
inainte de a asigura pansamentul cu o fasa, se va aseza urechea in pozitie normala pentru a preveni
afectarea cartilajului
se va verifica abilitatea auditiva
5

Ingrijirea ochilor:
se va curata zona din jurul ochilor si genele cu betisoare cu vata inmuiate in ser fiziologic la 4 - 6 ore,
pentru indepartarea crustelor si drenajului
se vor administra unguentele sau picaturile indicate
daca nu se pot inchide ochii, se vor administra unguente lubrefiante sau picaturi conform indicatiilor
se va verifica ca pacientul sa inchida ochii inainte de aplicarea compreselor, pentru prevenirea abraziunii
corneei
nu se vor aplica unguente topice langa ochi fara prescriptia medicului

Ingrijirea nasului:
se vor verifica narile pentru a veda daca nu exista arsuri de la inhalarea fumului
se vor curata narile cu bastonase cu vata inmuiate in ser fiziologic si se vor indeparta crustele
se vor aplica unguentele indicate

Consideratii speciale:
@ la evaluarea aspectului leziunii este esentiala detectarea infectiei sau a altor complicatii
@ o rana purulenta sau un exudat verde gri indica infectia, o rana uscata deshidratarea, iar una rosie si
umflata celulita. Daca leziunea este alba se poate suspecta o infectie fungica. Granularea sanatoasa apare
curata si fara exudat
@ pentru ca blisterele protejeaza tesutul de dedesubt, vor fi lasate intacte cata vreme nu afecteaza
jonctiunile, nu se infecteaza si nu creeaza disconfort
@ pacientul are nevoie de o dieta sanatoasa pentru vindecare. El va primi un surplus de proteine si
carbohidrati
Ingrijirea la domiciliu :
@ planuirea externarii se face cand pacientul are facilitati de ingrijire acasa
@ se incurajeaza pacientul si se invata ingrijirea ranii si controlul durerii ca si necesitatea urmarii dietei
prescrise
@ i se va asigura incurajarea si suportul emotional si va fi sfatuit sa se alature unui grup de terapie a celor
care au suferit arsuri
@ se va invata familia sa-l sustina, incurajeze, ingrijeasca

DEBRIDAREA MECANICA :

Introducere :
debridarea mecanica implica indepartarea mecanica, chimica sau chirurgicala a tesuturilor necrotice
pentru a permite tesutului sanatos sa se regenereze
procedura debridarii mecanice include irigarea, hydroterapia si excizia tesutului mort cu pense si foarfeci.
Procedura poate fi efectuata in camere special pregatie
in functie de tipul arsurii poate fi folosita o tehnica combinata de debridare
alta tehnica de debridare include debridarea chimica (cu curatarea ranii sau sau agenti topici care absorb
exudatul si debrideaza), excizie chirurgicala si grefa de piele (folosita pentru arsuri adanci sau ulcere). De
obicei pacientii primesc anestezie locala sau generala
debridarea arsurilor previne sau controleaza infectia, favorizeaza vindecarea si pregateste suprafata ranii
sa primeasca grefa. Frecvent, debridarea obisnuita poate avea ca rezultat sangerari printr-o curatare
extensiva
portiunile inchise in adancimea arsurii nu trebuie debridate.

Materiale necesare :
anestezicele indicate
doua perechi de manusi sterile
doua halate sau sorturi
masca
boneta
6

foarfeci si comprese sterile
comprese sterile
solutii sterile si medicatia indicata
agentii hemostatici prescrisi

Implementarea:
se va explica pacientului procedura pentru a indeparta teama si a permite o buna colaborare
a fi invatat tehnici de relaxare, si, daca este posibil, se va minimalizati disconfortul
se va asigura intimitatea
se va administra analgesic 20 minute inainte de efectuarea tehnicii sau i.v. imediat inainte de inceperea
procedurii
se va pastra temperatura pacientului. Se va descoperi numai zona de debridat, pentru a preveni
pierderea de lichide si electroliti
se vor spala mainile, se va imbraca halatul, boneta, masca si manusile sterile
se va indeparta pansamentul si se va curata rana
se va inlocui sortul sau halatul si manusile murdare cu altele sterile
se vor indeparta portiunile de tesut necrotic folosind pense
cu ajutorul penselor si foarfecilor boante se vor lua probe de tesut
se va taia tesutul mort din rana cu foarfecile
daca apar sangerari se vor folosi comprese sterile si apoi se vor aplica agenti hemostati sau nitrat de
argint. Daca sangerarea persista, se va anunta medicul si se va tine apasat pana la venirea lui
sangerarea excesiva necesita ligaturi
se va aplica medicatia si pansamentul indicat

@ se va lucra repede, cu un ajutor in functie de posibilitati, pentru a scurta procedura dureroasa, pe cat
posibil
@ se va limita procedura la 20 de minute daca este posibil
@ se va instiinta pacientul de disconfortul pe care il va simti si i se va oferi suportul emotional

Complicatii :
@ din cauza arsurilor sau distrugerii tesutului protector pot apare infectii, care se dezvolta in ciuda folosirii
echipamentului steril
@ in plus, pot apare sangerari daca debridarea expune vase de sange erodate sau cand accidental se
sectioneaza un capilar
@ dezechilibrul hidroelectrolitic poate apara in urma pierderii fluidelor in timpul procedurii

GREFA DE PIELE :

Introducere :
presupune o portiune de tesut sanatos de la acelasi pacient ( autogrefa) sau de la un donator (alogrefa)
care se aplica chirurgical pe suprafata afectata de arsuri sau leziuni
autogrefa necesita ingrijirea a doua zone : grefa in sine si portiunea de unde s-a luat
grefa poate fi de mai multe tipuri : subtire, totala sau pediculata
succesul grefei depinde de factori variati care includ granularea ranii cu o adecvata vascularizatie,
contactul complet al grefei cu patul ranii, tehnicile sterile de prevenire a infectiilor, atasarea perfecta a
grefei si ingrijirea
intinderea si adancimea arsurii determina necesitatea folosirii grefei
grefa urmeaza debridarii. Scopul este acoperirea ranii cu autogrefa sau allogrefa intr-o perioada de doua
saptamani
in cursul debridarii enzimatice, grefa poate fi efectuata in 5 - 7 zile de la debridarea completa
in functie de politica spitalului, a medicului sau a unei pregatiri speciale, asistenta poate schimba
pansamentul de la grefa. Pansamentul se mentine de obicei 3- 5 zile dupa operatie pentru a preveni
deranjarea grefei
7

portiunea care de unde s-a luat grefa necesita o ingrijire delicata

Intelegerea tipurilor de grefa:

Grefa subtire sau grefa sectionata :
este tipul cel mai folosit pentru acoperirea arsurilor si include epiderma si o parte din derma
poate fi aplicata ca o foaie (de obicei pentru fata sau pentru gat pentru a obtine un efect cosmetic) sau ca
o mesa.O grefa mesa are taieturi subtiri in ea care permit intinderea grefei de 9 ori cat dimensiunea
initiala. Ea previne acumularea de fluide sub grefa si este folosita pentru arsurile extinse

Grefa totala :
include epiderma si toata derma
de obicei contine foliculi pilosi, glande de transpiratie si sebacee care sunt incluse in adancimea grefelor
mesa
tipurile acestea de grefa sunt folosite pentru arsurile mici si adanci

Grefa pediculata :
include nu numai pielea si tesutul subcutan, ci si vasele de sange subcutane ca sa asigure irigarea grefei
acest tip de grefe se folosesc in chirugia reconstructiva pentru a acoperi defectele anterioare

Materiale necesare:
anestezicele indicate
manusi curate si sterile
halate sterile
Xeroflo
boneta
masca
pense sterile
forfeci sterile
bisturiu steril
pansament elastic
solutie salina calda
crema hidratanta

Implementarea:
se va explica procedura pacientului
se va administra analgesicul indicat cu 20 sau 30 minute inainte de procedura, sau i.v. imediat inainte de
procedura
se va imbraca echipamentul de protectie
se vor indeparta cu blandete pansamentele
se va apli solutie salina
Xeroflo se lasa pentru a evita dislocarea grefei
se vor indeparta manusilor curate, se vor spala mainile si se vor pune manusile sterile
se va controla conditia grefei. Daca este purulenta anuntati medicul
se va Xeroflo cu pense sterile si se va curata zona delicat. Daca este necesar, se va umezi Xeroflo cu
solutie salina pentru a facilita indepartarea
se va inspecta allogrefa
se vor indeparta fluidele si exudatele
se va aplica un nou Xeroflo
se va acoperi cu pansament elastic
se va curata zona complet vindecata si se va aplica crema hidratanta pentru mentinerea pliabilitatii pielii
8

Consideratii speciale :
@ pentru evitarea dislocarii grefei, hydroterapia este discontinua, la 3 - 4 zile dupa grefa
@ se va evita folosirea tensiometrului deasupra grefei
@ pansarea si indepartarea pansamentului se va face delicat
@ se va atentiona pacientul sa nu stea pe zona cu grefa
@ daca grefa s-a desprins se vor aplica comprese sterile si se va reaplica chirurgical
@ in grefele de mana sau picior, se va face reducerea edemului postoperator prin tehnici de pozitionare
@ se va verifica periodic locul interventiei pentru a observa eventualele semne de sangerare sau sau
afectare neurovasculara ( durere, paloare sau colorare intensa)
Ingrijirea zonei de unde s-a luat grefa :
autogrefa se ia de obicei dintr-o alta parte a copului pacientului cu un dermatom, un aparat care taie
uniform in adancimea pielii intre 0.013 si 0.05 cm grosime
autogrefa lasa in zona donatoare o rana partiala care poate sangera, drena si poate fi dureroasa
sunt necesare tehnici de prevenire a infectiei, si in functie de grosimea grefei, tesutul poate fi recoltat
inca odata in mai putin de 10 zile
de obicei se aplica Xeroflo postoperator (va proteja noua proliferare epiteliala)
schimbarea pansamentului se poate face in prima zi dupa operatie

Pansamentul ranii :
se vor spala mainile si pun manusi sterile
se va indeparteaza pansamentul dupa 24 de ore
se va inspecta Xeroflo pentru a observa eventualele semne de infectie
se lasa deschis ca aerul sa usuce si sa vindece
se lasa micile acumulari de fluid
se vor folosi tehnici sterile pentru a aspira cantitatile mari ( seriga cu ac)
se va aplica zilnic o crema pe suprafata complet vindecata, pentru a mentine tesutul elastic si a indeparta
crustele

1

Spitalul SFNTUL SAVA - S.R.L.
Buzu
PROCEDURA: Administrarea medicamentelor prin cateter
venos periferic
N 05
Ed.:
1
Rev.:0
Pag.: 1/2

Elementele privind
Numele i
Prenumele
Funcia Data Semntur
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat Tache Mihail Presedinte consiliu medical 05.06.2013
1.3 Aprobat Alexandru
Constantin
Manager 05.06.2013

din cadrul ediiei
Componena
revizuit
Modalitatea
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

Administrarea tratamentului intravenos cu ajutorul unei branule scutete pacientul de multiple
nepturi, permite meninerea unei linii venoase continue, perfuzare continua, administrarea de bolusuri etc.
Dup fiecare injectare se spal cu soluie diluata de heparina sau soluie normal salina pentru a preveni
formarea cheagurilor. Daca se spal cu soluie diluata de heparina sa se administreaz heparina ca tratament,
naintea fiecrei administrri de alt medicament se va spal nti cu soluie normal salina in eventualitatea in
care heparina nu este compatibila cu medicamentul care trebuie administrat

Materiale necesare:
medicaia prescrisa si eventual setul de perfuzare daca este vorba de perfuzie
mnui
paduri alcoolizate
seringa 3 ml
soluie normal salina
garou
fixator sau leucoplast
soluie diluata de heparina

Pregtirea echipamentului:
se verifica medicaia
se spal minile
se pregtete diluia de heparina ( se poate pregti cu 10 pn la 100 uniti pe ml)si se trage in seringa
de 3 ml
se dezinfecteaz gatul fiolei sau dopul flaconului de cauciuc
se ataeaz perfuzorul la flaconul de perfuzat si se scoate aerul, sau se trage substana din flacon sau fiola
in seringa

Administrare:
2
se pun mnuile
se dezinfecteaz cu un pad alcoolizat captul branulei unde se va ataa seringa sau perfuzorul
se aspira nti cu seringa pentru a verifica daca apare snge. Daca apare, branula este corect poziionata si
este permeabila, daca nu apare snge la aspirare, se aplica un garou nu foarte strns deasupra locului
unde este branula, se tine aproximativ un minut si apoi se aspira nc o data. Daca sngele tot nu apare ,
se desface garoul si se injecteaz activa ml de soluie normal salina. Daca se ntmpina rezistenta la
injectare nu se va fora ci se va administra heparina diluata. Daca nu se ntmpina rezistenta se va
administra apoi soluie normal salina ( pentru a spal eventualele urme de heparina care pot fi
incompatibile cu unele medicamente) observnd cu atenie daca apare durere sau semne de infiltrare a
substanei. Dac apare durerea, semnele de rezistenta la injectare si se observa infiltraie, se va scoate
branula si se va monta una noua
dup administrarea medicaiei cu seringa se va spal cu soluie normal salina si apoi cu heparina diluata
pentru a nu se forma trombi
daca se administreaz perfuzie pe branula, se va adapta perfuzorul la branula , se va regla rata de curgere
si dup nlturare se va proceda in acelai fel ca la injectarea cu seringa

@ daca trebuie administrate att perfuzie cat si medicament, compatibile sau nu, se institui o linie venoasa
secundara care se va ataa la cea primara. Astfel daca substanele sunt compatibile si se dorete sa
mearg in paralel, cele doua soluii se vor situa la acelai nivel si se va regla rata de curgere. Daca
pacientul are o linie venoasa continua care trebuie meninuta si trebuie administrata o substana care nu
este compatibila cu respectiva perfuzie, se va institui linia venoasa secundara cu respectiva substana,
situata mai sus dect cea principala si se va porni doar cea secundara, la terminarea administrrii
repornindu-se perfuzia de ntreinere
@ chiar daca rmne funcionala, branula trebuie schimbata la 48-72 ore, schimbndu-se locul inseriei
1

S.R.L. Buzu
PROCEDURA CLISMA EVACUATORIE
N 06
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/2


Elementele privind
Numele i Prenumele Funcia Data Semntura
0 1 2 3 4 5
Preedinte consiliu
medical
05.06.2013

Ediia sau, dup caz revizia din
cadrul ediiei
Componena
revizuit
Modalitatea
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

Clisma =introducerea prin anus n rect i n colon a unor lichide pentru ndeprtarea materiilor fecale sau
efectuarea unor tratamente.
Clismele pot fi: evacuatoare, medicamentoase sau alimentare
Scop evacuator: pregtirea bolnavului pentru anumite examinri(rectoscopie, irigoscopie) sau intervenii
chirurgicale asupra rectului sau terapeutic n introducerea de medicamente sau alimente.

Irigator Esmarch cu un tub de cauciuc cu calibrul de 10 mm i 1,5-2 cm lungime, prevzut cu robinet sau
pensa Mohr
Canula rectal din ebonit sterilizata
Tvi renal
Bazinet
Muama i travers
nvelitoare de flanel sau cearceaf pentru acoperirea bolnavului
substan lubrefiant (vaselina boricat)
casolet cu comprese sterile
stativ pentru irigator
ap cald 35-37 grade C (500-1000ml pentru aduli, 250ml pentru adolesceni, 150 ml pentru copii, 50-60
ml pentru sugari)
sare ( o linguri la un litru de ap) sau ulei(4 linguri la 1 l) sau glicerin(40g la 500 ml),spun(1 linguri
ras la un litru)

Tehnica:
splarea pe mini cu ap curent i spun
poziia de decubit dorsal i flecteaz uor membrele inferioare
2

se ndeprteaz fesele bolnavului cu mna stng i se introduce canula prin anus n rect(cu mna
dreapt) perpendicular pe suprafaa subiacent cu vrful ndreptat puin nainte, n direcia vezicii urinare
prin micri de repetiie, pn ce se nvinge rezistena sfincterului anal
se ridic extremitatea externa a canulei, imediat ce vrful a trecut prin sfincter i se ndreapt vrful n
axa ampulei rectale
se introduce canula pn la o distan de 10-12 cm
se deschide robinetul i se regleaz viteza de scurgere a apei din irigator in colon prin ridicarea irigatorului
cu mna stng la aproximativ 50 cm deasupra patului bolnavului
se indic bolnavului s respire adnc
se nchide robinetul n momentul n care nivelul apei din irigator se apropie de nivelul tubului de scurgere
se ndeprteaz canula i se aeaz tvia renal
se solicit bolnavului s rein soluia timp de 10-15 minute
bolnavul este adus n unghi drept i peste cteva minute n decubit dorsal, se faciliteaz ptrunderea
lichidului la o adncime mai mare
dac bolnavul se poate deplasa, va merge la toalet, n caz contrar scaunul se capteaz la pat

Incidente i intervenii:
canula ntmpin rezisten n acest caz se retrage civa cm sau se va da drumul la apa din irigator
pentru ca aceasta s permit naintarea canulei n continuare, prin ntinderea i lrgirea rectului precum i
prin dizolvarea i dislocarea materiilor fecale
dac n faa canulei se aeaz schimbate care ngreuneaz trecerea apei se va ridica irigatorul care va mri
presiunea de scurgere, restabilind curentul normal.

Accidente
dureri,crampe intestinale n acest caz se oprete curentul de ap pentru cteva minute pn ce se
linitete musculatura colonului.
1

Spitalul SFNTUL SAVA
- S.R.L. Buzu
PROCEDURA
CONTROLUL INFECTIILOR
N 07
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/11

1. Lista responsabililor cu elaborarea, verificarea i aprobarea ediiei sau dup caz, a reviziei n cadrul ediiei
procedurii operaionale
Elementele privind
Numele i
Prenumele
Funcia Data Semntur
0 1 2 3 4 5
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013
1.3 Aprobat
Alexandru
Constantin
Manager 05.06.2013

din cadrul ediiei
Componena
revizuit
Modalitatea
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

1.1 INTRODUCERE

Necunoscutele despre infecii au continuat sa existe pana cnd Koch, Pasteur i ali specialiti din domeniul
microbiologiei au reuit sa fac legtura intre bacterie i infecie, n sec al 19-lea. In ciuda progresului
nregistrat n nelegerea bolilor infecioase i al diverselor masuri legate de prevenia, descoperirea i controlul
lor, mai mult de 2 milioane de tipuri noi de infecii apar n fiecare an. Acestea ridica costurile pentru sntate la
o suma uriaa, suma care creste prin adugarea costurilor spitalizrii, i duc direct sau indirect la decesul a mii
de pacieni anual.
Nu toate infeciile nosocomiale pot fi prevenite. Pacienii cu probleme imunitare sau cei care primesc terapie
imunosupresiva de exemplu, pot fi dobori de aceste infecii n ciuda oricror precauiuni. Totui studiile au
artat ca circa o treime din suma infeciilor pot fi prevenite n fiecare an prin respectarea stricta a principiilor de
baza privind controlul infeciilor. Acest capitol cuprinde instruciuni detaliate n vederea utilizrii efective a
acestor principii.

Cauze i inciden:

Infeciile apar ca urmare a aciunii bacteriilor aerobe i anaerobe, viruilor, paraziilor i fungilor. Cele mai des
ntlnite infecii apar la nivelul tractului urinar, plgilor chirurgicale, tractului respirator inferior, i n snge.
Infeciile tractului urinar apar cel mai des din cauza inseriilor efectuate cu cateterul, interveniilor chirurgicale
la nivel urogenital, sau din cauza instrumentarului utilizat. Infeciile la nivelul plgilor chirurgicale apar prin
contaminare n timpul operaiei, pansamente incorect efectuate postoperator, transfuzii cu snge contaminat,
sau datorita existenei altor probleme medicale. Infeciile la nivelul tractului respirator inferior pot sa apra din
cauza aspirrii secreiilor orofaringeale, contaminrii echipamentului de ventilaie , agenilor patogeni localizai
la nivelul plmnului, sau agenilor patogeni din aer provenind de la ali pacieni sau de la personalul medical.
Bacteriemia poate creste ca urmare a complicaiilor date de alte infecii, cum ar fi pneumonia sau plgile
chirurgicale infectate, sau ca urmare a prezentei unui dispozitiv la nivel intravascular, de ex, cateterul venos
2

central. Riscul acestor infecii creste o data cu vrsta pacientului, starea lui de sntate, folosirea aparaturii
invazive, durata spitalizrii.

Programe de control a infeciilor:

Conform recomandrilor din 1958 ale Comisiei Comune de Acreditare a Spitalelor (acum Comisia
Comuna de Acreditare a Organizaiilor din domeniul Sntii) i Asociaia Americana a Spitalelor, fiecare
aezmnt amenajat din domeniul ngrijirii sntii trebuie sa-si desfoare activitatea sub autoritatea unei
comisii de control a infeciilor i a unui sistem de supraveghere. Aa cum sistemele de furnizare a ngrijirii
medicale au suferit modificri din 1958 ncoace, tot aa a fost necesar sa se gseasc soluii la provocarea de a
adapta programele de control a infeciei n vederea supravegherii, preveniei, i controlului acesteia. Un
program efectiv de control a infeciei poate reduce incidenta infeciilor cam cu o treime. Pentru a ndruma
instituiile furnizoare de ngrijire medicala n eforturile lor de a tine sub control infeciile, n anul 1970, Centrele
pt. Controlul Bolilor (acum Centrele pt. Controlul Bolilor i Prevenie) au publicat un manual care detalia 7
categorii de tehnici de izolare. Recomandrile au fost revizuite n anul 1983:

pt. a reduce procedurile inutile
pt. a se adapta la utilizarea crescuta a unitarilor de ngrijire intensiva, a procedurilor invazive, terapiei
imunosupresive
pt. a contracara rspndirea agenilor patogeni rezisteni la tratament

In 1985, Centrele pt. Controlul Bolilor i Prevenie introduc precauiunile universale prin care se recomanda ca
personalul medical sa poarte mnui i alt echipament de protecie (masca, ochelari de protecie, halat de
protecie) pentru a reduce posibilitatea contactului direct cu sngele sau cu alte fluide ale organismului. In
1987, o alta abordare n privina controlului infeciilor, cunoscuta sub denumirea de izolare a substanelor
corpului, solicita personalului medical sa poarte mnui i la contactul cu mucoasele sau la contactul cu pielea
afectata pentru a preveni intrarea n contact cu orice alte substane ale corpului. Centrele pt. Controlul Bolilor
i Prevenie au remarcat totui faptul ca personalul medical era nelmurit n privina anumitor aspecte privind
precauiunile universale i izolarea substanelor corpului; astfel, n 1996 au revizuit iari terminologia utilizata
pana atunci n recomandrile sale, introducnd precauiunile standard ca baza a normelor de izolare.
Precauiunile standard cereau personalului medical sa utilizeze echipament de protecie adecvat sarcinii
desfurate i riscului de expunere n contact cu orice substana a corpului, mucoase, sau leziuni ale pielii. Au
fost adugate precizri privind alte trei cai de contaminare n cadrul precauiunilor de izolare, completndu-se
astfel protocoalele standard necesare pentru a preveni transmiterea infeciilor n rndul pacienilor,
personalului i vizitatorilor. Aceste categorii adugate sunt: precauiunile legate de contaminarea aeriana, cele
legate de contaminarea prin picturi Pfluger i precauiunile de contact (evitarea contactului).
In cele mai multe centre medicale, cei care se ocupa cu controlul infeciilor sunt responsabili i pentru
coordonarea supravegherii i a altor activiti viznd controlul acestora. Dei responsabilitile specifice pot
varia n rndul centrelor , exista nite activiti tipice care includ:

educarea personalului privind importanta unei corecte igiene a minilor intre contactele cu diveri pacieni
(este cea mai eficienta metoda de a reduce riscul infeciei)
diagnosticarea corecta a pacienilor i recomandarea de precauiuni adecvate contra transmiterii
contaminrii
dezvoltarea de instruciuni privind controlul infeciilor, instruirea personalului, i monitorizarea procedurilor
de izolare
asistarea personalului n implementarea procedurilor i utilizarea produselor pentru a reduce riscul infeciilor

Izolarea ca metoda de prevenie

Cele mai multe proceduri de izolare au ca scop prevenirea transmiterii bolii de la persoana infectata la ali
pacieni, membrii ai personalului, i vizitatori. De cealalt parte, izolarea poate totodat avea ca scop sa
protejeze pacienii imuno-vulnerabili de ageni exteriori patogeni. Muli factori contribuie la creterea
3

incidentei infeciilor. Urmrirea stricta a politicilor i procedurilor de control a infeciilor din centrele medicale,
conturate n acest capitol, poate ajuta mult la a menine infecia sub control.

1.2PRINCIPII GENERALE:

1.2.1 Igiena minilor:

Minile constituie cai de transmitere pentru aproape orice fel de ageni patogeni de la un pacient la altul, sau
de la un membru al personalului la pacient. Astfel, igiena minilor este cea mai importanta procedura de
prevenire a infeciei. Pentru a proteja pacienii de infeciile intraspitaliceti, igiena minilor trebuie sa se
realizeze periodic i complet. Intr-adevr, minile curate i sntoase, cu pielea intacta, cu unghiile tiate, i fara
inele minimalizeaza riscul contaminrii. Nu numai unghiile artificiale pot fi adevarate depozite de
microorganisme ci i minile aspre i cu pielea crapata.

Materiale necesare:

sapun sau detergent
apa calda
prosoape de hartie
optional: agent antiseptic pt. spalare, alcool-pentru mainile crapate, perie de unghii, burete de plastic,
dispozitiv de curatare a cuticulelor.

Implementare:
se vor inlatura inelele aa cum prevad politicile centrelor, pt. ca ele adapostesc murdarie i
microorganisme. Unghiile naturale trebuie sa fie taiate, scurte i curate
se vor uda mainile i incheieturile minilor cu apa calda i se va aplica sapunul. Nu se va folosi sapun solid
pentru ca acesta permite transmiterea infeciei. Se vor tine mainile cu cotul n sus pentru a impiedica apa sa se
duca n sus pe maini i apoi iar n jos , contaminand astfel zonele curate
se vor freca puternic mainile cu multa spuma de sapun cam 10 secunde. Sapunul i apa calda reduc
tensiunea suprafetei i aceasta ajutata de frecare slabeste microorganismele care vor fi inlaturate impreuna cu
spuma
se va acorda o atentie deosebita zonelor de sub unghii i zonelor cuticulelor, precum i degetului mare,
aricelelor, i partilolor laterale ale degetelor i mainilor pentru ca acestea zone sunt propice dezvoltarii
microorganismelor
se va evita stropirea accidentala cu apa pe propriile haine cat i pe podea deoarece microorganismele se
raspandesc mai usor pe suprafetele umede i totodata podele alunecoase sunt periculoase
se va evita sa se atinga chiuveta i robinetele deoarece ele se considera a fi contaminate
se vor clati mainile i incheieturile mainilor foarte bine pentru ca jetul de apa curgand sa indeparteze
spuma de sapun cu impuritatile i microorganismele existente
se vor sterge mainile, tamponand cum bine cu un prosop de hartie. Se va evita frecarea care poate cauza
asprirea mainilor
daca chiuveta nu este prevazuta cu un dispozitiv pentru genunchi sau picior de inchidere a apei, se vor
inchide robinetele apucandu-le cu un prosop de hartie uscat pentru a evita recontaminarea mainilor

@ inainte de a participa la orice procedura sterila sau de cate ori mainile sunt intr-un inalt grad contaminate,
trebuie spalate i antebratele, trebuie curatata zona de sub unghii i zona cuticulelor cu o perie de unghii, sau
cu un burete. Se vor utiliza aceste instrumente moi pentru ca periile, pilele de metal, sau alte obiecte tari pot
rani pielea si, daca se intampla asta, poate fi o sursa de contaminare
@ se vor urma politicile spitalui n ceea ce priveste situatia n care trebuie folosit sapunul la spalare sau un
agent de curatare antiseptic. In mod normal se va face spalarea mainilor cu sapun inainte de a incepe
programul de lucru; inainte i dupa orice contact direct sau indirect cu pacientul; inainte i dupa realizarea
oricaror situatii de genul suflarii nasului, sau mersul la toaleta; inainte de a prepara i servi masa, inainte de a
4

pregati i administra medicatia, dupa inlaturarea manusilor sau a oricarui alt tip de echipament de protectie; la
iesirea din tura
@ se va folosi un agent de curatare antiseptic inainte de efectuarea interventiilor invazive, ingrijirea ranilor,
i dupa contaminare. Antisepticele sunt de asemenea recomandate pentru a fi folosite la spalarea mainilor n
camerele de izolare, n maternitati, n unitatile speciale de ingrijire medicala i inainte de a veni n contact cu un
pacient cu imunitate scazuta
@ se vor spala mainile inainte i dupa realizarea ingijirii pacientului, inaintea efectuarii diverselor proceduri
sau la contactul cu obiecte contaminate, chiar daca ati purtat manusi. Intotdeauna se vor spala mainile dupa
scoaterea manusilor

Ingrijirea la domiciliu:
@ daca se asigura ingrijirea la domiciliul pacientului se vor aduce propriile provizii de sapun i prosoape de
hartie cat i echipament de protectie ( manusi , halat, masca)
@ daca nu exista apa curenta se vor dezinfecta mainile cu un agent de curatare antiseptic

Complicatii:
@ deoarece indeparteaza grasimea naturala a pielii, spalarea frecventa a mainilor poate duce la uscarea
pielii, craparea mainilor i la iritatii. Aceste efecte sunt probabil i mai des intalnite n cazul folosirii repetate a
agentilor de curatare antiseptici mai ales la persoanele cu piele sensibila. De aceea trebuie clatit foarte bine
dupa orice folosire n exces a agentilor de curatare pentru a diminua riscul iritatiilor
@ pentru a preveni situatia n care mainile devin uscate i crapate se aplica dupa fiecare spalare o crema
emolienta sau se inlocuieste agentul de curatare cu un altul. Trebuie avut n vedere ca lotiunea sau crema de
maini folosita sa nu afecteze interiorul manusilor deteriorandu-l
@ daca apar dermatite la personalul medical, va trebui o evaluare a medicului dermatolog din spital pentru
a stabili daca persoana respectiva mai poate lucra n mediul spitalicesc pana la vindecare

1.3 UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE IZOLARE:
Procedurile de izolare au ca scop prevenirea transmiterii infectiilor de la persoana infectata la alti pacienti sau la
membrii ai personalului, sau de la membrii ai personalului la pacient. Izolarea poate totodata fi folosita sa
reduca riscul infectarii pacientilor cu imunitate scazuta. Cel mai important aspect n cadrul acestor proceduri
este alegerea echipamentului corespunzator i instruirea celor care il folosesc.

Materiale necesare:
echipament izolator ( halat lung, manusi, ochelari de protectie, masti), o antecamera de pastrare a
echipamentului, i o cartela pe baza careia se poate intra i care sa anunte ca precautiunile luate n izolare sunt
declansate
fiecare membru al echipei trebuie instruit cum sa utilizeze corect componentele echipamentului de protectie
resurse: etichete, banda izolatoare, saci de lucruri special marcati, saci de plastic pentru depozitarea
materialelor folosite
caruciorul cu materiale

Pregatirea echipamentului:
se indeparteaza acoperitoarea de pe caruciorul cu materiale daca trebuie i se pregateste zona de lucru
se verifica caruciorul sau antecamera pentru a verifica daca sunt suficiente materiale , n functie de ceea ce
trebuie

Implementare:
se indeparteaza ceasul de la mana ( sau se impinge cat mai sus pe brat) i inelele. Aceste actiuni ajuta la
preventia raspandirii microorganismelor care se pot ascunde sub ceas sau n inele
se spala mainile cu un agent de curatare antiseptic pentru a preveni dezvoltarea microorganismelor n
interiorul manusilor
5

se imbraca halatul i se infasoara de jur imprejurul corpului, se leaga bine sireturile sau se trage
fermoarul i apoi se leaga gaicile halatului n jurul gatului. Astfel trebuie ca uniforma obisnuita sa fie complet
acoperita i halatul protector sa fie legat n jurul taliei
se aseaza masca comfortabil peste nas i gura.Se leaga sireturile mastii la spatele capului suficient de sus
astfel incat sa nu alunece masca sau se agata dupa urechi. Daca masca prezinta o clema metalica, aceasta se va
aseza la radacina nasului astfel incat nasul sa fie tinut ferm acolo, dar confortabil. Daca sunt necesari ochelari
de protectie masca se va aseza pe sub marginea de jos a ochelarilor
se vor pune manusile trase peste mansete pentru a acoperi marginile manecilor halatului de protectie

Indepartarea echipamentului de protectie:
se va avea n vedere ca partile externe ale echipamentului de protectie sunt contaminate. Astfel , fara a
da jos manusile se vor dezlega sireturile halatului. Cu mana stanga inmanusata se indeparteaza manusa de pe
mana dreapta ruland manseta acesteia. Nu se va atinge pielea cu nici una dintre manusi. Apoi se indeparteaza
i manusa stanga introducand unul sau doua degete ale mainii drepte prin interiorul manusii i scotand-o,
intorcandu-i partea interioara inspre afara pana va fi indepartata de tot. Se arunca apoi manusile n locul
special amenajat pentru echipamente contaminate
se va dezleaga masca tinand-o numai de sireturi i se arunca apoi n locul special amenajat pentru
echipamente contaminate
daca pacientul are o boala ce are la baza raspandirea pe cale aeriana a agentilor patogeni, masca se va
scoate ultma
se dezleaga halatul din jurul gatului.Se prinde halatul de partea exterioara dintre umeri i se trage de pe
maneci, intorcandu-l pe dos pe masura ce este scos, pentru a evita contaminarea
se va tine halatul cat mai departe de uniforma, se va impaturi pe dos, i se va arunca n locul special
amenajat pentru echipamente contaminate, daca este necesar
daca chiuveta se afla n camera pacientului se vor spala mainile i antebratele cu sapun i agent antiseptic
inainte de a iesi din camera. Se va inchide robinetul folosind un prosop de hartie, i se va arunca prosopul n
locul special amenajat pentru asta din camera pacientului. Se va pune mana pe clanta usii camerei pacientului
folosind un alt prosop de hartie curat pentru a o deschide, i se va arunca prosopul de hartie asftel folosit la
cosul de gunoi din camera. Se va inchideti usa camerei pe dinafara cu mana neprotejata
daca chiuveta se afla n antecamera, se vor spala mainile i antebratele cu sapun i agent antiseptic dupa
parasirea camerei

@ e vor folosi halatele protectoare, manusile, ochelarii de protectie i mastile doar o singura data i apoi se
vor indeparta intr-un loc special amenajat pentru asta inainte de a parasi zona contaminata
@ o camera de izolare trebuie complet curatata i dezinfectata inainte de folosirea ei de catre un alt pacient
@ dupa fiecare procedura se va duce caruciorul de lucru n zona corespunzatoare, se va curata cu atentie i
se va dota din nou cu materialele necesare unei folosiri ulterioare

1.4 AFECTIUNI CE TREBUIE RAPORTATE:
Anumite boli contagioase trebuie raportate autoritatilor locale i publice de stat n domeniul sanatatii i apoi i
Centrelor pentru Preventia i Controlul Bolii. In mod obisnuit aceste boli se incadreaza n una sau doua
categorii: cele raportate individual pe baza unui diagnostic definitiv sau posibil, i cele raportate pe baza
numarului de cazuri aparute intr-o saptamana. Cele mai des raportate boli sunt hepatitele, pojarul, infectia cu
salmonella, sifilisul, i gonorea.
In cele mai multe state medicul pacientului trebuie sa raporteze bolile autoritatilor. In spitale, practicianul n
controlul infectiilor sau epidemiologul le raporteaza. Totuisi trebuie cunoscute cerintele i procedurile acestor
raportari. Rapida i corecta raportare a bolilor ajuta la identificarea i controlul surselor de infectie, previne
epidemiile, i ghideaza politicile i planificarile publice de sanatate.

Materiale necesare:
manualul privind procedurile n asistenta medicala i controlul infectiilor, formular de raportare a bolii, daca
exista

6

Implementare:
se va verifica daca afectiunile ce trebuie raportate sunt listate daca listele sunt la indemana fiecarui
schimb de tura
trebuie cunoscute regulile de raportare ale bolilor din spitalul respectiv. In mod normal, se va contacta
practicianul n controlul infectiilor sau epidemiologul. Daca aceasta persoana nu este disponibila, se va cntacta
superiorul sau medicul specialist n boli infectioase

1.5 GHID DE PRECAUTINUNI REFERITOARE LA PREVENIREA INFECTIILOR

1.5.1 Precautiuni standard de prevenire a infectiilor
acestea au fost dezvoltate de catre Centrele pt Preventia i Controlul Bolii pt a asigura cea mai extinsa
protejare posibila impotriva transmiterii infectiilor. Oficialii acestor centre recomanda ca lucratorii din
domeniul sanatatii sa trateze sangele cat i orice alte fluide organice (secretii, excretii, drenaje), membranele,
contactul cu mucoasele i cu leziuni ale pielii ca i cum ar contine agenti infectiosi, pe baza diagnosticului
pacientului
precautiunile standard recomanda purtarea manusilor pentru orice contact sigur sau anticipat cu sangele,
fluide ale corpului, lucruri contaminate, mucoase, i leziuni ale pielii. Daca n procedura efectuata ar putea sa
existe riscul de stropire sau imprastiere a sangelui sau a altor fluide ale corpului pe fata, ar trebui sa se poarte
masca i ochelari de protectie
daca n procedura efectuata ar putea sa existe riscul de stropire sau imprastiere a sangelui sau a altor fluide
organice pe corp ar trebui sa se poarte un halat rezistent la astfel de fluide
tot ca un echipament protector sunt considerate a fi i acoperitorile pentru incaltaminte,ce pot fi foarte
folositoare n cazul posibilitatii intrarii n contact cu o mare cantitate de sange sau alte fluide, mai ales n salile
de operatie sau n unitatile de urgenta
precautiunile specifice pentru caile aeriene au fost initiate pentru situatiile n care infectiile sunt cunoscute
sau suspectate a se transmite pe cai aeriene. Organismele patogene de acest tip sunt eliberate n aer de catre
persoana infectata prin tuse, prin vorbire sau stranut (prin ploaie de picaturi). Picaturile se evapora n aer lasand
n suspensie microorganismele care pot fi apoi aspirate de alte persoane care intra n zona respectiva
precautiunile specifice pentru bolile transmisibile pe cai aeriene recomanda plasarea persoanei infectate intr-
o camera de izolare cu presiune negativa i purtarea de echipament respirator protector de catre toate
persoanele care intra n camera pacientului
precautiunile referitoare la transmiterea prin ploaie de picaturi sunt folosite pentru a proteja personalul
medical cat i vizitatorii de contactul mucoaselor cu secretiile orale i nazale ale persoanei infectate
precautiunile de contact sunt folosite pentru a impiedica transmiterea prin contact direct sau indirect a
organismelor specifice importante din punct de vedere epidemiologic . Fiecare institutie trebuie sa stabileasca
o politica de control a infectiilor care sa listeze precautiuni specifice de impiedicare a raspandirii infectiilor

Materiale necesare:
manusi
masti
ochelari de protectie i alte protectoare pt fata
halate sau soruri protectoare
masti de resuscitare
pungi speciale pt depozitarea probelor biologice

Implementare:
se vor spala mainile imediat daca acestea au fost contaminate cu sange sau cu alte fluide organice,
excretii, secretii, sau drenaje; de asemenea, se vor spala mainile inainte i dupa ingrijirea pacientului cat i dupa
indepartarea manusilor. Spalarea mainilor indeparteaza microorganismele de pe piele
se vor purta manusi daca se va intra n contact cu sangele, cu probe biologice, lucruri contaminate, fluide
organice, excretii, secretii, mucoase, leziuni ale pielii, sau cu suprafete contaminate
se vor schimba manusile i se vor spala mainile dupa fiecare pacient pentru a evita raspandirea
contaminarii
7

se va purta un halat impermeabil la substante lichide, protectoare pentru fata, sau ochelari de protectie i
o masca pe parcursul procedurilor care prezinta riscul de a fi stropit sau de a fi imprastiat sangele i fluidele
organice , cum ar fi n cazul interventiilor chirurgicale, endoscopia, dializa, intubarea sau manipularea tuburilor
arteriale sau orice alta procedura cu potential de imprastiere a fluidelor organice
se vor manipula acele deja utilizate cat i alte obiecte ascutite cu mare atentie. Nu se vor indoi, nu se vor
rupe i nu se vor reintroduce n recipientii originali din care au fost scoase initial, se vor indepartati acele din
seringi i nu se va umbla cu ele daca nu este absolut necesar. Se vor indeparta imediat dupa utilizare intr-o cutie
rezistenta la intepaturi i special prevazuta pentru acest scop. Se vor utiliza instrumente ( de exemplu o pensa)
pentru a aduna cioburi sau alte obiecte ascutite. Aceste masuri reduc riscul ranirii sau infectarii accidentale
se va anunta imediat superiorul despre toate ranirile cu ace sau alte obiecte ascutite, de imprastierea de
mucozitati, sau contaminarea ranilor deschise sau leziunilor pielii cu sange sau fluide organice pentru a permite
investigarea incidentului i acordarea adecvata a ingrijirii necesare
se vor eticheta corect toate probele biologice recoltate de la pacienti i se vor plasa n pungi de plastic. Se
vor atasa pe partea externa a pungii de plastic instructiuni de evitare a neglijentei
se vor plasa toate obiectele care au intrat n contact direct cu secretiile, excretiile, sangele sau drenajele
sau fluidele organice ale pacientului ( de exemplu ustensile i instrumente) intr-o singura punga etansa sau intr-
o cutie inainte de indepartarea ei din camera.
se vor plasa lenjeriile i gunoiul n saci separati suficient de incapatori pentru a putea cuprinde fara
probleme continutul
daca o persoana apartinand echipei medicale prezinta o leziune exudativa sau leziuni ale mainilor(
dermatite, de exemplu) va trebui sa evite orice contact direct cu pacientul pana cand nu se rezolva problema i
pana cand medicul de specialitate nu o va considera apta pentru a-si continua munca

@ precautiunile standard cum ar fi spalarea mainilor i folosirea corespunzatoare a echipamentului de
protectie de catre personal ar trebui sa intre n rutina practicilor de control al infectiilor
@ se vor mentineti la indemana echipamentele de resuscitare i alte dispozitive de ventilatie pentru a
scadea posibilitatea realizarii procedurii de urgenta gen respiratie gura la gura astfel reducandu-se riscul
expunerii resuscitatorului la fluidele organice le pacientului
@ pentru ca nu se poate sti intotdeauna ce organisme sunt prezente n diversele situatii clinice trebuie
folosite precautiunile standard la fiecare contact cu sangele, secretii, excretii, drenaje sau fluidele organice, cu
mucoasele, i cu leziunile pielii. Se va hotara cu discernamant la fiecare caz n parte daca se vor folosi i
precautiunile aditionale de izolare ( cum ar fi cele legate de transmiterea pe cale aeriana, prin ploaie de
picaturi), sau precautiunile de contact, sau a unei combinatii din acestea
@ avand n vedere ca tipul activitatii personalului medical include expunerea repetata la sange, este
recomandata vaccinarea anti HBV

Complicatii:
@ nerespectarea tuturor precautiunilor standard poate duce la expunerea la boli de sange sau alte
infectii i la toate complicatiile pe care aceasta situatie le presupune

1.5.2 Precautiuni de prevenire a infectiilor transmise prin caile aeriene
ceaste categorii de precautiuni, daca sunt folosite pe langa precautiunile standard, previn raspandirea bolilor
infectioase ce se transmit prin agenti patogeni pe calea aerului, agenti patogeni care sunt eliberati n mediu prin
respiratie, stranut sau tuse
aceste precautiuni necesita efectiv o camera cu presiune negativa, cu usa tinuta inchisa pentru a mentine o
balanta de presiune adecvata a aerului intre camera izolatoare i hol sau coridor. Este necesara o antecamera.
Presiunea negativa a aerului din camera trebuie monitorizata i aerul sa fie directionat n exteriorul cladirii sau
filtrat inainte de recirculare
protectia respiratorie trebuie utilizata de catre toate persoanele care intra n camera (ideale sunt aparatele
care folosesc un filtru de aer)
daca pacientul va trebui sa paraseasca camera pentru desfasurarea unei proceduri importante, va purta o
masca chirurgicala care sa-i acopere nasul i gura cat timp se va afla n afara camerei

8

Materiale necesare:
masti chirurgicale
cartela pentru usa camerei de izolare
alte componente ale echipamentului de protectie pentru personal dupa cum este necesar conform
precautiunilor standard


se vor pastra toate materialele necesare respectarii precautiunilor pentru transmiterea pe cale aeriana a
agentilor patogeni, n afara camerei pacientului, intr-un carucior sau n antecamera.

Implementare:
se va plasa pacientul intr-o camera cu presiune negativa cu usa inchisa. Daca este posibil camera ar trebui
sa aiba i o antecamera. Presiunea negativa a aerului din camera trebuie monitorizata. Daca este necesar, doi
pacienti cu aceeasi afectiune pot imparti o camera. Se vor explica precautiunile de izolare pacientului i familiei
acestuia
se vor mentine inchise tot timpul atat usa camerei pacientului cat i usa antecamerei pentru a mentine
presiunea negativa a aerului i pentru a nu raspandi agentii patogeni din aer. Se vor afisa pe usa camerei
precautiunile specifice transmiterii infectiilor pentru a informa orice persoana care va intra n acea camera
se va instrui pacientul sa-si acopere nasul i gura cu o panza n timp ce tuseste sau stranuta
se va lega o punga impermeabila pe una din lateralele patului pentru ca pacientul sa indeparteze corect
obiectele folosite
se va verifica sa fie toti vizitatorii dotati cu echipament de protectie corespunzator cat timp se afla n
camera pacientului
se va limita miscarea pacientului n afara camerei. Daca pacientul trebuie sa paraseasca camera pentru
desfasurarea unor proceduri importante, va purta o masca chirurgicala care sa-i acopere nasul i gura. Va fi
anunta departamentul care-l gazduieste pt respectiva interventie privind precautiunile de izolare stabilite
pentru ca acestea sa fie mentinute i acolo i pentru ca pacientul sa fie adus inapoi n camera cat mai repede
afectiunile care necesita astfel de precautiuni sunt: varicela, herpes zoster diseminata, herpes zoster
localizata ( la pacientii imunodepresivi), rubeola, tuberculoza etc

1.5.3 Precautiuni de prevenire a infectiilor transmise prin ploaia de picaturi
se vor pastra toate materialele necesare luarii precautiunilor de fata n afara camerei pacientului, n
caruciorul prevazut pentru astfel de materiale sau n antecamera, daca exista
respectarea acestor precautiuni previne raspandirea infectiilor ce se transmit prin contactul secretiilor nazale
sau orale (picaturi stropite prin tuse sau stranut) de la pacientul infectat ale carui membrane mucoase sunt
gazda aagentilor patogeni. Aceasta categorie include afectiuni care erau pana acum incadrate n categoria
bolilor ce necesita izolare respiratorie. Picaturile din mediile cu umiditate crescuta sunt grele i n general cad
pe pamant; microorganismele continute n aceste picaturi nu raman n suspensie n aer i nu se transmit pe
cale aeriana
precautiunile n acest caz necesita o camera de o singura persoana (si nu neaparat dotata cu presiune
negativa), iar usa nu este nevoie sa fie inchisa permanent. Persoanele care au contact direct i pana la 1 metru
de pacient trebuie sa poarte masti chirurgicale care sa le acopere nasul i gura

Materiale necesare:
masti
halate(daca este necesar)
manusi
saci sau pungi de plastic


Implementare:
9

se va plasa pacientul intr-o camera single prevazuta cu toaleta complet utilata i cu o antecamera daca
este posibil. Daca este necesar, doi pacienti avand aceeasi afectiune, pot imparti o camera
se vor explica pacientului i familiei sale procedurile de izolare
se vor afisa precautiunile pe usa pentru a informa n prealabil pe oricine intra n camera
se vor spala mainile inainte de a intra n camera i dupa iesirea din camera cat i pe parcursul
interventiilor asupra pacientului, daca asa este indicat n situatia data
se va lua masca de sireturile din partea de sus, cu care e prevazuta, se va potrivi pe nas i pe gura i se
vor lega sireturile astfel incat sa fie confortabila. Daca masca este preavazuta cu o clema metalica flexibila
pentru nas, aceasta trebuie potrivita astfel incat masca sa stea ferm dar confortabil pe fata
se va instruiti pacientul sa-si acopere nasul i gura cu o panza speciala sau prosop de hartie atunci cand
stranuta sau tuseste
se va lega o punga impermeabila pe una din lateralele patului ptentru ca pacientul sa indeparteze corect
obiectele folosite
se va verifica daca toti vizitatorii poarta masti cand se afla n apropierea pacientului sau pana la 1m de
acesta, i daca este necesar, li se vor da i halate
daca pacientul trebuie sa paraseasca camera pentru desfasurarea unor proceduri importante, va trebui sa
poarte o masca chirurgicala care sa-i acopere nasul i gura
se va anunta departamentul care-l gazduieste pt respectiva interventie privind precautiunile de izolare
stabilite, pentru ca acestea sa fie mentinute i acolo i pentru ca pacientul sa fie adus inapoi n camera cat mai
repede cu putinta

@ inainte de indepartarea mastii se vor scoate manusile i se vor spala mainile
@ se vor dezlega sireturile mastii i se va indeparta masca tinand-o numai de sireturi
@ bolile care necesita astfel de precautiuni sunt: haemophilus influenzae invaziv tip b incluzand meningitele,
pneumonia i sepsis, difteria, infectia mycoplasma pneumoniae, faringita streptococica, pneumonia, scarlatina
la copiii mici, infectia cu adenovirus la copiii mici, parotidta epidemica ( oreionul), rubeola etc

1.5.4 Precautiuni de prevenire a infectiilor transmise prin contact direct
aceasta procedura previne raspandirea infectiilor ce se transmit prin contactul cu substante ale corpului care
contin agenti infectiosi sau cu obiecte contaminate de substante ale corpului continand agenti infectiosi.
Precautiunile de contact aplicate pacientilor care sunt infectati sau purtatori ( microorganismele sunt prezente
insa persoana nu prezinta simptomele clinice i semnele specifice infectiei) de organisme importante din punct
de vedere epidemiologic ( care pot fi transmise prin contact direct sau indirect)
aceste precautiuni necesita efectiv o camera tip single i utilizarea manusilor i halatelor protectoare pentru
oricine intra n contact cu pacientul, sau cu obiecte murdarite de substante ale corpului care contin agenti
infectiosi.
spalarea mainilor, manevrarea corecta i indepartarea adecvata a obiectelor contaminate cu substante ale
corpului care contin agenti infectiosi, sunt operatiuni de asemenea esentiale

Materiale necesare:
masti (daca este necesar)
halate
manusi
saci sau pungi de plastic
afisaj pt camera de izolare

Se vor pastra toate materialele necesare luarii precautiunilor de contact n afara camerei pacientului, n
caruciorul prevazut pentru astfel de materiale sau n antecamera, daca exista

Implementare:
se va plasa pacientul intr-o camera single prevazuta cu toaleta complet utilata i cu o antecamera daca
este posibil. Daca este necesar, doi pacienti avand aceeasi afectiune, pot imparti o camera
10

se vor explica pacientului i familiei sale procedurile de izolare
se vor afisa pe usa precautiunile de contact pentru a informa n prealabil pe oricine intra n camera
se vor spala mainile inainte de a intra n camera, dupa iesirea din camera cat i dupa scoaterea manusilor
se va plasa orice proba biologica recoltata n cutii impermeabile i corect etichetate i se vor trimite la
laborator imediat. Se vor atasa pe partea externa a cutiilor instructiuni de evitare a manevrarii lor neglijente
se vor instrui vizitatorii sa poarte manusi i halate pe tot parcursul vizitarii pacientului i sa-si spele
mainile dupa ce isi scot manusile i halatele
se vor plasa toate obiectele care au intrat n contact cu pacientul intr-o singura punga impermeabila i se
vor lua masurile necesare pentru indepartarea sau pentru dezinfectarea i sterilizarea lor
se va limita miscarea pacientului n afara camerei. Daca pacientul trebuie sa fie mutat, se vor acoperi
toate ranile exudative cu comprese sterile. Se va anunta departamentul care-l gazduieste pt respectiva
interventie privind precautiunile de izolare stabilite, pentru ca acestea sa fie mentinute i acolo i pentru ca
pacientul sa fie adus inapoi n camera cat mai repede

@ este esentiala curatarea i dezinfectarea echipamentului folosit de la un pacient la altul
@ se va incerca sa se foloseasca echipament separat (termometru, stetoscop, tensiometru) pentru fiecare
pacient n parte, pentru a se reduce n acest fel riscul transmiterii infectiei de la un pacient la altul
@ se vor schimba manusile pe parcursul procedurilor medicale efectuate pacientului, dupa cum este necesar
n procedura respectiva
@ se vor spala mainile dupa scoaterea unui rand de manusi i inaintea de punerea celorlalte

1.5.5 Precautiuni de prevenire a infectiilor neutropenice
spre deosebire de alte tipuri de precautiuni, acestea sunt cunoscute i sub numele de precautiuni de
protectie. Acestea pazesc pacientul care se afla intr-un risc crescut de infectare, de intrarea n contact cu
potentiali agenti patogeni. Aceste precautiuni sunt necesare n primul rand pentru pacientii cu arsuri
neinfectate pe zone extinse, pentru cei care au leucopenie sau pentru cei cu un sistem imunitar slabit cat i
pentru cei care primesc tratamente cu efecte adverse imunosupresoare
este necesara o camera single echipata cu aer cu presiune pozitiva, daca e posibil, pentru a forta particulele
aflate n suspensie sa se depuna sau sa fie scoase afara din camera
gradul de aplicare al acestor precautiuni variaza de la stabilirea folosirii unei camere single trece prin tehnica
spalarii mainilor, i limitarea traficului n camera putand ajunge pana la utilizarea halatelor de protectie,
manusilor i mastilor, de catre membrii personalului i de catre vizitatori. Aplicarea acestor precautiuni mai
poate varia i de la un spital la altul, depinzand de cauze dar i de cat de scazuta e imunitatea pacientului
pentru a ingriji pacientii care prezinta temporar o sensibilitate crescuta (cum ar fi cei care au suferit foarte
recent un transplant de os ) este necesara,de asemenea, o unitate izolatoare pentru pacient i folosirea de
lenjerie sterila, manusi, halate, acoperitoare de cap i incaltari. In asemenea cazuri toate obiectele aduse n
acea camera trebuie sterilizate sau dezinfectate. Totodata, se poate modifica i dieta pacientului astfel incat sa
fie evitate fructele i vegetalele crude, i sa fie permisa numai mancare gatita i pe cat posibil numai bauturi
sterile

Materiale necesare:
manusi
halate protectoare
acoperitori pentru incaltaminte( daca este necesar)
afisarea pe usa a precautiunilor de acest tip

Se vor pastra materialele necesare n afara camerei pacientului, n caruciorul prevazut pentru astfel de
materiale sau n antecamera daca exista

Implementare:
dupa plasarea pacientului intr-o camera single, i se vor explica ( atat lui cat i familiei) precautiunile de
izolare pentru a-l linisti, a-i diminua anxietatea i a-i stimula cooperarea cu echipa medicala
11

se vor afisa precautiunile de acest tip pe usa pentru a informa n prealabil pe oricine intra n camera
se vor spala mainile cu un agent antiseptic inainte de punerea manusile, dupa scoaterea lor cat i atunci
cand este necesar pe parcursul acordarii ingrijirii medicale
se vor purta manusile i halatele de protectie conform precautiunilor standard, afara numai daca situatia
pacientului necesita purtarea de halat, manusi i masca sterile
se va evita transportarea pacientului n afara camerei: daca trebuie mutat, acesta va purta masca i halat
de protectie. Se va anunta departamentul care-l gazduieste pentru respectiva interventie cu privire la
precautiunile de izolare stabilite, pentru ca acestea sa fie mentinute i acolo i pentru ca pacientul sa fie adus
inapoi n camera cat mai repede
nu se vor permite vizitele din partea nici unei persoane cunoscute ca fiind bolnava sau infectata

@ nu se vor efectua proceduri invazive asupra pacientului (cum ar fi cateterizarea uretrala , de exemplu)
decat daca este absolut necesar pentru ca aceste proceduri prezinta un risc crescut de a infecta pacientul cu o
imunitate slabita
@ se va instrui personalul de curatenie sa-si puna halate, masti i manusi inainte sa intre n camera
@ nici o persoana bolnava sau infectata nu va avea voie sa intre n camera
@ se va verifica daca camera este curatata cu echipament nou i extrem de curat
@ deoarece pacientul nu are o boala contagioasa, materialele care parasesc camera nu necesita precautiuni
speciale n afara aplicarii celor standard
Afectiunile care necesita aceste precautii sunt: sindromul imunodeficientei dobandite, arsuri extinse
neinfectate, dermatite, boli neinfectioase veziculare sau care dau eczeme(cand sunt forme severe i extinse),
limfoame sau leucemie, boala lui Hodgkin ( mai ales n stadii avansate), leucemia acuta, terapii cu efecte de
slabire a imunitatii

1

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA EFECTUAREA PANSAMENTULUI PROTECTOR
N 08
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/2

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte
consiliu medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
Componena revizuit Modalitatea
reviziei
Data la care se aplic
prevederile ediiei sau reviziei
ediiei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

Scop pansamentul protejeaz plaga de factori nocivi(mecanici, termici, climaterici i infecioi ai mediului
nconjurtor), asigur o bun absorbie a secreiilor, un repaus perfect al regiunii lezate i favorizeaz
cicatrizarea.

MATERIALE NECESARE
tava medical sau msua de instrumente: trusa de instrumente sterilizate; 1-2 foarfece; casoleta cu
comprese i tampoane de tifon i vat steril; vat hidrofil steril n dreptunghiuri; tvi renal;
muama i alez(in funcie de regiune); soluii antiseptice; alcool 70 de grade; tinctur de iod sau alcool
iodat 2%, pergament de potasiu 1/4000, nitrat de argint 1-2%, acid boric 4%, bromocet 1%, rivanol 1%ap
oxigenat ; unguente i pulberi cu antibiotice, sulfamide; fei de diferite mrimi; band adeziv.

TEHNICA
se explic bolnavului necesitatea efecturii pansamentului
se aeaz n poziie ct mai comod , eznd sau n decubit dorsal, n funcie de regiunea unde este
plaga
splarea pe mini cu apsi spun, dezinfectare cu alcool medicinal
examinarea plgii i a tegumentelor din jur. Dac plaga a fost pansat se desface faa i se ridic
pansamentul vechi cu mult blndee, pentru a nu produce dureri prin dezlipire brutal; dac nu se
desprinde se nmoaie cu ap oxigenat si apoi se ridic pansamentul
se ndeprteaz din plag eventualele secreii prin tamponare cu comprese sterile uscate i se
arunc fiecare compres utilizat n tvi renal
se folosesc dou pense anatomice din trusa steril de instrumente pentru ndeprtarea pansamentului
vechi
cu o pens port-tampon se ia o compres steril i cu ajutorul celei de-a doua se efectueaz un tampon
care se inhib cu ap cu ap oxigenat, turnnd-o din sticl
2

se toarn n plag apa oxigenat, avnd rol dezinfectant hemostatic i de ndeprtare a impuritilor
i secreiilor(prin efervescena produs).Se cur marginile plgii periferic, de cteva ori, la fiecare
tergere folosind un alt tampon(cel utilizat fiind aruncat n tvia renal)
se terg marginile plgii cu un tampon uscat
se dezinfecteaz tegumentele sntoase din jurul plgii cu alcool iodat 1%; tinctur de iod sau alcool de
70 grade
se cur plaga prin tamponare
se acoper plaga cu 2-3 comprese sterile care s depeasc marginile plgii cu cel puin 1-2
cm, sau mbibate cu soluii antiseptice
peste pansament se aeaz un strat de vat steril hidrofil, cu rol absorbant
se fixeaz pansamentul cu leucoplast sau prin bandajare cu o fa n funcie de regiune
splarea pe mini cu ap curent i spun i se dezinfecteaz cu alcool.

OBSERVAIE
n plgile mai tiate, buzele plgii se prind cu agrafe Michel
bolnavul se aeaz n poziie ct mai comod
regiunea lezat se pune n repaus pentru a se reduce durerea i a asigura vindecarea ct mai rapid
se acoper bolnavul cu o nvelitoare de flanel
ATENIE
Toaleta plgii i a tegumentelor din jur se face n condiiile unei asepsii perfecte
Sunt categoric interzise apsarea, stoarcerea sau masajul plgii sau a regiunilor nvecinate; prin aceasta
s-ar putea provoca o diseminare a germenilor din plag determinndu-se o septicemie
Nu se introduc n casolet instrumentele cu care se lucreaz n plag. Pentru pstrarea asepsiei se poate
ntrebuina o pens numai pentru servirea materialului necesar(alta la fiecare pansament)
n cazul pansamentelor care produc dureri se administreaz sedative ale sistemului nervos
1

- S.R.L. Buzu
PROTOCOALE DE IGENA PRIMARA
IGIENA MAINILOR
N 10
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/2

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte
consiliu medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
Data la care se aplic
prevederile ediiei sau reviziei
ediiei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

Descrierea procedurii
Minile constituie cai de transmitere pentru aproape orice fel de ageni patogeni de la un pacient la altul, sau de
la un membru al personalului la pacient. Astfel, igiena minilor este cea mai importanta procedura de prevenire a
infeciei. Pentru a proteja pacienii de infeciile intraspitaliceti, igiena minilor trebuie sa se realizeze periodic i
complet. Intr-adevr, minile curate i sntoase, cu pielea intacta, cu unghiile tiate, i fr inele minimalizeaz
riscul contaminrii. Nu numai unghiile artificiale pot fi adevrate depozite de microorganisme ci i minile aspre
i cu pielea crpata.

Materiale necesare:
spun sau detergent
apa calda
prosoape de hrtie
opional: agent antiseptic pt. splare, alcool-pentru minile crpate, perie de unghii, burete de plastic,
dispozitiv de curare a cuticulelor.

Implementare:
se vor nltura inelele aa cum prevd politicile centrelor, pt. ca ele adpostesc murdrie i
microorganisme. Unghiile naturale trebuie sa fie tiate, scurte i curate
se vor uda minile i ncheieturile minilor cu apa calda i se va aplica spunul. Nu se va folosi spun solid
pentru ca acesta permite transmiterea infeciei. Se vor tine minile cu cotul n sus pentru a mpiedica apa
sa se duca n sus pe mini i apoi iar n jos , contaminnd astfel zonele curate
se vor freca puternic minile cu multa spuma de spun cam 10 secunde. Spunul i apa calda reduc
tensiunea suprafeei i aceasta ajutata de frecare slbete microorganismele care vor fi nlturate
mpreuna cu spuma
2

se va acorda o atenie deosebita zonelor de sub unghii i zonelor cuticulelor, precum i degetului mare,
falangele, i prilor laterale ale degetelor i minilor pentru ca acestea zone sunt propice dezvoltrii
microorganismelor
se va evita stropirea accidentala cu apa pe propriile haine cat i pe podea deoarece microorganismele se
rspndesc mai uor pe suprafeele umede i totodat podele alunecoase sunt periculoase
se va evita sa se ating chiuveta i robinetele deoarece ele se considera a fi contaminate
se vor clti minile i ncheieturile minilor foarte bine pentru ca jetul de apa curgnd sa ndeprteze
spuma de spun cu impuritile i microorganismele existente
se vor terge minile, tamponnd cum bine cu un prosop de hrtie. Se va evita frecarea care poate cauza
asprirea minilor
daca chiuveta nu este prevzuta cu un dispozitiv pentru genunchi sau picior de nchidere a apei, se vor
nchide robinetele apucndu-le cu un prosop de hrtie uscat pentru a evita recontaminarea minilor

@ nainte de a participa la orice procedura sterila sau de cate ori minile sunt intr-un nalt grad contaminate,
trebuie splate i antebraele, trebuie curat zona de sub unghii i zona cuticulelor cu o perie de unghii,
sau cu un burete. Se vor utiliza aceste instrumente moi pentru ca periile, pilele de metal, sau alte obiecte
tari pot rni pielea si, daca se ntmpla asta, poate fi o sursa de contaminare
@ se vor urma politicile spitalul n ceea ce privete situaia n care trebuie folosit spunul la splare sau un
agent de curare antiseptic. In mod normal se va face splarea minilor cu spun nainte de a ncepe
programul de lucru; nainte i dup orice contact direct sau indirect cu pacientul; nainte i dup
realizarea oricror situaii de genul suflrii nasului, sau mersul la toaleta; nainte de a prepara i servi
masa, nainte de a pregti i administra medicaia, dup nlturarea mnuilor sau a oricrui alt tip de
echipament de protecie; la ieirea din tura
@ se va folosi un agent de curare antiseptic nainte de efectuarea interveniilor invazive, ngrijirea rnilor,
i dup contaminare. Antisepticele sunt de asemenea recomandate pentru a fi folosite la splarea
minilor n camerele de izolare, n maternitatea, n unitile speciale de ngrijire medicala i nainte de a
veni n contact cu un pacient cu imunitate sczuta
@ se vor spla minile nainte i dup realizarea ngrijirii pacientului, naintea efecturii diverselor proceduri
sau la contactul cu obiecte contaminate, chiar daca ai purtat mnui. ntotdeauna se vor spla minile
dup scoaterea mnuilor

Complicaii:
deoarece ndeprteaz grsimea naturala a pielii, splarea frecventa a minilor poate duce la uscarea
pielii, crparea minilor i la iritaii. Aceste efecte sunt probabil i mai des ntlnite n cazul folosirii
repetate a agenilor de curare antiseptici mai ales la persoanele cu piele sensibila. De aceea trebuie
cltit foarte bine dup orice folosire n exces a agenilor de curare pentru a diminua riscul iritaiilor
pentru a preveni situaia n care minile devin uscate i crpate se aplica dup fiecare splare o crema
emolienta sau se nlocuiete agentul de curare cu un altul. Trebuie avut n vedere ca loiunea sau
crema de mini folosita sa nu afecteze interiorul mnuilor deteriorndu-l
daca apar dermatite la personalul medical, va trebui o evaluare a medicului dermatolog din spital pentru
a stabili daca persoana respectiva mai poate lucra n mediul spitalicesc pana la vindecare

1

- S.R.L. Buzu
INFORMATII PENTRU PACIENTI
- ESCARELE -

N 11
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/2

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte
consiliu medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
Componena
revizuit
Modalitatea
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

INFORMATII PENTRU PACIENTI

ESCARELE
Escarele apar la persoanele imobilizate la pat, adesea doar numai dup cteva ore de imobilizare, mai ales daca si-
au pierdut mobilitatea lor naturala (coma, paralizie) sau daca se gsesc intr-o proasta stare generala (denutriie,
deshidratare); n cteva cazuri foarte rare, ele mai pot sa apra i sub gipsul folosit la imobilizarea unei pri a
corpului. Cauzate de o compresie prelungita exersata asupra unei regiuni proeminente, escarele afecteaz mai
ales zonele de apsare: calcai, fese, regiunea sacrala, uneori coatele, omoplaii sau partea posterioara a craniului.
Simptome i semne Mai nti se observa o regiune roie i dureroasa. Apoi pielea devine neagra, ca un carton,
insensibila la atingere. Mai trziu, dispariia pielii necrozate lsnd n loc un ulcer, esuturile subiacente (muchi,
tendoane, oase) rmnnd descoperite.

Escara, cunoscuta n termeni medicali ca ulcer de decubit sau ulcer de presiune, rmne o problema majora de
sntate, fiind una dintre complicaiile cele mai severe ale imobilitii. Pentru persoanele afectate, att vrstnice
cat i tinere, aceasta presupune un tratament ndelungat cu multiple riscuri i un efort susinut din partea
aparintorilor, nu n ultimul rnd financiar.

FACTORI DE RISC :
Pentru a preveni escarele, este importanta identificarea factorilor de risc n vederea diminurii aciunii acestora.
Principalii factori de risc pentru apariia escarelor sunt reprezentai de imobilitate i de nivelul sczut de
activitate. Prin urmare, persoanele imobilizate la pat sau cu o capacitate limitata de micare (de ex. cele
condiionate de un scaun cu rotile) trebuie evaluate n vederea determinrii riscului de apariie a escarelor.

Ali factori de risc pentru apariia escarelor includ:
Pielea fragila, n special n cazul persoanelor vrstnice;
Prezenta unei afeciuni cronice, precum diabetul sau o boala vasculara, care mpiedica alimentarea corecta cu
snge a unor regiuni din corp;
2

Incapacitatea de a mica unele pri ale corpului fr ajutor, ca urmare a unui traumatism cerebral sau
vertebral sau din cauza unei boli neuro-musculare (cum ar fi scleroza multipla);
Subnutriia;
Diferite forme de dementa senila precum boala Alzheimer pacientul pierde treptat contactul cu realitatea,
nemaiputnd sa previn sau sa trateze corect escarele;
Vrsta naintata;
Incontinenta urinara si/ sau fecala.

PREVENIREA ESCARELOR :
Dup identificarea factorilor de risc, este important sa se ia masuri pentru atenuarea sau ndeprtarea lor,
eseniala fiind reducerea presiunii de la nivelul proeminentelor osoase, precum i ngrijirea pielii din aceste zone.

Toate persoanele imobilizate la pat trebuie repoziionate cel puin o data la doua ore, daca starea pacientului o
permite. Repoziionarea sau transferul pacientului se va face prin ridicare, evitndu-se frecarea de pat prin
tragere (alunecare).

Se recomanda, de asemenea, utilizarea pernelor clasice sau pernelor din spuma poliuretanica pentru a evita
contactul direct dintre proeminentele osoase (cum ar fi genunchii sau coatele) n cazul poziiei laterale a
pacientului. Cnd pacientul este culcat n poziie orizontala cu sprijin lateral, trebuie evitata poziionarea directa
pe trohanter (sold). ndeprtarea presiunii de la nivelul clcielor se face cel mai adesea prin ridicarea acestora de
pe pat.

Saltelele speciale antiescara reprezint o modalitate eficienta de reducere a riscului de apariie a escarelor,
precum i un ajutor n tratamentul acestora. Pentru persoanele imobilizate n scaun cu rotile, se recomanda
utilizarea dispozitivelor de reducere a presiunii precum cele fabricate din spuma, gel, cu aer sau dintr-o
combinaie a acestora. Pacienii trebuie repoziionai, mutnd centrul de greutate de pe o parte pe alta cel puin
o data pe ora sau sa fie culcai din nou n pat.

Pe lng masurile de ndeprtare a presiunii, ngrijirea pielii pacienilor imobilizai reprezint o condiie
obligatorie de prevenire a escarelor. Pielea tuturor persoanelor cu risc trebuie inspectata sistematic cel puin o
data pe zi, insistndu-se asupra proeminentelor osoase. Curarea pielii se face periodic, folosindu-se un spun
neutru sau o spuma speciala de curare, care previne iritarea i uscarea pielii. Toaleta nu se face cu apa fierbinte,
nu se aplica presiune i nu se freac pielea excesiv.

Pentru a reduce riscul de uscare a pielii, temperatura ambientala trebuie meninuta la un nivel de confort,
evitndu-se cldura excesiva sau umiditatea sczuta. Pielea uscata se trateaz cu creme hidratante . In cazul
persoanelor imobilizate, cu incontinenta, aceasta crema are i rolul de a proteja pielea de aciunea factorilor
agresivi din urina i fecale, formnd o pelicula de protecie la nivelul pielii.

1

- S.R.L. Buzu
GHID
ngrijirea bolnavilor cu probleme de mobilitate fizic
N 12
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/28

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte
consiliu medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
Componena
revizuit
Modalitatea
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.06
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

Ghid de practic - ngrijirea bolnavilor cu probleme de mobilitate fizic
ISTORICUL BOLII

Aparatul specializat care efectueaz micrile corpului uman este denumit aparat locomotor, iar funcia
complex a acestui aparat se numete de locomoie.
Organismul n micare trebuie privit ca un tot unitar, ca un ntreg, nu ca o manifestare izolat a unor mecanisme
ale unor aparate i sisteme care ar aciona complet independent .
La baza micrilor stau factori morfofuncionali rezultai din micarea nsi i care nu sunt altceva decat organele
aparatului locomotor (oase, articulaii, muchi) i organele sistemului nervos (receptori, nervi senzitivi, mduva
spinrii, encefal, nervi motori, plci motorii, sisteme gama).
Organismul n micare trebuie privit ca un tot unitar, ca un ntreg, micarea fiind rezultatul intrrii n aciune a
tuturor factorilor morfofuncionali amintii. Intrarea n aciune a acestor factori i mecanismul lor sunt stereotipe
i pot fi considerate ca nite principii .
Din istoricul anatomiei se desprind cteva nume celebre, cum ar fi grecul Galien (131-201) sau Andre Vesal (1524-
1564), cel mai mare anatomist al secolului XVI-lea, care a trit la Bruxelles, fiind unul dintre primii care s-au
ocupat de sistematizarea tehnicii diseciei corpului omenesc.
Anatomia omului, ca i celelalte ramuri ale tiinelor naturii, a cunoscut n secolele urmtoare dup nfrngerea
prejudecilor religioase, un remarcabil progres i a ajuns s stea la baza studiului a numeroase activiti tiinifice
i artistice.
coala romneasc de anatomie a adus o important contribuie la dezvoltarea acestei ramuri a biologiei. Numele
lui Fr. Rainer, Gr. T.Popa, V. Papilian, Z. Iagnov, E. Repciuc, D. Riga, T. Rusu i al multor altora vor rmne strns
legate de evoluia anatomiei, n general, i a anatomiei funcionale, n special.
Definiia lui Fr. Rainer - Anatomia este tiina formei vii- concretizeaz concepia colii romneti de anatomie.
2

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR

Aparatul locomotor, aparat specializat care ndeplinete funcia locomotorie a organismului, este alctuit dintr-un
complex de organe cu structuri i funcii diferite. La cele 206 segmente osoase, peste 430 muchi striai i peste
310 articulaii trebuie adugate reeaua nervoas (cu cile aferente i eferente) i reeaua vascular care irig
toate aceste organe.

OASELE

Majoritatea oaselor corpului omenesc au forme i dimensiuni diferite, ceea ce demonstreaz relaia dintre
aspectul lor exterior i funciile care le revin.
Din punct de vedere al aspectului exterior, oasele se mpart n trei tipuri :
oase lungi
oase scurte
oase plate

Oasele lungi sunt formate dintr-un tub de substan osoas compact, avnd n centru un canal medular i la cele
dou extremiti, mai mari ca volum, cte un bloc de substan spongioas, nconjurat de un strat de substan
compact.
Ele acioneaz ca prghii i prin intermediul lor se vor realiza micri rapide i de mare amplitudine, motiv pentru
care alctuiesc scheletul membrelor.

Oasele scurte sunt blocuri de substan spongioas acoperite de un strat de substan compact. Rolul lor este de
a suporta elastic greutatea corpului (oasele tarsiene), de a contribui la meninerea echilibrului intrinsec al
coloanei vertebrale (vertebrele), sau de a permite executarea micrilor complexe i delicate ale minii (oasele
carpiene).

Oasele plate sunt late i subiri i particip la alctuirea unor caviti care protejeaz organele importante (cutia
cranian) sau la realizarea unor suporturi stabile (oasele bazinului), sau ofer muchilor suprafee ntinse i
mobile de inserie (omoplatul).
Indiferent de tipul lor, suprafaa oaselor nu este perfect neted dect n anumite poriuni. n rest, prezint
numeroase neregulariti, linii, suprafee rugoase, apofize, tuberoziti, spine etc., care servesc drept zone pentru
inseriile musculare. Forma i dimensiunile acestora sunt dependente de forele cu care trag grupele musculare i
direcia acestor fore.

Osul-organ are rol att n susinerea corpului, ct i n locomoie. Statica i locomoia, sub toate formele lor,
determin i n os, prin greutatea corpului i prin jocul forelor musculare (tonusul i contracia), o stare de
tensiune (de eforturi unitare), transformnd osul ntr-o mecanostructur de tipul construciilor minime
absolute.

Organizarea osului, n care intr o cantitate minim de material, s-a dovedit construcia cea mai economic i n
acelai timp cea mai adaptat ca rezisten i ca elasticitate.
Pentru a se obine sfrmarea unui os normal trebuie s se apese asupra lui cu o for foarte mare. Clasicele
calcule ale lui Boigey arat c pentru sfrmarea unei vertebre lombare sunt necesare 1000 kg, pentru un femur
2000 kg i pentru o tibie 4100 kg.

MUCHII
Corpul omenesc dispune de un numr de peste 430 muchi striai care reprezint n totalitatea lor 40-45%din
greutatea ntregului corp.
Un muchi striat este alctuit din mai multe elemente:corpul muscular, tendonul, jonciunea tendinomuscular,
inseria muchiului, tecile sinoviale, bursele seroase anexate, vasele i nervii muchiului.
3

Marea majoritate a muchilor au forme i dimensiuni diferite, ceea ce reprezint, de la nceput un indiciu al
relaiilor dintre formele organelor contraciiile i funciile lor diverse. n ansamblu, toi muchii se pot grupa dup
forma lor n:
muchi scuri
muchi lungi
muchi lai
muchi inelari

Muchii scuri realizeaz mpreun ansambluri musculare. Prototipul muchilor scuri este reprezentat de muchii
anurilor vertebrale, care contribuie la meninerea coloanei n extensie . Datorit numrului i independenei
elementelor, ei menin coloana, asigurndu-i n acelai timp suplee prin jocul contraciilor lor.

Muchii lungi sunt, dup forma lor de trei tipuri: muchi fuziformi, muchi cilindrici i muchi mixt.

Muchii lungi fuziformi, de forma unor fuse, au ca prototip muchii gtului i ai membrelor. Produc micri de
for relativ mare i de amplitudine mare .

Muchii lungi cilindrici au aproximativ aceeai lime pe toat ntinderea lor i se ntlnesc tot la membre. Produc
micri de amplitudine mare, dar de for mic i contribuie mai mult la meninerea direciei de micare.

Muchii lai sunt, dup grosimea lor, de dou tipuri:
muchi lai i subiri
muchi lai i de dimensiuni mai mari.

Muchii lai i subiri alctuiesc centurile care nchid marile caviti ale corpului. Prototipul lor este reprezentat
de muchii abdominali, care susin greutatea viscerelor. Sunt dispui n planuri suprapuse i fasciculele lor sunt
orientate n sensuri diferite .

Muchii lai i de grosimi mai mari au ca prototip muchii care acoper cavitatea toracic i mobilizeaz
membrele superioare. Sunt, n general, de form triunghiular, baza inserndu-se larg pe coloana vertebral
torace i bazin, iar vrful, reprezentat de un tendon puternic, se inser pe un punct al membrului superior .

Muchii inelari au forma circular i permit prin contracia lor, deschiderea sau nchiderea anumitor orificii.
Exemplu: orbicularul ochilor, orbicularul buzelor etc. Tot un muchi inelar, dar cu totul deosebit ca dimensiune i
importan, poate fi considerat i muchiul diafragm, care alctuiete plafonul cavitii abdominale i planeul
cavitii toracice.

ARTICULAIILE
Ctre extremitile lor segmentele osoase sunt legate ntre ele prin pri moi, participnd astfel la formarea
articulaiilor.

Articulaiile n funcie de gradul lor de mobilitate se clasific n:

1. prima grup o formeaz sinartrozele (articulaiile fixe), n care micrile sunt minime sau inexistente. Aceste
articulaii sunt lipsite de o cavitate articular, iar funcia lor de mobilitate diminu pn la dispariie, ne mai
rmnnd dect nite zone interosoase, cu un esut intermediar, care poate fi transformat chiar n esut osos,
ceea ce face ca delimitarea dintre oase s dispar. n funcie de stadiul de evoluie al mezenchimului care se
interpune ntre oase, deosebim:
sinfibrozele (extremitile oaselor sunt unite prin esut fibros)
sincondrozele (legtura se face prin esut cartilaginos)
simfizele (esut interpus este fibrocartilaginos)
sinostozelor (mezenchimul se osific)

4

2. a doua grup de articulaii o formeaz articulaiile semimobile, cu micri ceva mai ample, denumite
amfiartroze (hemiartrozele, schizartrozele) n care zona intermediar prezint o fant incomplet, aprut sub
influena unor micri de amplitudine redus.

3. a treia grupa, cea a adevratelor articulaii, este reprezentat de diatroze (articulaiile mobile), caracterizate
prin prezena unei caviti articulare, care apare ntre extremitile oaselor.

Astfel, ntr-o prim categorie ar intra articulaiile cu un singur grad de libertate:
a) articulaiile plane (artrodiile) au suprafeele articulare congruente; micarea lor este numai de
alunecare, cum se ntmpl ntre apofizele articulare cervicale sau ntre oasele carpiene.
b) articulaiile cilindroide sunt asemntoare balamalelor. Un capt articular are forma unui cilindru plin
sau a unui mosor (trohlee), iar cellalt este scobit i configurat corespunztor. Se deosebesc dou variante:
articulaia trohlean, ca o balama, cum este articulaia cotului i articulaia trohoid, sub form de pivot, n jurul
creia se face micarea, cum este articulaia radiocubital superioar.

A doua categorie o formeaz articulaiile cu dou grade de libertate:
a) articulaia elipsoidal are una din extremitile osoase n form de condil, cu seciunea
anteroposterioar elipsoidal (genunchi) sau un condil i o cavitate scobit corespunztoare (articulaia
radiocarpian).
b) articulaia elar (n form de a) cu o suprafa convex i alta concav n sens invers, ca cea
trapezometacarpian a policelui.

A treia categorie este reprezentat de articulaiile cu cea mai mare libertate de micare, adic articulaiile cu trei
grade de libertate:
Articulaiile sferoidale (enartrozele) sunt alctuite dintr-un cap articular aproape globulos, mai mic sau sau mai
mare dect o jumtate de sfer, i dintr-o cavitate mai ntins sau mai scobit.

SEMIOLOGIA APARATULUI LOCOMOTOR

Sistemul locomotor are trei componente majore:
- oase
- articulaii
- muchi cu nervii lor.

Cea mai bun examinare trebuie s aib n vedere regiunile anatomice, iar examinarea propriu-zis s fie fcut
ntr-o anumit ordine, potrivit legilor mecanicii articulare i musculare.

Scheletul ndeplinete n organism mai multe funcii:

- d form i suport corpului
- reprezint depozitul de calciu uor mobilizabil (97%)
- unele elemente ale scheletului protejeaz corpul fa de fore externe i interne.
Oasele ofer suprafee de inspecie pentru muchi i reprezint prghii de micare.
Agentul dinamic al locomoiei este reprezentat de muchiul scheletic.

Simptomele
Simptomele majore ale suferinei sistemului locomotor sunt:
durerea
impotena funcional
Bolnavul cu o afeciune a aparatului locomotor poate s acuze unul sau mai multe simptome ca : durerea,
impotena funcional, atitudinea vicioas i diformitatea, tulburrile de sensibilitate.
Durerea este simptomul subiectiv cel mai frecvent, care mbrac aspectele cele mai felurite ca loc de apariie,
intensitate caractere i evoluie.Mecanismul fiziopatologic al durerii n afeciunile aparatului locomotor este
complex i n mare parte necunoscut. Mai frecvent ntlnim aa-numitele dureri somatice, condiionate de
5

excitaia extero- i proprioceptorilor, iar durerile aa-numite viscerale, care se refer la segmentul interoceptiv, se
ntlnesc mult mai rar.
Durerea pe care o acuz bolnavul are urmtoarele caracteristici: neptoare, usturtoare, arztoare, lancinant,
sfietoare sau pulsatil. Ea poate fi continu sau intermitent, progresiv sau alternant ca evoluie, bine
localizat sau difuz, vie sau surd, superficial sau profund.
Aceiai ageni provocatori ( ciupirea, neparea, cldura, curentul electric etc.) aplicai pe o zon limitat i pentru
scurt timp provoac dureri neptoare, dar aplicai pe o zon mai larg i pentru o perioad de timp mai lung
dau dureri arztoare. Durerile pulsatile rezult din coliziunea undei pulsatile cu organele sensibile la durere.
Proiecia senzaiei dureroase i localizarea durerii la tegument se pot realiza cu unele mici erori, deoarece
claritatea i ntinderea proieciei pot s varieze. Durerea profund este adesea descris ca fiind difuz i vag
localizat.
n cazurile care impulsurile iniiale care merg de-a lungul cii pentru durere, n orice punct de la nerv la cortex,
dau natere unei senzaii proiectate n regiunea periferic, inervat de organele terminale ale acestei ci, apare o
durere patologic proiectat.
n cazurile n care durerea este proiectat ntr-o zon ndepratat fa de punctul de excitare al organului
terminal i n general superficial fa de acest punct, apare o durere referit.
Durerea profund cu origine n organele aparatului locomotor poate fi nbuit, chinuitoare sau sfredelitoare, iar
localizarea ei este greu de realizat, deoarece tinde s iradieze. Ea este deosebit de neplcut i chiar provoac
grea.
Caracterul durerilor pe care le acuz bolnavul ne poate sugera de la nceput diagnosticul. Astfel, dac bolnavul
acuz o durere lombar mai veche, care la un moment dat, n urma unui efort de ridicare, iradiaz ntr-unul din
membrele inferioare, ne vom gndi la posibilitatea unei hernii de disc. Dac durerea este fugace i cuprinde
alternativ diferite articulaii, ne vom gndi la un reumatism poliarticular. Dac apare, cnd la un genunchi, cnd la
cellalt i se nsoete de hidartroz, bolnavul prezint o hidrartroz intermitent.
Adesea nu trebuie uitat faptul c durerea, fiind iradiat, poate s ndrepte atenia examinatorului asupra unei alte
regiuni dect cea bolnav. Exemple tipice le constituie n centur, la bolnavii cu afeciuni ale coloanei vertebrale.

Impotena funcional reprezint un al doilea sindrom subiectiv important. Poate s fie parial sau total i
poate s intereseze un segment de membru n totalitate sau mai multe membre.
Cauzele impotenei functionale sunt multiple: ntreruperea continuitii osoase sau a formaiilor
musculotendinoase care execut micarea, blocajele, redorile sau anchilozele articulare, reacia antalgic n urma
unui traumatism sau a unei afeciuni dureroase, leziunile nervilor rahidieni sau leziunile sistemului nervos central
etc.
O form deosebit a impotenei funcionale este aceea care poate s apar n cadrul crizelor pitiatice. Dup cum
se tie, n isterie nu exist leziuni organice, punctul de plecare fiind o idee fix, obsedant, care provoac inhibiia
parial a centrilor de elaborare psihic contient i dezlnuirea de acte incontiente.
Din punct de vedere al evoluiei, impotena funcional poate fi trectoare sau definitiv, regresiv staionar sau
progresiv. n urma unui traumatism osteoarticular fr leziuni nervoase, ea este de obicei trectoare, dar atunci
cnd sunt interesai i nervii, poate fi definit. n forma paralizant a poliomielitei, impotena funcional este
progresiv n faza acut, regresiv n faza de regresiune a paraliziilor i staionar n faza de schelet; n miopatii,
paraplegie ERB etc. este progresiv.

Atitudinile vicioase i diformitile pot s determine pe bolnav s se prezinte la medic, chiar dac nu sunt nsoite
de durere sau de impoten funcional. Ele pot s mbrace cele mai diverse forme legate de regiunea interesat
i de boala care le determin .

Tulburrile de sensibilitate. Bolnavul poate s acuze uneori existena unor tulburri subiective ale sensibilitii,
sub forma unor diverse senzaii pe piele, n muchi, mucoase, n trunchiurile nervoase etc. (disestezii, senzaii
anormale, amoreli, furnicturi, nepturi etc.). Aceste tulburri, frecvente n polinevrite, scleroza n plci, tabes
etc. pot s apar i n cervicartroze, hernii de disc sau alte afeciuni ale aparatului locomotor.

Membrul fantom este o form particular a tulburrilor de sensibilitate la amputai i const n falsa percepie a
segmentelor corporale care lipsesc. n aceste impresii complementare ale amputaiilor, fantoma se manifest ca o
prelungire a bontului, fie la membrul amputat, fie c sufer unele deplasri. Oricum, fantoma urmeaz micrile
6

bontului, ca i cum segmentul lips ar continua s existe. Uneori, invalizii afirm chiar c pot s execute micri
voluntare cu ea. Alteori, la locul segmentelor lips acuz dureri importante i rebele la orice tratament.

Simptome obiective
Examenul clinic obiectiv ale aparatului locomotor decurge conform normelor de examinare a oricrui alt aparat
sau sistem. Aceasta const din inspecie, palpare i auscultaie, la care se vor aduga unele manevre specifice
semiologiei acestui aparat, precum i determinarea mobilitii pasive, efectuarea unor msurtori i mulaje,
examenul reelei vasculare i examenul neurologic.

Inspecia
Poate releva deformri, deplasri, modificri ale dimensiunilor. La inspecia articulaiilor se pot observa:
tumefieri, modificri de culoare (ex: deviaia degetelor, scolioza coloanei vertebrale, flexia genunchilor, retracia
degetelor piciorului) trebuie reinute leziunile nodulare, tumefaciile tecilor tendinoase, reducerea musculaturii
periarticulare (care poate creea falsa impresie a mririi articulaiei). O atenie deosebit se va acorda distribuiei
regionale a modificrilor articulare, element important pentru diagnosticul artritelor.

Modificrile reelei venoasesubcutanate, ntlnite n special la membrul inferior, sub forma cunoscut a varicelor,
constau n reliefarea pregnant a trunchiurilor venoase, n special pe faa intern a gambei, a genunchiului i la
partea inferiointern a coapsei, deci n domeniul safanei interne. Apar fie ca nite traiecte albastrui, fie ca nite
cordoane fluctuoase, boselate i neregulate, sub tegument, care pare mai subire i uneori mai negricios. Iniial,
se constat o simpl dilatare, nsoit de o ngroare a peretelui venos, apoi trunchiul devine sinuos i neregulat
pentru ca n final s se constituie ampulele varicoase. Aspectul cel mai caracteristic l constituie degenerscena
unui segment din safena i a colateralelor din acea regiune, cu formarea unui pachet varicos. Cu timpul, varicele
se ntind pe tot traiectul safenei interne, la nceput pe trunchiul principal, apoi i pe aflueni, de unde se pot
propaga i la safena extern. Ambele reele venoase ajung astfel s fie interesate, dar n mod inegal, leziunile mai
grave observndu-se aproape de gamb, pe faa ei anterointern.
Inspecia trebuie completat cu manevre, care pot s pun mai bine n eviden insuficiena circulaiei de
ntoarcere.

Manevra Kelly const n comprimarea venelor de sub genunchi cu o mna i a celor de deasupra genunchiului cu
cealalt. Sngele mpins n lungul safenei ajunge s produc o tumefacie imediat sub plica inghinal .

Manevra Schwartz const n lovirea prii superioare a safenelor interne. n cazul n care venele i n special vena
safen intern prezint insuficiene valvulare, ocul se transmite prin unda lichidian i oscilaiile se vd pn la
venele gambei, putnd fi percepute i cu degetele celeilalte mini. Asemntoare este i manevra Sicard,n care
se cere bolnavului s tueasc, observndu-se, de asemenea, apariia unei unde descendente pe traiectul vaselor.
Att semnul Schwartz, ct i semnul Sicard, apar n insuficiena valvular a safenei, nsoit de insuficien sau
absena valvulelor, pe femurala comun i pe iliac.

Cea mai demonstrativ este nsa manevra Trendelenburg-Troianov: Bolnavul rmne tot culcat i i ridic un
membru inferior, rmnnd astfel pn ce se golesc toate venele dilatate. n acest moment se aplic policele sau
un garou pe trunchiul safenei, aproape de vrsarea ei, obliterndu-se astfel vena; se cere bolnavului s se ridice n
picioare. Trunchiurile venoase rmn i n ortostatism goale i aplatizate, pn ce nceteaz compresiunea, cnd
varicele ncep s se umple brusc, de sus n jos, ceea ce arat prezena unei circulaii retrograde superficiale, prin
insuficiena valvular, a jonciunii safenofemurale (semn Trendelenburg pozitiv). Dac venele nu se umplu cu
snge dup ridicarea garoului se consider c aparatul valvular funcioneaz satisfactor (semn Trendelenburg
negativ).

Manevra descris de Delbert i Mosquot const n aplicarea unui garou la rdcina coapsei, bolnavul fiind n
ortostatism. Bolnavului i se cere apoi s mearg i s observe cum varicele diminueaz sau dispar, ceea ce
dovedete influena favorabil pe care o au contraciile musculare asupra circulaiei de ntoarcere. Perthes a
mbuntit manevra, punnd bolnavul s mearg repede i s fac genuflexii. Dac dup genuflexii varicele
rmn congestionate sau devin i mai pronunate, sistemul venos profund este deficitar. Pompa muscular nu a
fost eficace i sngele este expulzat din venele profunde, prin venele perforante, n sistemul venos superficial.
7

Manevra Chevrier este util n explorarea funcional a sistemului comunicanelor. Bolnavul fiind n decubit
dorsal, dup ce ridic membrul inferior i i se aplic garoul, este ridicat n ortostatism. n cazul n care varicele se
umplu cu snge n cteva secunde, venele comunicante sunt insuficiente. Dac varicele se umplu cu snge n mai
mult de 30 de secunde, se consider c venele comunicante sunt suficiente i c nu exist reflux din profunzime.

Tulburrile vasomotorii se ntlnesc ntr-un mare numr de afeciuni ale aparatului locomotor ca: varice, boala
Raynaud, tulburrile fiziopatice etc. Dintre tulburrile vasomotorii cel mai des ntlnite sunt: hiperhidroza, cianoza
sau, din contr, roeaa tegumentului.

Edemul, simptom frecvent ntlnit n marea majoritate a afeciunilor aparatului locomotor, se prezint sub cele
mai variate forme. Deosebirile se refer la sediu, ntindere, mobilitate, duritate i nuana tegumentului.
Sindroamele edematoase ale aparatului locomotor se pot mpri n mai multe categorii, bine distincte din punct
de vedere etiopatogenic.

Edemul congenital este un limfedem caracterizat prin ngroarea excesiv a esutului subcutanat i
nlocuirea aproape complet a esutului adipos cu vase limfatice lrgite. Este dur, nedureros i nsoit de o stare
general bun. ntlnim asemenea edeme n elefantiazisul congenital i n edemul cronic familial Maige
(pseudoelefantiazisul neuroartritic sau edemul segmentar Debove).
Edemul posttraumatic apare ca urmare a reaciilor circulatorii reflexe datorite traumatismului, cu att
mai evident, cu ct regiunea traumatizat este mai puin nvelit n esuturi moi. n treimea inferioar a gambei i
a antebraului, edemul este uneori att de intens, nct atrage i apariia flictenelor. Edemul posttraumatic apare
ca o consecin a vasodilataiei active sau pasive, a creterii permeabilitii capilarelor, precum i interveniei a
numeroi ali factori, cum ar fi: viteza ncetinit a curentului sanguin, aciditatea i temperatura local, condiiile
specifice chimice ale mediului i concentraia ionilor de calciu.
Edemul inflamator apare sub aciunea procesului inflamator; se datorete hiperpermeabilitii capilare,
acidozei tisulare i insuficienei dinamice limfatice i se caracterizeaz prin roea, cldur i tumefacie.
Edemul necrotic apare n tabes, siringomielie etc., n urma paraliziei vasomotorilor; troficitatea
esuturilor sufer prin perturbrile inervaiilor pereilor vasculari.
Edemul de staz este un edem limfatic, datorat stazei limfatice i insuficienei valvulare limfatice.
Presiunea ridicat i staza limfatic deschid conducte limfatice noi, dotate cu valvule insuficiente i care nu pot s
fac fa nevoilor circulatorii. Edemul de fereastr, care apare la nivelul ferestrelor aparatelor ghipsate, constituie
un exemplu tipic de edem de staz.

Tulburrile trofice reprezint o faz mai avansat a tulburrilor vasomotorii, care determin nu numai o
apariie a tulburrilor funcionale, ci i unele leziuni caracteristice, cum ar fi: deformaiile ungheale, eczemele i
complicaia lor major, ulcerul trofic.

Dintre ulcerele trofice amintim, n primul rnd, ulcerul varicos, situat de preferin pe faa intern a gambei, care
se prezint sub forma unui ulcere eliptic, limitat de margini netede sau dantelate, proeminente, cu fundul tapisat
cu muguri roii i sngeroi sau, din contr, cenuii i avasculari i din care se scurge un lichid putrid, mai mult sau
mai puin sanguinolent. Tegumentul din jurul ulcerului varicos este ngroat, glabru i prezint urme brune,
pigmentate sau roietice. Cu un aspect clinic asemntor se prezint i ulcerul sifilitic.

Fistula
Un alt semn observat prin inspecie poate fi reprezentat de existena uneia sau mai multor fistule. Fistula se
prezint ca un orificiu cutanat cu marginile ngroate, violacee, nconjurat de tegument normal, rou sau
eczematizat. Ea este rezultatul unei inflamaii cronice abcedate, de natur divers i cu sediu uneori diferit i
constituie mijlocul de evacuare a coleciilor purulente trenante.
n descrierea unei fistule se va nota sediul i aspectul ei, precum i caracterul secreiilor care se scurg prin orificiu.

Fistula osteomielitic are marginile nete, tiate drept, este rotund sau uor ovoid i prin ea se evacueaz puroi
i sechestre, de obicei dure, uneori destul de mari, de forma unor ace, cu marginile festonate.

8

Fistula tuberculoas are margini subiri, violacee, decolorate i ia uneori un aspect fungos. Prin ea se scurge un
puroi cazeos, grunjos i foarte rar se evacueaz sechestre, care sunt parcelare i pulverulente.

Fistula din osteita sifilitic este determinat net i adesea policiclic. Prin ea se scurge un lichid vscos, filant i
excepional se evacueaz sechestre.

Prin fistula micotic se scurge un lichid care conine frecvent graune galbene, caracteristice.

Hipotrofia si atrofia musculara.
Simptome capitale, hipotrofia i atrofia musculara nsoesc de regul afeciunile aparatului locomotor.
Musculatura - i mai ales ,grupele musculare, mari, cum sunt cvadricepsul i deltoidul - se atrofiaz rapid n orice
afeciune care limiteaz posibilitile de micare. Simpla imobilizare spontan sau terapeutic a unui segment,
oblignd muchii la inactivitate, se manifest n mod obligatoriu prin apariia atrofiei musculare.
De obicei,atrofia muscular poate fi cu uurin pus n legtur cu o afeciune bine precizat a aparatului
locomotor. Uneori ns, mai ales n cadrul atrofiilor musculare ntinse, diagnosticul diferenial se complic. De
aceea este necesar s tim s ne orientm i n atrofiile musculare de origine neuromuscular. Aceste atrofii pot
s aib o origine fie mielopatic, fie nevritic, fie distrofic.

Dintre atrofiile musculare de origine mielopatic menionez:
atrofia muscular progresiv (boala Aran-Duchennne i poliomielita cronic anterioar), care intereseaz
n special membrele superioare, evolueaz de la mn spre umr sau invers, nu reprezint redori sau dureri
musculare spontane sau la palpare i apare de obicei la aduli.
siringomielia anterioar acut, care pot s prezinte, de asemenea atrofii de tip Aran-Duchenne, dar
celelalte simtome caracteristice faciliteaz diagnosticul diferenial.
poliomielita anterioar acut, care apare dup un an de via, de obicei printr-un debut brutal, nu se
nsoete de redori i nu prezint n faza de sechele dureri musculare.
boala Werding-Hoffman, care apare n copilrie i n care atrofiile musculare nu au caracter familial, ncep
la rdcina membrului, evolueaz rapid, pentru a se ntinde spre extremiti.

Atrofiile musculare de origine nevritic:
polinevrita, radiculi, poliradiculonevrit, care prezint atrofii musculare localizate la extremitile distale
i tulburri de sensibilitate obiectiv; apar mai rar la copii dup un episod febril. Cea mai frecvent este polinevrita
difteric, ce se nsoete i de paralizia vlului palatului
amitrofia Charcot-Marie, care prezint atrofii musculare localizate la membrele inferioare (cu picioarele
varus echin consecutive) i superioare i reflexele osteotendinoase abolite. Aceste atrofii au ns un caracter
ereditar i familial, ncep n extremitatea distal a membrelor i se nsoesc de tulburri de sensibilitate.
nevrite interstiiare Dejerin-Sottas, care prezint atrofii musculare ce ncep de la extremitatea distal,
dureri fulgurante la membrele inferioare, cifoscolioza, ataxie,ngroarea trunchiurilor nervoase i n special a
cubitalului, ceea ce se poate observa i prin palpare.

Hipertrofia muscular poate s fie fiziologic sau patologic; profesiunile manuale i activitatea sportiv duc la
hipertrofie muscular fiziologic, nsoit de o cretere a randamentului muscular. Exist ns unele afeciuni,
manifestate clinic prin hipertrofie muscular, n care randamentul muscular este mult sczut fa de cel normal.

Tumoarea i pseudotumoarea. Inspecia ne poate descoperi i existena unor formaiuni tumorale sau
pseudotumorale, de forme i dimensiuni variate, la segmentele aparatului locomotor. De obicei sunt unice.
Formaiunile tumorale benigne i cele pseudotumorale, chiar dac destind mult esuturile moi, nu le modific
aspectul.

n categoria acestora intr:

tenosinovitele umede
chisturile sinoviale
bursitele de form ovoid
9

Tumorile benigne unice au aspecte asemntoare; mai rar formaiunile benigne multiple.

Atitudinile vicioase i diformitile sunt descoperite tot de inpecie i trebuie etichetate corect. Denumirea
diformitilor se face n raport cu devierea segmentului fa de unul din planurile de seciune.
n plan frontal sau orizontal, devierea unui segment se poate face n afar sau nuntrul axului lung al segmentului
supraadiacent. Dac devierea se face spre planul medial, diformitatea ia numele de varus, iar dac devierea se
face spre cel lateral diformitatea ia numele de valgus.
Fa de planul sagital al membrului sau segmentului, devierea se poate face fie n sensul micrii de flexie, fie n
sensul micrii de extensie.
Devierea n sensul micrii de flexie ia denumirea de flexus, iar cea n sensul micrii de extensie fie de extensus,
fie de recurvatum. Vom ntlni astfel diformiti ca:

1. genu flexum sau genu recurvatum
2. hallux flexus sau hallus extensus

Coloana vertebral are un regim aparte din punct de vedere al denumirii sensurilor i al derivaiilor. Devierea n
flexie ventral ia numele de cifoza, cea n flexie dorsal de lordoza, iar cea lateral de scolioz.
Tot n cadrul diformitilor se include i eventualele mutilaii congenitale sau dobndite.

Palparea

Trebuie efectuat cu blndee, adesea cu evitarea micrilor brute, ample, dureroase. n timpul acesta se va
urmri cu atenie faa pacientului care i va modifica expresia n acest timp. De asemenea se vor urmri i
modificrile de temperatur local (care este semn de imflamaie). Prin palpare se ncearc s se stabileasc
sensibilitatea oaselor i ligamentelor, originea anatomic i consistena deformaiilor ( fluid sinovial , osos ,
cartilaginos , subcutanat ) amplitudinea i fora miscrilor n fiecare articulaie, micrile active i pasive,
crepitaiile osoase sau micrile anormale. Crepitaiile osoase sau cracmentele apar ca mici pocnituri imitnd
scritul zpezii. Acumularea de lichid n articulaii sau n bursele adiacente se recunoate prin prezena
fluctuentei.

Caracterul tegumentului
Elasticitatea tegumentului trebuie i ea controlat. Uneori tegumentul prezint ngrori ntinse, este foarte puin
elastic i nu se poate mica pe esuturile profunde subcutanate.

Modificrile reelei venoase subcutanate
n caz de varice, trunchiurile venoase se prezint la palpare ca nite cordoane moi i reductibile. Venele varicoase
apar sub forma unor cordoane elastice, relativ rezistente la presiune, numai acolo unde exist o hipertrofie a
peretelui. La locul ampulelor varicoase, peretele venos subiat se las foarte uor deprimat cu degetul mai ales
cnd tegumentul este mai subire la acest nivel. n vecintatea cordoanelor sau pachetelor varicoase, esuturile
pot fi normale.

Hipotonia i atonia muscular
Dac hipotrofia i atrofia muscular sunt semne care se fac remarcate la inspecie, hipotonia muscular se pune n
eviden prin palpare.

Hipertonia muscular
Muchii hipertrofiai funcionali au un tonus uor crescut, spre deosebire de muchii sedentarului, care sunt mai
flasci.
Orice afeciune a aparatului locomotor declaneaz, un grad mai mic sau mai mare de contractura muscular, cu
scopul de a se imobiliza segmentul n cauza i a feri bolnavul de durerile provocate de micarea lui.

10

Temperatura local
Temperatura cutanat a corpului omenesc nu este uniform pe toat suprafaa tegumentului; ea se poate
controla fie manual i comparativ fa de segmentele supra- i subiacente, ca i fa de segmentul omolog din
partea opus.

Valorile temperaturii cutanate:

1. temperatura cutanat nu este rspndit uniform pe toat suprafaa corpului
2. temperatura local este influenat de prezena organelor subdiacente tegumentului
3. organele vasculare apropiate de tegument ridic temperatura regional
4. n ceea ce privete membrele acestea prezint o temperatur care descrete de la rdcin spre
extremiti, variind ntre 26,2-36,2 pentru membrele superioare i ntre 27-32pentru cele inferioare.

Temperatura local poate s creasc sau s scad n diferite stri patologice. Atta timp ct la locul unei fracturi
se formeaz clu, cldur local se menine mai ridicat, datorit reaciilor vasomotorii i existenei hiperemiei
post fracturale.
Orice proces inflamator se nsoete de creterea cldurii locale. Osteitele, osteomielitele, artritele acute sau
cronice de cele mai diferite etiopatogenii se nsoesc n mod obligatoriu de creterea temperaturii locale. Prezena
tumorilor osoase se pune n evidena i prin creterea temperaturii locale,unul din semnele clinice cele mai
importante.
Temperatura membrelor paralizate este mai ridicat n seciunile totale ale mduvei i are o topografie invers
celei normale, adic crete spre extremitatea membrelor.

Edemul i mpstarea
La palpare edemul poate s aib caracteristici diferite, de la edemul moale pn la edemul dur.

Hemohidartroza este pus n eviden prin palparea articulaiilor. n unele afeciuni revrsarea lichidian
intraarticular se datoreaz rupturii vaselor sinoviale i ia numele de hemartroz.

Raporturile reperelor osoase
Palparea ofer posibilitatea unui important control asupra raporturilor dintre diversele repere osoase.

Formaiunile tumorale sau pseudotumorale
Sub termenul de tumoare se nelege o formaiune anormal care apare sub tegument sau care se descoper cu
ajutorul palprii.

Numrul formaiunilor pseudotumorale:
histuri superficiale sau profunde
tumorile de form lobulat
tumorile esutului conjunctiv
tumori osoase
tumori vasculare
tumori ale parenchimului glandular

Fluctuena
Semn al prezentei unei colecii lichidiene, fluctuena apare de obicei la locul n care inspecia a decelat existena
unei mriri de volum, nsoit sau nu de roea, durere sau cldur local.

Durerea provocat
Palparea unei regiuni, poate s dea bolnavului o senzaie dureroas caracteristic anumitor afeciuni.
n rupturile de menisc apsarea este dureroas la interlinia articular anterointern sau anteroextern a
genunchiului, iar n fracturile fr deplasare, punctul dureros corespunde nivelului traiectului de fractur.

Crepitaia
11

Este un semn palpatoriu i auscultatoriu, legat de existena fie a unor afeciuni ale esuturilor moi fie a unor
afeciuni osoase.

Auscultaia
Este rar folosit n examenul aparatului locomotor; unele afeciuni se manifest prin semne auscultatorii, care
trebuie cunoscut.

Reflexele
O manevr neurologic important n examenul aparatului locomotor o reprezint determinarea reflexelor
osteotendinoase i cutanate. Pentru aceasta se aeaz bolnavul ntr-o poziie ct mai comod n decubit dorsal.
Diminuarea sau abolirea reflexelor osteotendinoase indic existena leziunilor la nivelul neuronului senzitiv
centripet sau al neuronului motor centrifug, ca n:
poliomioelita anterioar acut
seciuni nervoase
seciuni totale de mduva n prima faz
tabes
polinevrite
miopatii

Reflexele cutanate
Se cerceteaz cu ajutorul unui ac, cu care se zgrie anumite zone tegumentare.

Msurtori
Msurtorile unui segment sunt necesare pentru aprecierea exact a atrofiei sau hipertrofiei acestuia, a scurtrii
sau alungirii lui, pentru precizarea dimensiunilor unei diformiti sau pentru confecionarea aparatelor ortopedice
i a protezelor.

Electrodiagnosticul de stimulare
Este un mijloc de explorare a sistemului neuromuscular, bazat pe rspunsurile motorii, senzitive i senzoriale ale
nervilor, muchilor i ale centrilor nervoi fa de excitantul electric.
Dispunem de dou metode principale pentru a studia reacile la excitantul electric ale sistemului neuromuscular:
1. Electrodiagnosticul de stimulare calitativ
2. Electrodiagnosticul de stimulare cantitativ, care cuprinde:
pronaxia
climaliza
indicele cronaxic
curbele de intensitate-durat
Electrodiagnosticul este un examen rapid i care cere un aparataj simplu. Electodiagnosticul de stimulare
cantitativ:
msurtorilor de cronaxie
ale capacitilor de eliminare
stabilirea curbelor de intensitate
Electrodiagnosticul clasic de stimulare calitativ, face parte integrant din examenul neurologic al aparatului
locomotor, cruia i aduce totdeauna elemente semiologice folositoare, pentru diagnostic.

Modificri calitative
Rspunsul muchiului sntos la excitaia prin curent galvanic este reprezentat de o contracie vie, rapid i
brusc; dac contracia apare la prag i este imediat, orict timp ar trece curentul. Ea apare la polul negativ la
nchiderea curentului i la pragul de excitaie.

Electromiografia
Poate ajuta la stabilirea sediului unui proces patologic n sindroamele de compresiune medular sau radicular
din cadrul herniilor discale, tumorilor, coastelor cervicale supranumerare.

12

Artroscopia
Tehnica relativ simpl const n introducerea unui tub endoscopic prevzut cu un izvor de lumin printr-o
butonier - artrotomie fcut la nivelul interliniei articulare - n locul unde semnele clinice au indicat examinarea
probabil a leziunilor.
Patologia aparatului locomotor recunoate i ea o ierarhie a predominaiei unor anumite afeciuni pentru
anumite perioade de vrst. Nou-nscuii pot prezenta astfel numeroase malformaii congenitare: anurile i
amputaiile aa-zise amniotice din boala ulcerocompresiv Ombredanne, anomalii musculare de tipul nervilor,
luxaii congenitale. Traumatismele obstreticale se pot solda cu fracturile cele mai diverse, pe prim plan rmnnd
ns fracturile de clavicul, femur i humerus.
Traumatismele la vrsta copilriei se soldeaz mai rar cu fracturi, deoarece, oasele sunt mai elastice, corpul mai
uor i musculatura mai puin dezvoltat. Tinereea i maturitatea constituie etapa de vrst n care
traumatismele se afl pe primul plan: traumatismele sportive ntre 18 i 26 de ani, fracturile produse prin
accidente de munc sau prin accidente de circulaie ntre 30 i 40 de ani, luxaiile ntre 30 i 65 de ani.

Prevenirea escarelor
Escarele sunt leziuni ale tegumentelor interpuse ntre dou planuri dure (os i pat).

Cauzele pot fi:

1. generale sau determinate:
paralizii ale membrelor
caexie
stri de subnutriie
obezitate
vrsta
bolnavi adinamici cu ateroscreloz.

2. locale sau favorizate, n evitarea crora intervine asistentul medical
meninerea ndelungat n aceeai poziie
cute ale lenjeriei de pat i corp
firimituri (biscuii, pine, gips)
igiena defectuas

Asistentul medical va schimba poziia bolnavului imobilizat la pat la 2 sau 3 ore iar la nevoie mai des; va ajuta la
splarea zilnic a bolnavilor cu ap sau spun, va unge regiunile expuse umezelii; va scutura patul bolnavului zilnic
sau ori de cte ori este nevoie.
Asistentul medical va ajuta la favorizarea vascularizaiei n zonele comprimate prin masaj.

FRACTURI I LUXAII

Dintre cele mai frecvente tipuri de fracturi i luxaii amintim:

Fracturile gtului femural sunt cele mai frecvente leziuni traumatice ale femurului i se produc fie ca urmare a
unor ocuri aplicate direct asupra trohanterului, fie ca urmare a unor ocuri indirecte pe care le sufer gtul
femurului.
Semne ca orice factur, leziunea colului femural se nsoete de o durere vie i de impotena funcional.
Tratamentul are drept scop mpiedicarea apariiei complicaiilor, reducerea fracturii i imobilizarea acesteia ntr-o
poziie corect.
Imobilizarea se face ntr-un aparat gipsat pelvipedios, care fixeaz membrul inferior n abducie i rotaie intern.

Fracturile rotulei se produc cel mai adesea consecutiv unui oc direct sau unui oc indirect creat de contracia
brusc a muchiului cvadriceps care turtete rotula pe trohleea femural, fracturnd-o prin flectarea ei.
Tratamentul urmrete evacuarea hemartrozei, reducerea fracturii i refacerea inseriei muchiului cvadriceps
(chirurgical).
13

Fractura de menisc este o leziune traumatic a aparatului meniscal al genunchiului care afecteaz n special
meniscul intern. Este accidentul tip al fotbalitilor.

Fracturile oaselor gambei reprezint aproximativ un sfert din totalul fracturilor i se produc ca urmare a unor
mecanisme variate: oc direct flexei, compresiune sau torsiune.
Fractura poate interesa unul sau ambele oase ale gambei i poate avea aspecte variate:
- transversal
- oblic
- spiroid
Tratamentul fracturilor oaselor gambei se ncepe chiar de la locul accidentului, prin efectuarea mobilizrii
provizorii. Orice manevr de imobilizare a membrului fracturat trebuie fcut cu cea mai mare blndee pentru a
evita eventuala deschidere a fracturii, deosebit de frecvent n fractura de tibie.
Imobilizarea se face ntr-o gutier gipsat. Dup 30 de zile de imobilizare, aparatul gipsat poate fi nlocuit cu un
aparat de mers.
Luxaia umrului este caracterizat prin pierderea permanent a contactului dintre capul humerusului i cavitatea
cotiloid a osului omoplat. Este cea mai frecvent dintre luxaii i survine n special la adult.
Tratamentul const n reducerea luxaiei care trebuie efectuat prin anestezie general. Dup obinerea reducerii,
braul este imobilizat ntr-o earf timp de 8 10 zile.

Fracturile oaselor antebraului
Fracturile separate sau concomitente ale extremitilor superioare ale radiusului i cubicusului sunt integrate n
rndul fracturilor cotului.
Fracturile diafizare sunt leziuni grave cci afecteaz posibilitatea micrii de prosupinaie i de aceea este
necesar o reducere exact a lor.
La adult, leziunea se produce de obicei ca urmare a unui oc direct, iar la copil printr-un oc indirect; cderea pe o
mn, consecutiv creia se fractureaz mai nti radiusul i apoi cubitusul.

Semne
Pacientul prezint impotenta funcional complet, susinndu-i, cu mna valid, antebraul rnit n pronaie.
Regiunea lezat este umflat, acoperit de echimoze i deformat.Decalajul fragmentelor fracturate este vizibil,
prin faptul c partea superioar a antebraului este n supinaie, iar partea inferioar, n pronaie. Examenul
radiologic este absolut indicat, pentru a se putea aprecia corect caracterele fracturii.

Tratament
Fracturile incomplete sau cele subperiostale ale copilului se reduc sub anestezie i se imobilizeaz timp de trei
sptmni n aparat gipsat.
Fracturile cu deplasare necesit o reducere exact, pentru a fi evitat producerea de complicaii tardive care au
consecine funcionale grave. Reducerea se efectueaz cu ajutorul aparatelor de traciune sau prin extensie
continu, iar imobilizarea se face n gutier gipsat. Este necesar controlul zilnic al imobilizrii, pentru a se putea
depista orice semn de constricie. Sunt necesare, de asemenea controale radiologice succesive, pentru a fi
descoperite eventuale deplasri secundare ale fragmentelor osoase.
n fracturile cu deplasare mare este necesar osteosinteza cu plac metalic sau cu broa centromedular.

Fracturile bazinului
Oasele bazinului, alctuiesc o centur osoas solid care rezist la o presiune de circa 250kg.
Leziunea osos care se produce n urma unui astfel de traumatism poate interesa numai unul din oasele
componente ale bazinului, unul sau mai multe zone ale lui sau poate interesa mai multe oase deodat. Fractura
oaselor bazinului se produce n urma accidentelor constnd n apropierea sub drmturi, strivirea ntre dou
fore contrare; leziunea afecteaz zonele de slab rezisten ale fiecrui os component al centurii pelviene.

Semne
14

Datorit gravitii accidentelor n care se poate produce fractura bazinului semnele acestei leziuni sunt
ntotdeauna marcate de cele ale strii de oc n care se gsesc accidentaii respectivi. La examinare se va observa
atent centura pelvian la toi aceti accidentai.
La examinare se poate constata o atitudine vicioas a uneia sau a ambelor membre inferioare (rotaie extern,
scurtate aparent), echimoz sau eroziune la locul unde s-a aplicat agentul vulnerant i n special o impoten
funcional total, asemntoare cu o paraplegie.
Prin palpare se pot evidenia puncte dureroase caracteristice corespunznd nivelului fracturii.
n fracturile multi fragmentare pubiene se poate produce ruptura peretelui vezical.

Tratament
n tratamentul fracturilor bazinului pe primul plan se situeaz rezolvarea leziunilor urinare asociate, atunci cnd
acestea exist. Nerezolvarea lor pot duce la complicaii infecioase din cele mai grave.
Tratamentul leziunilor osoase propri-zise este diferit dup cum fractura prezint sau nu deplasare. n fractura fr
deplasare bolnavul va sta imobilizat la pat circa 30 zile. Dup acest interval se permite poziia eznd i dup 60
de zile mersul.
n fracturile cu deplasare, se folosete pentru reducere traciunea continua.

Luxaia congenital de old
Definiie
Prin displozie luxant a oldului nelegem totalitatea dismorfiilor osteo-chondro-capsulo-ligamentare
coxofemurale care determin s-i pot determina dizlocarea capului femural din acetabul cu toate consecinele
sale tardive sau immediate.

Cauze
Cauze favorizante ale luxaiei congenitale de old:
1. n cursul dezvoltrii ftului, femurul i cavitatea cotiloid sufer o serie de transformri care pentru anumite
etape predispune oldul la luxaii.
2. prezena pelvin
3. nfarea copiilor nou-nscui cu membrele inferioare paralele i cu un scutec ghemuit ntre coaste.

Semnele clinice
Semnele clinice apar n primele luni de via, iar radiografia este edificatoare.
Forme anatomice a malformatiilor congenitale ale oldului:
- insuficiena acetabular cu orientarea normal a colului femural
- insuficiena acetabular cu coxa valg
- subluxaie congenital cu acetabulul malformat i cap femural excentrat
- luxaia congenital cu acetabulul nalt; arcul cervicoobturator rupt.

Evoluie i complicaii
La o abducie excesiv cu rotaie extern, capsula oldului este puternic tracionat i supleea vascular a capului
poate fi compromis.
O alt complicaie este necroza aseptic a capului femural care a fost raportat la 20-30% din bolnavii tratai cu
atele rigide, n abducie marcat i rotaie extern.
Muli bolnavi care au fost tratai prin metode manipulative, relativ trziu n copilrie, au dezvoltat coxa-plan,
coxa magn i modificri artritice n viaa adult mijlocie.
La cei tratai precoce, n perioada neonatal se constat absena complicaiilor sau sechelelor.
De aceea, examinarea oldului nou-nscuilor pentru luxaie ar trebui s fie tot att de obinuit ca numrarea
degetelor de la mini i picioare, la natere.

Diagnostic diferenial
Diagnosticul diferenial se face cu:
- coxa congenital la care dimensiunea unghiului cervico-difizar al femurului este sub 115 normal 120
- luxaia traumatic de old,aici apare durerea, hematom, poziie vicioas a membrului
- luxaii patologice de old (tuberculoza osoas, osteomielita, poliomielita)
15

- fractura de col femural
- epifizita capului femural.

Tratament
Tratamentul chirurgical la copilul mare (peste 8 ani)

Principalele operaii care se recomand:
- osteotomia de varizare n coxavalg cu cotil normal
- osteotomia pelvisului n insuficiena sprncenei acetabulare
- acetabuloplastia, n cazurile de cotil format, dar cu sprnceana acetabular slab dezvoltat.
n luxaia congenital coxofemural bilateral nalt dureroas se recomand o osteotomie la nivelul unui old
urmat de osteotomie supracondilian de femur de aceeai parte i scurtarea femurului de partea opus (a
membrului mai lung).

BOALA LUI PARKINSON
Etiologie
Majoritatea autorilor menioneaz preponderena masculin. n cea mai mare parte a cazurilor debutul are loc
dup vrsta de 40 de ani, incidena maxim fiind ntre 45-60 de ani. Cauza bolii este necunoscut. Se consider n
general c este vorba de o boal degenerativ a sistemului nervos.

Anatomia patologic
Leziunile de la nivelul lui locus niger sunt constante i caracteristice. Degenerescena este vizibil adesea
macroscopic. Examenul histologic arat dispariia unui mare numr de neuroni pigmentai cu atrofia neuronilor
rmai. Pigmentul melanic eliberat se gsete rspndit n esutul nvecinat, fie extracelular, fie fagocitat de
celulele gliale.

Tabloul clinic
Debutul bolii este insidios. Primele semne sunt adesea puin evocatoare:
dureri nesistematizate
oboseal rapid
reducerea activitii

Nu rareori aceste manifestri iniiale conduc la un diagnostic eronat (reumatism, stare depresiv). Adesea,
apariia tremurturii este aceea care atrage atenia bolnavului i anturajului sau conducnd la diagnostic. Chiar
naintea apariiei acestui semn, care poate fi tardiv sau chiar s lipseasc, exist un ansamblu de semne ce permit
recunoaterea sindromului parkinsonian.

Hipochinezia, caracterizat prin srcia i lentoarea micrilor, este un semn fundamental i precoce al tabloului
clinic.
Parkinsonianul este un bolnav puin mobil, a crui expresie gestual este remarcabil redus. La nivelul extremitii
cefalice, raritatea clipitului fixitatea privirii i srcia mimicii confer faciesului un aspect de masc rigid,
inexpresiv, impasibil, pe care nu se reflecta emoiile.
n aceast boal exist o tulburare important a iniiativei motorii, bolnavul pare c i economisete micrile
care sunt rare, lente, uneori doar schiate. Timpul necesar mbrcrii, alimentaiei dureaz foarte mult.

Tonusul postural este notabil modificat la parkinsonieni n sensul unei etitudini generale n flexie. Aceast
tendin la flexie apare precoce la nivelul cotului. Bolnavul este nepenit, fixat n aceast atitudine anormal pe
care o pstreaz n toate activitile, mai ales n mers care se face fr suplee, cu pai mici, ce uneori se
accelereaz pn la fug i nu se poate opri dect atunci cnd se lovete de o rezisten.

Tremurtura, fr a fi constant, se observ ntr-o bun parte din cazuri. Este o tremurtur de repaus ce apare la
un anumit grad de relaxare muscular, disprnd n timpul micrilor voluntare i adeseori la meninerea unei
atitudini. Este exagerat de emoii, oboseal i dispare n somn.

16

Forme clinice
Dac diferitele simptome ale sindromului parkinsonian - tremurtura, hipochinezia, rigiditatea - sunt reunite n
mod obinuit, este posibil ns i disocierea lor, dnd loc la forme n care predomin fie tremurtura, fie
sindromul hiperton - hipochinetic; acestea din urm sunt cele mai grave sub raport funcional.

Sindroame parkinsoniene de alt etiologie
1. Sindroame parkinsoniene post-encefalice
Tabloul clinic
Tabloul parkinsonismului postencefalic prezint cteva particulariti. Apariia sa la o vrsta tnar nu este rar,
debutul situndu-se n general n jurul vrstei de 40 ani.

2. Sindroame parkinsoniene vasculare
Etiologia vascular a unui sindrom parkinsonian este discutabil. La bolnavii ateromatosi i hipertensivi,
simptomatologia parkinsonian este frecvent atipic i asimetric, putndu-se asocia cu semne neobinuite, cum
ar fi un semn al lui Babiski sau un sindrom pseudo-bulbar.

3. Sindroame parkinsoniene tumorale
Etiologia tumoral este rar. Meningeoamele parasagitale, tumorile frontale, septale i de ventricol III pot
produce un asemenea sindrom.

4. Sindroame parkinsoniene traumatice
Etiologia traumatic a unui sindrom parkinsonian va fi admis cu pruden. n majoritatea cazurilor, traumatismul
joac doar un rol revelator.

5. Sindroame parkinsoniene toxice
Sindromul parkinsonian ce poate surveni n urma unei intoxicaii cu oxid de carbon mbrac un aspect
hipertonico-hiperkinetic. Examenul histopatologic evideniaz leziuni necronice bilaterale ale palidului.

5.2 Tratamentul sindroamelor parkinsoniene
Tratamentul medicamentos s-a bazat pna n ultimii ani pe anti pakinsonienele de sinteza, care au nlocuit
aproape total alcaloizii de solanacee (atropina, hioscina, scopolamina).Cele mai utilizate sunt romparkinul (3-20
mg) , artanul (4-10 mg/zi) , kemadrinul (10-20 mg/zi), parsidolul (15-50 g/zi). Administrarea se face progresiv
urmrindu-se eventuala apariie a semnelor de intoleran (uscciunea gurii, tulburri de acomodare vizual,
greuri, acufene, stri convulsive).
Eficacitatea lor este limitat, ameliornd tremurtura i rigiditatea, r a influena hipochinezia.

Tratamentul chirurgical const n producerea printr-o intervenie stereotaxica a unei leziuni, fie n partea intern
a palidului, fie n nucleul latero-ventral al talamusului. Rezultatul const n suprimarea tremurturii i diminuarea
rigiditii, hipokinezia, nefiind influenat uneori chiar agravat.

Tratamentul fizic are o important considerabil. Se va cuta ca bolnavii s-i conserve ct mai mult timp posibil,
toate activitile profesionale i extraprofesionale, i pentru aceasta o psihoterapie de susinere este adesea util.
Tulburtorilor de mers, hipokineziei i tendinei dedistonie n flexie, trebuie s li se opun metode de reeducare
activ i gimnastic funcional.
Aplicate chiar ntr-un stadiu foarte avansat al bolii, aceste metode au dat rezultate remarcabile, permind
bolnavului o anumit autonomie.

NGRIJIREA PACIENILOR CU BOALA PARKINSON (PARALIZIA AGITANT)
Afeciune neurologic care atinge centrii cerebrali responsabili de controlul i coordonarea micrilor. Se
caracterizeaz printr-o bradikinezie (micri lente), printr-un tremur de repaus, o hipertonie muscular fa cu
aspect de masc (ncremenit) i un mers ncet cu pai mici.
Cauza bolii nu este cunoscut. Unii cercettori consider arteroscleroza ca pe un factor care poate cauza boala.
De asemenea: ocul emotional, traumatismele, unele intoxicaii (oxid de carbon), infectiile virale, unele
17

medicamente neuroleptice, antidepresive) sunt adesea menionate ca fiind cauze ale apariiei parkinsonismelor
secundare.

Manifestri de dependen
(semne i simptome)

Tremorul
este un semn clar al bolii; ncepe cu un tremur ncet i progreseaz aa de ncet, nct persoana nu-i aduce
aminte cnd a nceput
tremurtura parkinsonian este o tremurtur de repaus, care dispare n timpul micrilor voluntare
tremurtura degetelor minii seamn cu micarea de numrare a banilor; la nivelul picioarelor, tremurtura
imit micarea de pedalare
Hipertonie muscular
nepenirea muchilor
micrile devin mai ncete (bradikinezie), mai puin ndemnatice
rigiditate a feei (faa capt aspectul unei mti), vorbirea devine monoton i apare dizartria
rigiditatea muscular cuprinde treptat musculatura limbii, a masticaei, apare dificultatea de a nghii cu
hipertialism (saliv n exces)

Postura i mersul
n ortostatism, pacientul are trunchiul i capul aplecat nainte (exagerarea reflexelor posturale)
mersul este caracteristic, pacientul tinde s mearg pe degetele picioarelor, cu pai mici, trii, trunchiul
este aplecat n fa, membrele superioare cad rigid lateral i nu se balanseaz n timpul mersului.

Not :
Toate semnele i simptomele se accentueaz n prezena oboselii, tensiunii nervoase, excitrii. Pe msur ce
boala progreseaz, severitatea simptomelor se accentueaz i, n cele din urm pacientul nu mai poate merge.

Problemele pacientului
diminuarea mobilitii fizice din cauza rigiditii
necoordonarea micrilor legat de leziunile sistemului nervos
postur inadecvat legat de rigiditate
deficit n autongrijire (hrnit, splat, mbrcat) - din cauza tremurturilor accentuate n micarea
intenionat
perturbarea imaginii de sine
alterarea comunicrii verbale (dizartrie).

Probleme poteniale
risc de accident (cdere)
risc de depresie

Obiective pentru pacient
s se strduiasc s-i amelioreze mobilitatea fizic
s-i controleze parial coordonarea micrilor
s tie s prentmpine accentuarea posturii inadecvate
s-i ctige i s-i pstreze, pe ct posibil, autonomia n autongrijire
s exprime sentimente pozitive
s-i pstreze capacitatea de vorbire
s nu rneasc
s nu prezinte depresie, s-i exprime interesul pentru activiti zilnice

Interveniile asistentei
Planific :
18

program zilnic de exerciii fizice, care cresc fora muscular, atenueaz rigitatea muscular i menin
funcionalitatea articulaiilor
mersul, notul, grdinritul, bicicleta ergonomic
exerciii de extensie i flexie a membrelor; de rotaie a trunchiului, asociate cu micarea braelor (exerciii
active i pasive)
exerciii de relaxare general, asociate cu exerciii de respiraie
exerciii posturale.

Asistenta sftuiete pacientul:
s mearg inndu-se drept, asigurndu-i o baz de susinere mai mare (mersul cu picioarele ndeprtate la
25 cm)
s fac exerciii de mers n ritm de muzic
s foreze balansarea membrelor superioare i s-i ridice picioarele n timpul mersului
s fac pai mari, s calce mai nti cu clciul pe sol i apoi cu degetele
s-i in minile la spate, cnd se plimb (l ajut s-i menin poziia vertical a coloanei i previne cderea
rigid a braelor lateral).
n perioadele de odihn, s se culce pe un pat tare, fr pern, sau n poziie de decubit ventral (aceste poziii
pot ajuta la prentmpinarea aplecrii coloanei n fa)
cnd este aezat n fotoliu, s-i sprijine braele pe fotoliu, putndu-i, astfel, controla tremurul minilor i al
braelor.
Pentru ctigarea i pstrarea autonomiei n autongrijire :
o s foloseasc mbrcminte fr nasturi, nclminte fr ireturi, lingur mai adnc pentru sup, carne
tiat mrunt, cana cu cioc.
Pentru a evita cderile:
o n locuin se recomand parchet nelustruit, fr carpete, linoleum antiderapant, W.C.-uri mai nalte,
balustrade de sprijin
o nainte de a se ridica din pat, s stea aezat cteva momente pe marginea patului .
Pentru a-i pstra capacitatea de a vorbi, s fac exerciii de vorbire.
Pentru prevenirea depresiei i ameliorarea strii afective, se planific:
o program de activiti zilnice (s lucreze ct mai mult posibil)
o obiective realiste
o discuii cu membrii familiei pentru a gsi metodele care s-i asigure pacientului o via normal i sprijin
psihologic.

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL N NGRIJIREA BOLNAVILOR CU PROBLEME DE MOBILIZAREA

Procesul de ngrijire reprezint un set de aciuni prin care se ndeplinesc ngrijiri de nursing de care pacientul are
nevoie.
Procesul nursing este un proces intelectual compus din diferite etape, logic coordonate avnd ca scop obinerea
unei stri mai bune a pacientului. Acesta permite acordarea de ngrijiri individualizate adaptate fiecrui pacient.

Aceste etape sunt:
1. Culegerea de date
2. Analiza i sinteza datelor
3. Planificarea ngrijirilor
4. Implementarea ngrijirilor
5. Evaluare

1. Culegerea de date este etapa iniial a procesului de ngrijire, aceasta reunete toate informaiile necesare
ngrijirii unui pacient. Se ncepe de la internarea bolnavului i reprezint primul contact cu bolnavul care este
foarte important pentru obinerea acceptului colaborrii acestuia.
Asistentul medical prin comportamentul su trebuie s-i creeze bolnavului imaginea unei persoane competente i
s contribuie la ngrijirea sa.

19

2. Analiza i sinteza datelor presupune:examinarea datelor, clasificarea datelor n independente i dependente,
identificarea resurselor pacientului, stabilirea problemelor de ngrijire i a prioritilor i stabilirea cauzelor sau a
surselor de dificultate.
Asistentul medical trebuie s cunoasc exact cauza problemei ca prin aciunile proprii s acioneze asupra acestei
cauze.

3. Planificare ngrijirilor se face prin stabilirea unui plan de aciune a etapelor, mijloacelor ce se impun n ngrijire,
adic organizarea ngrijirilor conform unei strategii bine definite innd cont n mod deosebit de ngrijirile i
tratamentele prescrise de medic.

4. Implementarea sau aplicarea ngrijirilor constituie momentul realizrii interveniilor. Scopul este aducerea
pacientului ntr-o stare optim de independen, de satisfacerea nevoilor.

5. Evaluarea constituie aprecierea muncii asistentului medical n funcie de rezultatele obinute. Se face evaluarea
dup o anumit perioad; n general un obiectiv indic n ce ritm trebuie fcut evaluarea.

Scopul mobilizrii este micarea pacientului pentru a prevenii complicaiile ce pot aprea din cauza imobilizrii i
pentru rectigarea independenei.

Obiectivele urmrite:
normalizarea tonusului muscular
meninerea mobilitii articulare
asigurarea strii de bine i independena pacientului
stimularea metabolismului
favorizarea eliminrii de urin i fecale (pacientul poate s urineze i s-i evacueze scaunul mai bine n afara
patului dect n prezena altora sau n poziia culcat pe bazinet)
stimularea circulaiei sanguine pentru: profilaxia trombozelor, pneumoniilor,escarelor,contracturilor.
Mobilizarea face parte din terapia prescris de medic, n funcie de afeciune sau starea pacientului, mobilizarea
se face progresiv crescnd treptat gama de micri.

TULBURRI DE MERS

Tulburrile de mers reprezint o patologie frecvent ntlnit n practica medicului ortoped pediatru.
Cu ct diagnosticul este pus mai precoce, cu att tratamentul este mai uor de efectuat, iar rezultatul este mai
bun.
Anomaliile membrelor inferioare se impun a fi diagnosticate la vrsta de nou-nscut.
Trebuie inut cont de antecedentele perinatale ale copilului, precum i de statusul neurologic n evaluarea
gravitii anomaliilor membrelor inferioare.
Piciorul strmb congenital reprezint o urgen perinatal. Debutul tratamentului ortopedic se face din prima zi
de via.
Capacitatea copilului de a merge corect este o surs permanent de ngrijorare pentru prini. Adesea,copiii sunt
adui la doctor pentru anomalii fiziologice cum ar fi hallux varus, platfus, genu varum sau genu valgum.

Anomalii rotaionale
Deviaia medial a degetelor sau piciorul de porumbel este motivul cel mai frecvent de trimitere. Deviaia
medial sau lateral se refer la mrimea unghiului de progresie al piciorului. Este vorba de unghiul pe care l face
axul lung al piciorului pe direcia de mers. n mod normal, acesta este de 5 extern, dar variaz de la 5 intern pn
la 15 extern .
Sursa deviaiei mediale a degetelor poate fi la nivelul piciorului (metatarsus varus), al treimii inferioare a
membrului (torsiunea intern de tibie) sau al coapsei (anteversie femural persistent).
Copilul mic are un mers cu baz larg de susinere, asociat cu flexiea i rotaia extern a coapsei pe bazin, prin
contractur muscular i extensia incomplet a genunchiului. Pe msur ce se amelioreaz stabilitatea,
contractura dispare, permind rotaia intern a membrului inferior.

20

Diformitile piciorului
Poziia ftului in utero influeneaz forma piciorului. Diformitile de le acest nivel apar n asociere cu diverse
anomalii de modelare cum este plagiocefalia, torticolisul i luxaia congenital de old. Cea mai comun
diformitate este piciorul calcaneo-valg care ntlnete cu grade diferite la o treime dintre copii i poate fi
depistat la natere.
Metatarsul adductus este mai rar ntlnit (1%) i se depisteaz mai ales atunci cnd copilul clcnd spre interior.
n ambele cazuri este important de fcut diagnosticul diferenial cu luxaia congenital de old, prin ecografie - la
sugari - sau radiologie - la copiii mai mari.
Potrivit de jos n sus, piciorul metatarsus adductus este reniform, partea anterioar a piciorului fiind deviat
medial.

Torsiunea tibial
Torsiunea tibial se refer la rsucirea osului n jurul axului care unete genunchiul cu glezna. Poate fi evaluat cu
ajutorul unghiului coaps-picior, copilul fiind n decubit ventral, cu genunchiul flectat la 90. Unghiul se msoar la
intersecia prelungirii axului lung al piciorului cu axul coapsei.
n mod normal, variaz ntre 10 intern i 40 extern.
Similar diformitile piciorului, torsiunea tibial poate fi influenat de poziia in utero. Torsiunea intern este se
observ la copiii mici, cnd se asociaz cu accentuarea fiziologic a arcuirii tibiei.
Diformitiile torsionale ale tibiei se rezolv spontan, de obicei pn la vrsta de 3 ani.
La copiii mai mari, cu torsiune extern, poate aprea deviaia lateral a degetelor. Aceasta este adesea asimetric,
mai accentuat pe dreapta i tind s evolueze. Dac asimetria este marcat, se recomand corecia chirurgical
prin osteotonie tibial.

7.4 Torsiunea femural

Torsiunea femural sau anteversia nu pare a fi influenat de poziia in utero.La natere msoar 40 i se reduce
progresiv pn la 15 la maturitate.
La nivelul oldului, rotaia intern este mai mare dect cea extern. Este principala cauz de deviie medial a
degetelor la copiii de peste 3 ani i este mai pronunat ntre 4 i 6 ani.
Deviaia medial a degetelor, cauzat de anteversia femural, se rezolv spontan n 80% dintre cazuri, pn la
vrsta de 8 ani. La fete persist ntr-un caz din 15, la biei proporia fiind i mai redus. Nu exist dovezi privind
asocierea cu osteoartrita n perioada de adult.
Anteversia femural se asociaz adesea cu luxaia congenital de old; de aceea, se va controla amplitudinea
abduciei i stabilitatea articular.

Platfusul
Platfusul reductibil este normal la sugari, deoarece arcul medial al bolii plantare nu se dezvolt dect o dat ce
copilul nva s mearg.
Piciorul plat reductibil se ntlnete la peste 20% dintre aduli i nu exist dovezi c se asociaz cu complicaii.
Diagnosticul diferenial se face cu tendonul lui Ahile scurt, care poate indica o cauz neuromuscular.
Piciorul plat fixat este neobinuit la copiii mici. Apare de obicei dup vrsta de 8 ani, prin artroza deformant a
oaselor tarsului. Este nsoit de durere, n caz de picior plat spastic peroneal. Alte cauze de platfus fixat sunt cele
de natur infecioas,tumoral sau artrita juvenil idiopatic.

Piciorul cavus
Piciorul scobit idiopatic este o diformitate rar ntlnit. Este rigid, dureros i adesea, patologic, aprnd n urma
unei tulburri neuromusculare care necesit investigaii suplimentare.

Diformiti angulare
Toi sugarii au genu varum, dei acest lucru devine aparent abia cnd ncep s mearg. Arcuirea fiziologic a tibiei
este asociat cu torsiunea intern.
ntre 18 luni i 2 ani membrul inferior se ndreapt, apoi apare genu valgum, vizibil cel mai bine ntre 3 i 4 ani,
care se reduce apoi pn la 7 ani ctre alinierea osoas a adultului.
21

Gradul de varus se poate determina msurnd distana intercondilian. La 6 luni aceasta poate fi de pn la 6 cm.
Pn la vrsta de 2 ani trebuie s ajung la zero.

Mersul pe vrfuri
Cnd se ridic n picioare i ncepe s mearg, copilul mic poate clca numai pe vrfuri, dar, pn la vrsta de trei
ani, trebuie s-i formeze pasul corect. Dac acesta nu se ntmpl se nate suspiciunea unei afeciuni
neuromusculare, cu att mai mult dac sunt prezente i alte semne de ntrziere n dezvoltare sau dac exist
antecedente semnificative la natere.
Mersul pe vrfuri poate aprea compensator la hipotonia muscular proximal. La biei, o idee bun ar fi
msurarea creatinin-fosfokinazei pentru diagnosticul diferenial al miodistrofiei.
n absena unei afeciuni neuromusculare, persistena mersului pe vrfuri se consider idiopatic i este de obicei
o trstur familial.
Tratamentul const n exerciii de ntrire a musculaturii i utilizarea unor aparate gipsate speciale pentru
reeducarea mersului i elongarea tendonului ahilean.

Caz clinic

Ex. CAZ CLINIC
Prezentarea
cazului
Pacienta M.A. n vrst de 22 de ani, domiciliat nBucureti, student, se prezint la data
de 11.04.2002 la Camera de gard ortopedie a Spitalului X cu diagnosticul de: - displazie
luxant de old drept
Motivele internrii Pacienta s-a internat cu: - durere de old, mers neechlibrat prin scurtarea unui membru
Profilul pacientei i
percepia strii de
sntate
Doamna M.A. este o persoan sociabil se poate comunica cu dnsa despre problemele
personale, locuiete cu prinii ntr-un apartament cu trei camere n condiii bune.
Antecedente
heredo-colaterale
- heredo-colaterale: mam,tat sntoi
- personale fiziologice: a avut menarh la 14 ani,ciclu regulat
- patologice:
displazie luxant de old drept la vrsta de 1 an.
intervenie cu aparat de distensie Hessing.
Istoricul bolii Pacienta n vrst de 22 de ani,a fost depistat la vrsta de 1 an cu displazie luxant de old
drept. A fost tratat cu atele, dup metoda Pacii-Lorenz. La vrsta de 10 ani a suportat o
intervenie cu aparat de distensie Hessing. Pacienta este reinternat cu simptomatologia
descris pentru reevaluare chirurgical.
Profil medical
actual
Examen fizic general
Greutatea 60 kg, talia
170 cm
Tegumente i
mucoase normale
Stare de contien
este cooperant i
contient
Stare de nutriie
normoponderal
Aparat respirator:
- normal
- 16 respiraii/min

Aparat
cardiovascular:
- normal
- TA: 120/70mmHg
- AV: 76 bt/min
- ritm cardiac regulat
Sistem urinar:
- miciuni fiziologice
- 1400 ml/24h

Sistem nervos:
- rspunsul la
stimuli este
prezent
- orientarea
temporo-spaial
normal
Aparat digestiv:
- abdomen mobil
suplu nedureros la
palpare, cu micri
respiratorii
- tranzit prezent

Pacienta
preoperator
prezint:
- durere la nivelul
oldului
- mobilitate
dezechilibrat
- anxietate
- inapeten
- insomnie

Examene de
laborator
efectuate
preoperator:
- TQ 14
- TH - 115
- HLG Hb 13,4g%,Ht 43%
- AP 100%
- Glicemia 76mg%
- Uree 21mg%
22

- TGO 40 UI/l
- TGP 23 UI/l
Tratament
medicamentos
preoperator:
- ser fiziologic 1000 ml
- glucoz 5% 500ml
- xilin 1%
- dextran 1fl.
- dormicin 1f.
- droperidol 1ml
- ketalar 20ml
- hidrocortizon 100mg
Pacienta a fost alimentat i hidratat parenteral cu ser fiziologic i glucoz 5%.
Postoperator

Pacienta a prezentat:
- grea postanestezie
- dificultate la eliminare din cauza poziiei
- nu a putut s se odihneasc suficient datorit poziiei impuse i confortului modificat.
Evoluie postoperatorie bun.
Tratament
postoperator
medicamentos:

- algocalmin 1f
- zinacef 4fl
- gentamicin 1f
- oxacilin 4g
- diazepam 1tb

Aprecierea nursing a strii de dependen pre-operator:
1.Nevoia de a evita pericolele alterarea strii de confort;nelinitea fa de alterarea propriei nfiri.
2.Nevoia de a bea i a se alimenta alimentaie i hidratare deficitar
3.Nevoia de a elimina dificultatea de a elimina
4.Nevoia de a fi curat i a-i proteja tegumentele - posibilitatea de alterare a tegumentelor i mucoaselor
5.Nevoia de a dormi i a se odihni imposibilitatea de a dormi i a se odihni.

Aprecierea nursing a strii de independen postoperator:
1.Nevoia de a respira bolnava prezint o respiraie normal 16 respiraii/min, empiric, fr effort, silenios, cu
micri toracice.
2.Nevoia de a menine temperatura corpului n limite normale bolnava are o temperatur constant
adaptabil termic.
3.Nevoia de a fi ocupat i de a se realiza bolnava este preocupat de coal i dorete s renceap activitatea
colar ct mai curnd.
4.Nevoia de a se recreea bolnavul i petrece timpul liber n mod plcut, citete ,vizioneaz diverse programe.
5.Nevoia de a nva s-i pstreze sntatea bolnava are multe informaii despre boala sa, pune ntrebri i
coopereaz cu personalul medical.
6.Nevoia de a aciona conform propriilor credine i valori bolnava este de religie ortodox, este religioas,
respectnd restriciile de religie.
7.Nevoia de a comunica bolnava este o persoan sociabil, se poate comunica cu ea despre problemele
personale.
8.Nevoia de a se mbrca i de a se dezbrca bolnava cu toate c prezint displazie luxant de old drept are
capacitatea de a se mbrca i de a se dezbrca singur fr ajutorul personalului medical
9. Nevoia de a se mica i a avea o bun postur bolnava se poate deplasa singur,nu are nevoie de ajutor
medical.

Aprecierea nursing a strii de dependen postoperator
1.Nevoia de a evita pericolele alterarea strii de confort legat de poziia impus (DD).
2.Nevoia de a comunica alterarea strii de sntate fizic i psihic, alterarea imaginii de sine.
3.Nevoia de a se mica i a avea o poziie corect potenial de adoptare a unei poziii vicioase
necorespunztoare vindecrii.
4.Nevoia de a-i pstra igiena corporal potenial de alterare al tegumentelor i al mucoaselor
23

5.Nevoia de a dormi i a se odihni perturbarea programului de somn, calitatea somnului nesatisfctoare.
6. Nevoia de a se mbrca i dezbrca potenial de alterare a aparatului gipsat.
7.Nevoia de a se alimenta i hidrata aport nutriional i hidric sczut.
8.Nevoia de a elimina stare de disconfort datorit imposibilitii de a elimina normal.

Aprecierea nursing a strii de independen postoperator

1.Nevoia de a respira i a avea o bun circulaie -bolnava prezint o respiraie normal,fr efort,cu micri
toracice simetrice 16 respiraii/min.Prezint reflexul de tuse,secreii minime,mucoas umed.
2.Nevoia de a menine temperatura corporal n limite normale - pacienta are o temperatur
constant,adaptabil termic.
3.Nevoia de a fi ocupat i realizat - bolnava este preocupat de coal i dorete s-i renceap activitatea
colar ct mai curnd.
4.Nevoia de a se recreea - bolnava i petrece timpul liber n mod plcut,citete,vizioneaz diverse programe tv.
5.Nevoia de a nva s-i pstreze sntatea - pacienta are multe informaii despre boala sa. Pune ntrebri i
coopereaz cu personalul medical
6.Nevoia de a aciona conform propriilor cerine i valori - bolnava este de religie ortodox,practicant,respect
i practic valorile spirituale. Bolnava se roag respectnd restriciile impuse de religie.

ANEXE
EFECTUAREA INJECIEI INTRAMUSCULARE

Injecia intramuscular constituie introducerea unor soluii izotonice, uleioase sau a unei substane coloidale n
stratul muscular prin intermediul unui ac ataat la sering.

Scop : introducerea n organism a unor substane medicamentoase.

Locuri de elecie - regiunea supero-extern fesier, deasupra marelui trohanter; faa extern a coapsei, n treimea
mijlocie, faa extern a braului n muchiul deltoid.

Materiale necesare:
Tvi renal
Casolet cu tampoane sterile sau comprese de tifon, alcool
Seringi de unic folosin de mrime corespunztoare cantitii substanei de administrat
2 3 ace de unic folosin
pile de metal pentru deschiderea fiolelor
fiole cu substane de administrat.

Tehnica:
asistenta i spal minile
pregtirea psihic a bolnavului
se aeaz bolnavul n decubit ventral, lateral, poziie seznd sau n picioare
se degreseaz locul injeciei cu un tampon de vat cu eter i se dezinfecteaz cu un alt tampon cu alcool
se invit bolnavul s-i relaxeze musculatura i s se neap perpendicular pielea cu rapiditate i siguran,
cu acul montat la sering
se verific acul, poziia acului prin aspirare
se injecteaz lent soluia
se retrage brusc acul cu seringa i se dezinfecteaz locul
se maseaz uor locul injeciei pentru a activa circulaia favoriznd rezorbia
dup injecie bolnavul se aeaz n poziie comod, rmnnd n repaus fizic 5-10 minute.

Incidente i accidente
durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale
paralizie prin lezarea nervului sciatic
24

hematom prin lezarea unui vas : - ruperea acului , supuraia septic
embolie, prin injectarea accidental ntr-un vas de snge n suspensie

Intervenii
Retragerea acului, efectuarea injeciei n alt zon (se evit prin respectarea zonelor de elecie)
extragerea manual sau chirurgical
se previne prin folosirea unor ace suficient de mici pentru a ptrunde n masa musculatur
se verific prin verificarea poziiei acului

DE TIUT
injecia se poate executa i cu acul detaat de sering respectndu-se msurile de asepie
poziia acului se controleaz, n cazul soluiilor colorate, prin detaarea seringii de la ac, dup introducerea
acului n masa muscular
infiltraia dureroas a muchilor se previne prin alterarea locurilor injeciilor.
INJECIA INTRAVENOAS

Injeciea intravenoas = introducerea unei soluii medicamentoase n ciculaia venoas. Pe aceast cale se
introduc soluii izotermice i hipertronice care nu sunt caustice pentru testul muscular sau subcutanat.
Nu se introduc soluii uleioase produc embolii grsoase i consecutiv moartea.
Injecia intravenoas se efectueaz prin puncia venoas i injectarea medicamentului intravenos.

Locul de elecie venele de la plica cotului.

Materiale necesare
2-3 ace de 25 mm. diametru, de 6/10, 7/10
fiole, flacoane cu substane de administrat
1-2 seringi de unic folosin
tampon cu alcool
garou.

Tehnica :
asistenta i spal minile
se aeaz bolnavul n decubit dorsal, cu braul n extensie, pe o mic pern protejat de muama, alez sau
prosop
se alege locul punciei
se dezinfecteaz locul punciei
se leag garoul
se leag puncia venoas
se controleaz dac acul este n ven
se ndeprteaz staza venoas prin desfacerea uoar a garoului
se injecteaz lent, innd seringa n mna stng, iar cu policele minii drepte se apas pe piston
se verific, periodic, dac acul este n ven
se retrage brusc acul, cnd injecia s-a terminat, la locul punciei se aplic tamponul mbibat in alcool,
compresiv
se menine compresiunea la locul punciei cteva minute
se supravegheaz n continuare starea general .

Incidente i accidente
injectarea soluiei n esutul perivenos, manifestat prin tumefierea esuturilor, durere
flebalgia produs prin injectarea rapid a soluiei sau a unor substane iritante
valuri de caldur, senzaia de uscciune n faringe
hematom prin strpungerea venei
ameeli, lipotomie, colaps.
25

Intervenii
se ncearc ptrunderea acului n cumenul vasului, continundu-se injecia sau se ncearc alt ac
injectarea lent
se ntrerupe injecia
se anun medicul

DE TIUT
n timpul injectrii se va supraveghea locul punciei si starea general(respiraia, culoarea feei)
vena are nevoie pentru refacere de repaus de cel puin 24 de ore, de aceea nu se vor repeta injeciile in acea
ven n intervale scurte
dac pacientul are o singur ven accesibil i injeciile trebuie s se repete, punciile se vor face ntotdeauna
mai central fa de cele anterioare

DE EVITAT
ncercrile de a ptrunde n ven dup formarea hematomului, pentru ca aceasta, prin volumul su,
deplaseaz traiectul obinuit al venei
RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE
IONOGRAMA apreciaz funcia renal de meninere constant a concentraiei de ioni

Metode de recoltare
B.nu mnnc nainte.Se recolteaz prin puncie venoas 5 ml de snge simplu.
V.N.
Na +- 134 147 mEq/e(300-335mg%)
K+- 3,5-5mEq/e(15-21mg%)
Cl-95-110mEq/e(350-390mg%)

GLICEMIE
Metoda de recoltare
Prin puncie venoas pe florura de natriu cu 2-3ml de snge
VN
65-110mg%
EXPLORAREA SINDROMULUI DE HEPATOCITOLIZA
urmrete alterarea integritii hepato-celulare. n acest scop se recolteaz
TGP (transaminaza gutamico-prinvica)
se recolteaz 2-3 ml snge simplu prin puncie venoas.
VN
4-13 UI/l
TGO (transaminaza glutamico-oxalat-acetic)
se recolteaz 2-3 ml snge simplu prin puncie venoas
VN 5-17UI/l

BILURUBINA
Metode de recoltare : prin puncie venoas snge simplu 2ml
VN:
BILT-0,7-1mg%
BILD-0-0,25mg%

CREATININA
Metoda de recoltare : dimineaa pe nemncate prin puncie venoas 2-3 ml snge
VN-0,5-1,2mg%

TESTE DE COAGULARE

26

TIMP QUITICK
Metoda de recoltare - snge venos 4,5 ml 0,5 oxalat de Na
VN
12-16 sec.

TIMP HOWEL
Metoda de recoltare snge venos 4,5 ml;0,5 oxalat de Na
VN
60 120 minute
EFECTUAREA PANSAMENTULUI PROTECTOR COMPRESIV, ABSORBANT
Scop pansamentul protejeaz plaga de factori nocivi(mecanici, termici, climaterici i infecioi ai mediului
inconjurtor), asigur o bun absorbie a secreiilor, un repaus perfect al regiunii lezate i favorizeaz
cicatrizarea.

MATERIALE NECESARE
tava medical sau msua de instrumente: trusa de instrumente sterilizate; 1-2 foarfece; casoleta cu
comprese i tampoane de tifon i vat steril; vat hidrofic steril n dreptunghiuri; tvi renal; muama i
alez(in funcie de regiune); soluii antiseptice; alcool 70 de grade; tinctur de iod sau alcool iodat 2%,
pergament de potasiu 1/4000, nitrat de argint 1-2%, acid boric 4%, bromocet 1%, rivanol 1%ap oxigenat ;
unguente i pulberi cu antibiotice, sulfamide; fesi de diferite mrimi; galifix sau leucoplast

TEHNICA
se explic bolnavului necesitatea efecturii pansamentului
se aeaz n poziie ct mai comod , eznd sau n decubit dorsal, n funcie de regiunea unde este plaga
splarea pe mini cu ap i spun, dezinfectare cu alcool medicinal
examinarea plgii i a tegumentelor din jur. Dac plaga a fost pansat se desface faa i se ridic pansamentul
vechi cu mult blndee, pentru a nu produce dureri prin dezlipire brutal; dac nu se desprinde se nmoaie
cu ap oxigenat si apoi se ridic pansamentul
se ndeprteaz din plag eventualele secreii prin tamponare cu comprese sterile uscate i se arunc fiecare
compres utilizat n tvi renal
se folosesc dou pense anatomice din trusa steril de instrumente pentru ndeprtarea pansamentului vechi
cu o pens port-tampon se ia o compres steril i cu ajutorul celei de-a doua se efectueaz un tampon care
se inhib cu ap cu ap oxigenat, turnnd-o din sticl
se toarn n plag apa oxigenat, avnd rol dezinfectant hemostatic i de ndeprtare a impuritilor i
secreiilor (prin efervescena produs). Se cur marginile plgii periferic, de cteva ori, la fiecare tergere
folosind un alt tampon(cel utilizat fiind aruncat n tvia renal)
se terg marginile plgii cu un tampon uscat
se dezinfecteaz tegumentele sntoase din jurul plgii cu alcool iodat 1%; tinctur de iod sau alcool de 70
grade
se cur plaga prin tamponare
se acoper plaga cu 2-3 comprese sterile care s depeasc marginile plgii cu cel puin 1-2 cm, sau
mbibate cu soluii antiseptice
peste pansament se aeaz un strat de vat steril hidrofil, cu rol absorbant
se fixeaz pansamentul cu leucoplast sau prin bandajare cu o fa n funcie de regiune
splarea pe mini cu ap curent i spun i se dezinfecteaz cu alcool.

OBSERVAIE
n plgile mai tiate, buzele plgii se prind cu agrafe Michel
bolnavul se aeaz n poziie ct mai comod
regiunea lezat se pune n repaus pentru a se reduce durerea i a asigura vindecarea ct mai rapid
se acoper bolnavul cu o nvelitoare de flanel

ATENIE
27

Toaleta plgii i a tegumentelor din jur se face n condiiile unei asepsiiperfecte
Sunt categoric interzise apsarea, stoarcerea sau masajul plgii sau a regiunilor nvecinate; prin aceasta s-ar
putea provoca o diseminare a germenilor din plag determinndu-se o septiumie
Nu se introduc n casolet instrumentele cu care se lucreaz n plag.Penrtu pstrarea asepsiei se poate
ntrebuina o pens numai pentru servirea materialului necesar(alta la fiecare pansament)
n cazul pansamentelor care produc dureri se administreaz sedative ale sistemului nervos
CLISMA EVACUATORIE
Clisma =introducerea prin anus n rect i n colon a unor lichide pentru ndeprtareamateriilor fecale sau
efectuarea unor tratamente.
Clismele pot fi: evacuatoare, medicamentoase sau alimentare
Scop evacuator: pregtirea bolnavului pentru anumite examinri(rectoscopie, irigoscopie) sau intervenii
chirurgicale asupra rectului sau terapeutic n introducerea de medicamente sau alimente.

Irigator Esmarch cu un tub de cauciuc cu calibrul de 10 mm i 1,5-2 cm lungime, prevzut cu robinet sau
pensa Mohr
Canula rectal din ebonit sterilizata
Tvi renal
Bazinet
Muama i travers
nvelitoare de flanel sau cearceaf pentru acoperirea bolnavului
substan lubrifiant (vaselina boricat)
casolet cu comprese sterile
stativ pentru irigator
ap cald 35-37 grade C(500-1000ml pentru aduli, 250ml pentru adolesceni, 150 ml pentru copii, 50-60 ml
pentru sugari)
sare( o linguri la un litru de ap) sau ulei(4 linguri la 1 l) sau glicerin(40g la 500 ml),spun(1 linguri ras la
un litru)

Tehnica:
poziia de decubit dorsal i flecteaz uor membrele inferioare
se indeprteaz fesele bolnavului cu mna stng i se introduce canula prin anus n rect(cu mna dreapt)
perpendicular pe suprafaa subiacent cu vrful ndreptat puin nainte, n direcia vezicii urinare prin micri
de rotaie, pn ce se nvinge rezistena sfincterului anal
se ridic extremitatea externa a canulei, imediat ce vrful a trecut prin sfincter i se ndreapt vrful n axa
ampulei rectale
se introduce canula pn la o distan de 10-12 cm
se deschide robinetul i se regleaz viteza de scurgere a apei din irigator in colon prin ridicarea irigatorului
cu mna stng la aproximativ 50 cm deasupra patului bolnavului
se indic bolnavului s respire adnc
se nchide robinetul n momentul n care nivelul apei din irigator se apropie de nivelul tubului de scurgere
se ndeprteaz canula i se aeaz tvia renal
se solicit bolnavului s rein soluia timp de 10-15 minute
bolnavul este adus n unghi drept i peste cteva minute n decubit dorsal, se faciliteaz ptrunderea
lichidului la o adncime mai mare
dac bolnavul se poate deplasa, va merge la toalet, n caz contrar scaunul se capteaz la pat

Incidente i intervenii:
canula ntmpin rezisten n acest caz seretrageciva cm sau se va da drumul la apa din irigator pentru
ca aceasta s permit inaintarea canulei n continuare, prin ntinderea i lrgirea rectului precum i prin
dizolvarea i dislocarea materiilor fecale
28

dac n faa canulei se aeaz schibate care ngreuneaz trecerea apei se va ridica irigatorul care va mri
presiunea de scurgere, restabilnd curentul normal.

Accidente
dureri,crampe intestinale n acest caz se oprete curentul de ap pentru cteva minute pn ce se linitete
musculatura colonului.

Administrarea medicamentelor solide pe cale oral
Definiie calea oral este calea natural de administrare a medicamentelor, acestea putndu-se resorbi la
nivelul mucoasei bucale i a intestinului subire sau gros.

Scop
Obinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:
- efecte locale: - favorizeaz cicatrizarea ulceraiilor mucoasei digestive
- protejeaz mucoasa gastrointestinal
- nlocuiete fermenii digestivi,secreia gastric n cazul lipsei acestora
- dezinfecteaz tubul digestiv
- efecte generale: - medicamentele administrate pe cale oral se resorb la nivelul mucoasei digestive, ptrund n
snge i apoi acioneaz asupra unor organe sisteme,aparate.

Administrarea medicamentelor solide
- tabletele,drajeurile se aeaz pe limba pacientului i se nghit ca atare. Tabletele care se resorb la nivelul
mucoasei sublinguale se aeaz sub limb.
- granulele se msoar cu linguria
- pulberile divizate n casete amilacee, se nmoaie nainte caseta n ap i se aeaz pe limb pentu a fi nghiit.
- pulberile nedivizate se dozeaz cu linguria sau cu vrful de cuit.

BIBLIOGRAFIE

P. SIMICI- Patologia chirurgical i mic chirurgie
E.CMPEANU- Neurologie
CLEMENT C. BACIU- Aparatul locomotor (anatomie funcional, biomecanic, semiologie clinic, diagnostic
diferenial)
Dr. MIHAI DUMITRU- Tulburri de mers
LUCREIA TITIRC- Tehnici de evaluare i ngrijiri acordate de asistenii medicali
CORNELIU ZAHARIA- Elemente de patologie ale aparatului Locomotor
MARIN VOICULESCU- Medical general
1

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA - INGRIJIREA CARDIOVASCULARA
N 13
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/13

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

MONITORIZAREA:

ELECTROCARDIOGRAFIA:
Una dintre cele mai folosite si semnificative metode de diagnosticare cardiaca este electrocardiograma, care
msoar activitatea electrica a inimii sub forma unui grafic e unde. Electrozii ataai la piele pot detecta impulsul
electric la inimii.
Electrocardiograma este folosita pentru a evalua ischemia miocardica in infarct, tulburrile de ritm s,
dezechilibrele electrolitice si toxicitatea medicamentoasa. Electrozii se plaseaz de obicei la extremitile
membrelor superioare si inferioare si pe piept.
Electrocardiograma apare sub forma de unde care formeaz complexul PQRST. Unda P reprezint depolarizarea
atrial, complexul QRS reprezint depolarizarea ventriculara , iar unda T reprezint repolarizarea ventriculara.
Monitorizarea cardiaca se mai poate in mai multe feluri, cele mai uzuale fiind:
- telemetria este folosita in timpul spitalizrii; ea necesita ataarea a cel puin doi electrozi conectai la un aparat
de dimensiuni mici, ce poate fi plasat in buzunar; acest aparat emite un semnal ce va fi captat si afiat de un
sistem central de monitorizare; anomaliile de ritm cardiac sunt nregistrate si pot declana o alarma
- monitorizarea Holter nregistreaz continuu activitatea inimii timp de 24 pana la 48 de ore, in timp ce pacientul
i desfoar activitile zilnice
- electrocardiograma de efort este folosita pentru decelarea modificrilor ce apar in timpul efortului.

Materiale necesare:
aparatul de EKG
hrtie pentru tiprit
comprese
gel

se plaseaz aparatul in apropierea patului pacientului , pe o suprafaa plana
2

se ataeaz la priza
daca pacientul este deja cuplat la un monitor cardiac se vor ndeprta electrozii acestuia
se verifica aparatul de EKG sa aib hrtie de printat

Efectuarea:
se seteaz aparatul conform cerinelor de plasare a electrozilor
se explica procedura pacientului si faptul ca nu va trebui sa vorbeasc si sa se mite in timpul acesteia
se aeaz pacientul in decubit dorsal in pat , cu minile pe lng el
se vor expune extremitile minilor si picioarelor pentru a ataa electrozii
se verifica ca picioarele pacientului sa nu ating tblia patului
se vor aplica electrozii pe zone plate, nu pe muchi, pentru a nu interfera cu activitatea aparatului
daca anumite zone prezint pilozitate crescuta aceasta va trebui ndeprtata prin radere sau scurtare
se aplica gel pe locurile de plasare a electrozilor. Nu se va folosi alcool deoarece poate distruge electrozii
se verifica electrozii sa fie curi si apoi se aplica pe extremitile membrelor , conform indicaiilor de pe
electrozi si culorilor ajuttoare ( rou pentru mana dreapta, galben pentru mana stnga, negru pentru piciorul
drept, verde pentru piciorul stng)
electrozii de pe piept se vor aeza astfel: V1 spaiul 4 intercostal in dreapta sternului , V2- spaiul 4
intercostal in stnga sternului, V3 la jumtatea distantei dintre V2 si V4 , V4 spaiul 5 intercostal in dreptul
liniei de mijloc a claviculei, V5 - la jumtatea distantei dintre V4 si V6, V6- spaiul 5 intercostal in dreptul liniei
de mijloc a axilei, la acelai nivel cu V4 (adic, de la dreapta pacientului spre stnga : rou, galben , verde,
negru, maro, negru, violet)
daca EKG-ul trebuie fcut la o femeie, electrozii se vor plasa sub sni
se deschide EKG-ul si se lsa cteva secunde sa apar traseul
se verifica daca traseul nregistrat indica poziionarea corecta a electrozilor
se cere pacientului sa se relaxeze si sa respire normal, sa stea nemicat si sa nu vorbeasc
se printeaz rezultatul
se ndeprteaz electrozii, se terge pacientul de gel, se ajuta sa se acopere, se terg electrozii si se strnge
aparatul de EKG

o daca pacientul are pacemaker, procedura se va face cu sau fara magnet, conform indicaiilor medicului si se
va specifica aceasta
o electrozii pot fi asezati in diverse moduri pentru a obtine diverse informatii necesare in diagnosticarea bolilor
inimii. Asfel, pentru a vedea functionarea ventricului drept ( a carui functionalitate este afectata in 50%dintre
pacientii cu infarct miocardic) electrozii extremitailor se vor plasa la fel ca la EKG-ul standard, dar cei de pe
piept se vor plasa astfel: V1 in spaiul 4 intercostal stng lng stern, V2 in spaiul 4 intercostal drept lng
stern, V4 inspatiul 5 intercostal stng, V3 la mijlocul distantei dintre V2 si V4, pe acelai nivel cu V4 la dreapta
liniei axilare mediane se va aeza electodul V6, V5 la mijlocul distantei dintre V4 si V6
o un alt mod de a pozitiona electrozii ( in identificarea infarctului de perete posterior) este pozitionarea
pacientului pe partea stnga si adaugarea a trei electrozi la EGK-ul standard astfel: V7 de partea stnga a linie
axilare stangi la nivelul intercostal 5 si se va ataSa cablul de la V4, V8 se va pozitiona pe partea stnga a
spatelui pacientului, in stnga liniei scapulare, la nivelul spatiului 5 intercostal se se va ataa cablul de la V5,
V9 se va pzitiona pe spatele pacientului in stnga coloanei vertebrale, la nivelul spatiului 5 intercostal si i se
va ataa cablul de la V6. Pacientul poate fi pozitioat si pe partea dreapta si montati electrozii in acelai fel, dar
pe drewapta, pentru a evalua partea posterioara dreapta
o alte modalitati de monitorizare a activitaii cadiace sunt : telemetria ( un mic transmiator pentru pacientul
ambulator, care trimite semnale elctrice , se foloseste pentru identificarea si diagnosticarea aritmiilor in
timpul somnului, reapusului, stressului, monitorizare continua( cand pacientul este cuplat la un monitor, la
pat, iar toate datele nregistrate de monitor pot fi transmse la un centralizator). In ambele cazuri, aparatele
vor recunoaste modificari anormale ale ritmului cardiac si vor emite un semnal de alarma

3

MONITORIZAREA INVAZIVA A TENSIUNII ARTERIALE:

Masurarea directa a tensiunii arteriale permite evaluarea continua a tensiunii sistolice, diastolice cat si recoltarea
de analize. Masurarea directa a tensiunii reflecta rezistenta vasculara si este o metoda mult mai fidela decat
masurarea indirecta.

Materiale necesare:

Pentru insertia unui cateter arterial:
manusi
masca
manusi sterile
cateter( 16G, 20G, depinzand de ceea ce se doreste, de strcutura pacientului etc)
camp steril
aleza
cablu de masurare care trebuie atasat la monitor
ansamblu de conectata la artera( de obicei este un kit care contine tot ce trebuie)
anestezic local daca se indica
fir de sutura
seringa si ac
stativ
fixator
paduri alcoolizate
comprese
perfuzie cu heparina

Pentru recoltarea de sange arterial:

Daca nu este montat cateterul si se recolteaza prin punctie arteriala:
seringa de 2ml sau 5ml cu ac
fiola de heparina
manusi
paduri alcoolizate
comprese tifon
punga gheata ( buiota)
etichete
formular cerere analize
bandaj adeziv

Daca este deja montat un cateter arterial:
manusi
masca
seringi
formular cerere laborator
eprubete

Pentru indepartarea cateterului arterial:
manusi
masca
comprese sterile
bisturiu sau foarfeca sterila
paduri alcoolizate
4

fixatoare sau lecuoplast

Pentru cultura de cap cateter:
foarfeca sterila
recipient steril

se spala minile bine
se poarta echipament de protectie
se eticheteaza orice flacon cu solutie
se seteaz alrmele montorului care va masura resiunea arteriala, conform indicaiilor medicului

Implementarea:
se explica procedura pacientului si familiei acestuia si se va obtine un consimtamant scris
se face anamneza pacientului referitoare la istoricul sau alergic ( la xilina, betadina, heparina )
se mentine asepsia prin purtarea echipamentului de protectie
se pozitioneaza pacientul intr-o pozitie confortabila
se pregateste perfuzia cu ser heparinat care se va atsa la cateterul arterial

Inserarea unui cateter arterial:
Inainte de montarea cateterului se va face testul Allen:
este utilizat pentru evaluarea fluxului arterial la nivelul mainii. Intai se palpeaza pulsul la arterele radiala si
ulnara, prin compresiunea profunda la nivelul fetei anterioare a antebratului.
pacientul este rugat sa isi stranga pumnul, apoi se comprima ferm ambele artere intre cele doua police;
in continuare, pacientul va fi rugat sa deschida pumnul si se va observa ca palma este palida (in tot acest timp
se mentine compresia pe artere);
se va decomprima artera ulnara (se mentine compresia pe artera radiala); daca artera ulnara este patenta i se
va observa colorarea normala a palmei in 3-5 secunde.
se va decomprima artera radiala (se mentine compresia pe artera ulnara); daca artera radiala este patenta,
fluxul sangvin va inrosi palma in cateva secunde.
Prin acest procedeu, mentinerea palorii dupa decomprimarea uneia dintre artere indica ocluzia la nivelul
acesteia
dupa efectuarea testului, medicul va dezinfecta zona de punctionare, va anestezia si va introduce cateterul.Se
va ataa imediat la cateter perfuzia cu ser heparinat, se va porni si se va observa pe monitor curba arteriala
medicul va fixa cateterul la piele cu fir de sutura si apoi asistenta va pansa cu comprese sterile si leucoplast
hipoalergenic

Pentru recoltarea testelor de laborator :
Pregtirea materialelor:
se heparinizeaza seringa (se deschide fiola de heparina si se trage pana cand se umple seringa, apoi se va goli
incet toata seringa, permitand heparinei sa spele toata suprafaa sa). Heparinizarea seringii previne
coagularea sangelui in seringa. Totodata, excesul de heparina in seringa poate altera valorile pH-ului si PaO2
sangvin.

Recoltarea :
Daca nu exista cateter montat:
confirmarea identitatii pacientului (pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize altui pacient)
se comunica pacientului procedura si va fi informat in ce consta, pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura
de cooperarea sa
se spala minile si se pun manusile
se aseaza un prosop rulat sub incheietura mainii pacientului pentru sustinerea acesteia
se localizeaza artera si se palpeaza pulsul
5

se desinfecteaza locul punctiei
se asteapta sa se usuce locul dezinfectat
se palpeaza artera cu indexul si degetul mijlociu al unei maini in timp ce seringa este tinuta in cealalta mana
deasupra locului ales pentru punctie
pentru punctia arterei radiale, acul se orienteaza in unghi de 30-45 grade
daca se punctioneaza artera brahiala se va orienta in unghi de 60 grade
se punctioneaza pielea si peretele arterial printr-o singura miscare
seringa se va umple automat cu sange
dupa recoltare se preseaza ferm cu comprese pana cand se opreste sangerarea (cel puin 5 min). Daca
pacientul este sub tratament cu anticoagulante sau are tulburari de coagulare se va mentine compresia 10-15
min. Se va evita sa se ceara pacientului sa mentina compresia singur la locul punctionarii. Daca nu reuseste sa
aplice compresie ferma, se va forma un hematom dureros.
se va verifica seringa san nu aib bule de aer ( daca are, se vor scoate cu grija)
se va ataa la proba de sange cererea de analize completata corect si va fi trimisa la laborator intr-un
recipient cu gheata
se va ataa un bandaj adeziv dupa oprirea sangerarii
se vor monitoriza semnele vitale ale pacientului pentru a depista eventualele tulburari de circulatie ca:
paloare, durere, toropeala, furnicaturi, hematom, sangerare la locul punctionarii.

Daca exista un cateter montat cu masurare continua a tensiunii arteriale:
se va folosi tehnica sterila
se va inchide robinetul liniei arteriale cuplate la cateter
se va deschide robinetul dinspre pacient
se va ataa seringa heparinata si se va trage cantiatea de sange necesara
se va redeschide robinetul spre perfuzia cu ser heparinat si se va spala artera
se va introduce sangele in eprubete daca se indica, daca nu, se va duce la laborator in seringa heparinata
pentru analiza gazelor sangvine

Daca exista un cateter montat fara masurare continua a tensiunii arteriale:
se pun manusi si se desurubeaza capacul cateterului pe o compresa sterila ( de obicei ramane atasat la
cateter un robinet cu 2-3 cai pentru a preveni sangerarea in cazul desurubari capacului. Astfel, se ataeaz
seringa la una din cai dupa ce a fost inchisa calea spre pacient, pentru a nu sangera. Se redeschide calea catre
pacient, se trage cantitatea de sange necesara, se inchide calea spre pacient, se detaseaza seringa, se
ataeaz alta cu ser heparinat, se redeschide cale acatre pacient, se spala cateterul, se inchide calea si
robinetul)
se ataeaz seringa heparinata si se recolteaza cantitatea necesara de sange
se spala cateterul cu ser heparinat apoi se ataeaz steril capacul
se introduce sangele recoltat in eprubete si se trimite la laborator impreuna cu formularul de analize

Scoaterea cateterului arterial:
se explica procedura pacientului
se spala minile bine
se masoara semnele vitale ale pacientului
daca este cuplat la monitor si la linia arteriala, se va inchide alarma monitorului, se va inchide perfuzia cu ser
heparinat
se va ndeprta cu grija pansamentul de peste cateter mentinandu-l paralel cu artera pentru a evita
eventualele raniri
imediat dupa indepartarea cateterului se aplica o presiune ferma timp de cel puin 10 minute folosind
comprese sterile. Se va aplica o presiune suplimentara daca cateterul a fost indepartat din artera femurala
se va efectua pansament steril la locul de insertie, iar la indepartarea cateterului din artera femurala se poate
aplica un saculat cu nisip peste pansament si se va recomanda pacientului sa stea in pat inca 6 ore de la
indepartarea cateterului
6

daca medicul indica se va taia cu o foarfeca sterila capatul cateterului care a fost indepartat si se va trimite la
laborator intr-un recipient steril, pentru cultura
se va supraveghe locul pentru a observa eventualele sangerari
se va evalua periodic circulatia in extremitatea distala a membrului folosit prin verificarea pulului, culorii,
sensibilitatii. Verificarea se va face la fiecare 15 minute in primele 4 ore, apoi la 30 de minute timp de 2 ore si
apoi din ora in ora pentru urmatoarele 6 ore

monitorizarea curbei presiunii arteriale pe monitor poate oferi mai multe informatii despre eventualele
aritmii ( fibriatia atriala) sau alte probleme cardiovascualre ( stenoza aortica, insuficienta aortica etc)
se va verifica periodic locul de insertie a cateterului, se va schimba pansamentul si se va anunta medicul daca
apar modificari anormale
erorile de masurare a presiunii directe arteriale pot fi legate de pozitionarea cateterului, de infundarea sa cu
trombi, calibrare incorecta, etc
alte modalitati de monitorizare a activitatii cardiace sunt: masurarea tensiunii arterei pulmonare (prin
montarea unui cateter Swan-Ganz. Cateterul va avea varful in artera pulmonara. Montarea cateterului va
oferi informatii importante despre ventriculul stng si preumplere. Monitorizarea prin cateer Swan Ganz
este cruciala pentru pacientii care au suferit socuri traumatice, afectarea mai multor organe, boli cardiace sau
pulmonare)
masurarea presiuni venoase centrale cu ajutorul unui cateter venois central. Monitorizarea presiuni venoase
centrale ajuta la evaluarea suplimentara a functiei cardiace, intoarcerii venoase la inima, functiei de pompa a
inimii, umplerii licidiene urgente si inj cantitati mari, recoltarii de analize de laborator. Valorile normale se
situeaza intre 5-10 cmH2O sau 2-6 mmHg. Daca volumul circulator creste, creste si prsiunea venoasa centrala,
daca scade, scade si aceasta.

Complicatii:
complicatiile care apar la masurarea directa a presiunii arteriale pot fi: sangerarile, infectiile ( prin folosirea
unor tehnici nesterile), embolism, spasme arteriale, tromboze

TRATAMENTE:

MONTAREA SI INGRIJIREA UNUI PACEMAKER PERMANENT:
Pacemakerul este, de fapt, un emitator de impulsuri electrice ritmice de o energie foarte redusa care are ca si
scop initierea sau mentinerea ritmului cardiac
Indicatiile montarii unui pacemaker permanent sunt pacientii cu infarct miocardic, bradiaritmii persistente, cu
bloc total etc
Pacemakerul se plaseaz de catre chirurg intr-un buzunar subcutanat cu electrozi de obicei unipolari. Este format
din generator de impulsuri ( cu sursa de enrgie si sistem de reglare a modului de stimulare) si din sistemul de fire
si electrozi ( de la generator spre miocard ( pacing) si de la miocard spre generator (sensing).
Electrozii se fixeaza in atriul drept, ventriculul drept, sau in amandoua, si in atriul stang-sinusul coronar.
Codul uni pacemaker este format de obicei din trei litere, dar poate avea uneori si 5. Astfel, prma litera reprezint
camera cardiaca cu pacing, a doua litera camera cardiaca cu sensing, a treia litera reprezint raspunsul
generatorului, a patra litera programabilitatea pacemakerului, a cincea litera reprezint raspunsul pacemakerului
la tahicardie.

Materiale necesare:
monitor
comprese sterile
analgezie
sedative
paduri alcoolizate
trusa de urgenta
manusi sterile
7

masca

Implementare:
se obtine un consimtamant scris de la pacient sau familia acestuia

Preoperator:
se monteaza o linie venoasa periferica
se rade pacientul in regiunea indicata de chirurg ( de la clavicula pana la mamelon, axilar)
se efectueaza un EKG
se adminstreaza sedative daca se indica

Intraoperator:
asistenta va intra in sala pentru monitorizarea aritmiei, va purta echipamentul adecvat
se conecteaza pacientul la monitor
se supravegheaza cu atentie si se raporteaza orice chimbare a starii acestuia si a semnelor vitale

Postoperator:
se monitorizeaza pacientul
se mentine linia venoasa inca 24-48 ore pentru a avea o linie de acces in caz de apritie a aritmiei
se administreaza antibioterapia ( medicul poate prescrie pana la 7 zile de antibioterapie la aceasta manevra,
pentru a preveni infectia)
se verifica pansamentul pentru a observa eventualele sangerari sau alte modificari anormale
se verifica semnele vitale la fiecare 15 minute in prima ora de dupa manevra si din ora in ora timp de 4 ore, la
fiecare 4 ore in urmatoarele 48 ore si apoi o data la 12 ore
se va supraveghea pacientul pentru a observa din timp eventualele semne de perforare a ventriculului ce
duce la tamponada cardiaca ( sughit persistent, puls paradoxal, hipotensiune, cianoza, distensia venelor
jugulare, scaderea diurezei etc). Medicul va trebui anuntat imediat daca apare unul din aceste semne

se va oferi pacientului un card al pacemakerului care sa contina tipul acestuia, fabricantul, numarul de serie,
rata setata, data implantarii, numele medicului
cand se externeaza pacientul acesta va trebui invatat sa-si ingrijeasca zilnic pacemakerul si sa si-l verifice
astfel, se va spala cu grija cu apa si sapun la dus, se va lasa liber locul inciziei pentru puin timp, se va inspecta
zona din jurul inciziei pentru a raporta diversele nereguli ( disconfort, roseata etc), isi va lua pulsul pentru un
minut si va verifica daca arata la fel ca rata setata a pacemakerului ( pacientul va trebui sa anunte medicul
daca valorile nu corespund), isi va lua medicatia prescrisa, va purta tot timpul cardul pacemakerului, va
conduce in momentul cand va avea voie de la medic, isi va anunta medicul daca vrea sa inceapa activitati mai
solicitante ( innot, tenis etc), va fi invatat ca activitatea pacemakerului interfereaza cu alte metoe diagnostie
sau aparaturi ( RMN, telefonul mobil, care trebuie folosit mai puin, si de obicei, de partea opusa implantarii
pacemakerului, etc)
daca pacientul va simti ameteala cand va fi lng un echipament electric, va fi invatat sa se indeparteze
pentru ca pacemakerul sa isi revina la activitatea normala
pacientul trebuie sa mentina legatura cu medicul pentru a-i raporta orice semn de aparitie a palpitatiilor,
scaderea pulsului cu 5-10 batai mai puin decat rata pacemakerului, confuzie, ameteala, obseala, respiratii
scurte
MONTAREA SI INGRIJIREA UNUI PACEMAKER TEMPORAR:
De obicei montat in urgenta, un pacemaker temporar consta intr-un generator de impulsuri extern si un sistem de
elctrozi.Pacemakerul temporar poate fi: transcutanat, transvenos , transtoracic si epicordial.
In urgente, cea mai buna alegere este cel transcutanat. Acesta are un generator de impulsuri pe baterie, pe care
le va trimite cu ajutorul a doi electrozi plasati unul pe spatele pacientului si unul pe pieptul pacientului.

Materiale necesare:
8

pacemaker extern
monitor cardiac

Implementae:
se explica procedura pacientului sau familiei acestuia, depinde de starea pacientului
se va scurta cu o foarfeca parul din zona unde se vor aplca electrozii. Nu se va rade deoarece pelea se poate
zgaria sau irita si curentul produs de generator va amplifica disconfortul in aceasta situatie
medicul va aplica pacemakerul si il va seta la o rata considerata cea mai buna pentru pacient. Bataile inimii
trebuie sa fie aproximativ la fel ca numar cu ale pacemakerului

se va evita producerea microsocurilor prin atentionarea pacientului sa nu foloseasca echipament electric
neampamantat (telefon mobil, aparat de ras electric etc)
nu se vor plasa electrozii pe protuberante oasoase deoarece osul este un slab conductor de electricitate
dupa montarea pacemakerului se vor evalua semnele vitale ale pacientului si se va efectua EKG zilnic
se va nota data montarii pacemakerului, motivul, tipul de pacemaker cat si raspunsul pacientului

Complicatii:
complicatiile asociatei terapiei prin montare de pacemaker transcutanat sunt microsocurile, defectarea
echipamentului, aritmii fatale, lezari dermice, dureri musculare

MANEVRELE VAGALE:
Manevrele vagale ( manevra Valsalva si masajul sinusului carotidian) ajuta la scaderea batailor inimii in cazul
tahiaritmiilor sinusale, atriale
In manevra Valsalva, pacientul isi tine respiratia ( apnee) si in acelai timp va creste presiunea intratoracica
simuland procesul de defecatie.
In manevra de masare a sinusului carotidian, presarea sinusului carotidian drept sau stng scade frecventa
batailor inimii. Aceasta metoda este folosita atat ca tratament cat si pentru diagnosticare. Astfel, raspunsul
pacientului la masajul carotidian depinde de tipul de aritmie dezvoltat. Daca pacientul are tahicardie sinusala,
bataile inimii vor scade progresiv in timpul manevrei si vor creste imediat dupa incetarea efectuarii sale. Daca
pacientul are tahicardie atriala, aritmia se va opri in timpul manevrei si pulsul isi va mentine o valoare scazuta
deoarece procedura va va accentua blocul atrioventricular. Daca pacientul are fibrilatie atriala sau flatter rata
ventriculara nu se va schimba deloc in timpul manevrei.
Manevrele vagale sunt contraindicate la pacientii cu boli coronariene severe, infarct miocardic acut si hipovolemie

Materiale necesare:
aparatul de EKG
monitor
trusa de urgenta
linie venoasa periferica
garou
perfuzor si solutie glucoza 5%

Implementare:
pacientul este culcat in decubit dorsal, se monteaza cateter perieric cu perfuzie de glucoza 5%, pentru a fi
mentinuta o linie venoasa in caz de urgenta
se cupleaza pacientul la monitor pentru a se vedea exact aritmia

Manevra Valsalva:
se cere pacientului sa inspire adanc, sa tina aerul si sa simuleze efortul defecatiei, fara a da aerul afara, timp
de 10 secunde
9

daca pacientul simte ameteala si pe monitor se va vedea o noua aritmie pentru mai mult de 6 secunde (
asistola , tahicardie ventriculara, fibrilatie ventriculara), se cere pacientului sa expire si sa inceteze procedura
daca manevra a avut succes, se va vedea pe monitor scaderea pulsului la o valoare mai mica decat inaintea
inceperii manevrei

Masajul sinusului carotidian:
se vor ausculta ambele sinusuri carotidiene, stng si drept
daca se detecteaza se va anunta medicul si nu se va efectua manevra
daca nu se aud zgomote la auscultare se va intoarce capul pacientului spre stnga cu gatul in hiperextensie.
Aceasta pozitionare aduce carotida sub piele si tine muschiul sternocleidomastoidian departe de ea. Apoi,
folosind miscari blande, circulare, se va masa sinusul carotidian timp de 3-5 secunde. Nu se va masa mai mult
de 5 secunde
in timpul masajului se va supraveghea traseul ekg de pe monitor pentru a se vedea daca se modifica ritmul
daca masajul carotidian stng nu a avut efect dupa 5 secunde de manevra, se va opri si se va incepe pe partea
dreapta, folosind aceeasi tehnica
daca manevra de masaj a sinusului carotidian stng si drept esueaza se va opri si se va administra medicatie
cardiotonica la indicatia medicului

se va avea in vedere ca o scurta perioada de asistolie ( de la 3 la 6 secunde) si cateva contractii ventriculare
premature preced de obicei conversia spre un ritm sinusal
daca manevrele vagale efectuate au readus pacientul in ritm sinusal, se va continua monitorizarea acesuia
inca cateva ore
manevrele vagale pot fi efectuate de medic sau de asistenta sub indrumarea medicului

Complicatii:
Manevrele vagale pot cauza complicatii care pun in pericol viata.

Complicatiile manevrei Valsalva:
poate cauza bradicardie pana la sincopa. De obicei, bradicardia este trecatoare, dar, daca persista pana la
instalarea asistoliei se va incepe manevra de resuscitare de baza pana la cea avansata daca este cazul
manevra poate mobiliza trombi si cauza sangerare
se va monitoriza pacientul pentru a identifica eventualele semne de ocluzie vasculara, disconfort in piept,
dispnee. Se va raporta orice problema apruta si se va transfera pacientul in unitatea de terapie intensiva daca
este necesar

Complicatiile masajului sinusului carotidian:
poate provoca fibrilatie ventriculara, tahicardie ventriculara, de aeea fiind necesar ca pacientul sa fie
monitorizat continuu pentru a putea interveni in caz de modificari ale electrocardiogramei
daca traseul ekg al monitorului indica asistolie se va incepe resuscitarea de baza pana la cea avansata daca
este cazul.Daca pacientul nu poate fi restabilit pnici prin medicatie, se va monta de urgenta un pacemaker
de asemnea , masarea sinusului carotidian poate provoca afectari cerebrae printr-o perfuzare tisulara
inadecvata, in special la pacientii varstnici
se va monitoriza cu atentie pacientul dupa efectuarea manevrei pentru a observa eventualele modificari
neurologice

PERICARDIOCENTEZA:
pericardiocenteza consta in aspirarea lichidului pericadial in exces. Procedura este atat terapeutica cat si
diagnostica si se foloseste de obicei in urgente ( pentru a preveni sau ameliora tamponada cardiaca). De
asemenea, poate oferi infromatii importante referitoae la cauza excesului lichidian pericardic si poate ajuta la
alegerea unui tratament adecvat
in mod normal exista pericardic o mica cantitate de lichid provenit din plasma care reduce frictiune. Excesul
de lichid insa se poate acumula fie dntr-o cauza inflamatorie, chirurgicala, datorita unei rupturi, traume
penetrante in pericard (injunghiere, impuscare)
10

acumularea rapida de lichid poate apare postoperator sau datorita unei traume penetrante. Poate conduce la
deces prin tamponada cardiaca
acumularea lenta de lichid pericardic poate avea drept cauza o pericardita, de exemplu, si nu pune viata
imediat in pericol deoarece este o acumulare traptata care lasa mai mult timp pericardulu sa se adapteze la
excesul de lichid
pericardul contne in mod normal intre 10 si 50 ml de lichid steril Lichidul este clar, fara evidenta prezenta a
germenilor patogeni, sangelui etc. Leucocitele preznete in lichidul pericardic normal nu depasesc o anumita
valoare iar gucoza continuta este aproximativ egala cu cea din sange
lichidul pericardic in exces poate fi transudat sau exudat. Transudatul este sarac in proteine si se formeaz de
obicei din cauze mecanice care alfecteaza formarea sau absorbtia lichidului (cresterea presiunii hidrostatice,
obstructionarea drenajului limfatic datorita unei tumori). Exudatele au de obice cauza inflamatorie si contin o
cantitate mare de proteine. Inflamatia afecteaza membrana capilarelor permitand proteinelor sa se
acumuleze in lichidul pericardic. Ambele tipuri de excese lichidiene pericardice apar in pericardite,
neoplasme, infarct miocardic acut, boli reumatice, tuberculoza, lupus eritematos sistemic

Materiale necesare:
alcool 70%si solutie de betadina
xilina 1%pentru anestezie
ace sterile ( 25 G pentru anestezie si 14G , 16 G , 18 G pentru inima)
seringa 50 ml
eprubete sterile
recipient steril
comprese sterile
heparina
monitor
pulsoximetru
trusa de urgenta si defibrilatorul
manusi

se vor pune toate materialele la indemana
se va conecta pacientul la monitor
se pregateste un camp steril

Implementare:
se va obtine un consimtamant scris de la pacient sau familia acestuia
se spala minile
se va deschide orice echipament prin tehnica sterila
se va ajusta lumina si inaltimea patului pentru a oferi o buna abordare medicului
se pozitioneaza pacientul in decubit dorsal cu toracele ridicat la 60 de grade
se spala minile din nou si se pun manusi
se va oferi medicului in mod steril comprese cu betadina pentru a dezinfecta locul
medicul va dezinfecta zona ( de la marginea costala stnga pana la apendicele xifoid)
se va trage anestezic in seringa in cantitatea indicata de medic
se anunta pacientul ca i se va face o anestezie locala si ca va simti o mica arsura
medicul va ataa acul de punctionare la seringa de 50 ml si il va introduce prin piept in peretele pericardic
aspirand cu blandete pana cand apare lichid in seringa.Acul va fi indreptat sub un unghi de 35-45 grade spre
scapula dreapta intre marginea costala stnga si apendicele xifoid
asistenta va ajuta medicul in timpul manevrei si ii va oferi recipientele de colectare, dupa ce le-a dezinfectat.
Eprubetele vor fi etichetate si trimise la laborator specificand continutul lor in lichid pericardic
11

daca se cere analiza bacteriala si sensibilitatea germenilor se va specifica laboratorului ce antibiotic primeste
pacientul
dupa ce medicul scoate acul asistenta va efectua compresie la mlocul de punctionare timp de 3-5 minute apoi
va efectua un pansament steril
pacientul va fi supravegheat penru a observa din timp eventualele complicatii, se vor monitoriza semnele
vitale la fiecare 15 minute imediat dupa manevra pana cand pacientul devine stabil

in timpul punctionarii se va supraveghe cu atentie traseul ekg al monitorului deoarece o crestere a
segmentului ST arata ca acul a atins suprafaa epicardica si ca trebuie retras puin, o forma anormala de
complex QRS indica o perforatie de miocard, aparitia contractilor ventriculare premature indica atingerea
peretelui ventricular
daca la aspirare vine o cantitate mare de sange aceasta indica o greseala de tehnica (o punctie inadecavta
intr-una din camerele inimii)
dupa efectuarea procedurii se va supraveghea cu atentie functia respiratorie si cardiaca a pacientului in
special pentru depistarea semnelor de tamponada cardiaca (jugulare turgescente, hepatomegalie, puls
paradoxal, hipotensiune arteriala si eventual soc)
tamponada cardiaca poate apare datorita acumularii rapide de lichid pericardic sau punctionarea accidentala
a unui vas coronarian care cauzeaza acumularea de sange in sacul pericardic

Complicatii:
pericardiocenteza poate avea complicatii fatale cum ar fi fibrilatia ventriculara, infectia pleurala, punctia
accidentala a plamanului etc.
pentru a preveni aceste accidente se face intital o ecocardiografie pentru a localiza exact acumularea de
lichid. In general, drenajul chirurgical este mai lipsit de risc decat pericardiocenteza

ARITMII CE PRECED I URMEAZ STOPULUI CARDIAC
ARITMIILE CARDIACE:

S nelegem:
importana aritmiilor care apar nainte de instalarea stopului cardiac i dup resuscitarea acestuia
principiile de tratament al acestor aritmii

1 - principii de tratament:
cum se simte pacientul? Stabil sau instabil hemodinamic? Depistam manifestari adverse ?
ce tip de aritmie prezint?

2 - manifestari adverse :
semne clinice de debit cardiac scazut: (paliditate, transpiratii, extremitati reci, alterarea statusului
mental,hipotensiune arteriala)
tahicardie extrema >150/min.
bradicardia marcata (absoluta<40/min si relativa<60/min la pacientii cu rezerva cardiaca redusa)
semne de insuficienta cardiaca (edem pulmonar acut, turgescenta jugularelor, hepatomegalie)
durere toracica

3 - principii de tratament:
in toate cazurile :
administram oxigen
acces i.v.
monitorizare
EKG 12 derivatii daca este posibil
determinare de electroliti si corectarea diselectrolitemiilor K, Mg, Ca

12

4 - variante de tratament:
bradicardie - pacing
tachicardie - cardioversie
toate aritmiile - antiaritmice si alte medicamente

5 -pacingul cardiac:
metod sigur de tratare a bradicardiilor
este nevoie de o persoan autorizat pentru a introduce pacemaker-ul transvenos
se folosete la apariia manifestrilor adverse sau cnd medicaia nu are nici un efect
pacingul extern, transcutan alternativa pana la pregatirea celui tansvenos; poate fi dureros-analgezie si
sedare
fist pacing- lovituri ritmice 50- 70 / min

6 cardioversia:
se folosete pentru conversia tahiaritmiilor la ritm sinusal
se folosete cnd apar manifestri adverse (medicamentele sunt ineficiente)
poate provoca FV ! :
trebuie s se foloseasc un oc sincron cu unda R
necesit sedare / anestezie
energia primului soc :
o 200J (120-150J soc bifazic ) pentru tahicardia cu complex QRS larg si fibrilatia atriala
o 100J (70-120J soc bifazic ) pentru tahicardiile supraventriculare si flutterul atrial

7- antiaritmice i alte medicamente :
pot converti tahiaritmia la ritm sinusal:
mai puin sigure dect cardioversia
se folosesc cnd nu exist manifestri adverse
se folosesc pentru tratarea bradicardiei iniiale ( sunt mai puin eficiente dac debitul cardiac este sczut)
Toate medicamentele folosite n tratamentul aritmiilor pot provoca aritmii !

BRADICARDIA:

exist manifestri adverse? ( tensiunea arterial sistolic < 90 mmHg , frecvena cardiac < 40 bti /min , aritmii
ventriculare care trebuie cupate , insuficien cardiac):
DA administrai atropin 500 mg i.v. i evaluai rspunsul la terapie
NU administrati atropina la pacientii cu transplant cardiac paradoxal induce BAV de grad inalt
DAC: - rspunde satisfctor la atropin i NU exist manifestri adverse se va evalua riscul instalrii asistolei ( e
pisoade recente de asistolie?, BAV gradul II Mobitz II?, BAV total cu complex QRS lrgit?, pauz ventricular > 3
secunde?)
DAC: - exist riscul asistolei, sau dac NU raspunde la atropin:
alte doze de atropin, maxim 3 mg
pacing extern
perfuzie cu adrenalin, 2-10 mg /min
pregtete pacemakerul transvenos
cere ajutorul persoanelor autorizate
droguri alternative pentru bradicardia simptomatica :
dopamina
isoprenalina
teofilina
glucagon iv in bradicardiile induse de betablocante si de calciublocante
DACA : nu rspunde la atropin i nu exist riscul asistolei supravegheai pacientul

TAHIARITMIILE:

13

tahicardia cu compex QRS larg>0,12s:
de obicei origine ventriculara dar si supraventriculara cu conducere aberanta
ritm regulat TV sau TPSV cu BRS
ritm neregulat TV polimorfa , fibrilatie atriala cu BRS, fia cu WPW ,
tahicardia cu complex QRS ingust :
ritm regulat : - sinusala , NAVRT , AVRT, flutter atrial cu blocaj fix
ritm neregulat : fibrilatie atriala , flutter atrial cu blocaj variabil
in aritmiile ce preced oprirea cardiaca principiile de tratament sunt comune considerent pentru care se prezint
un singur algoritm:
cardioversie pentru pacient instabil hemodinamic, amiodarona 300 mg in 10-20min, repeta cardioversia, pev cu
amoidarona 900 mg in 24 h
medicatie antiaritmica daca este stabil hemodinamic ,in functie de tipul aritmiei
tahicardia cu complexe QRS largi: - pacientul are puls?
NU! urmeaz protocolul FV ( antiaritmice, consult cardiologic, cardioversie)
DA exist manifestri adverse? ( tensiunea arterial sistolic< 90 mmHg, dureri toracice,insuficien cardiac,
ritmul > 150 bti /min)- se solicita cardiologul, cardioversie, antiaritmice

FIBRILATIA ATRIALA:

semne adverse prezente:
ritm > 150 bti /min
dureri precordiale
perfuzie tisular slab
HTA
se cere ajutorul persoanelor autorizate :
heparinizare
soc sincron 200J (sau echivalentul bifazic 120-150 J)
amiodaron 300 mg n10-20 min
repeta cardioversia
debut sub 48h si fara semne adverse:
amiodarona 300 mg in 20-60 min apoi pev cu 900 mg in 24 h
cardioversia poate fi luata in considerare
debut peste 48 h , fara semne adverse:
nu se va face cardioversie electrica sau farmacologic decat dupa anticoagulare sau ecografie transesofagiana
controlul ratei cu betablocant, digoxin, diltiazem, magneziu

TAHICARDIA CU COMPLEXE QRS NGUSTE (TAHICARDIE SUPRAVENTRICULAR PRESUPUS):

ritm > 250 bti /min, absena pulsului: - ocuri sincrone
FA rapid: - urmai algoritmul FA
complex QRS ngust, cu puls : - urmai algoritmul tahicardiei supraventriculare
interventii:
manevre vagale ( manevra Valsava,masajul sinusului carotidian)
adenozin i.v. ( 6 mg bolus apoi 12 mg, la 1-2 minute, (repetat inca o data)
dac nu au efect: - cereti ajutorul specialistilor
manifestari adverse:
NU: - antiaritmice (atenie la interaciunile dintre medicamente)
DA: - socuri sincrone
Rezumat :
aritmiile cardiace pot necesita tratament de prevenire a stopului cardiac sau de meninere a stabilitii
hemodinamice
tratamentul depinde de starea pacientului i de tipul aritmiei
cereti din timp ajutorul special
1

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA
INGRIJIRE GERIATRICA
N 14
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/13

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

INGRIJIRE GERIATRICA

1.EVALUAREA FUNCTIONALA A VARSTNICULUI:
Evaluarea functionala :

este folosita pentru a evalua nivelul starii de bine al persoanei cat si capacitatea, ca adult varstnic, de a-si
purta in mod autonom de grija
va ajuta la identificarea nevoile personale si a punctelor slabe in ingrijirea personala,va furniza baza de la
care se va porni intocmirea planului de ingrijire a carui scop sa fie cresterea gradului de autonomie a
varstnicului, va oferi un feed-back in privinta tratamentului si reabilitarii
evaluarea se va folosi pentru identifica si suplini nevoile varstnicului cu serviciile potrivite cum ar fi asigurarea
menajului, ingrijirea la domiciliu, ingrijirea zilnica care sa ajute pacientul sa-si mentina autonomia. Sunt
disponibile numeroase metode de intocmire a unei o evaluari metodice functionale

Metode de evaluare functionala a varstnicului :
Indexul Katz: privind activitatile traiului de zi cu zi este o metoda foarte des folosita pentru evaluarea
abilitatilor de a realiza 6 activitati zilnice de ingrijire personala: imbaiere, imbracare, asigurarea igienei,
transferul, controlul sfincterelor, hranirea. Descrie nivelul functional al pacientului la un anumit moment in
timp si puncteaza obiectiv performantele sale
Scala Lawton : evalueaza capacitatea de a realiza activitatile de ingrijire personala mai complexe. Se refera la
activitatile necesare pentru a-si sustine traiul autonom cum ar fi : capacitatea de a folosi telefonul, de a gati,
de a face cumparaturi, de a spala rufe, de a gestiona resursele financiare, de a-si administra medicatia si de a-
si pregati masa. Activitatile sunt cotate pe o scala de la 1 la 3 incepand cu autonomia (capacitate totala de a
realiza activitatile), continuand cu a avea nevoie de un oarecare sprijin si sfarsind cu incapacitatea totala
Scala si indexul Barthel : evalueaza urmatoarele 10 functii in autoingrijire : hranirea, mutarea din caruciorul
cu rotile in pat si invers, efectuarea igienei personale, deplasarea pana la si de la toaleta, imbaierea,
deplasarea pe suprafete drepte,fara denivelari, impingerea caruciorului cu rotile, urcarea si coborarea
2

scarilor, imbracare/dezbracare, mentinerea continentei intestinale, controlarea vezicii urinare. Fiecare item
este notat conform cu gradul de asistenta necesara ; dupa un timp, rezultatele vor arata o imbunatatire sau
un declin. O scala similara numita Scala de evaluare a autoingrijiriii Barthel, e o scala mai detaliata privind
evaluarea functionala. Ambele instrumente furnizeaza informatii care ajuta la determinarea tipul de ingrijire
necesara
Scala de Resurse Sociale OARS (Cercetari si servicii pt varstnicii din America) este un instrument de evaluare
dezvoltat la Universiatea Duke in 1978. Este o metoda multidimensionala si evalueaza nivelul functionarii in
urmatoarele 5 domenii:resurse sociale, resurse economice, sanatatea fizica , sanatatea psihica si activitati ale
traiului de zi cu zi. Principalele activitati ale traiului de zi cu zi includ mobilitatea, imbracarea, igiena personala,
hranirea, mersul la toaleta, si factori legati de continenta. Totusi, aceste activitati pot fi extinse pentru a
include si activitati instrumentale (cumparaturi, ingrijirea locuintei, utilizarea telefonului, platirea facturilor,
administrarea medicatiei, gatitul, si spalarea rufelor) cat si alte activitati mai complexe (activitati sociale,
voluntare, ocupationale, recreative). Fiecare domeniu e marcat pe o scala de la 1 la 6. La sfarsitul evaluarii
este determinat un scor cumulativ privind deficientele. Cu cat scorul este mai mic, cu atat mai mare este
nivelul deficientei.

- documentatia( formulare tip de completat) necesara uneia din metodele de evaluare functionala care se
foloseste in spital

Pregatirea echipamentului :
- se va explica testul pacientului si i se va comunica locatia efectuarii sale (camera de spital sau de
tratament)

Implementare:
se va revede istoricul in materie de sanatate al pacientului pentru a obtine date individuale despre pacient si
pentru a intelege problema in profunzime cat si modificarile fizice subtile
se vor obtine date biografice, inclusiv numele pacientului, varsta, data nasterii si asa mai departe daca
acestea nu exista deja
folosindu-se instrumente de evaluare functionala, pacientul va fi rugat sa raspunda la intrebari. Daca
pacientul nu poate raspunde, se vor obtine raspunsurile de la cei care-i acorda ingrijire

evaluarea fnctionala a varstnicului trebuie facuta cat mai repede din momentul internarii sale
intreaga evaluare va fi revizuita si actualizata de fiecare data cand o modificare importanta apare in starea
fizica si mentala a pacientului
cand este folosita Scala Lawton, evaluarea pacientului se va face in termeni specifici sigurantei: de exemplu, o
persoana poate fi capabila sa gateasca o masa simpla pt sine dar poate uita aragazul aprins dupa ce a gatit
atat indexul Barthel cat si Scala de evaluare a autoingrijirii Barthel sunt folosite ca instrumente mai des in
recuperarea varstnicilor si in ingrijirile pe termen lung pentru a consemna imbunatatirea capacitatilor
pacientului

2 TRATAMENTE
Controlul incontinentei :
la pacientii varstnici incontinenta este de obicei urmarea pierderii sau deficientei sfincterului urinar sau anal
incontinenta poate fi temporara sau permanenta
aproape 10 milioane de adulti se confrunta cu o forma de incontinenta urinara ; aceasta include circa 50%din
1.5 milioane de oameni aflati in centrele de ingrijire. Incontinenta fecala afecteaza pana la 10%din pacientii
acestor centre
contrar unei opinii larg raspandite, incontinenta urinara nu este nici boala, nici o partcularitate a imbatranirii
normale. Incontinenta poate fi cauzata de confuzie, deshidratare, sau reducerea mobilitatii. Este, de
asemenea, un simptom al unor diverse tulburari, cum ar fi hiperplasia prostatica , calculi urinari, cancer al
vezicii urinare, infectii ale tractului urinar, AVC, neuropatie diabetica, sindromul Guillain-Barre, scleroza
multipla, cancerul de prostata, prostatita, leziuni la nivelul coloanei vertebrale, contractarea uretrei. Mai
3

poate fi cauzata de afectarea sfincerului uretral in urma prostatectomiei. Pe linga acestea, anumite
medicamente, inclusiv diureticele , halucinogenele, sedativele, anticolinergicele, antihipertensivele, pot
declansa incontinenta urinara
incontinenta urinara poate fi acuta sau cronica. Cea acuta e rezultatul tulburarilor care sunt potential
remediabile, cum ar fi: delirul, deshidratarea, retentia urinara, reducerea mobilitatii, infectii sau inflamatii,
reactii adverse ale unor medicamente, si poliuria. Cea cronica apare sub 4 forme distincte: stresul, abundenta
urinara, nevoie imperioasa, si incontinenta functionala
in incontinenta care are la baza stresul scurgerile au loc in urma unei sfortari fizice bruste, cum ar fi de
exemplu: un stranut, tusea, sau o miscare brusca. In abundenta urinara, retentia urinei duce la scurgeri
pentru ca vezica dilatata nu se poate contracta suficient pentru a controla scurgerile de urina. In incontinenta
caracterizata de nevoia imperioasa pacientul nu-si poate controla impulsul de a urina. In sfarsit, in
incontinenta functionala totala scurgerile de urina apar in ciuda faptului ca vezica si uretra functioneaza
normal. Aceasta situatie este de obicei legata de factori cognitive si de mobilitate
incontinenta fecala, scaparea involuntara a materiilor fecale, poate aparea gradual (ca in cazul dementei) sau
brusc (leziunile coloanei vertebrale). De obicei este rezultatul problemelor de acest ordin aparute in urma
reducerii mobilitatii din diverse cauze: dieta neadecvata, sau o stare anala dureroasa netratata. Poate fi, de
asemenea, rezultatul administrarii laxativelor pe termen lung, ingerare redusa de lichide, deficiente
neurologice, interventii chirurgicale la nivel pelvian, prostatic sau rectal, folosirea anumitor medicamente
intre care antihistaminicele, psihotropicele, si preparatele pe baza de fier. Fiind rareori intalnita in afectiuni
serioase, incontinenta fecala poate deteriora serios starea de bine din punct de vedere fizic si psihologic a
unui pacient varstnic
pacientii cu incontinenta urinara si fecala trebuie evaluati foarte serios in vederea depistarii tulburarilor ce
stau la baza acestor manifestari. Majoritatea pot fi tratate, cateva pot fi chiar vindecate. Tratamentul are ca
scop controlarea starii de incontinenta prin actiuni la nivelul vezicii si intestinului, sau prin alte tehnici de
coordonare comportamentala, modificarea dietei, terapia medicamentoasa, si posibil prin interventii
chirurgicale. Interventia chirurgicala corectiva in cazul incontinentei urinare include rezectia transuretrala a
prostatei la barbati si injectii cu colagen la nivel uretral atat la barbati cat si la femei, refacerea peretelui
anterior vaginal sau sprijinirea retropelvica a vezicii urinare la femei, dispozitiv uretral, marirea vezicii

manusi
stetoscop(pt a asculta suntele de la nivelul intestinelor)
agent lubrifiant
crema contra umezelii
supozitoare antidiareice sau laxative
pampers sau tampoane speciale pentru incontinenta
plosca
recipient cu eprubete pentru recoltare probe biologice
eticheta
formulare laborator pentru solicitare analize
recipient de colectare a materiilor fecale
cateter urinar.

Implementare :

Incontinenta urinara :
pacientul va fi intrebat cand a observat pentru prima data scurgerile urinare si daca acestea au aparut dintr-
odata sau treptat.
se va cere pacientului sa-si descrie obiceiurile sale urinare (de obicei incontinenta apare ziua sau noaptea,
daca simte nevoia acuta sa mearga din nou la toaleta dupa ce deja a fost, daca simte impulsuri acute de a
merge la toaleta)
pacientul va fi rugat sa-si masoare controlul asupra sfincterului ( daca are un oarecare control sau nu are
deloc control)
daca cateodata poate urina controlat va fi rugat sa precizeze cand si cat urineaza de obicei
4

se vor evalua problemele legate de incontinenta cum ar fi : urinarea intermitenta, frecventa, cat de acuta este
nevoia de a mictiona, urinarea pe timpul noptii, intermitenta si forta cu care urineaza
pacientul va fi rugat sa precizeze ce tratamente a mai urmat pentru incontinenta sau ce masuri a luat de unul
singur. Va fi intrebat ce medicamente foloseste inclusiv cele neprescrise de medic
se va evalua mediul in care traieste pacientul : daca exista o toaleta sau un recipient care sa poata fi folosit de
urgenta, cat ii ia pacientului sa ajunga la ele, dexteritatea manuala( cat de repede se dezbraca odata ajuns in
baie)
se va evalua starea mentala si functiile cognitive ale pacientului
se va cuantifica cantitatea zilnica de lichide pe care pacientul obisnuieste sa o bea
se va reverifica medicatia pacientului si istoricul alimentar pentru a identifica medicamente si alimente care
pot afecta digestia sau eliminarile
se va reverifica istoricul medical al pacientului (mai ales numarul si tipul de nasteri, histerectomia la femei,
tulburari ale prostatei la barbati, diabet, leziuni vertebrale sau tumori, AVC, interventii chirurgicale la nivelul
vezicii, prostatei sau la nivel pelvic)
se va evalua starea pacientului pentru a vedea daca exista tulburari precum delirul, deshidratarea, retentia
urinara, mobilitatea redusa, infectiile, inflamatiile, poliuria
se vor recolta probe biologice pentru testele de laborator confrom recomandarilor medicului. Se va eticheta
fiecare eprubeta si se va trimite la laborator impreuna cu un formular de solicitare
se va incepe controlarea incontinentei prin implementarea unui program adecvat de actiuni asupra vezicii

Tratarea incontinentei urinare :
Pacientul incontinent se simte de obicei frustrat, jenat, si lipsit de speranta. Din fericire, problema sa
poate fi de obicei solutionata prin reantrenarea vezicii un program care are ca scop stabilirea unui obicei de
mictionare regulata. Pentru implementarea acestui program trebuie facuti mai multi pasi
evaluarea obiceiurilor de eliminare existente ( se vor evalua in primul rand obiceiurile pacientului privind
ingerarile si eliminarile si motivele pentru fiecare pierdere de urina accidentala(cum ar fi cea aparuta in urma
unui acces de tuse) .Se va utiliza un registru al monitorizarilor incontinentei)
stabilirea unui calendar pt urinare- pacientul va fi incurajat sa mictioneze regulat, de exemplu la fiecare 2 ore.
Daca se poate controla aceste 2 ore, se va creste intervalul cu cate 30 min in fiecare zi pana cand atinge
intervalul de la 3 la 4 ore intre urinari. Pacientul va fi invatat sa practice tehnici de relaxare cum ar fi respiratia
adanca, care ajuta la diminuarea nevoii resimtite
inregistrarea rezultatelor si mentinerea unei atitudini pozitive- se va tine un registru al continentei si al
incontinentei aproximativ 5 zile pentru a sustine pacientul in eforturile sale de a ramane continent.
Mentinerea unei atitudini pozitive atat din partea asistentei cat si a pacientului este de o importanta majora
in tot acest proces
se va aseza patul pacientului langa baie sau toaleta portabila. Se va lasa o lumina aprinsa noaptea. Daca
pacientul necesita sprijin pentru a se da jos din pat sau din scaunul cu rotile, se va raspunde prompt apelului
sau pentr a-l ajuta
se va instruiti pacientul in privinta masurilor de preventie a infectiilor tractului urinar, cum ar fi ingerarea
adecvata de lichide (cel putin 2 l/zi daca nu este contraindicata), sa poarte lenjerie intima de bumbac, sa se
spele cu sapunuri care nu irita
se va incuraja pacientul sa urineze golind complet vezica inainte si dupa mese, la ora de culcare
pacientul va fi sfatuit sa urineze de cate ori simte nevoia
va fi instruit sa ia diureticele prescrise cand se trezeste dimineata
va fi sfatuit sa limiteze consumul de somnifere, sedativele, si alcoolul, deoarece acestea diminueaza nevoia
de a urina si pot amplifica incontinenta mai ales in timpul noptii
daca pacientul este supraponderal, va fi incurajat sa slabeasca
va fi invatat sa efectueze exercitii pentru intarirea musculaturii pelvine( exercitiile Kegel)
va fi instruit introduca mai multe fibre in dieta sa ptentru a scadea posibilitatea aparitiei constipatiei si
incontinentei
va fi monitorizat in vederea identificarii oricaror semne de depresie sau anxietate
pacientul va fi reasigurat ca aparitia peridica a episoadelor de incontinenta nu inseamna ca programul nu da
rezultate si ca eforturile trebuie incetate
va fi incurajat sa adopte o atitudine caracterizata de perseverenta, toleranta si pozitivism
5

Incontinenta fecala :
pacientul care sufera de incontinenta fecala va fi rugat sa identifice cand anume apare incontinenta, durata,
gravitatea si obiceiurile acestea (de exemplu sa specifice daca apare pe parcursul noptii sau daca este
diareica)
se vor culege date legate de istoricul gastrointestinal , neurologic si psihologic al pacientului
se va consemna frecventa, consistenta si cantitatea materiilor fecale din ultimele 24 de ore
se va recolta o proba de materii fecale, daca se recomanda de catre medic
se va proteja patul pacientului cu o invelitoare specifica pentru cazuri de incontinenta
se va evalua daca este cazul unei constipatii cronice, tulburari neurologice, gastrointestinale sau abuz de
laxative
se va evaluati regimul medicamentos al pacientului ( daca exista medicamente care pot afecta activitatea
intestinelor cum ar fi aspirina, anumiti agenti anticolinergici, antiparkinson, hidroxidul de aluminiu, carbonatul
de calciu, diureticele, preparatele din fier, narcoticele, tranchilizantele, antidepresivele triciclice)
in cazul pacientilor fara probleme neurologice dar care prezinta incontinenta cronica se va asigura un
program de controlare constienta a activitatii intestinelor
se va sfatui pacientul sa urmeze o dieta bogata in fibre care sa includa multe vegetale crude, cu frunze, cum ar
fi morcovii si laptucile, fructe cu coaja (mere), si cereale integrale (cum ar fi grau, paine de secara si cereale)
va fi incurajat sa aibe un consum adecvat de lichide
pacientii varstnici vor fi instruiti sa renunte treptat la consumul de laxative ( folosirea abuziva a laxativelor
pentru a stimula activitatea motorie in intestin poate avea efectul advers ducand fie la constipatie fie la
incontinenta dupa un timp).Se va incuraja , in schimb, folosirea laxativelor naturale cum ar fi prunele si sucul
de prune
se va promova practicarea regulata a unor exercitii explicand pacientului cum ajuta acestea la reglarea
motilitatii intestinale. Chiar si un pacient imobilizat poate face anumite exercitii in timp ce este asezat sau sta
intins pe pat

@ in cazul incontinentei fecale , se va pastra o igiena corespunzatoare pentru a creste gradul de confort al
pacientului si pentru a preveni leziuni si infectii ale pielii. Se va curata frecvent zona perianala si se va aplica o
crema contra umezelii. Se va controla situatia si in privinta mirosurilor neplacute
@ se va planificati si un timp pentru a incuraja si sprijini pacientul, care poate simti rusine, jena, si se poate simti
neajutorat din cauza pierderii controlului

Complicatii :
@ incontinenta poate conduce la leziuni si infectii ale pielii
@ problemele psihologice care pot rezulta din existenta incontinentei includ izolarea sociala, pierderea
autonomiei, diminuarea stimei de sine si depresia.

Intarirea musculaturii pelvice :
Incontinenta pe baza de stres, cea mai obisnuita forma de incontinenta urinara la femei, este de
obicei rezultatul slabirii sfincterului uretral. La barbati, poate aparea cateodata dupa o prostatectomie
radicala. Pacientii femei si barbati pot fi sprijiniti sa previna sau sa diminueze acest tip de incontinenta
invatandu-i exercitiile pelvice Kegel pentru intarirea muschilor pubococcigeali.

Exercitiile Kegel :
mai intai, se va explica unde se afla exact acesti muschi pelvici inferiori. Paicentii vor fi instruiti sa-si contracte
muschii din jurul anusului , ca si cand s-ar abtine de la defecare. Pentru a identifica corect zona inca de la
inceput, pacientul va fi invatat sa-si contracte muschii pelvici inferiori pentru a opri jetul de urina chiar in
timp ce urineaza si apoi sa relaxeze musculatura din acea zona pentru ca jetul urinar sa revina. Odata
invatate, aceste exercitii pot fi realizate oriunde
se va explica pacientului ca exercitiile de contractare si relaxare sunt esentiale pentru stimularea musculaturii.
Se va sugera sa inceapa prin contractarea muschilor pelvini inferiori timp de 5 secunde, apoi relaxarea lor alte
5 secunde si dupa aceea repetarea procedurii de cate ori este nevoie. Caracteristic acestei proceduri este ca
6

pacientul sa inceapa cu 10 contractii dimineata si 10 seara, apoi sa creasca treptat timpul contractiei si al
relaxarii
se va sfatuiti pacientul sa nu se foloseasca de muschii abdominali, ai membrelor inferioare sau de fesieri. De
asemenea, trebuie descurajata incrucisarea picioarelor sau tinerea respiratiei pe parcursul acestor exercitii

Terapia medicamentoasa :
patru din cinci persoane trecute de 65 de ani prezinta una sau mai multe tulburari cronice. Acest fapt explica
de ce varstnicii iau mai multe medicamente decat orice alta grupa de varsta. Desi varstnicii reprezinta doar
12%din totalul populatiei ei iau intre 30%si 40% dintre medicamentele prescrise. Asta inseamna aproximativ
400 milioane de retete pe an, sau de doua ori mai multe retete completate pentru persoane sub 65 de ani
terapia medicamentoasa pentru persoanele varstnice prezinta niste probleme speciale care izvorasc din
modificarile legate de varsta pacientilor. Din punct de vedere fiziologic, imbatranirea modifica structura
corpului si declanseaza schimbari in sistemul digestiv, la nivelul ficatului, si rinichilor. Aceste schimbari
afecteaza metabolizarea medicamentului, absorbtia lui, eliberarea si eliminarea lui, si consecutiv acestora se
poate ajunge la nevoia de a modifica dozajul medicatiei si tehnicile de administrare. Pot de asemenea
amplifica efectele adverse ale medicamentelor si pot afecta astfel rezultatele tratamentului
chiar si atunci cand un pacient varstnic primeste medicamentul in doza optima tot exista riscul unei reactii
adverse a acelui medicament. Odata aparute schimbarile fiziologice specifice varstnicilor, rezultatele slabe
ale regimului medicamentos cat si consumul mai mare de medicamente contribuie la experimentarea de
catre acestia a reactiilor adverse intr-o masura de doua ori mai mare decat o fac pacientii mai tineri. Concret,
aproximativ 40%din persoanele care sunt afectate de reactiile adverse ale medicamentelor au peste 60 de
ani. Multi pacienti mai varstnici (aflati la o varsta mai inaintata), care prezinta semne si simptome din cauza
reactiilor adverse ale medicamentelor (cum ar fi confuzia, slabiciunea, si letargia), le pun mai degraba pe
seama bolii decat pe efectul medicamentelor pe care le iau. Daca reactia adversa nu este indentificata sau
este identificata in mod eronat, pacientul va continua probabil tratamentul cu acel medicament. Si pentru ca
problema sa devina si mai complicata , daca pacientul prezinta multiple disfunctii fizice sau reactii adverse ale
medicamentelor, sau chiar ambele, el poate consulta o serie de specialisti care fara a sti unul de altul, pot
prescrie si mai multe medicamente. Daca istoricul pacientului privind medicatia nu este investigat si pacientul
ia si alte medicamente, fara a fi prescrise de medic, pentru a scapa de probleme comune(cum ar fi indigestia,
ameteli, si constipatie) el poate fi victima inocenta a unui obicei de consum inadecvat si excesiv de
medicamente. Cunoscut si sub numele de polifarmacie, acest obicei pune in pericol siguranta pacientului si
eficienta tratamentului medicamentos
desi multe medicamente pot da efecte adverse, cele mai multe reactii cu adevarat grave pentru pacientii
varstnici, rezulta din folosirea a catorva medicamente in special ( anume diureticele, antihipertensivele,
digitalicele, corticosteroizii, somniferele, si medicamentele neprescrise de catre medic) pacientul varstnic
poate prezenta dificultati in privinta raspunsului la tratamentul medicamentos din cauza deficientelor de
vedere si auz, problemelor de memorie, si a nevoii unei terapii pe baza de medicamente multiple(medicatie
complexa) intelegere deficitara in privinta dozajelor si a a instructiunilor primite, si alti diversi factori
socioeconomici (cum ar fi saracia si izolarea sociala). Pentru a avea un raspuns satisfacator este necesar ca
membrii familiei, farmacistul, si alti furnizori de ingrijire sa se implice in supravegherea si instruirea
individualizata si adaptata nevoilor pacientului

Materiale necesare:
medicatia pacientului
instructiuni scrise privind dozajul
suporturi corespunzatoare(recipiente pentru tablete), calendar sau alt suport cu instructiuni inscriptionat cu
litere marite

Implementare:
Lipsa de raspuns la tratament a pacientilor in varsta este des intalnita, prin urmare nu este neobisnuit
faptul ca majoritatea asistentelor o considera o prioritate atunci cand planifica ingrijirea bolnavilor. Initial, se
va evalua capacitatea pacientului sau motivatia lui de a respecta un tratament medicamentos.

Cum poate afecta varsta eficienta medicamentului :
7

Pe masura ce organismul imbatraneste, structurile organice si sistemele sufera transformari care
influenteaza reactiile corpului la medicamentele administrate. Cateva modificari comune care afecteaza in
mod semnificativ administrarea medicatiei vor fi prezentate in continuare:

Structura corpului :
- pe masura ce o persoana se maturizeaza , masa totala a corpului sau si masa musculara tind sa se diminueze
in timp ce sporeste grasimea corporala. Acesti factori afecteaza legatura dintre concentratia medicamentului
si nivelul absorbtiei sale in organism.

Sistemul digestiv :
- reducerea secretiei de acid gastric si a motilitatii gastrointestinale conduc la scaderea capacitatii organismului
de absorbtie eficienta a multor medicamente. Acest fapt poate cauza probleme cu anumite medicamente
de ex. digoxina, a carei actiune terapeutica este strans legata de absorbtia sa

Sistemul hepatic :
- naintarea in varsta reduce innoirea sangelui si anumite enzime hepatice devin mai putin active. Ca urmare,
ficatul isi pierde cateva din capacitatile sale de a metaboliza medicamentele. Din cauza functiei reduse a
ficatului apar efecte mai intense ale medicamentelor, ramase astfel mai mult timp in circulatie. Acest lucru
creste incidenta toxicitatii medicamentului

Sistemul renal :
- functia renala se diminueaza o data cu inaintarea in varsta. Acest lucru poate afectat eliminarea
medicamentului cu 50%sau mai mult. In multe cazuri functia diminuata a rinichilor duce la cresterea nivelului
anumitor medicamente in sange

Evaluarea capacitatii de conformare la tratament :
se vor reevalua problemele de care se plange pacientul si se va obtine un istoric complet privind sanatatea sa
si medicatia utilizata pana in prezent
se va avea in vedere faptul ca emiterea planului se face incepand cu primirea pacientului
se va evalua capacitatea fizica a pacientului de a lua medicamente ( poate acesta citi etichetele si prospectele
medicamentelor ? identifica medicamentele prin intermediul vazului sau al simtului tactil ? poate deschide cu
usurinta flacoanele cu medicamente ? )
se vor evalua deprinderile cognitive ale pacientului ( isi poate aminti sa ia medicamentele prescrise la timp si
in mod regulat ? isi aminteste unde a pus medicamentele ? daca nu, va fi indrumat catre resursele comunitare
adecvate in vederea supravegherii sale)
se va evalua stilul de viata al pacientului ( locuieste impreuna cu familia sau cu prieteni ? daca da, acestia
trebuie implicati in sedintele de instruire a pacientului, daca e posibil. Locuieste singur sau cu un partener de
viata pe care nu se poate baza ? daca da, el va avea nevoie de sprijin constant din partea unei asistente
medicale care sa-l viziteze sau din partea unui alt furnizor de ingrijire la domiciliu)
o supraveghere deficitara poate conduce la o folosire eronata a medicatiei. Se vor face sesizarile care se
impun si se vor contacta agentiile sociale cele mai potrivite pentru a asigura siguranta pacientului si pentru a-i
asigura asistenta financiara, daca este cazul
se vor evalua parerile pacientului privind consumul de medicamente. De exemplu, pacientul poate crede ca
un consum constant de medicamente reprezinta un semn de boala sau de slabiciune si in consecinta el isi
poate administra medicatia in mod neregulat

Prevenirea reactiilor care impiedica conformarea la tratament :
se va discuta despre terapia medicamentoasa cu pacientul. Pe masura ce primeste medicamente, i se va spune
denumirea, i se va explica efectul pe care ar trebui sa-l aiba , i se vor descrie posibilele reactii adverse ce ar
putea sa para si la care ar trebui sa fie atent si sa le aduca la cunostinta echipei de ingrjiri
pacientul va fi chestionat cu privire la alimentatie sau la alte medicamente pe care le ia, pentru a reduce
riscul ca alimentatia sau alte medicamente sa interactioneze cu tratamentul adminstrat ( interactiunile cu alte
medicamente , alcoolul, cafeaua, pot afecta raspunsul pacientului la tratament)
8

se va cere detalii pacientului referitoare la toate medicamentele prescrise, neprescrise sau remedii naturale-
pe care le ia in prezent sau pe care si le-a administrat in trecut. Daca este posibil, se vor cere niste mostre de
astfel de medicamente. Va fi pus sa numeasca fiecare medicament in parte si sa spuna de ce, cand , cat si pe
ce perioada l-a luat. Pacientul poate avea medicamente prescrise de mai multi specialisti
pacientul va fi informat in privinta interactiunilor specifice dintre alimente si medicamente. Pe baza
informatiilor din istoricul privind medicatia, se va realiza o lista cu alimente ce trebuie evitate

Adaptarea injectiilor intramusculare :
inainte de a injecta intramuscular un pacient varstnic se vor lua in considerare schimbarile fizice care insotesc
imbatranirea si se va alege echipamentul, locul injectarii, si tehnica adecvata
alegerea acului : un pacient varstnic are de obicei mai putin tesut subcutanat si mai putina masa musculara
decat un pacient mai tanar mai ales in zona feselor si a deltoizilor. Ca urmare, va fie nevoie sa se foloseasca
un ac mai scurt deca la un pacient mai tanar
alegerea locului de injectare : varstnicul are in mod obisnuit mai multa grasime in jurul soldurilor,
abdomenului, si zona coapselor. Aceasta face ca zona ventrogluteala sa devina zona principala de injectat
nu se va injecta intramuscular un membru imobilizat din cauza slabei absorbtii a medicamentului si al riscului
formarii unui nodul la locul injectarii
tehnica opririi sangerarii : din cauza modificarilor vasculare legate de inaintarea in varsta, varstnicii prezinta
un risc mai mare de dezvoltare a hematoamelor.Pentru a opri sangerarea dupa efectuarea unei injectii
intramusculare, va fi nevoie sa se preseze direct locul injectarii pentru mai mult timp decat in mod normal.
Se va masa usor locul injectarii pentru a ajuta la absorbtia si distributia medicamentului. Se va evita insa
masarea zonei atunci cand sunt administrate anumite medicamente prin tehnica injectiei intramusculare in Z (
fier, de exemplu)

Recunoasterea reactiilor adverse obisnuite la pacientii varstnici :
simptomele si semnele obisnuite ale reactiilor adverse ale medicamentelor includ : urticariile, impotenta,
incontinenta, problemele gastrice, si iritatiile. Pacientii varstnici sunt expusi in mod special si pot prezenta
reactii adverse serioase cum ar fi hipotensiunea ortostatica, deshidratarea, deteriorarea starii mentale,
anorexia, tulburarile sangvine, dischinezia tardiva
anumite reactii adverse ca anxietatea, confuzia, tulburarile de memorie, pot fi mai degraba asociate cu
problemele tipice varstei a treia decat sa fie considerate efecte ale medicamentelor. Reactiile adverse ale
medicamentelor ar trebui aduse la cunstinta unui farmacist, unui specialist sau unui asistent medical

Hipotensiunea ortostatica:
este caracterizata de o stare de ameteala si slabiciune in picioare, apare ca un efect advers comun al
antidepresivelor, antihipertensivelor, antipsihoticelor, sedativelor.Pentru a preveni accidentele ca de
exemplu caderile, se va atentiona pacientul sa nu se ridice brusc sau sa nu se dea jos din pat prea repede. Va
fi instruit sa apeleze la asistenta pentru a se putea deplasa daca se simte ametit sau slabit

Deshidratarea :
daca pacientul ia diuretice, poate sa apara deshidratarea si dezechilibrul electrolitic
se vor monitoriza nivelurile sangvine si se vor asigura suplimentele de potasiu conform prescriptiilor
medicului
uscaciunea orala este urmarea multor medicamente. Daca anticolinergicele cauzeaza uscaciune, se va sugera
pacientului sa suga bomboane fara zahar
Starea mentala alterata :
agitatia sau confuzia pot fi urmarea ingerarii de alcool sau de medicamente anticolinergice, antidiuretice,
antihipertensive, antipsihotice, calmante, antidepresive
paradoxal, depresia este un efect advers comun al folosirii antidepresivelor

Anorexia :
- este un semn de avertizare in privinta toxicitatii- mai ales datorita administrarii de digitalice,
bronhodilatatoare, si antihistaminice. Acesta este motivul pentru care specialistul de obicei prescrie la
inceput doze foarte scazute
9

Tulburarile sangvine :
daca pacientul ia un anticoagulant, ( de exemplu heparina) , se va urmari aparitia unor semne de vanatai
usoare(contuzii, umflatura, julitura, zgarietura) sau sangerari(cum ar fi de exemplu sangerarea excesiva dupa
perierea dintilor). Dar vanataile usoare sau sangerarile pot fi si un semn pentru alte probleme ca de exemplu
trombocitopenia. Alte medicamente care pot da astfel de reactii sunt si diversi agenti antineoplazici (ca
metotrexatul) antibioticele (ca nitrofurantoina), si anticonvulsivele (ca acidul valproic si fenitoina)

Dischinezia tardiva :
este caracterizata de miscarii anormale ale limbii, de incretirea buzelor, diferite grimase, clipiri dese, si miscari
in rotative, in cerc, ale fetei si extremitatilor. Dischinezia tardiva poate fi declansata de medicamente
psihotropice, cum ar fi haloperidolul si clorpromazina

Metode ajutatoare de marire a raspunsului pozitiv la tratament :
pentru a evita neconformarea la tratament din cauza deficientelor de vedere, se va asigura printarea cu
majuscule a instructiunilor privind dozajele medicatiei, daca e necesar
pentru a modifica obiceiurile legate de masa, care pot afecta eficienta tratamentului, se va stabili exact si se
va accentua clar ce anume medicamente trebuie luate in timpul mesei, si care tebuie administrate pe
stomacul gol
se va explica faptul ca administrarea anumitor medicamente pe stomacul gol poate duce la stari de greata, la
fel cum administrarea unor medicamente dupa masa poate interfera cu procesul de absorbtie. De asemenea
se va chestiona pacientul pentru a afla daca obisnuieste sa manance regulat sau sare peste mese. Daca sare
peste mese inseamna ca poate omite si sa-si adiministreze medicatia. Dupa cum este necesar, va fi ajutat sa-si
coordoneze calendarul administrarii medicatiei cu obiceiurile sale alimentare
pentru a corecta problemele legate de tipurile de medicamente si administrarea lor,pacientul va fi ajutat sa
gaseasca cai mai usoare de a-si administra medicamentele De exemplu, daca nu poate inghiti pastilele sau
capsulele, i se va oferi varianta lichida sau pudra a respectivului medicament, pe cat este posibil acest lucru.
Sau i se va sugera sa faca astfel incat sa alunece pastila pe gat impreuna cu hrana moale cum ar fi sucul de
mere. I se va specifica care tablete le poate macina si care nu. De exemplu, tabletele acoperite cu un invelis
solubil intestinal, capsulele cu eliberare in timp, si tabletele sublinguale si bucale nu ar trebui macinate. Alte
medicamente, odata macinate pot avea un gust foarte amar si pot pta sau irita mucoasa bucala
daca mobilitatea sau deplasarea pacientului impiedica conformarea la tratament, pacientul va fi ajutat sa
gaseasca o farmacie care se realimenteaza si elibereaza medicamente pe baza prescriptiilor medicale. Daca
este potrivit, se va lua in considerare posibilitatea unei farmacii la care comanda sa se poata face pe mail
daca tulburarile de memorie aduc prejudicii conformarii la tratament se va concepe un sistem pentru a ajuta
pacientul sa-si aminteasca sa isi ia medicamentele corect. I se va sugera pacientului sau unui membru al
familiei sa achizitioneze sau sa obtina un calendar suport, cum ar fi o lista de verificare, un ceas cu alarma,
sau o cutie compartimentata pentru medicamente
unii pacienti incearca sa economiseasca bani prin a nu-si obtine sau reinnoi retetele la timp sau luand doze
mai mici decat cele prescrise pentru a avea mai mult timp doze din acel medicament. Daca consideratii de
ordin financiar pun in pericol conformarea la tratament, pacientul trebuie ajutat sa gaseasca noi cai de a face
fata situatiei. I se va sugera sa gaseasca echivalenti mai ieftini ai medicamentului prescris ori de cate ori este
posibil. De asemenea, se va explora posibilitatea ca membrii familiei sa ajute pacientul sau se va sesiza cazul
pacientului departamentelor de servicii sociale si agentiilor comunitare corespunzatoare. Multe state au
programe speciale pentru a ajuta pacientii varstnici cu venituri mici sa-si achizitioneze medicamentele
necesare

@ se va sfatui pacientul sa contacteze echipa medicala inainte de a lua medicamente neprescrise de medic
pentru a preveni orice posibile interactiuni intre diferitele medicamente. Daca este necesar, se va folosi un
monitor de regularizare a nivelului anumitor medicamente ca de exemplu digoxin si potasiul pentru a evita
toxicitatea
10

@ cand medicul recomanda intreruperea adiministrarii unui medicament se va instrui pacientul sa-l arunce ( in
toaleta, daca este posibil). Aceasta va preveni folosirea accidentala a medicamentului de catre alte persoane
din casa si va impiedica pacientul sa continue sa-l ia din obisnuinta sau greseala
@ pentru a evita pastrarea neadecvata si posibila alterare a medicamentelor, se va sfatui pacientul sa pastreze
toate medicamentele prescrise in flacoanele lor originale. I se va specifica faptul ca anumite medicamente se
altereaza cand sunt expuse la lumina, iar altele se descompun cand vin in contact cu alte medicamente
@ se va sugera pacientului sa pastreze medicamentele intr-o zona bine luminata(dar ferite de lumina soarelui),
nu intr-o zona prea calduroasa sau prea umeda(nu in baie), si la o oarecare distanta de patul sau (nu pe
masuta de langa pat). Daca le tine pe masuta de langa pat, pacientul poate lua accidental o doza mai mare
atunci cand nu e complet treaz sau alert

Ingrijirea la dominciliu :
@ daca pacientul este externat din centrul medical si are de respectat un tratament cu un nou medicament , va
fi supervizat cu ajutorul unui calendar de urmare a tratamentului prin intermediul unei asistente medicale
care sa-l viziteze la domiciliu pentru a-i evalua capacitatea de a-si urma tratamentul si pentru a monitoriza
feed-back-ul acestuia la tratament
@ o metoda foarte buna de a ajuta pacientul sa-si ia medicatia la timp este folosirea cutiilor special
compartimentate atat cele pentru o zi, cu compartimente pentru dimineata, pranz, seara, cat si cele
compartimentate pe fiecare zi a saptamanii. Acestea trebuie umplute in fiecare dimineata cu medicatia
corespunzatoare

.3.PREVENIREA SI COORDONAREA CADERLOR:
Caderile reprezinta o cauza majora de ranire si deces in randul persoanelor varstnice. In cazul
persoanelor in varsta de 75 de ani sau chiar mai mult, rata mortii accidentale survenite in urma caderilor este
de trei ori mai mare decat in cazul accidentelor de masina.
Factorii cauzali ai caderilor in randul persoanelor varstnice includ : perioadele foarte lungi de
convalescenta, un risc crescut al unei recuperari incomplete, medicamentele, deficienta fizica aflata in
crestere. De exemplu, odata aparute deficientele, este necesar mai mult timp pentru restabilirea echilibrului
la persoanele varstnice decat la persoanele mai tinere. In mod natural, pierderea echilibrului creste riscul
aparitiei caderilor. In afara faptului ca produc raniri fizice, afectiunile aparute in urma caderilor pot atrage
dupa ele probleme psihologice, ducand la o pierdere a increderii in sine, o scadere a autonomiei personale, la
o internare intr-un centru de ingrijire pe termen lung sau la asistenta oferita la domiciliu.
Caderile pot fi cauzate si de factori de mediu, cum ar fi iluminarea deficitara, alunecarea pe covorase,
pardoselile mult prea ceruite. Totusi, in cele mai multe cazuri, caderile apar din cauze fiziologice, ca de
exemplu o paralizie temporara a muschilor, ameteli, hipotensiune ortostatica, leziuni la nivelul sistemului
nervos central, dementa, scaderea acuitatii vizuale, diminuarea puterii si coordonarii miscarilor.
Intr-un spital sau intr-un alt centru medical de ingrijire o cadere accidentala poate schimba o
internarea scurta a pacientului pt o problema minora intr-o sedere prelungita pentru probleme serioase, care
poate chiar pun viata pacientului in pericol. Riscul de a cadea este cel mai ridicat in prima saptamana de
sedere intr-un spital sau intr-o casa de ingrijire.

Cine prezinta riscul de a cadea ?
Prevenirea caderilor incepe cu identificarea categoriilor celor mai vulnerabile la aceasta. Pacientul cu una
sau mai multe caracteristici dintre urmatoarele se va afla in categoria cu risc crescut de cadere :
varsta de 65 de ani sau mai batran
stare fizica generala proasta si existenta unei boli cronice
prezinta antecedente in caderi
stare psihica alterata
mobilitate scazuta
incaltari neadecvate
urinari frecvente sau diaree
deficiente senzoriale mai ales deficiente vizuale
folosirea anumitor medicam. cum ar fi diureticele, analgezicele puternice, antipsihoticele, si hipnoticele

11

Materiale ncesare :
stetoscop
analgezice
comprese calde si reci
perne
echipament de resuscitare de urgenta daca e nevoie
electrocardiograf, daca e nevoie.

Implementare :

Prevenirea caderilor :
se va evalua riscul de cadere a pacientului cel putin o data pe tura. Se va nota orice modificare aparuta in
starea sa cum ar fi deteriorarea starii mentale, fapt care creste riscul caderilor
se vor corecta potentialele pericole care pot exista in camera pacientului
se va pozitiona butonul de apelare intr-o zona luminata si unde pacientul poate ajunge cu usurinta
se va asigura iluminarea corespunzatoare a camerei pe timp de noapte
se vor plasa bunurile si obiectele de suport ale pacientului intr-o zona unde poate ajunge cu usurinta (
poseta, portofelul, cartile, batistele, plosca, comoda, cadrul)
se va instrui pacientul sa se ridice usor din anumite pozitii pentru a evita ametelile sau pierderea echilibrului
se va cobora patul la cea mai joasa pozitie pentru ca pacientul sa poate ajunge foarte usor cu picioarele pe
podea candd se da jos din pat. Aceasta reduce de asemenea si distanta fata de podea in cazul in care s-ar
produce totusi o cadere. Se vor bloca rotile patului
se va sfatui pacientul sa poarte incaltari care sa nu alunece
se va raspunde prompt la apelul pacientului pentru a reduce numarul situatilor in care se da jos din pat fara
ajutor
se va verifica pacienul cel putin o data la fiecare 2 ore. In cazul pacientului cu risc crescut, se va verifica la
fiecare 30 de min
se vor atentiona si alte persoane care asigura ingrijirea pacientului cu risc de cadere in privinta interventiilor
implementate
se vor lua si alte masuri ca de exemplu plasarea in aceasi camera a 2 pacienti aflati cu risc crescut de cadere,
si supravegherea lor continua
se va incuraja pacientul sa efectueze o serie de miscari pentru a-si imbunatati flexibilitatea si coordonarea

Cum facem fata caderilor propriu-zise:
daca pacientul cade cand asistenta este de fata acesta va trebui sa-i atenueze caderea ghidandu-l usor spre
podea , sustinandu-I mai ales capul si trunchiul si, daca este posbil, va fi ajutat sa ajunga pe podea cu fata in
sus
in timp ce sustine pacientul , asistenta va trebui sa-si mentina corpul intr-o pozitie corecta, sa-si indeparteze
picioarele pentru a-si mentine echilibrul( cu cat e mai larga baza de sustinere, cu atat mai bine este mentinut
echilibrul) , sa-si indoaie genunchii mai degraba decat spatele pentru a sustine pacientul si pentru a evita sa
se raneasca
asistenta va trebui sa-si pastreze calmul si sa ramana langa pacient pentru a preveni orice ranire in
continuare
se va ruga o alta asistenta sa aduca toate materialele necesare
se vor evalua caile aeriene ale pacientului, respiratia, si circulatia pentru depista daca nu cumva caderea a
fost cauzata de un atac respirator sau cardiac. Daca nu exista respiratie sau puls, se va incepe aplicarea
masurilor de resuscitare in caz de urgenta. Se vor nota, de asemenea, nivelul pacientului de constienta, si se
va evalua marimea pupilelor, egalitatea, si reactia la lumina
pentru a determina extinderea leziunilor pacientului, acesta va fi verificat pentru a depista eventualele rani
anfractuoase, zgarieturi, si deformari evidente. Se va nota orice modificare aparuta in starea pacientului in
raport cu parametrii de baza
va fi anuntat medicul
12

daca asistenta nu a fost prezenta in momentul caderii pacientului, il va intreba pe acesta sau pe un martor ce
s-a intamplat, daca pacientul a simtit durere sau daca si-a pierdut cunostinta
nu se va misca pacientul inainte de a-l evalua deplin, va fi linistit , se va observa daca este confuz, are dureri ,
ameteli sau slabiciune
se va evalua forta si mobilitatea pacientului la nivelul membrelor. Nu se vor efectuati exercitii cu pacientul
daca se suspecteaza posibilitatea unei fracturi sau daca pacientul se plange de orice alt fel de senzatii, sau de
limitare a mobilitatii sale
daca se suspecteaza existenta oricarei tulburari nu se va misca pacientul inainte de a fi examinat de un medic
specialist. Leziunile coloanei vertebrale ca urmare a caderilor sunt foarte rare, dar daca aceasta se intampla
totusi, orice mutare a pacientului poate provoca deteriorari ireversibile la nivelul coloanei vertebrale
daca nu se detecteaza nici o problema, se va pune pacientul inapoi in pat cu ajutorul unui alt membru al
personalului.
niciodata nu se va incerca ridicarea pacientului de catre o singura persoana deoarece poate fi ranit atat
pacientul cat si persoana respectiva
se vor urmari etapele necesare pentru a stopa sangerarea daca este indicat acest lucru si se va face o
radiografie pacientului daca se suspecteaza existenta unei fracturi
se va asigura primul ajutor prntru ranirile usoare daca este necesar
se va monitoriza starea pacientului pentru urmatoarele 24 de ore
chiar daca pacientul nu arata semne cum ca ar avea ceva, sau are doar leziuni usoare, se vor monitoriza totusi
semnele vitale la fiecare 15 minute timp de o ora ,apoi la fiecare 30 de minute pe parcursul unei ore, apoi la
fiecare ora pana cand starea pacientului se stabilizeaza
se va anunta medicul daca apar modificari in starea pacientului fata de parametrii de baza
se vor lua masurile necesare pentru a diminua durerile si disconfortul pacientului ( analgezice conform
prescriptiei medicale, comprese reci in primele 24 de ore si comprese calde dupa aceea)
se va reevalua mediul in care se afla pacientul si riscul de caderi

Promovarea sigurantei la domiciliu :
Inainte ca pacientul sa paraseasca centrul de ingrijire, va fi instruit pentru a sti sa previna caderile.
Astfel, el va fi sfatuit sa :
securizeze toate covoarele si carpetele ce acopera podeaua de jur imprejur pe margini, si sa-si stabileasca
niste repere clare de circulare prin locuinta
sa nu foloseasca niciodata obiecte greoaie de iluminat, covorase neglijent asezate, sau covorase asezate
direct pe podea
daca are scara interioara, aceasta va trebui bine iluminata.De asemenea, vopseaua alba aplicata pe fiecare
parte a scarii poate spori vizibilitatea
sa utilizeze o lampa cu lumina slaba instalata langa pat pe timpul noptii pentru a nu fi nevoit sa bajbaie in
intuneric cand se va da jos din pat
sa aiba instalate bare ajutatoare acolo unde are nevoie( dus, cada, toaleta) si sa aiba covorase antiderapante
atat inauntrul cat si pe marginile cazii sau cabinei de dus
sa aiba securizate firele provenite de la diverse aparate electrice
sa aiba la indemana lucrurile folosite frecvent( haine , incaltaminte etc) pentru a nu fi nevoit sa se urce pe un
scaun sau taburet)
sa poarte incaltaminte cu talpa antiderapanta , sa evite halatele prea lungi, sa poarte ochelarii daca are
nevoie, sa stea pe marginea patului cateva minute inainte de a se ridica
sa se foloseasca de baston sau cadru ori de cate ori simte ca nu este sigur pe miscarile sale

@ dupa o cadere se va reevalua istoricul medical al pacientului pentru a determina riscul aparaitiei unor alte
complicatii. De exemplu, daca s-a lovit la cap , se va verifica daca a luat medicamente anticoagulante. Daca a
luat, se afla intr-un mare risc de hemoragie intracraniana si va trebui monitorizat din acest punct de vedere
@ se va lua in calcul intocmirea unui program de preventie a caderilor in spital, daca nu exista deja unul
@ se va asigura si o sustinere emotionala a pacientului chiar daca este vorba de o cadere produsa propriu-zis sau
de preventia uneia. Pacientul varstnic trebuie sa inteleaga ca le sunt recunoscute limitele si le sunt intelese
temerile
13

inainte de externare, pacientul si familia acestuia vor fi invatati cum sa previna o cadere accidentala acasa
prin corectarea obiciurilor deja fixate si cum sa faca pasii necesari pentru asigurarea sigurantei pacientului
daca este nevoie, pacientul va fi deferit organizatiilor de ingrijire la domiciliu, astfel incat asistenta medicala
sa poate fi continuata dupa externare si pe perioada convalescentei
1

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA
INGRIJIREA OCHILOR, URECHILOR SI NASULUI
N 15
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/10

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

INGRIJIREA OCHILOR, URECHILOR SI NASULUI

1.INTRODUCERE :
deoarece prin intermediul ochilor sunt transmise creierului circa 70%din informatiile senzoriale, deficienta
vizuala poate limita in mod sever capacitatea persoanei de a fi autonoma, de a percepe si a se adapta la conditiile
de mediu. In mod similar, netratarea pierderii auzului poate drastic afecta comunicarea si interactiunile sociale.
Afectiunile urechii interne pot perturba echilibrul persoanei si capacitatea de a se misca liber. Afectiunile nazale
pot interfera cu respiratia, vitalitatea scazuta, si creaza un discomfort marcant
in ingrijirea unui pacient care a suferit pierderea unui simt, trebuie avut in vedere ca acest fapt are de-a face cu
o serie de deficiente. Aceasta deoarece deficienta senzoriala aduce cu ea o perceptie deficitara. Pierderea a doua
sau mai multor simturi deterioreaza in mod semnificativ activitatile zilnice ale unei persoane, si aceasta situatie
devine amenintatoare pentru siguranta sa si pentru imaginea de sine a persoanei
deoarece tulburarile oculare, auditive si nazale sunt pe cat de des intalnite pe atat de suparatoare, ingrijirea
acestor pacienti necesita proceduri de ingrijire valabile fie intr-un spital, intr-o clinica, centru medical sau in alta
parte. Aceste proceduri necesita maximum de grija si precizie pentru a fi prevenite infectiile si ranirile si pentru a
mentine functia organului respectiv

Depasirea barierelor de perceptie :
Realizarea procedurilor de diagnosticare, tratare sau chiar sintetizarea pe scurt a cauzelor
deficientelor senzoriale necesita instructiuni si explicatii simple si clare. Va fi nevoie de asemenea sa se ofere
incurajari unui pacient care isi doreste sa inteleaga propria deficienta si care isi doreste sa-si mentina
autonomia. Intr-o urgenta, comunicarea efectiva devine chiar mai imporanta pentru ca se va lucra cu un
pacient dintr-odata dezorientat din cauza deficientelor senzoriale si perceptive

Asigurarea unui instructaj clar pacientului :
2

se poate avea o contributie importanta la intelegerea tulburarilor oculare, auditive si nazale de catre pacient. Pe
masura ce se vor aplica proceduri diverse asupra pacientului, acesta va trebui informat cu privire la masurile de
preventie. Pacientul va fi ajutat sa recunoasca semnele si simptomele specifice tulburarilor senzoriale, indemnat
sa-si planifice controale periodice, regulate, pentru a detecta eventualele probleme cat mai devreme cu putinta.
De asemenea, i se va reaminti sa foloseasca echipament de protectie la locul de munca si, daca este necesar, si
acasa
intotdeauna se vor oferi explicatii amanuntite. Un simplu fapt sau sfat care poate fi considerat prea evident
pentru o persoana sanatoasa, chiar ii poate oferi pacientului o viziunea valoroasa asupra situatiei sale

2. INGRIJIREA OCULARA :

Compresele calde si reci pentru ochi :
fie ca sunt aplicate calde sau reci, compresele pentru ochi sunt calmante, linistitoare si terapeutice
compresele calde pot fi folosite pentru a-i calma pacientului discomfortul. Deoarece caldura intensifica circulatia
(ceea ce creste absorbtia si scade inflamatiile), compresele calde poate conduce la drenajul si ameliorarea
infectiilor superficiale
pe de alta parte, compresele reci pot reduce inflamatiile sau sangerarile si pot calma mancarimile. Datorita
fibrelor reci, compresele reci pot fi indicate pentru a usura discomfortul periorbital alaturi de dozele prescrise de
medicamente calmante. In mod normal, o compresa rece sau calda ar trebui aplicata pe o durata de 20 minute si
de 4-6 ori pe zi
infectiile oculare necesita folosirea unei tehnici aseptice

pentru aplicarea de comprese calde :manusi, solutia prescrisa de medic( de obicei ser fiziologic sau solutie
normal salina), vas steril, comprese sterile, prosop
pentru aplicarea compreselor reci :o punga mica de plastic (de marimea unui sandwich) sau manusa, bucatele
de gheata, banda hipoalergenica, prosop, comprese sterile, ser fiziologic(apa sterila) sau solutie normal salina,
manusi

pentru compresele calde : se va pune o sticla sigilata, continand apa sterila sau solutie noramal salina intr-un
vas cu apa fierbinte sau in timp ce curge apa fiebinte in vas. Se va astepta ca solutia sa se incalzeasca , nu
fierbinte(nu cu o temperatura peste 49 grade C). Se va turna apa calda sau solutia salina intr-un vas steril
umplandu-l cam pana la jumatate. Se vor pune niste comprese sterile din tifon in solutia din vas
pentru compresele reci : se vor pune bucatelele de gheata intr-o punga de plastic (sau intr-o manusa daca este
necesar), pentru a forma un pachet de gheata. Pachetul trebuie sa fie mic pentru a nu pune presiune mare pe
ochi. Se va indeparta excesul de aer din punga sau manusa, si se va innoda marginea pungii sau a manusii. Se va
taia o bucata de leucoplast hipoalergenic pentru a etansa pachetul de gheata. Se va plasa tot echipamentul pe
suportul patului, langa pacient

Implementare :
i se va asigura intimitatea
cand se vor aplica compresele calde, pacientul va trebui sa stea in pozitie sezanda, daca se poate
cand se vor aplica compresele reci pacientul va trebui sa stea culcat pe spate, sa aiba sub cap o perna si capul
sa fie usor intors inspre partea neafectata. Aceasta pozitie va ajuta ca compresele sa ramana la locul lor
daca pacientul are un pansament pe ochi, acesta va trebui indepartat
se va trece un prosop peste umerii pacientului pentru a-l proteja de eventuale scurgeri
asistenta isi va spala mainile si isi va pune manusi

Aplicarea compreselor calde :
se vor lua 2 comprese de tifon din vas. Se vor stoarce de excesul de solutie
3

se va cere pacientului sa inchida ochii si se vor aplica usor compresele una peste partea de sus a celeilalte,
peste ochiul afectat. (daca pacientul se plange ca compresia este prea fierbinte, va trebui indepartata
imediat)
se vor schimba compresele la cateva minute, dupa cum este necesar, in functie de durata de aplicare
prescrisa
dupa indepartarea fiecarei comprese, se va verifica pielea pacientului

Aplicarea compreselor reci :
se va umezi mijlocul unei comprese cu apa sterila , solutie normal salina, sau cu solutie irigatoare oftalmica.
Aceasta ajuta la buna conducere a senzatiei de rece dinspre pachetul de gheata. Se vor pastra insa marginile
compresei uscate pentru a putea absorbi excesul de umezeala
se va spune pacientului sa inchida ochii, apoi se va aplica compresa peste ochiul afectat. Se va pune pachetul
de gheata peste compresa, si se va fixa cu leucoplast. Daca pacientul se plange de durere, se va indeparta
pachetul de gheata. Unii pacienti pot manifesta reactii adverse la rece
dupa 15-20 minute se va indeparta leucoplastul, pachetul de gheata si compresa si se vro arunca in recipiente
specifice de colectare
se vor folosi compresele ramase pentru a curata si usca fata pacientului
daca medicul indica, se va aplica un unguent oftalmic sau un pansament ocular

@ cand se aplica compresele calde trebuie schimbata cat mai des posibil solutia prescrisa pentru a pastra
temperatura constanta
@ daca este prescris sa se aplice comprese umede, reci, direct peste pleoapa pacientului, se va umple un vas cu
gheata si apa si se vor inmuia compresele in ea
@ se va pune o compresa direct peste pleoapa
@ se vor schimba compresele la fiecare 2-3 minute
@ compresele reci sunt contraindicate in tratarea inflamatiilor oculare

@ daca pacientul va trebui sa continue tratamentul acasa si are ambii ochi infectati, se va sublinia importanta
folosirii de echipamente separate pentru fiecare dintre ochi, pentru a nu transmite infectia de la un ochi la
celalalt
@ se va instrui pacientul sa isi spele mainile foarte bine inainte si dupa tratarea fiecarui ochi

2.1.APLICAREA UNUI PANSAMENT OCULAR :
pe baza prescriptiilor medicului se poate aplica un bandaj ocular fie pentru a proteja ochiul dupa ranire sau
dupa operatie, fie pentru a preveni afectarea accidentala a unui ochi anesteziat, fie pentru a grabi vindecarea
sau absorbtia secretiilor, sau pentru a impiedica pacientul sa se atinga sau sa se scarpine la ochi
un pansament gros,consistent, numit bandaj de presiune, poate fi utilizat pentru a ajuta la vindecarea
abraziunilor corneei, pentru a presa edemele postoperatorii, sau pentru a controla hemoragia in urma ranirii
traumatice. Aplicarea acestei proceduri necesita prescriptia oftalgmologului si supervizarea procedurii
pentru a aplica un pansament se va alege un tampon de masura potrivita pentru fata pacientului, se va pune
usor peste ochiul inchis al pacientului, si se va fixa cu 2-3 benzi de leucoplast. Se va intinde banda incepand
din mijlocul fruntii pacientului, trecand peste ochiul bandajat, si ajungand pana la partea inferioara a lobului
urechii
un pansament de presiune, care este cu mult mai gros decat un pansament obisnuit, trebuie sa exercite o
presiune peste ochiul inchis. Dupa ce se aplica pansamentul initial, se aplica deasupra lui inca cateva
pansamente asemanatoare, apoi se fixeaza bine cu leucoplast, pentru ca sa exercite presiune asupra ochiului
inchis
pentru o protectie accentuata a unui ochi ranit se va aplica o aparatoare de plastic sau metal peste
pansament, si peste aceasta aparatoare se va aplica banda de leucoplast cu care se fixeaza pansamentul

2.2.IRIGAREA OCHIULUI:

4

utilizata mai ales pentru a spala si indeparta secretiile, substantele chimice si obiectele straine din ochi,
irigarea ochiului constituie totodata o cale de administrare a medicamentelor in cazul tulburarilor de cornee si
conjunctivale
cantitatea de solutie necesara pentru a iriga un ochi depinde de agentul de contaminare. Secretiile necesita
un volum moderat; arsurile majore chimice necesita o cantitate foarte mare. De obicei, o sticla sau o punga
I.V. de solutie noramal salina asigura suficienta solutie pentru o irigare neintrerupta in cazul unei arsuri
chimice

manusi
ochelari de protectie
prosoape
retractor de pleoape
ghemuri de vata sau servete de faa, optional
anestezic topic
pentru irigari cu volume moderate de solutie : irigator oftalmic steril , aplicatoare prevazute cu un capat de
bumbac
pentru irigari cu volume mari de solutie: una sau mai multe flacoane sau pungi de 1000 ml cu solutie normal
salina, echipament standard de infuzie I.V. fara ac
uneori, se pot gasi in farmacii sau spitale de profil sticlute pregatite continand irigator oftalmic steril. Toate
solutiile ar trebui sa fie la temperatura corpului uman (37 grade C)

se va citi eticheta irigatorului oftalmic steril pentru a se verifica daca este steril, consistena si data expirarii
pentru irigari cu volume moderate: se va indeparta capacul recipientului in care se afla irigatorul si se va pune
recipientul la indemana ( se va pastra sterila partea de sus a recipientului )
pentru irigari cu volume mari: se va utiliza tehnica aseptica pentru a monta sistemul de tuburi I.V. precum si
flaconul sau punga cu solutie salina normala apoi se va agata recipientul de un stativ si se va regla mecanismul
de picurare la un ritm adecvat si nu cu un flux prea puternic. Se va pune restul de materiale la indemana

Implementare :
se vor spala mainile, se vor pune manusi si ochelari de protectie
daca pacientul prezinta o arsura produsa de o substanta chimica, i se va calma anxietatea si i se va explica
faptul ca irigarea ochiului va preveni agravarea starii sale
se va aseza pacientul cu fata in decubit dorsal cu capul usor intors spre partea afectata pentru a preveni
scurgerea solutiei spre nas si spre celalalt ochi
se va pune un prosop sub capul pacientului, si unul pe partea afectata pentru a absorbi excesul de solutie
se vor departa pleoapele de la ochiul afectat folosind policele si indexul mainii stangi ( pentru cine este
dreptaci) si se vor aplica , daca este prescris, cateva picaturi de anestezic, pentru calmarea pacientului
pentru a iriga mucoasa conjunctivala, se va continua sa se tina departate pleoapele
pentru a iriga pleoapa superioara se va folosi un retractor pentru pleoape, tinandu-se mana cu retractorul pe
fruntea pacientului. Retractorul impiedica inchiderea involuntara a pleoapei cand solutia atinge corneea si
conjunctiva

Pentru irigari cu volume moderate :
se va tine sticluta cu irigator oftalmic steril la o distanta de circa 2.5 cm de ochi, si se va directiona fluxul de
curgere a lichidului constant si usor in partea dinspre nas a ochiului, astfel incat solutia sa curga inspre coada
externa a ochiului
se va trage usor de pleoapa inferioara si apoi de cea superioara pentru a investiga posibila retinere de
particule straine
se vor indeparta orice particule straine atingand usor conjunctiva cu aplicatorul prevazut cu vata uda si
sterila. Nu se va atinge corneea
se va continua irigarea ochiului pana cand este curatat de orice particule straine vizibile
5

Pentru irigari cu volume mari :
se va tine clema de control de pe sistemul de tuburi la o distanta de circa 2.5 cm deasupra ochiului, si se va
imprima o curgere constanta si usoara de solutie normal salina la nivelul partii interne a ochiului (cea dinspre
nas) astfel incat solutia sa curga de-a lungul corneei inspre coada externa a ochiului
se va cere pacientului sa-si roteasca periodic ochiul in timpul irigarii aceasta actiune putand ajuta la
mobilizarea si eliminarea particulelor straine din ochi
se va trage usor de pleoapa inferioara si apoi de cea superioara pentru a investiga posibila retinere de
particule straine

@ dupa irigarea ochiului se vor usca usor pleoapele cu tampoane de vata sau cu prosop special de fata, printr-o
miscare dinspre partea interna a ochiului inspre coada externa a acestuia. Se va folosi cate un nou tampon
steril la fiecare stergere. Aceasta reduce nevoia pacientului de a se sterge singur la ochi
@ se vor scoate si arunca manusile si ochelarii de protectie
@ se vor spala mainile pentru a evita arsurile provocate de reziduurile contaminante chimice
@ daca se iriga ambii ochi, se va pune pacientul sa incline capul inspre partea care este irigata pentru a se evita
transmiterea contaminarii
@ in caa de arsuri chimice si usturimi intense se va iriga fiecare ochi pentru cel putin 15 minute cu solutie
normal salina pentru a dilua si spala substanta chimica iritanta
@ daca pacientul nu poate determina exact despre ce substanta chimica este vorba, se poate folosi hartie de
turnesol pentru a vedea daca substanta este acida sau alcalina, sau pentru a verifica daca ochiul a fost irigat
corespunzator

3.INGRIJIREA URECHIEI :

3.1.IRIGAREA URECHIEI:
irigarea urechiei implica spalarea canalului auditiv extern cu un flux de solutie pentru a curata canalul de
depuneri, pentru a inmuia si indeparta depozitele de cerumel, sau pt a deplasa si scoate un corp strain.
Cateodatam irigarea are ca scop sa amelioreze inflamatiile localizate la acest nivel si discomfortul aferent
procedura trebuie sa fie realizata cu mare grija pentru a nu cauza discomfort pacientului sau ameteala si
pentru a evita cresterea riscului de otita externa. Deoarece irigarea poate contamina si urechia medie daca
membrana timpanului este perforata, o examinare otoscopica trebuie intodeauna sa preceada irigarea urechii
aceasta procedura este contraindicata cand un corp strain (de exemplu un bob de mazare) obstructioneaza
canalul auditiv. Acest tip de corp strain atrage si absoarbe umezeala. In contact cu orice solutie de irigare, se
umfla cauzand durere intensa si complicand indepartarea obiectului respectiv prin aceasta metoda
irigarea urechiei este, de asemenea, contraindicata daca pacientul este racit, daca are febra, sau daca are o
infectie a urechiei, daca prezinta o perforare la nivelul membranei timpanului.

Irigarea canalului auditiv:
se va trage usor urechea in sus si inapoi pentru a indrepta canalul urechiei
se va pune un mic recipient sub urechie pentru a se scurge in el solutia de dupa irigare
se va pozitiona varful seringii irigatoare in orificiul canalului auditiv avand insa grija sa nu se blocheze
iesirea din canal pentru ca astfel este impiedicata scurgerea solutiei in urma irigarii, crescand astfel presiunea in
canal
se va pozitiona varful seringii irigatoare in sus si spre partea posterioara a canalului urechiei. Acest unghi
previne afectarea membranei timpanice si protejeaza impotriva impingerii reziduurilor inauntru
se va imprima un flux constant de lichid inspre peretele superior al canalului urechiei, si se va inspecta
lichidul la iesirea lui din urechie pentru a vedea daca este tulbure, daca contine ceara, sange sau substante straine

seringa de irigare a urechii (cu rezervor din cauciuc)
irigator
bazin mare
6

tampoane mari si prosop
vas de colectare a lichidului irigator
vata sau aplicatoare cu capat de vata
comprese
manusi

se va alege seringa potrivita si se va obtine un irigator
se vor evita schimbarile extreme de temperatura pentru ca acestea pot afecta fluidele urechii interne
producand greata si ameteala
se va verifica temperatura solutiei picurand cateva picaturi pe partea interna a incheieturii mainii
se va verifica echipamentul sa nu fie deteriorat

Implementare :
se vor spala mainile si se vor pune manusi
se va examina cu otoscopul canalul auditiv care urmeaza sa fie irigat
se va ajuta pacientul sa stea intr-o pozitie corecta. Pentru ca solutia sa nu-i curga in jos pe gat, i se va
pozitiona capul putin inainte si intors inspre partea afectata. Daca nu poate sta in pozitia sezand, va putea sa
stea intins in decubit lateral ( pe partea neafectata) cu capul usor intors spre partea afectata
daca pacientul este in pozitia sezand, se va pune prosopul sau campulpe umerii sai si pe partea de sus a
bratului de pe partea cu urechea afectata. Daca sta intins, se va acoperi perna si zona de sub urechea
afectata
se va cere pacientului sa tina vasul de colectare aproape de cap, sub urechea afectata
se va indrepta canalul auditiv apoi se va introduce seringa si se va incepe evacuarea solutiei in ureche
se va observa daca in timpul irigarii apar la pacient semne de durere sau ameteala. Daca se plange de asa ceva
se va opri procedura, se va verifica din nou temperatura substantei irigatoare, se va examina urechea
pacientului cu otoscopul, si abia apoi se va relua irigarea dupa cum este prescris
dupa golirea seringii se va verifica lichidul iesit din ureche in urma irigarii. Apoi se va reumple seringa si se va
continua irigarea pana cand lichidul iesit din ureche in urma irigarii este curat. Nu se vor folosi niciodata mai
mult de 500 ml de solutie irigatoare pe parcursul acestei proceduri
se va arunca seringa si se va examina canalul urechiei cu otoscopul
se va sterge urechea si gatul pacientului
se va indeparta prosopul si se va ajuta pacientul sa se intinda pe partea urechiei afectate apoi se va pune o
compresa sub urechea sa pentru a absorbi reziduurile si urmele de solutie

Complicatii :
@ ameteli, greata, otita externa, si otita medie (daca pacientul prezinta o perforatie sau o alterare la nivelul
membranei timpanului)
@ perforatie de timpan la manvrarea brutala a instrumentelor

4. INGRIJIREA NASULUI :

4.1.IRIGAREA NAZALA :
irigarea canlelor nazale calmeaza mucoasele iritate si curata de mucozitatile uscate, secretii, si substante
straine. Ramase neindepartate, aceste depozite pot impiedica drenajul pe sinusuri si circulatia nazala a aerului
si pot duce la dureri de cap, infectii, si mirosuri neplacute. Irigarea poate fi facuta cu o seringa cu rezervor
cauciucat sau cu un dispozitiv electronic oral
irigarea nazala este recomandata pacientilor cu afectiuni nazale acute sau cronice, inclusiv sinuzitele, rinitele
etc. Pe langa acestea, procedura poate ajuta persoane care cu regularitate inhaleaza substante toxice sau
alergeni (vapori de vopsea, rumegus, pesticide, praf de carbune). Irigarea nazala mai este recomandata, de
asemenea, dupa anumite interventii chirurgicale la acest nivel pentru a ajuta vindecarea prin indepartarea
escarelor postoperatoare, si pt a ajuta la redeclansarea secretiilor de mucus din sinusuri
7

contraindicatiile irigarii nazale pot include deteriorarea avansata a sinusurilor, sangerarile nazale frecvente, si
corpuri straine aflate in canalele nazale (care pot fi conduse si mai in interior pe canale prin irigare ). Totusi
chiar si unii din pacientii cu astfel de probleme pot beneficia de irigare

seringa cu rezervor cauciucat
extremitate irigatoare flexibila sau rigida de unica folosinta
solutie salina hipertonica
aleze
prosoape de panza si de hartie
bazin
manusi

se va incalzi solutia salina pana la aproximativ 40.5 grade C. Daca se va face irigarea cu o seringa , se va
introduce putina solutie salina in rezervorul acesteia si apoi se va expulza din interior, incalzind rezervorul in
felul acesta
se spala mainile si se pun manusi
se va aseza pacientul intr-o pozitie confortabila care sa permita varfului cateterului sa patrunda in nas si
lichidul postirigare sa poata sa se scurga intr-un vas
se va specifica pacientului sa stea cu gura deschisa si sa respire pe gura ritmic pe parcursul irigarii
se va instrui pacientul sa nu vorbeasca, sa nu inghita pe parcursul irigarii pentru a evita patrunderea fortata a
materiilor infectioase pe sinusuri si pe canalul lui Eustache
se va indeparta varful irigatorului din nara pacientului daca acesta simte nevoia sa stranute sau sa tuseasca,
pentru a evita ranirea mucoasei nazale

Implementare:
se va umple rezervorul seringii cu solutie salina si se va insera varful irigatorului cam 1.3 cm in nara
pacientului
se va presa rezervorul seringii pana ce va incepe sa curga un flux usor, cald de solutie in interiorul nasului. Se
va evita presarea cu forta a rezervorului ceea ce ar duce la deplasarea reziduurilor din canalele nazale in
sinusuri si pe canalul lui Eustachio provocand infectii
se va introduce solutie irigatoare alternativ pe fiecare nara pana cand solutia care iese din nas post irigare
este curata
dupa terminarea procedurii de irigare se pune pacientul sa astepte cateva minute pana sa-si sufle nasul de
excesul de fluid din ambele nari deodata. Suflarea usoara a ambelor nari previne ca fluidul sau presiunea sa
patrunda in sinusuri. Aceasta actiune ajuta, de asemenea, la desprinderea si eliminarea secretiilor uscate si a
mucusului

@ se va astepta o scurta perioada ca fluidul sa se dreneze din nasul pacientului inainte de a-si sufla nasul
@ se va introduce varful irigatorului destul de departe pentru a fi siguri ca solutia curata membranele nazale
inainte de a fi drenata inspre exterior. O cantitate obisnuita de solutie pentru irigarea nazala poate fi cuprinsa
intre 500 pana la 1000ml

@ pentru a putea continua irigarile nazale la domiciliu, se va invata pacientul cum sa-si prepare solutia salina (
sa umple o sticla de plastic curata de 1 l cu apa distilata, sa adauge o ligurita de ceai cu sare, si sa scuture
sticla pana se dizolva sarea)
@ va fi invatat, de asemenea, cum sa curete dispozitivele de irigare

4.2.ETANSAREA NAZALA :
8

in cazul unei mucoase nazale foarte vascularizate, chiar si cele mai nesemnificative raniri pot cauza sangerari
majore si pierdere de sange. Cand masuri terapeutice de rutina (cum ar fi presiunea directa, cauterizarea, si
medicamentatia vasoconstrictoare) esueaza in a controla sangerarile nazale (epistaxis), nasul pacientului va
trebui etansat pentru a opri sangerarea anterioara(care iese din nas in afara) sau cea posterioara (care se
scurge in gat). Daca sangele patrunde in zona nasofaringeala sau pe canalele lacrimale pacientul pare a
sangera din gura si din ochi
majoritatea sangerarilor nazale isi au originea la nivelul plexului arteriolelor si venulelor din septul
anteroposterior. Doar 1 din 10 sangerari nazale apara la nivelul nasului posterior care de obicei sangereaza
mult mai mult decat in partea anterioara
de obicei, asistenta medicala asista doctorul la etansarea nazala anterioara si posterioara
orice procedura ar fi aplicata, asistenta trebuie sa asigure pacientului incurajarea si suportul necesar pentru a-
i reduce discomfortul si anxietatea. Asistenta trebuie, de asemenea, sa realizeze evaluari succesive pentru a
evidentia succesul procedurii si pentru a descoperi posibile complicatii

Pentru etansarea anterioara si posterioara :

halat protector
ochelari de protectie
masti
manusi sterile
bazin de colectare,
prosoape (de hartie) pentru fata
halat pentru pacient
speculum nazal
apasator de limba
sursa directa de lumina
aspirator steril nazala
vas steril si solutie salina sterila, pentru spalarea aspiratorului nazal
spray cu anestezic local
comprese sterile
seringa de 10 ml cu ac
dispozitiv de electrocauterizare
decongestionant nazal
absorbant hemostatic
solutie normala salina sterila
seringa de 60 ml
unguent antibiotic
echipament pentru masurarea parametrilor vitali
fesi de tifon
tampoane nazale
catetere mici si flexibile pentru aspirare

se va pune tot echipamentul la marginea patului pacientului
se va conecta aspiratorul si se va verifica
se va crea un spatiu steril la marginea patului sau pe masuta de lucru.Folosind tehnica aseptica, se va plasa tot
echipamentul in locul steril
se vor deschide pachetele cu tuburile de aspirare sterile si cu extremitatile aspiratoare si se vor pune in spatiul
steril
se va umpleti vasul steril cu solutie normal salina pentru ca tuburile aspiratoare sa poata fi spalate
9

daca pacientul necesita un cateter cu balon nazal, se va testa balonul pentru a preveni scurgerile, umpland
cateterul cu solutie normal salina avand grija sa se indeparteze solutia inainte de inserare

Implementare :
tot personalul care participa la procedura va purta manusi, halate si ochelari de protectie pentru a preveni
posibila contaminare prin stropire cu sange
se vor verifica parametrii vitali ai pacientului ( hipotensiunea poate fi un semn ca pacientul a pierdut sange
mult) si permeabilitatea cailor aeriene accesibile, deoarece pacientul prezinta risc de a inspira sau vomita
sangele inghitit
se va explica procedura pacientului si va fi incurajat pentru a-i reduce anxietatea si pentru a-l stimula sa fie
cooperant
se va administra un sedativ sau un tranchilizat daca este prescris, pentru a-i reduce anxietatea care poate
conduce la sangerare nazala
va fi pzitionat cu capul usor aplecat in jos si in fata, pentru a diminua scurgerea sangelui in gat sau aspirarea
sa
se va porni aspiratorul cu tubulatura atasata, pentru ca medicul sa aspire cavitatea nazala in vederea
indepartarii cheagurilor inainte de a localiza sursa sangerarii
pentru a examina cavitatea nazala, medicul va avea nevoie de un speculum nazal si o sursa externa de
lumina, sau un endoscop fibrooptic nazal
Pentru etansarea anterioara :
medicul va fi ajutat sa aplice agenti vasoconstrictori pentru a controla sangerarea sau sa utilizeze cauterizarea
chimica cu nitrat de argint
pentru a creste eficienta actiunii vasoconstrictoare, se va aplicat presiune manuala pe nas aproximativ 10
minute

Pentru etansarea posterioara:
se vor spala mainile si se vor folosi manusi sterile
daca medicul va depista sursa sangerarii in cavitatea nazala posterioara, va lubrifia catetere moi pentru a
facilita insertia
se va instrui pacientul sa deschida gura si sa respire normal pe gura pe durata inserarii cateterului
asistenta va ajuta medicul sa insereze pansamentul
pacientul va fi tinut intr-o pozitie confortabila cu capul ridicat la 45 de grade pana la 90 de grade
se vor monitoriza periodic semnele vitale ale pacientului pentru a detecta la timp modificari ce pot semnala
hipovolemia sau hipoxemia

Prevenirea sangerarilor nazale frecvente:
deoarece sangerarile nazale pot aparea in cazul unor mucoase nazale uscate, se va sugera pacientului sa
foloseasca un umidificator, mai ales in medii uscate
se va invata pacientul cum sa micsoreze presiunea cailor nazale, sa evite constipatia si tensionarea din timpul
defecatiei, sa aiba o dieta bogata in fibre si o ingerare adecvata de lichide, sa evite eforturile fizice extreme
timp de 24 de ore dupa ce sangerarea nazala a fost stopata, sa evite aspirina (care are proprietati
anticoagulante), bauturile alcoolice si tutunul pentru o perioada de minim 5 zile)
daca pacientul prezinta totusi sangerari nazale in ciuda tuturor acestor precautii, va fi invatat sa-si tina capul
in sus fata de inima, si sa-si foloseasca policele si indexul pentru a presa partea moale a ambelor nari (nu se
recomanda presarea directa daca are rani faciale sau fractura nazala.I se recomanda sa tina presat pana la 10
minute si apoi sa verifice sangerarea. Daca sangerarea nu se va opri, pacientul va trebui sa preseze din nou
zona respectiva pentru inca 10 minute tanand gheata intre cele doua degete
dupa o sangerare nazala, pacientul va fi atentionat sa nu isi frece sau sa isi ciupeasca nasul , sa nu isi sufle
nasul cu putere pentru cel putin 48 de ore. Dupa aceea isi va putea sufla nasul cu grija si va trebui sa
foloseasca spray nazal cu apa sarata pentru a curata cheagurile nazale
daca sangerarea persista in urma acestor manevre, se poate introduce un rulou din vata direct pe partea cu
sangerarea , ceea ce va functiona ca un cheag artificial
daca toate aceste metode dau gres va trebui instituita electrocauterizarea sau etansarea narilor (chiar daca
sangerarea se produce pe o singura parte, ambele nari necesita etansarea pentru a controla sangerarea.
10

@ pacientii cu astfel de probleme sunt de obicei spitalizati in vederea monitorizarii
@ se va mentine tot echipamentul de urgenta langa patul pacientului pentru a grabi indepartarea
pansamentului daca este miscat si blocheaza caile aeriene
@ o data ce pansamentul este aplicat, se va realiza o evaluare corecta a situatiei pacientului, pentru a se putea
depista cauza de baza a sangerarii nazale. Factorii mecanici includ o deviatie de sept, leziuni, corp strain.
Factorii de mediu includ uscarea sau distrugerea mucoasei nazale. Alte posibile cauze pot fi infectii ale
tractului respirator, terapia anticoagulanta, tulburari cardio-vasculare sau hepatice, tumori localizate in
cavitatea nazala sau probleme ale sinusurilor, nefrita cronica
@ daca apare o pierdere semnificativa de sange sau daca cauza de baza ramane necunoscuta poate fi necesara
transfuzia de sange. Dupa aceste proceduri medicul poate solicita analiza gazelor din sangele arterial pentru a
depista posibile complicatii pulmonare sau saturatia de oxigen din artere a caror monitorizare ajuta la
evaluarea hipoxemiei
@ daca este necesar, se va adminstra pe masca oxigen umidificat, se vor administra antibiotice si
decongestionante daca sunt prescrise de medic
@ deoarece pacientul cu pansament nazal este nevoit sa respire pe gura va trebui sa fie asigurata o ingrijire
corespunzatoare a gurii. Camera cu umiditate asigurata, si multe lichide ingerate ajuta la reducerii senzatiei
de gura uscata cauzata de respiratia pe gura
@ pansamentul nazal este de obicei indepartat in 2 pana la 5 zile. Dupa ce un pansament anterior a fost
indepartat, se va instrui pacientul sa evite frecarea sau ciupirea nasului, inserarea oricarui tip de obiecte in
nas, suflarea nasului cu putere timp de 48 de ore

Ingrijirea la domiciliu:
@ se va avertiza pacientul ca este posibil sa-i fie redusa capacitatea de a simti mirosul si gustul ( de aceea, va
trebui sa aiba un detector de fum acasa, sa manance alimente moi deoarece capacitatile sale de a manca si de
a inghiti vor fi afectate, sa bea des lichide pentru a face fata senzatiei de gura uscata)
@ va fi invatat ce masuri trebuie sa ia pentru a preveni sangerarile nazale si va fi instruit sa apeleze echipa
medicala daca aceste masuri dau gres in a stopa sangerarea

Complicatii:
@ presiunea exercitata de pansamentul localizat nazal, posterior pe palatul moale poate conduce la hipoxemie.
Acesti pacienti prezinta un risc special in a aspira sangele. Pacientii cu probleme serioase pulmonare sau astm,
sunt expusi unui mare risc de agravare a hipoxemiei pe perioada cat este aplicat pansamentul. Hipoxemia
poate fi depistata cu pulsoximetrul. Semnele si simptomele includ tahicardia, dezorientarea, cianoza, agitatia
@ blocarea cailor aeriene poate aparea daca un pansament aplicat anterior sau posterior nazal aluneca in spate.
Pacientul se poate plange de dificultati la inghitire, durere, discomfort. La pacientii cu pansamentul aplicat
posterior se poate dezvolta otita urechiei medii

1

S.R.L. Buzu
PROCEDURA: INGRIJIREA PEDIATRICA
N 16
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/13

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

INTRODUCERE :
in acest domeniu este nevoie de cunostinte specializate si de calificarea personalului. Imaturitatea fiziologica
a copilului face ca raspunsul lui atat la boala cat si la tratamentul aplicat sa fie mai pronuntat, iar dimensiunile
sale mici scad posibilitatea unei erori in tratament. Pe langa aceasta , desi copiii se recupereaza mai repede
dupa o boala in comparatie cu adultii, ei prezinta un risc mai mare de a ajunge la complicatii
cand se acorda ingrijire unui copil, trebuie sa se ia in considerarea nivelul sau de crestere si dezvoltare. De
exemplu, copiii mici benficiaza de deprinderi motorii rudimentare si capacitate de intelegere limitata, acest
lucru predispunadu-i in mod special la raniri. Din acest motiv trebuie o vigilenta crescuta fata de potentialele
situatii periculoase, si trebuie sa se urmeze etapele necesare pentru a asigura siguranta copilului
chiar daca un copil este bolnav, el tot are nevoie de stimulare senzoriala si sociala. De aceea trebuie sa fie
incluse si jocurile in planul de ingrijire pediatrica. Pe langa faptul ca ajuta dezvoltarea si stimuleaza un
sentiment de securitate si de bunastare, joaca mai permite copiilor si sa se elibereze de stres si tensiune, care
sunt consecintele firesti ale impactului cu mediul necunoscut si nefamiliar al spitalului
parintii trebuie inclusi in toate aspectele ingrijirii copilului lor. Vor fi incurajati sa-si mentina rolul acordarii de
ingrijire copilului, sa continue sa considere copilul un membrul al familiei cu drepturi depline, sa faca copilul
sa se simta inclus in familia lui, mai ales in situatia unei spitalizari pe termen lung. Astfel, se va crea un mediu
pozitiv, care sa promoveze sanatatea fizica si emotionala, a copilului

RECOLTAREA PROBELOR BIOLOGICE:
Recoltarea de urina :
recoltarea de urina pentru analize de laborator permite examinarea tractului urinar pentru diferite infectii si
tulburari renale, evaluarea tratamentului, si depistarea unor tulburari de sistem sau metabolice
desi un copil fara control vezical nu poate oferi un flux de urina curat pentru proba biologica, recipientul de
recoltare pediatrica a urinei asigura o alternativa simpla, eficienta. Riscul de contaminare a probei este redus,
fara a se recurge la cateterizare. Deoarece recipientul de recoltare este securizat cu dispozitive adezive,
folosirea lui este contraindicata la un pacient cu piele perineala extrem de sensibila sau descuamata
2

Pentru o proba aleatorie :
recipient de recoltare pediatrica a urinei impachetat separat
cutie pentru probele biologice
eticheta
formular de solicitare analize catre laborator
2 sutece de unica folosinta de masura potrivita
Foarfeca
Manusi
panza pentru spalat
sapun, apa, prosop, vas, aleza

Pentru urocultura :
recipient steril de recoltare pediatrica a urinei
cutie sterila pentru proba de urina
eticheta
formular de solicitare analize catre laborator
2 sutece de unica fol de masura potrivita
foarfeca
manusi
vas steril, apa sterila sau distilata
comprese
agent de curatare a pielii antiseptic
paduri alcoolizate
seringa de 3ml cu ac
aleza

Pentru o proba de urina obtinuta in timp( 24 ore):
recipient de recoltare
cutie pentru probele biologice
eticheta
formular de solicitare anazlizecatre laborator
2 sutece de unica folosinta de masura potrivita
foarfeca
manusi
vas steril, apa sterila sau distilata
comprese de tifon
panza pentru spalat
sapun, apa, prosop, vas
aleza
betadina , alcool

se va verifica prescriptia medicului in privinta tipului de proba care trebuie recoltata si se va asambla
echipamentul corespunzator
se va verificati istoricul pacientului in privinta alergiilor (de exemplu la iodina)
se va completati formularul de laborator, pentru a evita intarzierile in trimiterea probelor, la laborator
cu ajutorul foarfecei se va face o despicatura de 5 cm intr-un scutec, taind dinspre centru inspre una din
marginile mai scurte. Mai tarziu se va pune recipientul de urina in aceasta despicatura, cand se va pozitiona
recipientul si scutecul pe pacient
daca trebuie recoltata o proba in mod steril, se va verifica data expirarii pe fiecare recipient steril
3

se vor pune manusi noi si se vor deschide cateva pachete de comprese sterile

Implementare :
se va explica procedura pacientului, daca este suficient de mare sa inteleaga, si parintilor sai
se va asigura intimitate, mai ales daca pacientul este adolescent,trecut de copilarie

Colectarea unei probe aleatorii :
se va pune pacientul pe aleza
se va curata zona perineala cu sapun, apa folosind o panza pentru spalat
se va curata dinspre interior spre exterior, pentru a evita contaminarea probei de urina
se va sterge usor pentru a nu rani cu panza, si pentru a nu stimula urinarea
se vor separa labiile la fete si se va retrage inapoi pielea preputului a unui pacient baiat necircumcis, pentru a
expune orificiul canalului urinar
se va curata bine zona cu apa curata si se va usca cu un prosop
nu se vor folosi pudre, lotiuni, sau creme pentru ca acestea afecteaza aderenta
se va pune pacientul sa stea in pozitia de broasca, cu picioarele departate si genunchii flexati. Daca e necesar,
va fi rugat parintele sa-l tina in timp ce se aplica colectorul de urina
se vor indeparta partile protectoare de pe componentele adezive ale colectorului de urina
la fete intai se vor separa labiile si se va apasa usor marginea de jos a recipientului in perineu. Apoi, se va
atasa restul componentei adezive in interiorul labiei mari. La baieti se va pune recipientul peste penis si scrot,
si se va presa putin componenta adeziva ca sa se prinda de piele
odata ce recipientul este atasat, va fi tras usor in despicatura scutecului, pentru a preveni compresia lui de
catre scutec, si pentru a observa cand pacientul urineaza si recipientul este plin
se va fixa scutecul pe pacient
cand va apare urina in recipient, se vor pune manusile si se va indeparta usor scutecul si recipientul
se va masura cantitatea eliminata daca trebuie
se va eticheta proba si se va atasa formularul de solicitare analize
se va trimite proba la laborator
se vor scoate si arunca manusile
se va pune un alt scutec curat pe pacient si i se va asigura confortul necesar

Colectarea unei probe specifice :
Se va urma procedura anterioara cu urmatoarele modificari :
se va folosi apa sterila sau distilata, un agent de curatare pentru piele, si comprese pentru a curata zona
perineala
se vor pune manusile si se va curata orificiul canalul urinar, inspre exterior. Se va sterge o singura data cu
fiecare compresa de tifon si apoi se va arunca
dupa ce pacientul va urina, se va indeparta recipientul si se va folosi un paduri alcoolizate pentru a curata o
zona mica din suprafata recipientului. Se va strapunge zona curatata cu un ac si se va aspira urina in seringa
se va injecta urina in cutia sterila pentru probe. Se va avea grija ca acul sa nu atinga marginile recipientului
pentru a ramane steril
nu este necesar un volum mare de urina
se vor scoate manusile si se vor arunca in locul specific de colectare a deseurilor contaminate

Colectarea unei probe de urina pe o anumita perioada de timp:
se va verifica prescriptia medicului pentru a sti durata colectarii si indicatiile pentru procedura
se va pregati pacientul, se vor pune manusile si se va curata perineul asa cum este indicat si la recoltarea
celorlalte probe de urina
se aplica recipientul de colectare care va fi apoi tras in despicatura scutecului. Se va fixa scutecul pe pacient
se va verifica recipientul colector la fiecare 30 de minute pentru a va asigura de o buna etansare a
echipamentului pentru ca orice scurgere poate afecta complet colectarea
se va goli periodic recipientul de colectare. De fiecare data cand se va indeparta urina, va fi adugata in
recipentul mare de colectare pe 24 ore
4

cand timpul de colectare se va scurge, se va opri colectarea si se va trimite toata cantitatea colectata la
laborator sau se va trimite doar un esantion pe care se va specifica cantitatea totala din care a fost luat (in
functie de analiza ceruta si de politica laboratorului)
se vor pune manusi si se va spala zona perineala cu apa si sapun , apoi se va pune al doilea scutec

@ pentru colectarea unei probe aleatorii si a unei probe specifice, se va obtine prima urina de dimineata daca e
posibil
@ daca recipientul de colectare se misca din loc in timpul colectarii, se va fixa un alt recipient pentru a preveni
pierderea specimenului si nevoia de a lua de la inceput procedura colectarii

Complicatii :
@ adezivul de pe marginea recipientului colector poate provoca descuamarea pielii

TRATAMENTE :

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR :
deoarece un copil raspunde la tratament mult mai rapid si intr-un mod mai imprevizibil decat un adult,
administrarea de medicamente in pediatrie necesita o grija speciala
factori ca varsta, greutatea, tipul medicamentului si calea de administrare pot sa afecteze dramatic raspunsul
copilului la un medicament. De exemplu,din cauza epiteliilor sale subtiri , un nou-nascut sau un copil mic are o
capacitate de absorbtie a medicamentelor mult mai mare decat copiii mai mari
anumite afectiuni pot afecta, de asemenea, raspunsul copilului la medicatie. De exemplu, gastroenterita
creste motilitatea gastrica, ceea ce ingreuneaza absorbtia anumitor medicamente luate pe cale orala.
Tulburarile hepatice sau renale pot ingreuna metabolizarea anumitor medicamente
tehnicile uzuale de administrare a medicatiei pot necesita o adaptare in cazul copiilor, in functie de varsta,
dimensiunile, si nivelul de dezvoltare. O tableta pentru un copil mic de exemplu, poate fi nevoie sa fie pisata si
amestecata cu un lichid pentru o administrare orala. Pe langa aceasta, zona de injectare si dimensiunea acului
va varia in functie de varsta copilului si de dezvoltarea lui fizica

Pentru medicatia pe cale orala :
medicatia prescrisa
seringa din plastic de unica folosinta
picurator medicinal din plastic sau o lingurita
cescuta de medicamente
apa, sirop
optional : suc de fructe.

Pentru medicatia injectabila :
medicatia prescrisa
seringa si ac de marimi corespunzatoare
paduri alcoolizate
manusi
comprese
leucoplast, bandaj adeziv

se vor verifica instructiunile medicului referitoare la medicatia prescrisa, dozaj, si calea de administrare
se va compara medicatia prescrisa cu cea primita de la farmacie
se va verifica data de expirare a medicatiei
se va revede istoricul alergic al pacientului
5

se va calcula cu atentie dozajul, daca e necesar, si se va ruga eventual si alta colega sa verifice. Daca nu,
dozajul va fi verificat de aceeasi asistenta de doua ori, mai ales in cazul unor medicamente ca insulina,
heparina, digoxina, epinefrina si narcoticele
se va alege acul potrivit pentru injectare. De obicei, pentru o injectie intramusculara la copil se va folosi un ac
de 25G, iar la copiii mai mari, se va folosi un ac 23 G

Implementare :
se va evalua starea copilului pentru a determina de ce medicamente are nevoie si eficienta terapiei
anterioare
se va observa cu atentie daca apar iritatii, mancarimi, tuse, sau alte semne specifice reactiilor adverse la o
administrare anterioara de medicamente
se va identfica pacientul comparand numele de pe bratara de la incheietura mainii cu cel de pe actele
medicale. Daca copilul poate vorbi sau raspunde la intrebari, va fi intrebat cum se numeste
se va explica procedura copilului si familiei sale folosind termeni pe care sa-i inteleaga si copilul ( daca nu este
prea mic)
se va asigura intimitate ( mai ales daca este vorba de un copil mai mare)

Administrarea medicatiei pe cale orala :
se va utiliza fie o seringa de plastic fara ac sau o pipeta medicinala speciala pentru a masura doza. Daca
medicatia este sub forma tabletelor se va intai pisa tableta daca este posibil si daca se preteaza la asta, si se
va amesteca cu apa sau sirop. Apoi se va aspira amestecul in seringa sau pipeta
se va lua copilul si i se vor ridica capul si umerii, sau i se va intoarce capul intr-o parte pentru a preveni
aspirarea. Copilul va fi tinut aproape pentru a-i limia miscarile
se va folosi policele pentru a-i apasa in jos barbia si a-i deschide gura. Se va strecura seringa in gura copilului
de-a lungul uneia din partile laterale ale limbii, se va elibera medicamentul incet, pentru a lasa copilul sa
inghita si pentru a preveni inecarea sa
daca nu este contraindicat i se poate administra suc de fructe dupa adminstrarea medicatiei
dupa administrare, mai ales in cazul unui copil foarte mic, care nu se misca, va trebui pozitionat in decubit
lateral pentru a scadea riscul sindromului mortii subite. Unui copil activ i se va permite sa stea intr-o pozitie
comfortabila pentru el. Se va evita sa fie fortat sa stea intr-o anumita pozitie, pentru a preveni agitarea sa

Administrarea medicatiei pe cale orala unui copil care abia incepe sa umble :
se va utiliza o seringa de plastic, de unica folosinta. sau o pipeta medicinala pentru a masura dozajul
medicatiei sub forma lichida. Apoi se va pune lichidul intr-o cescuta
se va ridica capul copilasului si umerii pentru a preveni aspirarea
daca e posibil, va fi rugat sa tina cescuta, pentru a-i stimula cooperarea
se va verifica daca copilul a inghitit toata doza
daca medicatia este sub forma de tablete, se va pisa intai tableta, daca se poate, si se va amesteca cu apa,
sirop sau substanta gelatinoasa. Se va folosi o seringa, pipeta sau lingurita pentru a administra medicatia

Administrarea medicatiei pe cale orala unui copil mai mare :
daca este posibil copilul va fi lasat sa aleaga atat bautura cu care se va amesteca medicatia cat si bautura pe
care o va bea dupa administrarea medicatiei
daca este adecvat situtatiei i se va permite sa aleaga locul unde vrea sa i se adminstreze medicatia( de
exemplu, stand in pat sau in bratele parintelui)
daca medicatia este sub forma de tablete sau capsule, si daca copilul este suficient de mare (intre 4 si 6 ani)
va fi invatat cum sa inghita medicatia solida. Daca stie deja sa o faca, se va recapitula totusi pentru siguranta
lui. I se va spune sa puna pastila in spatele limbii si s-o inghita imediat band apa sau suc. Marea partea a
instructiunilor va face referire la suc pentru a distrage atentias copilului de la pastila
se va verifica daca copilul bea suficenta apa sau suc pentru ca pastila sa alunece pe esofag
se va verifica gura copilului pentru a vedea daca a inghitit pastila
daca copilul nu poate inghiti intreaga pastila, se poate pisa si amesteca cu apa sau sirop sau subst gelatinoasa.
Sau, dupa ce se verifica prescriptia medicului, se va solicita medicamentul in forma lichida

6

Injectia intramusculara :
se va alege o zona de injectare care sa fie adecvata cu varsta copilului, si masa musculara
se va pozitiona corespunzator zonei alese pentru injectare
se va localiza exact locul pentru injectare ( de exemplu, muschiul dorso si ventrogluteal)
se va cere ajutorul inca unei persoane pentru a tine copilul si a-i limita miscarile
se va incerca stimularea cooperarii unui copil mai mare inainte de a cere ajutorul cuiva
se vor pune manusile
se va curata locul injectarii cu alcool, stergandu-se dinspre centrul locului spre exterior printr-o miscare
spirala, pentru a evita contaminarea zonei curate
se va prinde pielea zonei respective si se va tine intre police si index, pentru a imobiliza locul si a crea o masa
musculara in vederea injectarii
se va introduce acul rapid
se va trage pistonul seringii si se va aspira pentru a vedea daca acul nu a penetrat vreun vas de sange.Daca nu
apare sange , se va injecta medicatia incet pentru ca muschiul sa se adapteze la volumul introdus ( vezi si
injectia intramusculara la adult)
se va scoate acul si se va masa usor zona cu o compresa de tifon, pentru a stimula circulatia, si a creste
absorbtia
se va asigura comfortul copilului si copilul va fi laudat in urma procedurii

Injectia subcutanata :
se pot alege ca locuri de injectare : treimea din mijloc a partii externe a bratului superior, treimea din mijloc a
partii externe a coapsei, sau abdomenul
se poate aplica o compresa rece pentru a diminua durerea
se vor pune manusi si se va pregati locul injectarii dezinfectandu-se cu alcool
se va tine strans tesutul cutanat intre police si index pentru a asigura injectarea tesutului subcutanat. Se va
tine acul intr-un unghi de 45 pana la 90 de grade si se va introduce rapid in tesut
se va elibera tesutul din stransoare si se va injecta usor medicatia
se va scoate acul rapid, pentru a diminua discomfortul
daca nu este contraindicat, se va masa usor zona, pentru a facilita absorbtia medicamentului ( vezi si injectia
subcutanata la adult)

Injectarea intradermala :
se vor pune manusi si se va pozitiona pacientul in asa fel incat sa aiba mana intinsa( locul de injectare este
partea interna a bratului)
se va introduce acul inclinat, cu amboul orientat in sus, sub un unghi de 10 15 grade chiar dedesubtul
stratului extern al pielii
se va injecta incet medicatia, si se va urmari aparitia unei umflaturi, apoi se va scoates rapid acul sub acelasi
unghi sub care s-a introdus
daca este indicat, se va trasa cu marcarul un cerc in jurul umflaturii si nu se va masa zona pentru a nu altera
rezultatul

@ nu trebuie ezitat sa fie consultati parintii pentru a gasi impreuna cele mai bune modalitati de administrare a
medicatiei
@ daca este posibil, se poate pune un parinte sa administreze medicatia orala sub supravegherea asistentei
@ se va evita insa sa se ceara ajutorul parintelui in cazul injectiilor, deoarece copilul si-ar putea percepe
parintele ca pe o sursa de durere
@ se va urmari stabilirea unei relatii cu copilul si parintii sai care sa fie bazata pe incredere, astfel incat sa li se
poata oferi suportul necesar si sa li se stimuleze cooperarea, chiar si cand un medicament cauzeaza disconfort
@ daca copilul va fi injectat o data, i se poate permite sa aleaga el locul injectarii dintre posibilitatile existente.
Totusi, daca este nevoie sa fie injectat de mai multe ori, rotatia locurilor de injectare se va face face pe baza
unui principiu clar
@ cand se va administra medicatie unui copil mai mare, va trebui sa i se arate onestitate si sa fie asigurat ca
discomfortul va fi de scurta durata. I se va sublinia ca trebuie sa ramana nemiscat pentru siguranta lui, si
7

pentru a-si diminua discomfortul. I se va explica copilului si parintilor sai ca un asistent va ajuta sa tina copilul
pentru a sta nemiscat daca este necesar. Explicatiile trebuie sa fie scurte si simple
@ pentru a distrage atentia unui copil, poate fi pus sa numere chiar inainte de injectie si i se poate lansa
provocare sa incerce sa ajunga la 10 pana se termina injectia
@ daca copilul plange, nu trebuie certat, si nu trebuie permis nici parintilor s-o faca. In schimb,unul din parinti
poate sa tina copilul mic si sa-l laude pentru cat de curajos este ca a lasat sa i se faca injectia
@ se poate pune un bandaj adeziv pe locul injectat ca forma de recompensare a copilului pentru curajul sau
@ daca medicatia este doar sub forma de tablete, se va consulta farmacistul (sau o carte de referinta despre
medicamente) pentru a verifica daca nu cumva pisarea tabletei poate afecta eficacitatea acesteia. Nu se va
pune pastila intr-o cantitate mare de lichid pentru ca exista riscul ca copilul sa nu bea toata cantitatea nefiind
astfel administrata intreaga doza prescrisa
@ deoarece copiii mici nu pot comunica ce efecte are medicamentul, vor trebui observate cu vigilenta
eventuale semne de reactii adverse la respectivul medicament. Se va face o lista cu medicamente adecvate de
urgenta calculand dozele in functie de greutatea pacientului. Se va pune lista langa patul pacientului, pentru a
ajuta in cazul unei urgente
@ daca exista dubii privind doza potrivita pentru un anume medicament, se va consulta intotdeauna medicul
care a prescris medicamentul
@ orice medicatie se va verifica de doua ori inainte de administrare

@ se vor intrui parintii in privinta dozajelor corecte si a administrarii tuturor medicamentelor prescrise. Daca
parintele va administra un medicament lichid, va fi sfatuit sa foloseasca seringi de plastic, de unica folosinta.
Pentru a fi sigur ca doza e corecta, va fi sfatuit sa evite folosirea unei lingurite de ceai
@ parintele va fi instruit cum sa foloseasca seringa orala
@ se vor utiliza materiale scrise pentru a-i intari intelegerea instructiunilor
@ daca este necesa,copilul si familia sa pot fi invatati tehinca injectiilor subcutanate (la copiii diabetici, de
exemplu, care necesita injectare repetata la domiciliu)

Locuri de injectare intramusculara :
Se va lua in considerare varsta, greutatea, si dezvoltarea musculara a pacientului,tipul medicamentului si
nivelul de absorbtie al acestuia.

zonele ventrogluteala si dorsogluteala : pentru un copil care poate sa mearga si are peste 3 ani, se pot aceste
2 zone. Ca si vastus lateralis, si zona ventrogluteala este relativ lipsita de vase de sange importante, si nervi.
Inainte de a se alege aceste zone se va verifica daca copilul a mers in picioare cel putin 1 an pentru a-si fi
dezvoltat suficienta masa musculara
deltoidul : pentru un copil in varsta de peste 18 luni, care necesita administrare rapida a medicatiei, se va
folosi aceasta zona. Deoarece circulatia sangvina in acest muschi este mai alerta decat in alti muschi,
absorbtia medicamentului se va realiza mai repede. Aceasta zona se va folosi cu atentie deoarece deltoidul nu
se dezvolta pe deplin inainte de adolecenta. La un copil mic deltoidul este mic si apropiat de nervul radial,
care poate fi atins la inserarea acului
folosirea injectoarelor subcutanate : au particularitatea folosirii acelor de unica folosinta sau ejector sub
presiune pentru a elibera dozele prescrise ale medicamentului. Potrivite pentru folosire la copii, aceste
dispozitive elibereaza medicatia in siguranta si corect. Desi relativ scumpe, aceste dispozitive, sunt usor de
folosit. De exemplu, studiile indica faptul ca insulina eliberata prin jet se raspandeste mai rapid si este
absorbita mai repede, deoarece se evita acumularea intr-o singura zona a insulinei asa cum se intampla cand
se folosesc acele

Terapia intravenoasa :
la copii, aceasta terapie poate fi prescrisa pentru a administra medicamente sau pentru a corecta deficitul de
fluide, pentru imbunatatirea balantei electrolitice, sau pentru asigurarea hranirii
In cazul acestei terapii principala preocupare a asistentei trebuie sa fie corelarea locului si echipamentului I.V.
cu motivele terapiei si cu varsta, dimeniunile si nivelul de mobilitate al pacientului. De exemplu, o vena a
8

scalpului este o zona tipica I.V. folosita in cazul copiilor foarte mici, in vreme ce venele periferice ale mainii,
incheieturii, sau venele picioarelor pot fi mai potrivite pentru copiii mai mari
pe parcursul terapiei I.V. asistenta trebuie sa evalueze continuu pacientul, cat si perfuzia, pentru a preveni
excesul de fluide si alte complicatii
de cate ori este posibil, se va folosi un cateter in locul unui ac. Un cateter flexibil e mai putin probabil sa
perforeze peretele venei

Materiale necesare:
solutiile perfuzabile
perfuzoare
infuzomate sau injectomate
stativ
solutie normal salina sau glucoza 5%pentru dilutii
betadina
paduri alcoolizate
seringi
ace si catetere speciale pentru copii
leucoplast
manusi

se va pregati tot echipamentul i.v. si se va pune la indemana
se vor verifica datele de expirare a solutiilor perfuzabile si se va examina continutul pentru a observa
eventualele anormalitati
se va deschide ambalajul perfuzorului, se va opri clema si se va introduce, printr-o tehnica sterila, varful
perfuzorului in flaconului de solutie
se va atarna punga sau sticla de suportul I.V. si se va umple camera de picurare pana la jumatate, se va
deschide clema si se va scoate aerul din perfuzor inchizand apoi clema din nou
daca se foloseste un infuzomat se va fixa tubulatura perfuozrului in acesta , dupa ce s-a scos aerul
se va securiza perfuzorul
se va pregati o seringa cu solutie normal salina pentru spalarea cateterului daca va fi

Implementare :
se va verifica numele pacientului ( de obicei copii au o bratara la mana cu numele lor)
se va explica parintilor necesitatea terapiei intravenoase in termeni pe care ei sai inteleaga
va trebui chemat inca un membru al personalului medical ca sa ajute si se vor informa parintii ca acesta va
ajuta copilul sa stea nemiscat pe durata procedurii
se va alege zona de insertie a acului sau a cateterului
pentru a localiza o vena potrivita a scalpului, se va palpa locul pentru a simti pulsatiile arteriale. Daca acestea
se simt, se va alege alt loc
pentru a gasi un loc pentru punctionare periferica , se va aplica un garou nu foarte strans pe bratul sau
piciorul pacientului si se va palpa pentru gasirea unei vene potrivite (vezi si tehnica injectiei intravenoase la
adult)
daca se va insera un ac-fluture, se va spala tubajul conectat la ac cu solutie normal salina sau glucoza 5%
se va dezinfecta locul de punctionare stergandu-se cu o miscare circulara, din centrul locului de insertie inspre
exterior apoi se va lsa sa se usuce
se va introduce acul in vena. Se va urmariti ca sangele sa curga inapoi prin cateter sau prin tubajul acului,
fapt care confirma ca acul se afla in vena
se va desface garoul si se va atasa perfuzorul la cateter ornindu-se perfuzia cu rata potrivita
se va securiza cateterul si perfuzorul si se va aplica un pansament sau fixator semipermeabil si transparent
peste cateter
se va verifica locul insertiei frecvent pentru a vedea daca sunt semne de infitratii, si se va verifica sticla sau
flaconul cu solutie perfuzabila pentru a vedea cantiatea administrata
9

se vor schimba fixatorul cateterului I.V. la fiecare 24 de ore pentru a preveni infectiile. De asemenea, se va
schimba si perfuzorul la fiecare 48 ore si flaconul cu solutie la 24 ore
se va schimba locul de insertie, daca este posibil , la 72 ore pentru a reduce riscul infectiilor.Daca intr-o
urgenta sau chiar in afara spitalului s-a efectuat insertia fara dezinfectarea locului, cateterul trebuie schimbat
chiar inainte de 72 ore

@ se va incerca alegerea unui loc de insertie care sa nu puna copilul in discomfort sau care sa il impiedica sa stea
comfortabil. De exemplu, daca un copil obisnuieste sa-si suga degetul mare de la mana dreapta se va evita sa
se monteze cateterul in mana lui dreapta
@ se vor avertiza parintii daca se va folosi ca loc de insertie o vena a scalpului si vor fi anuntati ca trebuie sa se
rada o mica portiune de par
@ in cazul unui copil mai mare , acesta trebuie incurajat sa participe la alegerea locului insertiei daca e posibil,
pentru a-i da senzatia unui control asupra situatiei
@ daca copilul este activ, se va alege un loc in partea de sus a corpului, pentru ca copilul sa se poata da jos si
dupa insertie
@ se va evalua necesitatea de restrictionare a pacientului dupa insertia echipamentului I.V. Se vor aplica aceste
masuri doar daca miscarea acului sau a cateterului din loc este iminenta. Daca este neceasar sa se folosasca
aceste masuri, se va evalua pacientul periodic si se va indeparta procedura de restrictie la intervale frecvente,
pentru a-i permite sa se miste. Se vor incuraja parintii sa-si tina copilul in brate si sa-i asigure comfortul in
timpul cat nu e aplicata restrictionarea
@ pentru o mai buna monitorizare a solutiilor perfuzate si o mai mare usurinta de dozare, se vor folosi
infuzomatele
@ se poate aplica un unguent antimicrobial peste locul insertiei pentru a fi prevenite infectiile.

@ copiii care necesita aceasta terapie pe termen lung pentru administrarea medicatiei sau pentru hranire, pot
continua procedura si acasa
@ se vor invata parintii, daca se poate, cum sa identifice si sa controleze eventualele complicatii. (infiltratii la
locul de insertie sau infundarea cu cheaguri a acului). Se vor suplimenta explicatiile verbale cu materiale
scrise. Inainte de externare, parintii vor fi pusi sa utilizeze sub supraveghere pompa de infuzie pentru a
observa care le sunt punctele slabe in intelegere si de ce alte instructiuni si deprinderi mai au nevoie in
folosirea corecta a echipamentului
@ la externare este indicat sa existe un aranjament cu serviciile care ofera asistenta medicala la domiciliu, astfel
incat sa existe o asistenta care sa viziteze pacientul zilnic, pentru 2-3 zile, ca sa asigure suportul si ghidarea
initierii terapiei la domiciliu. Parintii vor fi informati ca dupa primele vizite zilnice ale asistentei, in urmatoarea
perioada va veni o data la 2-3 zile pentru a evalua locul insertiei, a asigura ingrijirea necesara si a raspunde la
intrebari daca exista nelamuriri

Complicatii :
@ infectiile la locul de insertie
@ fluidele in exces,
@ dezechilibrarea balantei electrolitice
@ infiltratiile
@ deficientele circulatorii

Terapia sub cort :
Este o terapie umeda , un cort improvizat in care este un nebulizator care transforma apa distilata in
vapori. Beneficiile aceste terapii includ asigurarea unui mediu rece, umed, pacientului. Aceasta
atmosfera usureaza respiratia, si contribuie la diminuarea edemelor tractului respirator, la lichefierea
secretiilor, si reduce febra. Daca este nevoie oxigenul poate fi administrat alaturi de umiditate.

schelet de cort si foi de cort din plastic
10

lenejerie de pat
aleze
2 paturi de baie
aparat de nebularizare prevazut cu rezervor de apa si filtru
aparat de oxigen
apa distilata sterila
optional : hainute si incaltari pt copii si scaunel special pt copii.

se vor revede regulile spitalului pentru a vedea cine este competent sa realizeze aceasta terapie. In unele
spitale asistentele fac acest lucru, in altele o fac medicii specialisti in boli respiratorii
se spala mainile si se monteaza cadrul cortului la capatul patutului, se acopera salteaua cu o aleza, apoi cu o
patura de baie
se umple rezervorul aparatului de nebulizare cu apa distilata sterila si se verifica daca orifciul de intrare a
aerului are un filtru curat
daca pacientul va avea oxigen in cort, acesta va fi setata corespunzator
se va astepta 2 minute dupa ce umiditatea incepe sa umple cortul pana sa fie introdus pacientul

Implementare :
se va explica cu grija scopul acestei terapii pacientului si parintilor sai pentru a scadea nivelul anxietatii si a
stimula cooperarea. Se vor utiliza termeni care pot fi intelesi. Cand se discuta cu parintii se poate compara
aceasta terapie cu un vaporizator. Cand se vorbeste cu pacientul( copilul), se poate compara cortul cu cabina
unei nave spatiale, de exemplu
se va ridica capul patului intr-o pozitie care sa asigure comfortul pacientului. Daca copilul este foarte mic va
putea fi asezat intr-un scaunel special , stand intr-o pozitie cat mai spre verticala il va ajuta sa mobilizeze
secretiile. Daca pacientul va sta singur in cort, va trebui sa stea in decubit lateral pentru a-l impiedica sa
inghita mucus din secretiile lichefiate si din tusea productiva
se vor folosi hainutele pentru copii si cea de-a doua patura de baie daca e nevoie, pentru ca pacientului sa nu-
i fie frig pe masura ce vaporii se condenseaza pe peretii cortlui
se vor schimba asternuturile si hainutele copilului pe masura ce se umezesc si i se va verifica temperatura
frecvent pentru prevenirea hipotermiei
se monitorizeaza pacientul cu atentie pentru a observa orice schimbare in starea sa
daca copilul devine iritabil si necooperant va trebui scos afara din cort si calmat, eventual cu ajutorul
parintilor, deoarece iritabilitatea excesiva creste nivelul respirator si creste consumul de oxigen. Dupa ce se va
calma, copilul va fi introdus din nou in cort
deoarece doar cortul nu va putea impiedica copilul sa cada din pat, se va ridica grilajul patului de jur imprejur.
Se va verifica frecvent pacientul

@ se va permite copilului sa aiba jucarii in cort pentru a-l distra. Pentru a amuza copilul se pot atarna jucarii de
plastic de jur imprejur pe barele ce formeaza scheletul cortului. Totusi, nu va fi incurajat sa se joace cu jucarii
din materiale ce pot absorbi umezeala si pot asigura un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor
@ nu se permit jucariile elctrice sau care functioneaza pe baza de baterii
@ se va dota copilul cu un clopotel aplicat la mana ca mijloc de alarma. Pentru a reduce cat mai mult riscul
declansarii unui foc sau a unei explozii(mai ales ca se utilizeaza si oxigen in aceasta terapie) se va interzice
fumatul in apropierea cortului
@ daca pacientului i se administreaza oxigen, se va verifica procentajul la fiecare 4 ore
@ pentru a-l spala, se va scoate pacientul din cort prevenind astfel hipotermia

@ daca cortul va fi folosit acasa, se va arata parintilor cum sa-l monteze, si cum sa-l curete corect

11

RESUSCITAREA CARDIOPULMONARA PEDIATRICA:
Un adult care necesita resuscitare cardiopulmonara de obicei sufera de o tulburare cardiaca primara sau
de aritmie care a stopat activiatatea inimii. Un copil care necesita resuscitare, de obicei sufera de hipoxie cauzata
de dificultati in respiratie sau chiar de oprirea respiratiei. Majoritatea crizelor pediatrice care necesita resuscitare
pot fi prevenite. Acestea includ accidente rutiere, inecare, arsuri, inhalare de fum, caderi, otraviri, sufocare (
ingerare de corpuri straine mici, ca jucariile si mancarea). Alte cauze care stau la baza opririi respiratiei la copii
includ laringospasmul, si edeme din cauza infectiilor la nivelul tractului superior respirator, si sindromul mortii
subite la copil.
Avand la baza acelasi pricipiu, resuscitarea atat la adulti cat si la copii si nou-nascuti, are ca scop sa
restaureze functia cardiopulmonara, pompand inima victimei, si ventiland plamanii pana cand functia lor naturala
se reia. Totusi tehnicile de efectuare a resuscitarii difera de la caz la caz daca este vorba de copii, adulti sau nou-
nascuti.
Pentru scopurile resuscitarii, Asociatia Inimii din America defineste pacientii pe baza varstei lor. Astfel :
nou-nascut=sub varsta de 1 an, copil=1-8 ani, adult=dupa varsta de 8 ani.
Sansele de supravietuire cresc cu cat resuscitarea este initiata mai rapid, si cu cat sunt mai repede
implementate sistemele avansate de suport al vietii. Totusi, oricat de repede s-ar vrea sa se actioneze aplicand
manevrele de resuscitare asupra unui copil, mai intai trebuie sa se determine daca in deficienta respiratorie a
pacientului este vorba de o obstructie mecanica sau de o infectie,( ca de exemplu epiglotita).Epiglotita nu
necesita resuscitare dar necesita interventie medicala imediata.Resuscitarea se aplica doar cand copilul nu
respira.

- resuscitarea nu necesita echipament special, ci doar o suprafata dura pe care sa fie plasat pacientul

Implementare :
se va scutura usor de umeri copilul aparent inconstient si se va striga la el pentru a obtine un raspuns sau o
reactie. Daca copilul este constient dar are dificultati de respiratie, va fi ajutat sa stea intr-o pozitie care sa-i
usureze respiratia( daca nu s-a asezat deja singur in aceasta pozitie)
se va chema ajutor pentru a primi asistenta de urgenta. Daca este o singura persoana si copilul nu respira, se
va aplica resuscitarea timp de 1 minut inainte de a chema ajutoare. Se va pozitiona copilul in decubit dorsal
pe o suprafata dura, de obicei pe pamant. Suprafata ar trebui sa ofere rezistenta necesara compresiei
adecvate a inimii
daca trebuie ca copilul sa fie intors dintr-o pozitie in care a fost gasit, i se va tine bine capul si gatul si va fi
intors cu totul, ca pe un intreg pentru a evita sa-i fie afectata coloana vertebrala

Eliberarea cailor aeriene:
se va ingenunchea langa umarul copilului. Se va pune o mana pe fruntea copilului si cu cealalta mana i se va
deschide usor gura apasandu-i-se pe barbie
se va evita presarea gatului copilului cu degetele pentru a nu-i obstructiona caile aeriene
nu se va lasa niciodata gura copilului total inchisa
daca se suspecteaza o afectare a gatului, se va folosi manevra de deschidere a gurii actionand asupra falcilor
pentru a nu misca gatul copilului. Pentru a face asta, se va ingenunchea langa capul copilului . Se vor tine
coatele pe pamant, se vor pune degetele mari de la maini la colturile gurii copilului si se vor plasa doua sau
trei degete ale fiecarei maini sub falca inferioara, apoi se vor trage falcile in sus
in timp ce se va mentine o cale aeriana deschisa, se va pune urechea langa gura si nasul copilului pentru a-i
simti respiratia.Se va urmari daca pieptul se misca, se asculta expiratia si se incerca sa se simta aerul expirat
pe obrazul resuscitatorului
daca copilul respira, se va mentne calea aeriana deschisa si se va monitoriza respiratia
daca se suspecteaza ca exista o obstructie mecanica care blocheaza respiratia, indiferent daca copilul este
constient sau nu, se incearca eliberarea caii aeriene asa cum s-ar proceda in cazul unui adult, dar cu doua
exceptii: nu se va folosi manevra de cautare oarba a obiectului ( sa fie cautat cu degetele daca nu este intai
vizualizat deoarece poate complica lucrurile), si se vor adapta tehnicile la dimensiunile copilului

12

Restaurarea ventilatiei :
daca copilul nu respira, i se va mentine gura deschisa, se va inspira adnac , se va apasa cu doua degete pe
narile copilului pentru a i le pensa si apoi se va acoperi gura copilului cu cea a salvatorului
astfel pozitionat, salvatorul va efectua doua expiratii lente si cu pauza intre ele
daca prima incercare de acest fel esueaza in a-i reda copilullui respiratia spontana, se va repozitiona capul
astfel incat sa aiba gura deschisa si se va incerca din nou
daca si a doua incercare esueaza se poate deduce ca exista un obiect care obstrueaza caile respiratorii si se
vor repeta pasii de eliberare a cailor respiratorii
daca se inlatura corpul strain, se verifica apoi respiratia si pulsul.Daca nu are puls , se aplica manevra de
compresie a pieptului

Restaurarea batailor inimii si a circulatiei :
se va evalua starea circulatiei sangvine palpand artera carotida pentru a simti pulsul
se va localiza artera carotida cu doua-trei degete de la o singura mana. De cealalta mana resuscitatorul se va
ajuta pentru a-i mentine capul intr-o pozitie care pastreaza gura deschisa. Se vor pune degetele pe mijlocul
gatului copilului, pe partea cea mai apropiata si se trece usor cu degetele peste sanul format intre trahee si
muschii sternocleidomastoidieni. Se va palpa artera 5-10 secunde pentru a simti pulsul copilului
daca se simte pulsul copilului, se va continua sa i se faca respiratie gura la gura, oferindu-i cate respiratie la
fiecare 3 secunde ( 20respiratii/minut)
daca nu se simte pulsul copilului, se va incepe procedura de compresie a pieptului
se va ingenunchea langa pieptul copilului. Cu ajutorul mainii mai apropiate de picioarele copilului, se va
localiza marginea cea mai de jos a diafragmului, pe partea pe care se afla resuscitatorul
se vor tine lipite indexul si degetul din mijloc, si miscandu-le in susul diafragmului, inspre locul unde coastele
se intersecteaza cu sternul, se va pune degetul din mijloc in acel loc si indexul langa el
se va ridica mana si se va pozitiona podul palmei chiar deasupra locului unde fusese indexul. Podul palmei
trebuie sa fie aliniat cu axa strenului
se va folosi podul palmei de la o singura mana si se va aplica o conmpresie pe pieptul copilului, apasandu-l in
jos ( 2,5-4 cm). Compresiile se vor aplica in serii de cate 5, la o rata de 100 de presari pe minut
dupa fiecare 5 compresii, i se va face respiratie gura la gura. Se va aplica Aplicati o respiratie gura la gura la
fiecare 5 compresii fie ca este un singur salvator , fie ca sunt doi
dupa 20 de cicluri (1minut) de resuscitare cardio-pulmonara se va palpa din nou pulsul pentru a detecta
bataile inimii. Daca nu se simte pulsul, se vor continua compresiile pieptului si respiratia gura la gura.Daca se
simte pulsul, se va verifica daca exista respiratie spontana. Daca nu exista, se va aplica o respiratie gura la
gura la fiecare 3 secunde si se va continua monitorizarea pulsului. Daca copilul incepe sa respire spontan, i se
va mentine gura deschisa si i se va monitoriza atat respiratia cat si pulsul

@ calea respiratorie a unui copil mic poate fi foarte usor blocata de limba sa. In acest caz, simpla deschidere a
gurii, poate elimina obstructia
@ cand se vor efectua compresiile cardiace, se vor face miscari line , egale.Se vor tine degetele mainii in sus si se
va presa pieptul copilului doar cu podul palmei. De asemenea, se vor cronometra miscarile pentru ca
perioada de compresie si de relaxare sa fie egale, astfel incat aceste compresii sa fie eficiente si corect
realizate
@ daca un copil are dificultati respiratorii si unul din parinti este prezent, se va incerca sa se afle daca copilul a
avut recent febra, sau vreo infectie la nivelul tractului superior respirator. Daca da, se poate suspecta
existenta epiglotitei.In acest caz, nu se va incerca manipularea caiilor respiratorii pentru ca poate aparea
laringospasmul care sa obstructioneze complet calea respiratorie. Se va aseza copilul intr-o pozitie
comfortabila, si i se va monitoriza respiratia, pana cand este asigurata asistenta specializata
@ se va insista in incercarea de a indeparta o obstructionare a cailor respiratorii. Pe masura ce se dezvolta
hipoxia, muschii copilului se vor relaxa, usurand indepartarea obiectului strain

13

Efectuarea CPR la nou-nascuti ( copii pana intr-un an )
Eliberarea cailor aeriene :
pentru a indeparta o obstuctie la acest nivel, se va tine copilul cu fata in jos pe antebratul, tinandu-l cu capul
mai jos fata de trunchi. Antebratul se va sustine pe coapsa
se va folosi podul palmei de la mana ramasa libera si se vor aplica 5 lovituri usoare intre umeri. Bataile
acestea pe spate sunt mai sigure la nou-nascuti decat actiunile la nivel abdominal, din cauza dimensiunilor
reduse ale ficatului, a apropierii prea mari cu organele vitale, si din cauza masei musculare abdominale reduse
daca calea respiratorie ramane blocata, salvatorul va pune copilul intre mainile si antebratele sale si ii va
aplica lovituri usoare pe spate
pastrandu-i-se capul mai jos fata de trunchi, i se vor aplica 5 lovituri usoare in zona mediana a sternului,
folosind doar al doilea si al treilea deget de la mana, pentru a creste presiunea intratoracica suficient incat sa-i
declanseze tusea, prin care va elimina obiectul care blocheaza calea. Se va tine capul copilului ferm ca sa se
previna ranirea lui in vreun fel
se va repeta operatiunea pana cand obstructia este indepartata sau pana cand copilul isi pierde cunostinta
nu se va face manevra de cautare oarba a obniectului strain fara a fi vizualizat, deoarece, la un nou-nascut
aceasta manevra poate impinge obiectul mai in spate pe calea respiratorie agravand obstructia. Se va
indeparta doar un obiect care se va vedea clar

Revenirea cunostintei copilului (readucerea lui in simtiri) :
daca copilul isi va pierde cunostinta, va fi pozitionat astfel incat sa tina gura deschisa si i se va aplica respiratia
gura la gura de 2 ori
daca nu isi revine se va repozitiona capul in pozitia corecta si i se vor aplica din nou respiratii gura la gura.
Daca si aceasta procedura esueaza, se va repeta procedura de indepartare a obiectului strain
daca corpul strain este indepartat se va evalua pulsul si respiratia
se vor continua eforturile de resuscitare daca este nevoie

Asigurarea ventilatiei :
se va etansa nasul si gura copilului cu gura salvatorului
se va aplica o respiratie usoara si scurta pentru ca plamanii unui copil mic acumuleaza un volum de aer mult
mai mic decat in cazul adultilor. Daca pieptul copilului incepe sa se ridice si sa coboare, inseamna ca acea
cantitatea de aer oferita de este adecvata
se va continua respiratia gura la gura aplicandu-i cate o respiratie la fiecare 3 secunde (20 respiratii/minut),
daca i se poate detecta pulsul

Restaurarea batailor inimii si a circulatiei :

se va evalua pulsul copilului palpand artera brahiala, localizata pe interiorul partii superioare a bratului, intre
cot si umar. Daca se simte pulsul, se va continua respiratia gura la gura dar fara a initia compresiile pieptului
copilului. Acestea se vor incepe doar daca nu se poate detecta pulsul copilului
pentru a localiza inima copilului, se va trage o linie imaginara intre mameloanele copilului. Se vor pune trei
degete direct dedesubt si perpendicular pe aceasta linie dintre mameloane. Apoi se va ridica indexul, pentru
ca degetul mijociu si al treilea sa fie una in partea de dedesubt a liniei imaginare. Se vor utiliza aceste doua
degete pentru a apasa sternul ( 1.3 2.5 cm) cu cel putin 100 compresii/minut
se va asigura o respiratie la fiecare 5 compresii aplicate. Se va mentine acest ritm chiar daca este un singur
salvator sau daca sunt doi. Aceasta proportie permite circa 100 compresii/minut si 20 respiratii /minut la un
nou nascut

1

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA
INGRIJIREA RESPIRATORIE
N 18
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/21

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

INGRIJIREA RESPIRATORIE

In orice secie, indiferent de specificul sau, se vor ntlni pacieni care sa aib dificulti respiratorii si sa aib
nevoie de o ngrijire specifica. Problemele respiratorii pot fi rezultatele unor boli cardiace sau de alt el, sau pot
constitui ele nsele o boala a aparatul respirator. Pe lng oxigenarea inadecvata a unui pacient cu probleme
respiratorii, pot aprea, ca si efecte, si alte probleme colaterale: schimb ineficient de gaze la nivelul plmnului,
alterarea debitului cardiac, deficit circulator, afectarea termoreglrii, limitarea mobilizrii, anxietate, afectarea
statutului nutriional.

MONITORIZAREA:

PULSOXIMETRIA:

Poate fi continua sau intermitenta si este o procedura simpla si noninvaziv de monitorizarea a saturaiei in
oxigen a sngelui arterial. Msurarea neinvaziv se va nota cu SpO2 iar cea invaziva cu SaO2.
Pulsoximetrul se poate pune pe deget sau pe lobul urechii. Rezultatele pot fi afectate daca exista o slaba
perfuzare vasculara a regiunii pe care se aeaz pulsoximetrul, cum este la pacienii care prezint modificri ale
debitului cardiac.
Mecanismul de msurare se bazeaz pe lumina infraroie transmisa prin patul vascular si care va fi msurat de
fotodetectorul instalat pe deget sau lobul urechii.

Materiale necesare:
pulsoximetru
paduri alcoolizate, acetona, daca este nevoie

Implementare:
2

asistenta se va asigura ca pacienta nu are unghii false sau oja ( se va terge oja)
pulsoximetrul se poate aeza si perpendicular pe unghie daca aceasta este prea mare
se poziioneaz mna pacientului la nivelul inimii pentru a elimina pulsaiile venoase care pot altera rezultatul
la copii se poate fixa pulsoximetrul pe deget, la mana sau la picior, cu un leucoplast
se pornete pulsoximetrul, se ateapt puin si se va urmri msurtoarea
pulsoximetrul va afia saturaia in oxigen cat si pulsul
daca se va msura saturaia montnd pulsoximetrul pe lobul urechii, se va masa nti zona timp de 10-20
secunde cu un pad alcoolizat pentru a mbuntii circulaia. Se va lsa sa msoare timp de 3 minute pana se va
stabiliza, sau se va msura de mai multe ori, masnd de fiecare data zona nainte de a aeza pulsoximetrul
dup msurtoare, se ndeprteaz pulsoximetrul si se va terge cu grija cu un pad alcoolizat

@ daca rata pulsului artat de pulsoximetru nu corespunde cu cea a pacientului, se poate considera incorecta si
valoarea saturaiei si se va repeta msurtoarea
@ hipotermia, hipotensiunea, vasoconstricia, micarea excesiva a pacientului in timpul msurtorii, lumina
excesiva , pot afecta corectitudinea msurrii saturaiei. De asemenea mai pot afecta acurateea rezultatului:
nivelul crescut de bilirubina care poate da rezultate fals sczute, statutul de fumtor
@ daca circulaia la nivelul extremitilor nu permite folosirea pulsoximetrului, acesta poate fi pus la rdcina
nasului
@ pulsoximetrul nu se va pune pe aceeai mana pe care este instalata maneta de tensiune a unui pacient
monitorizat deoarece poate afecta rezultatele
@ nivelul normal al saturaiei pe care trebuie sa-l afieze pulsoximetrul este intre 95%-100%pentru un adult si
93%-100%pentru un nou- nscut la termen sntos

MANAGEMENTUL CAILOR AERIENE:

MANAGEMENTUL CAILOR AERIENE OBSTRUATE:
Obstrucia brusca a cailor aeriene poate fi provocata de un corp strin care a intrat accidental in gat sau bronhii,
prin aspirarea de snge , mucus, lichid de voma, cnd limba blocheaz faringele sau in urma unor traumatisme,
bronhoconstricii , bronhospasme.
Obstruarea cailor aeriene va determina leziuni cerebrale si apoi moartea in 4-6 minute de la instalare.
Manevra Heimlich este o compresie brusca in abdomenul superior care creeaz astfel o presiune suficienta
pentru a expulza corpul strin. Acesta manevra se folosete la pacienii contieni, aduli. Daca pacientul este
incontient, obez, operat recent pe abdomen, sau este o femeie nsrcinata, acesta manevra nu se poate folosi ci
se aplica in zona toracelui, pieptului, pentru a fora aerul sa ias si sa expulzeze astfel si corpul strin care va
nlturat apoi cu ajutorul degetelor. Manevra este contraindicata la pacienii prezint o obstrucie pariala a cailor
aeriene si care i pot menine o ventilaie adecvata pentru a ndeprta corpul strin prin tuse. Pe de alta parte,
pacientul cu cile aeriene obstruate care nu poate vorbi, tui, respira, necesita instituirea de urgenta a resuscitrii
cardiorespiratorii.
La pacienii aduli si incontieni cu obstrucie de cai aeriene , se va cuta orb corpul strin in gura , dar la copii
acest lucru se va face doar daca va putea fi vizualizat corpul strin.

Implementarea:
Se determina nivelul de contienta a pacientului btndu-l pe umr si cerndu-i sa tueasc. Daca are o obstrucie
incompleta de cai aeriene nu va putea sa vorbeasc dar se vor auzi zgomote respiratorii asemntoare
horcielilor. Aceasta va confirma obstrucia pariala a cailor aeriene si pacientul trebuie ncurajat sa tueasc.
Acest lucru fie va elibera cile aeriene fie le va obstrua deplin.
In obstrucia completa, in funcie de nivelul de contienta a pacientului se va aciona diferit.

Pentru un pacient adult, contient:
se va explica pacientului foarte pe scurt ca vei ncerca sa eliminai corpul strin
asistenta se va poziiona in spatele pacientului si ii va nconjura talia cu minile. Va strnge pumnul la o mana si
l va poziiona puin deasupra ombilicului pacientului, poziionnd cealalt mana temeinic peste pumnul strns
3

se vor efectua 5 micri separate, distincte, de strngere puternica a abdomenului, rapid, ndreptate nspre
interiorul abdomenului pacientului si in sus. Micrile trebuie sa fie suficient de puternice pentru a provoca tuse si
a disloca corpul strin
pacientul trebuie inut foarte bine in timpul manevrei, deoarece el i poate pierde cunotina intre timp si va
trebui susinut sa nu cada brusc, ci va fi aezat jos, avnd grija sa nu fie obiecte in jur care sa-l rneasc.
Susinndu-i capul si gatul, pacientul va fi ntins in decubit dorsal
se va cere ajutor sau se va activa codul de urgenta daca este posibil
se va deschide gura pacientului, se va face subluxaie mandibulara si se va cuta cu degetele corpul strin
se va ncerca ventilaia bolnavului. Daca pieptul nu se mica se va repoziiona mandibula si se vor efectua inca
5 compresii abdominale ferme in interior si in sus apoi se va urma protocolul pentru pacienii incontieni

Pentru un pacient adult, incontient:
daca pacientul va fi gasit incontient se va stabili nivelul sau de contienta, se va activa codul de urgenta daca
este posibil sau se va cere ajutor
se vor deschide cile aeriene facandu-se subluxatie de mandibula si verificandu-se daca respira
daca nu respira, se va ncerca ventilarea sa cu repozitionarea cailor aeriene
daca metoda este ineficenta, asistenta se va poziiona in genunchi, peste pacient, cu un genunchi de o partea a
acestuia si unul de alta parte si va efectua 5 compresii abdominale ferme inspre interior si in sus cu minile
plasate intre ombilic si apendicele xifoid
se vor deschide cile aeriene prin subluxatie de mandibula pentru a evita ca limba sa alunece in fundul gatului
se va cuta si curata gura cu degetele ( adanc in gat, la rdcina limbii) pentru a depista corpul strin si se
ncerca indepartarea acestuia daca este gasit printr-o miscare a degetului asemanatoare unui carlig
unii medici obiecteaza asupra eficientei manevrei oarbe de gasire a corpului strin cu ajutorul degetelor,
deoarce considera ca se actioneaza tot ca o obstrucie, atata timp cat corpul strin nu a fost vizualizat. Acestia
sunt de parere ca simpla subluxatie a mandibulei ar trebui sa disloce obstrucia
dup indepartarea obiectului se va ventila pacientul verificandu-se pulsul si daca apare respiratia spontana
daca este necesar se va incepe resuscitarea cardiorespiratorie
daca corpul strin nu a fost indepartat se reincearca ventilarea bolnavului si compresiile abdominale pana cnd
acesta va fi nlturat

Pentru un pacient obez sau o femeie nsrcinata:
daca pacientul/a este contient/a asistenta se va poziiona in spatele sau si i va poziiona bratele subratul
pacientei si in jurul pieptului acesteia
se va plasa policele pumnului strns de la o mana pe mijlocul sternului , evitand marginile coastelor si
apendicele xifoid
cealalta mana va fi asezata temeinic peste pmnul strans si se vor face compresii cu forta pentru a disloca
corpul strain
se va continua pana cand pacientul va expulza corpul strain sau pana cand isi va pierde constienta
daca pacientul isi va pierde constienta in timpul manevrei va fi asezat cu grija jos , in decubit dorsal si se va
cere ajutor sau se va activa codul de urgenta daca este posibil
de deschid caile aeriene cu subluxatie de mandibula si se va cauta cu degetele corpul strain
se va incerca ventilarea; daca pieptul nu se misca se repozitioneaza caile aeriene si se ventileaza inca o data
daca ventilatia este ineficienta asistenta se aseaza in genunchi langa pacient si isi plaseaza podul palmei de la
o mana deasupra margini sternului punand podul palmei celeilalte maini peste acesta si avand grija ca degetele
mainilor sa nu se sprijineasca pe pieptul pacientului
mana trebuie sa fie in aceeasi linie cu sternul
se vor face compresii puternice pentru a dezobstrua caile aeriene

Pentru un copil:
daca copilul este constient si poate sta in picioare se va efectua metoda Heimlich folosind aceeasi tehnica ca la
un adult dar cu mai putina forta
daca este inconstient, cazut, va fi asezat in decubit dorsal iar asitenta deasupra cu genunchii de o parte si de
alta a copilului. Se vor efectua compresii la fel ca la un adult dar cu mai putin forta
4

nu se va efectua niciodata la copil cautarea oarba cu degetele in gura deoarece exista riscul ca acel corp strain
sa fie impins mai adanc

Pentru copil pana intr-un an:
daca copilul este constient, se va pozitiona de-a lungul bratului asistentei, cu capul mai jos decat trunchiul si cu
fata in jos
se va sustine capul copilului mentinandu-i ferm mandibula
se sprijina mana cu copilul pe coapsa si cu mana cealalta, cu podul palmei, se vor aplica 5 lovituri ( nu cu forta)
in saptele copilului, intre umeri
daca corpul strain nu a fost indepartat, se pozitioneaza mana libera de-a lungul spatelui copilului pana la zona
occipitala , sustinand-o si se intoarce c fata in sus, cu capul mai jos decat trunchiul
se pozitioneaza degetele pe stern imediat sub o linie imaginara intre cele doua mameloane ale copilului.Se vor
face astfel 5 compresii ale pieptului cu degetele intr-un ritm nu foarte rapid. Daca corpul strain este dislocat si se
poate vizualiza, trebuie scos
se vor repeta manevrele pana cand corpul strain este scos sau copilul devine inconstient. Daca devine
inconstient se cheama ajutor sau se activeaza codul de urgenta daca este posibil
se deschid caile aeriene ale copilului inconstient si se incearca ventilarea sa
daca pieptul nu se misca, se vor repozitiona caile aeriene si se reincearca ventilarea
daca ventilarea este fara succes se vor face 5 compresii ale pieptului
se subluxeaza mandibula si se scoate obiectul doar daca acesta este vizibil
se va continua ventilarea, compresiile pieptului si bataile pe spate pana cand obiectul este indepartat. Dupa
dezobstruarea cailor aeriene se va ventila copilul verificandu-se pulsul si revenirea la rspiratia spontana
daca este nevoie, se va incepe resuscitarea cardiorespiratorie

@ daca pacientul vomita in timpul efectuarii compresiilor abdominale i se va curata repede gura si se vor efectua
manevrele doar cat este necesar
@ chiar daca eforturile de dezobstruare nu par sa aiba succes, ele trebuie continuate, deoarece privarea de
oxigen va produce relaxarea muschilor scheletici si va creste eficienta manevrelor

Complicatii:
@ dupa recapatarea contientei, pacientul poate dezvolta greata, varsaturi, ameteli
@ de asemenea, pacientul poate fi ranit in timpul manevrelor datorita unei pozitionari incorecte a mainior
salvatorului sau din cauza prezentei osteoporozei care creste riscul de fracturi
@ pacientul va trebui examinat pentru a depista eventualele traume din timpul manevrelor cat si rupturi de
organe

PIPA OROFARINGIANA:
O pipa orofaringiana este facuta din plastic curbat si se introduce in gura catre peretele posterior al faringelui
pentru a mentine permeabilitatea cailor aeriene.La un pacient inconstient , de obicei, limba obtrueaza faringele.
Pipa orofaringeala este facuta dupa curbatura palatului bucal si permite trecerea aerului prin ea si pe langa ea,
facilitand, de asemenea, aspiratia orofaringeala. Atasarea pipei este pentru o scurta peroada , in postanestezie,
de exemplu, pana cand pacientul se trezeste total. Totusi, ea este folosita si pe termen mai lung fiind pozitionata
in stanga sondei la un pacient intubat pentru a impiedica ca acesta sa isi muste cu dintii si sa sectioneze accidental
sonda endotraheala.
Nu se va folosi pipa la pacientii care au pierdut dinti in timpul traumei sau au interventii chirurgicale bucale , nici
la pacientii constienti deoarece le produce disconfort, senzatie de voma, laringospasm. Se foloseste de obicei la
pacientii inconstienti sau semiconstienti.

Materiale necesare:
pipa orofaringeala de marime potrivita
apasator limba
manusi
echipament necesar aspiratiei nasofaringeale
5

trusa de urgenta
apa oxigenata
apa
tavita renala
aplicator cu capat de bumbac pentru testarea reflectivitatii

se alege o pipa orofaringeala de marime adecvata ( o pipa de marime mai mare decat e necesara poate
obstructiona respiratia impingand epiglota in laringe)
de obicei se alege numarul 1 sau 2 pentru copii si nou-nascuti, numarul 4 sau 5 pentru un adult cu constitutie
fizica potrivita si numarul 6 pentru un adult obez

Implementarea:
explica procedura pacientului chiar daca pare ca nu este total constient
se asigura intimitate, se pun manusile pentru a preveni contactul cu fluidele pacientului
daca pacientul are proteza se va indeparta pentru a nu produce obstruari accidentale
se aspira pacientul daca este necesar
se plaseaza pacientul in decubit dorsal cu gatul in hiperextensie daca nu este contraindicat
pentru a introduce pipa se va folosi tehnica degetelor incrucisate sau apasatorul de limba. Astfel se plaseaza
policele pe arcada dentara inferioara si indexul pe cea superioara, apoi se imping degetele si se deschide gura
cu cealalta mana se introduce pipa avand curbatura in pozitie concava. Se va avea grija sa nu se impinga si
limba in acelasi timp. Cand pipa atinge peretele posterior al faringelui se va roti si astfel incat curbatura sa fie
convexa, mulandu-se pe palatul bucal
pentru introducerea pipei se poate folosi si apasatorul de limba in locul tehnicii degetelor incrucisate restul
manevrei fiind identica
se ausculta plamanii pentru a se verifica buna pozitionare a pipei
se pozitioneaza pacientul in decubit laterl sau doar capul intrs intr-o parte, pentru a preveni astfel aspiratul
gastric in caz de varsaturi
daca pipa va fi mentinuta mai mult, ea se va scoate si se va spala la fiecare 4 ore cu apa oxigenata si apoi cu
apa simpla, se va efectua toaleta bucala standard. Manvrele de scoatere a pipei trebuie facute cu atentie, insotite
de subluxatie de mandibula, pentru a preveni alunecarea limbii in faringe
la fiecare schimbare de pipa, se va inspecta gura pentru a observa eventualele leziuni bucale datorita acesteia
se va verifica frecvent pozitionarea pipei
cand pacientul isi recapata constienta si este capabil sa inghita, se va indeparta pipa tragand-o afara si in jos,
urmand curbatura naturala a gurii. Dupa indepartare, se testeaza reflexele de tuse si de voma ale pacientului
pentru a se asigura ca pipa nu a fost indepartata prematur( se atinge peretele posterior al faringelui pentru
reflexul de voma si orofaringele posterior pentru cel de tuse cu un aplicator cu capat de bumbac )

Complicatii:
@ spargerea dintilor , leziuni bucale, sangerari etc sunt complicatii care pot apare la insertia pipei
@ daca respiratia nu este eficienta se poate administra suplimentar oxigen pe masca

ASPIRATIA ORONAZOFARINGEALA:
Aspiratia oronazofaringeala indeparteaza secretiile din faringe cu ajutorul unei sonde de aspiratie intodusa prin
gura sau printr-o nara. Aceasta procedura ajuta pacientii care nu pot sa tuseasca si sa expectoreze eficient.
Manevra trebuie efectuata ori de cate ori este nevoie, in functie de starea pacientului.
Aspiratia oronazofaringeala necesita echipamen si tehnica sterila.

Materiale necesare:
aspirator de perete sau portabil
recipient colector
sonda de aspiratie sterila potrivita ca marime (numarul 12 sau 14 pentru adulti, numarul 8 sau 10 pentru copii)
6

manusi sterile
manusi nesterile
pipa Guedel(pentru aspirari frecvente)
alcool 70%

inainte de aspirare se verifica semnele vitale ale pacientului, si se evalueaza abilitatea pacientului de a tusi si a
respira adanc
se face anamneza privind deviatia de sept, polipi nazali, obstructii nazale, traumatisme nazale, epistaxis
daca nu exista nici o contraindicatie se pregatesc materialele si se pun la indemana
se verifica aspiratorul

Implementarea:
se explica procedura pacientului chiar daca nu este total constient
se spala mainile si se pune echipament de protectie
se aseaza pacientul in pozitie semisezanda
se poate administra oxigen inainte de administrare
se deschide aspiratorul de perete, se seteaza ( de obicei intre 80 si 120 mm Hg)
folosind tehnica sterila, se desface sonda de aspiratie si manusile
se pun manusile si se considera sterila mana dominanta si nesterila nondominanta
cu mana dominanta (sterila) se va lua sonda de aspiratie si se va conecta la prelungirea aspiratorului din perete
se cere pacientului sa tuseasca si sa respire adanc de cateva ori inainte de a incepe aspirarea (tusea ajuta la
mobilizarea secretiilor iar respiratia adanca minimalizeaza sau previne hipoxia)

Pentru insertia nazala a sondei de aspiratie:
se ridica o nara a pacientului cu mana nondominanta pentru a usura insertia sondei de aspiratie
fara a da drumul la aspiratie se introduce cu blandete sonda in nara pacientului, rotind sonda intre degete
pentru a-i usura trecerea
se va continua introducerea sondei pana la 12-15 cm pana cand intalneste secretiile sau pacientul incepe sa
tuseasca

Pentru insertia orala a sondei de aspiratie:
se spala mainile fara a porni aspiratorul, se introduce cu blandete sonda in gura pacientului intre 7-10 cm pana
cand se intalnesc secretiile sau pacientul incepe sa tuseasca
folosind aspirare intermitenta ( manevrand valva de aspirare a sondei cu mana nondominanta) se retrage
sonda printr-o miscare de rotatie continua pentru a preveni invaginarea mucoasei in sonda
se va efectua fiecare aspiratie cate 10-15 secunde o data pentru a minimaliza leziunile tisulare
intre retrageri, se va infasura sonda in jurul mainii dominante pentru a preveni infectarea
daca secretiile sunt abundente si groase, se va spala sonda introducand-o in recipientul cu apa sterila si se va
aspira
se va repeta procedura de aspiratie a bolnavului pana cand nu mai sunt secretii si respiratia nu mai este
zgomotoasa
dupa aspirare se descarca echipamentul in recipientele de colectare specifice
se va spala tubul de conectare de la aspirator cu solutie normal salina sau apa

@ daca pacientul are probleme nazale se va alterna nara pe care se va face aspirarea daca se face nazofaringian
@ pentru pacientii care necesita aspirari repetate se poate introduce o pipa in gura pe care se poate face
aspirarea fara risc de leziuni sau o sonda nazofaringeala pe care de asemenea, se poate aspira fara a mai solicita
mucoasa nazala de fiecare data
@ pacientul va fi supravegheat dupa aspirare pentru a evalua eficienta acesteia si imbunatatirea respiratiei
@ frecventa si durata aspiratiilor va fi in functie de starea pacientului

7

INTUBATIA ENDOTRAHEALA:
Intubarea endotraheala presupune insertia orala sau nazala a unei sonde, prin laringe pana in trahee pentru
instituirea mecanica a ventilatiei.
Este efctuata de anestezist sau de un asistent specializat pe urgente.
Se foloseste intubarea pacientului incaz de urgente majore, cum ar fi stopul cardiorespirator, in epiglotite sau
anesteziile care preced interventiile chirurgicale.
Avantajele intubarii endotraheale sunt mentinerea functionalitatii cailor aeriene, protectia impotriva aspiratiilor
in trahee din tubul digestiv, permite indepartarea secretiilor traheobronsice la pacientii care nu pot tusi eficient,
permit ventilatia mecanica.
Dezavantajele sunt cresterea riscului de infectie, impiedicarea comunicarii verbale.
Intubarea endotraheala este contrindicata pacientilor cu traume severe ale cailor aeriene sau cu obstacole
majore, care nu permit introducerea fara riscuri a sondei de intubatie ( la acestia se va efectua cricotirotomie). De
asemenea, la pacientii cu leziuni ale coloanei vertebrale se poate contrindica intubarea deoarece este foarte dificil
de facut in conditiile in care pacientul nu trebuie sa fie deloc mobilizat.

Materiale necesare:
sonde de intubatie de diverse marimi confrom statututlui fizic al pacientului
seringi de 10 ml
stetoscop
manusi
laringoscop cu bateria incarcata si lame de laringoscop de diverse marimi si curburi
anestezic local sb forma de spray
lubrefiant pe baza de apa ( ca sa poata fi absorbit prin membrana mucoasei)
leucoplast
echipament de aspirat
pipa guedel
trusa de urgenta
balon ruben
circuit ventilator steril
baterie de rezerva pentru laringoscop

se selecteaza sonda necesara ( 2,5-5,5 mm necurbata pentru copii, 6-10 mm curbata pentru adulti. Marimea
obisnuita pentru femei este de 7,5 mm iar pentru barbati de 9 mm)
se verifica daca laringoscopul este incarcat, atasand cea mai potrivita lama
daca nu se aprinde lumina laringoscopului se va inlocui bateria
se va desface sonda prin tehnica sterila si se va aplica direct pe capatul sau lubrefiant pe baza de apa
se va atasa seringa de 10 ml la capatul balonasului si se va umfla apoi se va dezumfla ( se va verifica daca
balonasul nu este spart)
deseori este necesara folosirea unui mandren pentru a usura intubarea. Acesta trebuie lubrefiat pe toata
suprafata sa. Se va introduce apoi mandrenul in sonda de intubatie. Capatul distal al mandrenului nu trebuie sa
depaseasca sonda pentru a nu rani corzile vocale in timpul introducerii ( se va introduce pana la aproximativ 1,5
cm de capatul distal al sondei)
se vor pregati echipamentul de aspirat pentru a fi folosit imediat
daca pacientul este in pat, se va indeparta tablia patului pentru a facilita accesul intubatorului
toate aceste pregatiri trebuie facut foarte repede si folosind o tehnica sterila

Implementarea:
se administreaza medicatia prescrisa pentru a reduce secretiile respiratorii, pentru a induce analgezia si
anestezia, sau pentru a calma si relaxa pacientul constient
se ventileaza cu 100%oxigen folosind un balon ruben pana cand pacientul este intubat, pentru a preveni
hipoxia
8

se aseaza pacientul in decubit dorsal cu alinierea axelor gurii, faringelui si laringelui ( hiperextensia gatului si a
capului)
se pun manusile si echipamentul de protectie
se pulverizeaza spray cu lidocaina pe peretele posterioral faringelui pentru a diminua reflexul de voma si
disconfortul pacientului
daca este necesar se va aspira pacientul inainte de intubare
fiecare incercare de intubare nu trebuie sa dureze mai mult de 30 de secunde, iar daca vor fi mai multe
incercari, pacientul trebuie ventilat manual intre ele

Intubarea cu vizualizare directa:
intubatorul ( anestezistul sau asitenta specializata pe asa ceva) va la capul pacientului, in spate
se va deschide gura pacientului folosind tehnica degetelor incrucisate. Astfel, se plaseaza policele pe arcada
dentara inferioara si indexul pe cea superioara , apoi se imping degetele si se deschide gura
se va tine laringoscopul desfacut in mana stanga si se va introduce cu blandete lama acestuia prin partea
dreapta a gurii pacientului, apoi se impinge limba pacientului spre dreapta cu lama laringoscopului
se va tine buza inferioara a paceintului departe de dinti pentru a preveni lezarea sa
se inainteaza cu lama laringoscopului pana la evidentierea epiglotei
daca se foloseste o lama dreapta se va introduce sub epiglota, daca se foloseste o lama curba se va introduce
intre baza limbii si epiglota
se va evita sprijinirea laringoscopului pe dinti pentru a nu provica llezarea acestora
daca mai este o persoana care ajuta la intubat se cere acesteia sa apese inelul cricoidian pentru a inchide
esofagul si a preveni riscul de reflux
se va introduce apoi sonda de intubat printre corzile vocale, evitand lezarea acestora, pana cand balonasul
dispare in spatele corzilor vocale
se va scoate mandrenul daca a fost folosit si apoi laringoscopul
se inbtroduce pipa Guedel pentru a preveni sectionarea accidentala a sondei daca pacientul o musca cu dintii
se va trage aer in seringa, se va atasa la balonas si se vor introduce 5-10 ml aer pana se simte rezistenta
pentru a verifica pozitionarea corecta a sondei se vor observa miscarile respiratorii ale pieptului ( sa fie
bilaterale, simetrice)
se ventileaza manula cu balonul Ruben si se asculta stomacul. Daca acesta se va destinde sau se vor auzi
zgomote specifice aerului, se va scoate imediat aerul din balonas si se va indeparta sonda ( deoarece insemna ca a
fost introdusa in esofag), se va ventila manual pacientul si se va reincarca intubarea cu o alta sonda sterila pentru
a preveni contaminarea traheei
se face auscultatia bilaterala. Daca se aud zgomotele respiratorii doar de o singura parte inseamna ca sonda a
fost introdusa pe o bronhie de o singura parte. Pentru a remedia situatia, se va desumfla balonasul si se va
retrage sonda 1-2 mm, se va reausculta si daca se aud sunete bilateral insemna ca sonda este bine plasata
odata confirmata corecta pozitionare a sondei se va aspira daca este necesar si se va incepe ventilatia
mecanica
se va introdce aer in balonas ( nu excesiv pentru a nu provoca necroza traheala , dar nici prea putin pentru a nu
produce dislocarea accidentala a sondei in timpul diverselor manevre)
se va securiza cu foarte multa atentie sonda ( exista holdere pentru sonda de intubatie, in absenta acestora se
va securiza cu leucoplast, avand grija ca obrajii pacientului sa fie uscati pentru a nu dezlipi leucoplastul)
se va nota gradatia pana la care a fost introdusa sonda, pentru ca, la verificarile periodice sa se poata observa
cu usurinta daca aceasta s-a deplasat in timpul diverselor manevre
se va atasa o sonda de aspiratie specifica intre sonda de intubatie si ventilator, care va permite aspirarea
periodica si cu usurinta a pacientului ( este o sonda de aspiratie invelita ntr-un ambalj protector de plastic, care
scade riscul de infectie chiar aca se va folosi aceeasi sonda la acelasi pacient de mai multe ori, permite ramanerea
pacientului pe ventilator in timpul aspirarii ceea ce previne hipoxia, asistenta nu trebuie sa atinga sonda , nu
necesita manusi la aspirare, desi se recomanda)
se va verifica gura periodic la pacientul intubat si se va repozitiona sonda pentru a preveni formarea ulcerelor
de presiune. Se va efectua ingrijire orala standard, periodica

9

@ intubatia orotraheala este preferata in urgene cele nazotraheale deoarece permite un acces mai usor si mai
rapid
@ intubatia orotraheala este greu tolerata de pacientii constienti deoarece provoaca tuse, salivatie, greata
@ ca si complicatii pot apare: aspirarea de sange , secretii sau continut gastric, bronhospasm, leziuni ale buzelor
si dintilor, edem laringeal, stenoza si necroza traheala etc
@ intubaia nasotraheal are avantajul unui confort crescut pentru pacient, o poziionare mai puin dificil a
capului i gtului n cursul manevrei de introducere a sondei i o mai bun stabilizare a sondei; ns datorit
diametrului mai mic al sondei i al curburii accentuate ceea ce se traduce printr-o rezisten mai mare la
trecerea fluxului de aer prin tub, fa de o sond plasat orotraheal - este mai dificil de realizat aspiraia
traheobronsic i ventilatia mecanica

Intubaia nazotraheal are ca indicaii:
laringoscopie dificil
lipsa utilitii cricotiroidotomiei
necesitatea existenei unei caviti orale libere (intervenii endobucale de exemplu)
imposibilitatea alinierii axei oro-faringo- laringiene: artrita, spasm al maseterilor, dislocaie
temporomandibular, intervenii chirurgicale orale recente.

Contraindicaiile intubaiei nasotraheale sunt reduse numeric dar importante:
tulburri de coagulare
trauma facial complex cu interesarea etajului mijlociu al feei
sinuzite maxilare, etmoidale sau sfenoidiene
meninerea intubaiei peste 48 ore

Ingrijirea pacientilor intubati:
consta in mentinerea permeabilitaii cailor aeriene, prevenirea complicatiilor, mentinerea adcvata a presiunii
aerlui in balonas pentru prevenirea necrozei trahhei, repozitionarea sondei pentru a preveni ulceratiile gurii,
aspirarea etc

Materiale necesare:

Pentru mentinerea permeabilitaii cailor aeriene:
stetoscop
echipament de aspirare ( preferabil sonda de aspirare in plastic atasata intre ventilator si sonda de intubatie)
manusi

Pentru repozitionarea sondei:
seringa 10 ml
stetoscop
holder de fixare a sondei de intubat sau leucoplast
sedative sau xilina 2%
manusi
baon ruben cu masca

Pentru detubare:
seringa 10 ml
sursa de oxigen pe masca ( portabila sau in perete)
balon ruben cu masca
manusi
echipament de reintubat in caz de nevoie

10

se pregateste echipamentul si se pune la indemana la patul pacientului
echipamentul de urgenta pentru o eventuala reintubare trebuie sa fie gata de folosit ca si cele pentru aspirare

Implementare:
se asigura intimitate
se spala mainile

Mentinerea permeabilitatii cailor aeriene:
se ausculta plamanii pacientului pentru observarea aparitia oricaror semne de disfunctii respiratorii
daca se aude prezenta secretiilor se va efectua aspirarea lor
daca zgomotele respiratorii sunt absente intr-unul din plamani insemna ca sonda este in bronhii, pe stanga sau
pe drepata. Se poate efctua o radiografie si se va repozitiona cu grija sonda
datorit faptului c o presiune inadecvat n balonaul sondei de intubaie poate determina complicaii
imediate sau pe termen lung, cu implicaia prognosticului vital, este necesara msurarea si monitorizarea acestei
presiuni cu ajutorul unui manometru. Complicaiile din aceast categorie se pot datora att hiperinflatiei
balonaului (cu apariia ischemiei mucoasei traheale i ulterior a cortegiului patologic specific) ct i desumflrii
(aspiraia coninutului gastric sau a secreiilor orofaringiene, sinusale precum i pierderile gazoase n condiii de
ventilaie mecanic).

Repozitionarea sondei de intubatie:
se va cere ajutorul unei alte persoane ( anestezist sau asistenta) pentru a preveni iesirea accidentala a sondei
se va efectua aspirarea pacientului care ii poate provoca acestuia tuse, ceea ce poate creste riscul dislocarii
sondei
se va scoate aerul din balonas inainte de a misca sonda, deoarece manipularea acesteia cu balonasul umflat
produce leziuni la nivelul traheei
se repozitioneaza sonda si se marcheaza
se introduce aer in balonas si se fixeaza sonda

Detubarea:
detubarea se va face de catre doua asistente pentru a preveni orice accidente
se ridica capul patului la aproximativ 90 grade
se aspira pacientul faringeal si traheal
se vor adminstra cateva ventilatii suplimentare manula sau mecanic pentru a creste rezerva de oxigen
se ataseaza seringa la balonas si se aspira aerul pentru a-l dezumfla.Daca apar nereguli ( se banuieste
hiperinflatia acestuia ) se va anunta medicul deoarece poate fi un edem al traheei care contraindica detubarea
se dezlpeste leucoplastul sau holderul de fixare a sondei in timp ce cealalta asistenta mentine sonda pe loc
pentru a nu fi scoasa acicdental
se introduce o sonda de aspirare sterila prin sonda de intubatie si se aspira cerand pacientului sa respire adanc
si sa deschida gura larg simuland un strigat ( aceasta va determina abductia corzilor vocale si reducerea riscului
aparitiei traumelor laringeale in timp ce sonda este scoasa afara)
se vor scoate simultan atat sonda de intubat cat si cea de aspirat printr-o miscare care sa urmareasca curba
naturala a gurii pacientului.Aspirarea in timpul detubatiei indeparteaza secretiile adunate la capatul distal al
sondei de intubatie si previne aspiratia
se administreaza oxigen pacientului pe masca
se incurajeaza pacientul sa tuseasca si sa respire adanc
se va informa pacientul ca poate aparea raguseala si o senzatie de disconfort in gat, dar care vor disparea
treptat
se va verifica starea pacientului periodic si se vor ausculta plamanii (aparitia stridorului poate demostra o
obstructie de cale aeriana superioara. Se va lua proba de sange arterial pentru eterminarea concentratiei de gaze
sangvine)

11

@ dupa detubarea pacientului se va pastra echipamentul de intubare la indemana inca 12 ore

Complicatii:
@ traumatisme ale laringelui si traheei datorita detubarii accidentale, edem traheal, laringospasm

TRAHEOTOMIA:
Traheotomia presupune crearea unui orificiu ( traheostomie) in trahee si introducerea unui tub special pentru
mentinerea permeabila a caii aeriene astfel obtinute. Aceasta procedura se face cand orice alta metoda de a
elibera caile aeriene esueaza ( edem laringeal, tumora, corp strain) sau cand intubatia endotraheala este
contraindicata.
Traheotomia permite ventilarea bolnavului, aspirarea la pacientii care nu pot tusi eficient, previne aspirarea
secretiilor de catre pacientii comatosi.
Traheotomia se efectueaza de catre medic ajutat de una sau doua asistente. Se poate efctua din timp, cu
pregatire, sau de urgenta, chiar la patul bolnavului.

Materiale necesare:
tub ( canula) de traheostoma de marime adecvata
dilatator de trahee steril
comprese sterile
camp steril
manusi sterile
halat
stetoscop
seringi
anestezic local
sursa de oxigen si echipament de adminstrare a oxigenului
trusa de urgenta
ventilator cu circuit steril pregatit
bisturiu
fire de sutura
foarfeca sterila
pense sterile
betadina
paduri alcoolizate

sunt necesare doua asistente: una va sta langa pacient si alta va aduce toate materialele necesare
se vor desface folosind tehnica sterila materialele necesare

Implementarea:
se va explica procedura pacientului chiar daca acesta nu este total constient
se asigura ventilatie pana cand este efectuata traheotomia
se plaseaza o aleza un prosop rulat sub umerii pacientului si se va pozitiona gatul in hiperextensie
medicul isi va pune manusi sterile, halat si masca
se va oferi medicului pensa sterila si compresa sterila cu betadina pentru a dezinfecta zona
medicul va acoperi zona cu un camp steril cu deschizatura in mijloc pentru evidentierea zonei de incizie
se va oferi medicului anestezicul intr-o seringa conform indicatiilor sale
dupa ce medicul efectueaza anestezia locala si va face incizia ( de obicei la 1-2 cm sub cartilajul cricoid) va
injecta din nou anestezic in lumenul traheal pentru a suprima efectul de tuse , apoi va crea soma prin trahee
12

imediat dupa ce medicul va efectua stomizarea traheee, asistenta o va aspira de sange si secretii care o pot
obtura sau pot fi aspirate in plamani
dupa aspirare, medicul va introduce canula in stoma ( stoma va fi fixata la piele)
asistenta introduce aer in balonasul canulei pentru a fixa, va adapta canula la ventilator sau la alta modalitate
de adminstrare a oxigenului
asistenta isi va pune manusi sterile, va face pansament cu comprese sterile si va fixa canula cu banda de
fixare ( de obicei exista truse pregatite cu toate echipamentele necesare anumitor maenevre. In trusa de
traheotomie se va gasi si banda de fixare specifica securizarii canulei)
se vor arunca materialele in recipientele specifice de colectare
se poate face o radiografie pentru a vedea daca este corect amplasata canula

@ se vor masura semnele vitale ale pacientului la fiecare 15 minute in prima ora dupa traheotomie
@ se va supraveghea pacientul cu atentie pentru a depista din timp eventualele semne de infectie( traheotomia
se va face folosind o tehnica sterila, dar daca acest lucru nu se face in spital si e face de urgenta, respectarea
tehnicii sterile este imposibila)
@ se vor plasa in permanenta urmatoarele echpmaente la patul bolnavului cu traheostoma: echipament de
aspiratie, alte canule sterile ( una de aceeasi marime si una mai mica ) pentru a fi inlocuita cea veche daca iese
accidental, un dilatator de trahee steril
@ reintroducerea unei canule trebuie facuta cu mare grija pentru a nu provoca traume traheale, perforatii
compresii, asfixieri

Ingrijirea traheostomei:
Indiferent daca traheotomia a fost facuta de urgenta sau a fost planificata, ca o masura temporara sau
permanenta, ingrijirea traheostomiei are aceleasi scopuri: mentinerea permeabilitatii sale prin aspirarea de
secretii care o pot obstrua, mentinerea itegritatii pielii din jur, prevenirea infectiilor, suport psihologic.
Ingrijirea traheostomiei se va face prin tehnici sterile pentru a preveni infectiile. Pentru pacientii cu traheotomii
recente se vor folosi manusi sterile, iar pentru cei cu traheotomii mai vechi se pot folosi manusi nesterile in
ingrijirea traheostomei.

Materiale necesare:
Pentru stoma sterila si ingrijirea partii exterioare a canulei:
recipiente sterile
apa oxigenata
comprese sterile
manusi sterile
echipament pentru aspirare
echipament pentru toaletarea gurii
lubrefiant pe baza de apa
unguent cu antibiotic
banda de fixare a canulei ( daca este nevoie sa fie schimbata)

Pentru ingrijirea partii interioare a canulei:
periuta sterila din nailon
curatator steril de pipa
recipiente sterile
apa oxigenata
comprese sterile
manusi sterile
echipament pentru aspirare

Pentru schimbarea bandei de fixare a canulei:
13

manusi sterile
foarfeca sterila
banda fixatoare

Pentru repozitionarea canulei:
dilatator de trahee steril
canula sterila de marime potrivita
echipament de aspirare

Pentru verificarea si masurarea presiunii din balonas:
stetoscop
seringa de 10 ml

toate aceste materiale se vor tine la indemana in rezerva pacientului traheostomizat
se va verifica data de expirare a materialelor si medicamentelor care trebuiesc folosite
se stabileste un camp de lucru steril langa patul pacientului pe o masuta de lucru pe care se vor aseza
materialele necesare, in functie de manevra care se va efectua
se va turna intr-un recipient steril solutie normal salina, apa oxigenata sau un amestec in parti egale din aceste
solutii, iar in al doilea recipient steril se va pune solutie normal salina. Pentru curaterea interioara a canulei se
poate folosi un al treile recipient steril in care sa se tina imbibate in solutie sterila comprese sterile sau aplicatoare
cu capat de bumbac
daca trebuie inlocuita canula se va desface in mod steril pachetul cu noua canula
daca trebuie schimbata banda adeziva se va pregati acesta ca lungime sau , daca este gata pregatita se va
desface pachetul prin tehnica sterila

Implementarea:
se evalueaza starea pacientului pentru a depista exact nevoile sale de ingrijire
se explica procedura pacientului, chiar daca nu este total constient
se aseaza pacientul in pozitie semisezanda pentru a scade presiunea abdominala de pe diafragm si a permite
expansiunea plamanilor
se va deconecta ventilatorul sau orice alt aparat si se va aspira pacientul, apoi se va reconecta la ventilator
daca necesita

Curatarea stomei si a portiunii exterioare a canulei:
se pun manusi nesterile si se indeparteaza pansamentul din jurul stomei
se pun manusi sterile
cu mana dominanta se ia o compresa sterila imbibata in solutie de curatat ( apa oxigenata, solutie normal
salina) din recipientul pregatit dinainte , se scurge de excesul de lichid , pentru a preveni aspirarea sa si se sterge
pielea din jurul stomei, apoi cu alta compresa se va sterge bordura canulei. Se va repeta procedeul de fiecare data
cu alta compresa sau aplicator cu capat de bumbac, pana cand zona va fi curata
se usca zona curatata cu comprese sterile si se reface pansamentul in mod steril

Spalarea sau inlociurea canulelor interioare:
folosind mana nondominanta se indeparteaza pansamentul traheostomei
cu aceeasi mana , apoi, se decupleaza pacientul de la ventilator sau de la umidificator
se scoate canula si se introduce in recipientul cu apa oxigenata
se va curata repede canula cu ajutorul periutei de nailon, folosind mana dominanta
se introduce apoi canula in solutie normal salina si se agita 10 secunde pentru a patrunde solutia peste tot
se verifica daca este curata si nu mai sunt secretii pe ea , se scutura usor de marginea recipientului cu solutie
normal salina si fara a se usca, se reintroduce canula in traheostoma. Se reconecteaza ventilatorul si se aplica un
nou pansament steril
14

daca pacientul nu poate suporta deconectarea de la ventilator pentru perioada de timp ( care trebuie sa fie cat
mai scurta, curatarea facndu-se rapid) cat dureaza curatarea se va inlocui vechea canula cu una noua si pacientul
va fi conectata imediat la ventilator. Dupa reconectarea pacientului se va curata canula veche si se va depozita
intr-un recipient steril pana la urmatoarea manevra de inlocuire

@ trebuie oferita o toaleta bucala atenta deoarece cavitatea orala poate deveni uscata, urat mirositoare, poate
prezenta leziuni de la secretiile incrustate si neeliminate
@ se va schimba pansamentul steri din jurul traheostomei de cate ori va fi nevoie
@ se va verifica aspectul si culoarea secretiilor dupa fiecare aspirare
@ se va tine la indemana trusa de urgenta cu tot ce este nevoie
@ se va evita efectarea excesiva a diverselor manevre pana cand stoma nu este bine definita ( primele 4 zile)
@ daca zona din jurul stomei prezinta excoriatii sau semne de infectie, se va aplica un unguent cu antibiotic
@ nu se vor folosi niciodata in jurul stomei medicamente sub forma de pudra sau pe baza de ulei deoarece
aspirarea lor poate produce infectii si abcese
@ se vor folosi tehnici strict sterile si se va respecta descarcarea deseurilor si materialelor folosite in locurile
indicate pentru a preveni infectiile nosocomiale
@ este util dezumflarea periodic a balonaului, pentru a preveni
@ acumularea secreiilor deasupra acestuia i se va verifica la 2-4 ore
@ presiunea n balona, cu ajutorul unui manometru (normal: 15-20 mm Hg)
@ un alt aspect important este umidifierea i nclzirea gazelor
o respiratorii, prin umidificatorul ventilatorului (la pacienii ventilai mecanic) sau prin nebulizator sau aparat de
aerosoli (la pacientul care respira spontan)
@ un alt aspect deosebit de important este nutritia pacientilor traheostomizati
@ la pacienii ventilai mecanic, nutriia pe sonda jejunal sau nazogastric
@ scade riscul de aspiraie traheo-bronic. O dat cu mbuntairea
@ reflexului de deglutiie, se testeaz alimentarea oral cu semisolide i
@ lichide, n paralel cu cea enteral, pn la reluarea complet a alimentaiei
@ orale
@ se recomand aspirarea secreiilor naintea mesei i nu postprandial,
@ cnd reflexele de tuse i vom pot favoriza aspirarea traheo-bronic
@ bolnavul se alimenteaz n poziie eznd, cu flexia capului pe
@ torace, cu linguria apasnd uor pe limb. Iniial, alimentarea se face pstrnd
@ balonaul umflat, pentru a evita aspiraia, ulterior acesta va fi
@ dezumflat progresiv.
@ nu trebuie neglijate nici aspectele psihologice ale ngrijirii pacientului traheostomizat. Internarea prelungit
ntr-o secie de terapie intensiv (valabil pentru majoritatea acestor bolnavi), cu tot ceea ce presupune acest
lucru poteneaz anxietatea i teama. Pacientul contient va fi informat asupra tuturor manevrelor ce i se vor
efectua i va fi ncurajat s se exprime (comunicare scris pentru bolnavul traheostomizat). Exist de asemenea
un impact psihologic pe termen lung, legat de prezena cicatricei de traheotomie ntr-o regiune vizibil a corpului.

Complicatii:
Cele mai multe complicatii pot apare in primele 4 ore de la efectuare traheotomiei:
@ hemoragie la locul inciziei care poate determna aspirarea de sange
@ sangerare sau edem traheal care poate cauza blocarea cailor aeriene
@ aspirarea secretiilor; introducerea aerului in cavitatea pleurala cauzand pneumotorax
@ hipoxie si acidoza, stop cardiac
@ emfizem subcutanat

ASPIRATIA TRAHEALA

Aspirarea traheala ajuta la indepartarea secretilor din trahee si bronhii prin introducerea unei sonde cuplate la
aspirator fie prin gura, fie prin nas, prin traheostoma, prin canula traheostomica, sau prin sonda endotraheala.
De asemenea, aspirarea traheala produce tuse ceea ce ajuta la mobilizarea secretiilor. Prin aspirare traheala se
15

poate preveni pneumonia rezultata ca urmare a stagnarii secretiilor in caile aeriene. Aspirarea traheala se va face
ori de cate ori este nevoie si necesita o tehnica sterila.

Materiale necesare:
sursa de oxigen ( portabila sau in perete) , balon Ruben cu masca detasabila
aspirator portabil sau de perete
recipient de colectare
sonde de aspirare de diverse marimi
manusi sterile si nesterile
seringa pentru balonas
lubrefiant pe baza de apa

se alege o sonda de aspiratie de marime potrivita
diametrul sondei nu trebuie sa fe mai mare de jumatate din diametrul traheostomei sau sondei de intubatie
pentru a minimaliza hipoxia in timpul aspirarii
se ataseaza recipientul de colectare al aspiratorului si se conecteaza la tubul acestuia

Implementarea:
se verifica semnele vitale ale pacientului, zgomotele respiratorii si starea generala pentru a putea face
comparatie cu starea pacientului de dupa aspirare
este indicat sa se verifice concenratia gazelor sangvine prin recoltaea de sange arterial
se verifica capacitatea pacientului de a respira profund si de a tusi, deoarece aceste manevre pot mobiliza
secretiile spre partea superioara a arborelui traheobronsic, ajutand la aspirarea lor
daca se va efectua aspirare nasotraheala se va face un istoric al pacientului in ceea ce priveste deviatia de sept,
polipii nazal, epsitaxis, traume nazale etc
se spala mainile si se pune echipamentul de protectie
va fi atentionat pacientl ca aspirarea ii poate provoca tuse tranzitorie si reflex de voma
se pozitioneaza pacientul in pozitie semisezanda pentru a usura expansiunea plamanilor si tusea productiva
se toarna in doua recipente sterile solutie normal salina intr-unul si o solutie sterila in altul
folosind tehnica sterila se va deschide folia protectoare a sondei de aspirat si apoi se vor pune manusi sterile
considerand mana dominanta sterila si cea nondominanta nesterila
folosind mana sterila se va lua sonda de aspirare, se va tine infasurata in jurul mainii pentru a nu atinge nimic
nesteril cu ea
cu cealalta mana, nesterila se conecteaza capatul sondei la furtunul de la aspirator si se seteaza acesta la valori
cuprinse intre 80 si 120 mmHg. Se va acoperi cu degetul portul de aspirare a sondei pentru a se verifica
functionalitatea aspiratorului
cu mana sterila se va introduce varful cateterului in reipientul steril cu solutie normal salina pentru a se
lubrefia exteriorul sondei ( in felul acesta se reduc eventualele leziuni ce apar in timpul insertiei sondei de
aspirare)
apoi se introduce cateterul in solutia sterila, se acopera portul sondei de aspiratie si se aspira o mica cantitate
pentru a lubrefia si interiorul cateterului ceea ce ajuta la trecerea secretiilor prin sonda
pentru aspirarea nazotraheala se lubrefiaza varful sondei de aspiratie cu un lubrefian steril pe baza de apa
se oxigeneaza pacientul inainte de aspirare ( daca este neintubat i se cere sa respire adanc de cateva ori, daca
este intubat, se va deconecta dela ventilator si se va ventila manual pentru a avea o concentratie mare de oxigen

Insertia sondei de aspiratie nazotraheala la un pacient neintubat:
se indeparteaza sursa de oxigen daca este cazul
folosind mana nondominanta se ridica nara pe care se va introduce sonda
sonda prin nara prin miscari blande de rotatie pentru a-i facilita inaintarea
in inspirul pacientului se va introduce cat mai repede sonda, fara a face aspiratie in timpul inserarii
16

daca pacientul incepe sa tuseasca cand sonda ajunge in laringe se va opri inaintarea si se va incepe doar in
inspirul pacientului

Insertia sondei de aspiratie la un pacient intubat:
daca se foloseste un sistem inchis de aspirare a pacientului intubat, acesta va avea sonda de aspiratie, invelita
intr-un plastic etans, protector, atasata intre sonda de intubatie si ventilator. Va putea fi folosita de mai multe ori
fara a se atinge decat plasticul. Se va putea face aspirarea in timp ce pacientul este ventilat, reducand astfel
hipoxia. Sistemul inchis de aspirare previne aparitia infectiilor
daca se foloseste un sistem deschis de aspirare al pacientului intubat, cu mana nesterila se deconecteaza
pacientul de la ventilator si se introduce cu mana sterila sonda de aspiratie prin sonda de intubatie

Aspirarea :
dupa insertia sondei de aspirare , se va acoperi intermitent portul de aspirare al acesteia folosind policele
mainii nesterile, folosindu-se simultan mana sterila pentru a misca si roti sonda intre degete
nu se va aspira mai mult de 10 secunde o data pentru a preveni hipoxia
daca pacientul este intubat se va folosi mana nondominanta pentru a stabiliza sonda de intubatie in timp ce se
va scoate cea de aspiratie, pentru a preveni detubarea accidentala a pacientului
se va reconecta pacientul la ventilator sau la alta sursa de oxigen inainte de a continua aspirarea pentru a
preveni sau ameliora hipoxia
se supravegheaza pacientul si este lasat sa se odihneasca cateva minute intre aspirari
se va observa aspectul si culoarea seretiilor. Daca sunt vascoase se va curata sonda in solutie salina aspirand
pentru a le indeparta
se va observa si notifica medicului aparitia de sange in secretii (rosu insemna sange proaspat, maro insemna
sange vechi), culoare anormala ( normal, secretiile sunt translucide) sau alte modificari
dupa aspirare pacientul trebuie hiperventilat scurt timp fie mecanic fie manual

ADMINISTRAREA DE OXIGEN:

Pacientii pot primi oxigen prin diverse metode. Fiecare metoda are avantajele si dezavantajele sale, indicatiile si
contraindicatiile sale.

ADMINISTRAREA OXIGENULUI PRIN CANULE NAZALE:
este modalitatea prin care pacientul primeste oxigen prin doua canule de plastic atasate la narile pacientului
avantaje: simplu de folosit, fara riscuri, confrotabile, usor de tolerat, eficiente pentru pacientii care necesita o
adminstrarea de oxigen in concentratii scazute, ofera libertate de miscare, alimentare, comunicare, nu au costuri
ridicate
dezavantaje: nu poate oferi o cantitate de oxigen cu concentratie mai mare de 40%, nu pot fi folosite in
obstructiile nazale complete, adminstrarea pe acesta cale poate produce dureri de cap si uscarea mucasei nazale,
pot aluneca usor
se verifica permeabilitatea cailor nazale. Daca sunt permeabile, se conecteaza tubul cu canulele nazale la sursa
de oxigen, apoi se agata prin spatele urechilor pana sub barbie, canulele fiind fiecare in dreptul narinelor
pacientului. Se ajusteaza la marimea potrivita securizand tubul sub barbie.

ADMINISTRAREA OXIGENULUI PE MASCA SIMPLA:
oxigenul intra printr-un port aflat in josul mastii si iese printr-o deschizatura larga de partea cealalta a mastii
avantaje: se poate administar oxigen cu concentratii cuprinse intre 40%si 60%
dezavantaje:interfereaza cu nevoia de a manca si a comunica a pacientului, poate cauza disconfort, este
inpracticabila pentru terapiile pe termen lung datorita imposibilitatii de verificare a cantitatii execte de oxigen
administrate
se selecteaza o masca potrivita ca marime si se plaseaza peste nasul, gura si barbia pacientului
in dreptul nasului masca are o clema fexibila de metal care se fixeaza la radacina nasului. De o parte si de alta
masca are atasata o banda de elastic care va fi petrecuta in jurul capului pacientului si va mentine masca pe fata
este necesara o rata de administrare de minim 5 l/min pentru a curata dioxidul de carbon expirat de pacient si
a preveni situatia ca pacientul sa-l reinspire
17

mai exista doua tipuri de masca pe care se poate adminstra oxigenul: ambele au atasata in partea de jos o
punga tip rezervor Diferenta dintre aceste doua tipuri de masca consta in faptul ca una din ele are o singura cale,
adica o valva care forteaza aerul ( oxigenul) doar sa iasa nu sa si intre
masca fara valva functioneaza dupa urmatorul principiu: pacientul inspira oxigen din rezervorul atasat la masca
cat si din masca cuplata la sursa de oxigen. Prima treime din volumul de aer pe care pacientul il expira intra in
rezervor, iar restul se pierde prin masca. Deoarece aerul care este reintrodus in rezervor prin expirare provine din
trahee si bronhii, nu apar schimburi de gaze, deci pacientul va reinspira aerul oxigenat pe care tocmai l-a expirat
cel de-al doilea tip de masca, cu valva, are urmatorul principiu de functionare:in inspir se deschide valva
rezervorului directionand oxigenul din rezervor in masca. In expir aerul expirat paraseste masca si astfel pacientul
va inspira oxigen doar din rezervor

@ nu se va administra niciodata mai mult de 2l/minut prin canula nazala pentru un pacient cu boli pulmonare
cronice. Pe de alta parte o terapie indelungata de 12-17 ore pe zi poate ajuta acesti pacienti sa doarma mai bine,
sa supravietuiasca mai mult si sa reduca incidenta aparitiei hipertensiunii pulmonare
@ pentru a monitoriza efectele adminstrarii de oxigen, se va masura saturatia pacientului la aproximativ 30 de
minute dupa administrare

VENTILATIA MANUALA:
Ventilatia manula se face cu ajutorul balonului Ruben care are un dispozitiv de atasare la masca, la sonda de
intubatie, la traheostoma, sau masca, putand astfel ventila mecanic orice tip de pacient. De obicei folosita in
urgente, ventilatia manuala poate fi folosita si temporar, pacientul este decuplat de la ventilator pentru aspiratie,
schimbarea sau repozitionarea sondei, inainte de intubare, inainte de aspirare , in timpul transportului unui
pacient intubat. Oxigenul administrat prin ventilatia mecanica poate imbunatati un sistem cardiorespirator
compromis.

Materiale necesare:
balon Ruben
masca
sursa de oxigen ( portabila sau in perete)
manusi
tub conector la sursa de oxigen

chiar daca pacientul este intubat sau traheostomizat, se va alege si o masca de marime potrivita care se va atasa
la balon
se ataseaza balonul la sursa de oxigen si se va ajusta rata in functie de nevoile pacientului

Implementarea:
se pun manusile
inainte de folosirea balonului se verifica caile aeriene superioare ale pacientului pentru depistarea eventualilor
corpi straini si, daca este posibil, vor fi inlaturati, acest lucru putand duce la revenirea respiratiei spontane a
pacientului
de asemenea, se aspira pacientul pentru a indeparta eventualele secretii ( indiferent daca este sau nu intubat
sau traheostomizat)
daca se poate, se va indepata tablia patului si se va sta la capul pacientului, in spate, pacientul avand capul si
gatul in hiperextensie pentru a alinia caile aeriene si a usura resuscitarea
daca pacientul este intubat, se va scoate masca de la balon si se va atasa balonul la sonda de intubat sau la
traheostoma apoi se va cupla la balon prelungirea de la sursa de oxigen. Daca pacientul este neintubat si
netraheostomizat, se va pune masca pe fata ( pe nas, gura si barbie), se va atasa balonul la masca si apoi se va
atasa la balon prelungirea de la sursa de oxigen
se mentine mana nondominanta pe masca pentru a o mentine etansa pe fata, iar cu mana dominanta se va
comprima balonul la fiecare 5 secunde pentru un adult, oferind astfel aproximativ 1l de oxigen pe minut. La copii
se va comprima balonul la fiecare 3 secunde
18

compresia pe balon se va face odata cu inspirl pacientului daca acesta respira. Niciodata nu se va face
compresie pe balon in timpul expirului pacientului
se va supraveghea pacientul pentru a observa daca pieptul se ridica si coboara in concordanta cu compresiile
balonului. Daca nu apar miscarile respiratorii, se reverifica pozitia cailor aeriene si permeabilitatea lor

@ daca pacientul are traumatisme cervicale se va evita hiperextensia capului , folosindu-se in schimb subluxatia
de mandibula pentru alinierea cailor aeriene
@ se va observa daca pacientul varsa. Daca varsa, se va opri manevra, se va aspira imediat si apoi se va continua
ventilatia
@ ventilatia manuala insuficienta apare de obicei datorita marimii mainii resuscitatorului care nu poate face
compresiile eficeint. De aceea este necesara prezenta a doua persoane pentru ventilatia manuala

Complicatii:
@ aspirarea lichidului de vasatura, care poate duce la pneumonie
@ distensie gastrica

VENTILATIA MECANICA:
ventilatia mecanica introduce si scoate aerul din plamanii pacientului.
desi ofera ventilatie, aparatura nu poate oferi si schimbul de gaze
ventilatia mecanica ofera presiune negativa sau pozitiva pentru a ventila pacientul
asistenta va trebui sa aiba pregatite circuitele pentru ventilator si sa stie sa le monteze in caz de urgenta
de asemenea, asistenta trebuie sa supravegheze pacientul ventilat mecanic
cand este posibil, se va explica procedura pacientului, sau familiei acestuia pentru a-i reduce anxietatea
se face o investigatie amanuntita a pacientului inclusiv gazele sangvine pentru a stabili punctul de pornire al
terapiei
se va aspira pacientul ori de cate ori va fi nevoie
se seteaza alrmele ventilatorului si se adauga umidificatorul
se verifica periodic conectarea dintre sonda si ventilator si se ausculta pacientul urmarindu-i-se miscarile
pieptului
se reevalueaza satrea pacientului dupa aproximativ 30 de minute de la incepera ventilatiei mecanice pentru a
vedea daca aceasta este eficienta sau trebuie modificata
se verifica tubulatura ventilatorului pentru a observa formarea condensului. Daca s-a format condens pe
tubulatura se va decupla rapid ventilatorul si se va scutura tubulatura intr-un recpient pentru a indeparta apa
formata deoarece poate fi aspirata de pacient. Condensul nu se va goli niciodata in umidificator, deoarece el
poate fi deja contaminat cu secretiile pacientului
se verifica termometrul atasat ventilatorului pentru a verifica daca temperatura aerului adminstrat pacientului
este apropiata de cea a corpului sau
se va schimba si curata tubulatura ventilatorului la un interval de aproximativ 48-72 de ore sau si mai des daca
este nevoie
cand se indica se incep manevrele de desprindere treptata a pacientului de ventilator
se va schimba periodic pozitia pacientului intubat si se vor face exercitii pasive cu extremitatile sale. Cand
pacientul este mutata sau se schimba tubulatura se va avea grija ca sa nu ajunga in plamanii sai condensul format
pe tubulatura ventilatorului
se va verifica circulatia periferica a pacientului cat si volumul diurezei pentru a observa din timp eventualele
semne de scadere a debitului cardiac
pacientul intubat este sedat si curarizat ( acestea trebuie administrate impreuna doarece curarizantele nu
afecteaza nivelul de constienta a pacientului ), deci, cu atat mai mult trebuie atent supravegheat pentru a-i suplini
nevoile pe care nu le poate exprima
trusa de urgenta trebuie intotdeauna sa fie intotdeauna la indemana in cazul unui pacient curarizat pentru a
putea interveni rapid in caz de detubare accidentala
se vor spala periodic si acoperi ochii pacientilor intubati sedati si curarizati
19

se ofera intimitate, lumina sa nu fie puternica si sa fie liniste pentru ca pacientul sa se poata odihni ( oboseala
poate intarzia momentul desprinderii de ventilator si recapatarii respiratiei spontane

Sevrarea de ventilator :
sevrarea de ventilator ncepe odat cu stabilizarea leziunii pulmonare i cu soluionarea problemei ce a dus la
instituirea ventilaiei mecanice; ntreaga atenie trebuie ndreptat spre desprinderea de ventilator ct se poate
de repede. Problema recunoaterii momentului n care disfuncia pulmonara nu mai are nevoie de protezare este
extrem de dificil. Standardizarea nu este posibil, parametrii clinici sunt supui subiectivitii, nu exist studii
prospective, randomizate dezvoltate n aceast direcie. De cele mai multe ori evaluarea la care sunt supui
bolnavii este o combinaie de elemente subiective cu
o msurtori obiective, precum gazele sanguine i imaginile radiologice pulmonare.
procesul de sevrare de ventilator este n numeroase uniti de terapie intensiv din ntreaga lume, cuantificat
i condus de medici rezideni, asistente medicale i fiziokinetoterapeui
modalitatea clasic de abordarea a unui bolnav ce trebuie sevrat de ventilator este scderea n trepte a
suportului, marea majoritate a bolnavilor nu au ns nevoie de acest abord prin care, din nefericire, se
prelungete durata ventilaiei mecanice. La dou treimi din bolnavi, sevrarea de ventilator i extubarea sunt
simple dup o scurt perioad de respiraie pe tub n T i bineneles, dup ce cauza pentru care au fost pui pe
ventilator a fost rezolvat. Rmn 30% din bolnavii care au avut nevoie de intubaie i suport ventilator mai mult
de 24 de ore, care nu pot tolera tentativele iniiale de a respira fr suportul aparatului. Pentru ei s-au dezvoltat
strategii de desprindere i au fost analizate cauzele de potenial insucces.

Modaliti de sevrare de ventilator :
supunerea bolnavilor la teste de respiraie spontan ce dureaz 5-10 min de mai multe ori pe zi pn ce
clinicianul consider c sunt api a fi detubai
utilizarea metodelor de suport ventilator parial SIMV sau PSV, cu scderea suportului n trepte, pn se
ajunge n ore sau cel mai adesea zile, la ceea ce se consider suportul minim, dup care bolnavii pot fi detubai
sau evaluarea bolnavului o singur dat n zi i supunerea lui unui test de respiraie spontan n urma cruia
dac l tolereaz va putea fi detubat
desprinderea pacientilor de ventilator este recomandat a se face pe baza unei examinri zilnice, care s
evalueze dac cauza pentru care au fost ventilai s-a remis, dac sunt stabili hemodinamic i n aceste condiii
pregatii pentru un test de respiraie spontan. O astfel de
evaluare zilnic, care nici nu necesit intervenia medicului, scurteaz timpul de sevrare cu aproximativ 2 zile,
reducnd n final i durata global a ventilaiei mecanice i costul spitalizrii n terapie intensiv, fr ns a
modifica durata global a spitalizrii sau mortalitatea. Aceasta evaluare zilnic a funciei respiratorii asociat strii
generale a pacientului, care s permit instituirea testului de respiraie spontan, trebuie s cuprind:
semne de oxigenare corect exprimat prin PaO2/FiO2>150-300 la FiO2=0.4-0.5 sau PaO2>60mmHg la FiO2
max.0.4
PEEP<5-8cmH2O
tuse eficient la aspiraia traheal
stabilitate hemodinamic fr suport vasopresor sau inotrop
absena sedativelor n perfuzie continu sau ntreruperea lor din timp
posibilitatea de a iniia respiraie spontan
contient, cu GCS>13
fr disfuncii electrolitice, cu un pH>7.25
temperatur <38C
hemoglobina 8-10g/dl
Dac bolnavul a trecut de aceast evaluare ndeplinind condiiile, se trece la etapa urmtoare i anume
efectuarea testului de respiratie spontana.

Testul de respiratie spontana :
testul de respiraie spontan este cea mai veche modalitate de sevrare de ventilator. n forma sa tradiional,
bolnavul este decuplat de la ventilator i primete un supliment de oxigen umidificat. Aceast modalitate poart
denumirea de sevraj pe tub n T, up aspectul piesei ce se folosete. Durata testului de respiraie spontan
variaz, nefiind stabilit un timp anume
20

testul, n variant mai modern i datorit ajutorului noilor aparate performante, poate fi efectuat i fr a
desprinde bolnavul de ventilator. Generaia nou de ventilatoare rspunde foarte usor la solicitrile pacientului,
n special cele ale caror valve sunt declanate de modificarile de flux. Exist mai multe avantaje n a face testul n
aceast modalitate. Nu este necesar nici un echipament adiional, iar dac pacientul are dificulti, ventilaia
mecanic poate fi prompt restabilit. n plus, el va putea beneficia de toate sistemele de monitorizare i alarme
pe care le ofer ventilatorul (volum curent, frecven respiratorie, minut/volum, FiO2 etc.), ceea ce va duce la
identificarea rapid a acelor bolnavi care nu pot respira spontan
bolnavii ce au depit cu succes un test de respiraie spontan au 90% anse s rmn detubai mai mult de
48 de ore.Cei ce nu tolereaz un test de respiraie spontan o fac destul de repede dup instituirea acestuia,
media descris de diferii autori

ALTE TRATAMENTE:

TORACOCENTEZA :
toracocenteza consta in aspirarea lichidului sau aerului din spatiul pleural
ajuta la diminuarea compresiilor pulmonare, in bolile respiratorii prin indepartarea lichidului in exces rezultat in
urma unor traumatisme , tuberculoza sau cancer
toracocenteza mai este si modalitatea de introducere a chimioterapiei cat si de scoatere a lichidului pentru
analizarea sa la laborator
este contraindicata la pacientii cu boli hemoragice

manusi sterile
alcool 70%
camp steril
betadina
comprese sterile
xilina 1%sau 2%
seringi
ac steril 17G pentru toracocenteza si aspirarea lichidului
seringa 50 ml
recipiente sterile
pensa sterila
stetoscop
leucoplast
recipient drenaj
formular laborator

se aseaza echipamentul necesar la indemana
se verifica data de expirare a diferitelor materiale si substante necesare
se intreaba pacientul despre eventualele alergii, in special la anestezice precum xilina
se va avea la indemana o radiografie pulmonara recenta
se vor eticheta probele si se vor completa formularele de laborator

Implementare :
se confirma identiatea pacientului
se asigura intimitate si suport emotional
se spala mainile
se administreaza sedative daca se recomanda
se masoara semnele vitale si se evalueaza functia respiratorie
21

se pozitioneaza pacientul in decubit lateral pe partea neafectata si cu mana de pe partea afectata ridicata
deasupra capului
se va reaminti pacientului sa nu tuseasca si sa faca miscari bruste in timpul procedurii, pentru a prevenii
perforarea accidentala a pleurii viscerale sau a plamanului
se va expune pieptul si spatele pacientului
se vor spala mainile bine, apoi se vor deschide materialele necesare folosind tehnica sterila si se va asista
medicul la dezinfectarea zonei de punctionare ( intre spatiul 2 intercostal si linia medioclaviculara )
se va pregati anestezia locala conform indicatiilor medicului si i se va oferi seringa acestuia pentru a o efectua
medicul va efectua punctia in timp ce asistenta va trebui sa monitorizeze semnele vitale ale pacientului in
timpul procedurii(daca apar paloare,puls rapid si slab,hipotensiune,dispnee,tahipnee,diaforeza,durere in
piept,tuse excesiva se va anunta imediat medicul deoarece aceste semne pot indica aparitia unui soc hipovolemic
sau pnoumotoraxului)
asistenta isi va pune manusi si va asista medicul in recolarea probelor, drenarea lichiduli si efectuarea
pansamentului
dupa ce medicul va scoate acul, se va aplica o compresie la locul de punctionare folosind comprese sterile.
Apoi se vor aplica alte comrese sterile si se vor fixa cu leucoplast
se va pozitiona pacientul intr-o pozitie confortabila,se va reevalua starea sa generala
se vor eticheta probele corespunzator si se vor trimite la laborator
se vor descarca materialele folosite in recipientele specifice de colectare
se vor monitoriza semnele vitale ale pacientului din 15 in 15 minute in prima ora
de obicei se face o radiografie pulmonara de verificare

@ pentru a preveni edemul pulmonar si socul hipovolemic, se indica drenarea lenta a fluidului in exces
@ nu se vor drena mai mult de 1000 ml in 30 de minute
@ durerea in umar poate indica iritatia la locul de punctionare

Complicatii:
@ in cazul punctionarii accidenale a plamanului poate apare pneumotoraxul
@ pot aparea infectii datorita contaminarii in timpul procedurii
@ alte potentiale complicatii includ durerea, tusea, hematomul subcutanat

1

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA
INGRIJIREA ESCARELOR
(ulcere de decubit)
N 19
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/5

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

ESCARELE

INTRODUCERE :
apar cand se exercita o presiune mare pentru o scurta perioada de timp sau o presiune mai mica dar
pentru timp indelungat
afecteaza circulatia privand tesutul de oxigen si nutrienti
acest proces distruge pielea si tesuturile de dedesubt
netratat, se poate complica cu infectii serioase
majoritatea ulcerelor de presiune se dezvolta la nivelul proeminentelor osoase, unde forta de frecare se
combina cu presiunea si distruge pielea si tesuturile de dedesubt. Prezenta presiunii la nivelul proeminentelor
osoase obstrueaza circulatia sangelui in capilare si duce la necroza. Zonele obisnuite includ pe cele
corespunzatoare osului sacru, coccisului, tuberozitatilr ischiale, marelui trohanter. Alte zone comune sunt
scapula, cotul, genunchiul, calcaiele
tratamentul eficient al ulcerelor de presiune implica indepartarea presiunii, restabilirea circulatiei,
asigurarea unei diete adecvate si managementul cauzei. Tratamentul si durata depinde de caracteristicile
ulcerului
ideala este profilaxia care include mentinerea unui aport nutritiv adecvat, asigurarea mobilitatii,
indepartarea presiunii si stimularea circulatiei
cand ulcerul de presiune apare in ciuda masurilor profilactice, tratamentul implica masuri care sa scada
presiunea (schimbarea frecventa a pozitiei, paturi si saltele speciale, scaune speciale)
alte masuri terapeutice includ reducerea factorilor de risc, tratamentul local, curatarea ranii, debridarea si
pansamentul

EVALUAREA ESCARELOR
Pentru alegerea celui mai eficace tratament, initial trebuie evaluat ulcerul. Trebuie avut in vedere ca rana poate
contine tesut necrotic si nu se poate evalua stadiul decat dupa vizualizarea bazei ranii.
2

Asistentele efectuaza tratamentul conform politicii spitalului. Procedurile implica curatarea si pansarea ulcerelor.
Gradul I :
- include roseata permanenta a pielii, cianoza sau nuanta purpurie la cei cu pielea mia inchisa la culoare. Alti
indicatori includ schimbarile de temperatura, consistenta sau sensibilitate
Gradul II :
- este marcat de adancime partiala, pierderea de piele include epiderma, derma sau amandoua.Ulceul este
superficial si apare ca o abraziune, o bula sau un crater acoperit
Gradul III :
- este o leziune adanca care penetreza tesutul subcutan si se poate intinde si la fascia de dedesubt. Ulcerul este
adanc si poate afecta tesuturile adiacente
Gradul IV :
- leziunea trece prin piele si este insotita de distrugeri mari, tesut necrotic, afectarea muschiului, oaselor sau
structurilor suport (ca tendoanele sau jonctiunea capsulara)

DEBRIDAREA ULCERELOR DE PRESIUNE :
pentru ca tesutul necrotic umed promoveaza dezvoltarea germenilor, este necesara indepartarea lui
pentru vindecarea ranii
un ulcer de presiune poate fi debridat prin mai multe metode
starea generala a pacientului si scopul ingrijirii determina alegerea metodei
debridarea ascutita este folosita pentru pacientii care necesita urgent debridarea, caum sunt cei cu sepsis
sau celulita
alte metode care pot fi folosite sunt debridarea mecanica, enzimatica, autolitica. Uneori sunt folosite
combinatii de metode
debridarea este indicata pentru a permite granularea tesutului

Debridarea ascutita sau rapida :
cea mai rapida metoda de debridare
se indeparteaza escara aderenta si tesutul devitalizat cu ajutorul unui bisturiu, al penselor si a altor
intrumente ascutite
pentru zonele intinse debridarea se face in sala de operatii

Debridarea mecanica :
implica folosirea pansamentelor umede
se aplica comprese umezite cu ser fiziologic pe rana. Cand se usuca si adera la peretele ranii se
indeparteaza
are dezavantajul ca este o metoda dureroasa si de durata

Debridarea enzimatica :
indeparteaza tesutul necrotic desprinzandul-l de tesutul sanatos
solutiile enzimatice se aplica pe tesutul necrotic
daca escara este prezenta, ea trebuie desprinsa in jur pentru ca sa permita enzimelor sa penetreze
tesutul

Debridarea autolitica:
implica aplicarea de pansamente umede pe rana
tesutul necrotic este indepartat prin autodigestia enzimelor in fluidele ranii
dureaza mai mult ca alte metode
se indica pacientilor care nu tolereaza celelalte metode
nu se foloseste pt ulcerul infectat

.ALEGEREA PANSAMENTULUI PENTRU ULCERELE DE PRESIUNE :
Compresele :
fabricate din bumbac sau sintetic, compresele sunt permeabile pentru apa, vapori de apa si oxigen si pot
fi impregnate cu petrol sau alti agenti
3

daca in faza initiala asistenta nu stie ce sa aleaga, va folosi comprese umezite in solutii saline, pana ce
specialistul va recomanda tratamentul definitiv
pentru a preveni macerarea se va evita aplicarea de comprese umede pe tesutul sanatos din jur

Pansamentul hidrocoloid :
aceste produse adezive sunt confectionate dintr-un material ce are la baza carbohidrati si opreste apa
este impermeabil pentru oxigen, apa si vapori de apa si are proprietati absorbative

Pansamentul cu filme transparente :
transparent, adeziv, neabsorbativ, aceste pansament polimeric este permeabil pentru aer si vapori de
apa, dar nu pt. apa
transparenta permite inspectia ranii
pentru ca nu absoarbe drenajul este folosit pentru rani partial adanci si cu exudat minim

Pansamentul alginat :
facut din alge, acest pansament absorbativ este moale si se intalneste in bucati sterile, patrate sau
rotunde
absoarbe exudatul si poate fi folosit la ranile infectate
se imbiba cu un gel pentru a mentine umezeala si a grabi vindecarea
cand exudatul se micsoreaza trebuie inlocuit cu alt tip de pansament

Pansamentul spuma :
acest pansament polimerizat, asemenator cu buretele, poate fi impregnat cu alte materiale
partial absorbativ, poate fi aderent
spuma favorizeaza vindecarea si este folosit cand se doreste o suprafata nederenta

Pansamentul cu hidrogel :
bazat pe apa si neaderent, acest polimer are intr-o anume masura si proprietati absorbative
se intalneste ca gel, foi flexibile sau impregnat in comprese
produce o racire a tesuturilor, care are ca efect usurarea durerilor

Pansamentul cu hidrofibre :
moale, steril, ca un pad, este facut din fibre de carboximetilcelulosa
absoarbe exudatul si poaet fi folosit pentru rani uscate
interactioneaza cu exudatul din rana si formeaza un gel usor de indepartat

Materiale necesare:
leucoplast hipoalergic sau plasa elastica
sistem de irigare
doua perechi de manusi
ser fiziologic
comprese sterile
tampoane sterile
pansamentul pentru aplicare locala selectat
sac de plastic pentru colectarea deseurilor
scala de masurare a leziunilor
aleze
optional: foarfeci sterile, seringa cu ac, tampoane cu alcool

se va asambla echipamentul langa pacient
se va taia leucoplastul pentru fixarea pansamentului
se va pregati sacul de plastic
4

Implementarea :
Se vor spala mainile si se vor revizui precautiunile standard de protectie

Curatarea ulcerului de presiune:
se va asigura intimitatatea pacientului
se va explica tehnicii pacientului pentru indepartarea fricii si promovarea cooperarii
pozitionare astfel incat sa se poata avea acces usor la nivelul ranii
se va acoperi marginea patului cu o aleza pentru prevenirea murdaririi
se va deschide recipientul cu solutie salina si seringa cu piston. Se va pune solutia salina intr-un recipient
curat sau steril, in functie de politica, si seringa alaturi
se vor pune manusile
se va indeparta pansamentul vechi si se va arunca pentru a preveni contaminarea campului steril
se va inspecta leziunea si se va nota culoarea, marimea, mirosul si daca prezinta debridari necrotice
se va masura rana (cu o scala speciala)
se va folosi seringa cu piston si se va iriga cu presiuneforta ulcerul pentru indepartarea tesutului necrotic
si indepartarea bacteriilor din rana. Pentru leziunile fara necroza, se va aplica o presiune usoara pentru a preveni
distrugerea tesutului nou
se vor inlocuiti manusile
cu degetul de la manusa sau cu betisoarele cu vata se vor verifica tunelele ranii. Acestea reprezinta
extensiile leziunii pana in zona fasciala. Se va determina adancimea
se va revizui conditia pielii si a ulcerului. Se va nota aspectul patului ranii si a tesutului inconjurator
daca se va observa tesut necrotic aderent se va chema un medic specialist pentru a efectua debridarea
se va aplica pansamentul indicat

Aplicarea compreselor umezite cu solutii saline:
se va iriga ulcerul de presiune cu solutie salina
se vor curata marginile ranii cu o compresa sterila
se va umezi o compresa cu ser fiziologic
se va aseza delicat compresa pe suprafata ulcerului
se va schimba pansamentul suficient de des pentru a mentine rana umeda

Aplicarea pansamentului hidrocoloid:
se vor iriga ulcerele de presiune cu solutii saline si se vor curata marginile cu comprese sterile
se va taia pansamentul in forma ranii
se va scoate din ambalaj si se va aplica cu grija
se vor scoate manusile si se vor arunca in sacul de plastic
se va schimba pansamentul hirocoloid la fiecare 2 - 7 zile in functie de necesitati ( de exemplu, daca
pacientul se plange de dureri sau pansamentul nu mai este aderent)

Aplicarea pansamentului transparent:
se vor iriga ulcerele de presiune cu solutii saline si se vor curata marginile cu comprese sterile
se va pregati o compresa pentru ulcer de 5 cm
se va aseza compresa delicat pe ulcer
pentru a preveni presiunea nu se va folosi pansament elastic. Se va apasa ferm cu degetele pentru a
promova aderenta
la nevoie, se vor aspira acumularile de fluid cu o seringa cu ac si se va curata zona aspirata cu o compresa
cu alcool
se va acoperi cu alta bucata de pansament transparent
se va schimba pansamentul la 3-7 zile, in functie de cantitatea drenata

Aplicarea de pansament alginat:
se va iriga ulcerele de presiune cu solutie salina normala (ser fiziologic)
5

se vor curata marginile cu comprese sterile
se va aseza delicat spuma peste ulcer
se va folosi fasa sau plasa elastica pentru a fixa pansamentul
se va schimba pansamentul cand spuma nu mai absoarbe exudatul

Aplicarea de hydrogel:
se vor iriga ulcerele de presiune cu solutii saline
se va aplica gelul in adancul ranii
se va acoperi cu alta compresa
se va schimba pansamentul zilnic sau cat de des este nevoie pentru a mentine ulcerul umed
se va taia pansamentul ca sa acopere numai rana, altfel suprafetele intacte vor fi macerate

Aplicarea pansamentului cu hidrofibre:
se vor iriga ulcerele de presiune cu solutii saline
se va aplica pansamentul pe fundul ranii
apoi se va acoperi cu un alt pansament ( de exemplu o compresa)
se va asigura pansamentul cu plasa elatica sau banda
se va schimba pansamentul conform indicatiilor sau cand s-a umplut cu exudat

PREVENIREA ESCARELOR
se va schimba pozitia pacientului la 1 - 2 ore daca nu exista contraindicatii
pentru pacientii care sunt intorsi dupa un anume program, se vor folosi materiale preventive ca saltele
cu aer, de exemplu
se vor aplica exercitii de respiratie
cand se va intoarce pacientul de pe o parte pe alta, mai degraba va fi ridicat decat impins, pentru a
micsora frecarea
se vor folosi perne pentru pozitionare si cresterea confortului
se va elimina tot ce poate cauza disconfort
se va aseza langa patul pacientului un program de schimbare a pozitiilor
se va incuraja pacientul sa participe la tratament
se va evita asezarea pacientului direct pe trohanter
este preferabil sa fie asezat in decubit lateral intr-un unghi de 30 grade
pacientul care sta in scaunul cu rotile va fi invatat sa apese pe picioare la fiecare 15 minute penru a
stimula circulatia
pacientii paraplegici vor fi invatati s-si impinga greutatea in scaunul cu rotile. Daca pacientul va cere
ajutorul, va trebui ajutat sa-si lase greutatea pe o fesa pentru 60 de secunde, apoi pe cealalta. Se va evita
asezarea pacientului pe suprafete de plastic neregulate
se va invata pacientul sa evite lampile de caldura si sapunul pentru ca usuca pielea
daca conditia pacientului permite, i se va recomanda o dieta bogata caloric, proteic si vitaminic.
Consultanta nutritionala este necesara pentru tratamentul enteral si total parententeral
se va verifica daca pacientul si membri familiei cunosc strategiile de prevenire si tratare a ulceului de
decubit si daca isi inteleg propriul rol in planul de ingrijire

@ se va evita folosirea cotului si a calcaiului deoarece pot apare probleme neurovasculare la maini si la picioare
@ se va evita folosirea blanii artifiale de oaie deoarece nu reduce presiunea si ofera o falsa impresie de
securitate
@ vindecarea ulcerului in stadiul 3 si 4 necesita interventie chirurgicala

1

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALA:
N 20
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/7

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

PROCEDURI PRIVIND UTILIZAREA DISPOZITIVELOR MEDICALE N CORPUL UMAN
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALA:

1 ADMINISTRAREA COMBINATA A MEDICATIE INTR-O SERINGA:
Combinarea a doua medicamente intr-o seringa scuteste pacientul de doua intepaturi. Medicamentele
pot fi combinate intr-o seringa in mai multe feluri.Fie din doua fiole, fie dintr-o fiola si un flacon, fie din doua
flacoane. Mai exista si medicamente gata dozate si trase in seringi sterile (cum ar fi anticoagulantele, de
exemplu).
Aceste combinatii sunt contraindicate daca medicamentele nu sunt compatibile fie pentru ca precipita,
fie pentru isi anuleaza unul efectul celuilalt, fie cand cantitatea combinata este prea mare pentru a fi absorbita
printr-o singura injectie.
Tipul de seringa si ac folosite vor depinde de medicatia prescrisa, constitutia fizica a pacientului, calea
de administrare.

Materiale necesare:
medicatia prescrisa
paduri alcoolizate
seringa si ace

Administrare:
se verifica medicatia prescrisa si se compara cu cea ridicata de la farmacie
se verifica data exprarii
se spala mainile
se dozeaza cantitatea care trebuie administrata

2

@ se dezinfecteaza cu pad alcoolizat dopul flacoanelor inainte de utilizare (de a fi intepate cu acul)
@ se dezinfecteaza capatul fiolelor inainte de a le rupe
@ cand se folosesc fiole se poate filtra medicamentul cu un alt ac pentru inlaturarea eventualelor cioburi,
daca este cazul
@ daca se combina medicamente din doua flacoane cu multidoze de medicament va trebui schimbat acul cu
care se trage substanta din cele doua flacoane pentru a evita sa introducem intr-un flacon picaturi de
substanta din celalat flacon care raman pe ac
@ nu se vor combina niciodata medicamentele despre care asistenta nu este sigura ca sunt compatibile
@ nu se vor combina niciodata mai mult de doua medicamente
@ desi multe medicamente incompatibile precipita vizibil, unele isi schimba doar proprietatile fara a se vedea
ceva vizibil (isi schimba structura chimica si proprietatile)
@ multe medicamente sunt eficiente si compatilbile doar daca sunt administrate imediat ce au fost
preprate. Astfel, dupa aproximativ 10 minute, sub influenta luminii, caldurii si a altor factori externi, isi pot
schimba proprietatile, culoare si pot deveni incompatibile
@ se va acorda o grija deosebita administrarii medicamentelor care sunt prezentate sub forma de flacoane
multidozate (de exemplu insulina). Daca avem de adminstrat insulina cu efect imediat si insulina cu efect
retard, se va trage intai insulina cu efect imediat si apoi cea cu efect retard. Astfel, daca ajung cateva
picaturi de insulina cu efect imediat in flaconul mutidozat de insulina cu efect retard, acestea nu ii vor
schimba proprietatile, daca se intamapla invers insa, pot fi afectate proprietatile
@ dupa administrare nu se recapeaza acul pentru a evita intepare

2 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECTIE SUBCUTANATA:

Cand administrarea medicatiei se face in tesutul adipos, sub piele, substantele ajung mult mai repede
in circulatia sangvina decat daca sunt adminstrate oral. De asemenea, inejectiile subcutanate produc mult mai
putine leziuni ca cele intramusculare si au risc mai scazut.
Absorbite prin circulatia capilara, medicamentele recomandate sa fie adminstrate pe cale subcutanata
sunt solutii apose sau suspensii de aproximativ 0,5- 3 ml. Heparina si insulina, de exemplu, sunt substante
administrate cu precadere pe acesta cale.
Medicamentele administate pe aceasta cale se fac cu ajutorul unui ac scurt si subtire, prin tehnica
sterila.
Cele mai comune locuri de injectare subcutanata sunt: partea exerioara a bratelor, partea exterioara a
coapselor, tesutul adipos al abdomenului inferior, partea superioara a soldului, partea superioara a spatelui,
partea superioara a feselor.
Injectiile subcutanate sunt contraindicate in zonele inflamate, edematiate, care prezinta felurite leziuni
sau semne din nastere. Pot fi, de asemnea, contraindicate persoanelor cu tulbrari de coagulare.
Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul insulinei, locurile de
adminstrare se vor alege prin rotatie.
Heparina se administreaza preferabil in tesutul adipos al abdomenului inferior, iar insulina in portiunea
superioara a bratelor si abdomen.

Materiale necesare:
medicatia prescrisa de medic si comparata cu cea ridicata de la farmacie
manusi
seringa
ac
paduri alcoolizate
comprese

verificarea medicatiei si dozelor prescrise
se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta, in special inainte administrarii primei doze
se spala mainile
3

se inspecteaza medicatia sa nu aiba un aspect tulbure sau anormal( cu exceptia celor care au un aspect
particular, cum ar fi un anumit tip de insulina care are un aspect tulbure)
se alege locul de injectare
se verifica inca o data medicatia
daca medicatia este in fiola se dezinfecteaza aceasta, se sparge si se trage doza indicata, scotand aerul din
seringa. Apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare subcutanata
daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza capacul de cauciuc, se reconstituie
lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru injectia subcutanata
tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul flaconului se
introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate echivalenta cu doza care
trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se introduce aerul, se intoarce flaconul si
seringa se va umple singura cu cantitatea necesara

Administrare:
se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si pentru a-i reduce anxietatea
se selecteaza un loc pentru injectare (avandu-se in vedere ca trebuie alternate)
se pun manusile
se sterge locul ales pentru injectare cu un pad alcoolizat incepand din centrul zonei alese spre exterior prin
miscari circulare
se lasa alcoolul sa se ususce pe piele pentru a preveni introducerea de alcool subcutanat in timpul injectiei,
ceea ce produce o senzatie de usturime pacientului
se indeparteaza capacul acului de la seinga
cu o mana se pliaza pielea din zona aleasa, cu o miscare ferma , formand un pliu de tesut adipos
se atentioneaza pacientul ca va simti o intepatura
se va introduce acul repede, printr-o singura miscae, la un unghi de 45 sau 90 de grade
se elibereaza pliul cutanat pentru a nu introduce subbstanta in tesutul sub compresie si a nu se irita fibrele
nervoas
se aspira pentru a vedea daca suntem intr-un vas de sange
daca apare sange la aspiratie se va arunca seringa si se va incepe tehnica de la inceput
nu se aspira atunci cand se fac injectii cu heparina si cu insulina ( nu este necesar la insulina, iar la heparina
poate produce hematom)
se injecteaza substanta scotandu-se apoi bland dar repede acul, printr-o singura miscare, sub acelasi unghi
sub care a fost introdus
se acopera locul injectarii cu o compresa sau pad alcoolizat masand bland, circular pentru a facilita
absorbtia medicamentului (masarea nu se va face atunci cand se adminstreaza insulina sau heparina)
se indeparteaza compresa si se verifica locul pentru a depista eventualele sangerari sau echimoze

@ locul indicat de adminstrare a heparinei este in abdomenul inferior, sub ombilic
@ se va avea intotdeauna in vedere sa se alterneze locurile de injectare pentru a preveni complicatiile
(lipodistrofia, de exemplu, un raspuns imun normal al organismului ce apare in cazul injectarii repetate in
acelasi loc)
@ dupa injectarea cu heparina, se mentine seringa cu acul inca 10 secunde inainte de a se scoate. Se va evita
masarea zonei de injectare
@ daca apar echimoze la locul injectarii cu heaparina se poate aplca gheata in primele 5 minute dupa
injectare si apoi se face compresie
@ nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea
@ materialele folosite se arunca in recipientele potrivite

3 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECTIE INTRADERMALA:

4

Injectiile intradermice sunt folosite in special pentru efecte locale, ca in testele alergenice sau la
tuberculina. Se administreaza in cantitati foarte mici ( 0,5 ml. sau mai putin).
Partea ventrala a antebratului este locul cel mai indicat de administrare, deoarece este usor de
accesat, de observat si, de obicei, lipsita de par. Foarte rar se mai foloseste si zona de pe spate, interscapulara.

medicatia prescrisa de medic comparata cu cea ridicata de la farmacie
manusi
paduri alcoolizate
seringa si ac

se verifica data de expirare a medicatiei
se spala mainile
se alege zona de injectare
se verifica medicatia sa nu fie tulbure sau sa nu prezinte alte anomalii
se prepara substanta daca aceasta nu vine deja preparata de la farmacie ( de exemplu, in testele
alergenice trebuie facuta o dilutie corespunzatoare indicatiilor medicului, pentru a testa sensibilitatea
pacientului la medicamentul respectiv)

Administrare:
se comunica pacientului zona aleasa pentru injectare
se indica pacientului sa stea asezat si sa-si sprijine antebratul , cu partea ventrala expusa
se pun manusile
se curata locul ales cu un pad alcoolizat si se verifica sa nu aiba par, leziuni , edeme, echimoze
se lasa sa se usuce alcoolul pe piele inainte de injectare
se apuca antebratul pacientului cu o amna si se intinde pielea de pe el
cu cealalta mana se ia seringa cu acul atasat si se indreapta sub un unghi de 10-15 grade fata de antebrat
se introduce acul imediat sub piele si se injecteaza lent
se va simti o mica rezistenta la administrare si va aparea o mica umflatura. Daca aceasta nu apare,
inseamna ca acul este prea adanc introdus , se va retrage si se va relua tehnica de la inceput
dupa injectare se va retrage acul sub acelasi unghi sub care a fost introdus. Nu se maseaza locul injectarii
deoarece poate irita tesuturile si poate afecta rezultatul testului
se incercuieste locul administrarii cu un marker pentru a se stii apoi cat de mult se modifica marginile
semnului care trebuie citit
pacientul este atentionat sa nu se spele in zona respectiva pana cand testul nu va fi citit
testul se va citi dupa 24 sau 48 de ore, in functie de substanta injectata
se arunca manusile si seringa cu ac in recipientele colectoare specifice

@ pacientii hiperalegenici necesita atentie sporita deoarece pot face soc anafilactic la administrare de
antigeni
@ nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea

4 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECTIA INTRAMUSCULARA:

Injectia musculara introduce substanta medicamentoasa adnac in tesutul muscular. Aceasta cale de
adminstrare permite o actiune rapida prin absorbtia in circulatia sistemica. Administrarea intramusculara este
aleasa atunci cand pacientul nu poate inghiti medicatie orala, cand este prea iritanta gastiric.
Deoarece tesutul muscular are mai putini senzori nervosi permite administrarea de substante iritante.
Locul de injectare trebuie ales cu multa grija, se va face si in functie de constitutia fizica a pacientului.
Se evita zonele cu edeme, iritatii, semne din nastere, echimoze. Injectiile intramusculare sunt contraindicate
5

pacientilor care prezinta tulburari ale mecanismelor de coagulare, dupa terapii antitrombotice, in timpul unui
infarct miocardic
Injectia intramusculara se efctueaza prin tehnica sterila.

Materiale necesare:
medicatia prescrisa de medic comparata cu cea ridicata de la farmacie
seruri pentru dizolvat
seringa
ac
manusi
comprese
paduri alcoolizate

Medicatia prescrisa trebuie sa fie sterila. Seringa si acul trebuie alese adecvat ( pentru injectia
intramusculara acul trebuie sa fie mai lung , in functie de tesutul adipos al pacientului, de locul ales pentru
injectie, si cu un calibru potrivit pentru vascozitatea substantei de injectat).

se verifica medicatia prescrisa ca data de expirare, coloratie , aspect
se testeaza pacientul sa nu fie alergic , in special inaintea administrarii primei doze
daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza indicata, scotand aerul din
seringa. Apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculara
daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza capacul de cauciuc, se reconstituie
lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru injectia intramusculara
tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul flaconului se
introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate echivalenta cu doza care
trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se introduce aerul, se intoarce flaconul si
seringa se va umple singura cu cantitatea necesara
alegerea locului de injectare in injectia intramusculara trebuie facuta cu grija. Acest loc poate fi muschiul
deltoid ( se poate localiza foarte usor pe parea laterala a bratuli, in linie cu axila), muschiul dorsogluteal (
poate fi usor localizat impartind imaginar fesa cu ajutorul unei cruci, rezultand patru cadrane.Cadranul
superior si exterior este muschiul cautat), muschiul ventrogluteal( poate fi localizat prin linia imaginara ce
trece prin extremitatea superioara a santului interfesier) si muschiul de pe fata antero-externa a coapsei(
vastus lateralis).

Administrarea:
se spala mainile, se pun manusile
se va avea in vedere sa se roteasca locul de injectare daca pacientul a mai facut recent injectii
intramusculare
la aduli deltoidul se folosete pentru injectare de cantitatea mici, locul de administrare uzual fiind fata
supero-externa a fesei, iar la copil fata antero laterala a coapsei
se poziioneaz pacientul si se descoper zona aleasa pentru injectare
se stimuleaz zona de injectare prin tapotri uoare
se terge cu un pad alcoolizat prin micri circulare
se rasa pielea sa se usuce
se fixeaz si se ntinde pielea cu ajutorul minii nedominante
se poziioneaz seringa cu acul la 90 de grade, se atenioneaz pacientul ca urmeaz sa simt o neptura,
se recomanda sa nu i ncordeze muchiul
se introduce printr-o singura micare, repede , acul prin piele , esut subcutanat, pana in muchi
se susine seringa seringa cu cealalt mana, se aspira pentru a verifica daca nu vine snge. Daca apare
snge, se va retrage acul si se va relua tehnica
6

daca la aspirare nu apare snge, se va injecta substana lent pentru a permite muchiului sa se destind si
sa absoarb gradat medicaia
dup injectare se retrage acul printr-o singura micare, brusca, sub acelai unghi sub care a fost introdus
se acoper locul puncionrii cu un pad alcoolizat si se maseaz uor pentru a ajuta distribuirea
medicamentului ( masajul nu se va efectua atunci cnd este contraindicat, cum ar fi la administrarea de
fier)
se indeparteaza padul cu alcool si se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa eventualele sangerari
sau reactii locale
daca sangerarea continua se va aplica compresie locala sau gheata in caz de echimoze
se va reveni si inspecta locul injectiei la 10 minute si la 30 de minute de ora administrarii
nu se va recapa acul
se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare

@ la pacientii care au tratament indelungat intramuscular se va tine o evidenta clara a zonelor de injectare
pentru a le roti
@ la pacientii anxioasi se poate tine gheata cateva secunde pe zona de injectare inainte de adminstrare,
pentru a anestezia intrucatva locul
@ se incurajeaza pacientul intotdeauna sa relaxeze muschiul pentru ca injectarea intr-un muschi incordat
este dureroasa
@ injectia intramusculara poate distruge celule musculare determinand astfel cresteri ale nivelului CK (
creatinkinaza) care pot duce la o confuzie, deoarece aceeasi crestere poate indica un infarct miocardic.
Pentru a diferentia cauzele, trebuie ceruta analiza celulelor musculare specifice inimii ( CK-MB) si a
lactodehidrogenazei. La pacientii care necesita o monitorizare atenta a CK si CK-MB se va schimba modul
de adminstrare medicamentoasa din intramuscular in intravenos, tocmai pentru a evita confuziile
precizate mai sus
@ din cauza unui tesut muscular mult mai slab dezvoltat, trebuie avut in vedere ca la pacientii varstnici
absorbtia medicamentului are loc mult mai rapid
Complicatii:

@ injectarea accidentala de substante iritative in tesutul subcutanat datorita alegerii unui ac inadecvat sau
unei tehnici gresite de administrare. Aceasta poate determina apariti aunui abces
@ daca locul de injectare nu se roteste ci se fac injectii repetate in acelasi loc, aceasta poate conduce la o
slaba absorbtie a medicamentului si , implicit, la scaderea eficientei acestuia

5 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECTIA MUSCULARA IN FORMA DE ZI:

Injectia musculara in forma de Z se foloseste pentru a evita scurgerea de substanta in tesutul
subcutanat. Se foloseste la administrarea substantelor iritante si cele care decoloreaza tesutul subcutanat (
cum ar fi fierul, de exemplu) sau la pacientii varstnici care nu au tesut muscular bine dezvoltat..Tragerea in
lateral a pielii in timpul injectarii ajuta ca substanta sa ramana in tesutul muscular.
Tehnica trebuie facuta cu atentie deoarece scurgerea accidentala de substanta in tesutul subcutanat
poate produce disconfort pacientului cat si patarea permaneneta a tesutului.

Materiale necesare:
medicatia prescrisa
manusi
paduri alcoolizate
seringa si ac

se verifica prescriptia medicului
se spala mainile
se verifica ca seringa si acul sa fie potrivite pentru injectia intramusculara
7

se trage solutia in seringa si apoi se mai trage putin aer
se schimba acul cu care s-a tras solutia si se ataseaza cel pentru injectia intramusculara

Administrarea:
se pozitioneaza pacientul expunandu-i zona gluteala
se dezinfecteaza zona ( cadranul supero-lateral al fesei) cu pad alcoolizat
se lasa sa se ususce pielea
se pun manusile
se trage pielea in lateral , indepartand-o de locul ales pt injectie
se introduce acul ( ca la injectia intramusculara simpla , descrisa mai sus) la un unghi de 90 de grade
se aspira pentru a verifica daca vine sange. Daca vine se va retrage acul si se va relua tehnica
se injecteaza substanta si apoi aerul tras in seringa odata cu substanta
injectarea aerului dupa temrinarea substantei ajuta la prevenirea scurgerii de substanta din ac in tesutul
subcutanat atunci cand acesta este retras
se asteapta inca 10 secunde dupa terminarea injectarii , inainte de a scoate acul
se elibereaza pielea care a fost trasa pentru a acoperi traiectul facut de ac
nu se maseaza locul deoarece poate favoriza patrunderea substantei iritante in tesutul subcutanat
se incurajeaza pacientul sa se plimbe pentru a facilita absorbtia medicamentului
nu se recapeaza acul
se descarca materialele folosite in recipientele de colectare specifice

@ nu se va injecta mai mult de 5 ml de solutie folosind injectia intramusculara in forma de Z
@ se vor alterna locurile de injectare
@ se incurajeaza pacientul sa se relaxeze in timpul injectarii, deaorece adminstrarea medicamentului intr-un
musch tensionat este mult mai dureroasa
@ daca pacientul este imobilizat la pat si nu se poate plimba dupa injectare va fi ajutata sa faca exercitii
pasive si active in pat pentru a facilita absorbtia medicamentului
1

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA DE ASIGURARE A SUPORTULUI MEDICAL PE
TIMPUL TRANSPORTULUI INTERN
N 21
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/2

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

1. SCOP: procedura descrie modalitatea de asigurare a deplasarii pacientului in cadrul spitalului, insotit de
cadru medical, pentru prevenirea accidentelor medicale.

2. DOMENIU DE APLICARE
Procedura se aplic in tot spitalul, in vederea prevenirii accidentelor la transportul pacientului in diferite
departamente.

3. DOCUMENTE DE REFERIN:
31. Ordinul MS nr.972/2010, privind aprobarea standardelor de acreditare

4. RESPONSABILITI:
4.1 Responsabil de proces = medicul curant +asistenta de salon
4.2 Echipa de proces = medicul sef de sectie +asistenta sefa de sectie +director emdical/director
ingrijiri

5. DESCRIEREA PROCEDURII:
Indicaia transferului, examinrii paraclinice / interventii operatorii, este data de medic si
consemnata in foaia de observaie
Informarea pacientului despre necesitatea transportarii acestuia, data, ora, motivul
Pregtirea fizica si psihica a pacientului - furnizarea informaiilor despre ingrijirile programate si
scopul lor
Obinerea semnrii consimmntului de ctre pacient - explicarea condiiilor in care se
efectueaz, durata timpului de examinare, gradul de iradiere (in cazul examenului radiologie,
RMN sau CT)
nsoirea cestuia de catre asistentul de salon sau alta persoana (personal medical)l curant
Asigurarea condiiilor de transport adecvate: carucior, targa, trusa de urgenta etc.
2

Posibilitati deplasare:
Transfer in alta sectie
Transfer la sala de chirurgie / sala de nastere
Prelevare de produse biologice
Administrarea de tratament medicamentos
Spalatura oculara, auriculara

6. ANEXE / INSCRISURI

1

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA
INTUBATIA ENDOTRAHEALA:
N 22
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/5

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

I. INTUBATIA ENDOTRAHEALA:

Intubarea endotraheala presupune insertia orala sau nazala a unei sonde, prin laringe pana in trahee pentru
instituirea mecanica a ventilatiei.
Este efctuata de anestezist sau de un asistent specializat pe urgente.
Se foloseste intubarea pacientului incaz de urgente majore, cum ar fi stopul cardiorespirator, in epiglotite sau
anesteziile care preced interventiile chirurgicale.
Avantajele intubarii endotraheale sunt mentinerea functionalitatii cailor aeriene, protectia impotriva aspiratiilor
in trahee din tubul digestiv, permite indepartarea secretiilor traheobronsice la pacientii care nu pot tusi eficient,
permit ventilatia mecanica.
Dezavantajele sunt cresterea riscului de infectie, impiedicarea comunicarii verbale.
Intubarea endotraheala este contrindicata pacientilor cu traume severe ale cailor aeriene sau cu obstacole
majore, care nu permit introducerea fara riscuri a sondei de intubatie ( la acestia se va efectua cricotirotomie). De
asemenea, la pacientii cu leziuni ale coloanei vertebrale se poate contrindica intubarea deoarece este foarte dificil
de facut in conditiile in care pacientul nu trebuie sa fie deloc mobilizat.

Materiale necesare:
sonde de intubatie de diverse marimi confrom statututlui fizic al pacientului
seringi de 10 ml
stetoscop
manusi
laringoscop cu bateria incarcata si lame de laringoscop de diverse marimi si curburi
anestezic local sb forma de spray
lubrefiant pe baza de apa ( ca sa poata fi absorbit prin membrana mucoasei)
leucoplast
2

pipa guedel
trusa de urgenta
balon ruben
circuit ventilator steril
baterie de rezerva pentru laringoscop

se selecteaza sonda necesara ( 2,5-5,5 mm necurbata pentru copii, 6-10 mm curbata pentru
adulti. Marimea obisnuita pentru femei este de 7,5 mm iar pentru barbati de 9 mm)
se verifica daca laringoscopul este incarcat, atasand cea mai potrivita lama
daca nu se aprinde lumina laringoscopului se va inlocui bateria
se va desface sonda prin tehnica sterila si se va aplica direct pe capatul sau lubrefiant pe baza de
apa
se va atasa seringa de 10 ml la capatul balonasului si se va umfla apoi se va dezumfla ( se va
verifica daca balonasul nu este spart)
deseori este necesara folosirea unui mandren pentru a usura intubarea. Acesta trebuie lubrefiat
pe toata suprafata sa. Se va introduce apoi mandrenul in sonda de intubatie. Capatul distal al
mandrenului nu trebuie sa depaseasca sonda pentru a nu rani corzile vocale in timpul introducerii ( se va
introduce pana la aproximativ 1,5 cm de capatul distal al sondei)
se vor pregati echipamentul de aspirat pentru a fi folosit imediat
daca pacientul este in pat, se va indeparta tablia patului pentru a facilita accesul intubatorului
toate aceste pregatiri trebuie facut foarte repede si folosind o tehnica sterila

Implementarea:
se administreaza medicatia prescrisa pentru a reduce secretiile respiratorii, pentru a induce analgezia
si anestezia, sau pentru a calma si relaxa pacientul constient
se ventileaza cu 100%oxigen folosind un balon ruben pana cand pacientul este intubat, pentru a
preveni hipoxia
se aseaza pacientul in decubit dorsal cu alinierea axelor gurii, faringelui si laringelui ( hiperextensia
gatului si a capului)
se pulverizeaza spray cu lidocaina pe peretele posterioral faringelui pentru a diminua reflexul de
voma si disconfortul pacientului
daca este necesar se va aspira pacientul inainte de intubare
fiecare incercare de intubare nu trebuie sa dureze mai mult de 30 de secunde, iar daca vor fi mai
multe incercari, pacientul trebuie ventilat manual intre ele

Intubarea cu vizualizare directa:
intubatorul ( anestezistul sau asitenta specializata pe asa ceva) va la capul pacientului, in spate
se va deschide gura pacientului folosind tehnica degetelor incrucisate. Astfel, se plaseaza policele pe
arcada dentara inferioara si indexul pe cea superioara , apoi se imping degetele si se deschide gura
se va tine laringoscopul desfacut in mana stanga si se va introduce cu blandete lama acestuia prin
partea dreapta a gurii pacientului, apoi se impinge limba pacientului spre dreapta cu lama laringoscopului
se va tine buza inferioara a paceintului departe de dinti pentru a preveni lezarea sa
se inainteaza cu lama laringoscopului pana la evidentierea epiglotei
daca se foloseste o lama dreapta se va introduce sub epiglota, daca se foloseste o lama curba se va
introduce intre baza limbii si epiglota
se va evita sprijinirea laringoscopului pe dinti pentru a nu provica llezarea acestora
daca mai este o persoana care ajuta la intubat se cere acesteia sa apese inelul cricoidian pentru a
inchide esofagul si a preveni riscul de reflux
se va introduce apoi sonda de intubat printre corzile vocale, evitand lezarea acestora, pana cand
balonasul dispare in spatele corzilor vocale
se va scoate mandrenul daca a fost folosit si apoi laringoscopul
3

se inbtroduce pipa Guedel pentru a preveni sectionarea accidentala a sondei daca pacientul o musca
cu dintii
se va trage aer in seringa, se va atasa la balonas si se vor introduce 5-10 ml aer pana se simte
rezistenta
pentru a verifica pozitionarea corecta a sondei se vor observa miscarile respiratorii ale pieptului ( sa fie
bilaterale, simetrice)
se ventileaza manula cu balonul Ruben si se asculta stomacul. Daca acesta se va destinde sau se vor
auzi zgomote specifice aerului, se va scoate imediat aerul din balonas si se va indeparta sonda ( deoarece
insemna ca a fost introdusa in esofag), se va ventila manual pacientul si se va reincarca intubarea cu o alta
sonda sterila pentru a preveni contaminarea traheei
se face auscultatia bilaterala. Daca se aud zgomotele respiratorii doar de o singura parte inseamna ca
sonda a fost introdusa pe o bronhie de o singura parte. Pentru a remedia situatia, se va desumfla
balonasul si se va retrage sonda 1-2 mm, se va reausculta si daca se aud sunete bilateral insemna ca
sonda este bine plasata
odata confirmata corecta pozitionare a sondei se va aspira daca este necesar si se va incepe ventilatia
mecanica
se va introdce aer in balonas ( nu excesiv pentru a nu provoca necroza traheala , dar nici prea putin
pentru a nu produce dislocarea accidentala a sondei in timpul diverselor manevre)
se va securiza cu foarte multa atentie sonda ( exista holdere pentru sonda de intubatie, in absenta
acestora se va securiza cu leucoplast, avand grija ca obrajii pacientului sa fie uscati pentru a nu dezlipi
leucoplastul)
se va nota gradatia pana la care a fost introdusa sonda, pentru ca, la verificarile periodice sa se poata
observa cu usurinta daca aceasta s-a deplasat in timpul diverselor manevre
se va atasa o sonda de aspiratie specifica intre sonda de intubatie si ventilator, care va permite
aspirarea periodica si cu usurinta a pacientului ( este o sonda de aspiratie invelita ntr-un ambalj protector
de plastic, care scade riscul de infectie chiar aca se va folosi aceeasi sonda la acelasi pacient de mai multe
ori, permite ramanerea pacientului pe ventilator in timpul aspirarii ceea ce previne hipoxia, asistenta nu
trebuie sa atinga sonda , nu necesita manusi la aspirare, desi se recomanda)
se va verifica gura periodic la pacientul intubat si se va repozitiona sonda pentru a preveni formarea
ulcerelor de presiune. Se va efectua ingrijire orala standard, periodica

@ intubatia orotraheala este preferata in urgene cele nazotraheale deoarece permite un acces mai usor
si mai rapid
@ intubatia orotraheala este greu tolerata de pacientii constienti deoarece provoaca tuse, salivatie,
greata
@ ca si complicatii pot apare: aspirarea de sange , secretii sau continut gastric, bronhospasm, leziuni ale
buzelor si dintilor, edem laringeal, stenoza si necroza traheala etc
@ intubaia nasotraheal are avantajul unui confort crescut pentru pacient, o poziionare mai puin
dificil a capului i gtului n cursul manevrei de introducere a sondei i o mai bun stabilizare a sondei;
ns datorit diametrului mai mic al sondei i al curburii accentuate ceea ce se traduce printr-o
rezisten mai mare la trecerea fluxului de aer prin tub, fa de o sond plasat orotraheal - este mai
dificil de realizat aspiraia traheobronsic i ventilatia mecanica

Intubaia nazotraheal are ca indicaii:
laringoscopie dificil
lipsa utilitii cricotiroidotomiei
necesitatea existenei unei caviti orale libere (intervenii endobucale de exemplu)
imposibilitatea alinierii axei oro-faringo- laringiene: artrita, spasm al maseterilor, dislocaie
temporomandibular, intervenii chirurgicale orale recente.

Contraindicaiile intubaiei nasotraheale sunt reduse numeric dar importante:
tulburri de coagulare
trauma facial complex cu interesarea etajului mijlociu al feei
4

sinuzite maxilare, etmoidale sau sfenoidiene
meninerea intubaiei peste 48 ore

Ingrijirea pacientilor intubati:
consta in mentinerea permeabilitaii cailor aeriene, prevenirea complicatiilor, mentinerea adcvata a
presiunii aerlui in balonas pentru prevenirea necrozei trahhei, repozitionarea sondei pentru a preveni
ulceratiile gurii, aspirarea etc
Materiale necesare:

Pentru mentinerea permeabilitaii cailor aeriene:
stetoscop
echipament de aspirare ( preferabil sonda de aspirare in plastic atasata intre ventilator si sonda de
intubatie)
manusi

Pentru repozitionarea sondei:
seringa 10 ml
stetoscop
holder de fixare a sondei de intubat sau leucoplast
sedative sau xilina 2%
manusi
baon ruben cu masca

Pentru detubare:
seringa 10 ml
sursa de oxigen pe masca ( portabila sau in perete)
balon ruben cu masca
manusi
echipament de reintubat in caz de nevoie

se pregateste echipamentul si se pune la indemana la patul pacientului
echipamentul de urgenta pentru o eventuala reintubare trebuie sa fie gata de folosit ca si cele pentru
aspirare

Implementare:
se spala mainile

Mentinerea permeabilitatii cailor aeriene:
se ausculta plamanii pacientului pentru observarea aparitia oricaror semne de disfunctii respiratorii
daca se aude prezenta secretiilor se va efectua aspirarea lor
daca zgomotele respiratorii sunt absente intr-unul din plamani insemna ca sonda este in bronhii, pe
stanga sau pe drepata. Se poate efctua o radiografie si se va repozitiona cu grija sonda
datorit faptului c o presiune inadecvat n balonaul sondei de intubaie poate determina
complicaii imediate sau pe termen lung, cu implicaia prognosticului vital, este necesara msurarea si
monitorizarea acestei presiuni cu ajutorul unui manometru. Complicaiile din aceast categorie se pot
datora att hiperinflatiei balonaului (cu apariia ischemiei mucoasei traheale i ulterior a cortegiului
5

patologic specific) ct i desumflrii (aspiraia coninutului gastric sau a secreiilor orofaringiene, sinusale
precum i pierderile gazoase n condiii de ventilaie mecanic).

Repozitionarea sondei de intubatie:
se va cere ajutorul unei alte persoane ( anestezist sau asistenta) pentru a preveni iesirea accidentala a
sondei
se va efectua aspirarea pacientului care ii poate provoca acestuia tuse, ceea ce poate creste riscul
dislocarii sondei
se va scoate aerul din balonas inainte de a misca sonda, deoarece manipularea acesteia cu balonasul
umflat produce leziuni la nivelul traheei
se repozitioneaza sonda si se marcheaza
se introduce aer in balonas si se fixeaza sonda

Detubarea:
detubarea se va face de catre doua asistente pentru a preveni orice accidente
se ridica capul patului la aproximativ 90 grade
se aspira pacientul faringeal si traheal
se vor adminstra cateva ventilatii suplimentare manula sau mecanic pentru a creste rezerva de oxigen
se ataseaza seringa la balonas si se aspira aerul pentru a-l dezumfla.Daca apar nereguli ( se banuieste
hiperinflatia acestuia ) se va anunta medicul deoarece poate fi un edem al traheei care contraindica
detubarea
se dezlpeste leucoplastul sau holderul de fixare a sondei in timp ce cealalta asistenta mentine sonda
pe loc pentru a nu fi scoasa acicdental
se introduce o sonda de aspirare sterila prin sonda de intubatie si se aspira cerand pacientului sa
respire adanc si sa deschida gura larg simuland un strigat ( aceasta va determina abductia corzilor vocale
si reducerea riscului aparitiei traumelor laringeale in timp ce sonda este scoasa afara)
se vor scoate simultan atat sonda de intubat cat si cea de aspirat printr-o miscare care sa urmareasca
curba naturala a gurii pacientului.Aspirarea in timpul detubatiei indeparteaza secretiile adunate la capatul
distal al sondei de intubatie si previne aspiratia
se administreaza oxigen pacientului pe masca
se incurajeaza pacientul sa tuseasca si sa respire adanc
se va informa pacientul ca poate aparea raguseala si o senzatie de disconfort in gat, dar care vor
disparea treptat
se va verifica starea pacientului periodic si se vor ausculta plamanii (aparitia stridorului poate
demostra o obstructie de cale aeriana superioara. Se va lua proba de sange arterial pentru eterminarea
concentratiei de gaze sangvine)

@ dupa detubarea pacientului se va pastra echipamentul de intubare la indemana inca 12 ore

Complicatii:
@ traumatisme ale laringelui si traheei datorita detubarii accidentale, edem traheal, laringospasm

1

Spitalul SFNTUL
SAVA - S.R.L. Buzu
PROCEDURA
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN LINII VENOASE
SECUNDARE:

N 23
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/3

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN LINII VENOASE SECUNDARE:

O linie venoasa secundara este o linie venoasa completa care se conecteaza la o linie venoasa
primara, deja existenta. Linia venoasa secundara este folosita la adminstrarea intermitenta sau continua
de medicamente, atunci cand se pastreaza tot timpul o linie venoasa principala pentru intretinere sau
din alte motive. Antibioticele sunt cele mai folosite medicamente care se pot administra intermitent,
prin linii venoase secundare.
Atunci cand se conecteaza perfuzia secundara si se vrea sa mearga doar aceasta, ea trebuie
pozitionata deasupra celei primare.Daca se vrea sa mearga ambele perfuzii, ele trebuie pozitionate la
acelasi nivel si reglat ritmul uneia si apoi al celeilalte. De asemenea, injectomatele si infuzomatele pot fi
folosite ca linii venoase secundare pentru administrare intemitenta sau continua, avand avantajul ca se
poate doza exact cantitatea de medicament adminstrata.

Materiale necesare:
medicatia prescrisa
perfuzor
adaptator special sau ac pentru atasare la linia primara
paduri alcoolizate
fixator sau leucoplast
etichete
injectomat sau infuzomat
solutie salina

2

se verifica medicatia prescrisa de medic
se spala mainile
se verifica solutia care trebuie adminstrata pe linia venoasa secundara pentru data de expirare si
aspectul sau
se verifica daca medicamentul care trebuie adminstrat secundar este compatibil cu cel din linia
venoasa primara
daca este necesar, se adauga si alt medicament in solutia pentru adminstrare pe calea secundara
, conform indicatiilor medicului (se sterge cu alcool orificiul flaconului, se injecteaza substanta
care trebuie adaugata si se agita pentru o buna omogenizare si dizolvare) dar se va eticheta
neaparat si specifca substanta adaugata
unele medicamente ( cum ar fi tienam-ul, de exemplu) sunt preparate pulbere in flacoane care
pot fi perfuzate dupa dizolvare

Administrarea:
daca substanta care trebuie administrata secundar nu este compatibila cu cea de pe linia
venoasa primara, aceasta din urma va fi inlocuita cu solutie salina , compatibila cu orice, pana la
administrarea celeilalte substante
se agata in stativ cea de-a doua substanta, se ataseaza perfuzorul, se scoate aerul si apoi, capatul
perfuzorului fie printr-un ac , fie printr-un dispozitiv special, va fi atasat la sistemul de cuplare
(dupa ce a fost dezinfectat in prealabil cu un pad alcoolizat) al primei linii de perfuzare
se ajusteaza rata de perfuzare si se regleaza adecvat in functie de ce se doreste ( sa mearga
amandoua liniile venoase sau doar cea secundara)
dupa terminarea medicamentului de pe linia venoasa secundara fie se va decupla tot sistemul
secundar si se va arunca in recipientele specifice de colectare, fie, daca doza trebuie repetata la
intervale de timp, se va mentine pe loc , etichetat cu data primei utilizari, pana cand o noua
perfuzie va fi instituita pe linia secundara

@ daca sistemul de perfuzare al liniei secundare se pastreaza pe loc pana la o noua folosire, trebuie
atent etichetat cu data primei utilizari si schimbat obligatoriu la 48 ore
@ dupa inlaturarea sistemului secundar de perfuzare se va verifica si se va dezinfecta locul de
cuplare cu sistemul primar astfel incat aceasta sa nu fi fost afectat si sa se scurga lichid

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECTIE INTRAVENOASA DIRECTA:

Injectia intravenoasa directa permite o abordare rapida si un efect imediat.Este folosita in
urgente( bolusuri) sau in cazurile in care nu se poate face intramuscular administrarea. Pacientul trebuie
supravegheat deoarece efectele sunt rapide si imediate.

Materiale necesare:
medicatia prescrisa
manusi
seringa si ac
ser pentru dizolvat
garou
paduri alcoolice si cu betadina sau iod
3

comprese sterile
bandaj adeziv
solutie normal salina si solutie diluata de heparina

se verifica medicatia prescrisa
se verifica data expirarii
se trage solutia in seringa si se dilueaza daca e necesar

Administrare:
se selecteaza o vena accesibila si destul de larga ( cu cat vena e mai larga si solutia mai diluata cu
atat e mai putin iritanta)
se aplica un garou deasupra locul de punctionare pentru destinderea si evidentierea venelor
se dezinfecteaza locul punctionarii cu un pad cu betadina sau iod, prin miscari circulare dinspre
locul punctiei inspre afara, pentru a evita contaminarea locului de punctionare
se asteapta sa se usuce dezinfectantul si se punctioneaza vena cu acul la un unghi de 30 de grade
cu amboul in sus
se aspira in seringa pentru a vedea daca este introdus corect in vena ( apare sange)
se indeparteaza garoul si se injecteaza substanta
la terminarea injectarii se aspira din nou pentru a vedea daca acul a fost tot timpul in vena si
daca intreaga medicatie a fost corect introdusa. Dupa verificare se schimba seringa goala cu una
cu solutie normal salina pentru a spala vena
se scoate acul din vena printr-o miscare rapida si se preseaza locul punctionarii cu compresa
sterila timp de 3 minute
se aplica un bandaj adeziv

@ deaorece medicamentele administrate prin injectie intravenoasa directa au efect imediat, in
cazul pacientilor alegici poate aparea socul anafilactic. In aceasta situatie ( cand pacientul devine
dispneic, cianotic etc) trebuie chemat imediat medicul si se incep manevrele de resuscitare
@ daca apar semne de extravazare se intrerupe injectarea si se reia tehnica tinand cont de
substanta pierduta prin extravazare

1

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA
MANAGEMENTUL CODULUI DE URGENTA
RESUSCITAREA CARDIORESPIRATORIE
N 24
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/6

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

MANAGEMENTUL CODULUI DE URGENTA
Scopul oricarei interventii de urgenta este restabilirea spontana a respiratiei si batailor inimii pacientului
si prevenirea efectelor devastatoare ale hipoxiei la nivelul creierului sau altor organe. De preferat este ca echipa
de resuscitare sa fie compusa din persoane pregatite atata pentru resuscitarea de baza ( BLS) cat si pentru cea
avansata ( ALS).
O conditie esentiala de raspuns prompt si eficient este organizarea riguroasa si verificarea periodica a
trusei de urgenta. Aceasta trebuie sa fie bine compartimentata si sa contina:

TRUSA DE URGEN
A- compartimentul pentru managementului cailor aeriene:
laringoscop ( maner si lama, se va verifica periodic ca sa fie incarcat)
spray cu lidocaina
seringi 10 ml pentru a umfla balonasul sondei de intubatie
baterie de rezerva
pentru laringoscopleucoplast pentru fixarea sondei de intubatie
dispozitiv de aspiratie
sode de intubatie de diverse marimi si tipuri ( orale, nazale , endotraheale, masti laringiene)
lama bisturiu si maner pentru o eventuala cricotirotomie

B- compartimentul pentru suportul respiratiei, ventilatiei , oxigenarii:
canule nazale
masti pentru adminstrarea oxigenului
balon Ruben
sonde nasogastrice

C- compartimentul destinat circulatiei:
2

catetere( de diverse marimi si tipuri)
branule( de diverse marimi si tipuri)
perfuzoare
solutii perfuzabile
fixatoare
seringi( de toate marimile)
paduri alcoolizate
garou
gel
comprese sterile si nesterile
manusi sterile si nesterile

D- compartimentul destinat medicatiei:
va contine toate medicamentele care intra in componenta listei de urgente conform politicii
spitalului ( acestea vor trebui verificate periodic pentru a nu expira si pentru a fi complete)
De asemenea, in afara trusei de urgenta astfel compartimentate mai este necesara o butelie portabila de
oxigen, monitor, EKG, defibrilator, pacemaker extern, aspirator. Aparatele vor fi verificate periodic daca sunt
incarcate pentru a nu avea surprize in timpul urgentelor. Asistenta trebuie sa cunoasca bine medicamentele
prezente in trusa de urgenta cat si modul de administrare al acestora
Protocoalele de actionare in caz de urgenta sunt bine stabilite si trebie cunoscute de toata echipa de
ingrijiri, cel mai bine fiind ca rolurile sa fie impartite pentru o mai mare eficienta.
Oricine poate acorda primul ajutor prin inceperea manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie pana la
sosirea unei echipe specializate
Daca urgenta are loc intr-un spital se va incepe resuscitarea de baza si se va chema ajutor pana la sosirea
echipei, daca are loc in afara spitalului se va face resuscitarea de baza si se va chema 112.
Resuscitarea de baza pe care oricine o poate acorda este formata din compresiile toracice si ventilatia
gura la gura. Diversele protocoale cer fie un raport de 30 de compresii la 2 ventilatii , fie 15 compresii la 2
ventilatii. Cand este un singur salvator se va face resuscitare pana la sosirea ajutoarelor sau pana la epuizarea
salvatorului. Cand sunt doi salvatori, in caz de epuizare a celui care efectueaza compresiile toracice, se vor putea
schimba rolurile. Se continua resuscitarea pana la sosirea ajutoarelor.

RESUSCITAREA CARDIORESPIRATORIE

BLS: SUPORTUL VITAL DE BAZ (BASIC LIFE SUPPORT)

Obiective:

S nelegem:
riscurile la care se expune salvatorul n timpul resuscitrii
cum se acord primul ajutor
diferenele dintre primul ajutor acordat n interiorul i n afara spitalului

Riscurile salvatorului:
eliminarea sau minimizarea riscului
manipularea
evitarea pericolelor exterioare ( trafic, electricitate, gaz, apa)
otrvirea cu: - acidul cianhidric sau hidrogenul sulfurat ( se folosete masca i se prsete urgent zona
contaminat)
substanele corozive( se absorb prin piele i tractul respirator ; se folosesc haine protectoare)
infeciile (tuberculoza, nu se transmite hepatita B sau C, nu au fost raportate cazuri de infectare cu HIV
dup aplicarea manevrelor de resuscitare)

Precauii:
3

folosirea mnuilor i protejarea ochilor
recipiente speciale pentru materiale neptoare
masc pentru fa cu valve unidirecionale

Evaluare:
Se va evalua i se va asigura salvatorul i victima

PROTOCOL:

1 - scuturati si strigati : - victima reacioneaz?

DA :
o cautarea leziunilor - stabilirea diagnosticului

NU : - strigai dup ajutor
- aezai victima n decubit dorsal i eliberai-i cile aeriene
- verificai respiraia

2- eliberarea cilor aeriene:
hiperextensia capului
ridicarea mandibulei
dac se suspicioneaz leziune de coloan vertebral cervical se va efectua subluxatia mandibulei

3 - verificarea respiraiei:
privii expansiunile toracelui
ascultai sunetul respiraiei
simtiti pe obraz aerul expirat
toate acestea nu trebuie s dureze mai mult de 10 secunde dup care hotri dac pacientul respir sau
nu

4 - respir victima?
DA:
o dac situaia permite, aezai victima ntr-o poziie lateral de siguran
o sunai dup ajutor
o reevaluai periodic starea pacientului
NU:
o solicitai ajutor calificat
o aplicai podul palmei n zona central a toracelui i cealalt mn deasupa
o incepei compresiunile toracice la o frecven de 100/minut
o dup efectuarea a 30 de compresiuni ( apasati pe stern astfel incat acesta sa coboare 4-5 cm
cu un ritm de 100/minut) administrai 2 ventilaii

5 - respiraia artificial:
pensai nasul victimei
tinei-i brbia ridicat
inspirai adnc
incercai s aplicai ct mai etan buzele pe cele ale victimei
respiraia artificial
expirai continuu (1 sec) n gura victimei
verificai dac i se ridic pieptul
pstrai-i brbia ridicat
verificai micrile toracelui

4

6 - ventilaia gur-la-nas:
dac ventilaia gur-la-gur este dificil
dac gura este serios lezat
victima este salvat de la nec
resuscitarea este facut de un copil
motive estetice

7- raport:
compresiuni toracice/ frecven ventilaii: 30 compresiuni : 2 ventilaii

8- reevaluarea victimei:
resuscitarea de baz va fi ntrerupt pentru reevaluarea victimei numai dac aceasta va prezenta respiraii
normale

9 - resuscitare numai prin compresiuni toracice:
cnd salvatorul nu dorete sau este n imposibilitate de a administra ventilaii gur-la-gur
compresiile vor fi aplicate fr ntrerupere cu o frecven de 100/minut
resuscitarea de baz va fi ntrerupt pentru reevaluarea victimei numai dac aceasta va prezenta
respiraii normale

10 -se continu resuscitarea pn:
sosete ajutorul calificat i preia manevrele de resuscitare
victima are semne vitale
salvatorul se epuizeaz

11 - este lezat coloana vertebral cervical?
extensie minim a capului
dac este posibil, s se pstreze capul, gtul i pieptul n acelai ax
preferabil subluxaia mandibulei
adesea este necesar asistena specializat

12 - curarea digital a cavitii bucale:
se va efectua numai pentru ndeprtarea corpilor strini solizi, vizibili

13 obstructia cailor aeriene la adult:
evalueaza severitatea:
obstructie severa a cailor aeriene:
inconstient: incepe resuscitarea de baza
constient : cinci lovituri interscapulare( se va verifica dezobstructia dupa fiecare lovitura),
5 -compresiuni abdominale ( se vor incepe daca loviturile interscapulare nu au efect)
obstructie usoara a cailor aeriene: incurajeaza tusea; continuati sa evaluati daca tusea devine
eficienta inainte ca pacientul sa devina inconstient

ALS: SUPORTUL VITAL AVANSAT
( ADVANCED LIFE SUPORT)

Obiective :

S nelegem:
tratamentul pacienilor cu:
fibrilaie ventricular i tahicardie ventricular fr puls
5

asistolie sau activitate electric fr puls (ritmuri non-FV/TV)

Protocol :
1 - loviturile precordiale:
indicaii: - in cazul stopului cardiac asistat sau monitorizat
algoritmul BLS daca este cazul
dac este nevoie, administrai 1 oc
intrerupei ocurile pentru 2 minute de RCP
dup oc NU verificai pulsul carotidian sau ritmul electric decat la sfarsitul celor 2 minnute
in timpul RCP se vor corecta cauzele reversibile :
verificati electrozii, pozitia padelelor si contactul
asigurati/verificati calea aeriana si accesul i.iv.
administrati adrenalina la 3-5 minute inainte de soc

2 - compresiunile toracice, intubaia i ventilaia
verificai calea aerian:
o canula endotraheal
o masca laringian
o combitubul
dup asigurarea cilor aeriene, nu ntrerupei compresiunile toracice pentru ventilaie

3 - accesul intravenos i tratamentul medicamentos n FV/TV
venele centrale versus cele periferice
adrenalina 1 mg i.v. sau 2-3 mg endotraheal
folosii amiodaron 300 mg dac FV/TV persist dup cel de-al 3-lea oc
alternativ - lidocain 100 mg
luai n considerare i magneziu 8 mmoli
epinefrin o dat la 3 - 5 min
- luai n considerare i bicarbonatul de sodiu 50 mmoli dac pH < 7,1
verificai poziia padelelor

4 - non-FV/TV imediat dup defibrilare:
oprii administrarea epinefrinei/atropinei :
verificai ritmul i pulsul dup 2 min de RCP
( intrziere n apariia ritmului pe monitor, tulburarea activitii electrice - cteva secunde de asistol
adevarat dup defibrilare, tulburarea activitii miocardului contractil -
contractilitate afectat temporar)

5 - cauze reversibile potentiale:
hipoxie
hipovolemie
hipo/hiperkaliemie si dezechilibre metabolice
hipotermie
pneumotorax
tamponada cardiaca
toxice
tromboza coronariana/pulmonara

6 asistolie:
confirmai:
o verificai electrozii (monitorizare pe derivaiile I i II)
o verificai reglajul amplitudinii undelor
adrenalin 1 mg o dat la 3 min
6

atropin 3 mg i.v. sau 6 mg prin tubul traheal

7- falsa asistolie:
cnd se monitorizeaz pe padele utiliznd petece cu gel
apare odat cu mrirea numrului de ocuri i creterea impedanei transtoracice
se monitorizeaz ca asistolie aparent
verificai ritmul prin monitorizare pe electrozi i cablu

8 - activitatea electric fr puls:
excludei / tratai cauzele reversibile
adrenalin 1 mg o dat la 3 - 5 min
atropin 3 mg dac ritmul AEP < 60 /min

9- rezumat:
la pacienii cu FV/TV fr puls, ncepei fr ntrziere defibrilarea
la pacienii cu FV refractar sau cu ritm non-FV/TV, identificai i tratai toate cauzele reversibile
1

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA
MANEVRELE VAGALE
N 25
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/2

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

Manevrele vagale ( manevra Valsalva si masajul sinusului carotidian) ajuta la scderea btilor inimii in cazul
tahiaritmiilor sinusale, atriale
In manevra Valsalva, pacientul i tine respiraia ( apnee) si in acelai timp va creste presiunea intratoracica
simulnd procesul de defecaie.
In manevra de masare a sinusului carotidian, presarea sinusului carotidian drept sau stng scade frecventa
btilor inimii. Aceasta metoda este folosita att ca tratament cat si pentru diagnosticare. Astfel, rspunsul
pacientului la masajul carotidian depinde de tipul de aritmie dezvoltat. Daca pacientul are tahicardie sinusal,
btile inimii vor scade progresiv in timpul manevrei si vor creste imediat dup ncetarea efecturii sale. Daca
pacientul are tahicardie atrial, aritmia se va opri in timpul manevrei si pulsul i va menine o valoare sczut
deoarece procedura va accentua blocul atrioventricular. Daca pacientul are fibrilaie atrial sau flutter rata
ventriculara nu se va schimba deloc in timpul manevrei.
Manevrele vagale sunt contraindicate la pacienii cu boli coronariene severe, infarct miocardic acut si hipovolemie

Materiale necesare:
aparatul de EKG
monitor
trusa de urgenta
linie venoasa periferica
garou
perfuzor si soluie glucoza 5%

Implementare:
pacientul este culcat in decubit dorsal, se monteaz cateter periferic cu perfuzie de glucoza 5%, pentru a
fi meninut o linie venoasa in caz de urgenta
se cupleaz pacientul la monitor pentru a se vedea exact aritmia

2

Manevra Valsalva:
se cere pacientului sa inspire adnc, sa tina aerul si sa simuleze efortul defecaiei, fr a da aerul afara,
timp de 10 secunde
daca pacientul simte ameeala si pe monitor se va vedea o noua aritmie pentru mai mult de 6 secunde (
asistolia , tahicardie ventriculara, fibrilaie ventriculara), se cere pacientului sa expire si sa nceteze procedura
daca manevra a avut succes, se va vedea pe monitor scderea pulsului la o valoare mai mica dect
naintea nceperii manevrei

Masajul sinusului carotidian:
se vor ausculta ambele sinusuri carotidiene, stng si drept
daca se detecteaz se va anuna medicul si nu se va efectua manevra
daca nu se aud zgomote la auscultare se va ntoarce capul pacientului spre stnga cu gatul in
hiperextensie. Aceasta poziionare aduce carotida sub piele si tine muchiul sternocleidomastoidian departe de
ea. Apoi, folosind micri blnde, circulare, se va masa sinusul carotidian timp de 3-5 secunde. Nu se va masa mai
mult de 5 secunde
in timpul masajului se va supraveghea traseul EKG de pe monitor pentru a se vedea daca se modifica
ritmul
daca masajul carotidian stng nu a avut efect dup 5 secunde de manevra, se va opri si se va ncepe pe
partea dreapta, folosind aceeai tehnica
daca manevra de masaj a sinusului carotidian stng si drept eueaz se va opri si se va administra
medicaie cardiotonica la indicaia medicului

@ se va avea in vedere ca o scurta perioada de asistolie ( de la 3 la 6 secunde) si cteva contracii ventriculare
premature preced de obicei conversia spre un ritm sinusal
@ daca manevrele vagale efectuate au readus pacientul in ritm sinusal, se va continua monitorizarea acestuia
nc cteva ore
@ manevrele vagale pot fi efectuate de medic sau de asistenta sub ndrumarea medicului

Complicaii:
Manevrele vagale pot cauza complicaii care pun in pericol viaa.

Complicaiile manevrei Valsalva:
@ poate cauza bradicardie pana la sincopa. De obicei, bradicardia este trectoare, dar, daca persista pana la
instalarea asistoliei se va ncepe manevra de resuscitare de baza pana la cea avansata daca este cazul
@ manevra poate mobiliza trombi si cauza sngerare
@ se va monitoriza pacientul pentru a identifica eventualele semne de ocluzie vasculara, disconfort in piept,
dispnee. Se va raporta orice problema apruta si se va transfera pacientul in unitatea de terapie intensiva daca
este necesar

Complicaiile masajului sinusului carotidian:
@ poate provoca fibrilaie ventriculara, tahicardie ventriculara, de aceea fiind necesar ca pacientul sa fie
monitorizat continuu pentru a putea interveni in caz de modificri ale electrocardiogramei
@ daca traseul EKG al monitorului indica asistolie se va ncepe resuscitarea de baza pana la cea avansata daca
este cazul. Daca pacientul nu poate fi restabilit nici prin medicaie, se va monta de urgenta un pacemaker
@ de asemenea , masarea sinusului carotidian poate provoca afectri cerebrale printr-o perfuzare tisulara
inadecvata, in special la pacienii vrstnici
@ se va monitoriza cu atenie pacientul dup efectuarea manevrei pentru a observa eventualele modificri
neurologice

1

- S.R.L. Buzu
MSURI PENTRU PREVENIREA RISCURILOR LEGATE DE
UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR MEDICALE
N 26
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/2

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

1. SCOP
Prezenta procedura are drept scop descrierea masurilor adoptate pentru prevenirea accidentelor in cazul utilizarii
echipamentelor medicale.

Procedura se aplic in toate seciile si compartimentele de ngrijire, inclusiv camere de garda si laboratoare.

3. OBIECTIVELE ACTIVITATII / PROCESULUI

n situaia n care acest proces este relevant pentru atingerea obiectivelor generale de calitate din Politica privind
calitatea, mediul, sanatatea si securitatea ocupationala, atunci obiectivele de calitate sunt stabilite n PMC si sunt
monitorizate, conform PO 08 Obiective, Tinte si Programe

4. TERMINOLOGIE I ABREVIERI
Nu exista abrevieri

5. DOCUMENTE DE REFERIN

5.1. Ordinul MS nr.972/2010, pentru aprobarea Procedurilor, standardelor si metodologiei de acreditare a
spitalelor
5.2. ISO 14971/2007 standardul de management al riscului pentru dispozitive medicale
5.3. ISO 15223-2:2010, Dispozitive medicale Simboluri de utilizat pe etichetele dispozitivelor medicale,
etichetarea si furnizarea de informatii

6. RESPONSABILITI

6.1 Responsabil de proces = personalul care utilizeaza aparatura
6.2 Echipa de proces = seful de laborator +directorul de ingrijiri +directorul medical

2

7. DESCRIEREA PROCESULUI

Se va instrui personalul medical pentru utilizarea fiecarui tip de echipament medical, conform cu
Manualul de utilizare al aparatului si pe cat posibil de catre profesionistii din firma care a livrat aparatul ;
instructajul va fi efectuat de doua ori pe an
Se va monitoriza fiecare echipament medical in timpul utilizarii, masurand parametrii realizati
Persoana responsabila cu PSI va evalua si analiza riscul pentru fiecare tip de dispozitiv medical
utilizat in spital
Se va alcatui un registru al riscurilor pentru fiecare aparat medical
Se vor elabora masuri de control pentru fiecare echipament medical

8. EVIDENE, NREGISTRRI I ANEXE

Program de instruire al personalului care utilizeaza echipamente medicale

1

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
MASURI DE IDENTIFICARE A PACIENTULUI
N 27
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/3

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

1. SCOP
Prezenta procedura are drept scop descrierea generala a tehnicii de administrare a medicamentelor cu
accent pe:
Identificarea pacientului
Identificarea medicamentului
Erori de administrare
Monitorizarea efectelor adverse

Procedura se aplic in toate seciile si compartimentele de ngrijire, inclusiv camere de garda .

3. OBIECTIVELE ACTIVITATII / PROCESULUI
n situaia n care acest proces este relevant pentru atingerea obiectivelor generale de calitate din
Politica privind calitatea, mediul, sanatatea si securitatea ocupationala, atunci obiectivele de calitate sunt
stabilite n PMC si sunt monitorizate, conform PO 08 Obiective, Tinte si Programe

4. TERMINOLOGIE I ABREVIERI
Nu exista abrevieri

5. DOCUMENTE DE REFERIN
5.1. Ordinul MS nr.972/2010, pentru aprobarea Procedurilor, standardelor si metodologiei de
acreditare a spitalelor
5.2. Manulalul de nursing

6. RESPONSABILITI

6.1 Responsabil de proces = asistenta de salon

2

6.2 Echipa de proces = asistenta de salon +asistenta sefa +directorul de ingrijiri

7. DESCRIEREA PROCESULUI
Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabilitati ale asistentei. Pentru a
asigura pacientului o terapie medicamentoasa eficienta si corecta, asistenta trebuie sa fie familiarizata cu
indicatiile, dozarile si efectele medicamentului prescris. De asemenea pacientul trebuie interogat inaintea
fiecarei administari despre eventualele reactii alergice din trecut la substanta respective. Asistenta trebuie sa
aiba cunostintele si abilitatile de a minimiza anxietatea pacientului si de maximize eficienta medicamentului
(cunoscand modalitatea de administare, timpul etc.)

Caile de administare a medicamentelor:
Medicamentele pot fi administrate pe diverse cai: calea de administare mucodermica: administrare
oculara, vaginala, nazala, auriculara, transdermala (prin absorbtie), orofaringelal (inhalatii)
calea de administare enterala: absorbtia medicamentelor prin tractul gastrointestinal
calea de administrare parenterala: injectii sau perfuzii intradermale, subcutanate, intramusculare,
intraevenoase, intrarectale, intraosoase, intraartriale
cale de administrate endotraheala: administarea medicamentelor in sistemul respirator cu ajutorul sondei
endotraheale
cale de administare epidurala: administare de medicamente (anestezic sau analgezice opioide) printr-un
cateter introdus peridural
calea de administare intrapleurala: injectarea de medicamente in spatiul pleural
Calea de administare a medicamentului determina efectele acestuia. De exemplu, medicamentele
administrate intravenos actioneaza instant deoarece intra imediat in circulatia sangvina. De aceea
antibioticele se fac de obicei intravenous pentru a determina un raspuns imediat si costant.

Prevenirea erorilor in admnistarea medicatiei
Inaintea admnistarii oricarei medicatii aceasta trebuie comparata cu medicatia prescrisa de medic din
foaia de observatie. Se va verifica mental regula celor cinci p:
pacientul potrivit
medicamentul potrivit
doza potrivita
calea de administare potrivita
timpul (ora) de administare potrivit

Identificarea pacientului se face prin verificarea corespondentei datelor din FOCG si cartea de identitate cu nr
patului, date de identificare solicitate verbal pacientului ( sau apartinatorului).

Intodeauna se va verifica si data expirarii fiecarui medicament pe care il vom administra.
Totodata, inaintea oricarei administrari medicamentoase se vor avea in vedere drepturile
pacientului:
-dreptul de a stii de ce i se administreaza un anumit medicament si la ce efecte adverse sa se astepte
-dreptul de a refuza medicatia prescrisa
Au aparut multe facilitate care sa previna erorile de administrare a medicamentelor, in special pentru
cele a caror administrare este cu risc crescut:
amiodarone
anticoagulante
benzodiazepine
chimioterapice
dopamine
dobutamne
insulina
lidocaina
opioide (morfina)
trombolitice

3

Diferitele strategii de prevenire a erorilor de administare a medicamentelor cu risc crescut constau in
prepararea acestora astfel incat ele sa poata fii imediat perfuzate, asa-numitele premixed infusion.
Inainte de administarea lor trebuie verificate de catre doua nurse diferite (dozajul si rata perfuziei).

Efectele medicamentelor si interactiunile dintre ele:
Urmarirea raspunsului la administrarea unui anume medicament necesita o buna cunoastere a starii
pacientului si a efectelor asteptate de la medicamentul administrat. De exemplu, daca un pacient primind un
antiaritmic continua sa prezinte contractii ventriculare premature, trebuie anuntat medicul ca medicamentul
administrat nu produce efectul scontat.
In cadrul monitorizarii eficientei unei anume terapii medicamentuoase, trebuie luate in calcul si
rezultatele testelor de laborator, care pot indica un efect terapeutic, un efect advers sau un nivel toxic. De
exemplu, timpii de protrombina ajuta la evaluarea efectului administarii de heparina, sau nivelul scazut al
potasiului poate fi un semn al efectelor adverse ale unui diuretic. Unele medicamente insa pot afecta
rezultatul testelor de laborator, cauzand asa-zisele rezultate fals pozitive. De exemplu, codeina poate creste
presiunea intracraniana.
Se va monitoriza cu atentie starea pacientului. Anumite modificari ca scaderea sau cresterea in
geutate pot afeta actiunea anumitor medicamente. Alti factori ca varsta pacientului, constitutia fizica, sexul,
statusul emotional pot afecta, de asemenea, rapunsul pacientului la admnistraea medicamentelor.
Deoarece majoritatea pacientilor primesc mai mult de un medicament, trebuie,de asemenea, avute in
vedere interactiunile dintre ele. O interactiune intre medicamente inseamna o schimbare in absorbtia,
distributia, metabolismul si excretia acestuia, care poate aparea la administrarea altui medicament sau
imediat dupa aceea. O interactiune de dorit folosita ca baza in terapiile medicamentuoase combinate, este
potentarea efectului unui medicament, ajutarea mentinerii unui anumit nivel sangvin sau mnimalizarea
efectelor adverse, cu ajutorul altui medicament. Pe de alta parte, anumite interactiuni pot avea rezultate
nedorite ca diminuarea efectului unu medicament, sau, din contra, maximizarea sa pana la efect toxic. De
exemplu, pacientii fumatori necesita doze mai mari de teofilina (medicament administart cu precadere in
astm bronsic si care se metabolizeaza in ficat) decat pacientii nefumatori, deoarece la fumatori se activeaza
enzimele oxidative din ficat care cresc metabolizarea teofilinei.

Urmarirea efectelor adverse
La administrarea unu medicament este necesara reunoasterea si identificarea efectelor adverse,
reactiilor toxice si alergiilor medicamentuoase. Unele efecte adverse sunt trecatoare si de intensitate redusa,
pacientul dezvoltand o toleranta fata de medicament. Altele necesita o schimbare a terapiei
medicamentuoase.
O reactie toxica la un medicament poate fii acuta, datorata dozelor excesive, sau cronica, datorata
acumularii progresive a medicamentului in corp. De aemenea, reaciile toxice pot aparea ca rezultat al
modificarii metabolismului sau excretiei care determina astfel cresterea nivelului medicamentului in sange.
O reactie alergica la un medicament este rezultatul unei reactii antigen-anticorp. Reactia poate fii de
la o urticarie banala pana la soc anafilactic. De aceea inaintea administarii medicamentelor se verifica
eventualele reacti alergice. In principiu, testul alergic se face inaintea administrarii primei doze dintr-un
medicament. De asemenea trebuie avut in vedere ca un istoric alergenic negativ la un anume medicament nu
exclude posibilitatea aparitiei reactiei alergice in prezent sau viitor.
Alte efecte adverse ale medicamentelor pot fii dependenta si reactiile idiosincrazice (care apar la
personae cu anumite deficite genetice).
Orice administrare de medicament, calea de administrare, dozajul, refuzul pacientuli, aparitia
efectelor adverse, trebuie notificate corect si eligibil in planul de ingrijire cu semnatura asistentei.

8. EVIDENE, NREGISTRRI I ANEXE
Nu sunt inregistrari

1

S.R.L. Buzu
PROCEDURA
MOBILIZAREA PACIENTULUI

N 28
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/7

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

4. SCOP
Stabilirea unui set unitar de reguli i responsabiliti privind mobilizarea pacientului ( pozitiile acestuia in pat,
schimbarile de pozitie, etc).

5. DOMENIUL:
Procedura se aplic de ctre toate asistentele/ infirmierele din cadrul Spitalului

6. DESCRIEREA PROCEDURII, RESPONSABILITATI SI RASPUNDERI IN DESFASURAREA ACTIVITATII

6.1. Poziiile pacientului n pat
n funcie de starea general i de boala sa, bolnavul ocup n pat o poziie activ, pasiv sau forat.
Poziia activ pacientul se mic singur, nu are nevoie de ajutor
Poziia pasiv pacientul nu poate s-i schimbe singur poziia, i-a pierdut fora fizic, are nevoie de ajutorul
altei persoane; bolnavi grav, adinamici
Poziia forat pacientul are o postur inadecvat; poziia poate fi:
1. determinat de afeciunea de baz (n tetanos, meningit)
2. ca o reacie de aprare a organismului (n crizele de dureroase de ulcer sau n colica biliar)
3. ca o msur profilactic n prevenirea unor complicaii (prevenirea emboliei n cazul tromboflebitei)
4. ca msur terapeutic (folosirea aparatelor de extensie condiie esenial a tratamentului)
5. alte poziii fora
Asistentele trebuie s cunoasc poziiile pe care le iau pacienii n pat, poziia n care acetia trebuie adui cu
ocazia unor ngrijiri i examinri speciale i manoperele prin care se asigur schimbrile de poziie.

2

Poziia Cum se realizeaz Afeciunile/situaiile care
o impun
Observaii
Decubit dorsal
Poziia Fowler
Culcat pe spate cu faa n sus
-fr pern
-cu o pern subire
-cu 2 perne (poziie obinuit i
comod)
-dup puncie lombar
-unele afeciuni ale
coloanei vertebrale
(suprafa tare)
-anemii post-hemoragice
-unele afeciuni cerebrale
-pacieni slbii
-adinamici
-operai
-Previne contractura
muchilor abdominali
-Este mai confortabil cu
genunchii ndoii-poz. Fowler
-meninut timp
ndelungat=dureri lombare : se
introduce un sul subire la
nivelul coloanei lombare
Zone explorate: capul, gtul,
toracele anterior, plmnii,
snii, inima, abdomenul,
extremitile, zonele de
palpare a pulsului.
Semieznd -culcat pe spate
-toracele formeaz cu linia
orizontal un unghi de 30-45
Se realizeaz:
-cu un nr. mai mare de perne
-cu rezemtor mobil
-cu somier articulat
Ca pacientul s nu alunece, se
aeaz sub regiunea poplitee o
pern ndoit sau un sul din
ptur nvelit ntr-un cearaf
rsucit la extremiti i introdus
sub saltea . Sub tlpi se pune un
sprijinitor.
-afeciuni cardiace i
pulmonare
-perioada de
convalescen
unele categorii de
operaii
-vrstnici
-primul ajutor dat
pacienilor cu afeciuni
cardiorespiratorii
-Meninerea ndelungat
necesit msuri de prevenire a
escarelor (colaci de cauciuc
sub regiunea fesier) i a altor
complicaii.
-Este interzis pacienilor cu
tulburri de deglutiie
comatoilor

eznd n pat:
-trunchiul formeaz cu
membrele inferioare un unghi
drept
-pacientul are coapsele flectate
pe bazin i gambele sunt n
semiflexie pe coapse
-genunchii sunt astfel ridicai
Poziia se realizeaz:
-prin ridicarea prii cefalice a
somierei articulate (cu ajutorul
manivelei)
-cu sprijinitorul de perne
-sau se vor pune 4-5 perne
aezate n trepte ; capul se va
sprijini cu o pern mic
-sub braele pacientului se
poate aeza cte o pern ; pt. a
mpiedica alunecarea se aeaz
sub regiunea poplitee o pern
ndoit sau un sul din ptur
nvelit ntr-un cearaf rsucit la
extremiti i introdus sub
saltea . Sub tlpi se pune un
sprijinitor.
-n stare grav
-dispneici, n caz de
pneumonii ntinse
-insuficien cardiac
-n perioada acceselor de
astm bronic
-vrstnici
-dup anumite intervenii
chirurgicale (glanda
tiroid)
-n vederea examinrii
pacientului, poziia eznd
realizeaz expansiunea
complet a plmnilor i
permite o mai bun examinare
a prii superioare a corpului.
-Pacienii slbii d.p.d.v.fizics-
ar putea s nu poat sta n
aceast poziie ; ei vor fi
aezai n decubit dorsal cu
extremitatea cefalic a
somierei ridicat.
-Pacienii cu insuficien
cardiac n cursul acceselor de
dispnee nocturn, se aeaz
de mai multe ori la marginea
patului cu picioarele atrnate;
sub tlpi se aeaz un taburet.
Zone explorate: capul, gtul,
spatele, toracele posterior,
plmnii, snii, axila, inima,
extremitile superioare.
3

n fotoliu: este aezat
confortabil, bine mbrcat i
acoperit cu ptur
Decubit lateral Poate fi drept sau stg:
-culcat pe o parte
-capul sprijinit pe o singur
pern
-mb. inf. flectate uor
-sau mb.inf.ce este n contact cu
suprafaa patului ntins, iar
cellat ndoit
-spatele sprijinit cu o pern sau
un sul sau cu rezemtoare
speciale
-n pleurezii
-meningite
-dup intervenii
intratoracice
-dup intervenii renale
-n cazul drenajului
cavitii pleurale
Se mai impune:
n cursul efecturii
toaletei
schimbrii lenjeriei
administrrii
clismelor i supozitoarelor
msurrii
temperaturii pe cale
rectal
pt.puncia lombar
n cursul sondajului
duodenal
drenajului postural
pt.a mpiedica apariia
escarelor
-ntre genunchi i maleole se
introduc inele de vat
-sub trohanterul mare, un
colac de cauciuc mbrcat
vrstnicii, adinamicii vor fi
ntori la intervale regulate de
1-2-3 ore pt.prevenirea
complicaiilor
dac pacientul are un
mb.inf:
- paralizat
- fracturat
- dureros
- operat
acesta va fi meninut n cursul
manoperei de ntoarcere de
ctre asistent i aezat pe un
suport pregtit n prealabil.
Zonele ce pot fi explorate :
inima (decubit lateral stg) ;
poziia este ideal, pt. a auzi
murmurul cu sonor redus.

Poziie (decliv)
Trendelenburg
-Decubit dorsa, eventual lateral,
cu capul mai jos dect restul
corpului
Se realizeaz prin:
-ridicarea etremitii distale a
patului
-diferena ntre cele 2
extremiti ale patului poate
varia de la 10 la 60cm
-sub capul pacientului se poate
pune o pern subire
-se protejeaz capul pacientului
cu o pern aezat vertical la
cptiul patului
-pentru evitarea alunecrii de
pe masa de operaie, pacientul
este fixat n chingi sau
rezemtoare speciale de umr
-pe masa de operaie n
cazul sincopelor din
cursul anesteziei generale
-n anemii acute
-pt.autotransfuzii
-pt.oprirea hemoragiilor
membrelor inf.i
organelor genitale
feminine dup intervenii
ginecologice
-dup rahianestezie
-pt.a favoriza drenajul
secreiilor din cile
respiratorii superioare
favorizeaz o bun
circulaie pentru centrii vitali
n decubit lateral se aeaz
at.cnd este pericol de
aspirare a secreiilor
Poziie procliv
(Trendelenburg
inversat)
- oblic cu capul mai sus - pentru extensia coloanei
cervicale (tratament
ortopedic)

Decubit ventral - culcat pe abdomen
- capul ntr-o parte pe o pern
subire
- membrele superioare aezate
la stga i la dr.capului
- n paralizia unor grupuri
musculare; hemiplegie
- n escare extinse
- drenarea unor colecii
purulente
- este poziia de noapte
pt.sugari i copii mici
- nu este posibil fr pern
pt.anumite boli cardiace i
pulmonare
4

- cu faa palmar pe suprafaa
patului
- cu degetele n extensie
Sub glezne:
- o pern cilindric
Sub torace i abdomen se pot
aeza perne subiri, moi
- incontieni
Poziie
ginecologic
- decubit dorsal
- cu genunchii ndoii
- coapsele ndeprtate
Se poate realiza:
- n pat
- pe masa de examinare
- pe masa ginecologic care are
sprijinitor pt.mb.inferioare, iar
sub placa de ezut are o tvi
mobil
- pt.examene
ginecologice i
obstetricale
- faciliteaz
introducerea speculului
vaginal-valvelor
- pt.examinri rectale
(rectoscopie, tueu rectal)
- Examinarea se face dup
golirea vezicii urinare i a
rectului
- poziie jenant i
inconfortabil
- nu se prelungete prea mult
examinarea
- pacienta tb.meninut bine
acoperit
Poziia
genupectoral
- pacientul aezat pe
genunchi, acetia fiind uor
ndeprtai
- aplecat nainte
pieptul atinge planul orizontal
(masa de examinat)
- pt. explorarea zonei
rectale
- este o poziie jenant,
inconfortabil
- pacienii cu artrit sau alte
deformri articulare nu o vor
putea practica
6.2. Schimbrile de poziie ale pacientului
Pot fi : active (le execut pacientul singur) i pasive (pacientul necesit ajutor).
Schimbrile pasive se efectueaz la pacieni : adinamici, imobilizai, incontieni, paralizai, cu aparate gipsate
etc.
Principii de respectat:
- sunt necesare 1-2 asistente
- as. trebuie s adopte o poziie potrivit pt. a putea ridica pacientul cu mai mult uurin i cu un efort fizic mai
mic;
- prinderea pacientului se face precis i sigur cu toat mna, aeznd palma pe suprafaa corpului pacientului
astfel nct suprafaa de contact s fie ct mai mare
- aezarea as. ct mai aproape de pat (de pac.)cu picioarele deprtate pt. a avea o baz de susinere ct mai mare
genunchii flectai, coloana vertebral uor aplecat (aceast poziie asigur protejarea col. vertebrale a as. prin
diminuarea compresiunii asupra discurilor intravertebrale i asupra corpului vertebrei, permind as. s utilizeze
fora coapsei i a gambei, impulsionnd toat energia ei spre picioare; prin flectarea genunchilor, automat centrul
de greutate coboar, a.. poziia este mult mai convenabil pt.a efectua mai uor un efort cu membrele sup.i
inf.).
Cele mai frecvente micri pasive prin care se schimb poziia bolnavului n pat sunt:
1. ntoarcerea bolnavului din decubit dorsal n decubit lateral i napoi.
2. aducerea bolnavului n poziie eznd la marginea patului
3. readucerea la loc a bolnavilor care au alunecat jos de pe pern
1. ntoarcerea bolnavului din decubit dorsal n decubit lateral i napoi
Asistenta se aeaz la marginea patului spre care va fi ntors bolnavul:
- ndoaie braul bolnavului din partea opus peste cellalt
- asistenta se aeaz cu faa n dreptul toracelui bolnavului avnd piciorul dinspre cptiul patului aezat mai
naintea celuilalt
- i flecteaz uor genunchii, se apleac i prinde cu mna umrul din partea opus, iar cu cealalt mn prinde
oldul bolnavului
- as. trece greutatea corpului ei dinspre membrele inf. plasat mai n fa nspre membrele aflat mai n spate i
ntoarce bolnavul spre ea
- n timpul acestei micri as. i flecteaz bine genunchii.
Readucerea n decubit dorsal se face de ctre 2 asistente:
5

- ambele paciente se aeaz de aceeai parte a patului n spatele pacientului
- as. aezat la capul pacientului prinde pacientul sub axil, cea mai apropiat de suprafaa patului i-i sprijin
capul pe antebra
- cealalt as.introduce o mn sub bazinul pacientului
- cu minile rmase libere ele ntorc pacientul
2. Aducerea bolnavului n poziie eznd la marginea patului
Exist 3 metode:
1) As. se aeaz la marginea patului cu faa spre pacient:
- plaseaz piciorul care se afl lng pat mai n urma celuilalt
- braul dinspre pat al as. rmne liber pn n mom. ridicrii pacientului
- cellalt bra, as.l trece peste umrul pac. i plaseaz mna (palma) ntre omoplaii acestuia
- pt. a ridica pac. as. i basculeaz greutatea corpului dinspre piciorul aflat n fa spre piciorul plasat mai n
spate, flectnd genunchii n acelai timp
- cu braul liber i fixeaz ca punct de sprijin marginea patului.
Astfel centrul de greutate al as.contrabalanseaz greutatea pacientului.
2) As. se aeaz la marginea patului:
- cu mna dinspre extremitatea distal a patului prinde regiunea axilar a pacientului, iar cu cealalt mn l
mbrieaz din spate, sprijinindu-i capul pe antebra
- pacientul - dac starea i permite se poate sprijini de braul as. sau de gtul acesteia, mbrind-o
3) pac. n stare grav= 2 as.
- as. se aeaz de o parte i de alta a patului
- ele ncrucieaz antebraele n regiunea dorsal a pacientului, aeznd palmele pe omoplaii pacientului
- cu cealalt mn prind pacientul sub axil
- la comanda uneia dintre ele ridic pacientul n poziie eznd, cu o singur micare.
3. Ridicarea pacientului pe pern
Se execut de ctre 2 pers. aezate de o parte i de alta a patului, cu faa uor ntoars spre capul patului:
- i lrgesc baza de susinere prin deprtarea picioarelor i plasarea acestora unul n faa celuilalt (cel dinspre
extremitatea distal a patului fiind plasat mai n spate)
- ndoiesc braele pacientului peste abdomen
- introduc mna dinspre capul patului sub omoplaii pacientului cu palma n sus
- cealalt mn o introduc sub regiunea fesier a pacientului, unde minile celor dou persoane se unesc
- i flecteaz genunchii
- la comanda uneia dintre ele se ridic pacientul, folosind metoda membrelor inferioare prin trecerea greutii
de pe un picior pe altul
- pt. a uura efortul de ridicare cele 2pers. se pot sprijini cap n cap
Readucerea pacientului pe pern se poate face i de ctre o singur pers. dac pacientul poate s se ajute
flectndu-i genunchii i mpingnd cu picioarele sprijinite pe suprafaa patului.

Important:
pt. uurarea micrii pacientului este important balansarea corpului as. de pe un picior spre cellalt n
direcia mobilizrii pacientului (transfernd greutatea prin mpingere)
explicm ntotdeauna pacientului clar ce se face cu el i ce colaborare ateptm de la el
urmrim atent pacientul n tot timpul manoperei, asigurndu-ne c se afl n poziie confortabil

Mobilizarea pacientului
Scop
- micarea pacientului pt. a preveni complicaiile ce pot aprea din cauza imobilizrii
- rectigarea independenei

Obiective
- normalizarea tonusului muscular
- meninerea mobilitii articulare
- asigurarea strii de bine i de independen a pacientului
- stimularea metabolismului
6

- favorizarea eliminrilor de urin i fecale (la baie, nu n pat)
- stimularea circulaiei sanguine pentru profilaxia trombozelor, pneumoniilor, escarelor, contracturilor.
Principii de respectat
Mobilizarea se face n funcie de:
natura bolii
starea general
tipul de reactivitate a pacientului
perioada de exerciii pasive i active pt. refacerea condiiei musculare i anvergura de micare trebuie
nceput ncet, mrindu-se treptat, n funcie de rspunsul fiziologic al pacientului (creterea frecvenei pulsului,
semne de slbiciune muscular, diaforez)
exerciiile se fac nainte de mese
pacientul trebuie nvat s intercaleze ex. de micare cu ex. de respiraie
momentul n care se ncep mobilizarea i scularea din pat, precum i ritmul vor fi hotrte de medic
n funcie de tipul de micare impus se pregtesc halat , papuci, fotoliu, crje.
Se informeaza pacientul despre procedeu, scop etc.
Se ms.pulsul, TA, se observ starea pacientului, expresia feei (coloraia tegumentelor, respiraia).
Se poate determina gradul de flexie a articulaiei cu goniometrul.
Mobilizarea bolnavului ncepe cu micri active i pasive: micarea capului, degetelor, minii, gleznelor, micarea
i schimbarea de poziie a membrelor superioare i inferioare, pstrnd poziia de decubit.
Urmeaz :
- aezarea n poz. eznd, n mod pasiv la nceput
- aezarea n poz. eznd n mod activ, de mai multe ori /zi - crescndu-se nr. de min.
- aezarea n poziie eznd la marginea patului, fotoliu n mod pasiv, apoi activ
- aezarea pacientului n poziie ortostatic i primii pai
Mobilizarea bolnavului n poziie eznd la marginea patului
1. - Asistenta se aeaz la marginea patului cu picioarele deprtate i cu genunchii flectai
- introduce o mn la spatele pacientului sub omoplat, iar cealalt mn sub regiunea poplitee
- Bolnavul se poate ajuta, fie sprijinindu-se de marginea patului, fie mbrind gtul asistentei
- odat cu ridicarea pacientului n poziie eznd, asistenta va roti picioarele bolnavului ntr-un unghi de 90
urmrind poziia coloanei vertebrale a acestuia
2. n cazul pacienilor care nu se pot sprijini sau prinde cu minile:
- asistenta aeaz braele pacientului peste abdomen
- mb.inf. dinspre asistent l trece peste cellalt din partea opus
- as. aeaz o mn sub omoplatul pacientului cu dosul palmei, iar cealalt sub genunchii acestuia
- ridic pacientul n poziie eznd, rotindu-i n acelai timp picioarele ntr-un unghi de 90 urmrind poziia
coloanei vertebrale a acestuia
Bolnavul nu trebuie meninut mult timp n aceast poziie; prima aezare pe marginea patului s fie numai cteva
minute. Dac el devine palid sau cianotic sau se plnge c are ameeli va fi imediat aezat napoi n pat,
controlndu-i-se pulsul. Durata ederii la marginea patului n ziua urmtoare se poate prelungi cu cteva minute.
Aezarea n fotoliu
- asistenta aeaz fotoliul cu marginea lateral lipit de marginea patului
- pune un pled pe fotoliu
- mbrac pacientul cu halat i ciorapi
- aduce pacientul n poziie eznd la marginea patului
- se aeaz n faa pacientului i introduce minile sub axilele acestuia
- pacientul se sprijin cu minile pe braele sau umerii asistentei
- asistenta ridic pacientul n picioare i, ntorcndu-l cu spatele ctre fotoliu, l aeaz ncet n fotoliu
- l acoper cu pledul
- sub picioare se poate aeza un scunel
Cnd aezarea n fotoliu se face de ctre 2 asistente, acestea se aeaz de o parte i de alta a pacientului care st
n poziie eznd la marginea patului, introduc mna de lng pacient sub axila acestuia i-l ridic n picioare, apoi,
rotindu-l l aeaz n fotoliu i-l acoper
Ridicarea n poziie ortostatic
7

1. Dup ce pacientul este aezat n poziie eznd, pe marginea patului, asistenta de lng pacient st cu spatele la
pat, sprijin pacientul de sub ambele axile i-l ridic.
Se poate menine , la prima ridicare , cteva minute.
2. -as. se aeaz n faa pacientului care st n poziie eznd la marginea patului
- fixeaz cu genunchii ei genunchii pacientului, iar cu minile l ine de sub axile
- pacientul se prinde de umerii asistentei sau de gtul acesteia
- prin mpingere n genunchii pacientului, centrul de greutate al asistentei coboar, crescnd astfel fora de
ridicare a pacientului

1

S.R.L. Buzu
PROCEDURA: Monitorizarea invaziv a tensiunii arteriale
N 29
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/3

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

Msurarea directa a tensiunii arteriale permite evaluarea continua a tensiunii sistolice, diastolice cat si recoltarea
de analize. Msurarea directa a tensiunii reflecta rezistenta vasculara si este o metoda mult mai fidela dect
msurarea indirecta.

Materiale necesare:
Pentru inseria unui cateter arterial:
mnui
masca
mnui sterile
cateter( 16G, 20G, depinznd de ceea ce se dorete, de structura pacientului etc.)
cmp steril
aleza
cablu de msurare care trebuie ataat la monitor
ansamblu de conectata la artera( de obicei este un kit care conine tot ce trebuie)
anestezic local daca se indica
fir de sutura
seringa si ac
stativ
fixator
paduri alcoolizate
comprese
perfuzie cu heparina

Pentru recoltarea de snge arterial:
Daca nu este montat cateterul si se recolteaz prin puncie arteriala:
seringa de 2ml sau 5ml cu ac
fiola de heparina
2
mnui
paduri alcoolizate
comprese tifon
etichete
bandaj adeziv

Daca este deja montat un cateter arterial:
mnui
masca
seringi
formular cerere laborator
eprubete
Pentru ndeprtarea cateterului arterial:
mnui
masca
comprese sterile
bisturiu sau foarfeca sterila
paduri alcoolizate
fixatoare sau leucoplast

Pentru cultura de cap cateter:
foarfeca sterila
recipient steril

se spal minile bine
se poarta echipament de protecie
se eticheteaz orice flacon cu soluie
se seteaz alarmele montorului care va msura presiunea arteriala, conform indicaiilor medicului

Implementarea:
se explica procedura pacientului si familiei acestuia si se va obine un consimmnt scris
se face anamneza pacientului referitoare la istoricul sau alergic ( la xilina, betadina, heparina )
se menine asepsia prin purtarea echipamentului de protecie
se poziioneaz pacientul intr-o poziie confortabila
se pregtete perfuzia cu ser heparinat care se va ataa la cateterul arterial

Inserarea unui cateter arterial:
nainte de montarea cateterului se va face testul Allen:
este utilizat pentru evaluarea fluxului arterial la nivelul minii. nti se palpeaz pulsul la arterele radiala si
ulnar, prin compresiunea profunda la nivelul fetei anterioare a antebraului.
pacientul este rugat s i strng pumnul, apoi se comprima ferm ambele artere intre cele doua police;
in continuare, pacientul va fi rugat sa deschid pumnul si se va observa ca palma este palida (in tot acest
timp se menine compresia pe artere);
se va decomprima artera ulnar (se menine compresia pe artera radiala); daca artera ulnar este patenta
i se va observa colorarea normala a palmei in 3-5 secunde.
se va decomprima artera radiala (se menine compresia pe artera ulnar); daca artera radiala este
patenta, fluxul sangvin va nroi palma in cteva secunde.
Prin acest procedeu, meninerea palorii dup decomprimarea uneia dintre artere indica ocluzia la nivelul acesteia
3
dup efectuarea testului, medicul va dezinfecta zona de puncionare, va anestezia si va introduce
cateterul. Se va ataa imediat la cateter perfuzia cu ser heparinat, se va porni si se va observa pe monitor curba
arteriala
medicul va fixa cateterul la piele cu fir de sutura si apoi asistenta va pansa cu comprese sterile si
leucoplast hipoalergenic

S.R.L. Buzu
PROCEDURA - MONTAREA SI INGRIJIREA UNUI PACEMAKER
PERMANENT / TEMPORAR
N 30
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/3

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

MONTAREA SI INGRIJIREA UNUI PACEMAKER PERMANENT
Pacemakerul este, de fapt, un emitator de impulsuri electrice ritmice de o energie foarte redusa care are ca si scop
initierea sau mentinerea ritmului cardiac
Indicatiile montarii unui pacemaker permanent sunt pacientii cu infarct miocardic, bradiaritmii persistente, cu bloc
total etc
Pacemakerul se plaseaza de catre chirurg intr-un buzunar subcutanat cu electrozi de obicei unipolari. Este format din
generator de impulsuri ( cu sursa de enrgie si sistem de reglare a modului de stimulare) si din sistemul de fire si
electrozi ( de la generator spre miocard ( pacing) si de la miocard spre generator (sensing).
Electrozii se fixeaza in atriul drept, ventriculul drept, sau in amandoua, si in atriul stang-sinusul coronar.
Codul uni pacemaker este format de obicei din trei litere, dar poate avea uneori si 5. Astfel, prma litera reprezinta
camera cardiaca cu pacing, a doua litera camera cardiaca cu sensing, a treia litera reprezinta raspunsul generatorului,
a patra litera programabilitatea pacemakerului, a cincea litera reprezinta raspunsul pacemakerului la tahicardie.

Materiale necesare:
monitor
comprese sterile
analgezie
sedative
paduri alcoolizate
trusa de urgenta
manusi sterile
masca

Implementare:

Preoperator:
se monteaza o linie venoasa periferica
se rade pacientul in regiunea indicata de chirurg ( de la clavicula pana la mamelon, axilar)
se efectueaza un EKG
se adminstreaza sedative daca se indica

Intraoperator:
asistenta va intra in sala pentru monitorizarea aritmiei, va purta echipamentul adecvat
se conecteaza pacientul la monitor
se supravegheaza cu atentie si se raporteaza orice chimbare a starii acestuia si a semnelor vitale

Postoperator:
se monitorizeaza pacientul
se mentine linia venoasa inca 24-48 ore pentru a avea o linie de acces in caz de apritie a aritmiei
se administreaza antibioterapia ( medicul poate prescrie pana la 7 zile de antibioterapie la aceasta manevra,
pentru a preveni infectia)
se verifica pansamentul pentru a observa eventualele sangerari sau alte modificari anormale
se verifica semnele vitale la fiecare 15 minute in prima ora de dupa manevra si din ora in ora timp de 4 ore, la
fiecare 4 ore in urmatoarele 48 ore si apoi o data la 12 ore
se va supraveghea pacientul pentru a observa din timp eventualele semne de perforare a ventriculului ce
duce la tamponada cardiaca ( sughit persistent, puls paradoxal, hipotensiune, cianoza, distensia venelor jugulare,
scaderea diurezei etc). Medicul va trebui anuntat imediat daca apare unul din aceste semne

@ se va oferi pacientului un card al pacemakerului care sa contina tipul acestuia, fabricantul, numarul de serie, rata
setata, data implantarii, numele medicului
@ cand se externeaza pacientul acesta va trebui invatat sa-si ingrijeasca zilnic pacemakerul si sa si-l verifice
@ astfel, se va spala cu grija cu apa si sapun la dus, se va lasa liber locul inciziei pentru putin timp, se va inspecta
zona din jurul inciziei pentru a raporta diversele nereguli ( disconfort, roseata etc), isi va lua pulsul pentru un minut si
va verifica daca arata la fel ca rata setata a pacemakerului ( pacientul va trebui sa anunte medicul daca valorile nu
corespund), isi va lua medicatia prescrisa, va purta tot timpul cardul pacemakerului, va conduce in momentul cand va
avea voie de la medic, isi va anunta medicul daca vrea sa inceapa activitati mai solicitante ( innot, tenis etc), va fi
invatat ca activitatea pacemakerului interfereaza cu alte metoe diagnostie sau aparaturi ( RMN, telefonul mobil, care
trebuie folosit mai putin, si de obicei, de partea opusa implantarii pacemakerului, etc)
@ daca pacientul va simti ameteala cand va fi langa un echipament electric, va fi invatat sa se indeparteze pentru ca
pacemakerul sa isi revina la activitatea normala
@ pacientul trebuie sa mentina legatura cu medicul pentru a-i raporta orice semn de aparitie a palpitatiilor,
scaderea pulsului cu 5-10 batai mai putin decat rata pacemakerului, confuzie, ameteala, obseala, respiratii scurte

MONTAREA SI INGRIJIREA UNUI PACEMAKER TEMPORAR

De obicei montat in urgenta, un pacemaker temporar consta intr-un generator de impulsuri extern si un sistem de
elctrozi.Pacemakerul temporar poate fi: transcutanat, transvenos , transtoracic si epicordial.
In urgente, cea mai buna alegere este cel transcutanat. Acesta are un generator de impulsuri pe baterie, pe care le va
trimite cu ajutorul a doi electrozi plasati unul pe spatele pacientului si unul pe pieptul pacientului.

Materiale necesare:
pacemaker extern
monitor cardiac

Implementare:
se explica procedura pacientului sau familiei acestuia, depinde de starea pacientului
se va scurta cu o foarfeca parul din zona unde se vor aplca electrozii. Nu se va rade deoarece pelea se poate
zgaria sau irita si curentul produs de generator va amplifica disconfortul in aceasta situatie
medicul va aplica pacemakerul si il va seta la o rata considerata cea mai buna pentru pacient. Bataile inimii
trebuie sa fie aproximativ la fel ca numar cu ale pacemakerului

@ se va evita producerea microsocurilor prin atentionarea pacientului sa nu foloseasca echipament electric
neampamantat (telefon mobil, aparat de ras electric etc)
@ nu se vor plasa electrozii pe protuberante oasoase deoarece osul este un slab conductor de electricitate
@ dupa montarea pacemakerului se vor evalua semnele vitale ale pacientului si se va efectua EKG zilnic
@ se va nota data montarii pacemakerului, motivul, tipul de pacemaker cat si raspunsul pacientului

Complicatii:
@ complicatiile asociatei terapiei prin montare de pacemaker transcutanat sunt microsocurile, defectarea
echipamentului, aritmii fatale, lezari dermice, dureri musculare
1

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA
PERFUZIA : TERAPIA INTRAVENOASA PERIFERICA

N 32
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/10

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

PROCEDURI PRIVIND UTILIZAREA DISPOZITIVELOR MEDICALE N CORPUL UMAN

PERFUZIA : TERAPIA INTRAVENOASA PERIFERICA

Pregatirea terapiei intravenoase periferice:

Pentru o administrare intravenoasa eficienta este esential ca materialele sa fie pregatite .Pregatirea materialelor
necesare depinde de rata de administrare, de tipul terapiei, cat si de specificul solutiei care trebuie administrata
intravenos. Exista doua tipuri de filtre de picurare pentru perfuzoare care trebuie alese in functie de ce se indica
la administrare. Astel macropicuratorul este folosit pentru administrarea rapida a unor cantitati mari de solutie
prin faptul ca permite formarea picaturilor mari. Perfuzoarele cu micropicurator se folosesc pentru uzul pediatric
si la adulti care necesita adminstrarea unor cantitati mici de solutie intr-un timp mai indelungat, sub un control
atent al ratei si cantitatii de adminstrare.
Administrarea intravenoasa prin atasarea unei linii venoase secundare la una primara, deja existenta, permite
adminstrarea alternativa sau concomitenta a doua solutii
Perfuzoarele care au filtru de aer se folosesc pentru solutiile din sticle, cele fara filtru de aer se folosesc pentru
solutiile din pungi de plastic sau la flacoanele care au ele atasate filtru de aer.

Materiale necesare:
solutia de administrare intravenoasa
paduri alcoolizate
perfuzor
stativ
medicamentele prescrise daca trebuie administrate in perfuzie
manusi
tavita sau carucior de lucru
2

se verifica data de expirare a solutiilor de administrat, volumul si tipul solutiilor
se examineaza solutiile ( de plastic sau de sticla) sa nu fie perforate sau sparte
se examineaza solutiile pentru a erifica aspectul lor( sa nu fie tulburi, precipitate etc)

Administrare:
se spala mainile bine
se pun manusile
se agata solutia in stativ
se inlatura capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat portiunea unde va fi introdus
perfuzorul
se introduce cu seringa sterila un alt medicament in solutia perfuzabila daca acest lucru este indicat si se va
eticheta flaconul specificand medicatia introdusa
se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu atingem capatul sau de nimic pentru a-l
pastra steril
se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana se umple jumatate
se declampeaza perfuzorul si se goleste de aer lasand lichidul sa curga in tavita pana cand nu mai este nici o
bula de aer
daca solutia este in flacon de sticla va trebui sa se deschida filtrul de aer pentru ca ea sa curga. Daca este in
punga de plastic nu este nevoie
se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se ataseaza perfuzorul la branula
se eticheteaza flaconul de solutie cu data si ora administrarii

terapia intravenoasa produce de cele mai multe ori anxietate bolnavului. Pentru a-i reduce teama si a ne
asigura de cooperarea sa, procedura trebuie explicata pacientului in detali. Astfel, se va explica pacientului ca
va ramane la locul punctionarii un cateter de plastic la care se va atasa un perfuzor pentru perfuzarea
diferitelor solutii indicate de medic sau o seringa pentru adminstrarea antibioticelor sau altor substante
prescrise. Se va explica pacientului ca aceasta il scuteste de inteparea repetata pentru adminstrarea
tramentului
i se va explica, de asemenea, ca durata si tipul tratamentulu vor fi indicate de medic
se aduce la cunostinta pacientului orice modificare survenita in schema de tratament
de-a lungul tratamentului pacientul trebuie invatat sa anunte orice modificare in rata de administrare
potrivita de asistenta( daca perfuzia se opreste sau merge mult mai rapid), daca incepe sa-l doara .De
asemenea, i se va preciza ca nu va trebui sa loveasca sau sa bruscheze locul unde branula este inserata
se va explica tehnica indepartarii branulei, cat timp se va tine compresie la locul de insertie cat si faptul ca va
fi apt sa isi foloseasca mana respectiva la fel de bine ca inainte de montarea branulei

MONTAREA UNUI CATETER DE VENA PERIFERICA:
Insertia unui cateter de vena periferica presupune selectarea unui cateter adecvat, a unui loc de punctionare si a
unei vene potrivite, aplicarea de garou, dezinfecatrea locului ales, punctionarea venei si introducerea
cateterului.Selectarea cateterului si a locului de insertie se va face in functie de tipul, durata si frecventa
tratamentului pe care pacientul le are prescrise, accesibilitatea patului venos al pacientului, varsta si constitutia
fizica a pacientului.
Daca este posibil, se va alege o vena la bratul sau mana nondominanta. Locurile preferate de punctionare venoasa
sunt vena cefalica si basilica a bratului si cele de pe partea dorsala a mainii. Se pot aborda si venele de la nivelul
piciorului , dar creste riscul de tromboflebita.
Un cateter periferic permite adminstrarea de solutii lichide, sange si derivate din sange, si mentine accesul venos
permanent. Insertia unui cateter periferic este contraindicata la bratul sau mana care prezinta leziuni, edeme,
arsuri, la bratul sau mana corespunzatoare plagii operatorii la pacientele mastectomizate.
De obicei, daca o vena este lezata ( hematom , echimoza etc) se va alege un nou loc de punctionare intotdeauna
deasupra zonei lezate, niciodata sub zona lezata.

3

Materiale necesare:
paduri alcoolizate
manusi
garou
cateter pentru vena periferica
solutiile de administrat
seringa cu solutie normal salina
perfuzor
stativ
fixator transparent pentru cateter
comprese

se verifica medicatia prescrisa , data de expirare , aspectul solutiilor de administrat
se ataseaza perfuzorul la flaconul cu solutie in mod steril si se scoate aerul

Insertia cateterului:
se pozitioneaza stativul cu solutia perfuzabila si perfuzorul atasat cat mai aproape de patul pacientului
se explica procedura pacientului pentru a-i reduce anxietatea (care poate produce vasoconstrictie si implicit,
un abord mai dificil al venelor) si a ne asigura de cooperarea sa
se spala pe maini
se selecteaza locul punctionarii. Daca se prevede o terapie intravenoasa de lunga durata se va incepe cu
venele din portiunea distala pentru a schimba, cu timpul, locul punctionarii din ce in ce mai proximal. Daca
trebuie administrata o substanta iritanta sau un volum mai mare de lchide, se va alege o vena mare
se pozitioneaza pacientul intr-o pozitie confortabila , cu bratul sprijinit si pozitionat in jos pentru a permite
umplerea venelor bratului si mainii
se aplica garoul la aproximativ 15 cm mai sus de locul de punctionare, pentru a dilata venele. Se verifica pulsul
radial.Daca acesta nu este palpabil se va largi putin garoul pentru a nu face ocluzie arteriala
se palpeaza o vena cu ajutorul indexului si al degetului mijlociu al mainii nondominante
se trage de piele pentru a fixa vena
daca vena nu se simte bine se va alege alta
daca este palpabila dar nu suficient de palpabila se cere pacientului sa isi inchida si sa-si deschida pumnul de
cateva ori sau se tapoteaza cu degetele de-a lungul venei
garoul nu se va mentine mai mult de 3 minute. Daca in tot acest timp nu s-a reusit inserarea cateterului se va
desface garoul pentru cateva minute si se va relua tehnica
se pun manusile
se dezinfecteaza locul ales pentru punctionare cu paduri alcoolizate dinspre interior spre exterior si se lasa sa
se usuce pielea ( uneori, va fi necesar ca in prealabil sa fie indepartat parul din zona respectiva la pacientii cu
pilozitate accentuata)
se va lua branula in mana dominanta si se va tine intre police si index ( daca are aripioare branula se va tine
de acestea ) iar cu policele mainii nondominate se va trage piele de sub vena pentru a o fixa si a o exprima( ea
va apare angorjata )
se va avertiza pacientul va simti o intepatura
se va introduce cateterul cu amboul acului in sus, sub un unghi de aproximativ 15 grade, direct prin piele pana
in vena printr-o singura miscare, verificand daca apare sange in capatul cateterului care confirma ca acesta
este in vena
din momentul in care apare sangele exista mai multe metode de a introduce cateterul in vena. Se desface
garoul apoi fie se continua impingerea cu grija ( pentru a nu perfora vena prin celalalt perete) a cateterului
pana la jumatatea sa si apoi se scoate acul in acelasi timp cu impingerea totala a canulei de plastic , atasandu-
se imediat fie perfuzorul fie seringa , presand usor pe vena pentru impiedicarea sangerarii; fie se scoate acul
imediat dupa punctionarea venei si aparitia sangelui si se ataseaza rapid si steril perfuzorul solutiei de
administrat. Se porneste perfuzia in timp ce cu o mana se fixeaza vena si cu cealalta se impinge canula de
4

plastic. Este o metoda care nu prezinta riscul perforarii venei deoarece cateterul este introdus fara a mai avea
acul in el si deoarece solutia perfuzata dilata vena facand mai usoara avansarea cateterului
dupa introducerea cateterului se curata locul cu paduri alcoolizate, se arunca acul cateterului in recipientul de
intepatoare
se regleaza ritmul de administrare a perfuziei
se fixeaza cateterul cu un fixator transparent si semipermeabil dupa ce se usuca dezinfectantul pe piele
fixatorul se desface in mod steril si se aplica pe locul de insertie lipind bine marginile pentru a preveni iesirea
accidentala a cateterului
se fixeaza si tubul perfuzorului de mana pacientului avand grija insa sa lase libertate de miscare si sa nu fie
fixat in extensie deoarece poate trage cateterul afara din vena la o miscare mai brusca
daca cateterul se afla in zona articulatiilor mainii , de exemplu, se va pune un un propsop rulat sub articulatie
si se plasa mana pe el
indepartarea cateterului se va face la terminarea terapiei intravenoase sau atunci cand vechiul cateter nu mai
este functional si pacientul necesita in continuare tratament intravenos. Se opreste perfuzia si se clampeaza
perfuzorul, indepartandu-se apoi cu blndete fixatorul de pe branula. Flosind o tehnica sterila se va deschide o
compresa sterila. Se vor pune manusi si se plasa compresa sterila cu o mana peste locul de insertie a
cateterului, iar cu cealalta mana se va scoate branula printr-o miscare paralela cu pielea
se va inspecta branula scoasa pentru ca sa nu lipseasca din ea portiuni care sa se fi rupt accidental si sa intre
in circulatia sangvina a pacientului
se face compresie pe locul punctionarii timp de 1-2 minute, se curata zona si apoi se aplica un bandaj adeziv
daca apar secretii la locul de insertie a cateterului capatul acestuia va fi taiat cu o foarfeca sterila direct intr-
un recipient steril si trimis la laborator pentru analizare
se va indica pacientului sa-si restanga pentru 10 minute activitatea membrului care a avut cateterul si sa
pastreze bandajul adeziv timp de 1 ora de la indepartarea branulei

Considerati speciale:
se vor schimba fixatoarele branulei la pacientii cu terapie intravenoasa indelungata la fiecare 48 de ore sau ori
de cate ori acestea se dezlipesc sau se murdaresc
se va schimba cateterul la fiecare 72 de ore la pacientii care necesita aceasta si se va alterna locul de insertie a
acestuia
pacientii care vor fi externati cu catetere periferice vor trebui invatati sa-l ingrijeasca si protejeze si cum sa
identifice eventualele complicatii si disfunctionalitati
pacientul va trebui sa-si inspecteze periodic acasa locul de insertie si sa anunte echipa de ingrijiri daca apar
edeme , roseata , durere

Complicatii:
Complicatiile care pot surveni in cadrul terapiei intravenoase pe cateter periferic trebuie avute in vedere,
prevenite, iar, daca apar, cunoscute metodele de actionare in aceste situatii. Aceste complicatii sunt:
flebitele ( roseata la locul de insertie si de-a lungul venei, durere, edem, scleroza venei, uneori febra) datorate
fie pastrarii timp indelungat a unui cateter in vena, medicamente sau solutii administrate care au pH prea
mare sau prea mic sau osmolaritate crescuta, deplasarea branulei in vena prin frictionare. Se va indeparta
cateterul, se vor aplica comprese cu apa calduta, se anunta medicul daca pacientul are febra. Flebitele pot fi
prevenite prin schimbarea la timp a cateterelor si securizarea lor printr-o fixare atenta , impiedicand miscare
in vena
extravazarea solutiilor ( va apare o umflatura la locul de insertie si in in jurul sau, descresterea temperaturii
pielii din zona, durere, senzatie de arsura ) prin perforarea venei sau dislocarea cateterului din vena. Se va
opri perfuzia imediat, se va aplica gheata imediat dupa si apoi comprese caldute mai tarziu. Extravazarea
solutiilor administrate poate fi prevenita prin verificarea periodica a locului de insertie a cateterului, prin
aplicarea corecta a fixatorului transparent care permite ca aceasta verificare periodica sa fie foarte usor de
facut
impermeabilitatea cateterului ( perfuzia nu mai curge , iar daca pacientul are infuzomat sau injectomat acesta
intra in alarma) datorita neheparinizarii perodice a cateterului dupa fiecare administrare, nefolosirii
indelungate sau formarii de cheaguri de sage atunci cand pacientul se plimba si sangele umple cateterul si
stationeaza acolo. Permeabilitatea cateterului se poate mentine prin heparinizare sau adminstrare de solutie
5

normal salina dupa fiecare folosire si invatarea pacientului sa tina mana cu branula ridicata in dreptul cotului
atunci cand se plimba
hematom ( sensibilitate crescuta la orice atingere a zonei, vanataie, impermeabilitate) datorita perforarii
peretului opus in timpul inserarii cateterului, compresie ineficienta dupa indepartarea branulei. Se va scoate
branula, se va aplica compresie. Formarea de hematoame poate fi prevenita prin efectuarea corecta a tehnicii
de insertie a cateterului, de o marime potrivita venei abordate si prin eliberarea garoului cat mai repede
posibil dupa insertia cateterului
sectionarea cateterului, de obicei capatul acestuia care este introdus in vena, datorita reinsertiei acului de-a
luncul tecii de plastic, in timp ce cateteru este in vena. Se va incerca recuperarea partii sectionate daca este la
vedere, daca nu , se aplica garou deasupra locului de insertie si se anunta medicul si radiologul. Sectionarea
cateterului se poate preveni neintroducand niciodata acul inapoi in cateter pentru a incerca insertia sa ci se
scot amandoua odata si se incearca inca o data insertia cu alt cateter
spasme venoase ( durere de-a lungul venei, albirea pielii din jurul venei respective, rata scazuta de curgere a
solutiei perfuzate chiar daca perfuzorul este declampat) datorita administrarii inadecavte de substante
iritative si in dilutii insuficiente , administrarii de solutii perfuzabile reci( sau transfuzie cu sange rece),
adminstrarea prea rapida a solutiilor chiar daca sunt la temperatura camerei. Se vor aplica comprese cu apa
calduta, se va descreste ritmu de adminstrare. Spasmul venos poate fi prevenit prin administrarea de sange si
solutii la temperaturile potrivite
reactii vasovagale ( colaps brusc al venei in timpul punctionarii, paloare, ameteala, greata, transpiratii,
hipotensiune ) datorita producerii de spasm venos cauzat de anxietate si durere .Pacietul va fi asezat pat cu
picioarele mai sus decat capul, este incurajat sa respire adanc, se masoara semnele vitale. Aceste situatii pot fi
prevenite prin explicarea procedurii pacientului, reducerea anxietatii acestuia si eventual, folosirea unui
anestezic local inainte de punctionarea venei
tromboze ( durere , roseata , umflatura , impermeabilitate) datorita afectarii celulelor endoteliale ale venelor
favorizand formarea de trombi. Se va indeparta cateterul si se va insera intr-o alta zona, se vor aplica
comprese cu apa calduta, se va supraveghea pacientul si observa daca apar semne de infectie. Formarea
trombozelor poate fi prevenita prin insertia unui cateter periferic folosind o tehnica corecta, fara a leza vena
infectii sistemice ca septicemia sau bacteriemia ( febra, frisoane, indispozitie fara motiv aparent) datorita unei
tehnici nesterile, aparitiei flebitelor severe care favorizeaza dezvoltarea organismelor, fixare insuficienta a
branulei ceea ce permite miscarea ei in vena si introducerea organismelor in circulatia sangvina, mentinerea
indelungata a unui cateter, sistem imun slab dezvoltat sau folosirea unor solutii perfuzbile contaminate. Se va
anunta imediat medicul la aparitia semnelor specifice descrise. Se va indeparta cateterul si se vor obtine
culturi de la locul insertiei, se va taia cu o foarfeca sterila capatul cateterului si se va trimite la laborator
pentru analizare, se vor monitoriza semnele vitale, se vor administra medicatia si antibioterapia prescrise.
Prevenirea infectilor sistemice se poate face folosind cu strictete o tehnica sterila atat la insertia cateterlui cat
si la cuplarea perfuzoarelor la solutiile de perfuzat si la branula, la intreruperea perfuziilor sau la indepartarea
cateterului
reactii alergice ( prurit, bronhospasme, urticarie, edem la locul de insertie a cateterului) pana la reactii
anafilactice cu stop cardiac , datorate faptului ca pacientul este alergic la substanta administrata. In acest caz
se va opri perfuzia imediat, se mentin permeabile caile respiratorii, se anunta imediat medicul, se vor
adminstra antihistaminicele, antiinflamatoarele si antipireticele care se prescriu cat si epinefrina si cortizon
daca se indica. Reactiile alergice se previn printr-o completa anamneza a pacientului care sa contina istoricul
alergenic al acestuia , efectuarea testarii la medicamente( in special antibiotice) inaintea primei administrari
cu monitorizare atenta timp de 15 minute de la testare sau de la adminstrarea unui nou medicament fara
testare
incarcare circulatorie ( disconfort, turgescenta venei jugulare, dificultate respiratorie, cresterea tensiunii
arteriale, respiratie zgomotoasa ( cu haraituri), dezechilibru intre lichidele eliminate si cele igerate,
administrate) datorata unui calcul gresit al cantitatii de lichide ce trebuie adminstrat cat si administrarii prea
rapide a acestuia. In acest caz se ridica capul patului astfel incat pacientul sa stea semisezand , se
administreaza oxigen, se anunta medicul, se administreaza diuretice daca se prescriu. Pentru a preveni
incarcarea circulatorie se va verifica periodic rata de administrare a perfuziilor pentru a observa din timp
eventualele dereglari si schimbari, se calculeaza cu atentie cantitatea care trebuie administrata, se verifica si
monitorizeaza diureaza pacientilor cu tratament perfuzabil de solutii pentru a putea face un bilant corect
6

embolie ( dificultate respiratorie, puls slab batut, cresterea presiunii venoase centrale, hipotensiune,
pierderea constientei) datorita impingerii aerului in vena prin schimbarea flacoanelor de solutie si impingerea
aerului de pe perfuzor in vena.Se va inlatura perfuzia, se va chema medicul, se va pozitiona pacientul pe
partea stanga in pozitie Trendelenburg pentru a permite aerului sa intre in atriul drept, se va administra
oxigen.Prevenirea emboliei se face scotand aerul cu atentie din perfuzor inainte de cuplare la cateter si
schimbarea flacoanelor cu verificarea perfuzorului, securizarea conexiunilor dintre perfuzor si cateter si dintre
perfuzor si flacon

MENTINEREA SI INGRIJIREA UNEI LINII VENOASE:

Ingrijirea unei linii venoase presupune rotatia locurilor de punctionare, schimbarea pansamentelor si fixatoarelor,
schimbarea perfuzoarelor si a solutiilor perfuzabile.
De obicei, fixatoarele sau pansamentlele se schimba odata cu insertia unui nou cateter sau atunci cand se uda sau
se murdaresc. Perfuzoarele, la pancientii cu administrare intrevenoasa continua, se schimba la 48 ore iar solutiile
la 24 ore. Locul de insetie a cateterului trebuie schimbat la fiecare 72 de ore si trebuie inspectat la fiecare 4 ore
prin fixatorul transparent si semipermeabil.

Materiale necesare:
Pentru scimbarea pansamentului sau fixatorului:
manusi sterile
paduri alcoolizate sau cu betadina
bandaj adeziv
comprese sterile sau fixator transparent si semipermeabil
leocoplast

Pentru schimbarea solutiilor:
flaconul cu solutia de administrat
paduri alcoolizate

Pentru schimbarea perfuzorului:
perfuzor steril
manusi
etichete
comprese sterile

Se va merge cu carucioarul de lucru chiar daca trebuie schimbat doar pansamentul sau fixatorul, deoarece , la
schimbarea acestuia se poate constata ca trebuie schimbat locul de insertie a cataterului din diverse motive.

Implementarea:
se spala mainile
se va tine cont ca trebuie folosite intotdeauna manusi sterile atunci cand se lucreaza in zona locului de
insertie a cateterului
se explica pacientului fiecare procedura pentru a-i diminua anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa

Schimbarea pansamentului sau fixatorului:
se indeparteaza vechiul fixator, se pregateste cel nou si se pun manusile
se fixeaza cateterul cu mana nondominanta pentru a preveni miscarile accidentale, iesirea acestuia din vena,s
au perforarea venei
se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa eventualele semne de infectie (roseata si durere la locul
punctiei), infiltratie (edem), si tromboflebita (roseata,durere de-a lungul venei,edem) .Daca oricare din aceste
semne este prezent se acopera zona de punctionare cu un pansament steril si se scoate cateterul. Se face
compresie pana cand se opreste sangerarea si se aplica un bandaj adeziv. Apoi se introduce un alt cateter
intr-o alta zona. Daca insa zona de punctionare este intacta se va curata cu grija cu paduri alcoolizate sau cu
7

betadina prin miscari circulare, dinspre interior spre exterior. Se lasa pielea sa se usuce inainte de a se aplica
un alt fixator sau pansament.

Schimbarea solutiei de perfuzat:
se spala mainile
se inspecteaza flaconul de solutie care trebuie administrat pentru a vedea eventualele nereguli, cum ar fi:
decolorarea solutiei, aspect tulbure, data expirarii , flacoane perforate, sparte
se clampeaza perfuzorul avand camera de picurare pe jumatate plina pentru a impiedica aerul sa intre pe
prelungirea perfuzorului
pe caruciorul de lucru sau pe masuta de lucru se indeparteaza capacul sau dopul flaconului nou de solutie si
se dezinfecteaza cu pad alcoolizat
se indeparteaza flaconul vechi din stativ, se aseaza langa cel nou, se scoate capatul perfuzorului din el si se
introduce in flaconul nou din stativ
se agata flaconul cu solutie perfuzabila in stativ

Schimbarea perfuzorului:
se clampeaza perfuzorul (se intrerupe perfuzia) cu camera de picurare pe jumatate plina,se scoate capatul sau
din flacon si se agata in stativ deasupra nivelului inimii pacientului, timp in care se introduce noul perfuzor in
flacon, se evacueaza aerul din el, se clampeaza
se pune o compresa sterila sub capatul exterior al cateterului. Se preseaza cu un deget pe cateter pentru a
preveni sangerarea
se deconecteaza cu grija vechiul perfuzor, evitand sa se scoata accidental branula
se indeparteaza capacul protector al noului perfuzor si se va adapta la cateter
se ajusteaza rata de adminstrare
se eticheteaza perfuzorul cu data si ora schimbarii

TERAPIE VENOASA CENTRALA:

Un cateter venos central este un cateter venos steril facut din cauciuc poliuretanic sau silicon. Este inserat printr-o
vena mare, cum ar fi subclavia sau jugulara, iar varful sau ajunge in vena cava superioara. Oferind acces la venele
centrale, terapia prin cateter venos central are anumite beneficii. Astfel, permite monitorizarea presiunii venoase
centrale (care indica volumul sangvin ), recoltarea de analize de laborator fara a mai fi nevoie de punctionare. De
asemenea , permite administrarea unor cantitati crescute de fluide in urgente sau cand scaderea circulatiei
venoase periferice face imposibil accesul la venele periferice, este folosita la paicentii care necesita tratament
intravenos indelungat, la pacientii care necesita nutritie parenterala.
Terapia venoasa centrala are si dezavanaje prin faptul ca are un risc cresut de complicatii ( pneumotorax, sepsis,
formarea de trombi, perforarea de organe si vase), scade gradul de mobilizare al pacientului, este dificil de
efectuat, este mai costisitoare decat terapia venoasa periferica. Cateterul venos central este inserat de catre
medic ajutat de asistenta.
Scoaterea cateterului este o manevra sterila si poate fi efectuata si de catre asistenta. Se va proceda la
indepartarea cateterului fie la terminarea terapiei, fie din cauze care necesita aceasta decizie ( semne de infectie
la nivelul insertiei, de exemplu, cand capatul cateterului, taiat cu o foarfeca sterila, va fi trimis la laborator pentru
a fi analizat).
Materiale necesare:

Pentru insertia unui cateter venos central:
manusi sterile , halate, masti
campuri sterile
paduri alcoolizate
perfuzoare
solutii normal saline
unguent cu antibiotic daca este necesar
seringi de diverse dimensiuni
8

xilina 1%
fire de sutura
2 catetere venoase centrale
foarfeca sterila
comprese sterile
fixator transparent si semipermeabil
solutie diluata de heparina
leucoplast si etichete

Pentru verificarea si spalarea cateterului:
solutie normal salinan sau solutie diluata de heparina
paduri alcoolizate
alcool 70%

Pentru indepartarea cateterului venos central:
manusi
pensa sterila
bisturiu
paduri alcoolizate
comprese serile
pansament transparent si semipermebil
unguent cu betadina
foarfeca sterila si recipient pentru cultura varfului cateterului daca este necesar

Cateterul va fi ales in functie de terapia care se vrea initiata. De cele mai multe ori cateterul este livrat ca un set
care contine toate materialele necesare montarii sale mai putin solutiile saline.

se cere confirmarea medicului privitoare la marimea cateterului ales ( de obicei se folosesc catetere 14 G sau
16 G)
se selecteaza solutile de administrat care se vor atasa la cateter
se eticheteaza solutiile

Implementare:
se spala mainile
se obtine consimtamantul pacientului sau familiei
se va explica procedura pacientului si ise va raspunde la intrebarile pe care le are
se face anamneza referitoare la istoricul alergenic al pacientului la iod, latex, xilina
se aseaza pacientul in pozitie Trendelenburg pentru a se dilata venele si pentru a reduce riscul de embolism
se va aseza o aleza rulata pe lungime intre umerii pacientului atunci cand se va insera cateterul prin subclavie
si sub umarul opus pentru a tine gatul in extensie si a avea o buna vizibilitate a zonei atunci cand se insereaza
prin jugulara
se aseaza o aleza desfacuta sub capul si gatul pacientului pentru a impiedica murdarirea patului
se pozitioneaza capul pacientului in partea opusa interventiei pentru a preveni posibila contaminare cu agenti
aerieni patogeni si pentru a face zona mai accesibila
se pregateste zona de interventie( sa nu aiba par; se va rade pacientul cu o seara ianite daca este necesar
pentru a nu se interveni pe pielea iritata ceea ce ar creste riscl de infectie)
se pune un camp steril pe masuta de lucru pe care se aseaza materialele
medicul isi va pune masca, manusi sterile si halat
se dezinfecteaza locul zonei de insertie cu miscari viguroase
medicul va acoperi capul si gatul pacientului cu un camp steril decupat in mijloc, lasand deschizatura campului
peste zona de interventie
9

se ofera medicului seringa cu xilina pentru a efectua anestezia locala
se deschide si se ofera medicului in mod steril cutia cu cateterul
in timpul cat medicul introduce cateterul asistenta va pregati solutia de perfuzat pentru a fi atasata imediat la
cateter
dupa ce medicul introduce cateterul si ii ataseaza solutia perfuzabila pregatita se va regla rata de
administrare a perfuziei pentru a mentine permeabilitatea cateterului daca este necesar, sau se
heparinizeaza, se clampeaza si pune dopul. Cateterele pot avea o cale, doua sau trei, in functie de ceea ce se
doreste
medicul va coase urechile cateterului la piele pentru a-l fixa
se poate confirma radiologic amplasarea corecta a cateterului daca se doreste
se acopera apoi cu un fixator transparent si semipermeabil, dupa ce se dezinfecteaza si curata zona si se lasa
sa se usuce. In primele 24 de ore poate aparea o secretie sero-sanguinolenta normala
se va eticheta data efectuarii insertiei cateterului, pansamentului
se aseaza pacientul intr-o pozitie confortabila si se reevalueaza starea sa generala
pentru a mentine permeabilitatea si buna functionare a cateteruluipe care se adminstreaza intermitent
medicatie, acesta trebuie spalat in mod regulat pe toate caile sale cu solutie diluata de heaprina ( se recomda
dilutii de 10 pana la 100 unitati pe ml) sau cu solutie normal salina
pentru a spala caile cateterului se va dezinfeta cu alcool 70%capacul si se va indeparta, apoi prin tehnica
sterila se va atasa seringa si se va injecta solutia indicata dupa ce se aspira initial pentru confirmarea
pozitionarii corecte a cateterului cat si a permeabilitatii sale

Indepartarea cateterului:
este nevoie de inca o asistenta in eventualitatea in care apare sangerare masiva deaorece este dificl de facut
compresie pe subclavie, de exemplu
se aseaza pacientul lungit cu fata in sus pentru a preveni embolismul
se spala mainile si se pun manusi nesterile si masca
se intrerupe orice perfuzie
se indeparteaza si se arunca pansamentul vechi
se inspecteaza zona pentru a vedea daca apar semne de drenaj si inflamatie
se taie firele de sutura cu o pensa sterila si un bisturiu
se scoate cateterul printr-o miscare inceata si uniforma
se aplica unguent cu betadina la locul insertiei pentru a-l acoperi si a preveni contaminarea
se acopera apoi cu o compresa si apoi se aplica un fixator transparent si semipermeabil peste compresa
se eticheteaza fixatorul cu data si ora indepartarii cateteruluisi efectuarea pansamentului
se va tine pansamentul pana cand apare epitelizarea
se inspecteaza cateterul indepartat pentru a vedea daca nu s-a sectionat vreo parte si a intrat in circulatia
sangvina a pacientului. Daca se suspecteaza acest lucru se va anunta medicul imediat si se va monitoriza cu
atentie pacientul
daca se suspecteaza infectie se va taia cu o foarfeca sterila varful cateterului si se va duce la laborator intr-un
recipient specific, steril, pentru analizare
materialele folosite si cele indepartate se vor descarca in recipientele de colecatre a deseurilor specifice
fiearuia in parte

pana cand se va confirma radiologic plasarea corecta a cateterului se poate porni perfuzia cu glucoza 5%sau
solutie normal salina sau se va spala cateterul cu solutie diluata de heparina
pacientul va trebui monitorizat cu atentie pentru a observa precoce semnele de embolism ( paloare apoi
cianoza, dispnee, tuse, tahicardie pana la sincopa si soc). Daca apar aceste semne pacientul va fi pozitionat pe
in pozitie Trendellenburg, intors pe partea stanga si se va anunta medicul imediat
10

dupa insertie se va monitorza pacientul pentru a depista precoce semnele de pneumotorax ( respiratii scurte,
miscari inegale ale pieptului, tahicardie, durere in piept). Daca apar aceste semne va fi chemat medicul
imediat
pentru a preveni embolia se vor clapa intotdeauna caile cateterului sau apcietul va fi invatat sa faca manevra
Valsalva (cresterea preiunii intratoracice reduce riscul emboliei in timpul insertiei sau indepartarii cateterului.
Astfel se cere pacientului sa inspire adanc, sa tina aerul 10 secunde apoi sa expire si apoi sa respire linistit,
normal. Aceasta manevra, Valsalva, creste presiunea intrstoracica, de la un nivel normal de 3-4 mm Hg la 60
mmHg sau mai mult, scade pulsul si intoarcerea sangelui la inima si creste presiunea venoasa)
se schimba pansamentul din comprese la fiecare 48 ore iar fixatorul transparent la 3 pana la 7 zile sau ori de
cate ori devine ineficient , murad sau ud.Se schimba perfuzorul la fiecare 72 ore si solutiile perfuzbile de lunga
durata la fiecare 24 ore.Toate aceste manevre se fac folosind tehnici sterile.Se verifica periodic locul de
insertie pentru a observa din timp semele de inflamare,deconectare , roseata, drenaj etc
pot apare complicatii precum: infectiile, pneumotoraxul, embolia, trombosa, dar care pot fi prevenite prin
efectuarea corecta a tehnicilor strict sterile de insertie, indepartare si manevrare a cateterului venos central

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA: PERICARDIOCENTEZA
N 33
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/3

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

pericardiocenteza consta in aspirarea lichidului pericadial in exces. Procedura este atat terapeutica cat si
diagnostica si se foloseste de obicei in urgente ( pentru a preveni sau ameliora tamponada cardiaca). De asemenea,
poate oferi infromatii importante referitoae la cauza excesului lichidian pericardic si poate ajuta la alegerea unui
tratament adecvat
in mod normal exista pericardic o mica cantitate de lichid provenit din plasma care reduce frictiune. Excesul
de lichid insa se poate acumula fie dntr-o cauza inflamatorie, chirurgicala, datorita unei rupturi, traume penetrante in
pericard (injunghiere, impuscare)
acumularea rapida de lichid poate apare postoperator sau datorita unei traume penetrante. Poate conduce la
deces prin tamponada cardiaca
acumularea lenta de lichid pericardic poate avea drept cauza o pericardita, de exemplu, si nu pune viata
imediat in pericol deoarece este o acumulare traptata care lasa mai mult timp pericardulu sa se adapteze la excesul
de lichid
pericardul contne in mod normal intre 10 si 50 ml de lichid steril Lichidul este clar, fara evidenta prezenta a
germenilor patogeni, sangelui etc. Leucocitele preznete in lichidul pericardic normal nu depasesc o anumita valoare
iar gucoza continuta este aproximativ egala cu cea din sange
lichidul pericardic in exces poate fi transudat sau exudat. Transudatul este sarac in proteine si se formeaza de
obicei din cauze mecanice care alfecteaza formarea sau absorbtia lichidului (cresterea presiunii hidrostatice,
obstructionarea drenajului limfatic datorita unei tumori). Exudatele au de obice cauza inflamatorie si contin o
cantitate mare de proteine. Inflamatia afecteaza membrana capilarelor permitand proteinelor sa se acumuleze in
lichidul pericardic. Ambele tipuri de excese lichidiene pericardice apar in pericardite, neoplasme, infarct miocardic
acut, boli reumatice, tuberculoza, lupus eritematos sistemic

Materiale necesare:
alcool 70%si solutie de betadina
xilina 1%pentru anestezie
ace sterile ( 25 G pentru anestezie si 14G , 16 G , 18 G pentru inima)
seringa 50 ml
eprubete sterile
recipient steril
comprese sterile
heparina
monitor
pulsoximetru
trusa de urgenta si defibrilatorul
manusi

se vor pune toate materialele la indemana
se va conecta pacientul la monitor
se pregateste un camp steril

Implementare:
se va obtine un consimtamant scris de la pacient sau familia acestuia
se spala mainile
se va deschide orice echipament prin tehnica sterila
se va ajusta lumina si inaltimea patului mpentru a oferi o buna abordare medicului
se pozitioneaza pacientul in decubit dorsal cu toracele ridicat la 60 de grade
se spala mainile din nou si se pun manusi
se va oferi medicului in mod steril comprese cu betadina pentru a dezinfecta locul
medicul va dezinfecta zona ( de la marginea costala stanga pana la apendicele xifoid)
se va trage anestezic in seringa in cantitatea indicata de medic
se anunta pacientul ca i se va face o anestezie locala si ca va simti o mica arsura
medicul va atasa acul de punctionare la seringa de 50 ml si il va introduce prin piept in peretele pericardic
aspirand cu blandete pana cand apare lichid in seringa.Acul va fi indreptat sub un unghi de 35-45 grade spre scapula
dreapta intre marginea costala stanga si apendicele xifoid
asistenta va ajuta medicul in timpul manevrei si ii va oferi recipientele de colectare, dupa ce le-a dezinfectat.
Eprubetele vor fi etichetate si trimise la laborator specificand continutul lor in lichid pericardic
daca se cere analiza bacterian si sensibilitatea germenilor se va specifica laboratorului ce antibiotic primeste
pacientul
dupa ce medicul scoate acul asistenta va efectua compresie la mlocul de punctionare timp de 3-5 minute apoi
va efectua un pansament steril
pacientul va fi supravegheat penru a observa din timp eventualele complicatii, se vor monitoriza semnele
vitale la fiecare 15 minute imediat dupa manevra pana cand pacientul devine stabil

@ in timpul punctionarii se va supraveghe cu atentie traseul ekg al monitorului deoarece o crestere a segmentului
ST arata ca acul a atins suprafata epicardica si ca trebuie retras putin, o forma anormala de complex QRS indica o
perforatie de miocard, aparitia contractilor ventriculare premature indica atingerea peretelui ventricular
@ daca la aspirare vine o cantitate mare de sange aceasta indica o greseala de tehnica (o punctie inadecavta intr-
una din camerele inimii)
@ dupa efectuarea procedurii se va supraveghea cu atentie functia respiratorie si cardiaca a pacientului in special
pentru depistarea semnelor de tamponada cardiaca (jugulare turgescente, hepatomegalie, puls paradoxal,
hipotensiune arteriala si eventual soc)
@ tamponada cardiaca poate apare datorita acumularii rapide de lichid pericardic sau punctionarea accidentala a
unui vas coronarian care cauzeaza acumularea de sange in sacul pericardic

Complicatii:
@ pericardiocenteza poate avea complicatii fatale cum ar fi fibrilatia ventriculara, infectia pleurala, punctia
accidentala a plamanului etc.
@ pentru a preveni aceste accidente se face intital o ecocardiografie pentru a localiza exact acumularea de lichid. In
general, drenajul chirurgical este mai lipsit de risc decat pericardiocenteza

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA
PIPA ORO-FARINGEAN
N 34
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/2

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

O pipa orofaringiana este facuta din plastic curbat si se introduce in gura catre peretele posterior al faringelui
pentru a mentine permeabilitatea cailor aeriene.La un pacient inconstient , de obicei, limba obtrueaza faringele.
Pipa orofaringeala este facuta dupa curbatura palatului bucal si permite trecerea aerului prin ea si pe langa ea,
facilitand, de asemenea, aspiratia orofaringeala. Atasarea pipei este pentru o scurta peroada , in postanestezie,
de exemplu, pana cand pacientul se trezeste total. Totusi, ea este folosita si pe termen mai lung fiind pozitionata
in stanga sondei la un pacient intubat pentru a impiedica ca acesta sa isi muste cu dintii si sa sectioneze accidental
sonda endotraheala.
Nu se va folosi pipa la pacientii care au pierdut dinti in timpul traumei sau au interventii chirurgicale bucale , nici
la pacientii constienti deoarece le produce disconfort, senzatie de voma, laringospasm. Se foloseste de obicei la
pacientii inconstienti sau semiconstienti.

Materiale necesare:
pipa orofaringeala de marime potrivita
apasator limba
manusi
echipament necesar aspiratiei nasofaringeale
trusa de urgenta
apa oxigenata
apa
tavita renala
aplicator cu capat de bumbac pentru testarea reflectivitatii

se alege o pipa orofaringeala de marime adecvata ( o pipa de marime mai mare decat e necesara poate
obstructiona respiratia impingand epiglota in laringe)
de obicei se alege numarul 1 sau 2 pentru copii si nou-nascuti, numarul 4 sau 5 pentru un adult cu
constitutie fizica potrivita si numarul 6 pentru un adult obez

Implementarea:
explica procedura pacientului chiar daca pare ca nu este total constient
se asigura intimitate, se pun manusile pentru a preveni contactul cu fluidele pacientului
daca pacientul are proteza se va indeparta pentru a nu produce obstruari accidentale
se aspira pacientul daca este necesar
se plaseaza pacientul in decubit dorsal cu gatul in hiperextensie daca nu este contraindicat
pentru a introduce pipa se va folosi tehnica degetelor incrucisate sau apasatorul de limba. Astfel se
plaseaza policele pe arcada dentara inferioara si indexul pe cea superioara, apoi se imping degetele si se deschide
gura
cu cealalta mana se introduce pipa avand curbatura in pozitie concava. Se va avea grija sa nu se impinga
si limba in acelasi timp. Cand pipa atinge peretele posterior al faringelui se va roti si astfel incat curbatura sa fie
convexa, mulandu-se pe palatul bucal
pentru introducerea pipei se poate folosi si apasatorul de limba in locul tehnicii degetelor incrucisate
restul manevrei fiind identica
se ausculta plamanii pentru a se verifica buna pozitionare a pipei
se pozitioneaza pacientul in decubit laterl sau doar capul intrs intr-o parte, pentru a preveni astfel
aspiratul gastric in caz de varsaturi
daca pipa va fi mentinuta mai mult, ea se va scoate si se va spala la fiecare 4 ore cu apa oxigenata si apoi
cu apa simpla, se va efectua toaleta bucala standard. Manvrele de scoatere a pipei trebuie facute cu atentie,
insotite de subluxatie de mandibula, pentru a preveni alunecarea limbii in faringe
la fiecare schimbare de pipa, se va inspecta gura pentru a observa eventualele leziuni bucale datorita
acesteia
se va verifica frecvent pozitionarea pipei
cand pacientul isi recapata constienta si este capabil sa inghita, se va indeparta pipa tragand-o afara si in
jos, urmand curbatura naturala a gurii. Dupa indepartare, se testeaza reflexele de tuse si de voma ale pacientului
pentru a se asigura ca pipa nu a fost indepartata prematur( se atinge peretele posterior al faringelui pentru
reflexul de voma si orofaringele posterior pentru cel de tuse cu un aplicator cu capat de bumbac )

Complicatii:
@ spargerea dintilor , leziuni bucale, sangerari etc sunt complicatii care pot apare la insertia pipei
@ daca respiratia nu este eficienta se poate administra suplimentar oxigen pe masca

1

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA
SONDAJUL VEZICAL LA BRBAT I FEMEIE
N 35
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/4

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

SONDAJUL VEZICAL LA BRBAT

OBIECTIVELE PROCEDURII
Introducerea unei sonde urinare in vezica urinar pentru a facilita scurgerea urinei in vederea:
- obinerii unei mostre de urin pentru examene laborator
- evacurii coninutului vezicii cnd aceasta no se produce spontan sau in caz de incontinen
- efecturii splturii vezicale
PREGTIREA MATERIALELOR
- Tav pentru materiale
- Sonde urinare sterile (Foley, Nelaton) de diferite dimensiuni
- Tvi renal
- Mnui sterile i mnui de unic folosin
- Soluii dezinfectante, tampoane i comprese sterile
- Seringi
- Ser fiziologic sau ap steril
- Soluii sterile pentru lubrifierea sondei
- Pungi colectoare
- Materiale pentru toaleta organelor genitale
- Muama, traverse
- 1-2 eprubete sterile, 1-2 eprubete curate i uscate
PREGTIREA PACIENTULUI
a) PSIHIC:
- Informai pacientul cu privire la necesitatea sondajului
- Obinei consimmntul i colaborarea pacientului
- Asigurai intimitatea cu ajutorul uni paravan
b) FIZIC:
2

- Aezai pacientul in decubit dorsal, cu picioarele ntinse i uor deprtate, cu o pern tare sub bazin
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Identificai pacientul
- Verificai recomandarea medical
- Aezai pacientul in poziia recomandat
- Protejai patul cu alez i muama
- Splai minile i mbrcai mnui (de unic folosin)
- Efectuai toaleta glandului cu ap i spun
- Dezinfectai glandul i meatul urinar folosind 3 tampoane, cu ser fiziologic i soluie antiseptic
- Folosii al patrulea tampon pentru a dezinfecta nc o dat numai meatul urinar
- ndeprtai materialele folosite pentru toalet
- Schimbai mnuile de unic folosin cu cele sterile
- Evideniai meatul urinar
- Prindei sonda cu mana dominant i lubrifiai in ntregime cu ulei de parafin steril
- Prindei extremitatea liber a sondei intre degetul mic i inelar
- Introducei sonda in uretr la o adncime de 10-15 cm, innd, cu cealalt man, penisul cat mai bine ntins
- Continuai sondajul in funcie de scopul propus: evacuare, recoltare, spltur
- Recalolai prepuul la sfritul procedurii
INGRIJIREA PACIENTULUI
- Ajutai pacientul s se mbrace
- Aezai pacientul in poziie comod
- Verificai dac pacientul acuz disconfort
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNC
- Colectai deeurile in recipiente speciale
- ndeprtai mnuile
- Splai i dezinfectai minile
NOTAREA PROCEDURII
Notai:
- Data, ora, scopul sondajului
- Numele persoanei care a efectuat procedura
- Aspectul i cantitatea urinei eliminate / colectate
EVALUAREA EFICACITII PROCEDURII
Rezultate ateptate/dorite:
- Pacientul exprim stare de confort
- Sondajul s-a efectuat fr incidente
Rezultate nedorite / Ce facei:
- Sonda nu se poate introduce
- Alegei sonda mai subire
- Controlai dac poziia sondei este corect
- Verificai dac pacientul nu are malformaii/stricturi ale meatului urinar
- Sonda a fost desterilizat in timpul manevrelor
- Schimbai sonda
- Pacientul acuz dureri, sngereaz
- Anunai medicul
- Sonda este nfundat cu cheaguri de snge sau mucus
- ncercai i desfundai prin aspirare
- Schimbai sonda

SONDAJUL VEZICAL LA FEMEIE

Introducerea unei sonde urinare in vezica urinar pentru a facilita scurgerea urinei in vederea:
- Obinerii unei mostre de urin pentru examene de laborator
- Evacurii coninutului vezicii cnd aceasta nu se produce spontan sau in caz de incontinen
3

- Splturii vezicale
- Tav pentru materiale
- Sonde urinare sterile (Foley, Nelaton) de diferite dimensiuni
- Tvi renal
- Mnui sterile i mnui de unic folosin
- Soluii dezinfectante, tampoane i comprese sterile
- Seringi
- Ser fiziologic sau ap steril
- Soluii sterile pentru lubrifierea sondei
- Pungi colectoare
- Materiale pentru toaleta organelor genitale
- Muama, traverse
- 1 -2 eprubete sterile, 1 - 2 eprubete curate i uscate
PREGTIREA PACIENTEI
a) PSIHIC:
- Informai pacienta cu privire la necesitatea sondajului
- Obinei consimmntul i colaborarea acesteia
b) FIZIC:
- Aezai pacienta in poziie ginecologic
- Asigurai intimitatea pacientei prin izolare cu paravan
- Identificai pacienta
- Protejai patul cu alez i muama
- ndeprtai perna i pliai ptura
- Lsai accesibil numai regiunea vulvar
- Splai minile i mbrcai mnui de unic folosin
- Efectuai toaleta regiunii vulvare cu ap i spun sau dezinfectai organele genitale folosind 6 tampoane:
tampoanele 1 i 2 - pentru labiile mari, tampoanele 3 i 4 - pentru labiile mici, tampoanele 5 i 6 - pentru meatul
urinar
- ndeprtai materialele folosite pentru toalet i aezai intre coapsele pacientei tvia renal
- Schimbai mnuile de unic folosin cu cele sterile
- Evideniai meatul urinar
- Dezinfectai orificiul uretral de sus in jos, folosind 2-3 tampoane
- Prindei sonda intre degetele mediu i inelar ale minii dominante
- Lubrifiai in ntregime cu ulei steril
- Orientai vrful sondei in sus, innd-o ca pe un creion in timpul scrisului
- Introducei sonda in uretr la o adncime de 4-5 cm
- Continuai sondajul in funcie de scopul propus: evacuare, recoltare, spltur
- Ajutai pacienta s se mbrace
- Reaezai perna i nvelii pacienta
- Aezai pacienta in poziie comod,
- Verificai dac pacienta acuz disconfort
- Colectai deeurile in recipiente speciale
- ndeprtai mnuile
- Splai i dezinfectai minile
NOTAREA PROCEDURII
Notai:
- Data, ora, scopul sondajului
- Numele persoanei care a efectuat procedura
- Aspectul i cantitatea urinei eliminate / colectate
4

- Pacienta exprim stare de confort
- Sondajul s-a efectuat fr incidente
- Sonda nu se poate introduce
- Alegei sonda mai subire
- Controlai dac poziia sondei este corect
- Verificai dac pacienta nu are malformaii ale meatului urinar
- Sonda a fost desterilizat in timpul manevrelor
- Schimbai sonda
- Pacienta acuz dureri, sngereaz
- Anunai medicul
- Sonda este nfundat cu cheaguri de snge sau mucus
- ncercai s desfundai prin aspirare
- Schimbai sonda
1

Spitalul SFNTUL
SAVA - S.R.L. Buzu
PROCEDURA
SPLATURA VAGIAL
(IRIGAIA VAGINAL)
N 36
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/2

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

- Curirea regiunii de secreii
- ndeprtarea mirosului
- Prevenirea iritaiei i excoriaiei
- Prevenirea infeciei
- Promovarea confortului.
- Canula vaginal cu duza perforat (pentru reducerea presiunii lichidului)
- Soluie la temperatura corpului (cantitatea i tipul recomandate de medic)
- Irigator curat
- Pens
- Gel pentru lubrifiere
- Tub de cauciuc cu pens sau tub din material plastic cu clem
- Tampoane de vat
- Stativ pentru suspendarea irigatorului
- Alez, muama
- Pled
- Mnui sterile
PREGTIREA PACIENTEI
a) PSIHIC:
- Instruii pacienta i explicai procedura i motivele pentru care s-a recomandat
- Instruii pacienta s stea linitit i relaxat, s comunice eventualele senzaii neplcute
- Obinei consimmntul
b) FIZIC:
- Asigurai intimitatea
- Instruii pacienta s-i goleasc vezica
- Asigurai poziia corect (ginecologic)
2

- Asamblai echipamentul i verificai temperatura lichidului
- Identificai pacienta
- Explicai desfurarea procedurii
- Verificai dac pacienta i-a golit vezica
- Aezai pacienta pe masa ginecologic
- nvelii pacienta cu un pled i aezai muamaua i aleza sub pacient
- Splai minile
- Clampai tubul i punei in irigator soluia la temperatura corpului
- Declampai tubul, evacuai aerul i reclampai
- Imbrcai mnui sterile
- Splai perineul cu tampoane de vat umezite cu ap cald
- Incepei curirea dinspre partea anterioar spre spate, folosind tamponul o singur dat
- Lubrifiai canula cu gel sau vaselin
- Agai punga/irigatorul in stativ la o inlime de 50-70 cm de la simfiza pubian
- ndeprtai cu o man labiile iar cu cealalt introducei canula in vagin, nclinnd-o spre fa apoi spre
spatele pacientei; introducei aproximativ 8 -10cm (la 10 -11cm se atinge fundul de sac vaginal)
- ndeprtai pensa i permitei soluiei s curg sub fora gravitaiei; rotii cu blndee canula in timpul
irigaiei
- Clampai tubul nainte de terminarea lichidului i ndeprtai canula cu blndee
- Permitei pacientei s stea pe mas cteva minute pentru a elimina lichidul in totalitate
- Splai regiunea vulvar cu ap i spun i uscai bine cu un prosop
- Examinai aria perineal
- Examinai aspectul lichidului; dac lichidul conine mucus, puroi sau snge prezentai medicului
- ndeprtai mnuile
INGRIJIREA PACIENTEI
- Conducei pacienta la pat i aezai-o intr-o poziie confortabil
- Verificai dac pacienta are dureri
- Instruii pacienta cum s-i fac singur spltura dac este nevoie
- Dezasamblai materialele
- Splai materialele folosite i aezai-le in dulap
- Splai minile
NOTAREA PROCEDURII
Notai:
- Data, ora, soluia folosit, numele persoanei care a efectuat irigaia
- Orice observaie legat de starea pacientei sau aspectul local; durere, iritaie, scurgeri
- Dac pacienta a neles informaiile
- Spltura s-a desfurat fr incidente, pacienta se simte bine
- Pacienta este cooperant i demonstreaz nelegerea informaiilor primite
- Pacienta este capabil s-i efectueze spltura
Pacienta acuz senzaii neplcute, durere
- Verificai: temperatura soluiei, presiunea i viteza de scurgere
- Verificai dac pacienta i-a golit vezica
- Scdei presiunea prin coborrea irigatorului sub 50cm
1

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA TRANSPORTUL PACIENTULUI
N 37
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/4

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

1. SCOP
Stabilirea unui set unitar de reguli i responsabiliti privind transportul pacientului (asezarea pacientului pe
targa, transportul cu caruciorul, in cadrul /in afara spitalului etc).

2. DOMENIUL:
Procedura se aplic de ctre asistente, brancardieri din cadrul Spitalului

6. DESCRIEREA PROCEDURII, RESPONSABILITATI SI RASPUNDERI IN DESFASURAREA ACTIVITATII

6.1. Transportul pacientilor
Printr-un transport efectuat n condiii bune, cu mult menajament i atenie fa de pacient, innd cont de
afeciunea de care sufer acesta, se evit agravarea durerilor i apariia altor complicaii, cum ar fi: nrutirea
strii, producerea unui oc traumatic, transformarea unei fracturi nchise ntr-una deschis, provocarea de
hemoragii etc.
Transportul poate fi necesar n urmtoarele situaii:
- evacuarea traumatizailor de la locul accidentului
- transportul de la un spital la altul, de la domiciliu la spital sau la domiciliu dup externare etc.
- transportul de la o secie la alta; la servicii de diagnostic i tratament; la sala de operaii i de la sala de
operaii; dintr-un salon n altul; dintr-un pat n altul etc.
categorii de pacieni care trebuie transportai
- accidentaii, n stare de oc, cu leziuni ale membrelor inferioare
- incontieni, somnoleni, obnubilai
- astenici, adinamici, cu tulburri de echilibru
- febrili, operai
- cu insuficien cardiopulmonar grav
- psihici
6.2. Mijloacele de transport
2

n funcie de gravitatea afeciunii, de scopul transportului, de distan, transportul se face cu:
- brancarda (targa)
- crucior
- fotoliu i pat rulant
- cu mijloace improvizate n caz de urgen
- cu vehicule speciale: autosalvri, avioane sanitare (aviasan)
pregtiri
Transportul cu targa
Pregtirea trgii
- targa se acoper cu o ptur i cu un cearaf; la nevoie se acoper cu muama i alez; pern subire
Pregtirea pacientului
- se informeaz att pacientul ct i aparintorii asupra scopului transportului i locului unde va fi transportat
- se explic procedeul aezrii pe targ i eventual se instruiete pacientul cum poate colabora
- n cazul n care pacientul are instalate o perluzie, sonde, drenuri etc. se vor lua msuri de siguran: sprijinirea-
eventual pe un suport - a aparatului de perfuzie; fixarea sau pensarea sondelor etc. n funcie de durata i
condiiile de transport
Nu se penseaz drenul toracic la pacienii ventilai
- n caz de vrsturi tvi renal
- se pregtete documentaia pacientului
aezarea pacientului pe targ
- pacientul va fi aezat cu privirea n direcia mersului (trebuie s vad unde merge)
- la urcatul scrilor, brancardierul din urm va ridica targa pn la nivelul orizontal; dac panta este prea
accentuat, se poate duce pacientul, la urcu, cu capul nainte.
De asemenea, cnd pacientul trebuie supravegheat tot timpul, este mai bine ca acesta s fie dus cu capul
nainte, pentru ca, stnd fa n fa cu brancardierul, s poat fi supravegheat.
- n principiu, pacientul va fi prins de partea sntoas
Execuia:
- targa este inut la cele dou extremiti de ctre doi brancardieri, doar de cte un singur mner astfel nct
targa s atrne de-a lungul marginii patului
- aezarea pacientului pe targ necesit trei persoane: acestea se vor aeza de-a lungul patului de partea trgii
atrnate
- i introduc minile, cu palma i degetele ntinse, sub pacient
- prima: susine capul i toracele, sprijinind ceafa pacientului pe antebra
- a doua: sprijin pacientul n regiunea lombar i sub ezut
- a treia: susine membrele inferioare
Prima persoan comand micrile:
1) ridic deodat pacientul
2) dup ce acesta a fost ridicat, face un pas napoi
3) brancardierii ridic i cealalt margine a trgii, aducnd-o n poziie orizontal sub pacient
4) se aaz pacientul pe targ, se acoper
Descrcarea se face dup aceeai metod, dar cu micrile inverse.
Poziiile pacientului pe targ n funcie de afeciune
n decubit dorsal:
- pacienii cu traumatisme abdominale, cu genunchi flectai
- accidentaii constieni, suspeci de fractur a coloanei vertebrale sau a bazinului: se asigur suprafaa rigid
- leziuni ale membrelor inferioare: sub membrul lezat, se aaz o pern
- leziuni ale membrelor superioare: membrul superior lezat se aaz peste toracele pacientului; eventual se
fixeaz cu o earf
- accidentaii n stare de oc cu hemoragie: cu membrele inferioare ridicate
n poziie eznd
- pacienii cu traumatisme craniene, constieni i fr semne de oc: meninui cu ajutorul pernelor
- leziuni ale gtului: capul va fi flectat, a..regiunea mentonian s ating toracele
n poziie semieznd:
- accidentaii toraco-pulmonar
3

- pacienii cu insuficien cardiorespiratorie
- accidentaii cu leziuni abdominale (poziia Fowler), cu genunchii flectai
n decubit lateral
- pacienii n stare de com
n decubit ventral:
- pacienii cu leziuni ale feei (craniofaciale): sub fruntea lor se aaz un sul improvizat din cearafuri, sau
antebraul flectat al traumatizatului
- cu leziuni ale spatelui sau regiunii fesiere
n decubit semiventral
- pacienii incontieni, iar n caz de tulburri de deglutiie sau hipersecreie salivar, n poziie Trendelenburg,
pentru a preveni acumularea i aspirarea secreiilor
n poziia Trendelenburg, cu nclinare maxim de 10-15:
- accidentaii n stare de oc
- n colaps periferic, pentru a asigura un aport mai mare de snge n organele vitale
n poziie Trendelenburg inversat, cu nclinare de maximum 10-15:
- accidentaii cu fracturi ale bazei craniului
Bolnavii psihici agitai se calmeaz medicamentos i se transport imobilizai.
De reinut:
n leziuni ale coloanei vertebrale, pacienii vor fi transportai pe o suprafa dur; se recomand ca pacienii
s fie transportai n poziia n care au fost gsii
n cazuri cu totul excepionale, cnd este imposibil s se asigure o targ tare, chiar improvizat (u, scndur
lat), transportul este admis pe patur, culcat cu faa n jos, cu excepia celor suspeci de fractur a coloanei
cervicale.
6.3. TRANSPORTUL CU CRUCIORUL
Crucioarele utilizate pentru transportul pacientului au n general nlimea meselor de operaie, pentru a se
putea transporta uor pacientul de pe crucior pe mas i invers.
Aezarea pe crucior
- cruciorul se aaz cu partea cefalic perpendicular pe captul distal al patului (la picioarele patului)
- roile cruciorului trebuie blocate
Pentru ridicarea pacientului, este nevoie de trei persoane care execut tehnica n urmtorii timpi:
- cele trei persoane se aaz lng marginea patului; fiecare i plaseaz piciorul dinspre targ mai n fa
- toate trei i flecteaz genunchii introducnd braele sub pacient:
- prima, sub ceaf i umeri
- a doua, sub regiunea lombar i ezut
- a treia, sub coapse i gambe
- apoi, cele trei persoane ntorc pacientul nspre ele, l apropie ct mai mult ca s-l poat strnge
- i ndreapt corpul, fcnd un pas napoi (cu piciorul aflat n fa) i se ndreapt spre targ
- lng crucior i flexeaz uor genunchii i aaz pacientul pe crucior, ntind braele ca pacientul s fie aezat n
decubit dorsal
- cele trei persoane i retrag braele

IMPORTANT:
Ridicnd pacientul, persoanele trebuie sa-l in strns ctre ele i s-i foloseasc ct mai mult fora membrelor
inferioare pentru a-i proteja propria lor coloan vertebral.
OBSERVAII:
Transportul cu patul rulant este forma ideal de transport; la cele patru picioare, paturile sunt prevzute
cu roi sau pot fi racordate la un dispozitiv cu roi, oricare pat poate deveni astfel rulant.
Prin utilizarea acestui sistem de transport, pacientul nu trebuie transpus mereu din pat n crucior, de aici
pe masa de operaie sau la alte examinri, ci va fi transportat direct cu patul. Patul cu dispozitiv rulant ateapt
pacientul chiar la serviciul de primire. Aceast metod nu poate fi aplicat la toate spitalele, cci ea necesit o
dimensionare corespunztoare a coridoarelor, uilor, s nu existe praguri, iar deplasarea ntre etaje s se poat
face cu ascensorul.

6.4. TRANSPORTUL N AFARA SPITALULUI
4

Pregtirea pacientului
- pacientul va fi pregtit din timp pentru transport
- i se comunic mijlocul de transport
- va fi mbrcat n mod corespunztor anotimpului, duratei drumului i mijloacelor de transport
- i se ofer bazinetul i urinarul n vederea evacurii scaunului i urinei
- i se asigur maximum de confort, poziia pacientului va fi ct mai comod
- pacientul transportat la alte servicii sau instituii sanitare va fi nsoit de asistent, cu documentaia necesar
- asistenta trebuie s fie nzestrat cu tot ceea ce i-ar trebui pe drum n acordarea primului ajutor. Ea
supravegheaz pacientul ndeaproape, pe tot timpul transportului
- predarea pacientului se face de ctre asistent la medicul de gard al instituiei unde a fost transportat
- Pentru linitea pacientului, este bine ca ea s rmn lng pacient pn va fi amplasat n patul lui.
Important
Mijlocul de transport va fi dezinfectat dup transportul pacienilor infecioi.
1

- S.R.L. Buzu
PROTOCOL:
SONDAJUL GASTRIC I DUODENAL
N 38
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/6

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

SONSAJUL NAZOGASTRIC

A. INTRODUCEREA SONDEI

- Introducerea unei sonde in stomac pentru evacuarea coninutului sau aspiraie continu
- Introducerea alimentelor in stomac sau a medicamentelor
- Efectuarea unor teste diagnostice

- Tav medical sau crucior ;
- Sonde din cauciuc sau din material plastic sterile ;
- Sering de 20 ml; sering Guyon steril; stetoscop;
- Tvi renal;
- Soluie pentru lubrefiere (aqua gel);
- Mnui de unic folosin
- Vas colector pentru lichidul evacuat sau pung colectoare
- Leucoplast
- Pahar cu ap
- Prosoape, erveele din hrtie

a) PSIHIC:
- Explicai pacientului scopul i necesitatea tubajului;
- Obinei consimmntul i colaborarea ;
- Informai pacientul privind modul de desfurare a procedurii i a duratei acesteia;
2

b) FIZIC
- Indeprtai proteza dentar dac exist i plasai-o intr-un pahar cu ap;
- Rugai pacientul s-i sufle nasul sau curai nasul dac este necesar;
- Alegei nara cea mai funcional punnd pacientul s respire alternativ pe o nar i pe cealalt;
- Aezai pacientul in poziie eznd sau semieznd

- Alegei i verificai materialele in funcie de obiectivul stabilit;
- Verificai recomandarea medical;
- Identificai pacientul i transportai materialele in salon
- Instruii pacientul cum s inghit
- Aezai pacientul in poziia aleas i plasai sub brbia acestuia un prosop.
- Splai mainile i imbrcai mnuile
- Estimai lungimea necesar pentru ca sonda s ajung in stomac procedand astfel:
- Msurai distana dintre lobul urechii i varful nasului i apoi de la varful nasului pan la apendicele
xifoidian
- Insemnai locul celor dou msurtori cu benzi subiri de leucoplast sau notai distanele dac sonda este
gradat
- Lubrifiai sau umezii varful sondei pentru a asigura inaintarea, pentru a reduce friciunea i iritaiile
- Plasai o tvi renal sub brbia pacientului eventual s o menin singur sau apelai la ajutor -
Introducei sonda cu delicatee prin nara selectat indreptand-o spre spate i in jos inaintand incet pan ajunge in
faringe
- Avansai cu sonda rugand pacientul s inghit pan ajunge la primul semn.
- Favorizai inghiirea sondei dand pacientului cantiti mici de ap cu paiul (dac este cazul)
- Supravegheai starea pacientului deoarece pot apare: cianoza, tulburri respiratorii, situaie in care sonda
a ajins in trahee
- Rugai pacientul s inghit incet pan la al doilea semn
- Controlai poziia sondei prin una din urmtoarele metode;
- Conectai o sering la captul liber al sondei i coninutul stomacal
- Conectai o sering la captul liber al sondei i introducei 30 cm3 de aer ascultand cu stetoscopul plasat
pe epigastru, zgomotele produse de intrarea aerului
- Introducei captul liber al sondei intr-un pahar cu apa.
Nu trebuie s ias bule de aer.
- Verificai radiologic dac este cazul
- Fixai sonda pe nas cu leucoplast astfel incat s nu impiedice vederea i s nu preseze nasul
- Fixai eventual partea liber a sondei avand grij s lsai o bucl (de la nas pan la locul fixrii) care s-i
permit pacientului micarea lejer a capului
- Aezai pacientul intr-o poziie comod
- Continuai tubajul conform obiectivului urmrit
- Clampai sonda sau aplicai un dop intre dou folosiri, ataai punga colectoare in funcie de obiectivul
tubajului

- Observai faciesul i respiraia pacientului
- Asigurai igiena oral, mucoasa s fie curat i umed
- Observai nrile i evetualele semne de iritaie
- Verificai permeabilitatea sondei
- Redai pacientului proteza, dac nu exist alte recomandri ale medicului

- Indeprtai materialele folosite
- Golii recipientele (dac este cazul) i curai
- Aezai materialele in dulapuri sau in alte locuri destinate pstrrii

3

NOTAREA PROCEDURII
Notai :
- Data, ora efecturii/introducerii sondei, tipul tubajului, durata i mrimea sondei folosite
- Tolerana pacientului la procedur
- Metode folosite pentru control
- Cantitatea, culoarea, consistena, mirosul lichidului extras
- Prezena unor semne de iritaie i dificulti in introducerea sondei

REZULTATE ATEPTATE/DORITE:
- Pacientul este colaborant i demonstreaz inelegerea informaiilor;
- Sonda este introdus fr dificultate;
- Sonda este permeabil;
- Pacientul nu acuz disconfort major .

REZULTATE NEDORITE/CE FACEI?
- Pacientul nu colaboreaz
- Explicai-i cu rbdare importana procedurii i la nevoie anunai medicul
- Folosii un spray anestezic, dac medicul recomand, pentru a indeprta senzaiile neplcute
- Sonda nu inainteaz la nivelul orificiului nazal
- Este posibil o obstrucie; retragei sonda i incercai din nou cu rbdare
- Pacientul tuete, se cianozeaz, prezint tulburri respiratorii pentru c sonda a ajuns in trahee
- Retragei uor sonda, lsai pacientul s se liniteasc i incercai din nou manevrand sonda cu blandee
- Pacientul acuz disconfort, iritaie, senzaie de vom, grea
- Sftuii pacientul s respire profund pentru a combate greaa
- Ajutai pacientul s-i susin sau susinei tvia renal, in caz de vom
- Anunai medicul in caz de iritaie i aplicai msurile stabilite de acesta
- Sonda se incolcete in stomac
- Apreciai corect prin msurtori profunzimea la care va fi introdus sonda
- Retragei puin sonda pan la diviziunea 55-60 sau pan la al doilea marcaj

B. INDEPRTAREA SONDEI
OBIECTIV
- Indeprtarea sondei folosite pentru tubajul nazogastric
PREGTIREA MATERIALELOR NECESARE
- Tav sau msu pentru materiale
- erveele (prosop) de hartie
- Mnui de unic folosin
- Tvia renal
- Alez, prosop
- Muama pentru protecia lenjeriei pacientului i a patului
- Pahar cu ap
- Verificai indicaia medicului pentru retragerea sondei
- Aducei materialele lang patul pacientului
- Explicai procedura
- Aezai pacientul in poziie ezand sau semiezand in funcie de starea acestuia
- Punei muamaua i aleza pe pieptul pacientului
- Splai mainile, imbrcai mnui
- Inchidei sonda
- Indeprtai leucoplastul cu blandee de pe nas
- Instruii pacientul s inspire i s rman in apnee
- Apucai sonda cu o man, presai i retragei incet cu o micare uoar, pan aproape de faringe, apoi mai
rapid
4

- Ghidai sonda cu cealalt man folosind un prosop de hartie i prinzand captul sondei pe msur ce este
retras
- Rugai pacientul s respire normal
- Oferii pacientului un pahar cu ap pentru a-i clti gura
- Observai faciesul pacientului
- Aezai pacientul intr-o poziie comod
- Curai nrile i observai eventualele iritaii
- Msurai (dac este cazul) lichidul eliminat
- Indeprtai mnuile, splai mainile
NOTAREA PROCEDURII
Notai:
- Ora indeprtrii sondei i comportamentul pacientului, cantitatea, aspectul lichidului
EVALUAREA PROCEDURII
REZULTATE ATEPTATE
- Indeprtarea sondei a decurs fr incidente
- Pacientul exprim stare de confort
REZULTATE NEDORITE/ CE FACEI?
- Pacientul exprim discomfort din urmtoarele cauze:
- Sonda nu a fost inchis i pensat, coninutul s-a scurs in faringe
- Prevenii prin executarea corect a extragerii;
- Prezint iritaii din cauza lezrii mucoasei prin compresiune sau a asperitilor varfului sondei
- Prevenii prin controlul repetat al aspectului mucoasei
- Folosii sonde de dimensiuni corespunztoare varstei pacientului, scopului i recomandrii medicale

SONDAJUL DUODENAL

- Introducerea unei sonde pan in duoden (dincolo de pilor) pentru extragerea coninutului in vederea
unor teste de diagnostic;
- Drenarea cilor biliare;
- Introducerea unor lichide hidratante i nutritive, a unor medicamente;
- Aspiraie continu la bolnavii chirurgicali.
- Tav sau crucior pentru materiale;
- Sonde sterile Einhorn (sau Miller-Aboit);
- 2 seringi de 20 ml, sering Guyon, perfuzoare;
- Mnui de cauciuc de unic folosin;
- Pens (clem) pentru clamparea sondei;
- Leucoplast
- Muama, alez, prosop
- Pern cilindric sau un sul dintr-o ptur
- Tvi renal
- Materiale in funcie de obiectiv: stativ cu eprubete, soluie de Sulfat de magneziu 33%, hartie de turnesol,
medii de cultur, ulei de msline, novocnin, soluii pentru hidratare sau alimentare, medicamente, recipiente
pentru colectarea lichidului de aspiraie sau pungi colectoare
- Paravane pentru izolare
- Pahar cu ap
a) PSIHIC:
- Explicai pacientului scopul i necesitatea tubajuluii;
- Obinei consimmantul i colaborarea ;
5

- Informai pacientul privind modul de desfurare a procedurii i a duratei acesteia;
b) FIZIC
- Indeprtai proteza dentar dac exist i plasai-o intr-un pahar cu ap ;
- Rugai pacientul s-i sufle nasul sau curai nasul dac este necesar;
- Alegei nara cea mai funcional punand pacientul s respire alternativ pe o nar i pe cealalt ;
- Aezai pacientul in poziie ezand sau semiezand
1. Introducerea sondei
- Alegei i verificai materialele in funcie de obiectiveul stabilit;
- Verificai recomandarea medical;
- Identificai pacientul i transportai materialele necesare in salon
- Instruii pacientul cum s inghit
- Aezai pacientul in poziia aleas i plasai sub brbia acestuia un prosop ;
- Splai mainile i imbrcai mnuile
- Estimai lungimea necesar pentru ca sonda s ajung in stomac procedand asfel:
- Msurai distana dintre lobul urechii i varful nasului i apoi de la varful nasului pan la apendicele
xifoidian
- Insemnai locul celor dou msurtori cu benzi subiri de leucoplast sau notai distanele dac sonda este
gradat
- Lubrifiai sau umezii varful sondei pentru a asigura inaintarea, pentru a reduce friciunea i iritaiile
- Plasai o tavi renal sub brbia pacientului i rugai-l eventual s o menin singur sau apelai la ajutor
- Introducei sonda cu delicatee prin nara selectat indreptand-o spre spate i in jos inaintand incet pan
ajunge in faringe;
- Avansai cu sonda rugand pacientul s inghit pan ajunge la primul semn.
Favorizai inghiirea sondei dand pacientului cantiti mici de ap cu paiul (dac este cazul)
- Supraveghea i starea pacientului deoarece pot apare : tusea, cianoza, tulburri respiratorii situaie in
care sonda a ajuns in trahee
- Rugai pacientul s inghit incet pan la al doilea semn
- Controlai poziia sondei prin una din urmtoarele metode
- Conectai o sering la captul liber al sondei i aspirai coninutul stomacal
- Conectai o sering la captul liber al sondei i introducei 30 cm3 de aer ascultand cu stetoscopul plasat
pe epigastru, zgomotele produse de intrarea aerului
- Introducei captul liber al sondei intr-un pahar cu ap. Nu trebuie s ias bule de aer.
- Verificai radiologic dac este ciizul
- Asezai pacientul in decubit lateral drept cu capul mai jos, trunchiul uor ridicat i membrele inferioare
flectate
- Introducei sub hipocondrul drept perna cilindric sau sulul realizat din ptura rulat
- Aezai in faa pacientului o muama acoperit cu o alez;
- lnstruii pacientul s inghit incet continuand introducerea lent a sondei 1 - 2 cm la 3-5 min.
- Urmrii gradaiile sondei pentru a observa ajungerea diviziunii 75-80 cm la orificiul narinei cand sonda se
afl in duoden (dup 1- 1. h de la ptrunderea in stomac)
- Verificai poziia sondei prin una din urmtoarele metode:
1. Introducei captul liber al sondei intr-o eprubet i observai dac se scurge bil de culoare galben aurie, dac
nu se scurge introducei caiva ml de aer pentru a indeprta eventualele mucoziti i aspirai cu seringa.
2. Insuflai 60 ml aer prin sond cu o sering i incercai s recuperate dup 1 min. Aspirarea unei cantiti mai
mici de 20 ml arat c sonda este in duoden
3. Introducei 10 ml lapte care nu mai pot fi recuperai dac sonda este in duoden
4. Controlul radiologic
- Continuai tubajul conform obiectivului urmrit
- Fixai sonda dac trebuie s rman pe loc
- Meninei sonda pe durata recomandat de medic
2. Retragerea sondei
- Anunai pacientul cand trebuie extras sonda
6

- Introducei caiva ml de aer pentru a goli lumenul sondei i includei cu o pens
- Coborai extremitatea liber a sondei sub nivelul stomacului pentru a evita scurgerea eventualelor resturi
din lumen in faringe sau in cavitatea bucal

Retragerea sondei in 3 pai
- Rugai pacientul s inspire i s rman in apnee timp in care retragei sonda pan la nivelul stomacului
- Rugai din nou pacientul s inspire i procedai in continuare ca la retragerea sondei nazogastrice
- Oferii pacientului un pahar cu ap pentru cltirea gurii
- Observai faciesul i respiraia pacientului
- Asigurai igiena oral cat timp se menine sonda
- Verificai permeabilitatea sondei
- In cazul hidratrii sau nutriiei inchidei sonda intre dou administrri
- Asigurai-v c pacientul st intr-o poziie adecvat i comod
- Dup retragerea sondei ajutai pacientul s-i clteasc gura cu ap de mai multe ori
- Curai materialele refolosibile i depozitai-le in locul corespunztor
NOTAREA PROCEDURII
- Data, ora efectu rii/introducerii sondei, durata
- Tolerana pacientului la procedur
- Obiectivul procedurii i indeplinirea acestuia
EVALUAREA PROCEDURII
REZULTATE ATEPTATE
- Pacientul este colaboram i demonstreaz inelegerea informaiilor
- Sonda este introdus fr dificultate
- Obiectivul sondajului este indeplinit
REZULTATE NEDORITE/CE FACEI?
- Pacientul nu colaboreaz
- Explicaii cu rbdare importana procedurii i la nevoie anunai medicul
- Folosii un spray anestezic, dac medicul recomand, pentru a indeprta senzaiile neplcute
- Sonda nu inainteaz la nivelul orificiului nazal
- Este posibil o obstrucie; retragei sonda i incercai din nou cu rbdare
- Pacientul tuete, se cianozeaz, prezint tulburri respiratorii pentru c sonda a ajuns in trahee
- Retragei uor sonda, lsai pacientul s se liniteasc i incercai din nou manevrand sonda cu blandee
- Pacientul acuz disconfort, iritaie, senzaie de vom, grea
- Sftuii pacientul s respire profund pentru a combate greaa
- Ajutai pacientul s-i susin sau susinei tavia renal, in caz de vom
- Anunai medicul in caz de iritaie i aplicai msurile stabilite de acesta
- Sonda se incolcete in stomac, nu trece de pilor
- Prevenii prin inghiire foarte lent
- Combatei spasmul piloric prin administrarea medicamentelor antispastice (la recomandarea medicului)
sau prin neutralizarea aciditii gastrice cu sol. De NaHC03 10%-20-40ml
1

- S.R.L. Buzu
PROCEDURA
RECOLTAREA PROBELOR DE LABORATOR
N 39
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/20

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

2.1 INTRODUCERE

Recoltarea diverselor probe ( de sange, de urina etc) poate afecta direct diagnosticul, tratamentul si vindecarea
pacientului. De cele mai multe ori, asistenta este drect responsabila de recoltarea prompta si corecta a acestor
probe. In unele cazuri, chiar daca nu asistenta este cea care recolteaza, ea trebuie sa verifice proba, sa
pregateasca pacientul, sa asiste medicul, sa-l ajute la efectarea respectivei recoltari, sa acorde ingrijiri specifice
pacientului dupa recoltare. Exista anumite teste pentru care pacientul trebuie invatat cum sa si le faca singur
acasa (glicemia pe glucotest).

Pregatirea pacientului
O buna intelegere si informare despre testul pe care pacientul trebuie sa il efectueze in scop diagnostic ne va
ajuta sa pregatim pacientul adecvat pentru respectiva manevra. Explicandu-i pacientului procedura medicala cu
claritate si vom castiga increderea si cooperarea sa. De exemplu, inaintea unei recoltari dificile si dureroase ( cum
ar fi punctia de maduva osoasa) trebuie sa informam pacientul asupra tipului si gradului de disconfort pe care
probabil il va simti. De asemenea trebuie informat cat timp va dura procedura, la ce efecte sa se astepte dupa si in
cat timp vor fi gata rezultatele. Stiind exact la ce sa se astepte, pacientului ii va fii mult mai usor sa coopereze si sa
suporte manevra in sine.Daca trebuie doar sa asistam medicul in timpul unei recoltari, trebuie vorbit cu pacientul
pe parcursul acesteia, sa il incurajam, si apoi sa-l supraveghem pentru eventualele efecte adverse sau complicatii,
pregatite pentru a acorda ingrijirile specifice in orice situatie.
Unele teste necesita instructiuni detaliate pentru a ne asigura de cooperarea totala a pacientului si de corecta
recoltare a probelor, cu atat mai mult cu cat unele necesita anumite conditii de recoltare si schimbarea regimului
de viata inaintea recoltarii ( o dieta speciala, un mod corect de recoltare de catre insusi pacient, etc).

2

Consimtamantul pacientului
Este un drept al pacientului sa i se ofere toate informatiile pentru a intelege exact ce i se va face, procedura
medicala in sine, riscurile si implicatiile manevrei inainte de a consimti si a semna ca este de accord cu efectuarea
procedurii.
A explica procedura, cum va fi efectuata si potentialele riscuri este in primul rand responsabilitatea medicului.
Asistenta va relua explicatiile medicului, se va asigura ca pacientul le-a inteles bine si va verifica daca pacientul a
semnat consimtamantul atunci cand este necesar.

Masuri de protectie:
Masurile de protectie trebuie luate atat pentru asistenta cat si pentru pacient. Dupa recoltare, produsul trebuie
pastrat si transportat in conditii optime, care sa nu afecteze rezultatul.

1. RECOLTARE PROBE DE SANGE
PUNCTIA VENOASA:

Punctia venoasa se realizeaza de obicei in fosa antecubitala. Se poate recolta din venele de pe antebratul dorsal,
mana dorsala sau picior , sau orice alta locatie accesibila in functie de situatie. Incheietura interioara a mainii nu
se foloseste decat foarte rar ca zona de recoltat datorita riscului mare de afectare a structurilor anatomice
existente in zona respective.Cele mai commune locuri de punctie venoasa sunt cele de pe antebrat (vena
mediana, basilica si cefalica) urmate de cele de pe mana( plexul venos metacarpian, venele dorsale).

Materiale necesare:
garo
manusi
seringa sau eprubete speciale cu aditivii specifici in functie de analiza ceruta
holder cu acul atasat sau ac pentru holder si holder
paduri cu alcool
etichete
formular de cerere analize pentru laborator
recipient special de colectare si transportare a probelor de laborator
bandaj adeziv pentru locul punctiei

Pregatire materialelor:
formularul de cerere analize trebuie completat corect si clar cu datele pacientului, analizele cerute, data si
ora recoltarii, numele medicului care indica analizele.
eprubetele trebuie alese cu grija in functie de analizele care se cer si de aditivii pe care ii contin
fiecare eprubeta trebuie completata corect si clar cu datele pacientului

Recoltarea:
se spala mainile bine si se pun manusi
confirmarea identitatii pacientului ( pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la un alt pacient)
se comunica pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne
asigura de cooperarea sa
se face o scurta anamneza referitor la ce a simtit pacientul si la eventulele incidente in cazul unor recoltari
anterioare ( lipotimii, ameteli)
recoltarea se face cu pacientul intins in pat sau stand in scaun, cu mana sprijinita pe suportul special al
scaunului sau de o masa
evaluarea celui mai bun loc de punctie venoasa
se observa si se palpeaza vena pentru o mai precisa localizare
se monteaza garoul proximal fata de zona aleasa pentru punctie. Daca venele nu s-au dilatat
corespunzator se cere pacientului sa inchida si sa deschida pumnul de cateva ori. (pacientul trebuie sa tina
pumnul strans in timp ce se punctioneaza vena si sa-l deschida dupa ce se introduce acul in vena).
3

se dezinfecteaza zona aleasa pentru punctie cu paduri cu alcool pana acesta ramane curat. Curatarea
zonei se face dinauntru spre in afara pentru a se preveni contaminarea zonei punctionate cu flora existenta pe
pielea din jur.
nu se combina folosirea padurilor cu alcool cu cele pe baza de iod, deoarece alcoolul neutralizeaza efectul
dezinfectantelor pe baza de iod.
dupa dezinfectarea zonei se asteapta sa se usuce inainte de punctionare
se imobilizeaza vena presand cu policele exact sub locul ales pentru punctie si se intinde de piele
se punctioneaza vena sub un unghi de 30 grade .Daca se foloseste eprubeta, ea se va umple automat
pana la nivelul la care este marcata.Daca se foloseste seringa, se va evita aspirarea brusca si rapida, deoarece se
va colaba vena.
holderul trebuie mentinut intr-o pozitie sigura pentru a evita iesirea lui din vena
se va indeparta garoul imediat ce sangele incepe sa curga adecvat, pentru a preveni staza si
hemoconcentratia sangelui ce pot afecta rezultatele probelor recoltate
se va evita sa se tina garoul mai mult de 3 minute
se schimba cu atentie eprubetele care trebuie umplute pentru a nu se scoate accidental acul din vena sau
a se perfora vena
dupa umplere, fiecare eprubeta se va agita cu blandete pentru amestecarea aditivilor cu sangele
se desface garoul intotdeauna inainte de scoaterea acului
se pune o compresa sterile deasupra acului la nivelul locului de punctie si se scoate cu blandete acul din
vena. Intotdeauna se scoate intai eprubeta din holder si apoi se scoate acul
se preseaza locul punctiei pentru 2-3 minute sau pana cand se opreste sangerarea daca aceasta dureaza
mai mult de atat. Aceasta previne extravazarea sangelui in tesutul din jur si formarea hematomului.
dupa oprirea sangerarii se aplica un bandaj adeziv
a se evita agitarea puternica si brusca a eprubetelor deoarece se poate produce hemoliza.
se reverifica locul punctiei pentru a se vedea daca s-a produs hematom. In cazul in care s-a produs
hematom se va presa energic locul timp de 5 minute, dupa care se aplica comprese calde.
se descarca materialele folosite in containerele speciale, separate.

@ nu se va recolta niciodata de pe bratul sau piciorul care au fost folosite deja pentru diverse terapii
intravenoase sau transfuzii, deaorece rezultatul analizelor poate fi afectat.
@ de asemenea, se va evita recoltarea de sange din zone edematiate, sunturi arterio-venoase, zone cu
hematoame sau rani vasculare
@ daca pacientul are vene vizbile, pronuntate, se va recolta evitand folosirea garoului , prevenindu-se astfel
formarea de hematoame.
@ daca pacientul are tulburari de coagulare sau este sub tratament cu anticoagulante, se va presa ferm locul
punctiei cel putin 5 minute pentru prevenirea formarii hematomului si se va specifica tratamentul anticoagulant
pe cererea de analize ce se trimite la laborator
@ se va evita punctia venoasa din picior deoarece poate creste riscul aparitiei tromboflebitei

2. HEMOCULTURA:

In mod normal fara bacterii, sangele se poate infecta prin liniile de perfuzie si transfuzie, sunturi infectate,
endocardite bacteriale postprotezarilor cardiace. De asemenea, bacteriile pot invada sistemul vascular prin
sistemul limfatic si ductul toracic, pornind de la infectii localizate in diferite tesuturi.
Hemocultura se indica pentru a detecta invazia ( bacteriemie) si raspandirea sistemica( septicemia) pe cale
sangvina. In aceste situatii se recolteaza sange prin punctie venoasa la patul pacientului apoi sangele este
transferat in doua recipiente: unul continand mediu anaerob si unul continand mediu aerob. Recipientele sunt
tinute la incubator permitand astfel tuturor organismelor prezente in sange sa creasca in mediul lor.Hemocultura
permite identificarea a aproximativ 67%dintre agentii patogeni in primele 24 de ore si a peste 90%in 72 ore.
Parerile cu privire la momentul recoltarii hemoculturii sunt impartite. Unii considera ca timpul recoltarii este
discutabil si irelevant. Altii indica recoltarea a trei probe la interval de cate o ora. Prima dintre ele trebuie
4

recoltata la aparitia primelor simptome cu ajutorul carora se suspicioneaza bacterimie sau septicemia. Cand se
suspicioneaza infectie cu bacterii datorita endocarditei se vor recolta 3 sau 4 probe cu intervale intre ele cu prinse
intre 5 si 30 minute inainte de inceperea antibioterapiei.

Materiale necesare:
garou
manusi
paduri cu alcool si dezinfectant pe baza de iod
seringa de 10 ml pentru adulti si de 2-5 ml pentru copil
3 sau 4 ace
recipiente cu medii de cultura anaerob si aerob
formular cerere analize laborator
recipient pentru transportat analizele
comprese
bandaj adeziv
etichete

Pregatirea echipametului:
se va verifia data de expirare a recipientelor cu mediile de cultura.

Recoltarea:
confirmarea identitatii pacientului( pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la un alt pacient).
asigura de cooperarea sa. I se va explica pacientului ca vor fi necesare 3 probe de sange la intervale diferite de
timp.
se monteaza garoul proximal fata de zona aleasa pentru punctie
se dezinfecteaza zona aleasa pentru punctie cu paduri cu alcool pana acesta ramane curat. Curatarea
zonei se face dinauntru spre in afara pentru a se preveni contaminarea zonei punctionate cu flora existenta pe
pielea din jur.
nu se combina folosirea padurilor cu alcool cu cele pe baza de iod, deoarece alcoolul neutralizeaza efectul
dezinfectantelor pe baza de iod.
dupa dezinfectarea zonei se asteapta sa se usuce inainte de punctionare
se recolteaza 10 ml sange intr-o seringa pentru adult si 2 pana la 6 ml pentru copil
se dezinfecteaza cu paduri pe baza de iod dopul de cauciuc al recipientul cu mediu de cultura
se schimba acul de la seringa cu care s-a recoltata sangele
se introduc 5 ml de sange in recipientul cu mediu de cultura la adulti si 2 ml pentru copil
se eticheteaza recipientul pentru hemocultura cu datele pacientului, data si ora recoltarii numele
medicului care a indicat , temperatura pacientului in momentul recoltarii, specificarea oricarei antibioteraii
recente , suspiciunea de diagnostic.
se descarca seringa, manusile si acele in recipiente specifice, separate
se transporta proba imediat la laborator
se reverifica locul punctiei pentru a se vedea daca s-a produs hematom.In cazul in care s-a produs
hematom se va presa energic locul timp de 5 minute, dupa care se aplica comprese calde.

@ fiecare proba se va lua la intervale de timp specificate si din locuri diferite
@ se va evita sa se recolteze de pe catetere sau de pe mana cu linii venoase prinse recent, in afara de cazul
cand se suspecteaza ca respectivul cateter a produs sepsisul.
@ principala complicatie a manevrei poate fi hematomul
3. RECOLTAREA DE TESTE SANGVINE PENTRU MASURAREA GLICEMIEI

Rapid, usor de recoltat, folosind o picatura de sange capilar din deget, lobul urechii sau calcaie( bebelusi), testul
glicemic este o metoda uzuala de monitorizare a nivelului glucozei din sange la pacientii cu diabet, de screening
5

pentru diabetul mellitus, de depistare a hipoglicemiei neonatale, sau de diagnostic diferential intre coma
diabetica si nondiabetica. Proba poate fi luata in spital cat si la domiciliul pacientului.

Materiale necesare:
manusi
glucometru portabil
paduri alcoolizate
comprese tifon
bandaj adeziv

se va verifica glucometrul si toate accesorile acestuia( ace, reserve, banda de citire, baterie etc)

Recoltarea:
confirmarea identitatii pacientului( pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la un alt pacient).
asigura de cooperarea sa.
se selecteaza locul punctiei ( deget sau lobul urechii pentru adulti, calcaie pentru nounascut)
daca este necesar , pentru dilatarea capilarelor, se pot aplica comprese calde, umede timp de 10 minute
se sterge locul ales pentru punctie cu alcool si api se usuca cu o compresa
se pregateste glucometrul ( se calibreaza si de deschide) si apoi se punctioneaza locul dintr-o singura
miscare scurta si rapida
dupa punctionare se va evita sa se faca compresie sau sa se stoarca locul, pentru a evita amestecarea
sangelui capilar cu alte fluide tisulare.
se lasa sa curga picatura de sange pe banda pregatita a glucometrului, asigurandu-ne ca este sufficienta
pentru citirea rezultatului
dupa recoltare se mentine compresie pe locul punctionarii pana se opreste sangerarea
dupa oprirea sangerarii se aplica un bandaj adeziv.
se noteaza rezultatul , data si ora.

@ se va evita recotarea din locuri edematiate, cianotice.Daca nu se poate obtine sange capilar, se va
punctiona o vena cu seringa si se va pune din seringa pe banda glucometrului o picatura mare de sange
@ daca pacientul va trebui sa foloseasca acasa glucometrul si sa isi recolteze singur trebuie invatat sa o faca
corect cel mai indicat fiind sa I se ofere si un ghid scris de folosire a glucometrului.De asemenea va trebui sa stie
care sunt valorile glicemice anormale pentru care va trebui sa vina la spital.

Testul de toleranta la glucoza( oral si i.v.):
Pe langa recoltarea de sange capilar, testul de toleranta la glucoza oral si i.v. poate oferi informatii fidele
privitoare la modul de functionare si tendintele metabolismului glucidic al pacientului.
Testul oral de toleranta la glucoza masoara metablismul carbohidratilor dupa ingestia unei cantitati substantiale
de glucoza.( 75-100 g glucoza pulvis dzolvate in 300 ml apa , concentratie 25%, care se bea in decurs de 5
minute).Corpul va absorbi rapid doza, declansand cresterea nivelului plasmatic de glucoza si un varf al acesteia la
30 minute - 1 ora de la ingestie. Pancreasul va raspunde secretand insulina care sa readuca nivelul glicemiei la
normal in decurs de 2-3 ore de la ingestie..In tot acest timp este indicat sa fie monitorizat nivelul glicemiei din
sange si urina pentru a depista evalua secretia de insulina si abilitatea organismului de a metabolize glucoza.
Testul de toleranta la glucoza trebuie intotdeauna precedat de o pregatire corecta a pacientului. Cu 3 zile inainte,
acesta trebuie sa aiba un regim alimentar bogat in carbohidrati. Testul se realizeaza dimineata, pe nemancate ( a
jeun) dupa cel putin 8 ore de repaus caloric, cand se recolteaza prima proba de sange venos. Interpretarea
rezultatelor se face in functie de valorile glicemice inregistrate dupa 2-3 ore de la ingestie. In tot timpul acesta
pacientul trebuie monitorizat si observate evntualele semne si simptome de hipoglicemie/hiperglicemie,
nervozitate, slabiciune.
6

Testul i.v de toleranta la glucoza se efectueaza la pacientii care nu pot ingera glucoza per os.( pacienti cu boli de
malabsorbtie, gastrectomii etc). Testul masoara nivelul glucozei in sange dupa administrarea i.v a unei perfuzii cu
glucoza 50%in timp de 3-4 minute..Testele glicemice se vor recolta la 30 minute, 1 ora, 2 ore, si la 3 ore de la
administrarea glucozei..Dupa o crestere imediata de pana la 300-400mg/dl a nivelului glicemiei ( insotita de
glicozurie) nivelul glicemiei va reveni la normal in timp de 1 ora, 1 ora si un sfert. Daca de la 2-3 ore de la
administrarea de glucoza, nivelul acesteia nu a revenit la normal, se confirma suspiciunea de diabet.

4. PUNCTIA ARTERIALA PENTRU ANALIZA GAZELOR SANGVINE

Sangele arterial se obtine prin punctia percutanata a arterei brahiale, radiale sau femurale. O data recoltat,
sangele poate fi trimis pentru determinarea gazelor sangelui arterial.
Analiza gazelor sangvine reprezinta eficacitatea ventilatiei masurand pH-ul sangvin si presiunea partiala a
oxigenului (PaO2) si a dioxidului de carbon arterial(PaCo2). PH-ul sangvin arata balanta acido-bazica din sange.
PaO2 indica cantitatea de oxygen pe care plamanii o trimit in sange , iar PaCO2 indica capacitatea plamanilor de a
elimina dioxidul de carbon. Gazele arteriale pot deasemenea masura concentratia si saturatia de oxigen cat si
valorile bicarbonatului.
De obicei , analiza gazelor arteriale se recomanda pacientilor cu boli obstructive pulmonare, edeme pulmonare,
tulburari respiratorii acute, infarct miocardic, pneumonie. Se recolteaza de asemenea dupa interventiile
chirurgicale cardiace (bypass-uri), resuscitari in caz de stop cardiac, anestezii intraoperatorii prelungite, etc.
Inaintea efectuarii punctiei radiale, se efectueaza testul Allen.

Testul Allen:
este utilizat pentru evaluarea fluxului arterial la nivelul mainii. Intai se palpeaza pulsul la arterele radiala si
ulnara , prin compresiunea profunda la nivelul fetei anterioare a antebratului .
pacientul este rugat sa isi stranga pumnul , apoi se comprima ferm ambele artere intre cele doua police;
in continuare, pacientul va fi rugat sa deschida pumnul si se va observa ca palma este palida (in tot acest
timp se mentine compresia pe artere);
se va decomprima artera ulnara (se mentine compresia pe artera radiala);daca artera ulnara este patenta
i se va observa colorarea normala a palmei in 3-5 secunde.
se va decomprima artera radiala( se mentine compresia pe artera ulnara); daca artera radiala este
patenta, fluxul sangvin va inrosi palma in cateva secunde.
Prin acest procedeu, mentinerea palorii dupa decomprimarea uneia dintre artere indica ocluzia la nivelul acesteia.

Materiale necesare:
seringa de 2ml sau 5ml
fiola de heparina
manusi
paduri alcoolizate
comprese tifon
etichete
bandaj adeziv

Pregatirea materialelor:
se heparinizeaza seringa (se deschide fiola de heparina si se trage pana cand se umple seringa , apoi se va
goli incet toata seringa, permitand heparinei sa spele toata suprafata sa). Heparinizarea seringii previne
coagularea sangelui in seringa. Totodata , excesul de heparina in seringa poate altera valorile pH-ului si PaO2
sangvin.

Recoltarea
confirmarea identitatii pacientului (pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize altui pacient)
se comunica pacientului procedura si va fi informat in ce consta, pentru a-i reduce anxietatea si a ne
asigura de cooperarea sa
7

se spala mainile si se pun manusile
se aseaza un prosop rulat sub incheietura mainii pacientului pentru sustinerea acesteia
se localizeaza artera si se palpeaza pulsul
se desinfecteaza locul punctiei
se asteapta sa se usuce locul dezinfectat
se palpeaza artera cu indexul si degetul mijlociu al unei maini in timp ce seringa este tinuta in cealalta
mana deasupra locului ales pentru punctie
pentru punctia arterei radiale , acul se orienteaza in unghi de 30-45 grade
daca se punctioneaza artera brahiala se va orienta in unghi de 60 grade
se punctioneaza pielea si peretele arterial printr-o singura miscare
seringa se va umple automat cu sange
dupa recoltare se preseaza ferm cu comprese pana cand se opreste sangerarea (cel putin 5 min). Daca
pacientul este sub tratament cu anticoagulante sau are tulburari de coagulare se va mentine compresia 10-15
min. Se va evita sa se ceara pacientului sa mentina compresia singur la locul punctionarii. Daca nu reuseste sa
aplice compresie ferma, se va forma un hematom dureros.
se va verifica seringa san nu aiba bule de aer ( daca are, se vor scoate cu grija)
se va atasa la proba de sange cererea de analize completata corect si va fi trimisa la laborator intr-un
recipient cu gheata
se va atasa un bandaj adeziv dupa oprirea sangerarii
se vor monitoriza semnele vitale ale pacientului pentru a depista eventualele tulburari de circulatie ca:
paloare, durere, toropeala, furnicaturi, hematom, sangerare la locul punctionarii.

@ daca pacientul primeste oxigen se va astepta cel putin 15 minute de cand incepe sa-l primeasca pana la
recoltare
@ nu se va intrerupe administrarea de oxigen in timpul recoltarii decat daca se indica acest lucru in mod special.
Daca nu se opreste administrarea de oxigen, se va specifica pe formularul de analize cantitatea si tipul de
oxigenoterapie pe care il primeste pacientul
@ daca pacientul nu este sub oxigenoterapie se va specifica si acest lucru pe formularul de cerere analize
@ daca pacientul tocmai a fost pus pe ventilator se va astepta 20 min pana la recoltare
@ pe formularul de cerere analize pentru laborator se vor mai specifica: temperatura pacientului, cel mai recent
nivel al Hb, rata respiratorie, iar daca pacientul este ventilat se vor specifica in plus: fractiunea de oxigen inspirat ,
frecventa ventilatorie
@ nu se vor face mai mult de 2 incercari de punctionare in acelasi loc, deoarece se pot produce lezari ale arterei
si ale nervului radial

Complicatii:
@ atingerea periostului ce poate provoca o durere considerabila pacientului
@ perforarea arterei traversand cu acul si celalalt perete ( se va retrage putin acul pana cand sangele apare in
seringa)
@ aparitia spasmului arterial (se va schimba acul cu unul mai mic si se va incerca din nou)

5. RECOLTAREA PROBELOR DE URINA

1 RECOLTAREA URINII:
Recoltarea probelor de urina se poate face in mai multe feluri in functie de scopul urmarit
Se poate recolta proba de urina ca parte a unui examen clinic complet, proba de urina sterila printr-o tehnica
neinvaziva, sau prin sondaj urinar. Recoltarea probelor prin sondaj vezical este contraindicate pacientilor
imediat dupa interventii chirurgicale genitourinare.

Materiale necesare:

Pentru proba de urina nesterila :
8

urinar sau plosca daca este necesar
manusi
recipient gradat
etichete
formular cerere analiza laborator
recipient pentru transportarea analizelor la laborator

Pentru proba sterila prin metoda neinvaziva:
lighean
apa si sapun
prosop
manusi
recipient gradat
3 comprese sterile
solutie antiseptica
recipient steril cu capac
etichete
plosca sau urinar daca este necesar
formular cerere analiza pentru laborator
recipient pentru transportul analizelor la laborator

Pentru proba sterila prin sondaj vezical:
manusi
paduri antiseptice
seringa de 10 ml
ac 21G ori 22G
clema pentru pensarea tubului
recipient steril cu capac
etichete
formular cerere analiza pentru laborator
recipient pentru transportul analizei la laborator
Recoltarea: se va explica pacientului faptul ca trebuie sa-i recoltam o proba de urina pentru laborator si in ce
consta tehnica de recoltare.

Colectarea probei de urina nesterile:
asigurarea intimitatii
i se va explica pacientului imobilizat la pat ca va trebui sa urineze intr-o plosca/urinar;celui care nu este
imobilizat i se va explica faptul ca va trebui sa mearga la toaleta pentru a urina
se pun manusile
din plosca sau urinar se pun cel putin 120 ml urina in recipientul pentru recoltat si se insurubeaza capacul;
daca diureza pacientului trebuie monitorizata, restul de urina se va masura cu ajutorul recipientului gradat
daca accidental se pierde urina pe peretii exteriori ai recipientului se va spala si usca
se eticheteaza recipientul cu numele pacientului, data si ora recoltarii si se va trimite imediat la laborator
insotit de formularul de cerere a analizei
intarzierea trimiterii probei la laborator poate altera rezultatele finale ale probei
se vor spala plosca/urinarul si recipientul gradat fiind inlaturate de la patul pacientului
pacientii care nu sunt imobilizati vor merge la toaleta si vor urina in plosca sau urinar dupa care se va
proceda la fel ca mai sus

Colectarea probei de urina prin metoda sterila neinvaziva:
deoarece scopul este recoltarea unei probe necontaminate, se va explica cu multa atentie pacientului
tehnica de recoltare
9

se va spune pacientului sa merga la toaleta si sa-si dezbrace complet partea inferioara a corpului apoi sa
se spele pe maini
daca este barbat va sta in picioare in fata scaunului de toaleta ca pentru urinat, iar daca este femeie se
va aseza cat mai in spate pe vasul de toaleta si cu picioarele cat mai desfacute
pacientul/pacienta isi va spala cu apa si sapun zona genitala si meatul urinar apoi se va sterge de 3 ori cu
comprese imbibate in solutie antiseptica
se indica femeilor sa-si separe labile cu o mana iar cu cealalta sa se stearga cu compresa sterile imbibata
in solutia antiseptica din fata spre spate,repetand de trei ori gestul,de fiecare data cu compresa diferita; cu cea
de-a treia compresa se va sterge in jurul meatului urinar
se indica barbatilor sa retracteze bine glandul pentru a dezinfecta bine meatul urinar si sa mentina
glandul retractat pe parcursul urinarii si recoltarii probei
se indica femeilor adoptarea pozitiei cu picioarele cat mai departate si mentinerea labiilor desfacute pe
parcursul urinarii si recoltarii probei
dupa spalare si dezinfectare pacientul/pacienta poate incepe sa urineze;apoi,fara a se opri mictionarea,
se ia recipientul pentru proba, se pune in dreptul jetului urinar si se recolteaza circa 30-50 ml,indepartandu-se
apoi din calea jetului urinar
se pun manusile
se ia recipientul de la pacient si se insemneaza capacul; se va evita sa se atinga marginile interioare ale
recipientului sau capacul pe interior
daca accidental urina s-a prelins pe peretii exteriori ai recipientului se va spala si usca
pacientului i se sugereaza sa se spele bine pe maini
se va eticheta recipientul cu numele pacientului, testul efectuat, tipul de proba
daca se va cere urocultura, trebuie mentionat daca pacientul este sub antibioterapie si ce antibiotic i se
administreaza
se ataseaza formularul de cerere a analizei la recipient si proba se va trimite la laborator imediat
pentru pacientii imobilizati la pat tehnica recoltarii este aceeasi, dar se va folosi plosca/urinarul pentru a
putea urina la pat

Recoltarea probelor de urina la pacientii cu sonda vezicala:
se clampeaza tubul atasat la sonda urinara cu 30 min inainte de recoltarea probei
se pun manusile;
daca tubul de colectare atasat la sonda are montat un orificiu perpendicular, acesta se va dezinfecta cu
paduri cu alcool apoi se va aspira urina cu o seringa de 20 ml care se va goli in recipientul steril
daca nu exista acel orificiu si cateterul vezical este din cauciuc se va recolta proba din cateter; se va
dezinfecta cu paduri antiseptice o zona mica deasupra locului de insertie cu tubul de drenaj; apoi se va intepa cu o
seringa cu ac si se va aspira; a se evita inteparea cateterului exact la capatul de insertie a tubului de drenaj
deoarece poate perfora balonasul de fixare a cateterului;seringa se goleste in recipientul steril
daca cateterul vezical nu este din caucic si tubul de drenaj nu are are un orificiu aspecific pentru recoltat,
se va dezinfecta cateterul la capatul unde se insereaza tubul de drenaj; se va deconecta apoi si se va lasa sa curga
urina in recipientul steril; se va evita sa se atinga recipientul cu cateterul in interior sau marginile acestuia pentru
a evita contaminarea
dupa recoltare se sterg din nou cu paduri antiseptice capetele de conexiune ale sondei vezicale si ale
tubului de drenaj si se ataseaza la loc
recipientul se eticheteaza si se trimite la laborator imediat specificandu-se, daca este cazul, tratamentul
cu antibiotic pe care-l urmeaza pacientul

@ asigurati-va ca ati declampat tubul de drenaj dupa recoltarea probei de urina; in caz contrar pot sa apara
complicatii ca distensia vezicii urinare sau infectii urinare

2 TOTALUL DE URINA :
Deoarece hormonii , proteinele si electrolitii sunt excretati in cantitati mici si variabile in urina , probele trebuie
recoltate pe o perioada extinsa de timp pentru a avea o valoare diagnostica .
10

Probele cerute din urina stransa pe 24 de ore sunt cele mai uzuale, deoarece sunt semnificative pentru toate
substantele eliminate in aceasta perioada.
Se pot cere probe si din urina colectata timp de 2 pana la 12 ore , in functie de informatiile pe care dorim sa le
aflam.
De asemenea , probele din urina stransa o perioada de timp pot fi colectate dupa administrarea unei cantitati de
medicamente, de exemplu insulina, pentru a detecta diverse boli renale .

recipient de colectare a urinii cu capacitate de minim 2 litri
manusi
plosca sau urinar daca este nevoie
recipient gradat daca trebuie monitorizata cantitativ diureza
recipient cu gheata daca nu se poate tine la frigider
etichete
formular de cerere analize pentru laborator

Recoltarea :
confirmarea si verificarea identitatii pacientului
se explica procedura pacientului si familiei pentru a ne asigura de cooperarea acestuia si pentru a preveni
pierderile accidentale de urina in timpul recoltarii
se pot monta etichete la baie prin care pacientul sa-si reaminteasca ca nu trebuie sa arunce urina, sau pe
punga urinara daca pacientul este sondat
pacientul trebuie invatat sa ne anunte dupa fiecare mictionare , sa se fereasca sa contamineze proba
se vor explica pacientului restrictiile alimentare si medicamentoase acolo unde este necesar

Colectarea probelor din urina stransa timp de 2 ore :
daca este posibil, pacientul va trebui sa bea 2 4 pahare de apa inainte cu 30 de min de inceperea
recoltarii
dupa 30 min se cere pacientului sa mictioneze; aceasta proba se arunca si se incepe recoltarea propriu-
zisa, pacientul avand astfel vezica goala; se noteaza ora inceperii recoltarii
daca medical prescrie, se va administra o doza din medicamentul indicat si se va scrie ora
se va oferi pacientului cel putin un pahar de apa pe ora pentru a stimula productia de urina
dupa fiecare mictionare ( in plosca / urinar sau un recipient obisnuit de 300 400 ml ) se va adauga proba
in recipientul mare de colectare;
se va masura dupa fiecare eliminare, daca trebuie monitorizata cantitativ diureza
daca este posibil, cu 15 min inainte de terminarea timpului indicat pentru colectarea urinii, se va cere
pacientului sa mictioneze; aceasta va fi ultima proba adaugata in recipientul de colectare
la sfarsitul perioadei de colectare, in functie de regulile interioare ale spitalului, se va acoperi recipientul si
se va trimite etichetat la laborator imediat impreuna cu formularul de cerere sau se va turna intr-un recipient
nesteril 100 - 200 ml din cantitatea totala de urina , va fi etichetat si trimis la laborator specificanduse pe cerere
cantitatea totala de urina stransa si perioada de timp.

Clectarea probelor din urina stransa timp de 12 24 ore :
se cere pacientului sa urineze; se va arunca aceasta proba, pornindu-se astfel recoltarea din momentul in
care pacientul are vezica urinara goala
se noteaza ora inceperii recoltarii
probele se vor aduna intr-un recipient de cel putin 2 l; pe timpul dintre mictionari, recipientul cu probele
de urina trebuie pastrat la rece sau la frigider ( niciodata impreuna cu mancarea sau cu medicamente )
se va recolta urina pe toata perioada de timp indicata; inainte de terminarea timpului se cere pacientului
sa urineze inca o data , daca este posibil; se adauga si ultima proba in recipientul de colectare
se va eticheta recipientul si se va trimite la laborator insotit de formularul de cerere sau se va turna din
cantitarea totala de urina , intr-un recipient de aprox 100-200 ml, care va fi etichetat si trimis la laborator
specificandu-se pe formular care a fost cantitatea totala si perioada de timp cat a fost colectata urina.

11

@ pacientul va trebui sa fie bine hidratat pe tot parcursul recoltarii probelor de urina
@ pacientul va fi invatat sa evite cafeaua , ceaiul sau alte substante pe parcursul recoltarii, cu exceptia
recomandarilor medicului, pentru a nu fi alterate rezultatele
@ daca pacientul are sonda urinara, se va mentine punga urinara pe toata peroada recoltarii intr-un recipient cu
gheta pus sub patul bolnavului
@ daca accidental se pierde una din probe, recoltarea trebuie sa fie reluata integral.

6. MASURAREA GLICOZURIEI SI CETONURIEI

Glucoza si corpii cetonici nu trebuie sa fie prezenti in urina in mod normal. Totusi glucoza incepe sa apara in urina
( glicozurie ) atunci cand glicemia ( glucoza din sange ) depaseste valoarea de 180 mg/dl. Corpii cetonici, care sunt
produsi in organism in absenta insulinei, apar la valori ale glicemiei mai mari de 240 mg/dl. Prezenta lor in urina (
cetonuria ) este un semnal de alarma, fara tratament putandu-se intra in cetocidoza diabetica. Cand corpii
cetonici cresc in sange, pacientul capata o respiratie cu halena specifica.
Metoda de masurare a glicozuriei si a cetonuriei este similara, cu benzi. Rezultatele se compara cu o cartela
standard a culorilor de referinta. In echilibrarea metabolica a diabetului zaharat si urmarirea acestuia se impune si
dozarea corpilor cetonici si a glicozuriei.

recipient de colectare
manusi
benzi pentru masurarea glicozuriei sau a cetonuriei specifice
cartela de referinta cu toate culorile standard

Recoltare :
se explica procedura pacientului, cu atat mai mult cu cat este un pacient recent diagnosticat ca fiind
diabetic. Pacientii care se stiu cu diabet de mult timp pot fi invatati sa-si recolteze singuri acasa.
se verifica medicatia pe care o ia pacientul si care ar putea modifica rezultatul testului.
inaintea fiecarui test pacientul este invatat sa nu contamineze proba de urina
se cere pacientului sa mictioneze; apoi se ofera un pahar cu apa si, dupa 30 40 min se cere sa mictioneze
din nou; din cea de-a doua proba se va efectua testul prin scufundarea benzilor respective
in functie de testul cerut benzile vor fi tinute in proba de urina conform prospectului de utilizare, apoi vor
fi citite si interpretate in raport cu cartela de referinta.

@ dozarea corpilor cetonici in urina ajuta la diagnosticul diferential intre coma diabetica si cea nondiabetica
si la monitorizarea metabolismului lipidic

7. MASURAREA PH-ULUI URINAR:

Ph-ul urinar ( acid sau alcalin ) reflecta abilitatea rinichilor de a mentine o concentratie normala de ioni de
hihrogen ( H+) in plasma si lichidele extracelulare . Concentratia normala de ioni de H variaza de la ph=4,6 la 8,0 ,
dar in cele mai multe cazuri ph-ul se situeaza in jurul valorii de 6,0 .
Cea mai simpla procedura de a determina ph-ul urinar este tot cu ajutorul benzilor specifice care in contact cu
proba de urina a pacientului isi schimba culoarea .
Un ph urinar alcalin ( > de 7 ) este rezultatul unei diete sarace in proteine si bogata in vegetale , lactate si citrice ,
putand determina formarea de cristale de fosfat, carbon. Deasemenea, urina alcalina poate avea drept cauza o
infectie a tractului urinar sau alcaloza metabolica sau respiratorie .
Un ph urinar acid ( <de 7 ) poate avea drept cauza o dieta bogata in proteine care poate determina formarea de
oxalati, urati. Deasemenea, urina acida poate avea drept cauze tuberculoza renala, diareea si alte alte forme de
acidoza.
12

manusi
recipient de recoltare
benzi specifice pentru masurare ph-ului urinar
cartela standard de citire

Masurare :
i se explica pacientului procedura
i se da pacientului recipient si i se explica cum sa colecteze proba de urina (vezi capitolul Recoltarea
probelor de urina )
se scufunda banda conform prospectului de utilizare si apoi se citeste .

@ se va utiliza o proba de urina recoltata in momentul efectuarii testului, nu cu mult inainte, deoarece o proba
stand la temperatura camerei isi modifica ph-ul .
@ se va lua in considerare faptul ca de obicei noaptea ph-ul urinii este mai acid decat ph-ul urinar diurn .

8. FILTRAREA URINII PENTRU DEPISTAREA CALCULILOR RENALI:
Calculii renali sau pietrele la rinichi se pot dezvolta oriunde in tractul urinar. Pot fi eliminati odata cu urina sau
se pot bloca in tractul urinar provocand hematurie, colica renala, hidronefroza.
Cu marimi de la cativa cenimetrii pana la dimensiuni microscopice, caculii se formeaza in rinichi cand sarurile
minerale-in principal oxalatul de calciu sau fosfatul de calciu-se aduna in jurul nucleului unei bacterii, tromb sau
alta particula. O alta substanta care poate determina formarea de calculi este acidul uric.
Calculii renali apar datorita a numeroase cauze incluzand hipercalcemia(care poate aparea datorita
hiperparatiroidismului), dieta excesiv bogata in calciu, imobilizare prelungita nivel anormal al pH-ului urinar,
deshidratare, hiperuricemia asociata cu guta, anumite boli ereditare.
Cele mai intalnite cauze de formare a calculilor renali sunt staza urinara prin concentrare urinara datorita
deshidratarii, adenoame benigne de prostata, boli neurologice, stricturi uretrale.
Depistarea calculilor in urina necesita o atenta monitorizare a pacientului care va urina intr-un recipient acoperit
de tifon pentru ca eventualii calculi sa ramana pe acesta. Acest test se va continua pana cand pacientul elimina
calculi sau pana la interventia chirurgicala,dupa cum este cazul.

Materiale necesare:
tifon
recipient gradat
urinar sau plosca
recipient pentru colectarea calculilor daca sunt eliminati
etichete scrise prin care se reaminteste pacientului ce are de facut

Recoltarea:
se explica pacientului exact procedura pentru a ne asigura de cooperarea sa.
se posteaza etichetele prin care reamintim pacientului sa stranga urina si sa o filtreze.
se cere pacientului sa ne anunte la fiecare mictionare
se pune tifonul peste gura recipientului si se poate fixa de jur inmprejur pentru mai multa siguranta.
se pun manusi. Daca pacientul este imobolizat la pat si urineaza in urinar sau plosca, se va filtra toata
urina prin tifonul atasat recipientului gradat de colectare. Daca are sonda urinara, se va filtra continutul pungii
colectoare prin tifon.
se va examina tifonul dupa filtrarea urinii. Daca se vor depista calculi, vor fi trimisi intr-un recipient la
laborator impreuna cu formularul de cerere analize, dupa ce a fost anuntat si medicul curant.
daca pe tifon nu vor ramane calculi ci niste reziduri, vor fi si aceste trimise la laborator pentru analiza.
13

daca tifonul va ramane intact, fara reziduri sau calculi, va fi indepartat si pus altul nou pentru urmatoarea
mictionare


@ daca pacientul este acasa trebuie invatat cum sa-si filtreze si monitorizeze urina si sa inteleaga importanta
efectuarii acestor manevre corect.
@ calculii pot aparea in diferite culori. Daca se intampla asa, fiecare dintre ei are impoartanta diagnostica in
functie de marime, culoare etc.
@ se vor retine si trimite la laborator orice reziduuri suspecte care vor ramane pe tifon, deoarece chiar si cei mai
mici calculi pot determina hematurie si durere.

9. RECOLTAREA PROBELOR DIN SCAUN :

Recoltand esantioane din scaun se pot depista oua si paraziti, sange, bila, grasime, agenti patogeni sau alte
substante.
Analizarea scaunului ca si caracteristici (culoarea, consistenta, miros) poate depista o eventuala sangerare gastro-
intestinala.
Recoltarea probelor din scaun se face fie pentru o perioada specifica de timp ( cum ar fi 72 de ore) sau fara
specificatie legata de un timp anume. Deoarece probele de scaun nu se pot obtine la cerere, o recoltare corecta
include necesitatea invatarii pacientului pentru a ne asigura de corectitudinea manevrelor de recoltare, fara a
denatura rezultatul testului de laborator.

Materiale necesare:
recipient colectare cu capac
manusi
2 apasatoare de limba din lemn ( sau alte instrumente specifice de recotare oferte de laborator)
prosop de hartie sau punga de hartie
plosca
etichete de reamintire pentru pacient
formulare cerere analize pentru laborator

Recoltarea:
se va explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si de corectitudinea manevrei
de recoltare

1 PROBE DIN SCAUN:
A) Recoltarea unei singure probe, fara specificatii de timp
pacientul (daca este internat) este rugat sa anunte aparitia senzatiei de defecatie iminenta
pacientul este indrumat sa aiba scaun intr-o plosca. La fel si pacientul care isi recolteaza singur acasa.
Daca pacientii vor folosi toaleta si nu plosca, scaunul se va amesteca cu apa de toaleta interferand cu rezultatul
testului. De asemena, scaunul nu trebuie amestecat cu urina deoarece pH-ul acesteia poate inhiba cresterea
bacteriilor din scaun.
se pun manusi, si cu ajutorul unui apasator de limba se va recolta din scaun cea mai reprezentativa
mostra.
se va pune in recipient si se va inchide capacul.
daca pacientul elimina impreuna cu scaunul sange, mucus, puroi, acestea trebuie incluse in mostra
recoltata.
se infasoara apasatorul de limba folosit in hartie si se arunca la deseurile contaminate impreuna cu
manusile

B) Recoltarea probelor din scaun pe o anumita operioada de timp
14

se plaseaza etichete la toaleta sau patul pacientului prin care sa i
se reaminteasca de test
se va proceda la fel ca mai sus, cu specificatia ca dupa recoltarea fiecarei probe cel mai bine este ca
acestea sa fie trimise imediat la laborator
daca scaunul trebuie obtinut prin clisma se va folosi pentru aceasta doar apa obisnuita sau solutie normal
salina
ne asiguram ca pacientul se poate toaleta bine dupa efectuarea procedurii, in caz contrar acesta trebuie
ajutat sa se toaleteze corespunzator

@ nu se vor plasa niciodata probele de scaun intr-un frigider care contine alte medicamente sau mancare
@ se anunta medicul ori de cate ori aspectul scaunului este neobisnuit
@ daca pacientul isi recolteaza singur acasa, va fi instruit cu privire la efectuarea procedurii de recoltare si
depozitare a probei

2 DEPISTAREA SANGERARILOR OCULTE :

Testele de depistare a sangerarilor oculte sunt folosite pentru descoperirea sangerarilor ascunse
(gastrointestinale), pentru diferentierea intre melena si scaunul cu aspect de melena. Anumite medicamente cum
ar fi fierul, bismutul, pot innegri scaunul putandu-se pune diagnosticul gresit de melena.
De asemenea, aceste teste sunt foarte importante pentru depistarea precoce a cancerelor colorectale, deoarece
80%din pacientii cu aceste boli prezinta sangerari oculte. Pe de alta parte, un singur test pozitiv nu indica
neaparat sangerare gastrointestinala sau cancer colorectal. Pentru a putea fii considerat pozitiv, testul trebuie
repetat de cel putin 3 ori intr-o perioada anume, timp in care pacientul va respecta o dieta specifica recomandata
in depistarea sangerarilor oculte.Cu toate acestea, un test pozitiv si in aceste conditii, nu indica neaparat un
cancer de colon ci poate fii sangerare gastrointestinala provocata de ulcer gastric, diverticuloze etc.
Testele sunt folosite si ca screening (de exemplu, in Marea Britanie, dupa o anumita varsta, se repeta la 2 ani,
pentru depistarea precoce a cancerelor colorectale).
Testele sunt usor de efctuat constand in adaugarea de anumite substante (sau a unei hartii impregnate cu
substanta respective) peste proba de scaun , aparand aproape imediat o coloratie specifica in cazurile in care
sangele pierdut prin scaun este mai mult de 5 ml pe zi.
Aceste analize sunt foarte importante deoarece sangerarile oculte sunt in cantitati foarte mici, indepistabile
ochiului uman, dar repetandu-se , pot duce la anemii severe.

Materiale necesare:
manusi
recipient colector de sticla
apasator de limba sau orice alt instrument specific de recoltare pe care il are laboratorul
substanta specifica sau hartie imbibata cu substanta ( din kitul de testare)

Recoltare:
se pun manusile si se recolteaza conform procedurii de recoltare a probelor din scaun
se va duce proba imediat la laborator sau, daca avem kitul de recoltare, se va respecta intocmai
prospectul de utilizare
se spala mainile bine si se toaleteaza pacientul daca este imobilizat
se anunta medicul pentru orice aparitie a coloratiei albastre sau verzi pe hartia testului

@ ne asiguram ca proba recoltata nu este contaminate cu urina, solutie sapun, hartie igienica (aceasta contine
bismut si afecteaza reultatul) apoi o testam conform indicatiilor de utilizare a kitului
@ testul se face din portiuni diferite ale scaunului deoarece sangerarea oculta din tractul gastrointestinal
superior nu este prezenta in tot scaunul format, iar cea din cancerul colorectal poate aparea de obicei doar in
prima portiune a scaunului
15

@ se va verifica data expirarii kitului de testare
@ pacientul va fii instruit sa respecte o dieta bogata in fibre, fara carne, fara peste, fara napi, gulii etc pt ca toate
acestea pot da reactii fals positive. Dieta trebuie tinuta intre 48-72 ore inaintea testului
@ de asemenea, tot cu 48-72 ore inainte de testare, se va intrerupe medicatia care poate afecta rezultatul (fier,
potasiu indometacin, steroizi)
@ daca pacientul isi face singur acasa testarea, va trebui instruit cu atentie in ceea ce priveste procedura
@ unul dintre cele mai noi si usoare teste pentru depistarea sangerarii oculte este testul intitulate colorcare.
Este indicat pentru pacientii care isi fac singuri testarile, nu necesita recoltarea probei de scaun si este foarte usor
de testat si interpretat. Astfel, pacientul va respecta dieta specifica cu 48-72 ore inainte de testare. Pacientul este
invatat sa indeparteze orice dezinfectant de toaleta si sa traga apa de 2 ori dupa indepartaea dezinfectantului de
toaleta. Dupa defecare, este instruit sa nu arunce hartie igienica in vasul de toaleta pana la citirea testului
deoarece continutul in bismut al acesteia poate afecta rezultatul. In cele 5 minute imediat dupa defecare, va
desface kitul de testare si va arunca testerul in toaleta, care va pluti pe suprafata apei din toaleta. Pacientul va citi
rezultatul dupa 15-30 de secunde. Daca scaunul are sangerari oculte, testerul se va colora in albastru sau verde.
Pacientul va trebui sa repete testarea la trei scaune diferite, sa-si noteze rezultatele si sa le prezinte medicului.

10. .RECOLTAREA SPUTEI :

Secretata de membrana care captuseste bronhiolele, bronhiile si traheea, sputa ajuta la protejarea cailor
respiratorii fata de infectii. Cand este eliminata din tractul respirator, sputa contine saliva, secretii nazale si
sinusale, celule moarte si bacterii orale normale din tractul respirator. Probele de sputa se recolteaza pentru a
depista eventualii microbi existenti.
Metoda cea mai folosita pentru recoltarea sputei este expectoratia, care uneori poate necesita nebulizare in
prealabil, hidratare, drenaj postural. O metoda mai putin folosita este aspirarea traheala si, foarte rar,
bronhoscopia.
Aspiratia traheala este contraindicata imediat postprandial, la pacientii cu varice esofagiene, laringospasme.
Trebuie, de asemenea, efectuata cu atentie la pacientii cardiaci, deoarece poate agrava aritmiile.

Recoltarea prin expectoratie

Materiale necesare:
recipient steril cu capac etans
manusi
formular cere analize laborator
aerosoli
masca de fata
tavita/punga pentru voma

Recoltarea:
pacientul este asezat pe un scaun sau la marginea patului in pozitie sezanda. Daca nu poate, se ridica
patul in pozitie semisezanda cu genunchii putin ridicati (pozitia Fowler)
se cere pacientului sa-si clateasca gura cu apa simpla nu cu apa de gura sau pasta de dinti) pentru a
reduce riscul de contaminare a probei de sputa cu flora microbiana orala. Apoi i se cere sa tuseasca si sa
expectoreze in recipientul steril
se pun manusile
se ataseaza capacul recipientului etans si se curata exteriorul acestuia daca este cazul
se arunca manusile la dseuri contaminate
se eticheteaza recipientul cu numele pacientului, medicului, data si ora recoltarii, presupusul diagnostic,
daca pacientul este febril sau sub antibioterapie
se trimite proba imediat la laborator


@ se va sugera pacientului sa tuseasca adanc pentru a evita expectorarea de saliva in loc de sputa
16

@ pentru a stimula secretia de sputa se poate face drenaj postural inainte de recoltare
@ sputa recoltata prin expectoratie este contaminata cu flora normala din gura de aceea aspiratia traheala
poate oferi o analiza mult mai corecta a sputei, dar este o manevra invaziva care este folosita doar la pacientii
care nu pot expectora.

11. RECOLTAREA DE PROBE PRIN PUNCTIE LOMBARA :

Punctia lombara consta in introducerea unui ac steril in spatiul subarahnoidal, de obicei intre a 3-a si a 4-a
vertebra lombara.Aceasta procedura se efectueaza pentru a depista prezenta sangelui in lichidul cerebrorahidian,
pentru a obtine probe din acesta in vederea analizarii, pentru a injecta substanta de contrast, pentru efctuarea
diverselor anestezii, pentru intrducerea diverselor medicamente sau pentru scaderea presiunii intracraniene.
Procedura necesita tehnica sterila si o pozitionare corecta a pacientului. Punctia lombara este efectuata de catre
medic ajutat de asistenta.

masuta de lucru/ carucior
manusi sterile ( pentru medic si asistenta)
solutie dezinfectanta
comprese sterile
paduri cu alcool
camp steril cu deschidere pe mijloc
seringi
ac sterl
anestezic local ( de obicei xilina 1%)
ace spinale
manometru
bandaj adeziv
eprubete sterile pentru recoltare LCR (lichid cerebrorahidian)
formulare cerere analize laborator
etichete

Recoltare:
se explica pacientului procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa
se obtine consimtamantul scris al pacientului
se informeaza pacientul ca poate avea dureri de cap dupa punctie, dar daca va coopera si urma indicatiile
intocmai, efectele vor mult diminuate
se vor evita sedativele si analgezicele inaintea punctiei lombare, in special la pacientii diagnosticati cu
tulburari de sistem nervos central, deoarece pot masca simpome importante
se asigura intimitatea pacientului in timpul interventiei
se aseaza materialele pe masuta de lucru avand grija sa nu se contamineze materialele sterile cand se
desfac
se asigura luminozitate si se ajusteaza inaltimea patului pacientului pentru a fii la indemana medicului
se pozitioneaza pacientul adecvat si i se reaminteste sa ramana cat mai nemiscat pentru a minimaliza
disconfortul si eventualele traume ( pacientul este culcat pe pat , in decubit lateral , cat mai aproape de marginea
patului. Barbia trebuie sa fie in piept si genunchii stransi si pozitionati pe abdomen. Astfel spatele pacientului va fi
curbat, la marginea patului. Aceasta poztie este cea mai indicate pentru punctia lombara)
pentru a ajuta pacientul sa-si mentina pozitia adecvata ne plasam o mana la ceafa si una in spatele
genunchilor pacientului si tragem cu balndete inspre interior. In timpul introducerii acului pacientul trebuie tinut
cu fermitate in aceasta pozitie pentru a evita accidente nedorite
medicul va dezinfecta locul punctiei cu comprese sterile, de 3 ori cu 3 comprese diferite.Apoi va aseza
campul steril cu deschizatura pe locul punctionarii
17

pacientul este atentionat ca va simti o senzatie de arsura si durere locala. I se va cere sa anunte orice
durere persistenta deoarece aceasta poate fi datorata iritatiei unei radacini nervoase necesitand repozitionarea
acului
dupa ce medicul introduce acul, se vor face procedurile indicate (injectare de substanta de contrast,
anestezice, citirea presiunii intracraniene prin atasarea manometrului, recoltare de LCR in eprubetele sterile)
dupa recoltarea probelor si scoaterea acului se sterge locul punctionarii cu un dezinfectant si se aplica un
pansament
se completeaza formularele de laborator, se eticheteaza corect erubetele si se trimit imediat la laborator.

se va monitoriza cu atentie bolnavul pe tot parcursul interventiei si se va anunta imediat o eventuala
schimbare a valorilor semnelor vitale sau a starii generale a pacientului
pacientul va trebui sa stea culcat in pat intre 8-12 ore dupa efectuarea punctiei
probele de LCR recoltate trebuie trimise imediat la laborator deoarece nu pot fi refrigerate si trimise mai
tarziu
complicatiile pot fi diverse pornind de la durerea de cap, care este cea mai comuna, pana la hernierea de
amigdale cerebeloase sau compresie medulara
alte reactii adverse pot fi la anestezic, abcese epidurale sau subdurale, sangerare in canalul spinal
durere locala, edem sau hematom la locul punctionarii, dificultate tranzitorie de mictionare, febra
desi hernierea amigdalelor cerebeloase se intampla foarte rar, se practica ca preventie CT-ul cerebral
inainte de punctia lombara. Astfel, daca tomografia craniana va evidential un process expansiv intracranian, se
indica temporizarea punctiei lombare
punctia lombara este, de asemenea, este foarta utila in diagnosticarea meningitei

12. RECOLTAREA DE PROBE PRIN TAMPONARE, STERGERE :

Acest tip de recoltare cu ajutorul aplicatoarelor cu capatul format din tampon de bumbac ajuta la identificarea
agentilor patogeni. Procedura de recoltare presupune minim de contaminare cu flora bacteriala normal prezenta
in diversele zone de recoltare.
Dupa ce este recoltata proba, aplicatorul este introdus cu capatul folosit intr-un tub steril care contine un mediu
de transport.

1)Recoltarea din zona amigdaliana:

Materiale necesare:
manusi
apasator de limba
minilanterna/ sursa de lumina
aplicator steril cu capat din tampon de bumbac
tub steril cu mediu de cultura
etichete
formulare cerere analize pentru laborator

Recoltare:
confirmarea identitatii pacientului
se explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne asigura de cooperarea sa
se explica pacientului ca poate avea senzatie de voma in timpul tamponarii, dar ca procedura va dura mai
putin de un minut
se aseaza pacientul sezand la marginea patului sau intr-un scaun cu fata la asistenta
se cere pacientului sa-si tina capul pe spate. Se apasa limba cu un apasator de limba, se ilumineaza fundul
gatului pentru a vedea exact zonele imflamatorii
daca pacientul are senzatie de voma se rentrage apasatorul de limba si i se sugereaza sa respire adanc.
Dupa ce se relaxseaza, se introduce apasatorul de limba dar mai putin adanc ca prima data
18

se tamponeaza zonele amigdaliene cu aplicatorul incluzand zonele imflamate sau purulente
ne asiguram ca nu atingem cu aplicatorul limba, dintii sau obrajii pentru a evita contaminarea sa
se plaseaza imediat aplicatorul in tubul cu mediul de cultura
se arunca manusile la deseuri contaminate si se spala mainile
se eticheteaza proba cu datele pacientului, ziua si ora recoltarii, locul de unde s-a recoltat
proba se trimite imediat la laborator

2)Recolatare exudat nazofaringeal:

Materiale necesare:
la fel ca la recoltarea amigdaliana
optional: speculum nasal

Recoltare:
confirmarea identitatii pacientului
se explica pacientului ca va avea senzatie de stranut sau voma dar ca procedura va dura mai putin de un
minut
se aseaza pacientul sezand la marginea patului sau intr-un scaun cu fata la asistenta
se cere pacientului sa-si sufle nasul
se cere pacientului sa-si acopere o nara si sa respire doar pe cealalta si invers. Se va introduce tamponul
de recoltare pe nara pe care respira mai bine
se cere pacientului sa-si tina capul pe spate. Se introduce cu blandete aplicatorul aproximativ 7,5-10 cm
tinand capatul cu tampon langa septrul nasal. Se roteste repede tamponul si se scoate
alternativ, se apasa limba pacientului cu apasatorul de limba si se introduce un alt aplicator pana in
spatele valului palatin rotindu-l repede
se introduce aplicatoarele in tuburile cu medii de cultura
se arunca manusile si se spala mainile
se etichetaza probele, se completeaza formularel de laboator si se trimit impreuna cu probele la laborator

3)Recoltarea de secretie din plaga:

Materiale necesare:
manusi sterile, camp steril
paduri cu alcool, betadina
pensa sterile
tampoane sterile
seringa de 10 ml
ac steril
tub steril pentru cultura cu mediu de transport
etichete
tub de cultura pentru germeni anaerobi (contine dioxid de carbon)
comprese sterile pentru repansarea plagii

Recoltare:
se spala mainile, se pregateste un camp steril, se pun manusile sterile
se inlatura pansamentul cu o pensa sterila
se curata zona din jurul plagii cu alcool sau betadina pentru a reduce riscul de contaminare a probei cu
bacterii din zona adiacenta plagii
pentru o cultura aerobica se foloseste aplicator cu capat din bumbac, se introduce in plaga, se roteste
bland apoi se introduce imediat in tubul pentru culture aerobice
se trimite proba imediat la laborator
se arunca manusile la deseuri contaminate
19

se pun alte manusi si se reface pansamentul plagii

4)Recoltarea de probe din ureche:

Materiale necesare:
manusi
comprese de tifon
aplicator cu tampon steril
tub steril cu mediu de transport
etichete
seringa de 10 ml, ac steril

Recoltare:
se curate cu blandete excesul de secretii din urechea pacientului cu solutie normal salina si comprese de
tifon
se introduce aplicatorul in canalul auditiv si se roteste cu blandete de-alungul peretelui canalului, pentru a
nu leza timpanul
se retrage aplicatorul cu grija pentru a nu atinge si alte suprafete si se introduce in tubul steril cu mediu
de transport
se eticheteaza corespunzator proba si se trimite la laborator impreuna cu formularele de laborator
recoltarea din urechea medie se face de catre medic, dupa toaletarea urechii externe cu serfiziologic si
comprese, prin punctionare si apoi aspirarea lichidului cu o seringa
proba se trimite imediat la laborator

5)Recoltarea probelor din ochi:

Materiale necesare:
manusi sterile
solutie sterila normal salina
comprese
tub steril cu mediu de transport
dispozitv steril, cu inel, special pentru recoltarea celulelor corneene

Recoltare:
se spala mainile si se pun manusi sterile
se sterg ochii si excesul de secretii cu solutie normal salina si comprese de tifon, dinaunru inspre afara
se retrage pleoapa inferioara pentru a evidential sacul conjuctival. Se roteste cu blandete aplicatorul cu
tampon peste cojunctiva avand grija sa nu atingem si alte suprafete
se tine aplicatorul mai degraba paralel cu ochiul decat perpendicular, pentru a prevenii iritatiile corneene
datorita miscarilor bruste
daca este necesara recoltare corneana, aceasta se va face de catre medic, utilizand un dispozitiv special,
cu inel
se introduce imediat aplicatorul sau dispozitivul cu inel in tubul cu mediul de transport
se arunca manusile la deseuri contaminate
se eticheteaza proba si se trimite la laborator impreuna cu formularele

@ nu se va folosi un antiseptic inaintea recoltarii pentru a preveni iritatiile ochiului si modificarea rezultatului
probei
20

@ daca pacientul este un copil sau un adult necooperant se va cere ajutoru unui coleg pentru a-i tine capul
nemiscat in timpul recoltarii, prevenind astfel lezarile oculare datorita miscarilor bruste

6)Recoltarea de probe din anus

Materiale necesare:
manusi
apa si sapun
prosop
tub steril de cultura cu mediu de transport
etichete

Recoltare:
se asigura intimitatea pacientului
se spala zona perianala a pacientului cu apa si sapun
se introduce aplicatorul cu capatul din tampon de bumbac (udat in prealabil in solutie normal salina) in
anus aproximativ 1 cm la copii si 4 cm la adulti si se roteste cu blandete de jur imprejur
se introduce aplicatorul in tubul de cultura cu mediu de transport
se arunca mansile la deseuri contaminate si se spala mainile
se eticheteaza proba si se trimite la laborator impreuna cu formularul

Spitalul SFNTUL SAVA - S.R.L.
Buzu
PROCEDURA: TESTUL PAPANICOLAU
N 40
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/2

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

Testul citologic Papanicolau ( numit si Babes- Papanicolau dup denumirea doctorului roman Aurel Babes, care a
preconizat depistarea precoce a cancerului genital feminine prin examinarea frotiului citovaginal) este o analiza
obinuta prin recoltarea prin periere a celulelor din cervix si apoi fixarea lor pe o lama de sticla. Dei analiza celulelor
din cervix este cea mai des folosita, testul Papanicolau permite si evaluarea citologica a celulelor polului vaginal si
endocervicale.

speculum vaginal bivalvular
mnui
Pap stick
aplicator cu tija si pat din bumbac
3 lame de sticla pentru citire microscopica
fixative
lampa ajustabila
cmp

Recoltare:
confirmarea identitii pacientei
se explica procedura pacientei
se spal minile
se explica pacientei importanta relaxrii musculaturii perineale pentru a uura efectuarea examinrii si
recoltrii
se cere pacientei sa micioneze nainte de efectuarea procedurii de recoltare
se asigura intimitate si se cere pacientei sa se dezbrace de la bru in jos
este acoperita cu un halat de unica folosina si ajutata sa se aeze pe masa ginecologica
se potrivete lampa pentru luminozitate maxima in zona genitala
se nltura halatul din zona genitala
se ofer mnui medicului si speculul vaginal. Nu se vor folosi lubrefiante pentru acesta pentru a nu interfera
cu rezultatul testului. Se poate uda speculul cu apa calda pentru a uura inseria.
se anuna pacienta cnd i se introduce speculul pentru a preveni tresrirea si ncordarea musculaturii
se sugereaz pacientei sa se relaxeze si sa respire adnc in timpul introducerii speculului.
dup introducerea speculului acesta este lrgit pentru expunerea cervixului si apoi blocat pentru nceperea
recoltrii
se ofer medicului pe rnd aplicatoarele si periua necesare recoltrii celulelor din diferitele zone. Dup
fiecare recoltare, se vor lua aplicatoarele si se vor roti blnd pe cate o lama de sticla peste care se va pune imediat un
fixator pentru prevenirea uscrii celulelor
lamele microscopice vor fi marcate diferit in funcie de zonele din care s-au recoltat celulele. La un test
complet, medicul va recolta celule din zona cervicala, endocervicala si a polului vaginal.
dup recoltare se deblocheaz speculul pentru a fi scos evitnd rnirea pereilor vaginali
este ajutata pacienta sa coboare de pe masa de examinare
se completeaz formularele de laborator cu datele pacientei, inclusiv data ultimei menstruaii, apoi se trimit
probele la laborator

Consideraii speciale :
@ nainte de efectuarea testului, pacienta va trebui nva sa nu fac splaturi vaginale cu 48 de ore nainte si sa nu
foloseasc ovule vaginale
@ recoltarea poate avea loc cu 5-6 zile nainte de menstruaie sau la 1 saptamana dup .
1

- S.R.L. Buzu

PROCEDURA DE IZOLARE
N 41
Ed.: 1 Rev.:0
Pag.: 1/4

Elementele privind
0 1 2 3 4 5
1.2 Verificat
Tache Mihail
Presedinte consiliu
medical
05.06.2013


din cadrul ediiei
reviziei
0 1 2 3 4
2.1 Ediia I x x 06.06.2013
2.2 Revizia 1
2.3 Revizia 2
2.4 Revizia 3

Procedurile de izolare au ca scop prevenirea transmiterii infectiilor de la persoana infectata la alti pacienti sau la
membrii ai personalului, sau de la membrii ai personalului la pacient. Izolarea poate totodata fi folosita sa reduca
riscul infectarii pacientilor cu imunitate scazuta. Cel mai important aspect in cadrul acestor proceduri este
alegerea echipamentului corespunzator si instruirea celor care il folosesc.

Materiale necesare:
echipament izolator ( halat lung, manusi, ochelari de protectie, masti), o antecamera de pastrare a
echipamentului, si o cartela pe baza careia se poate intra si care sa anunte ca precautiunile luate in izolare sunt
declansate
fiecare membru al echipei trebuie instruit cum sa utilizeze corect componentele echipamentului de
protectie
resurse: etichete, banda izolatoare, saci de lucruri special marcati, saci de plastic pentru depozitarea
materialelor folosite
caruciorul cu materiale

se indeparteaza acoperitoarea de pe caruciorul cu materiale daca trebuie si se pregateste zona de lucru
se verifica caruciorul sau antecamera pentru a verifica daca sunt suficiente materiale , in functie de ceea
ce trebuie

Implementare:
se indeparteaza ceasul de la mana ( sau se impinge cat mai sus pe brat) si inelele. Aceste actiuni ajuta la
preventia raspandirii microorganismelor care se pot ascunde sub ceas sau in inele
se spala mainile cu un agent de curatare antiseptic pentru a preveni dezvoltarea microorganismelor in
interiorul manusilor
2

se imbraca halatul si se infasoara de jur imprejurul corpului, se leaga bine sireturile sau se trage
fermoarul si apoi se leaga gaicile halatului in jurul gatului. Astfel trebuie ca uniforma obisnuita sa fie complet
acoperita si halatul protector sa fie legat in jurul taliei
se aseaza masca comfortabil peste nas si gura.Se leaga sireturile mastii la spatele capului suficient de sus
astfel incat sa nu alunece masca sau se agata dupa urechi. Daca masca prezinta o clema metalica, aceasta se va
aseza la radacina nasului astfel incat nasul sa fie tinut ferm acolo, dar confortabil. Daca sunt necesari ochelari de
protectie masca se va aseza pe sub marginea de jos a ochelarilor
se vor pune manusile trase peste mansete pentru a acoperi marginile manecilor halatului de protectie

Indepartarea echipamentului de protectie:
se va avea in vedere ca partile externe ale echipamentului de protectie sunt contaminate. Astfel , fara a
da jos manusile se vor dezlega sireturile halatului. Cu mana stanga inmanusata se indeparteaza manusa de pe
mana dreapta ruland manseta acesteia. Nu se va atinge pielea cu nici una dintre manusi. Apoi se indeparteaza si
manusa stanga introducand unul sau doua degete ale mainii drepte prin interiorul manusii si scotand-o,
intorcandu-i partea interioara inspre afara pana va fi indepartata de tot. Se arunca apoi manusile in locul special
amenajat pentru echipamente contaminate
se va dezleaga masca tinand-o numai de sireturi si se arunca apoi in locul special amenajat pentru
echipamente contaminate
daca pacientul are o boala ce are la baza raspandirea pe cale aeriana a agentilor patogeni, masca se va
scoate ultma
se dezleaga halatul din jurul gatului.Se prinde halatul de partea exterioara dintre umeri si se trage de pe
maneci, intorcandu-l pe dos pe masura ce este scos, pentru a evita contaminarea
se va tine halatul cat mai departe de uniforma, se va impaturi pe dos, si se va arunca in locul special
amenajat pentru echipamente contaminate, daca este necesar
daca chiuveta se afla in camera pacientului se vor spala mainile si antebratele cu sapun si agent antiseptic
inainte de a iesi din camera. Se va inchide robinetul folosind un prosop de hartie, si se va arunca prosopul in locul
special amenajat pentru asta din camera pacientului. Se va pune mana pe clanta usii camerei pacientului folosind
un alt prosop de hartie curat pentru a o deschide, si se va arunca prosopul de hartie asftel folosit la cosul de
gunoi din camera. Se va inchideti usa camerei pe dinafara cu mana neprotejata
daca chiuveta se afla in antecamera, se vor spala mainile si antebratele cu sapun si agent antiseptic dupa
parasirea camerei

@ se vor folosi halatele protectoare, manusile, ochelarii de protectie si mastile doar o singura data si apoi se vor
indeparta intr-un loc special amenajat pentru asta inainte de a parasi zona contaminata
@ o camera de izolare trebuie complet curatata si dezinfectata inainte de folosirea ei de catre un alt pacient
@ dupa fiecare procedura se va duce caruciorul de lucru in zona corespunzatoare, se va curata cu atentie si se va
dota din nou cu materialele necesare unei folosiri ulterioare

1.4 AFECTIUNI CE TREBUIE RAPORTATE:
Anumite boli contagioase trebuie raportate autoritatilor locale si publice de stat in domeniul sanatatii si apoi si
Centrelor pentru Preventia si Controlul Bolii. In mod obisnuit aceste boli se incadreaza in una sau doua categorii:
cele raportate individual pe baza unui diagnostic definitiv sau posibil, si cele raportate pe baza numarului de
cazuri aparute intr-o saptamana. Cele mai des raportate boli sunt hepatitele, pojarul, infectia cu salmonella,
sifilisul, si gonorea.
In cele mai multe state medicul pacientului trebuie sa raporteze bolile autoritatilor. In spitale, practicianul in
controlul infectiilor sau epidemiologul le raporteaza. Totuisi trebuie cunoscute cerintele si procedurile acestor
raportari. Rapida si corecta raportare a bolilor ajuta la identificarea si controlul surselor de infectie, previne
epidemiile, si ghideaza politicile si planificarile publice de sanatate.

Materiale necesare:
manualul privind procedurile in asistenta medicala si controlul infectiilor, formular de raportare a bolii,
daca exista

3

Implementare:
se va verifica daca afectiunile ce trebuie raportate sunt listate daca listele sunt la indemana fiecarui
schimb de tura
trebuie cunoscute regulile de raportare ale bolilor din spitalul respectiv. In mod normal, se va contacta
practicianul in controlul infectiilor sau epidemiologul. Daca aceasta persoana nu este disponibila, se va contacta
superiorul sau medicul specialist in boli infectioase

Compartimentul Data Nume si prenume Semnatura

Proceduri Nursing

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proceduri Nursing

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

PROCEDURI DE NURSING - SF. SAVA

S-ar putea să vă placă și